Metode Moderne de Instruire a Managerilor din Firmele Romanesti

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Consideratii privind procesul de instruire al managerilor

1.1 Definirea managerului si a rolurilor acestuia

1.2 Obiectivele instruirii managerilor

1.3 Importanta instruirii managerilor

Capitolul 2. Metode de instruire a managerilor

2.1 Metode moderrne de instruire a managerilor din Romania

2.1.1 Coaching

2.1.2 Mentoring

2.1.3 Alte metode inovatoare

2.2 Analiza comparativa

2.3 Comparatie intre metodele de instruire a managerilor

Capitolul 3. Studii generale aplicate

3.1 Studiu aplicat directorilor generali

3.2 Metode de instruire a managerilor din firma X

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Introducere : motivatia temei alese.

Managementul ca disciplina in firmele romanesti a fost introdus nu de foarte mult timp, de aceea majoritatea firmelor nu au reusit sa il introduca in sistem, sa il adapteze nevoilor si cerintelor firmei si il foloseasca in mod eficient, atat fata de personalul organizatiei, de furnizorii acesteia, cat si de clientii de pe piata.

Managerul este cel de care depinde intreaga organizatie, el dispune de putere decizionala, initiaza strategii de dezvoltare a produselor sau serviciilor oferite, dar se ocupa si cu motivarea angajatilor si gestionarea eficienta a resurselor firmei, de aceea, responsabilitatea lui este mare.

In momentul in care o persoana trecuta de procesul de recrutare, este angajata, printre unele dintre beneficiile pe care firma i le ofera, este posibilitatea de a participa la traininguri special organizate de departametul de resurse umane din cadrul organizatiei, exact pe postul la care este repartizata, pentru a se specializa in domeniul respectiv si pentru a aduce astfel, un plus de valoare organizatiei. Practic, organzatia investeste in resursele umane din cadrul fiecarui departament, motiveaza angajatii prin diferite metode si astfel, este redus riscul demisiilor si este amplificata sansa prin care angajatii au un randament ridicat in timpul serviciului.

Plecand de la acest fapt, putem aduce in discutie si eficienta instruirii managerilor din firme, care la randul lor vor fi capabili sa-si indeplineasca sarcinile impuse de functie mult mai eficace si mai eficient. Oamenii care fac față provocărilor pentru că sunt instruiți vor fi motivați să atingă performanța și nimeni nu pleacă de acolo de unde se simte bine, valoros, acceptat și recunoscut.

Cred cu tarie in educatie si in autoeducatie, si ceea ce vreau sa demonstrez in aceasta lucrare este utilitatea instruirii managerilor din firme cat si reintoarcerea investitiei care este mai mare dupa aplicarea metodelor de instruire.

Una dintre metodele de educatie pentru manageri este coachingul.

Cariera pe care mi-o doresc este una in coaching, educatia permanenta a oamenilor, de data aceasta, manageri ale organizatiilor.

Capitolul 1. Consideratii privind procesul de instruire a managerilor

1.1 Definirea managerului si a rolurilor acestuia

1.2 Obiectivele instruirii managerilor…………………………………………………………………………

1.3 Importanta instruirii managerilor………………………………………………………………………………

1. Definirea managerului si rolurilor acestuia

(MANAGEMENT, concepte si aplicatii- Aurelian Iftimescu)

Managementul a inceput sa fie considerat ca activitate distincta, desfasurata pe diferite niveluri ierarhice, abia la inceputul secolului XIX, iar la inceuturile secolului XX, au inceput sa apara primele lucrari cu privire la analiza si dezbaterea acestuia.

Evidentiind importanta deosebita a cunostintelor de management si formarii unor manageri competenti in tarile in curs de dezvoltare, Philip W. Shay afirma: „ Pentru ca aceste tari sa progreseze in libertate si demnitate umana, managementrul trebuie sa constituie resursa primordiala a dezvoltarii, iar managerii trebuie sa actioneze ca adevarati catalizatori. Daca rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea lor se va baza numai pe experienta, ele vor fi inevitabil impinse spre centralism excesiv, prin concentrarea deciziilor in mainile celor catorva’planificatori’ la nivel inalt, experimentati, pe care ii au si al caror numar nu poate fi usor sporit”.

Managementul presupune:

– a obtine rezultate prin contributia altor persoane

– a fi orientat spre mediul inconjurator

-a avea incredere in subordonati, delegandu-se responsabilitati

– descentralizarea sistemului organizatoric si aprecierea oamenilor in functie de rezultate.

Pornind de la aceste trasaturi, putem spune ca mangementul este procesul de planificare, organizare, coordonare si control a unor activitati, cu ajutorul altor oameni, pentru indeplinirea obiectivelor dintr-o organizatie.

(“What Every New Manager Needs to Know: Making a Successful Transition to Management”- Gerard H (Gus) Gaynor)

Exista o diferenta intre management si conducere?

Managerii sunt parte din management și, prin urmare, responsabili pentru rezultatele obtinute de gestionarea resurselor organizatiei, de rapiditatea luarii unei decizii si de modul in care aceasta afecteaza situatia viitoare a firmei. Managementul reprezinta mult mai mult decat instrumente și tehnici, este un corp de sustinere a cunoștințelor si a actului de gestionare.

Ca manager, domeniul de activitate se extinde și este de o foarte mare importanta, stiind ca de acțiunile managerului si de deciziile acestuia depind alte grupuri din organizatie cat si organizatia in sine.

In ceea ce priveste managementul, Dex-ul ne ofera urmatoarele definitii: „Activitatea și arta de a conduce. 2. Ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a întreprinderilor. ♦ Știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi”, iar ca exemple ale managementului ni se prezinta urmatoarele: managementul proiectului, managementul timpului, management personal, managementul comenzilor, managementul configurației, managementul cunoștințelor, managementul schimbarii.”

Avand in vedere acestea si faptul ca unui manager general ii intra in atributii toate aceste sarcini, pe langa alte activitati, inca o data, putem puncta importanta covarsitoare a instruirii managerilor, indiferent de activitatea firmei din care fac parte.

Majoritatea teoreticienilor în management găsesc începuturile managementului la Frederic Taylor și la Henry Fayol. Unii consideră că au existat și înaintea acestor specialiști și practicieni care puseseră în evidența elemente manageriale (R. Owen, Ch. Babbage etc). Potrivit unor cercetători, începuturile managementului trebuie văzute în antichitate.

(“Ghidul managerului eficient.Cum sa fii un bun manager”– Kate Keenan)

(Economistul- Ovidiu Nicolescu)

Cunoasterea si intelegerea functiilor managementului reprezinta o premisa importanta pentru analiza si interpretarea practicii acestei stiinte.

Procesul de management se poate partaja avand in vedere natura sarcinilor implicate in desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii, si anume:

1.Functia de previziune: este determinata de ansamblul proceselor de munca cu ajutorul carora sunt determinate obiectivele principale ale organizatiei, precum si resursele si mijloacele principale care sunt necesare realizarii lor.

2. Functia de organizare: indica ansamblul proceselor de management cu ajutorul carora se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor, precum si gruparea acestora in formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii ( manageriale, economice, sociale si tehnice), in vederea realizarii obiectivelor previzionate.

Pentru realizarea functiei de organizare, managerul trebuie sa aiba abilitatea de a combina rational resursele umane, materiale, informationale si financiare, nivelul locurilor de munca, compartimetelor si organizatiei in ansamblu sau astfel incat efectul sinergetic al acestora sa fie maxim.

3. Functia de coordonare: este definita de totalitatea proceselor si tehnicilor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului si ale subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior.

Coordonarea este functia managementului mai putin formalizata, ce depinde intr-o masura decisiva de latura umana a potentialului managerilor, de nivelul de pregatire a acestora, de realismul obiectivelor si de stilul de management adoptat de fiecare. Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor organizatiei o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.

4. Functia de antrenare: incorporeaza sistemul proceselor de munca prin care se determina personalul organizatiei care contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor ce il motiveaza.

5. Functia de control si evaluare: reprezinta un absamblu de procese prin care performanele organizatei sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele propuse initial, in vederea eliminarii deficientelor detectate si integrarii abaterilor pozitive.

Pentru a face toate acestea, un manager trebuie sa perceapa corect situatia curenta, sa fie in permanenta un ochii atintiti asupra detaliilor, sa evalueze performantele oamenilor.

Pentru a controla eficient, este necesar ca managerul sa fie atent la desfasurarea tuturor actiunilor, sa compare performantele obtinute cu standardele fixate, sa ia decizii si sa le puna in practica.

Acesta este un proces circular, totul este in echilibru si fiecare functie manageriala depinde de indeplinirea cu succes a celorlalte.

Ce este necesar sa detina un manager cu a face fata cu brio tuturor acestor functii? Pe langa cunostintele de baza pe care trebuie sa le aiba, experienta necesara coordonarii si gestionarii atator informatii, cat si numarului de personal prezent, are nevoie de urmatoare aptitudini:

1.aptitudini analitice: rezolvarea de probleme si luarea de decizii.

2.aptitudini comucationale: comunicarea informatiilor, conducerea sedintelor si scrierea de rapoarte.

3.aptitudini de influentare: conducere, motivare, delegare, cat si cateva aptitudini mai speciale:

-capacitate de selectie: pentru a incredinta sarcinile potrivite oamenilor potriviti

-capacitatea de evaluare; pentru a evalua corect aptitudinile si competenta oamenilor.

-capacitatea de instruire: pentru a le furniza oportunitatea de a-si dezvolta aptitudini relevante

-capacitatea de a construi o echipa: a folosi calitatile fiecarui membru al echipei in cel mai eficient mod posibil.

-capacitatea de a fi bun consultant: pt a-i ajuta pe oameni sa invete sa-si rezolve problemele.

-capacitatea de a intelege comportamentul celor din jur: pentru a intelege motivele pentru care oamenii actioneaza intr-un fel sau altul.

ROLURILE MANAGERILOR

(MANAEMENT, concepte si aplicatii- Aurelian Iftimescu)

Pentru a putea realiza functiile enumerate mai sus, managerii elaboreaza procese elementare de comunicare, decizie si influentare.

Structura activitatii manageriale a fost propusa de catre Henry Mintzberg, care, studiind sarcinile unor manageri de nivel inalt din mai multe organizatii, a ajuns la concluzia ca acestia indeplinesc zece roluri, grupate in trei categorii, si anume:

I. Roluri interpersonale, decurg din autoritate formala a managerilor si implica dezvoltarea unor relatii interumane:

1. Reprezentant oficial: participarea la unele intruniri din cadrul comunitatii

2. Lider: angajarea si instruirea persoalului subordonat precum si motivarea acestuia.

3. Persoana de legatura: realizarea de contracte cu persoane din afara organizatiei

II. Roluri informationale, presupun receptionarea si transmiterea informatiilor

1. Observator activ: urmarirea activitatii din cadrul organizatiei, precum si mediul extern acesteia

2. Difuzor: transmiterea informatiilor din afara organizatiei catre ceilalti membri ai unitatii.

3. Purtator de cuvant: presupune transmiterea informatiilor cu privire la activitatile desfasurate de organizatie catre persoane din mediul extern.

III. Roluri decizionale cuprind ansamblul activitatilor desfasurate de manageri ca decidenti.

1. Intreprinzator: imbunatatirea mediului intern

2. Regulator de perturbatii: eliminarea sau diminuarea factorilor ce afecteaza negativ activitatea organizatiei.

3.Distribuitor de resurse: presupune repartizarea resurselor disponibile catre unitatile organizatorice din subordine.

4. Negociator: managerul rezolva disputele aparute in cadrul organizatiei.

1.2 Obiectivele instruirii managerilor (se integreaza cu 1.3 !?)

(mru, rotaru, prodan)-pag 139

Dupa ce natura si nevoile de pregatire sunt stabilite, este necesar a se fixa obiectivele pentru a satisface aceste nevoi. Obiectivele pregatirii profesionale pot fi:

a) Obiective obisnuite:

-orientarea personalului

-Pregatirea recrutarii celor ce realizeaza interviurile

– cursuri perfectionate asupraprocedurilor de siguranta si protectia muncii

b) Rezolvarea problemelor:

-pregatirea functionarilor pentru solutionarea problemelor si reducerea plangerilor (atat din partea angajatilor cat si din partea clientilor)

-pregatirea supervizorilor pentru a realiza o buna comunicare in vederea reducerii nemultumirilor.

c) Obiective inovative:

-anticiparea problemelor inine ca ele sa apara

-sesiuni si dezbateri in echipa, in cadrul departamentelor

1.3 Importanta instruirii managerilor

(MRU- Anton Rotaru, Adriana Prodan)-cap 9

Pregatirea sau instruirea profesionala reprezinta un proces prin care persoanele isi insusesc deprinderi si cunostinte noi, care ii ajuta la indeplinirea sarcinilor lor de munca.

Dex: INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva.

Ne puteam gandi la pregatire mai ales din perspectiva viitorului, cum va fi influentata organizatia la nivel partial dar si global? De aceea, pregatirea este o investitie in resursele umane ale organizatiei cu efecte pe termen lung. Aceasta poate cotribui la imbunatatirea calitatii produselor sau serviciilor oferite pe piata, diminuarea erorilor si a timpului anumitor activitati, cresterea productivitatii, sau, de asemenea, mai poate aduce beneficii in situatiile in care se intampina dificulatati organizationale, sociale sau schimbari tehnologice.

Un manager are responsabilitati in ceea ce priveste domeniul pregatirii personalului, dintre care se pot enumera: asigura informatii tehnice, supravegheaza determinarea nevoilor de pregatire, conduc pregatirea in cadrul firmei, analizeaza continuu potentialul viitor al angajatilor, participa la eforturi pentru schimbari organizationale.

Aici apare o intrebare: Managerii, la randul lor fac parte din resursele umane ale organizatiei, ei pot si trebuie sa fie instruiti?

Bineinteles! Este chiar recomandata abordarea din aceasta privinta, a dezvoltarii si perfectionarii managerilor.

pag152

Functia managerului a devenit mult mai complicata si complexa in ultimul timp din cauza factorilor externi, imprevizibili ( politici noi, rata inflatiei, modificarea legislatiei, cresterea taxelor), cat si a celor interni (numar de personal, obiectivele din cadrul fiecarui departament ce trebuiesc indeplinite, modificarea de strategii viitoare, etc) care au impact important asupra firmei, atat din perspectiva pietei, a angajatilor cat si a clientilor, iar daca managerul nu este capabil sa gestioneze totul intr-un mod eficient si eficace, se poate ajunge la concedierea acestuia in cel mai fericit caz, sau falimentul firmei, in extrema cealalta.

Din studii a rezultat ca in domeniul managementului este necesar sa se acorde mai multa atentie unor probleme cum sunt: planificarea strategica, managementul oamenilor, etica si finante.

(Despre profesia de manager-Peter Drucker)- pag 60

De ce este importanta instruirea managerilor?

Pentru a putea aduce spiritul de inovatie in randul angajatilor si in firma, managerul poate incuraja creativitatea si motivarea prin diferite tehnici, pentru a putea face fata unor evenimente imprevizibile si a fi atent la nevoile specifice ale unor activitati la un moment dat si cum pot fi acestea satisfacute, pentru a se putea adapta la schimbarile produse la nivelul sectorului de activitate si al pietei, atentia la schimbarile demografice, care pot influenta atat piata tinta cat si nivelul de inovare si adaptabilitate a produsului sau serviciului la noii clienti.

Care este prima datorie si raspundere permanenta a managerului unei afaceri? Sa se straduiasca sa obtina cele mai bune rezultate economice cu putinta folosind resursele angajate sau disponibile in mod curent.

Care este treaba unui manager? Este sa orienteze resursele si actiunile firmei spre ocazii benefice obtinerii unor rezultate semnificative din punct de vedere economic. Cel mai mult timp, cele mai mari eforturi, atentia si banii se indreapta mai intai spre probleme, nu spre ocazii, iar in al doilea rand, spre domenii in care rezultatele spectaculoase vor avea un efect minim asupra rezultatelor.

* Care este treaba unei organizatii? Sa se asigure ca prin produsele sau serviciile oferite, contribuie la satisfacerea nevoilor clientilor si sa dezvolte mediul antreprenorial.

Iata inca un mod prin care se demonstreaza importanta instruirii mangerilor. Analiza costurilor, alocarea resurselor si decizia pe care acestia trebuie sa o ia cu privire la anumite activitati.

(Training international managers- Alan Melkman)- pag 36

Indicatorul/gradul de returnare a investitiei va fi considerabil crescut atunci cand va fi folosita o instruire structurata. In cadrul unei instruiri prin training, acesta trebuie sa fie relevant pentru activitatea businesului. Aceasta relevanta este determinata prin obiectivele si strategiile afacerii. Cunostintele, competentele, aptitudinile, comportamentele si atitudinile trebuie sa puna in aplicare strategia indentificata. Trainingul este apoi planuit, implementat si evaluat, iar impactul sau ar trebui sa se manifeste atat in privinta performantei indivizilor, grupurilor cat si a companiei.

Ciclul trainingului:

Obiectivele si strategiile afacerii -> Decalajele de competente -> planificare, conducere si evaluare a activitatii de training -> performanta imbunatatita -> cerinte legate de cunostinte, abilitati, competente, comportamente si atutudini -> decalaje de competente.

Planificarea, coducerea si evaluarea unui proces de training:

Identificarea nevoii de formare -> dezvoltarea strategiei de formare si al planului -> pregatirea trainingului, administrarea pre-trainingului, selectarea trainerilor -> eveniment de instruire -> validarea si evaluarea trainingului si urmarirea indeplinirii nevoilor.

(MANAEMENT, concepte si aplicatii- Aurelian Iftimescu)

Principalele caracteristici ale activitatii si responsabilitatii managerilor sunt:

-managerii sunt raspunzatori pentru activitate lor si a organizatiei: insuccesul personalului este considerat o reflectare a succ sau insucc manag.

-asigura un echilibru intre scopurile si prioritatile aflate in competitie: ei trebuie sa elaboreze o ordine de prioritate, acordand atentie, in primul rand, celor mai importante probleme.

-gandesc analitic si conceptual: „sectionarea” si analiza problemelor in elemente componente.

-actioneaza ca mediatori: rezultatele managerilor depind de modul in care se realizeaza o legatura intre interesele individuale, de echipa si cele ale intregii organizatii. (legatura dintre rez manageri si rez org)

-aplica un stil adecvat fiecarei situatii in parte si asigura suportul motivational pentru subordonati.

-reprezinta un simbol: corectitudinea, loialitatea fata de firma reprezinta elemente definitorii in succesul unui manager.

Cap 2!?

Exista in dezvoltarea managementului o parere dupa care “ managerii tind sa conduca asa cum au fost ei condusi” sau “ managerii invata dupa modelul comportamental al altor manageri”, nimic neadevarat daca stam si analizam puterea exemplului “ don’t tell me what to do, show me how you do it” ( nu-mi spune cum faci, arata-mi cum faci).

Modelarea comportamentului poate intra aici in vedere, ce inseamna copierea comportamentului altcuiva si poate fi folosit cu succes in domeniul managementului, atat timp cat modelul a fost unul ce merita luat in calcul. Modelarea este un mod natural pentru dezvoltarea mangerilor, deoarece va aparea in legatura cu planificarea, intentia si dorinta. Eforturile de dezvoltare a managementului pot imbina avantajele comportamentului uman natura, prin asocierea managerilor tineri sau in dezvoltare cu modele potrivite si apoi fortificarea/intarirea prin expunerea comportamentelor dorite. Modelarea comportamentului este un proces complex si nu inseamna o simpla imitare sau copiere.

Mentorizarea este o relatie intre un manager la punctul de mijloc al carierei sale si un tanar aflat la primul stadiu al carierei. O asemenea relatie ajuta persoana mai tanara, in vederea dezvoltarii indemanarilor sale tehnice si a cunostintelor profesionale.

Prin studii s-au indentificat pattru stadii ale celor mai bune actiuni de invatare prin mentorizare:

1. Initierea: 6-12 luni. Tanarul apreciaza competenta mentorului si recunoaste capacitatea de a fi o sursa de invatare, sprijin si orientare profesionala. Managerul mai invarsta intelege daca managerul mai tanar are potential si poate fi indrumat.

2. Instruirea/educarea: 2-5 ani. Managerul in rolul de mentor asigura pregatirea pentru provocarile muncii, instruirea, viziunea, proiectia si sprijinul. Tanarul manager castia autoincredere, atitudini noi, valori si sisteme de operare.

3. Separarea este marcata de unele reveniri, anxietate si sentimentul pierdeii. Tanarul manager capata experienta independenta si autonomie, in timp ce mentorul poate demonstra succesul in dezvoltarea talentului de management, incat se pot separa.

4. Redefinirea in care relatiile devin o prietenie. Managerul mai varstnic continua a fi suporter si este mandru de rezultatele celui tanar, iar acesta raspundecu recunostinta in primii ani, nefiind dependent.