Metode de Diminuare a Costurilor în Cadrul Societăților Având Ca Obiect de Activitate Transportul Rutier

Economie

Metode de Diminuare a Costurilor în Cadrul Societăților Având Ca Obiect de Activitate Transportul Rutier

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Capitolul 1. Generalități privind costurile

1.1 Tipuri de costuri

1.2 Metode de reducere a costurilor

Capitolul 2. Managementul costurilor

Capitolul 3. Documentația necesară firmelor ca domeniu activitate de transport

Capitolul 4. Studiu de caz – Analiza costurilor la societatea TRANSRO având ca și obiect de activitate transportul mărfurilor

4.1.Prezentaregenerala

4.2.Cifra de afaceri și evoluția în timp

4.3.Metoda MUDA

Concluzii

Bibliografie

Capitolul 1. Generalități privind costurile

Atât în teoria, cât și practica economică, evidențierea consumului de resurse ale unei întreprinderi se realizează prin intermediul unui sistem de indicatori, bazat pe conceptele de „cheltuieli” și „cost”.

Pentru definirea și delimitarea corectă a cheltuielilor se impune urmărirea a trei pași importanți.

Un prim pas în definirea cheltuielilor constă în acceptarea faptului că orice activitate pe care o desfășurată o întreprindere este consumatoare de resurse. În astfel de condițiile când consumurile de resurse sunt evaluate și exprimate în unități monetare, acestea poate fi privită ca expresie generică de „cheltuieli”.

Astfel, cheltuielile reprezintă, în expresie bănească, utilizarea de resurse/bogăție în scopul obținerii unui bun material sau serviciu.

O altă abordare în ceea ce privește definirea cheltuielilor,putem spune și faptul că, cheltuielile reprezintă consumuri sau utilizări de bogăție care conduc la o diminuare a situației nete a patrimoniului societății.

Definiția formulată în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC). Astfel, cheltuielile constituie „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. Această definiție include atât acele cheltuieli care sunt angajate în cursul activităților curente ale întreprinderii (exemplu: costul vânzărilor, salariile) și concretizate, în principiu, sub forma ieșirilor sau scăderii valorii activelor, cât și pierderile, minusurile de valoare întâlnite pe parcursul perioadei. Potrivit aceluiași Cadru general, „pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli”.

Deși definiția cheltuielilor prezentată în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare pare destul de cuprinzătoare, se poate remarca faptul că perceperea conceptului de cheltuială se face mai ales prin raportare la averea proprietarilor și ca atare orice cheltuială este văzută ca o sursă de sărăcire a acestora.

Următorul pas ce trebuie făcut în ceea ce privește definirea și delimitarea cheltuielilor este circumscrierea acestora la nivelul întreprinderii. Pentru a putea produce o întreprinderea are nevoie de o serie de resurse economice pe care le achiziționează de pe piață, efectuând plăți ce se concretizează în cheltuieli corespunzătoare. Pe măsura consumului de resurse în vederea obținerii de produse și servicii, se poate realiza o delimitare a cheltuielilor respective, delimitare ce corespunde noțiunii de „cost”.

Ultimul pas necesar mai ales în delimitarea cheltuielilor este stabilirea perioadei de referință.

Definițiile și delimitările cheltuielilor creează premisele pentru definirea și înțelegerea cât mai bună a noțiunii de „cost”.

Literatura de specialitate sugerează faptul că orice cheltuială devine un cost în cazul în care este asociată următoarelor elemente: resurse consumate, perioadă de timp, loc de consum, activitate, produs sau serviciu.

Prin urmare, „totalitatea cheltuielilor de producție efectuate de o întreprindere pentru producerea și desfacerea producției într-o anumită perioadă de timp, reprezintă costul producției”. Dacă ne referim, însă la costul pe produs acesta poate fi expresia tuturor consumurilor de resurse delimitate în timp și spațiu și ocazionate de realizarea unui bun/serviciu sau poate reprezenta „totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unități de produs sau serviciu, în expresie monetară”.

De asemenea, costul poate corespunde unui “decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului”.

Alți autori concluzionează că,costul este definit în următoarea manieră: ”costul reprezintă o cheltuială sau o sumă de cheltuieli asociate și recunoscute de o resursă consumată, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune”.Costul este utilizat ca și conceptul de cheltuială, accentul deosebit pus pe corelația cu un obiect de cost, fie acesta o resursă consumată,un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă pentru care se calculează costul.

C. Olariu definește costurile drept ”expresia bănească a consumului de mijloace de producție și de muncă vie în vederea obținerii unui produs, lucrare sau serviciu” reflectând gradul de eficiență al întreprinderii. Datorită aspectelor multiple care concură la formarea sa,costul este considerat drept ”cel mai sintetic indicator al activității economice a întreprinderii”. Această definiție exprimă sintetic aceleași idei ca și interpretările date mai sus noțiunii de cost, adică cuantificarea costului în expresie monetară precum și corelația cu produsul, lucrarea sau serviciul pentru care acesta se realizează.

1.1 Tipuri de costuri

Principalele categorii de cheltuieli de care depind rezultatele și performanțele unei întreprinderi sunt:

-cheltuielile de exploatare (și în cadrul acestora se poate acorda o atenție sporită cheltuielilor cu materiile prime și materialele sau cheltuielilor cu personalul);

-cheltuielile financiare (și în cadrul acestora merită a fi analizate cheltuielile cu dobânzile);

– cheltuielile extraordinare

În teoria și practica economică se utilizează mai multe categorii de cheltuieli sau costuri grupate după diferite criterii, cele mai importante fiind următoarele:

După modul de înregistrare în contabilitate, cheltuielile pot fi:

– incorporabile – când corespund unor consumuri normale și sunt înregistrate atât în contabilitatea financiară cât și în contabilitatea de gestiune;

– neincorporabile – atunci când nu corespund unor consumuri normale, astfel că ele sunt înregistrate numai în contabilitatea financiară;

– supletive – sunt înregistrate doar în contabilitatea de gestiune.

După dependența lor față de volumul producției cheltuielile se pot grupa în:

– cheltuieli fixe – sunt relativ constante față de nivelul producției sau al activității;

– cheltuieli variabile – variază în raport cu volumul producției sau al activității;

După modul de repartizare pe purtători cheltuielile se împart în:

-cheltuieli directe – pot fi individualizate și atribuite în mod direct unui produs sau unei activități consumatoare de resurse;

-cheltuieli indirecte – sunt delimitate pe produs sau activitate în mod indirect, printr-un procedeu de repartizare.

După relația „cauză-efect” între consumurile de resurse și efectele acestora, costurile pot fi

– costuri discreționare – sunt costuri a căror relație cu efectul este confuză.

– costuri determinate – sunt costuri aflate în relație directă cu efectul obținut ;

După caracterul lor costurile se grupează astfel

– costuri ascunse – costuri suportate efectiv de întreprindere, dar care nu sunt evidențiate în sistemul contabil al întreprinderii.

-costuri evidente – reflectă consumurile de resurse evidențiate în contabilitate;

După rolul lor în procesul decizional costurile se împart în

– costuri pertinente sau relevante – sunt costuri viitoare evaluate, folosite în luarea deciziilor și asupra cărora se poate acționa în raport cu un plan stabilit;

– costuri indiferente – sunt costuri istorice ce nu mai pot influența deciziile viitoare și asupra cărora nu se mai poate acționa;

– costuri de oportunitate – sunt costuri determinate de oportunitățile pierdute sau sacrificate ca rezultat al unei decizii;

– costuri marginale sau incrementale – sunt costuri suplimentare generate de adoptarea deciziei privind fabricarea unor produse suplimentare.

După incidența asupra fluxurilor de trezorerie se delimitează:

– costuri monetare – atunci când acestea pot să cuprindă cheltuieli ce generează fluxuri monetare;

– costuri nemonetare (calculate) – cuprind cheltuieli care nu generează un flux monetar.

Deși reprezintă numai o parte din posibilitățile de grupare a costurilor, acestea pot oferi informații relevante pentru utilizatori, permițând o altă viziune de calculație și analiză a costurilor, adecvată noilor tendințe ale mediului economic.

O alta clasificare a costurilor se realizează în funcție de trăsăturile lor comune:

după natura elementelor

după funcții

conform corelației cu obiectul de calculație

în funcție de variabilitate

după controlabilitatea responsabililor asupra costurilor

în funcție de normalitate

după legătura cu capitalul sau cu veniturile

criteriul timp

în funcție de previziune și control ca funcții ale managementului

în funcție de deciziile manageriale

După natura elementelor , cheltuielile pot fi:

materiale

cu munca vie

alte cheltuieli

După funcții , gruparea are la baza divizarea costurilor in raport de diferitele aspecte ale activității: (aprovizionare,administrație,vânzare si desfacere) :

costul de achiziție

costul de producție

costul comercial subdivizat in:

costul distribuției

costul vânzării

Conform corelației cu obiectul calculației:

cost direct – costul ce se poate identifică la un obiect de calculație sau centru de cost (cost materie prima, manopera directa etc.);

cost indirect – cost efectuat in beneficiul unui număr de centre de cost sau de obiecte de calculație

În funcție de variabilitate, costurile se grupează după comportamentul acestora în relația cu nivelul de activitate sau volumul de producție:

Costuri fixe sau ale perioadei

Costuri variabile sau ale produsului

Costuri semivariabile

Controlabilitatea responsabililor asupra costurilor generează :

Costuri controlabile:

Costurile care pot fi influențate de acțiunile persoanelor cu responsabilități. Se corelează cu centrele de cost create si cu centrele de responsabilitate din structura acestora.

Costuri necontrolabile

Ies din incidența responsabilităților personalului întreprinderii deci nu pot fi influențate de acțiunile acestuia (chiria clădirii, salariul conducătorului, prestația unui centru nu poate fi controlata de beneficiar etc.)

În funcție de normalitate costurile se clasifica in concordanta cu nivelul lor normal pentru un anumit volum al producției, în condițiile în care acest volum al activității este normal atins:

Costuri normale – vizează un anumit normal al producției și se asimilează costurilor de producție

Costuri anormale – nu pot fi incluse în costul normal al unui anumit nivel de producție (atins normal) ceea ce determină separarea de costul de producție și încărcarea directa a contului de rezultate.

După legătura cu capitalul sau cu veniturile:

Costul capitalului – toate costurile legate de procurările de active au ca efect creșterea capacității afacerii si implicit a câștigurilor . Costul se angajează o dată , dar câștigurile sunt etalate in timp.

Costul veniturilor – generat de costurile necesare menținerii nivelului veniturilor: capacității de generare a acestora

După criteriul timp:

Costuri istorice – costuri implicate într-o producție fabricata evaluate la costuri istorice si care nu pot fi folosite in scopul controlului.

Costuri prestabilite – costuri estimate, calculate înainte de procesul de fabricație pe baza previziunilor perioadei și a factorilor care influențează aceste costuri

În funcție de previziune și control ca funcții ale managementului

Costuri bugetate

Costuri standard – colului veniturilor: capacității de generare a acestora

După criteriul timp:

Costuri istorice – costuri implicate într-o producție fabricata evaluate la costuri istorice si care nu pot fi folosite in scopul controlului.

Costuri prestabilite – costuri estimate, calculate înainte de procesul de fabricație pe baza previziunilor perioadei și a factorilor care influențează aceste costuri

În funcție de previziune și control ca funcții ale managementului

Costuri bugetate

Costuri standard – costuri previzionate pentru o producție predeterminata.

Pentru a asigura deciziile manageriale:

Cost marginal al unității suplimentare de produs, corespunzător costurilor variabile

Costul plăților externe, folosit pentru fixarea prețurilor în perioada de recesiune;

Costul diferențial – costul generat de schimbările în nivelul de activitate sau volumul de producție

Cost de renunțare – generat de abandonul activității egal cu diferența dintre valoarea de abandon si cea recuperata.

Cost de oportunitate al unei decizii

Orice manager sau antrepenor, manager de proiect s-a confruntat deja cu managementul costurilor, respectiv cum măsurăm corect costurile și cum le eficientizăm prin realizarea unui echilibru cât mai bun între outputuri și costurile angajate pentru a realiza aceste outputuri.

Pentru bugetarea și controlul costurilor este important să înțelegem clasificarea acestora in 3 categorii majore:

costuri fixe și costuri variabile

costuri directe și indirecte

costurile aferente produselor și costuri aferente perioade

1. Costuri fixe și costuri variabile

Această categorie este importantă pentru a înțelege evoluția costurilor în raport cu volumul activității și cum putem optimiza costurile în funcție de volumul producției .Anumite costuri variază direct proporțional cu volumul de activitate. Aceste costuri sunt denumite costuri variabile. În acest caz costul variabil unitar care se calculează ca și raport între costurile totale variabile și cantitatea produsă rămâne constant indiferent de volumul producției.

Alte costuri rămân constante chiar dacă volumul de activitate crește sau scade. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe. În acest caz costul unitar fix =costuri fixe totale/cantitatea produsă descrește pe măsură ce volumul de activitate crește.

Putem întâlni și costuri care sunt parțial fixe și parțial variază în funcție de volumul de activitate. Aceste costuri sunt denumite costuri semi-variabile.

Deoarece costurile fixe rămân constante pe măsură ce producția crește (cel puțin până la un anumit volum), putem observa că este mai eficient să produci un volum maxim de produse aferent la un cost fix.

2. Costuri directe și indirecte

Această clasificare este importantă în contextul calculării costului de producție și a costului per unitate de produs.

Costurile directe sunt acele costuri care pot fi identificate și atribuite distinct pe bunuri produse sau servicii prestate. Exemple: costul cu materia primă necesară în procesul de producție, costul cu forța de muncă directă: muncitorii dintr-o secție de producție.

Costurile indirecte sunt acele costuri care nu pot fi direct atribuite producerii unui bun sau prestării unui serviciu și de acea trebuie folosită o metodă de alocare a acestor costuri per unitate de produs.

Aici se includ cheltuielile de producție generate de fabricarea mai multor produse/servicii (ex: salariile supervizorilor / managerilor de producție, costurile secțiilor de producție) precum și cheltuielile general administrative legate de procesul de producție care nu pot fi identificate și repartizate direct pe un singur produs (ex: costurile de secție de genul: curent, apă, chirie, etc).

3. Costurile aferente produselor si costuri aferente perioade

O altă clasificare a costurilor este cea între costuri aferente produselor și costuri aferente perioadei, importantă pentru calculul corect al costului producției și al profitului perioadei.

Costurile aferente produselor sunt acele costuri care aparțin bunurilor /serviciilor produse în scopul comercializării și vor fi înglobate în costul produsului (respectiv în valoarea produselor ce se regăsesc în categoria “stocuri” din bilanțul contabil) și vor rămâne acolo atâta timp cât produsele nu sunt definitivate (producție în curs) sau sunt finalizate că produse finite dar nu s-au vândut încă.

Costurile perioadei: sunt costuri care se includ că și cheltuieli ale perioadei în contul de profit și pierdere versus costurile aferente produselor ce apar în stocuri în bilanț. Exemple de astfel de costuri: publicitate, asigurări, chirie depozit, cheltuieli general administrative.

Această clasificare este importantă și trebuie avută în vedere atunci când ne gândim la profitul firmei și cum influențează diverse costuri acest profit. Astfel costurile aferente produselor nu influențează imediat cheltuielile (contul de profit și pierderi) ci se regăsesc inițial la nivelul stocurilor din bilanț, ele ajungând în contul de profit și pierdere doar în momentul vânzării, pe când costurile perioadei afectează imediat contul de profit și pierderi

1.2 Metode de reducere a costurilor

Elementele esențiale în activitatea de reducere a costului duc la numeroase studii pe piață de către firme,astfel organizațiile au în vedere următoarele:

a) își aleg procesul de producție cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci și economic și ecologic;

b) urmăresc să cumpere factori de producție, pe cât posibil, la prețurile cele mai mici, fără a neglija calitatea și să reducă costurile de funcționare a lor;

c) micșorarea consumului de factori de producție pe unitatea de rezultat prin mărirea randamentului lor;

d) asigurarea reducerii costurilor în toate fazele muncii, nu numai în producerea nemijlocită de bunuri economice, ci și în fazele de cercetare și proiectare, în domeniul gestiunii si conducerii;

e) realizarea obiectivelor stabilite, ținând seama de resursele disponibile, de condițiile de producție existente, în contextul restricțiilor de ordin economic;

f) identificarea produselor care generează consumuri energetice mari și a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activității de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul și evidență.

Micșorarea costurilor necesită ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor, perfecționarea echipamentelor tehnice de producție, a tehnologiilor de fabricație, a activității de administrare, de gestiune și conducere, stimulare materială, creșterea productivității etc.

Metode de reducere a costurilor

Costurile de producție sunt influențate factori interni, dependenți de activitatea producătorului, și de factori externi, independenți de activitatea acestuia. Printre factorii externi care inf1uentează costurile sunt: prețurile de cumpărare ale factorilor de producție si prețurile vânzare ale mărfurilor.

Activitatea producătorului trebuie să se concentreze asupra următoarelor căi de reducere a costurilor:

Metode clasice sau hard

reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil și apă

creșterea productivității muncii

folosirea deplină a capacităților de producție și a spațiilor de producție

retehnologizare

dimensionarea optimă a cheltuielilor de dezvoltare

reducerea costurilor calității

reducerea costului prin proiectare (design)

renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii

reducerea cheltuielilor administrativ-gospodărești

micșorarea prețurilor de desfacere

dimensionarea optimă a cheltuielilor cu reclama

reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs

Metode moderne sau soft

Lean Manufacturing

Six-Sigma

Design for Manufacturability

Capitolul 2. Managementul costurilor

Managementul costurilor reprezintă procesul de calculație, analiză,decizie și control a costurilor, desfășurat la nivelul unei organizații de afaceri.

Cel mai sintetic mod de exprimare a eficienței generice a unei activități economice este reprezentat de indicatorii de randament – rentabilitatea capitalurilor angajați si profitabilitatea vânzărilor, aceste instrumente având un singur factor comun – profitul. In ecuația profitului avem de a face cu doua variabile de baza: prețul produselor si costul acestora. Daca prețul reprezintă rezultanta unui complex de factori predominant exogeni întreprinderii, costul este, sau ar trebui sa fie, elementul asupra căruia managementul deține controlul. Prin urmare in lupta concurențiala pentru supremația pe piața,costul minim reprezintă cel mai cert avantaj concurențial

Componentele care formează conținutul procesului de management al costurilor sunt:

Calculația

Analiza

Decizia

Controlul

Calculația costurilor este demersul de cuantificare a nivelului consumurilor de resurse pe fiecare obiect relevant de cost: unitate de produs, serviciu sau lucrare, loc de munca,etc. Astfel, una dintre cele doua componente ale sistemului informațional de management – sistemul informațional intern se regăsește in literatura de specialitate si sub denumirea de sistem de calculație a costurilor. Cuantificarea costurilor, atât a celor viitoare (antecalculație), cat si a celor istorice(postcalculație), reprezintă doar una dintre funcțiile sistemului de calculație – cea mai importanta dintre ele.

Analiza costurilor reprezintă procesul de prelucrare a informațiilor furnizate de calculația costurilor si prepararea acestora intr-o forma corespunzătoare pentru fundamentarea procesului decizional. Forma suprema de concretizare a aplicării analizei este reprezentata de modelarea economica a costurilor in procesul de analiză fiind utilizate o serie de metode si tehnici care au ca obiectiv descifrarea si ințelegerea mecanismului de creare a valorii pentru consumator prin consumul de resurse.

Decizia in domeniul costurilor consta in selectarea celor mai eficiente alternative decizionale in ceea ce priveste dimensionarea costurilor. Aceasta funcție atotpatrunzatoare a managementului este interconectata cu procesele de planificare si control. Un manager nu poate planifica nivelul dorit al costurilor fara a lua decizii in aceasta privinta. Calitatea deciziilor se poate imbunatati daca informația referitoare la alternativele decizionale si implicațiile acestora este pusa la dispoziția managerilor in timp util, sarcina rezolvata de catre cele doua procese anterioare din cadrul managementului costurilor.

Controlul se refera la comparația continua dintre nivelul efectiv al costurilor si cel dorit de catre factorii de decizie precum si reacția prin decizii de corecție a devierilor fața de plan. Controlul costurilor se realizeaza prin intermediul unei conexiuni inverse create in cadrul sistemului informațional, o bucla care face posibil constatarea costurilor efective, a abaterilor fața de nivelul prestabilit al acestora si identificarea si implementarea masurilor delimitare sau anulare a acestor abateri.Aceste ultime doua componente sunt de fapt strans legate intre ele,deoarece reflecta cele două ipostaze ale managementului : decizia este faza care de regula are loc inaintea derularii procesului condus, in timp ce controlul urmeaza acestuia.

Scopul managementului costurilor, in functie de complexitatea sistemului de informațional de management si marimea organizației de afaceri,poate fi definit in oua moduri:

intr-o interpretare minimală- cunoasterea nivelului costurilor si luarea unor decizii informate in ceea ce priveste nivelul consumurilor de resurse;

intr-o interpretare completă- asigurarea unui control constant si complet asupra tuturor formelor de consum de resurse care au loc in cadrul unei organizații de afaceri,astfel incat managementul costurilor sa stea la baza crearii unui avantaj concurențial.

Finalitatea managementului costurilor consta in reducerea durabila a tuturor categoriilor de consumuri de resurse,adica eficientizarea raportului consum de resurse/ valoare creata pentru consumator. Nu orice decizii de reducere a costurilor conduc la efecte benefice la nivelul intregii entitati.

Operatorii sistemului de management al costurilor, adica cei implicati in procesele care intra in componenta acestuia sunt:

Managementul organizației de afaceri

Economiștii – analiști ai costurilor

Economiștii – contabili

Sistemele de management a costurilor sunt formate din doua componente de baza: sisteme de calculație si sisteme de decizie si control a costurilor.

Sistemele functionale de calculatie a costurilor are la baza ipoteza ca toate costurile pot fi clasificate în costuri fixe și variabile in raport cu volumul de activitate,se poate spune ca sistemele funcționale de calculație a costurilor se bazeaza in mod preponderent pe imputarea costurilor.

Sistemele functionale de decizie si control repartizeaza costurile pe componentele structurii organizaționale si verifica modul in care managerii acelor componente ale organizației controleaza costurile asupra carora se extinde responsabilitatea lor.

Capitolul 3. Documentația necesară firmelor ca domeniu activitate de transport

Orice societate care are ca domeniu de activitate transportul,este necesar sa indeplineasca anumite conditii si sa parcurga anumiti pasi spre obtinerea avizelor,documentelor necesare.

Printre documentele necesare autorizatiei activitatii de transport si conditiile ce trebuiesc respectate amintim:

1.Licenta de transport, care se obtine de la ARR.

2.Copie conforma (ARR)

3. Persoana desemnata sa conduca permanent si efectiv activitatea de transport

1.Licenta de transport, care se obtine de la ARR.

Exemplarul original al licentei de transport de elibereaza pe o perioada de 5 ani iar originalul Licentei de transport se pastreaza la sediul firmei.

Documentele necesare pentru obtinerea Licentei de Transport sunt:

– solicitare Licenta (cerere). Pentru a vizualiza si tipari formularul de crere faceti click aici.

– certificat de inmatriculare la Oficiului National al Registrului Comertului

– act constitutiv din care sa reiasa ca societatea comerciala are ca obiect de activitate Transport rutier

– actul de infiintare, respectiv statutul

– lista vehiculelor detinute si utilizate

Licenta de transport se acorda daca intreprinderea indeplineste urmatoarele conditii:

– onorabilitate,

– capacitate financiara

– competenta profesionala.

2.Copie conforma (ARR)

In conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Normele de organizare si efectuare a transporturilor rutiere (..) aprobate prin OMTCT nr. 1892/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, la eliberarea copiei conforme a licentei de transport dosarul de solicitare trebuie sa cuprinda urmatoarele documente:

– solicitare copie conforma(cerere)

– certificatul de inmatriculare si cartea de identitate ale vehiculului; in cazul ansamblurilor de vehicule formate din autovehicul si remorca/semiremorca, se vor prezenta aceste documente pentru fiecare vehicul din ansamblul de vehicule

– talonul anexa cu inspectia tehnica valabila

– asigurarea obligatorie

– in cazul unui contract cu orice alt titlu decat de proprietate, se va prezenta copia acestuia.

Unui operator de transport se pot elibera un numar maxim de copii conforme, corespunzator numarului de vehicule. Copia conforma se elibereaza de catre ARR pe o perioada de maximum 1 an.

Originalul unei copii conforme a licentei de transport trebuie sa se afle la bordul vehiculului.

Actele normative referitoare la obtinerea copiei conforme sunt Ordinul 1892 din 17 octombrie 2006, respectiv Ordinul 394 din 25 martie 2008 pentru modificarea si completarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.892/2006.

3. Persoana desemnata sa conduca permanent si efectiv activitatea de transport

In vederea obtinerii Certificatului de pregatire profesionala trebuie urmat un curs, la una din scolile autorizate sau la institutii autorizate ,iar durata cursului este de 10 zile,perioada de valabilitate a certificatului de pregatire este de 5 ani,valabilitatea Avizului medical este de 2 ani si valabilitatea Avizului psihologic este de 4 ani.

Conditii ce trebuiesc indeplinite de persoana desemnata:

-dovada ca are calitatea de angajat

-decizie de numire

-cazier judiciar (in original)

-aviz medical (in original)

-aviz psihologic

-certificat de pregatire profesionala

Documentele ce trebuiec pastrate la bordul unui vehicul sunt diverse,in functie de atributiile fiecaruia,astfel soferul trebuie sa detina urmatoarele documente:

-permis de conducere corepunzator tipului de camion

-atestat profesional (daca masina depaseste masa maxima autorizata de 3,5 tone)

-act de identitate

-legitimatia soferului sau copie de pe contract de munca

Documentele necesare masicii cu care se realizeaza transoortul sunt:

-licenta pentru transport rutier public de marfuri in trafic international (copie)

-copia conforma (in original)

-contract de leasing (dupa caz)

-contract de inchiriere (dupa caz)

-carte de identitate al autovehicolului

-talon (certificat de inmatriculare)

-inspectia tehnica periodica

-asigurare obligatorie

-rovineta (taxa de drum)

-diagrama tahograf si foaia de parcurs pentru vehiculele avand masa maxima autorizata mai mare de 3.5 tone

-dovada de verificare tahograf

-autorizatie speciala emisa de Regia Autonoma Administratia Nationala a Drumurilor in cazul transportului rutier de marfuri cu greutati si / sau gabarite depasite.

Iar in ceea ce priveste marfa,aceasta trebuie insotita de:

-scrisoare de transport

-aviz

Trebuie sa acordam o importanta si transportului international in plus fata de cel intern,deoarece normele difera,astfel documentatia ce trebuie a fi prezentata este:

– pentru sofer pasaport

-carnet TIR (dupa caz)

-scrisoare de transport CMR

-carte verde (dupa caz)

-autorizatie CEMT (pentru derularea transporturilor dintre Romania si statele CEMT non-U.E. precum si a transporturilor "terta tara" dintre statele U.E. si statele CEMT non-U.E.)

-autorizatii emise de Ministerul Transporturilor din tarile de tranzit sau de destinatie (daca este cazul)

– certificat de noxe

-I.T.P.I. (Certificat Internationalde Inspectie Tehnica)

– certificat de agreere a unui vehicul rutier pentru transportul marfurilor sub sigiliu vamal (daca este cazul)

Capitolul 4. Studiu de caz

1.Prezentare generala

S.C. TRANSRO S.R.L , cu sediul in Oradea str. Gradinarilor nr. 54, a fost înființată în anul 2007.

S.C. TRANSRO S.R.L este înscrisă în Registrul Comerțului sub nr. J5/2739/2007 .

Prima achiziție a fost un cap tractor marca MAN second-hand,urmând ca anul următor sa se achiziționeze primul cap tractor nou și o semiremorcă.

În următorii doi ani respectiv 2009,2010 s-au achiziționat încă 5 capuri tractor + semiremorci.

La finalul anului 2014 firma avea în dotare 12 bucăți cap tractor + 10 semiremorci.

Domeniul principal de activitate al societății îl constituie transportul de mărfuri intern și internațional, preponderent internațional.

Fig1.1. Localizarea societății pe hartă(5)

Flota este formată din :

12 Autocamioane 20 t

13- Semiremorci

4 mărfuri generale

9 transport frigorific

Transport specializat:

Transport frigorific

Transport:

Transport rapid – Just in time

Transport ADR

Fig.1.2 Diferite tipuri de semiremorci frigorifice(3)

Dacă marfa pe care doriți să o transportați intră la categoria mărfurilor considerate perisabile, atunci S.C. TRANSRO S.R.L pune la dispoziția clientului servicii de transport frigorific sub temperaturi controlate. Camioanele sunt dotate cu control de temperatură , așadar acestea prezintă capacitatea asigurării unui mediu corespunzător transportului pentru:

flori, plante decorative

legume și fructe

carne si preparate din carne;

soluții perfuzabile, medicamente

produse alimentare cu caracter perisabil etc.

Preaviz de încărcare de 48 ore. Puteți să plasați comanda cu două zile înainte și marfa dumneavoastră va fi încărcată la timp. Mărfurile sunt preluate și livrate în concordanta cu cerințele anunțate de dumneavoastră. Oriunde în Europa doriți să vă trimiteți mărfurile, firma S.C. TRANSRO S.R.L vă poate ajuta.

Firma S.C. TRANSRO S.R.L și-a stabilit prioritățile referitor la calitatea serviciilor pe care dorește să le ofere: promptitudine, punctualitate, eficienta.

Controlarea tuturor costurile legate de transporturile dumneavoastră:

întreținerea vehiculelor

alimentare cu combustibil

inspecții tehnice

S.C. TRANSRO S.R.L pune la dispoziția clienților un dispecerat care este pregătit să se confrunte și să soluționeze diversele probleme care pot apărea în desfășurarea transporturilor. Dispecerii de expediție sunt cunoscători a mai multor limbi de circulație internațională si disponibili 24/7.

Prin acest departament se asigura legătura eficienta între clienții firmei si dispeceratul care asigura managementul flotei. Buna colaborare dintre aceste doua secțiuni ale firmei asigura desfășurarea eficientă a transportului și totodată satisfacerea tuturor exigențelor clientului, pentru ca întreaga echipă S.C. TRANSRO S.R.L urmărește solidar un serviciu de cea mai buna calitate.

1.2 Servicii.

Mărfurile sunt ferite de riscul deprecierii pe timpul transportului deoarece funcționarea agregatelor frigorifice este controlată în permanență de șoferii noștri care sunt experimentați și bine pregătiți pentru transporturi frigorifice.

Suntem în permanență la curent cu ultimele noutăți in materie de transporturi. Cifra de afaceri a firmei s-a dublat si s-a triplat pe măsura. Parcul auto este foarte bine dotat cu autocamioane de ultima generație.

Fig.3.1 Diferite autocamioane(3)

Cursele se află sub monitorizare cu sistem GPS, acesta punând la dispoziție informații constante și rapide permițând clientului să cunoască în fiecare moment poziția exactă a mărfurilor sale pe parcursul transportului.
De asemenea, pentru clienții speciali, ce au la dispoziție programul necesar pentru urmărire, firma le poate pune la dispoziție acces non- stop la sistem personal de monitorizare. În plus față de alte companii, camioanele S.C. TRANSRO S.R.L beneficiază de dotări cu aparate de navigație, permițând conducătorilor auto să găsească adresa respectivă în timp util fără pierderi în urma căutării.
De-a lungul unei curse marfa clientului este asigurată până la valoarea de 200.000 Euro.

Se pot transporta atât mărfuri perisabile cat si mărfuri generale. Siguranța si seriozitatea sunt condiții primordiale in activitatea noastră de zi cu zi. Obiectivul nostru principal este sa satisfacem pe deplin cerințele clienților noștri

1.3 Obiective strategice

Pentru realizarea misiunii S.C. TRANSRO S.R.L își propune următoarele obiective strategice:

Eficiența economică

Optimizarea permanentă a costurilor de transport și logistică astfel încât performanțele dorite și a nivelului serviciilor cerute de consumatori să se realizeze cu costuri minime pentru aceștia.

Modernizarea și îmbunătățirea serviciilor

Asigurarea dezvoltării durabile și creșterea flexibilității companiei.

Extinderea ariei de operare și diversificarea ofertei de servicii către client.

Competența profesională

Creșterea eficienței generale a companiei,prin corecta dimensionare, informare și motivare a personalului societății.

Instruirea permanentă a personalului,pentru creșterea gradului de profesionalism

Orientare spre client

Întotdeauna, orientarea către client a stat in centrul filosofiei de afaceri a grupului TransRo. Acest deziderat nu este doar scris în prezentările TransRo, ci este un fapt care se vede in fiecare zi in serviciile oferite clienților săi.

Calitate a serviciilor integrate

Pe o piață in continua mișcare, cum e cea din Romania, unde investitorii mari din Europa sunt jucători de marca in diverse industrii producătoare, unul dintre avantajele grupului TransRo l-a constituit calitatea deosebita si competitivitatea serviciilor oferite si adaptate mereu la necesitățile clienților.

Orientare spre echipa

Vitalitatea, energia unei afaceri este data de coerenta si eficienta echipei. TransRo își dorește o echipă puternică, o echipă de profesioniști. Din acest motiv TransRo dedică anual resurse importante pentru dezvoltarea profesională si pentru programe de teambuilding, de consolidare a echipei – una dintre cele mai importante resurse ale TransRo.

Excelenta profesionala

TransRo vrea să fie cel mai bun în domeniul în care activează Echipa TransRo e mereu pregătită să abordeze cele mai dificile aspecte ale afacerii cu profesionalism și cu dorința de perfecționare. În spatele unor servicii de o calitate la nivel vest-european stă o echipă de oameni instruiți, motivați să-și dezvolte competențele și să accepte noi provocări.

Inovație

TransRo caută permanent oportunități pentru a îmbunătăți sistemul si procesele existente si încurajează creativitatea angajaților.

2. Cifra de afaceri și evoluția în timp

Evaluarea dimensiunii activității economice a comerciantului si schimbările acesteia de-a lungul timpului sunt absolute necesare in vederea procurării si furnizării resurselor necesare pentru obținerea obiectivelor stabilite. In vederea îndeplinirii acestor aspecte, este necesara efectuarea unei analiza a evoluției cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri reprezintă un indicator capabil sa ofere o imagine asupra poziției pe piața a companiei, reprezentând volumul veniturilor dintr-o activitate intr-o perioada de timp,colectările realizându-se la prețul pieței.

Acest tip de indicator măsoară performanta companiei si se folosește des in calitate de criteriu pentru clasificarea companiilor pin funcție de importanta lor economica. Creșterea cifrei de afaceri reprezintă obiectivul fundamental al oricărei companii, un obiectiv ce trebuie corelat cu piața, dimensiunile si nevoile companiei.

Fig.2.1 Cifra de afaceri pe 2007(4)

Fig.2.2 Cifra de afaceri pe 2010,(4)

Fig.2.3 Cifra de afaceri pe 2013 (4)

Fig.2.4 Cifra de afaceri perioada 2007-2013 (4)

Fig.2.5 Evoluția în timp S.C. TRANSRO S.R.L (5)

Fig2.6 Cifra de afaceri S.C. TRANSRO S.R.L (5)

Fig.2.7 Profitul Net S.C. TRANSRO S.R.L,(5)

Fig.2.8 Rentabilitatea S.C. TRANSRO S.R.L(5)

3.DEFINIREA ȘI IMPLEMENTAREA TEHNICII DE MANAGEMENT ÎN CADRUL SOCIETĂȚII

3.1. Noțiuni teoretice – eliminarea pierderilor (Muda)

Scopul fiecărei societăți este obținerea unui profit cât mai mare, îmbunătățirea cifrei de afaceri, prestarea de servicii rapide și de calitate. Însă toate astea arată bine pe hârtie, dar la majoritatea cazurilor realitatea reflectă altceva. Ori că este vorba de o afacere mică ori că discutăm de o firmă multi-națională, fiecare societate se confruntă cu un inamic comun: pierderile.

Pierderile (activități care nu creează valoare și apar pe parcursul unui proces) se regăsesc în procent de 95% și doar 5% fiind valoare (profit). Acest procentaj care reprezintă pierderile poate fi redus prin implementarea corectă a unor tehnici.

Eliminarea pierderilor (Muda) are ca rezultat cea mai bună utilizare a timpului de lucru, cu alte cuvinte, o creștere a nivelului de activități creatoare de valori din totalul fluxului de activități. Orice activitate care crește nivelul activităților creatoare de valoare, îmbunătățește și condițiile de muncă, motiv pentru care Lean Manufacturing se axează pe creșterea productivității muncii (activităților care adaugă valoare), prin identificarea pierderilor în vederea eliminării acestora.

Odată cu vizualizarea întregului proces putem observa cu ușurință pierderile care se găsesc pe parcursul desfășurării întregului proces.

Fig.3.1. Pierderile dintr-un proces(1)

Eliminarea pierderilor – detalierea fazelor

După analize îndelungate la societatea S.C. TRANSRO S.R.L SRL au fost descoperite următoarele categorii mai mari de pierderi:

pierderi de timp

pierderi de combustibil

pierderi de bani (în mod direct sau indirect)

Aceste pierderi sunt foarte importante și grave în prestarea serviciilor de transport si au avut efect apăsător asupra firmei, mai ales în perioada crizei economice. Însă prin câteva metode simple dar ingenioase, aceste pierderi au fost reduse si rezultatele s-au văzut într-un timp scurt.

Reînnoirea parcului auto

Primul pas al firmei a fost reînnoirea flotei, motivul fiind învechirea parcului, unele autocamioane având o vârstă de peste 10 ani și foarte mulți kilometri.. Flotă nouă având motoare mai performante, mai economice și de litraj mai redus, automat s-a redus consumul de combustibil și s-au micșorat taxele plătite către stat, care înainte erau exagerat de mari în raport cu utilizarea flotei vechi.

Fig.3.2 Camion vechi fig.3.3 Camion nou

Camioanele din dotarea firmei aveau deja o uzură ridicată și kilometraj ridicat precum și un consum mare de combustibil. Necesitatea de piese de schimb si combustibil era deja unul ridicat necesitând un efort financiar destul de ridicat . Pentru a și ține pasul cu evoluția tehnologiei și cea a regulamentelor U.E privind mediul înconjurător sa dorit schimbarea parcului auto.

Compania a reușit achiziționarea de camioane EURO 5 și EURO 6 conform normelor în vigoare. Un ajutor important la avut și programul buy-back cu ajutorul căruia sa putut achiziționa 5 camioane EURO 6 .

Revizia anuală sau la un interval de 100000km diferă de la un camion la altul,astfel la un camion mai vechi această revizie(schimb ulei,filtre, verificare unor sisteme) costă în jur de 800Euro pe când la cele noi aproximativ 500euro. Această diferență este dată de garanția extinsă pentru cele noi și nivelul ridicat de uzură a camioanelor mai vechi.

Prin noua flotă sa urmărit și diminuarea costurilor carburanților care este una dintre cele mai însemnate costuri . Consumul la camioanele noi se situează în jurul valorii de 26l/100km față de 32l/100km cât au cele vechi.

Se asigură astfel o reducere consumul de carburant al camioanelor de circa 600l la 10000km/camion ceea ce înseamnă aproximativ 600euro/camion/lună..

Prin achiziția acestor camioane noi și înlocuirea celor cu durată de viață normată depășită de cca.10 ani,se vor reduce substanțial, cu circa.30%, cheltuielile cu reparațiile și piesele de schimb, combustibil si taxele ARR pentru efectuarea ITP-ului și se vor îmbunătății substanțial condițiile de transport .

Prin achiziția camioanelor noi s-a introdus și un serviciu la distanță încorporat în camioane. Aceasta permite atelierului service să monitorizeze uzura și starea vehiculului și, de asemenea, să citească codurile de defecțiune de la distanță, prin rețeaua GSM.

Noul sistem permite tehnicienilor din atelierul service să verifice numărul de kilometri parcurși de autocamion și gradul de uzură al anumitor componente. Apoi atelierul poate planifica lucrările de service conform nevoilor reale ale fiecărui vehicul.

În condițiile în care un autocamion este condus într-un alt mod decât cel prevăzut la elaborarea planului de service inițial, intervalele de service pot avea caracter frecvent sau dimpotrivă, prea rar. Din momentul în care atelierul primește date despre rata de uzură reală, se poate interveni prin ajustarea intervalelor de service pentru a corespunde nevoilor reale ale autocamionului.

Monitorizarea vehiculelor

Următoarea realizare a fost dotarea flotei cu sisteme de urmărire prin GPS, în vederea monitorizării flotei. Una din cele mai mari probleme când vine vorba de o societate care deține o flotă de vehicule reprezintă monitorizarea km parcurși și a cantității de combustibil folosit în scopurile firmei.

În era tehnologiei această problemă nu mai reprezintă piedică în îmbunătățirea profitului.

Cea mai bună metodă pentru monitorizarea flotei reprezintă sistemele de localizare prin gps. Sistemul avansat de raportare este la dispoziția clientului 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, iar ușurința în utilizare permite accesare informațiilor imediat.

Acest sistem este capabil să prezinte poziția în timp real a vehiculelor și actualizează automat această informație la intervale de 30 de secunde.

Fig.3.2 Localizarea vehiculelor

Fig.3.3 Poziția și viteza de deplasare

Alarme: alarmare la intrarea/ieșirea în/dintr-o anumită zonă definită.

Posibilitate de imobilizare a mașinii printr-o simplă comandă de pe Internet sau de pe SMS

Ruta parcursă

Acest sistem prezintă pe harta digitală itinerariul vehiculelor. Se poate decide dacă rutele efectuate sunt cele mai eficiente pentru companie și dacă șoferii se conformează politicilor interne.

Fig.3.4. Ruta parcursă

Raportul “foaie de pacurs”

Sistemul de GPS completează automat și instant foaia de parcurs, pe baza datelor transmise de echipamentele instalate pe vehiculele flotei. Acesta oferă câteva beneficii importante:

deducerea 100% a cheltuielilor vehiculelor, pe baza legislației în vigoare;

urmărirea facilă a traseelor parcurse de vehicule;

acces ușor la datele legate de activitatea vehiculelor pentru perioade de timp nelimitate.

Fig.3.5. Foaie de parcurs

Limitarea vitezei și a timpilor de relanti inutile

Viteza excesivă folosește un exces de motorină. Pe lângă asta viteza neadaptată reduce durata de viață a pieselor component, deci respectarea limitei de viteze stabilite este crucială pentru o asemenea societate.

În cazul depășirii limitei de viteze, sunt generate alarme generate în timp real, pe baza depășirilor de viteză, care pot fi trimise atât la managerii de flotă, cât și la șoferi, informându-i că trebuie să încetinească. Timpii de relanti consumă inutil combustibil. În urma efectuării mai multor studii, s-a ajuns la concluzia că scăderea timpilor de relanti cu 10% reduc consumul de combustibil cu cel putin 2%.

Fig.3.6. Monitorizarea vitezei

Fig.3.7. Monitorizarea km parcurși

Prevenirea furtului de motorină

Sistemul de GPS Tracking este dotat cu o sondă litrometrică, cu acuratețe deosebită la măsurarea nivelului de motorină din rezervor și integrată in soluția software. Întotdeauna se știe care este restul în rezervor și se va afla despre orice tentativă de furt.

Pe baza informațiilor primite de la senzor, sistemul afișează grafice de variație a nivelului de motorină din rezervor, de unde se poate afla cu ușurință variațiile suspecte de motorină.

Fig.3.8. Monitorizare combustibil

C) Organizarea traseelor

Deși la prima vedere organizarea traseelor nu pare așa de crucială în obținerea unui profit, totuși o organizare bună și strategică poate salva resurse importante. Societatea dispunând de autocamioane de mici și de mari dimensiuni, traseele au fost organizate în felul următor: pe traseele mai scurte în țară sau în străinătate transportul se realizează folosind vehiculele de gabarit și capacitate mai redusă, manevrarea lor fiind mai ușoară si consumul mai redus. În schimb, transportarea pe rute lungi (sute de km) se face folosind autocamioane mai mari.. Prin această “manevră ” se economisesc drumuri făcute în plus și bani aruncați degeaba.

D) Reducerea cheltuielilor la combustibil

O altă metodă de reducere a costurilor o constituie negocierea directă cu Shell ,prețul la carburant,mai ales pe teritoriul Ungariei.

tab.3.2 combustibil consumat

tab.3.3 economisire lei

Conform tabelului de mai sus se poate observa reducerea care se obține în urma prețului combustibilului negociat. La un interval de aproximativ 100000km sau un an de zile se obține o reducere a costurilor de circa 27000lei.

Prețul taxei de drum pe teritoriul Ungariei in conformitate cu nivelul de poluare.

Tab 3.4 Taxa de drum Ungaria

O reducere a costurilor a constituit și achiziționarea camioanelor noi prin care se reduce astfel taxa de drum pe teritoriul Ungariei Efectul economic al acestei masuri este cuantificat la o economie de cheltuieli de circa de 60000lei în primul an de funcționare.

Negocierea taxei de drum pe teritoriul Republicii Cehă,reducându-se cu 5 % față de cât a fi normal.

Tab 3.5 Taxa de drum Cehia

Training cu șoferii la Volvo pentru exploatarea mai eficientă a autocamioanelor și reducerea uzurii acestora,precum și a scăderii consumului de combustibil care se poate reduce cu aproximativ 10%.

Concluzii

Costurile reflectă consumuri de resurse, atât trecute cât și viitoare, care generează noi valori de intrebuințare, fiind corelate, pe baza principiului cauzalității, cu performanțele rezultate in urma transferului acestor valori la consumator, și care se referă la toate activitățile care contribuie la procesul de creare a valorii, abordând intreprinderea, prin excelență, un mod introspectiv.

Bibliografie

1. Bungau Constantin, ,,Ingineria Sistemelor de Producție " , Editura Universității din Oradea.

2. Abrudan I., Candea D. , Bungău Constantin, ,,Manual de Inginerie Economică.Ingineria Managementului Sistemelor de Producție,Edit. Dacia.

3. Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS 2006) – Editura CECCAR, București, 2006

4. M.Gîrbină, Șt.Bunea – Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite)-IFRS, Ediția a II-a, vol.I, Editura CECCAR, București, 2006

5. O.Călin – Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2001

6. Gh.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu – Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2004

7. M. Niculescu – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997

8. Ristea, M.,Possler, L., Ebbeken,K., Calculația -i managementul costurilor, Ed.Teora, 2000,