Mecanismul Si Tehnicile DE Calcul A Cursului Valutar In Cadrul B.c. „eximbank”s.a

MECANISMUL ȘI TEHNICILE DE CALCUL A CURSULUI VALUTAR ÎN CADRUL B.C. „EXIMBANK”S.A.

CUPRINS

ABSTRACT

RÉSUMÉ

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CURSUL DE SCHIMB VALUTAR

1.1. Cursul de schimb și cotarea valutară – elemente definitorii

1.2. Tipologia cursurilor de schimb și factorii de influență

CAPITOLUL II. STABILIREA CURSULUI VALUTAR DE CĂTRE BANCA COMERCIALĂ ȘI METODE DE PROGNOZĂ A ACESTUIA ÎN SCOPUL MINIMIZĂRII RISCULUI VALUTAR

2.1. Stabilirea cursului valutar de către B.C. "Eximbank-Gruppo Veneto Banca" S.A. și analiza operațiunilor ce comportă utilizarea valutei

Esența și clasificarea riscului de evoluție a cursului valutar

2.3. Modele de prognoză a cursului valutar utilizate de băncile comerciale în scopul minimizării riscurilor din operațiunile valutare

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

ABSTRACT

la proiectul de licență a studentei Stoian (Belicova) Snejana cu tema

« Mecanismul și tehnicile de calcul a cursului valutar în cadrul B.C. „EXIMBANK”S.A. »

Chișinău, 2015

Proiectul de licență este alcătuit din introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 23 surse, 7 anexe, 37 pagini de text de bază, 5 figuri și 2 tabele.

Actualitatea și importanța temei. Funcția principală a pieței valutare este de formare a cursurilor (prețurilor), care permit reflectarea stării pieței la un anumit moment de timp. Menirea acestei piețe este de a pune în legătură – prin intermediari specializați – un număr cât mai mare de agenți economici interesați în comerțul internațional, creându-se totodată condițiile materiale și informaționale necesare pentru încheierea și executarea tranzacțiilor.

Scopul cercetării constă în studierea practicii internaționale în determinarea cursului valutar, modului de derterminare a cursului valutar de către băncile comerciale din Republica Moldova și factorii de influiență asupra acestuia.

Sarcinile propuse au fost de a cerceta esența cursului de schimb valutar; tipurile cursurilor de schimb; factorii ce influențează asupra determinării valorii cursului de schimb; evoluția pieții valutare internaționale; de a analiza rolul operațiunilor valutare; de a descrie riscurile valutare și tehnicile de minimizare a acestora.

Concluzii de bază. Efectuarea operațiunilor valutare de către băncile comerciale din Moldova este limitată de așa factori ca: insuficiența dealerilor calificați; baza tehnică necorespunzătoare pentru realizarea operațiunilor valutare; existența riscurilor legate de instabilitatea politică și economică în Republica Moldova.

Cuvinte-cheie: bancă comercială, BNM, curs valutar, risc valutar, curs oficial, curs comercial, putere de cumpărare.

RÉSUMÉ

au projet de licence de l’etudiante Stoian (Belicova) Snejana sur le theme

Le mécanisme et les techniques de calcul du taux de change dans la B.C. „EXIMBANK”S.A. "

Chisinau, 2015

Le projet de licence se compose d' une introduction, deux chapitres, les conclusions et recommandations, bibliographie de 23 sources, 7 annexes, 37 pages de texte de base, 5 figures, 2 tables.

Nouvauté et importance du sujet. La fonction principale du marché de change est la formation du cours (prix) qui reflètent l'état complet du marché à un certain moment. Le but de ce marché est de se connecter – via des intermédiaires spécialisés – un grand nombre d'entreprises intéressées dans le commerce international, tout en créant les conditions matérielles et les informations nécessaires à la conclusion et l'exécution des transactions.

Le but de la recherche est d'étudier la pratique internationale dans la détermination du taux de change, le mode de derterminare des taux de change par les banques commerciales en Moldavie et les facteurs influents sur elle.

Objectifs de la recherche: la recherche de l'essence de taux de change; types de taux de change; facteurs qui influent sur la détermination du taux de change; évolution du marché international des changes; d'analyser le rôle des opérations de change; décrire les techniques de minimiser les risques de change.

Conclusions fondamentales: Les opérations de change des banques commerciales en Moldavie est limitée par des facteurs tels que: les concessionnaires sont pas suffisamment qualifiés; base technique insuffisante pour la réalisation d'opérations de change; les risques liés à l'instabilité politique et économique dans le pays.

Mots-clés: banque commerciale, BNM, taux de change, de taux de change, de taux de change officiel, le trading de devises, le pouvoir d'achat.

LISTA ABREVIERILOR

T.T – Telegrafic Transfer

DST – Drepturi Speciale de Tragere

EUR – Euro

USD – Dolari americani

PIB – Produs Intern Brut

B.C. – Bancă Comercială

BNM – Banca Națională a Moldovei

MDL – Lei moldovenești

RM – Republica Moldova

S.A. – Societate pe acțiuni

LISTA FIGURILOR

Fig.2.1. Structura depozitelor în valută la B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014……………………………………………………………………………………………………………… 24

Fig.2.2. Evoluția ratei dobânzii la depozitele în valută, %……………………………………………..24

Fig.2.3. Evoluția creditelor acordate în valută de B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014, mil.lei…………………………………………………………………………………………….25

Fig. 2.4. Cursul valutar – vârfurile (peacks) și căderile (bottoms)……………………………………34

Fig. 2.5. Cursul valutar – evoluție în valuri…………………………………………………………………..35

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1. Modul de afișare a cursului valutar de către B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. pe pagina web …………………………………………………………………………………….. 26

Tabelul 2.2. Rate de schimb la operațiunile cu carduri bancare la B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A…………………………………………………………………………..27

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Trecerea Republicii Moldova de la economia administrativă de comandă la economia de piață necesită însușirea noilor mecanisme și metode de management financiar, în special, de gestionare a fluxurilor valutare. Dezvoltarea pieței valutare, unde se desfășoară comerțul internațional și schimbul de valute străine, constituie o condiție obligatorie a integrării Moldovei în sistemul economic mondial.

Dezvoltarea pieței valutare și a operațiunilor valutare în Republica Moldova s-a început în anii `90, odată cu ieșirea din zona rublei și introducerea monedei naționale. O caracteristică a reformelor economice îndreptate spre economia de piață a fost refuzul de la monopolul de stat asupra comerțului extern și asupra operațiunilor valutare.

Piețele valutare și cursul de schimb joaca un rol fundamental în finanțarea internațională a operațiunilor de comerț exterior denominate în monede diferite. Evoluția cursurilor de schimb pe această piață este determinată de factori specifici și are un impact direct asupra costului total al operațiunii de comerț exterior. Înțelegerea modului de funcționare a pieței valutare și a mecanismului de formare a cursului de schimb prin prisma factorilor care îl influențează dar și a principalelor tipuri de operațiuni derulate pe aceasta piața constituie un pas important în abordarea unor aspecte importante legate de finanțarea internațională: riscurile și costul total al finanțării. Cu cât cunoașterea problemelor legate de piața valutară sunt mai bine înțelese de către cei implicați în afacerile internaționale, cu atât acuratețea previziunilor legate de evoluția cursului de schimb este mai mare.

Funcția principală a pieței valutare este de formare a cursurilor (prețurilor), care permit reflectarea stării pieței la un anumit moment de timp. Menirea acestei piețe este de a pune în legătură – prin intermediari specializați – un număr cât mai mare de agenți economici interesați în comerțul internațional, creându-se totodată condițiile materiale și informaționale necesare pentru încheierea și executarea tranzacțiilor.

În literatura economică internațională, problemele managementului valutar, atât la nivelul macroeconomic, cât și la nivelul băncilor comerciale, sunt studiate foarte activ. Însă criza financiară din 1997-1998, din țările Asiei de Sud-Est, Americii Latine și C.S.I. și apoi din 2008 a demonstrat că trebuie continuată cu o intensitate și mai mare cercetarea problemei respective, ținând totodată seama de condițiile economiei de tranziție, de situația piețelor valutare în curs de dezvoltare și globalizarea lor rapidă.

E de menționat importanța operațiunilor valutare din punct de vedere a obținerii profitului. Acțiunile bine chibzuite și la timp ale dealerilor valutari pot nu numai păstra mijloacele băncii/clienților, ci și majora considerabil profitul băncii comerciale.

Spre regret, efectuarea a unor tipuri de operațiuni valutare în Republica Moldova este imposibilă din următoarele cauze: legislația imperfectă, existența riscurilor valutare mari, insuficiența dealerilor calificați, baza tehnică necorespunzătoare pentru realizarea operațiunilor valutare etc.

Scopul principal al lucrării constă în studierea practicii internaționale în determinarea cursului valutar, modului de derterminare a cursului valutar de către băncile comerciale din Republica Moldova și factorii de influiență asupra acestuia.

Sarcinile propuse au fost de a cerceta esența cursului de schimb valutar; tipurile cursurilor de schimb; factorii ce influențează asupra determinării valorii cursului de schimb; evoluția pieții valutare internaționale; de a analiza rolul operațiunilor valutare; de a descrie riscurile valutare și tehnicile de minimizare a acestora.

Metоdоlоgia сerсetării. La elaborarea lucrării au fost utilizate mai multe metode, printre care: metоda matematiсă, statistiсă, соmparativă, apliсativă, fundamentală și prediсtivă.

Suportul metodologic al lucrării ce a servit la elaborarea lucrării este alcătuită din legislația în vigoare în domeniul respectiv, literatura științifică și teoretică a autorilor contemporani.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CURSUL DE SCHIMB VALUTAR

1.1. Cursul de schimb și cotarea valutară – elemente definitorii

Alături de starea balanței de plăți a unei țări, evoluția cursului de schimb reflectă poziția economiei naționale în economia mondială și competitivitatea economiei naționale – privită inclusiv prin prisma calității politicii economice a statului. Dacă pentru cursurile fixe evoluția balanței de plăți a indus procese de ajustare (reechilibrare) înăuntrul economiei, pentru celelalte regimuri de cursuri de schimb mișcarea acestora se constituie, ea însăși, într-un proces de ajustare [7, p.57].

În relațiile economice internaționale, este foarte importantă cunoașterea valorii unității monetare a unui stat față de cea a altui stat. Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe piață, se numește curs valutar sau curs de schimb [5, p.125]. Altfel spus, cursul de schimb reprezintă expresia raportului valoric dintre două monede.

Nu trebuie confundată noțiunea de curs valutar cu aceea de paritate, care se exprimă prin același raport. Diferența este aceea că paritatea este o noțiune abstractă, teoretică și nu corespunde întotdeauna cu aceea de curs valutar, care rezultă pe piață în urma unei conjuncturi economice, politice etc.

Cursurile valutare pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii. Astfel, după modul de formare, există cursul valutar oficial, stabilit de către autoritatea monetară (banca centrală, Ministerul Finanțelor etc.) din țara respectivă, în mod unilateral, prin lege a devizelor sau regulament și tare [7, p.57].

În relațiile economice internaționale, este foarte importantă cunoașterea valorii unității monetare a unui stat față de cea a altui stat. Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe piață, se numește curs valutar sau curs de schimb [5, p.125]. Altfel spus, cursul de schimb reprezintă expresia raportului valoric dintre două monede.

Nu trebuie confundată noțiunea de curs valutar cu aceea de paritate, care se exprimă prin același raport. Diferența este aceea că paritatea este o noțiune abstractă, teoretică și nu corespunde întotdeauna cu aceea de curs valutar, care rezultă pe piață în urma unei conjuncturi economice, politice etc.

Cursurile valutare pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii. Astfel, după modul de formare, există cursul valutar oficial, stabilit de către autoritatea monetară (banca centrală, Ministerul Finanțelor etc.) din țara respectivă, în mod unilateral, prin lege a devizelor sau regulament și cursul valutar de piață. Acest ultim tip de curs valutar se stabilește pe piața valutară, liber, în funcție de cererea și oferta de valută, prin activitatea desfășurată de bănci.

Din punct de vedere al stabilității, cursurile valutare au îmbrăcat forma cursurilor punctelor aur, a cursurilor stabile, iar în prezent a cursurilor fluctuante [13, p.35].

Se pot întâlni, de asemenea, cursul bursier, stabilit la bursa valutară în funcție de cererea și oferta de valute, cursul valutar tolerat sau “negru”, ce se stabilește la “bursa neagră“ și apare ca practică față de valutele care nu formează obiectul cotării la bursă sau bănci.

În funcție de obiectivele politicii valutare, autoritatea monetară poate stabili cursuri unice, (apar atunci când autoritatea monetară stabilește un singur curs pentru fiecare monedă străină, indiferent de tipul operațiunii la care este folosit) sau cursuri multiple (este situația în care autoritatea monetară dintr-o țară stabilește simultan mai multe cursuri pentru aceeași monedă străină, în funcție de diferitele categorii de operațiuni la care sunt utilizate). Cursurile multiple pot fi diferențiate, în funcție de tipul operațiunii la care se pot utiliza în: comerciale sau necomerciale.

Cursurile comerciale pot fi unice și presupun utilizarea unui singur curs pentru toate mărfurile sau diferențiate pe grupe de mărfuri.

Băncile utilizează în activitatea lor următoarele tipuri de cursuri:

– cursul la vedere (spot) este cursul zilei, utilizat de bănci în derularea operațiunilor spot (la vedere), cu decontarea acestor operațiuni în termen de 48 de ore de la data tranzacției.

– cursul la termen (forward) este cursul utilizat pentru derularea operațiunilor de vânzare – cumpărare valută la termen, adică cu decontarea acestora într-un termen mai mare de 48 de ore (1, 2, 3, 6, 9, 12 luni).

-cursul T.T (Telegrafic Transfer) este cursul utilizat în tehnica viramentului bancar.

Cursul valutar este variabil datorită factorilor economici, politici, monetari, sociali etc. care influențează puterea de cumpărare în țările care întră în comparație.

Factorii care intervin asupra parității puterii de cumpărare se clasifică în factori interni (factori economici de producție și evaluare prin preț, factori financiari: credit, dobândă, monedă; factori din afara domeniului economic: politici, sociali, psihologici etc.) și factori externi (situația balanței de plăți externe a țărilor implicate; raportul cerere/ofertă privind monedele respective pe piața mondială; factori politici, sociali, psihologici, specifici economiei mondiale).

În vederea asigurării unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe piețele valutare [17, p.88]. Prin intervenția pe piața valutară se înțelege activitatea băncii centrale de a cumpăra sau vinde unele valute în scopul ridicării, respectiv scăderii cursului acestor valute în raport cu moneda națională, prin influențarea cererii și ofertei. Rolul autorității monetare constă în a interveni prin vânzarea sau cumpărarea pe piață a valutei celei mai solicitate, în vederea readucerii cursului la nivelul anterior.

Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel, dacă intenționează să majoreze oferta de valută pentru a face presiuni asupra cursului, statul crește taxa scontului, ceea ce determină creșterea nivelului general al dobânzilor pe piața respectivă, atrăgând în felul acesta capitalul străin.

Prin această intervenție, este facilitată pătrunderea valutei străine în țară. Acest proces se poate aplica și invers. O altă posibilitate este aceea de intervenție directă pe piață, autoritatea monetară completând oferta de valută în cazul în care aceasta este insuficientă sau completând, în caz contrar, cererea de valută. Intervenția pe piață poate fi: discreționară, atunci când statul are intenția să intervină oricând și la orice curs sau limitată la o anumită perioadă și la un anumit nivel al cursului.

Devalorizarea reprezintă micșorarea oficială a valorii unei monede. Aceasta are drept consecință micșorarea puterii de cumpărare a monedei și modificarea raportului de preschimbare față de alte monede. Despre devalorizare se poate discuta numai în cazul țărilor a căror monedă se stabilește printr-o relație fixă față de o valută, coș valutar, DST, Euro. În cazul țărilor a căror monedă nu este legată pe baza unui aranjament valutar printr-o relație fixă de un anumit element, valoarea ei formându-se pe piață, nu se mai vorbește de devalorizare, ci de depreciere.

Deprecierea valutară reprezintă fenomenul prin care o monedă, pe un interval dat, își diminuează puterea de cumpărare în raport cu alte monede [10, p.79].

În relațiile de comerț exterior, devalorizarea și deprecierea favorizează exportul și acționează ca o frână la import.

Revalorizarea reprezintă majorarea oficială, prin lege, a valorii unei monede și are drept consecință directă creșterea puterii de cumpărare a monedei revalorizate și modificarea raportului de preschimbare față de alte valute. Ca și devalorizarea, revalorizarea este tot mai rar utilizată.

Reprecierea valutară reprezintă fenomenul prin care o monedă, pe un interval de timp dat, își mărește puterea de cumpărare.

În relațiile de comerț exterior, atât revalorizarea cat și reprecierea acționează ca o frână la export și încurajează importurile în cadrul țării cu moneda repreciată.

Lichiditatea internațională reprezintă, în sens larg, totalitatea mijloacelor de plată internaționale de care poate dispune o țară la un moment dat [9, p.152].

În sens restrâns, lichiditatea internațională este formată, în principal, din rezerva internațională oficială, la care se adaugă creditele acordate de organismele financiare internaționale, precum și facilitățile temporare pe care băncile centrale și le acordă pe bază de reciprocitate. Din definițiile enunțate, rezultă că partea cea mai importantă a lichidității internaționale o reprezintă rezerva internațională oficială a unui stat. Rezerva internațională oficială este la dispoziția băncii centrale a unei țări și contribuie la garantarea solvabilității externe a țării respective, precum și a capacității sale de plată.

Rezerva se compune din [12, p.119]:

– rezerva de aur monetar;

– rezerva de valută forte (dolarul american, lira sterlină, yenul japonez, euro etc.)

-disponibilitățile în DST la Fondul Monetar Internațional.

Convertibilitatea reprezintă proprietatea unei monede de a putea fi preschimbată contra monedelor străine în mod liber pe piața valutară. În practica internațională se cunosc mai multe tipuri de convertibilitate și anume:

– convertibilitatea deplină a unei monede reprezintă posibilitatea oricărei persoane (rezidentă sau nerezidentă) care deține o monedă națională de a o preschimba, în mod liber, în orice altă monedă, utilizând cursul valutar practicat pe piața respectivă, atât pentru operațiunile curente, cat și pentru operațiunile de capital;

– convertibilitatea internă se referă la posibilitatea rezidenților de a preschimba moneda națională contra valută, iar convertibilitatea externă se referă la acordarea acestui drept exclusiv nerezidenților;

– convertibilitatea curentă se referă numai la operațiunile derivate din exportul și importul de bunuri și servicii, convertibilitatea totală se referă la toate categoriile de operațiuni de cont curent și de capital.

Convertibilitatea limitată reprezintă condiția de bază care determină excluderea unui active implicat în asemenea contracte de la activele de rezervă [15, p.43]. Existența unor astfel de contracte este o dovadă suficientă că respectivele active (mai ales cele participante la contracte bilaterale) nu pot fi disponibile în cazul apariției unor dezechilibre de plăți. Există însă acorduri multilaterale al căror spectru este mai amplu și activele implicate pot fi disponibile în caz de necesitate. Mai mult chiar, principala motivație pentru asemenea contracte nu este lipsa de resurse sub forma activelor convertibile. Aceste contracte pot stipula chiar lichidarea soldurilor în devize convertibile. De exemplu. contractele din cadrul Asociației de Integrare latino-americană au avut ca primă motivație asigurarea unui stimulent puternic pentru schimburile intraregionale cât și a unui mecanism instituțional pentru reglementarea modalităților de plată. De aceea, în Statistica anuală a balanței de plăți, soldurile activelor rezultate din aceste contracte au fost considerate parte a rezervelor țărilor participante.

Manualul de balanță menționează disponibilitatea activelor de rezervă de a fi utilizate în diverse situații, însă fără o specificație anume. Pentru majoritatea țărilor, necesitatea utilizării activelor de rezervă poate apărea în orice zi. Pentru a putea fi folosite în tranzacții zilnice de piață, acestea nu trebuie să conțină elemente restrictive.

Astfel, două elemente determină disponibilitatea de utilizare a activelor externe:

-utilizarea nelimitată (universal use), determinată de convertibilitate, care poate fi stabilită pentru un anumit activ;

-disponibilitatea imediată, care depinde de lichiditatea respectivului activ.

Lichiditatea activelor externe implică automat, mai ales în contextul internațional, convertibilitatea acestora. Astfel, un activ poate fi disponibil imediat, dar, dacă nu este liber convertibil, atunci nu poate fi considerat ca fiind lichid.

Cursul de schimb al monedei dintr-o țară este determinat, pe termen mediu și lung, de rata inflației din țara respectivă, mai precis variațiile de curs dintre două valute (A și B) depind de diferența existentă între ratele inflației în economia celor două țări A și B [7, p.32]. Această concluzie are la bază teoria parității puterii de cumpărare.

Teoria parității puterii de cumpărare explică evoluția cursului de schimb pe termen mediu și lung, dar o infirmă pe termen scurt.

Enumerăm observațiile critice aduse acestei teorii:

Teoria parității puterii de cumpărare se bazează pe evoluția balanței curente, balanță care reprezintă numai o parte din balanța de plați. În acest fel, nu se ține seama de influența exercitată asupra cursului de schimb de celelalte posturi și componente.

Teoria parității puterii de cumpărare nu ține seama de faptul că o valută poate deveni instrument de plată și transfer utilizat de terțe țări. Din această cauză, evoluția valorii valutei respective nu mai are legătură cu rata inflației din țara căreia îi aparține moneda respectivă.

Concluziile verificării empirice a teoriei sunt influențate și de natura regimului de schimb în vigoare în cursul perioadei alese pentru efectuarea observației.

Verificarea empirică a teoriei este sensibilă la indicii de preț luați în calcul, utilizându-se, de regulă, indicele general al prețurilor de consum. Acești indici cuprind uneori bunuri și servicii care nu fac obiectul schimburilor internaționale și, în plus, introduc abateri care țin de diferențele de productivitate și inflație existente între sectoarele unei economii.

Menționăm că între cursul de schimb și rata dobânzii există o strânsă legătură. Pârghia esențială de influențare directă a cursului de schimb aflată sub controlul Băncii Centrale este rata dobânzii. În mod practic, scumpirea monedei naționale prin majorarea dobânzilor a antrenat inevitabil ieftinirea devizelor, deci întărirea cursului valutar.

Asigurarea echilibrului economic general, ca și a celui financiar, a presupus preocuparea factorilor de decizie macroeconomică pentru corelarea cat mai judicioasă a ofertei de resurse de la potențialul creditor cu cererea exprimată de potențialul debitor.

Aici a intervenit problema raportului dintre rata nominală și rata reală a dobânzii. Rata nominală, aceea care este înscrisă în contractul de credit, reprezintă, în esență, prețul nominal plătit de debitor pentru dreptul de a utiliza resursele bănești temporar disponibile ale creditorului. Dacă, însă, inflația este mai înaltă decât rata nominală a dobânzii, creditorul va constata că puterea de cumpărare a sumei care i-a fost restituită, împreună cu dobânzile, este mai mică decât a celei pe care a avansat-o. Debitorul va restitui, în termeni reali, mai puțin decât a primit.

În aceste condiții, a fost imposibil de asigurat un echilibru între cerere și ofertă. Restabilirea echilibrului presupunea ca acela care a economisit să își conserve puterea de cumpărare inițială. Acest lucru se putea realiza numai prin remunerarea pozitivă, în termeni reali, a economiilor. Așa după cum astăzi nu se mai evaluează creșterea nominală a salariului, ci numai puterea de cumpărare a veniturilor, este corect să se analizeze și rata reală a dobânzii, adică nivelul rezultat prin scăderea ratei inflației din rata nominală a dobânzii.

Înțelegerea și previzionarea evoluției cursurilor de schimb pe piața monetară internațională este strict legată de urmărirea ratei dobânzilor. Influențele ratelor dobânzilor explică, în special, evoluția cursurilor de schimb la vedere. Relația dintre rata dobânzii și cursul de schimb poate fi analizată pe termen scurt sau lung [5, p.32].

Pe termen scurt, variația ratei dobânzii produce o fluctuație a cursului de schimb la vedere. Astfel, dacă autoritatea dintr-o țară va proceda la creșterea ratei dobânzii, vor fi atrași în acea țară învestitorii străini, care vor fi tentați să lichideze activele în alte valute, pentru a cumpăra titluri în valuta țării respective: bonuri de tezaur, certificate de depozit etc. Vânzarea valutelor și cumpărarea monedei țării respective au drept consecință creșterea imediată a cursului monedei respective la vedere în raport cu celelalte valute. În sens invers, reducerea dobânzilor din țara respectivă ii determină pe învestitori să lichideze activele în moneda țării respective, pentru a face plasamente în alte valute.

Vânzările masive de monedă din țara respectivă, însoțite de cumpărări de valute, au drept efect scăderea cursului monedei naționale.

Pe termen mediu, relația între rata dobânzii și cursul de schimb devine complicată. Pentru majoritatea valutelor, asocierea monedă forte – rată a dobânzii redusă, pe de o parte și monedă slabă – rată ridicată a dobânzilor, pe de altă parte, se poate verifica și în practică.

1.2. Tipologia cursurilor de schimb și factorii de influență

Mecanismul de stabilire a cursurilor de schimb a evoluat în timp. Pentru practica de comerț exterior sau a relațiilor financiare internaționale actuale, prezintă importanță cursurile de schimb de piață (cursul liber), care se determină pe piețele valutare în baza cererii și ofertei, putându-se astfel modifica zilnic sau, așa cum se întâmplă uneori, la intervale mult mai mici în funcție de influența unor factori de ordin economic, factori de ordin tehnic-valutar, factori legați de politica valutară a diferitelor state cu pondere în economia mondială, factori psihologici [18, p.126].

Cauza directă a variației cursurilor valutare libere este modificarea continuă a volumului cererii și ofertei pentru una sau alta dintre valute pe o anumită piață. Evoluția structurii creditelor și depozitelor în valută în Republica Moldova este reprezentată în anexa 3 și anexa 4.

Cursul pieței sau cursul valutar economic reprezintă cursul efectiv practicat în relațiile internaționale având drept bază economică paritatea puterilor de cumpărare, dar și efectul influențelor altor fenomene, inclusiv aspectele subiective si psihologice, influențe care fac ca aceste cursuri valutare economice să oscileze în jurul puterii de cumpărare.

Determinarea cursului de schimb ca urmare a oscilației cererii și ofertei se numește cotație (cotare).

Spre deosebire de cursul oficial (fix), cursul pieței este prin definiție variabil, flotant, flexibil; în anumite situații băncile centrale intervin pe piață în vederea evitării unor variații de curs exagerate.

Cursurile fluctuante sunt cele care variază în anumite marje stabilite sau nu de autoritatea monetară. Oscilațiile frecvente ale cursurilor valutare provoacă o serie de influențe nefavorabile, printre care [17, p.39]:

• frânarea dezvoltării comerțului internațional ca urmare a creșterii riscului valutar;

• stimularea inflației, ceea ce duce la modificarea prețurilor internaționale cu efecte negative asupra balanțelor de plăți ale țărilor în curs de dezvoltare;

• favorizarea menținerii unor raporturi de schimb neechitabile între diferite țări prin lipsa unor raporturi valorice reale între diferitele valute convertibile.

Cursul de referință este un curs statistic reprezentând media zilnică ponderată, calculată ulterior momentului tranzacțiilor, a unei multitudini de cursuri de schimb efective dintr-o anumită perioadă, de regulă o zi. Cursul de referință nu trebuie înțeles ca și curs oficial deoarece autoritatea monetară (banca centrală) face oficiul doar de a-l calcula și publica.

Valutele convertibile se negociază și se tranzacționează pe piețele valutare, cursurile de schimb putându-se clasifica în funcție de anumite criterii într-o varietate de tipuri.

I. Criteriul stabilității. Ținând cont de evoluția istorică precum și de realitățile existente, deosebim trei tipuri de cursuri:

– Cursuri valutare fixe, respectiv cele care au funcționat până în anul 1971 în cadrul Sistemului Monetar Internațional;

– Cursuri valutare relativ stabile sau relativ fluctuante, acele cursuri care au o fluctuație limitată, de genul „șarpelui valutar” în cadrul Sistemului Monetar European;

– Cursuri valutare flotante, care sunt practicate de majoritatea statelor lumii, îndeosebi de Țările cu monede liber utilizabile sau cu convertibilitate deplină.

II. Criteriul sferei de formare si utilizare a cursului valutar:

Cursul valutar oficial, care se întâlnește preponderent în țările cu valute neconvertibile, dar și în unele acorduri bilaterale de comerț și plăți. Cursul oficial al leului moldovenesc față de dolarul SUA se determină de către Banca Națională a Moldovei în baza informației privind volumele tranzacțiilor de cumpărare /vânzare a dolarilor SUA contra lei moldovenești (spot, swap, forward etc.) și cursurile valutare aplicate de către băncile licențiate și Banca Națională a Moldovei la tranzacțiile în cauză, reflectate în Raportul cu privire la sumele de valută străină cumpărate și vândute de către bancă contra lei moldovenești [23].

La determinarea cursului oficial al leului moldovenesc față de dolarul SUA se utilizează metoda mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare si vânzare ponderate la volumul tranzacțiilor de cumpărare /vânzare efectuate pe piața valutară interbancară și cea intrabancară ale Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente si 12.30 a zilei de raportare.

Cursul oficial al leului moldovenesc față de valuta străină, alta decât dolarul SUA, se determina în baza cursului oficial al leului moldovenesc față de dolarul SUA multiplicat la crosscursul valutei străine respective față de dolarul SUA stabilit pe piața internațională la ora 14:00 ora Chișinăului. Sursa de baza utilizata pentru preluarea informației privind cross-cursurile valutelor străine față de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine respective este sistemul informațional REUTERS, alternativ – sistemul informațional Bloomberg. În cazul în care cursurile valutare pe piața internațională nu sunt accesibile, la calcularea cursului oficial al leului moldovenesc se utilizează cursurile valutare disponibile din alte surse sigure (de exemplu, cursurile valutare stabilite de către băncile centrale ale statelor respective, cursurile de fixing stabilite la bursele valutare ale statelor respective etc.). Ca urmare a calculării cursului oficial al leului moldovenesc se întocmește Buletinul informativ privind cursul oficial al leului moldovenesc față de valutele străine, care se semnează de către viceguvernatorul Băncii Naționale a Moldovei.

Pe parcursul anului 2014, cursul de schimb oficial nominal al monedei naționale s-a depreciat cu 19.6 la sută în raport cu dolarul SUA, iar față de euro – cu 5.7 la sută comparativ cu finele anului 2013 (Anexa 1).

O evoluție similară s-a atestat și în cazul cursului oficial mediu de schimb al monedei naționale, care în anul 2014 s-a depreciat față de dolarul SUA și față de moneda unică europeană cu 11.5 la sută și 11.4 la sută respectiv, în comparat,ie cu cursul oficial nominal mediu de schimb al monedei naționale înregistrat în anul 2013. Aceste evoluii au creat premise de apreciere a cursului de schimb real efectiv al monedei naționale1 cu 8.1 la sută. În acest context, la întărirea cursului de schimb real efectiv au contribuit, în principal, Rusia – cu 6.32 puncte procentuale și Ucraina – cu 4.46 puncte procentuale (Anexa 2).

Cursul valutar interbancar, care se formează în negocierea tranzacțiilor valutare pe piața valutară, iar la sfârșitul zilei se calculează cursul de referință ca medie statistică a cursurilor înregistrate la tranzacțiile efectuate;

Cursul valutar bursier, care se formează la bursele valutare (Paris, Nev York, Tokyo etc.) și care funcționează într-o perioadă scurtă de timp paralel cu piețele valutare interbancare;

Cursul caselor de schimb valutar, practicat de casele (oficiile) de schimb valutar în tranzacțiile, de regulă cu sume mici, de vânzare/cumpărare cu persoanele fizice [14];

Cursul valutar al pieței negre, practicat în țările în care convertibilitatea și schimbul valutar nu sunt permise sau cursul pieței valutare nu este realist.

III. Criteriul sensului tranzacțiilor valutare desfășurate pe piața valutară:

Cursul valutar de cumpărare a valutei, cursul care se practică la cumpărare de către bănci, bursele valutare, casele de schimb valutar;

Cursul valutar de vânzare a valutei, cursul ce se formează în tranzacțiile valutare, fiind opus celui de cumpărare.

Cursul de vânzare este mai mare decât cursul de cumpărare, diferența numindu-se spread și reprezintă cheltuieli și comision (profit);

IV. Criteriul timpului de finalizare a tranzacției:

Cursul valutar la vedere (spot), cursul cu decontare în maximum 48 de ore (două zile lucrătoare), timp în care vânzătorul si cumpărătorul își transmit reciproc, prin virament bancar, sumele tranzacționate;

Cursul valutar la termen (forward), curs negociat pentru care decontarea are loc la un termen convenit în viitor, la 1, 3, 6, 9, 12 luni. Cursul la termen de regulă diferă de cursul valutar la vedere în funcție de conjunctura monetară viitoare la termenul negociat, deosebiri care pot genera câștiguri sau pierderi.

V. Criteriul metodei de cotare a valutei:

– Cursuri valutare bazate pe cotare directă (incertă), care este cea mai utilizată metodă de cotare;

– Cursuri valutare bazate pe cotare indirectă (certă), metodă utilizată doar în cazul câtorva Țări.

Banca Națională a Moldovei cotează leul moldovenesc față de valutele străine specificate în anexa 6.

Cursul unei monede se poate stabili în raport cu:

– o unitate monetară, sistem practicat numai pentru câteva valute: dolarul American (USD), lira sterlină (£) etc. Exemplu: 1 USD = x EUR

– o sută de unități monetare, sistem practicat pentru marea majoritate a monedelor. Exemplu: 100 MDL = x USD

– o mie de unități monetare, sistem care este utilizat mai rar, în etapa actuală, pentru yenul japonez . Exemplu: 1000Y = x USD

Cotarea directă este cotarea prin care unitatea monetară străină rămâne constantă (1, 100, 1000), iar unitatea monetară națională variază. Exemplu: 1 USD = x MDL.

Această metodă de cotare este folosită pe majoritatea piețelor valutare. În țara noastră, se practică, de asemenea, metoda cotării directe, respectiv se stabilește cați lei fac 1, 100, 1000 de unități monetare străine.

Cotarea indirectă indică cate unități monetare străine fac o unitate monetară națională.

Această metodă de cotare este specifică piețelor valutare engleze, canadiene și australiene. Exemplu: 1 CAD. = x USD

Cunoașterea modalității de cotare pe o piață valutară permite determinarea sensului mișcării cursurilor valutare de pe acea piață, respectiv a aprecierii sau a deprecierii.

La cotarea directă, un raport aritmetic mai mare al unei monede în raport cu alta, luată drept etalon, indică o depreciere, o scădere a puterii de cumpărare. Exemplu: momentul 1: 1 USD = 11 MDL; momentul 2: 1 USD = 12 MDL.

În momentul 2, leul moldovenesc s-a depreciat, a slăbit în raport cu dolarul american, luând în considerare cursul din momentul 1. În același timp, interpretând poziția monedei etalon, aceasta s-a întărit, s-a repreciat în raport cu leul moldovenesc. Dacă raportul aritmetic față de valuta etalon este mai mic, atunci moneda respectivă s-a repreciat și valuta etalon a slăbit.

Exemplu: momentul 1: 1 USD = 0,95 EUR; momentul 2: 1 USD = 0,65 EUR.

Euro s-a întărit în raport cu dolarul american, iar dolarul s-a depreciat în raport cu euro. Cotarea valutelor se face cu ajutorul a doi termeni, și anume cursul de cumpărare și cursul de vânzare.

Primul termen reprezintă cursul de cumpărare al valutei în monedă națională, iar al doilea cursul de vânzare al valutei în monedă națională, ambele din punctul de vedere al operatorului care cotează.

Diferența dintre cele două cursuri (de cumpărare și de vânzare) se numește spread și reprezintă câștigul celui care cotează, dacă se presupune că el cumpără și vinde în același timp [7, p.58].

– Cursuri valutare încrucișate (crossing).

VI. Criteriul modelului de stabilire si fundamentare a cursului valutar. În raport cu acest criteriu si cu modelele de calcul folosite se disting mai multe tipuri:

Cursuri valutare nominale – cursurile de pe piața valutară, formate în funcție de cerere si ofertă;

Cursuri valutare efective – cursurile al căror nivel se realizează nu numai în comparație cu o singură monedă, ci și cu un grup de monede ale țărilor care dețin ponderea principală în tranzacțiile economice externe, cursuri care se calculează multilateral, în funcție de mai multe valute;

Cursuri valutare efective reale – cursurile valutare efective pentru care se iau în calcul si rata inflației din aceleași țări; din calcule rezultă atât un curs efectiv, cât si un curs real care să exprime puterea de cumpărare a monedelor incluse în calculul pentru determinarea cursului valutar efectiv real.

Factorii care influențează evoluția cursului de schimb valutar și creșterea economică. Cursul de schimb valutar, în special cel flexibil, este o variabilă caracterizată de un dinamism deosebit, înregistrând modificări continue, nu numai de la o zi la alta și chiar în cursul aceleiași zile și de la o tranzacție la alta, astfel încât cursul de schimb se caracterizează printr-o mare mobilitate a cărei cauză o constituie gama largă de factori economici, financiari, politici, sociali etc., cei mai importanți fiind rata inflației, rata dobânzii, soldul balanței de plăți [1, p.59].

Factorii care influențează nivelul și evoluția cursului de schimb sunt atât interni, cât și externi, fiind dificilă chiar și clasificarea acestora.

Dacă luăm ca și criteriu natura economică, factorii de influență a cursului de schimb valutar se pot clasifica astfel:

• Factori economici: nivelul producției, productivitatea muncii, PIB pe locuitor, competitivitatea si calitatea produselor, ciclul economic etc.;

• Factori financiari: rata inflației, rata dobânzii, volumul masei monetare, balanța de plăți (plăți curente si mișcări de capital);

• Factori de natură social-politică: stabilitatea politică, mișcările sociale;

• Factori de natură psihologică: evenimente politice sau economice, zvonuri, declarații, programe electorale, care duc la crearea de așteptări, anticipări în legătură cu evoluția si perspectiva cursului de schimb valutar.

Dintre categoriile enumerate, cel mai mare impact asupra evoluției cursului de schimb și creșterii economice îl au factorii financiari. Variațiile ratei dobânzii se preiau imediat de cursul de schimb deoarece între cele doua variabile, rata dobânzii și cursul de schimb, există o legătură directă. Pentru exemplificarea relației directe, să luam exemplul dolarului american. În cazul măririi ratei dobânzilor în SUA, unii investitori internaționali își lichidează activele în alte valute și cumpără dolari pentru a face investiții în active financiare americane. Prin urmare, crește cererea de dolari în raport cu celelalte valute, deci crește cursul de schimb al dolarului; invers, scăderea dobânzilor în SUA îi determină pe investitorii străini să-si lichideze activele în dolari pentru a face investiții în alte valute, vânzările masive de dolari având drept consecință scăderea cursului dolarului pe piață în perioada respectivă.

Pe termen mediu și lung se verifică, de asemenea, relația dintre cursul de schimb și rata dobânzii, respectiv asocierea monedă forte-rată a dobânzii redusă ori monedă slabă-rată ridicată a dobânzii. Prin urmare, prin manevrarea dobânzilor de către autoritatea monetară ca și a altor instrumente de politică monetară se influențează condițiile pieței, creditului și costului acestuia cu influențe puternice asupra cursului de schimb valutar. Balanța de plăți, care semnifică situația relațiilor economice ale unei țări cu restul lumii, are o relație directă cu cursul de schimb. Deficitul sau excedentul unor solduri din balanța de plăți explică nivelul cursului de schimb.

Când balanța de plăți are sold excedentar, cursul de schimb are tendințe de creștere și invers, un sold negativ produce o schimbare a cursului de schimb. Spre exemplu, în cazul balanței de plăți curente aferente importului si serviciilor, un sold deficitar presupune ca agenții economici ai țării respective să cumpere valuta pentru a plăti facturile de import în schimbul monedei naționale, prin urmare, sporește cererea de valută care devine mai scumpă si moneda națională mai ieftină, respectiv cursul de schimb tinde să scadă; situația este invers pentru excedent, agenții economici au sume în valută provenind din exporturi excedentare pe care le vând pe piața valutară mărind oferta de valută, moneda națională devine mai tare, cursul de schimb tinzând să crească.

Situația balanței contului de capital are un efect direct asupra evoluției cursului de schimb valutar; spre exemplu în cazul unui sold excedentar înseamnă că fluxurile de capital intrate sunt mai mari decât cele ieșite din țara respectivă, investitorii străini mărind cererea de monedă națională, crescând astfel valoarea acesteia, care începe să se aprecieze; în situația inversă, investitorii au vândut activele în moneda națională creând astfel o ofertă mai mare, situație în care aceasta se depreciază [5, p.127].

Creșterea masei monetare, în condițiile menținerii constante a celorlalți factori, duce la deprecierea monedei naționale, la reducerea cursului de schimb a acesteia; invers, lipsa de mijloace de plată, de lichidități face moneda națională mai scumpă, deci duce la creșterea cursului de schimb. Componentele masei monetare au influențe asupra cursului valutar deoarece sunt sau pot fi transformate în mijloace de plată, deci în cerere monetară afectându-se puterea de cumpărare a monedei, implicit si cursul de schimb valutar. Pentru menținerea stabilității cursului de schimb valutar autoritățile monetare controlează și dirijează masa monetară prin mecanisme de piață și administrative.

Nivelul și evoluția inflației determină puterea de cumpărare a monedei, cursul de schimb fiind raportul între puterile de cumpărare a două monede; variațiile de curs între două monede depind de diferența existentă între ratele inflației celor două țări (diferențialul de inflație). Dacă se presupune că între cele două țări care au strânse relații economico-financiare bunurile ar avea același preț, cursul de schimb valutar ar rămâne nemodificat. Realitatea este că între cele două țări nu poate exista același nivel de preț al produselor, nivelul si evoluția acestora fiind într-o continuă mișcare care duce si la modificarea nivelului si evoluției cursului de schimb valutar, situație explicată prin teoria parității puterii de cumpărare.

Deci factorii care influențează cursul de schimb valutar sunt: situația balanței de plăți; raportul dintre cererea și oferta de valută; creșterea masei monetare; dobânda ridicată; extinderea sau reducerea creditelor; raporturile dintre prețul de import și export; creșterea inflației; deficitele și excedentele bugetare; politica de impozitare și structura cheltuielilor bugetare care influențează direct producția internă și consumul etc.

CAPITOLUL II. STABILIREA CURSULUI VALUTAR DE CĂTRE BANCA COMERCIALĂ ȘI METODE DE PROGNOZĂ A ACESTUIA ÎN SCOPUL MINIMIZĂRII RISCULUI VALUTAR

2.1. Stabilirea cursului valutar de către B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. și analiza operațiunilor ce comportă utilizarea valutei

B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A. a fost înființată prin decretul nr. 4 din 10 ianuarie 1994 al Președintelui Republicii Moldova în baza secției moldovenești a fostei bănci a URSS „Vneșeconombank”, transformată ulterior în direcția pentru operațiuni valutare a Băncii Naționale a Moldovei.

Data oficială de constituire a băncii este considerată 29 aprilie 1994 – ziua obținerii autorizației (nr. 71) (Anexa 7) de la Banca Națională a Moldovei.

Încă de la debutul activității sale banca și-a trasat obiectivele principale – lărgirea spectrului de servicii prestate și îmbunătățirea calității lor.

Printre clienții băncii există un număr impunător de lideri în businessul din diferite ramuri ale economiei, precum și reprezentanțe ale unor organizații internaționale și ambasade ale unor state străine.

La data de 15 mai 2006, odată cu procurarea întregului pachet de acțiuni de către Veneto Banca S.C.P.A., Eximbank devine membru al grupului bancar italian Veneto Banca. 

Cursul oficial de schimb este cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei și el este utilizat în scopuri contabile și statistice. Cursurile de schimb aplicate de bănci și unități de schimb valutar se stabilesc în mod independent de către acestea și nu este impusă o anumită variație de la cursul stabilit de BNM.

Banca Națională a Moldovei nu efectuează operațiuni de schimb valutar. Aceasta este misiunea băncilor și ale unităților de schimb valutar. Când zicem unități de schimb valutar, ne referim la casele de schimb valutar (care sunt organizate ca agenți economici privați și efectuează operațiuni de schimb valutar în numerar cu persoane fizice), punctele de schimb valutar ale băncilor comerciale (care efectuează operațiuni de schimb valutar atât cu persoane fizice, cât și cu persoane juridice) și punctele de schimb valutar ale hotelurilor (care efectuează doar operațiuni de cumpărare a valutei, nu și de vânzare.

Casa de schimb valutar este un compartiment în cadrul băncii, care activează în baza licenței generale a băncii eliberată de BNM și oferă clienților săi servicii de vânzare-cumpărare a monedei naționale contra valută străină în baza cursului de schimb valutar.

Zilnic, secția dealing, Direcția Valutară și Relații Internaționale a băncii este obligată să prezinte BNM în formă electronică raportul privind cursurile medii de cumpărare și vânzare a principalelor valute străine stabilite pentru efectuarea operațiunilor de schimb valutar în numerar cu persoanele fizice pentru ziua gestionară. Cursul mediu de cumpărare se calculează ca media aritmetică a cursurilor de cumpărare ale principalelor valute străine stabilite pentru ziua gestionară în vederea efectuării operațiunilor de schimb valutar în numerar cu persoanele fizice pentru toate punctele de schimb valutar ale băncii. Identic se procedează și pentru cursul de vânzare.

La începutul zilei de lucru, centrala B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. transmite cursul de schimb valutar stabilit pentru ziua gestionară la toate filiale și agențiile.

Operațiunile valutare practicate de B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. pot fi clasificate atât după criteriile comune pentru toate operațiunile bancare (operațiuni pasive și active) cît și după criteriile specifice operațiunilor valutare. Operațiuni bancare cu valută străină pot fi efectuate din numele propriu, după inițiativă proprie și din contul propriu sau la ordinul și din numele clientului. Deci, în dependența de subiectul care dă ordinul legat cu efectuarea operațiunilor, operațiuni valutare pot fi împărțite în două categorii [21]:

operațiuni efectuate de către banca din contul propriu;

operațiuni efectuate la ordinul clientului.

Necesitatea de divizare a operațiunilor valutare în operațiunile proprii și operațiunile clientelei este condiționată de faptul că rezultate financiare în primul caz se formează ca profitul sau pierdere marginală, dar în cazul al doilea – ca profitul în formă de comision pentru efectuarea funcției de intermediar, diminuat cu cheltuieli bancare legate de efectuarea acestei funcții.

Este necesar de precizat că toate operațiunile valutare sunt strâns legate între ele, de aceea este foarte complicat de le clasifica. Putem distinge următoarele tipuri principale ale operațiunilor valutare [14]:

deschiderea și deservirea conturilor valutare clienților;

operațiunile necomerciale;

relațiile corespondente cu alte bănci;

operațiunile de convertire;

operațiunile legate de decontări internaționale

atragerea și plasarea mijloacelor în valută.

Aceste operațiuni cuprind: deschiderea conturilor valutare pentru persoane juridice/fizice (rezidenți/nerezidenți); sporirea dobânzilor pe baza soldurilor în conturi; acordarea overdrafturilor; acordarea extraselor din cont; executarea operațiilor la ordinul clientului ; executarea controlului asupra operațiilor de export/import;deservirea cartelelor electronice; altele.

Operațiunile de creditare-depozitare în valută sunt totalitatea operațiunilor pe termen scurt (de la o zi până la 1 an) în vederea plasării soldurilor bănești libere, și atragerea mijloacelor în valută străină pe diferite termene și cu oarecare procent, care deservește lichiditatea băncilor pe termen scurt și care servește în scopul obținerii profitului.

Operațiunile pieței monetare se subdivizează în următoarele afaceri [19, p.59]:

Plasarea mijloacelor – Creditarea în valută străină;

Atragerea mijloacelor – Împrumute în valută străină.

În figura 2.1 este reflectată evoluția depozitelor în valută la B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014.

Fig.2.1. Structura depozitelor în valută la B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014 [elaborat de autor în baza sursei 11]

Conform figurii observăm tendința de majorare a tuturor tipurilor de depozite atrase de bancă. Astfel depozitele în valută la vedere fără dobândă s-au majorat din 2012 de la 224380 mii leipînă la 269507 mii lei în 2014. Cea mai mare creștere au cunoscut-o depozitele la termen cu dobândă de la 586127 mii lei în 2012 la 735405 mii lei în 2014.

Evoluția ratei dobânzii la depozitele în valută este reprezentată în Figura 2.2.

Fig.2.2. Evoluția ratei dobânzii la depozitele în valută la B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014, % [elaborat de autor în baza sursei 11]

Conform figurii 2.2 observăm că rata dobânzii la depozitele la termen cu dobândă a fost în creștere neesențială, de la 4,5% în 2012 la 4,82% în 2014. Iar la depozitele la vedere cu dobândă chiar a înregistrat o scădere de la 2,17% în 2013 la 1,47% în 2014.

În figura 2.3 reflectăm evoluția creditelor acordate în valută de B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A.

Fig.2.3. Evoluția creditelor acordate în valută de B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A., 2012-2014, mil.lei [elaborat de autor în baza sursei 11]

Conform figurii 2.3. observăm tendința de descreștere a valorii creditelor acordate de B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. în valută de la 1490425 mil.lei în 2013 la 818113 mil.lei în 2014, scăderea datorîndu-se fluctuației cursului valutar și majorării riscului valutar.

La efectuarea operațiunii de schimb valutar în numerar cu persoana fizică, casierul punctului de schimb valutar al băncii licențiate efectuează identificarea și verificarea identității persoanei fizice în următoarele cazuri:

în cazul în care suma tranzacției este de cel puțin 50000 lei moldovenești (conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil pentru ziua efectuării operațiunii), indiferent de faptul că, tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiun;

indiferent de suma tranzacției, în cazul în care, casierul punctului de schimb valutar al băncii licențiate, casei de schimb valutar /filialei acesteia, punctului de schimb valutar al hotelului în privința operațiunii are suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

În procesul de identificare și verificare a identității persoanei fizice care efectuează nemijlocit operațiunea, clientul trebuie să prezinte casierului următoarele acte de identitate:

actul de identitate din sistemul național de pașapoarte (pașaportul /buletinul de identitate /permisul de ședere permanentă etc. Eliberat de către organul abilitat al Republicii Moldova) – de la rezident;

pașaportul eliberat de către organele abilitate ale statului străin, permisul de ședere temporară eliberat de către organul abilitat al Republicii Moldova – de la nerezident.

În cazul în care operațiunea se efectuează în numele altei persoane fizice (în continuare – beneficiarul efectiv), persoana fizică care efectuează nemijlocit operațiunea urmează să prezinte, pe lîngă actul său de identitate, și procura legalizată în modul stabilit. Identificarea și verificarea identității beneficiarului efectiv se efectuează în cazurile menționate mai sus, în baza datelor din procură.Actele de identitate și procura urmează a fi prezentate în original și a fi valabile la data prezentării. În scopul asigurării respectării legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, în funcție de suma operațiunii și/sau riscul asociat pot fi cerute și alte documente /utilizate, informații din alte surse reale și independente pentru verificarea informației prezentate de către persoana fizică conform legii, în cazul în care actul de identitate /procura nu conține informația respectivă.În cazul în care persoana fizică urmează a fi identificată, casierul punctului de schimb valutar al băncii este obligat să nu efectueze operațiunea dacă nu este posibilă conformarea cu cerințele de identificare și verificare a identității persoanei fizice, inclusiv a beneficiarului efectiv în conformitate cu prevederile legii sau, dacă este cazul, obținerea informației privind tranzacțiile complexe și neordinare .

Banca afișează permanent pe pagina oficială cursul valutar. De exemplu cursul la data de 08.05.2015 este prezentat în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Modul de afișare a cursului valutar de către B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” S.A. pe pagina web [elaborat de autor în baza sursei 4]

Conform datelor din tabel se observă principalele valute cu care operează banca la operațiunile de schimb valutar sunt dolarul Sua, euro, Rublele rusești, Hrivna ucraineană și Leul românesc.

Din datele prezenate de bancă observăm că banca practică alte cursuri de schimb la operațiunile cu carduri bancare (Tabelul 2.2).

Potrivit legislației valutare, cursul oficial al leului moldovenesc față de dolarul SUA se determină ca medie aritmetică a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare și vânzare ponderate la volumul tranzacțiilor de cumpărare /vânzare efectuate pe piața valutară interbancară și cea intrabancară ale Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente și 12.30 a zilei de raportare.

Unitățile de schimb valutar nu au dreptul să modifice cursurile pe parcursul unei zile lucrătoare. Excepție fac unitățile de schimb valutar care activează non-stop, acestea fiind în drept să-și stabilească două perioade egale de activitate și să aplice cursuri de cumpărare și vânzare diferite pentru fiecare perioadă, care nu pot fi modificate pe parcursul perioadei respective. În cazul în care banca licențiată are mai multe puncte de schimb valutar, aceasta poate stabili cursuri de cumpărare si vânzare diferite pentru fiecare punct de schimb valutar.

Aceeași unitate de schimb valutar nu este în drept să aplice cursuri difererențiate, acestea trebuie să fie unice pentru toate persoanele fizice. Unitățile de schimb valutar nu pot refuza efectuarea unei operațiuni de cumpărare sau vânzare de valută străină dacă aceasta dispune de valuta solicitată sau de lei suficienți pentru a acoperi contravaloarea valutei oferite spre vânzare.

Legislația nu impune o anumită variație a cursurilor de piață de la cursul oficial calculat de BNM. Aceasta, în contextul principiilor promovate de o economie de piață, cum ar fi libertatea antreprenorială, dar și în contextul regimului cursului de schimb flotant promovat de țara noastră. Băncile licențiate și unitățile de schimb valutar rămân a fi entități private independente. Rolul Băncii Naționale a Moldovei în acest context este să ia cunoștință de cursurile stabilite de bănci și unitățile de schimb valutar, aceste cursuri fiind raportate zilnic la BNM, și să aplice sancțiuni în cazul în care se încalcă legislația valutară. Aceasta din urmă prevede modul în care se aplică și se afișează cursurile valutare.

2.2.Esența și clasificarea riscului de evoluție a cursului valutar

Operațiunile specifice pieței valutare implică, în majoritatea cazurilor, un risc de a înregistra pierderi, în loc de a câștiga, așa cum ne așteptăm în momentul angajării operațiunii.

Riscul de evoluție a cursului valutar (riscul valutar) constă în posibilitatea de a pierde în cazul unei tranzacții ca urmare a modificării cursului de schimb al valutei de contract în intervalul dintre momentul încheierii contractului și data efectuării încasării/plății în valută [6, p.15]. Desigur, faptul că ne angajăm într-o tranzacție se bazează și pe evaluări privind cursul de schimb al monedei în care urmează să se realizeze plata sau, după caz, încasarea.

Conform teoriei parității puterii de cumpărare nu ar trebui să existe risc de curs de schimb întrucât, teoretic cel puțin, modificarea prețurilor în țările ale căror monede sunt luate în calcul este compensată de modificarea cursului de schimb. Practic, o serie de aspecte precum: decalajul în timp între ajustările prilejuite de modificarea prețurilor și modificarea cursului, faptul că prețul fiecărui produs în parte nu se modifică la fel ca și indicele general al prețurilor, faptul că legea prețului unic este încălcată frecvent, toate fac posibilă existența riscului de curs de schimb. Putem, așadar, afirma că pe o piață ideală, cu informare nediscriminatorie, ajustare instantanee a prețurilor etc., nu ar apărea nici expunerea întreprinzătorului (firmei) la „pericolul” modificării dezavantajoase a cursului monedei de plată/încasare. Întrucât imperfecțiunile pieței de mărfuri, ca și imperfecțiunile pieței financiare există, riscul valutar există și el. Ca urmare, problema se pune dacă un astfel de risc poate fi controlat (prevenit, limitat,compensat) și dacă acțiunile de acoperire (compensare-„hedging”) sunt eficiente, chiar dacă o anumită redundanță între acțiunile în această direcție inițiate de firme și investitori este constatată.

Riscul valutar reprezintă expunerea companiilor ce activează în mediul internațional la pierderi potențiale ce ar putea să apară ca urmare a modificării ratei de schimb valutar. Aceste pierderi au în vedere profitabilitatea companiei în ansamblul ei, fluxurile bănești nete sau valoarea pe piață a firmei. La acțiunea riscului valutar sunt expuse totalitatea companiilor care desfășoară activități în afara granițelor țării de origine, indiferent de natura acestor activități: operațiuni comerciale simple, cooperare, implantare în străinătate etc. Altfel spus, riscul valutar este un risc major al procesului de internaționalizare a activității economice, și fără o protecție adecvată împotriva acestuia finalitatea acestui proces devine incertă.

#G0În scopul diminuării riscurilor valutare și controlului asupra acestora prin Regulamentul ”cu privire la poziția valutară deschisă a băncii” Banca Națională a Moldovei stabilește pentru băncile autorizate ale Moldovei limitele raportului poziției valutare deschise, regulile de calculare și gestiune a poziției valutare deschise de către acestea, precum și modul de prezentare la Banca Națională a Moldovei a rapoartelor privind poziția valutară deschisă. Banca Națională a Moldovei stabilește următoarele limite pentru raporturile poziției valutare deschise [22]:

Raportul poziției valutare deschise lungi la fiecare valută străină nu trebuie să depășească “+10%”;

Raportul poziției valutare deschise scurte la fiecare valută străină nu trebuie să fie mai mic de „-10%”;

Suma raporturilor pozițiilor valutare deschise lungi – la toate valutele – nu trebuie să depășească „+20%”;

Suma raporturilor pozițiilor valutare scurte deschise nu trebuie să fie mai mică de „-20%”.

Raportul dintre suma activelor valutare bilanțiere și suma obligațiunilor valutare bilanțiere nu trebuie să depășească „+25%” sau să fie mai mic de „-25%”.

Cele mai importante componente ale riscului valutar sunt [2, p.23]:

Riscul de tranzacție reflectă modificările valorice ale obligațiilor financiare restante contractate înainte de modificarea ratei de schimb, dar care nu trebuie achitate decât după ce rată de schimb s-a modificat. Acest risc se referă, deci, la modificările fluxurilor bănești care rezultă din obligații financiare existente. Acest risc are în vedere tranzacțiile comerciale derulate de companie pe diferite piețe, modificarea cursului de schimb a monedelor în care sunt denominate aceste operațiuni putând afecta profitul companiei.

Constatăm că cauzele materializării acestui tip de risc valutar ar putea fi:

Cumpărarea sau vânzarea de bunuri sau servicii pe credit ale căror prețuri sunt exprimate în valute străine;

Acordarea sau primirea de credite care vor fi rambursate în altă valută;

Dobândirea de active sau contractării de obligații în monedă străină prin alte căi.

Cumpărarea / vânzarea în cont deschis;

Riscul economic pentru o firmă presupune că valoarea activelor și pasivelor poate se schimbă (în valută națională) din cauza schimbării cursului valutar în viitor. Pentru o bancă investirea în active străine va influența asupra fluxului plăților viitoare exprimate în valută națională.

b) Riscul de translatare (mai este cunoscut și sub denumirea de risc al schimbului valutar) reflectă potențialele modificări al capitalul acționarilor ce rezultă din nevoia de a translata extrasele financiare ale filialelor exprimate în diferite valute într-o singură valută pentru a întocmi extrase financiare consolidate la nivel de corporație. Acest risc este generat de gradul de implicare al companiei mamă pe diferite piețe (filiale etc.), de localizarea acestor filiale, de maniera contabilă de înregistrare a activității acestora. Practic, riscul de translație măsoară expunerea bilanțului consolidat al unei companii la modificările cursurilor de schimb în care sunt denominate activele și pasivele filialelor acestor companii. Corporațiile transnaționale dețin active și pasive, venituri și cheltuieli denominate în diferite monede străine și întrucât investitorii și întreaga comunitate financiară sunt interesați de valoarea acestora în moneda țării de origine, pozițiile bilanțurilor contabile și a declarațiilor de venituri denominate în monede străine trebuie convertite.

Dacă au loc modificări ale ratelor de schimb, pot să apară câștiguri sau pierderi în urma convertirii. Activele și pasivele care sunt convertite folosindu-se rata de schimb curentă (post modificare) sunt considerate ca fiind expuse; acele translatate la rata istorică (ante modificare) își vor păstra valoarea istorică în moneda țării de origine și deci sunt considerate ca nefiind expuse. În consecință riscul de translație reprezintă diferența dintre activele expuse și pasivele expuse. Controversele ce apar între centrele contabile se axează pe identificarea acelor active și pasive expuse și pe momentul înregistrării în declarația de venituri a câștigurilor și pierderilor contabile rezultate din modificările ratei de schimb.

Există patru metode principale de translație a activelor și pasivelor unei companii multinaționale: metoda curentă/noncurentă; metoda monetară/ nemonetară; metoda temporală și metoda ratei curente; în practică pot exista și variații ale acestor metode [15, p.45].

Potrivit metodei curente – noncurente toate activele și pasivele curente ale unei subsidiare (activele circulante și pasivele pe termen scurt) sunt convertite în moneda țării de origine folosindu-se rată de schimb curentă, iar cele noncurente (activele fixe și capitalul propriu) folosindu-se rată de schimb istorică a fiecărei poziții.

Cea de a doua metodă de translatare a bilanțului companiilor multinaționale presupune ca pozițiile monetare – numerar, creanțe de încasat, sume de plătit, datorii pe termen lung – să fie convertite folosindu-se rata de schimb curentă în timp ce pozițiile nemonetare – stocuri, active fixe, investiții pe termen lung – să fie convertite utilizându-se ratele de schimb istorice.

Metoda temporală de translatare apare ca o versiune modificată a metodei monetară/nemonetară, singura diferență este că, în cazul metodei monetară/ nemonetară, stocurile sunt convertite utilizându-se rată de schimb istorică. Potrivit metodei temporale, pentru translatarea stocurilor, în mod normal, se utilizează rată de schimb istorică, dar se poate utiliza și rata de schimb curentă dacă acestea sunt reprezentate în bilanț la valoarea de piață.

Metoda ratei curente este cea mai simplă: toate pozițiile din bilanț și declarația de venituri sunt convertite folosindu-se rata de schimb curentă; este larg utilizată de companiile britanice. Potrivit acestei metode, dacă activele denominate în monedă străină ale unei companii depășesc pasivele denominate în monedă străină, atunci o depreciere va avea că rezultat o pierdere, iar o apreciere, un câștig. O variantă a acestei metode este de a converti toate activele și pasivele, mai puțin activele fixe utilizând rată de schimb curentă.

Riscul economic (ca risc valutar) este componenta riscului valutar care are în vedere un orizont mult mai îndelungat de timp decât riscul de tranzacție sau cel de translație [16, p.54]. Practic de evaluarea riscului valutar (ca risc economic) depinde proiecția tuturor activităților și operațiunilor viitoare ale băncii. Această componentă a riscului valutar este cel mai greu de evaluat și analizat dat fiind tocmai orizontul de timp pe care îl are în vedere. Riscul economic este inevitabil subiectiv deoarece depinde de estimarea modificărilor fluxurilor bănești viitoare pe o perioadă de timp arbitrară. Astfel riscul economic nu izvorăște din procesul contabil ci mai degrabă din analiza economică. Planificarea sa este o responsabilitate a managementului, implicând interacțiunea strategiilor financiare, de marketing, achiziții și producție. Cel mai important aspect al managementului riscului valutar constă în încorporarea previziunilor legate de modificările valutare în toate deciziile de bază ale corporației. Pentru a îndeplini această sarcină firma trebuie să identifice aspectele supuse riscului. Oricum există o discrepanță majoră între practica contabilă și realitatea economică în ceea ce privește măsurarea riscului. Cei ce utilizează definiția contabilă a riscului împart activele și pasivele din bilanț în funcție de expunerea lor la risc, în timp ce teoria economică se concentrează asupra impactului unei modificări a ratei de schimb asupra fluxurilor bănești viitoare; riscul economic se bazează pe măsura în care valoarea firmei – exprimată prin valoarea prezentă a fluxurilor bănești viitoare previzionate – va fi afectată de modificarea ratelor de schimb. Astfel riscul economic este perceput ca posibilitatea ca fluctuațiile valutelor să afecteze sumele previzionate sau variabilitatea fluxurilor bănești viitoare.

Protejarea, limitarea sau acoperirea riscului de schimb presupune diversificarea portofoliului de active și pasive și utilizarea unor tehnici de reducere a riscului. Diversificarea portofoliului ia în considerare necorelarea care există între evoluția cursului diferitor valute, ducând astfel la limitarea riscului valutar la care este expusă banca.

2.3. Modele de prognoză a cursului valutar utilizate de băncile comerciale în scopul minimizării riscurilor din operațiunile valutare

Unii experți consideră că șahul dezvoltă posibilitatea de a prevedea cum vom derula lucrările și intuiția. Însă, de acest lucru e greu de convins la maximum. Faptul constă în aceea că, prognoza economică, în deosebi, cea valutară, nu poate fi atât de exactă ca pasul făcut în șah, ea ne poate da doar un răspuns aproximativ. Interesul față de prognozarea dinamicii cursului valutar a apărut relativ nu demult, la trecerea unor țări dezvoltate la sistema cursurilor flotante și dezvoltarea furtunoasă a comerțului internațional. În fața unui fenomen atât de dinamic, instituțiile pieței monetare internaționale au reacționat și în direcția previzionării tendințelor, cu scopul de a pregăti din timp măsurile de apărare. Modelul cursului valutar economic fiind deosebit de complex, metodele de previzionare s-au lovit de probabilitatea exagerată a fenomenului și de caracterul aleatoriu al majorității factorilor cuprinși în model. De multe ori s-a făcut remarca după care prognazarea cursului valutar ar concura, în privința complexității, dar și a rezultatelor, cu prognozarea vremii în meteorologie. S-a mers până acolo încât s-a afirmat că „însăși părerea despre evoluția cursului dată de unii experți sau instituții pot să modifice cursul valutar!”.

Cu toate acestea, prognozarea cursului valutar este o activitate de bază în mecanismul de pe piața valutară, rezultatele ei întrând în calculul cursurilor valutare la termen, precum și în procesele decizionale de asigurare contra riscului valutar. De aceea, practica monetară a sintetizat două grupe mari de metode cu ajutorul cărora se realizează prognozarea cursului valutar [13, p.112]:

Analiza tehnică;

Metode economice și analiza fundamentală;

Analiza tehnică este cea mai veche metodă utilizată pentru analizarea comportamentului unei piețe. Operatorii au recurs la ea chiar din 1980, moment în care inexistența informației necesare analizei fundamentale făcea imposibil orice studiu cantitativ. Analiza tehnică este deschisă de teoreticei ai piețelor financiare, deoarece ea este utilizată de profesioniști în finanțe. Din numeroasele definiții ale analizei tehnice, reținem: „Analiza tehnică este studiul evoluției unei piețe în principal pe baza graficilor în scopul prevederii tendințelor viitoare” [17, p. 112]. De mai mulți ani, tendințele analizei tehnice se bucură de un interes sporit, în particular în domeniul schimburilor. Două motive pot explica aceasta:

Fluctuațiile din ce în ce mai importante ale cursurilor de schimb constrâng operatorii să conceapă noi instrumente în ajutorul deciziei;

Modelele de previziune bazate pe variabile economice și analiză fundamentală sunt puțin rezultative, fiind concludente mai degrabă pe termen scurt; teorii precum cea a parității puterii de cumpărare sunt viabile pe termen lung, dar ele nu permit formularea de previziuni corecte pe termen scurt.

Analiza tehnică se concentrează pe cea ce este și nu pe ceea ce ar trebui să fie. Ea studiază piața prin ea însăși și nu prin factorii externi reflectați pe piață; ea descrie mișcările pe piața fără a căuta motivele care explică aceste mișcări.

Două principii fundamentale stau la baza analizei tehnice [2, p.43]:

Valoarea unei devize pe piața valutară este determinată doar prin jocul ofertei și cererii;

Cursurile de schimb evoluează potrivit anumitor tendințe.

Analiza fundamentală se bazează pe idea că fiecare devize are o valoare intrinsecă și că fiecare curs de schimb trebuie să tindă către această valoare. Analiza tehnică se bazează, dimpotrivă, pe idea că „istoria are tendința de a se repeta” și că există o interdependență între variațiile succesive ale cursului de schimb.

Analiza evoluției în timp include mai multe metode – unele fiind dintre cele mai simple, bazate pe observații empirice privind „comportamentul pieței, altele fiind relativ complicate, presupunând calcule laborioase”. Între aceste din urmă metode se detașează modelele stochostice de prognoză. Dintre considerațiile empirice bazate pe experiență, dar și pe fler, menționăm recomandările de genul [12, p.32]:

În activitățile comerciale pe termen scurt se apreciază că în zilele de luni prețurile sunt mai scăzute („down days”) în timp ce în zilele de vineri prețurile sunt mai mari („up days”). Dacă prețurile încep să scadă spre sfârșitul săptămânii (vineri), aceasta semnalează o tendință de scădere, care se va accentua la începutul săptămânii (luni îndeosebi);

În decursul anilor se manifestă o sezonalitate a prețurilor în sensul că în lunile ianuarie, iulie, noiembrie și decembrie prețurile sunt mai mari, în timp ce în februarie, mai, iunie și octombrie prețurile scad. Ca urmare cei care cumpără în mai-iunie se așteaptă la o creștere (a prețurilor) în urma („summer rally), așa cum cei care cumpără în octombrie mizează pe o creștere spre sfârșitul anului („year end rally”).

Aprecieri bazate pe analiza diagramelor privind evoluția prețurilor sau a indicilor sintetici. Diagramele se referă la „istoria prețurilor” și ele permit, în urma unei aprecieri vizuale, aprecierea evoluției în viitor. Diagramele pot include o succesiune de „bare” (drepte verticale proporționale cu intervalul dintre prețul minim și prețul maxim din ziua (săptămâna, luna) t. Între cele două extreme apare pe fiecare bară un punct care marchează prețul la închidere. Figura este, de obicei, dublat de un altul care se referă la cantitățile vândute. Aprecierile care pot fi sugerate și reprezentate privind evoluția prețurilor au în vedere aspectele:

Existența tendinței, precum și a oscilației sistematice;

În cazul seriei staționare care prezintă doar oscilații poate fi stabilit un culuar (tunel) în care se încadrează oscilațiile.

O străpungere a limitei superioare se consideră că va genera o creștere semnificativă a cumpărărilor atunci când prețul va reveni în „tunel”; dacă străpungerea limitei inferioare va fi înregistrată pentru câteva unități de timp (zile, săptămâni) succesive, atunci ne așteptăm că vânzările să crească foarte mult de îndată ce prețul va crește din nou, încadrându-se în „tunel”.

În cazul seriilor nestaționare, apariția de oscilații pe fondul unei tendințe ascendente este apreciată ca o succesiune de „triunghiuri” ascendente (pentru tendința de creștere a prețurilor) sau descendente (trend descrescător).O astfel de evoluție semnalează direcția spre care se vor îndrepta străpungerile în viitor (spre limita superioară a unui imaginar tunel dacă tendința este de creștere, respectiv spre limita inferioară dacă tendința este de descreștere);

Apariția unor abateri semnificative de la evoluția „normală” concretizate prin salturi sau căderi („gap”) ale prețurilor poate reprezenta un semnal, în sensul că, în viitorul apropiat, o modificare a tendinței este posibilă.

Deseori, reprezentarea grafică poate fi dublată de calculul mediilor mobile. Redarea grafică a mediilor mobile conduce la curbe fără asperități, care pun în evidență, mai clar, tendința. Raportarea valorilor empirice la rezultatele obținute prin calculul mediilor mobile conduce la indicatori care pot semnala noi traiectorii evolutive. Astfel raportul dintre nivelul (prețului) înregistrat în ultima săptămână și media mobilă de la termeni pentru acea săptămână („moving average deviation”) poate semnala o nouă tendință a prețului în viitor.

Analiza tehnică are drept punct de plecare reprezentarea grafică a modificării prețului urmată de aprecieri sau de unele prelucrări bazate pe formule în vederea obținerii unor indicatori revelatori, precum și a unor predicții. Prognozele la care se ajunge au în vedere: istoricul evoluției, psihologia celor care vând sau cumpără valute, interpretarea unor indicatori – semnal.

Concluziile la care a ajuns R.N. Elliot (considerat a fi unul dintre inițiatorii acestei „tehnici”) care a analizat un număr mare de reprezentări grafice pricind fluctuațiile, pot și reprezentate succint astfel: fluctuațiile nu sunt întru totul aleatoare întrucât apar frecvent secvențe evolutive repetabile, relativ ușor de recunoscut, și care pot fi aplicate de cunoscătorii psihologiei participanții de pe piețele devizelor și hârtiilor de valoare. Ca urmare, putem deosebi unele elemente comune, precum și o tipologie a oscilațiilor înscrise pe diagrame, ca și a comportamentelor agenților economici în raport cu diversele semnale ale pieței. Între aspectele care pot fundamenta predicțiile menționăm: Acelaș set de circumstanțe face ca participanții să acționeze aproximativ identic; Un proces odată declanșat este mai probabil că el se va consolida (eventual dezvolta) decât se va stinge; Tendința evolutivă merită încredere („trend is your friend”); Scăderile de nivel sunt mereu corectate („gars are always filler”). Ca urmare, se apreciază frecvent că o cădere în ziua t („reversal day”) este, foarte probabil, urmată de o revenire; Speculatorii îndeosebi sunt interesați de momentul în care, prețul este maxim (pentru a vinde), ca și de momentul în care prețul este minim (pentru a cumpăra), dar și de perioade de prefigurare a unor noi tendințe pentru a putea aștepta momentul favorabil; Oscilațiile ciclice se manifestă la intervale mari și ele se caracterizează prin armonicitate, sincronicitate, proporționalitate.

În ce privește tipologia modalităților de evoluție în timp este necesar să menționăm că evoluția poate fi caracterizată având în vedere în deosebi vârfurile (peacks) și căderile (bottoms) evidențiate de diagramă. În cazul unei secvențe oscilatorii putem trasa o linie care unește căderile – linie suport (s) și o linie care unește vârfurile – linie de rezistență (r) (vezi figura 2.4).

Fig. 2.4. Cursul valutar – vârfurile (peacks) și căderile (bottoms) [18, p. 202]

Deosebim următoarele tipuri de secvențe evolutive:

Evoluție consolidată în sensul că oscilațiile sunt în interiorul culoarului limitat de cele două linii denumită și „evoluție în platou”;

Evoluție cu tendință în care atât vârfurile, cât și căderile cresc sau descresc ca nivel;

Evoluție în valuri (oscilații din ce în ce mai mari sau din ce în ce mai mici ceea ce semnalează modificarea tendinței (vezi figura 2.5).

Fig. 2.5. Cursul valutar – evoluție în valuri [18, p. 203]

Interpretările ce au loc pe marginea evoluției în timp a indicatorilor sunt numeroase și deseori sunt dependente și de inspirația sau imaginea analistului. Sursa principală a acestor procedee de analiză a pieței este considerată teoria lui DOW. Corespunzător acestei teorii, fluctuațiile piețe prezintă analogii numeroase cu valutele mării. Deosebim fluctuații (ale prețurilor, ale cantităților vândute etc.) zilnice sau chiar de la o oră la lata (valurele – „ripples”), fluctuații intermediare care apar la 2-3 săptămâni sau linii (valuri – „waves”), tendință manifestată pe intervale mari (de la peste 4-5 luni la mai mulți ani) asimilată curentului („tiole”). Se poate, de asemenea, vorbi de oscilații la intervale mai mari de 1 an (ciclicitate).

Caracterizarea multor evoluții de pe piața financiar-valutară plastic de Dow prin flux-valuri-vălurele poate fi riguros abordată prin prisma analizei spectrale.

Corespunzător acestei analize, un proces evolutiv este privit ca un agregat de oscilații sistemice, reprezentat prin funcții trigonometrice de frecvența diferită și de amplitudine diferită. Existența mai multor oscilații pentru diferitele frecvențe luate în calcul, ale căror „vibrații” au loc simultan, face necesară exprimarea unei astfel de „unde” periodice complexe printr-un polinom trigonometric. O astfel de undă cuprinde oscilații de diferite frecvențe, și anume putem întâlni pentru date săptămânale pe parcursul unui an oscilații de frecvența 1 (o singură oscilație într-un an), de frecvența 2 (2 oscilații de perioadă egală cu un semestru), de frecvența 4 (4 oscilații, fiecare desfășurându-se în intervalul unui trimestru), de frecvența 12 (fiecare oscilație este de perioadă egală cu o lună) etc.

Metodele moderne ale analizei tehnice, în general derivate din statistică și matematică, se bazează pe studiul unor serii temporale și pe filtrajul numeric. Ele sunt imposibil de pus în evidență fără un instrument informatic puternic. Analiza tehnică modernă prezintă numeroase avantaje în raport cu tehnicile grafice tradiționale, legate de cuantificarea rezultatelor. Importanța aparatului matematic este apreciabilă.

Deși, analiza cartistă este foarte utilizată de profesioniști, ea nu scapă, totuși, criticilor. Accentul este pus, în particular, pe absența justificărilor economice sau financiare ale acestei metode. Tehnicile cartiste sunt, într-adevăr, bazate pe ipoteza repetării, ceea ce contravine teoriei care postulează eficiența piețelor financiare.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Piața valutară ca sistem economic deschis este tratată în teză ca parte integrantă, organică a mecanismului de piață, care include, de asemenea, piețele de mărfuri, de consum și servicii, de mijloace de producție, de terenuri și alte resurse naturale, de capitaluri, informații și tehnologii, de brațe de muncă. Volumul operațiunilor valutare depășește de zeci de ori decontările pentru export-import, credite și investiții, ceea ce indică rolul predominant pe piața valutară al tranzacțiilor cu caracter de speculă și al mișcării de capitaluri, condiționată de exodul lor în zonele off-shore pentru a scăpa de plata impozitelor.

Piața valutară din Republica Moldova este în faza de formare. Poziția de bază pe piața valutară moldovenească o are dolarul S.U.A. și Euro. Pentru băncile comerciale din republică efectuarea operațiunilor valutare permite atragerea clienților noi și căpătarea noilor piețe de servicii bancare. Majorarea cantității operațiunilor valutare acordate de banca comercială poate să majoreze considerabil profiturile căpătate. Suportul dezvoltării managementului valutar în băncile comerciale îl constituie extinderea spectrului serviciilor și îmbunătățirea calității lor pe baza tehnologiilor informaționale avansate. De aici decurge că drept bază pentru lărgirea asortimentului de servicii valutare, acordate de băncile comerciale din Moldova, servește utilizarea tehnologiilor și instrumentelor financiare moderne. Dezvoltarea relațiilor dintre băncile moldovenești a condus la diversificarea formelor de plată. Băncile comerciale încearcă să utilizeze forme de decontări în practica internațională: plăți simple și pe bază de documente, garanții ale acreditivelor, cecuri etc.

Un tip tradițional de administrare valutară pentru băncile comerciale din Moldova este schimbul valutar (FOREX) și schimbul bancnotelor în valută străină. Printre noile tipuri de servicii figurează schimbul valutar efectuat cu clienții conform ratei fixe și comisionului de cotare curs dublu: de cumpărare și vânzare fără comisioane, care poate fi modificat pe parcursul zilei de către bancă, în funcție de cerere și ofertă. Dealerii băncii cotează marja cu ajutorul cursului de cumpărare și vânzare, care constituie 0,5-1%. Lărgirea spectrului serviciilor bancare particular în domeniul operațiunilor valutare prevede implementarea echipamentului mai tehnologizat și modern. Dacă la începutul activității băncile corespondau cu băncile străine cu ajutorul poștei sau prin telex, acum majoritatea băncilor comerciale din Moldova este conectată la sistemul de decontări internaționale SWIFT. Se dezvoltă foarte rapid și sistemul de comercializarea a valutelor, de la încheierea tranzacțiilor prin comunicarea cu ajutorul telefonului, până la sistemul REUTERS.

Actualmente, marea parte a operațiunilor valutare efectuate în Republica Moldova se efectuează cu condiția SPOT. Băncile comerciale din republică preferă de a efectua operațiunile cu condiția FORWARD pe piața valutară internațională, cu utilizarea mijloacelor speciale de comunicație. Însă, nu fiecare bancă poate să-și permită să achiziționeze echipamentul special pentru efectuarea operațiunilor valutare pe piața internațională FOREX în regimul timpului real. De aceea, unii dealeri pe valută urmăresc schimbarea cotărilor cu întârziere, folosind canalele de comunicație mai puțin eficiente.

Riscul fiind un eveniment probabil in viitor, estimarea și cuantificarea lui necesita din partea băncilor comerciale, stăpânirea unui ansamblu de informații și experiența care să permită о apreciere cat mai corectă a desfășurării evenimentelor viitoare. Cursul valutar ca reflectare sintetica a unor influente de natura economica, politica, sociala si psihologica aflate intr-o permanenta dinamica nu poate fi abordat singular și static în formularea deciziilor privind surmontarea riscului valutar. Problema stabilizării cursului leului nu poate fi disociată de stabilitatea/creșterea economică. Totodată, cursul valutar este receptorul unor influențe care depășesc cadrul național. In condițiile actualelor interdependențe dintre state, ale crizelor de structură ce se manifestă la nivel mondial, abordarea problematicii riscului valutar se impune a fi realizată în acest context. Și în sfârșit, în contextul actualului sistem de cursuri flotante și, în general, al conjuncturii financiar-monetare internaționale instabile, apelul la tehnicile de evitare sau atenuare a riscului valutar nu înseamnă că banca este pusă la adăpost în întregime de orice tip de influență negativă rezultată din fluctuațiile cursurilor valutare.

Instabilitatea politică și economică prezentă cât în RM atât și în unele țări-parteneri economici ai RM face ca tema reglementării riscurilor valutare să fie actuală. E de menționat, că organele de reglementare ale Republicii Moldova cu scopul de sporire a atractivității investiționale și siguranței sectorului bancar, întreprind unele măsuri în vederea creșterii competitivității băncilor moldovenești. După cum s-a mai menționat mai sus, efectuarea operațiunilor valutare de către băncile comerciale din Moldova este limitată de așa factori ca:

insuficiența dealerilor calificați;

baza tehnică necorespunzătoare pentru realizarea operațiunilor valutare;

existența riscurilor legate de instabilitatea politică și economică în Republica Moldova.

Actualmente, în Republica Moldova se continuă căutarea îmbinării optimale a reglementării operațiunilor participanților pieții valutare din partea statului și inițiativei de piață. Se întărește baza legislativă, care determină regulile de comportament ale participanților pieței valutare.

BIBLIOGRAFIE

Babeanu M. Piața și sistemul de piețe. Craiova: Fundația “Scrisul Romanesc”, 1998. 368 p.

Bran P. Relații financiare și monetare internaționale. București: Economică, 1995. 425 p.

Cociug V., Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: USM, 2008. 147 p.

Condiții de efectuare a operațiunilor de schimb valutar. http://www.eximbank.com/rom/59/. (vizualizat 10.05.2015).

Dăianu D. Funcționarea economiei și echilibrul extern. București: Academia Română, 1992. 428 p.

Dedu V. Gestiune bancară. București: Didactică și Pedagogică, 1999. 369 p.

Floricel C. Relații și tehnici financiar-monetare internaționale. București: Economică, 1996. 369 p.

Gaftoniuc S. Practici bancare internaționale. București: Economică,1995. 430 p.

Georgescu-Goloșoiu L. Mecanisme valutare. București: A.S.E., ediția a II-a, 2006. 189 p.

Grigorită C. Activitate bancară. Chișinău: Cartier, 2004. 356 p.

Informații privind activitatea economico-financiară, trim.IV, 2014. http://www.eximbank.com/rom/75/ (vizualizat 11.05.2015).

Kirițescu C. Relațiile valutar-financiare internaționale. București : Științifică și Enciclopedică, 1978. 359 p.

Krueger O. Determinarea cursului valutar. București: Sedona, 1996. 425 p.

Legea privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21.03.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130 din 18.07.2008 (cu modificări și completări).

Manolescu G., Diaconescu A. Management bancar. București: Alpha, 2001. 287 p.

Marin G., Puiu Al. Dicționar de relații economice internaționale. București : Enciclopedică, 2003. 730 p.

Negoescu G. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-EGO, 1995. 174 p.

Negruș M. Tehnici de calcul valutar-financiar. București : Militară, 1992. 425 p.

Pecican E. Piața valutară, bănci și econometrie. București: Economică, 2000. 346 p.

Regulamentul privind condițiile și modul de efectuare a operațiunilor valutare nr.8, din 28.01.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.41-43 din 26.03.2010.

Regulamentul privind efectuarea operațiunilor pe piața valutară interbancară a Republicii Moldova nr.8 din 24 ianuarie 2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013,

Regulamentul privind poziția valutară deschisă a băncii, nr.126, din 28.11.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 49, 1998 (cu modificări și completări).

Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine, nr.646 din 04 februarie 2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.27-29 din 03.03.2009.

A N E X E

Anexa 1

Fluctuațiile cursului oficial al leului moldovenesc

Anexa 2

Contribuția principalilor parteneri comerciali ai RM la modificarea cursului real efectiv pe parcursul anului 2014

Anexa 3

Dinamica volumului și a ratelor medii la creditele noi acordate în valută străină

Anexa 4

Dinamica volumului și a ratelor medii la depozitele la termen noi atrase în valută străină

Anexa 5

Evoluția cursului valutar al Leului

Anexa 6

Lista valutelor străine față de care Banca Națională a Moldovei

cotează leul moldovenesc

Anexa 7

BIBLIOGRAFIE

Babeanu M. Piața și sistemul de piețe. Craiova: Fundația “Scrisul Romanesc”, 1998. 368 p.

Bran P. Relații financiare și monetare internaționale. București: Economică, 1995. 425 p.

Cociug V., Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: USM, 2008. 147 p.

Condiții de efectuare a operațiunilor de schimb valutar. http://www.eximbank.com/rom/59/. (vizualizat 10.05.2015).

Dăianu D. Funcționarea economiei și echilibrul extern. București: Academia Română, 1992. 428 p.

Dedu V. Gestiune bancară. București: Didactică și Pedagogică, 1999. 369 p.

Floricel C. Relații și tehnici financiar-monetare internaționale. București: Economică, 1996. 369 p.

Gaftoniuc S. Practici bancare internaționale. București: Economică,1995. 430 p.

Georgescu-Goloșoiu L. Mecanisme valutare. București: A.S.E., ediția a II-a, 2006. 189 p.

Grigorită C. Activitate bancară. Chișinău: Cartier, 2004. 356 p.

Informații privind activitatea economico-financiară, trim.IV, 2014. http://www.eximbank.com/rom/75/ (vizualizat 11.05.2015).

Kirițescu C. Relațiile valutar-financiare internaționale. București : Științifică și Enciclopedică, 1978. 359 p.

Krueger O. Determinarea cursului valutar. București: Sedona, 1996. 425 p.

Legea privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21.03.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130 din 18.07.2008 (cu modificări și completări).

Manolescu G., Diaconescu A. Management bancar. București: Alpha, 2001. 287 p.

Marin G., Puiu Al. Dicționar de relații economice internaționale. București : Enciclopedică, 2003. 730 p.

Negoescu G. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-EGO, 1995. 174 p.

Negruș M. Tehnici de calcul valutar-financiar. București : Militară, 1992. 425 p.

Pecican E. Piața valutară, bănci și econometrie. București: Economică, 2000. 346 p.

Regulamentul privind condițiile și modul de efectuare a operațiunilor valutare nr.8, din 28.01.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.41-43 din 26.03.2010.

Regulamentul privind efectuarea operațiunilor pe piața valutară interbancară a Republicii Moldova nr.8 din 24 ianuarie 2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013,

Regulamentul privind poziția valutară deschisă a băncii, nr.126, din 28.11.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 49, 1998 (cu modificări și completări).

Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine, nr.646 din 04 februarie 2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.27-29 din 03.03.2009.

A N E X E

Anexa 1

Fluctuațiile cursului oficial al leului moldovenesc

Anexa 2

Contribuția principalilor parteneri comerciali ai RM la modificarea cursului real efectiv pe parcursul anului 2014

Anexa 3

Dinamica volumului și a ratelor medii la creditele noi acordate în valută străină

Anexa 4

Dinamica volumului și a ratelor medii la depozitele la termen noi atrase în valută străină

Anexa 5

Evoluția cursului valutar al Leului

Anexa 6

Lista valutelor străine față de care Banca Națională a Moldovei

cotează leul moldovenesc

Anexa 7