Mecanismele Bursiere Pentru Produsele Agricole
CAPITOLUL 2
MECANISMELE BURSIERE PENTRU PRODUSE AGRICOLE
2.1. ORGANIZAREA PIETELOR BURSIERE DE MARFURI
Cadrul organizatoric al unei piete cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata, in cazul de fata, institutiile burselor, firmele de brokeraj, casele de compensatie precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete.
2.1.1 Institutia bursei
Bursa in sine, nu se angajeaza ca parte la tranzactiile futures (sau de optiuni), ci functia ei primordiala consta in crearea unei cadru eficient pentru actiunea fortelor pietei libere, prin asigurarea unor servicii si facilitati:
Un spatiu fizic adecvat pentru desfasurarea tranzactiilor, spatiu care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatii deschise sau de tranzactionare computerizata. Un exemplu in acest sens il constituie Commodity Exchange Center, care din 1977, gazduieste patru burse de marfuri din New York: New York Mercantile Exchange; Commodity Exchange; Coffee, Sugar&Cocoa Exchange si New York Cotton Exchange.
– o retea de telecomunicatii eficienta, care sa asigure diseminarea instantanee pe plan international a preturilor si volumului de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste tranzactii.
o inregistrare rapida si eficienta a tranzactiilor din incinta bursei.
sisteme de marje si clearing eficiente, astfel incat participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures.
regulamente de functionare, in conformitate cu politica regulatorie la nivel national ce guverneaza pietele futures, care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete.
Din punct de vedere institutional, in general, o bursa este o organizatie ai carei membrii pot fi persoane fizice sau juridice. Calitatea de membru este limitata la un numar specificat de locuri (“seat”). Recent (CME in 2003, CBOT in 2005) bursele s-au demutualizat devenind din asociatii non-profit societati comerciale pe actiuni si au realizat iesirea pe pietele de capital.
La bursele organizate sub forma cluburilor, un loc de membru asigura dreptul de a tranzactiona contracte futures, fara plata comisioanelor impuse de firmele de brokeraj.
Locul astfel detinut poate reprezenta o investitie, deoarece, in general pretul acestui loc crecand odata cu cresterea volumului de tranzactii din cadrul bursei respective.
Managementul burselor revine membrilor acesteia, asistati de un personal administrativ. Conducerea executiva este asigurata de un Consiliu de directori ales de catre membrii bursei si format din reprezentanti ai acestora si deseori de cativa specialisti nemembrii ai bursei. Regulamentul bursei este stabilit de catre acest consiliu si implementat in practica de catre o retea de comitete, formate din membrii ai bursei si asistate de personal administrativ.
Comitetele sunt specializate pe domenii de activitate, iar numarul si denumirea lor difera de la bursa la bursa.
2.1.2. Firmele de brokeraj si Casele de Cliring
Cunoscute si sub denumirea de case de brokeraj, acestea reprezinta o institutie-
cheie a pietelor brsiere. In legea americana (CEA – Commodity Exchange Act), o firma de
brokeraj este definita ca persoana sau entitatea care solicita si accepta ordine pentru
contracte futures si care accepta bani sau active pentru executarea tranzactiilor ce pot
rezulta din aceste ordine. Practic, orice comerciant care doreste sa cumpere sau sa vanda
contracte futures, va trebui, in primul rand sa deschida un cont la o firma de brokeraj.
Acest client va transmite ordinul sau unui angajat al firmei respective, care la randul lui, va urmari ca acest ordin sa fie executat in incinta unei burse. Firmele de brokeraj colecteaza de la clientii lor depunerile in marja, pe care le actualizeaza zilnic, inregistrand toate tranzactiile acestora. La sfarsitul fiecarei luni, firmele trimit clientilor un raport privind tranzactiile desfasurate si soldurile conturilor acestora.
Casele de compensatie (cliring)
Acestea au rolul esential in derularea tranzactiilor, asigurand atat marcarea zilnica la piata a pozitiilor futures, cat si compensatia globala a tranzactiilor care se efectueaza la bursa. Ansamblul operatiunilor de compensatie, decontare si predare/primire de titluri, poarta numele de regularizare. Prin acest proces are loc actualizarea sau, dupa caz, lichidarea contractelor futures.
Membrii cliring, depun la casa de compensatie garantii, numite marje de regularizare, pentru asigurarea executarii contractelor derulate prin mijlocirea lor. In cazul in care firmele de brokeraj care lucreaza cu clientii nu sunt membrii ai casei ai casei de compensatie, ei depun marjele respective la membrul cliring prin intermediul caruia efectueaza regularizarea contractelor. Garantiile depuse de firmele broker, provin din marjele pe care ei insisi le solicita clientilor.
In prezent, exista in Statele Unite 9 Case de Compensatie, dupa cum urmeaza:
CBOT – Board of Trade Clearing Corporation (BOTCC)
CME – CME Clearing House Division
NYMEX – NYMEX Clearing House Division
COMEX – COMEX Clearing Association
CSCE – CSC Clearing Corporation
NYCE – Commodity Clearing Corporation
NYFE – Intermarket Clearing Corporation (ICC)
MidAmerica commodity Exchange – BOTCC
Kansas City Board of Trade – KCBOT Clearing Corporation Minneapolis Grain Exchange – MGE Clearing House Division Chicago Rice&Cotton Exchange – BOTCC
AMEX Commodity Corporation – ICC Philadelphia Board of Trade – ICC
2.1.3. Elemente principale ale reglementarii pietelor bursiere
Reglementarea pietelor la termen reprezinta un proces dificil si complex, datorat in principal intereselor diferite ale participantilor pe aceste piete. In Statele Unite ale Americii, sarcina de a concilia si a concerta aceste interese, in scopul asigurarii de piete futures corecte si eficiente revine atat unei agentii guvernamentale – Comisia pentru tranzactii futures cu marfuri – CFTC (“The Commodity Futures Trading Commission”) cat si unor organizatii cu atributii de autoreglementare precum: firmele de brokeraj; pietele contractuale (bursele de marfuri) si casele de compensatie; Asociatia Nationala Futures (“National Futures Association”).
In prezent reglementarea, la nivel federal, a tranzactiilor bursiere pe pietele americane se bazeaza, in principal, pe patru legi:
“The Commodity Exchange Act”, adoptata in 1936 si modificata in 1968;
“The Commodity Futures Trading Commission Act” adoptata in 1974;
“The Futures Trading Act”, doua legi adoptate in 1978 si respectiv 1982.
Produsul rezultat in urma acestei legislatii poarta numele de Legea bursei de
marfuri – CEA (“Commodity Exchange Act”) si este aplicat in practica, exclusiv de catre
CFTC. CFTC detine autoritatea regulatorie exclusiva asupra tuturor contractelor futures initiate de pietele contractuale (burse) americane, incluzand deci si contractele financiare, a caror tranzactionare a inceput dupa 1974 – contractele futures asupra ratelor dobanzii, asupra valutelor si asupra indicilor bursieri.
Reglementarea pietelor bursiere americane are trei obiective generale: prevenirea manipularii pietei, prevenirea fraudelor si mentinerea pozitiei financiare solide a caselor de compensatie si a firmelor de brokeraj.
Pentru indeplinirea acestui scop, legislatia americana se bazeaza pe trei principii:
dreptul de autorizare a pietelor;
dreptul de supraveghere a pietelor in scopul prevenirii manipularii acesteia;
interzicerea practicilor de tranzactionare frauduloase.
Autorizarea pietelor contractuale.
Autorizarea unei burse drept piata contractuala se realizeaza pentru fiecare contract in parte, aceasta inseamnand ca fiecare contract futures propus de o bursa trebuie aprobat de catre CFTC, inaintea tranzactionarii acestuia. Un element important in autorizarea pietelor contractuale il constituie si reglementarea agentilor acestor piete. In functie de activitatea desfasurata in cadrul pietelor contractuale, acestia sunt grupati in sase categorii diferite de specialisti, stabilite in 1978 de catre CFTC, ce au obligatia de a fi inregistrati fie de catre CFTC, fie de catre
Asociatia Nationala Futures – NFA (“National Futures Association”). Inregistrarea reprezinta singura modalitate de a participa nemijlocit pe pietele bursiere, iar pentru aceasta informatii ample cerute din partea solicitantilor, sunt supuse analizei de catre organismul ce efectueaza inregistrarea.
Prevenirea manipularii pietelor bursiere.
Puterea de monopol se poate obtine relativ usor, prin dobandirea unor pozitii considerabile asupra marfii respective, de aceea Legea bursei de marfuri (CEA), pune un accent deosebit pe prevenirea si penalizarea manipularii si incercarilor de manipulare a pietelor, responsabilitatile in acest sens fiind delegate atat CFTC, cat si institutiilor cu atributii de auto reglementare din cadrul pietelor bursiere de marfuri.
Pentru atingerea acestui scop, in practica se folosesc concomitent doua parghii: stabilirea de limite ale pozitiilor in tranzactiile, limite reprezentand numarul maxim de contracte detinute de un participant la aceste piete si obligativitatea raportarii pozitiilor in cazul atingerii si depasirii unui anumit nivel.
Interzicerea practicilor frauduloase.
In scopul asigurarii executarii ordinelor clientilor in mod corect si in conditiile competitive ale unei piete eficiente, CEA interzice tranzactiile frauduloase in bursa si atribuie burselor si firmelor de brokeraj rolul principal in prevenirea acestor tipuri de tranzactii.
Principalul instrument folosit pentru atingerea acestui scop, este controlul secvential (engl. audit trail) al ordinelor primite si al executarii acestora, control ce permite atat burselor de marfuri, cat si CFTC sa determine daca preturile la care au fost executate ordinele sunt corecte si competitive. Acest tip de control are la baza mecanismul inregistrarii, de catre brokerii de incinta, etapelor trannzactiilor in ordine cronologica a desfasurarii lor.
Tranzactiile frauduloase, relevate pana in prezent de practica pietelor bursiere, si care sunt interzise de CEA, sunt:
“Wash sales” (“tranzactii de spalare”) sunt tranzactii de cumparare si vanzare
pentru aceeasi marfa si pentru aceeasi luna de livrare, executate simultan sau intr-un interval de timp foarte scurt de catre acelasi broker sau de brokeri ce actioneaza concertat, cu intentia ca ordinele sa se lichideze reciproc si, astfel sa creeze o activitate artificiala a pietei;
“Accommodation trades” (“tranzactii de compromis”) reprezinta tranzactiile in care un broker de incinta ce detine un ordin din partea unui client, permite altui broker sa profite de pe urma acestui ordin, printr-un alt aranjament decat cel al executarii tranzactiilor prin mecanismul de licitatii in ringul bursei;
“Cross trades” (“tranzactiile incrucisate”) sunt tranzactiile in care acelasi broker
de incinta compenseaza un ordin de cumparare al unui client cu un ordin de
vanzare al altui client, neparticipand la mecanismul de licitatii din ringul bursei;
“Fictitious sales” (“vanzari fictive”) sunt considerate orice tranzactii care nu sunt executate in mod deschis si competitiv in incinta bursei;
“Frontrunning” similara practicilor de insider trading11 si reprezinta tranzactiile
beneficiind in avans de o informatie materiala non-publica si obtinuta ca urmare a
unor relatii confidentiale.
CFTC detine autoritatea suprema asupra pietelor futures in SUA, dar in practica, se bazeaza in mare masura pe institutiile specifice acestor piete, pentru a dezvolta si implementa tehnici eficiente pentru prevenirea abuzurilor in tranzactii, controland in permanenta daca aceste eforturi de autoreglementare sunt in concordanta cu principiile generale ale CEA .
La nivelul institutiei bursiere elaborarea si adoptarea Statutului si Regulamentului
reprezinta materializarea principiului autoreglementarii. Prevederile Statutului definesc
aspecte institutionale (drepturi si obligatii ale membrilor, management, aspecte financiare, solutionarea litigiilor etc.), in timp ce Regulamentul stabileste in detaliu contractele negociate si mecanismul de tranzactionare a acestora.
Casele de compensatie, impun reguli obligatorii asupra activitatii membrilor lor, controland in permanenta aplicarea lor, in scopul asigurarii si mentinerii situatiei financiare solide a acestora.
Asociatia Nationala Futures (National Futures Association NFA) inregistrata oficial de catre CFTC in 22 septembrie 1981si devenita operationala incepand cu 1 octombrie 1982, are ca principale responsabilitati:
impunerea de standarde etice si reguli de protectie a utilizatorilor pietelor futures;
selectarea agentilor acestor piete in scopul admiterii acestora ca membri ai sai
calitate obligatorie pentru marea majoritate a categoriilor de agenti si optionala
pentru bursele de marfuri, banci comerciale si alte firme comerciale al caror
obiect de activitate este legat de marfurile tranzactionate pe pietele futures;
stabilirea, impunerea si controlul cerintelor financiare minime aplicabile firmelor
de brokeraj;
asigurarea unui sistem uniform de arbitraj al litigiilor dintre membrii NFA si
clientii acestora;
promovarea eforturilor educationale atat pentru membrii sai cat si pentru publicul
larg, referitoare la multiplele aspecte ale pietelor futures.
2.1.4. Specificitati in ceea ce priveste organizarea si functionarea burselor europene
Modelul de organizare si functionare prezentat pana acum este specific burselor americane. In cazul lor se poate vorbi de un grad ridicat de autoreglemetare, deoarece se dezvolta doar prin forte proprii si realizeaza un autocontrol total al activitatilor care au loc in interior.
In Europa, conservatorismul britanic isi face simtita prezenta si in cadrul sistemului de organizare si functionare a principalelor burse londoneze: London Metal Exchange si Baltic Mercantile and Shipping Exchange. London Metal Exchange (LME), cea mai importanta bursa pentru metale neferoase din lume, functioneaza din 1877, prin intermediul si sub supravegherea companiei Metal Market and Exchange Company Limited. Cotatiile LME joaca un rol important pe orice piata "cash" a metalelor neferoase din lume. Orice industrias sau comerciant poate sa cumpere metale in orice moment, din magazinele agreate de bursa, la pretul in vigoare la momentul livrarii. Publicarea saptamanala a nivelului stocurilor de metale disponibile in magazinele agreate de LME furnizeaza o imagine precisa a situatiei mondiale a diferitelor piete si a evolutiilor pe care pietele respective le vor inregistra pe termen scurt. La aceasta bursa numarul membrilor este redus (36). Spre deosebire de situatia existenta la alte burse de marfuri, la LME dealerii pot actiona atat in nume propriu si in numele clientilor, cat si in numele altor membri. Aceasta particularitate rezida din faptul ca, pana nu demult, LME era o bursa care nu utiliza sistemul Casei de Clearing, activitatea bursiera bazandu-se doar pe increderea pe care membrii o aveau unii in altii.
Datorita divergentelor cu privire la utilizarea sau neutilizarea unei Case de Compensatie, LME a adoptat in februarie 1978, o noua forma de organizare care reprezinta, aparent, un compromis capabil sa impace ambele tabere. Fiecarui curtier urmau sa i se atribuie incepand cu acel an, drepturi maximale in functie de pozitia sa pe piata. Aceste drepturi erau in functie de activele nete detinute si de garantiile oferite de banca respectivului curtier, de societatea-mama sau de catre asociati. Toate contractele negociate de curtier in timpul zilei trebuiau raportate Casei Internationale de Clearing pentru Marfuri (ICCH), care transmitea pozitiile fiecarui membru unei societati independente de credit. ICCH s-a constituit ca o asociatie de drept privat, cu un capital de 15 milioane de Ł, avand drept actionari primele sase banci britanice de depozit: Barclays
Bank (20%), Lloyds Bank (20%), Midland Bank (20%), National Westminster Bank
(20%), Standard and Chartered Bank (10%) si Williams and Glyms Bank (10%).
Sistemul utilizat de ICCH este mai complex decat cel al caselor de compensatie americane, oferind avantajul de a evita practic orice contestatie. Acest sistem se deruleaza in cateva etape:
1) imediat dupa negocierea la bursa a unui contract, elementele acestuia sunt comunicate la ICCH;
2) in diferite momente ale zilei, curtierii prezinta o situatie privind contractele cumparate sau vandute;
3) in cazul situatiei prezentate de curtier, acesta trebuie sa specifice daca a negociat in nume propriu sau in numele altor membri ICCH si sa precizeze numele acestora, daca este cazul;
4) ICCH integreaza aceste situatii intocmind un statut preliminar al afacerilor, adresat tuturor membrilor;
5) membrii ICCH verifica informatiile care-i privesc si le confirma expresinstitutiei;
6) dupa confirmare, fiecare membru ICCH primeste un document ce confirma inregistrarea finala, continand garantia de buna finalizare a contractului (engl. member registration summary).
Totusi, principalul avantaj al vechiului sistem a fost pastrat, in sensul ca nici un organism de compensatie nu poate impune nici cea mai mica reglementare cu privire la crearea depozitelor. Aceasta permite fiecarui dealer sa beneficieze de o mare suplete in cererea garantiilor de la clienti.
Organizarea tranzactiilor este o alta caracteristica a LME. Toate tranzactiile trebuie sa fie incheiate in perioade scurte de timp, de-a lungul carora este negociat un singur metal. Tranzactiile se efectueaza pentru fiecare metal pe perioade de 5 minute in doua sedinte, ceea ce face ca durata unei sesiuni sa fie de aproximativ doua ore si jumatate. Sesiunea de dimineata incepe la ora 11.45 AM si se termina la ora 13.10, continand doua runde separate de o pauza de 5 minute. La sfarsitul rundei a doua, operatorii dispun de un interval de 15 minute pentru a finaliza operatiunile ce nu au putut fi duse la bun sfarsit in timpul rundelor. Sesiunea de dupa amiaza se desfasoara dupa acelasi scenariu intre orele 15.30 si 16.40. Ordinea in care se deruleaza sedintele este riguros stabilita. Cursurile de inchidere ale sesiunii de dimineata sunt publicate de LME si difuzate in lumea intreaga.
In Franta, "Comisia pietelor la termen" dispune de puteri sporite, putand stabili reglementari speciale pentru fiecare piata in parte, putand autoriza intermediarii sau aproba statutul "Companiei Comisionarilor Agreati". "Banca Centrala de Compensatie" (BCC) asigura credibilitatea burselor franceze si securitatea pietelor la termen, fiind un organism de compensatie supus unui riguros control finanaciar. BCC este o banca de afaceri, printre actionari numarandu-se: Credit Lyonnais, BNP, Societe Generale, Credit Agricole, Banque de Paris, Banque Francais du Commerce Exterieur si, dupa decembrie 1976, ICCH.
Sistemul utilizat de BCC este simplu: toate operatiunile efectuate trebuie sa fie
inregistrate la BCC de catre comisionarul care le-a efectuat. Aceasta inregistrare,
efectuata in numele comisionarului, garanteaza buna desfasurare a contractelor. Specific este faptul ca inregistrarea obliga comisionarul sa verse un depozit si sa raspunda apelurilor de marja in conditiile fixate prin regulamentul BCC.
Comisionarilor le este interzis sa incheie contracte directe cu clientela sau sa efectueze operatiuni in contrapartida. Ei pot sa opereze si in nume propriu, dar numai cu alti comisionari. Fiecare comisionar semneaza o declaratie ce atesta faptul ca respectivul cunoaste tehnica de desfasurare a tranzactiilor, natura obligatiilor si poseda mijloace financiare care sa-i permita sa faca fata angajamentelor asumate.
2.1.5. Forme moderne de organizare si functionare a burselor de marfuri
In ultimii ani, pe plan mondial, tot mai multi specialisti si-au pus intrebarea daca nu este posibila utilizarea altor modele de organizare si functionare a burselor de marfuri, care sa confere conditii mai bune de lucru si o mai mare eficacitate in transmiterea si executarea ordinelor. In acest context, au fost initiate modalitati noi de functionare cum ar fi conferinta telefonica si informatizarea tranzactiilor.
Organizarea tranzactiilor la termen sub forma conferintei telefonice a fost adoptata mai intai in Noua Zeelanda, odata cu deschiderea pietei lanei din 1981. Pana in primavara anului 1985 aceasta piata functiona simultan si la Londra, astfel incat era deschisa in permanenta datorita diferentei de fus orar.
Piata neo-zeelandeza a lanei era organizata pe cateva principii de baza:
1) Piata era animata de sapte curtieri. Tranzactiile se derulau prin telefon, fiecare operator putand asculta si interveni in orice moment in retea.
2) Dezbaterile erau conduse de un presedinte (unul din cei sapte curtieri) care isi consacra intregul timp acestei activitati. El nu putea, din aceasta cauza, sa tranzactioneze pe piata, operatiunile sale fiind efectuate de unul dintre angajati.
3) Cea mai buna oferta de cumparare si cea mai buna oferta de vanzare erau in permanenta inregistrate. Cel care face o astfel de oferta beneficia de prioritate. Daca mai multi curtieri faceau aceiasi oferta, primul inscris urma sa fie servit cu prioritate.
4) Tranzactiile debutau la ora 10:00 prin deschiderea retelei telefonice de catre presedinte. Odata stabilite cotele, tranzactiile se puteau incheia pentru orice scadenta. A doua sedinta se deschidea la ora 15:00 iar fiecare sedinta dura intre 15 si 45 minute.
5) Institutia care asigura compensarea si garanteaza executarea contractelor era ICCH. La sfarsitul zilei, ICCH era informata despre tranzactiile efectuate si cursul stabilit prin telex de catre presedinte sau alti curtieri interesati.
Informatizarea tranzactiilor. Un exemplu de informatizare a tranzactiilor este International Futures Exchange (INTEX) cu sediul in Insulele Bermude, prima bursa de marfuri din lume in intregime informatizata care si-a deschis "portile" la 25 octombrie 1984.
Punerea in practica a planului tehnic de organizare si functionare s-a dovedit foarte anevoioasa. De aceea, s-au scurs mai mult de trei ani intre conceperea proiectului, in 1981, si realizarea lui in 1984. Cativa factori au determinat ca alegerea drept amplasament pentru noua bursa sa se opreasca asupra Insulelor Bermude:
situarea geografica a acestui arhipeleag, in apropierea coastelor americane;
posibilitatea operatorilor americani de a scapa de sub controlul CFTC;
sustinerea venita din partea guvernului local;
legislatia fiscala favorabila activitatilor financiare; aceasta facilitate nu priveste decat bursa propriu-zisa, operatorii nebeneficiind de nici un avantaj particular, deoarece tranzactiile lor sunt supuse regimului fiscal din tara in care sunt domiciliati.
Ideea infiintarii unei astfel de burse a apartinut unui fost director de la “Merrill Lynch”, Grummer si unui inginer in informatica, Peake. Obiectivul lor era sa introduca o noua metoda de negociere a contractelor la termen, deoarece erau convinsi ca sistemul traditional limita numarul tranzactiilor ce puteau fi efectuate intr-o zi.
De asemenea, cei doi criticau riscurile ce derivau din erorile aparute in executarea ordinelor, energia prea mare consumata in cadrul sedintelor de negocieri si, ca o consecinta a acestui fapt, dificultatile pe care le intampinau bursele americane care se vedeau nevoite sa acorde numeroase pauze intre sedintele de tranzactionare pentru a preantampina extenuarea totala a curtierilor.
Un potential operator INTEX avea doua variante pentru a obtine accesul pe piata: sa devina membru, cumparand un loc care-i permite sa efectueze orice tip de tranzactie prin intermediul terminalului, sau sa efectueze tranzactii prin intermediul unui membru. Desi numarul maxim de membri a fost stabilit la 600, la deschidere au fost doar 285 membri, in conditiile in care cota de adeziune se ridica la 36.000 $. Compensarea urma sa fie asigurata de o filiala ICCH, special creata pentru aceasta bursa, la care s-au asociat si doua banci locale.
Prima marfa tranzactionata a fost aurul, contractul avand aceleasi caracteristici ca in cadrul COMEX. Aria de activitate s-a diversificat treptat, astfel ca, in prezent, indicii INTEX au in vedere atat metalele (Au, Ag), obligatiunile americane de trezorerie, cat si preturile pentru navlu.
2.1.6. Rezultatele obtinute de catre bursele "moderne" de marfuri
Analizand rezultatele, se poate afirma ca piata la termen prin conferinta telefonica a dat rezultate satisfacatoare datorita comoditatii pe care o confera, permitand curtierilor din diferite parti ale globului sa efectueze tranzactii din birourile lor, fara a fi nevoie sa calatoreasca sau sa fie supusi stresului din ring. Toti specialistii au fost de acord ca sistemul este fiabil eficace si animat. Totusi, acest sistem prezinta si un mare inconvenient: este imposibil de utilizat de mai mult de 10 curtieri si nu pot fi negociate mai multe contracte in acelasi timp. Aceste restrictii i-au determinat pe neo-zeelandezi sa inlocuiasca sistemul initial cu cel informatizat, dezvoltat de INTEX.
In ceea ce priveste sistemul informatizat, este clar pentru toata lumea ca este mult
mai flexibil decat cel traditional: numarul curtierilor nu este limitat, volumul contractelor
posibil de a fi incheiate este foarte ridicat, bursa poate functiona 24 de ore din 24, iar
posibilitatile de colaborare cu alte burse erau nelimitate. Acest sistem permitea realizarea
unor economii administrative si facilita activitatea Casei de Clearing care putea fi conectata direct la ordinatorul central, extragandu-si singura datele de care avea nevoie.
Ordinatorul putea afisa atat ordinele executate cat si cele in asteptare, putand raporta atat totalitatea tranzactiilor efectuate cat si ofertele sau cererile neexecutate.
Globalizarea burselor
Un exemplu de globalizare a burseor de marfuri il reprezinta CBOT. Astfel, in 1986, aceasta a deschis un birou european in Londra si doi ani mai tarziu a stabilit un oficiu in Tokyo. In aprilie 1987, prima sesiune de tranzactionare extinsa a fost deschisa la CBOT. Prin acomodarea la orele de tranzactionare matinale din Hong Kong, Sydney, Tokyo si Singapore, CBOT deservea in mod direct pietele Japoniei si cele din Estul Indepartat.
In cadrul CBOT s-a lansat Proiectul A, ce reprezinta un sistem electronic de intrare a ordinelor si corespondenta, a dezvoltat mai departe accesul intregii lumi la produsele CBOT. Produsele financiare au inceput sa fie tranzactionate electronic in octombrie 1994. Aceasta sesiune de dupa-amiaza incepea dupa inchiderea pietelor cu strigare si dadea celor ce tranzactionau oportunitatea de a reactiona la stirile si informatiile de ultima ora. Putin mai tarziu de un an, Proiectul A, a adaugat o sesiune nocturna si a crescut oferta produselor sale incluzand contractele futures si options agricole.
Proiectul A este unul din cele mai rapide sisteme electronice de tranzactionare in dezvoltare, comparat cu alte sisteme electronice care lucreaza in complementaritate cu tranzactionarea in ring. De asemenea, CBOT a primit aprobarea din partea autoritatilor britanice de reglementare a pietelor bursiere de a instala statii de lucru in Londra. Cum mediul de afaceri mondial continua sa se schimbe, CBOT va continua sa introduca noi produse si instrumente pentru a veni mai bine in intampinarea cererilor pietei.
Insa globalizarea se face si din sensul celalalt, adica dinspre Europa. Astfel, International Petroleum Exchange (IPE), dupa stagnarea negocierilor cu NYMEX, incepute in noiembrie 1998, au incheiat un alt acord cu SIMEX pentru contractul Brent Crude, unul dintre cele mai importante contracte futures pentru titei, si de o mare importanta pentru lumea afacerilor petroliere, fiind stiut faptul ca preturile in acest domeniu sunt extrem de sensibile la o multime de evenimente: razboaie, hotarari ale unor organizatii precum OPEC de a mari sau micsora productia, embargouri, greve si demonstratii ale ecologistilor, fluctuatii ale taxelor vamale, osturilor de transport, etc. Noul acord permitea tranzactionarea contractului Brent futures aproape 24 de ore din 24.
Marile burse fac pasi importanti catre globalizare, pentru a usura accesul la contractele tranzactionate, astfel incat orice firma sau persoana, din orice punct, al lumii, care doreste sa aiba acces la un instrument performant de management al riscului de pret – hedging-ul pe pietele futures – sa o poata face cat mai usor, fara cheltuieli suplimentare datorate distantei in timp si spatiu, care ar pune sub semnul intrebarii eficienta unei astfel de operatiuni.
2.1.7. Dezvoltarea pietelor futures de marfuri
Dezvoltarea unei piete lichide presupune existenta unor factori precum: amploarea si continuitatea cererii, facilitarea stabilirii cantitatii si calitatii marfii respective, facilitatea pastrarii stocurilor, facilitatea transportului marfii, calitatea serviciilor de telecomunicatii, facilitatea transferului si respectarea drepturilor de proprietate. Acesti factori sunt prezenti pe orice piata bursiera, interdependenta lor determinand dezvoltarea rapida a pietelor in toata lumea. De asemenea, prin intermediul acestor factori, putem sa intelegem de ce pietele bursiere s-au dezvoltat continuu in cazul anumitor produse si materii prime, in timp ce in cazul altor produse sau marfuri s-au inregistrat esecuri.
Astfel, pietele futures pentru produse agricole si materiile prime industriale s-au dezvoltat, in special, datorita amplorii si continuitatii cererii. Facilitatea standardizarii calitatii – datorita omogenitatii marfii sau costului redus aferent standardizarii acesteia – a contribuit in mod hotarator la evolutia pietelor futures pentru metale pretioase si pentru materii prime industriale. Pietele futures de aur si argint s-au dezvoltat si datorita facilitatii aferente transportului si stocarii lor. Pe de alta parte, dificultatea transportului anumitor bunuri (materiale de constructii, de exemplu) a caror valoare este scazuta in raport cu cantitatea au inhibat dezvoltarea pietelor pentru aceste produse.
Eficienta unei piete din punct de vedere al identificarii pretului reprezinta gradul in care pretul reflecta raportul cerere-oferta pe piata respectiva. In cazul pietelor bursiere pentru produse agricole, schimbarile insemnate ale preturilor apar deseori datorita modificarii ofertei, determinata de factori exogeni (conditii climaterice) si conjugata cu o cerere inelastica in raport cu pretul.
Spre deosebire de aceste piete, pe pietele bursiere pentru metale pretioase fluctuatiile semnificative ale preturilor apar mai ales datorita modificarilor frecvente ale cererii, simultan cu o ajustare nesustinuta a ofertei pe termen scurt.
Preturile de pe o piata futures nu trebuie sa se nasca din vointa unui individ care sa detina o pozitie de monopol, sau a unui grup de indivizi, deoarece, in acest caz, speculatorii nu vor mai fi atrasi de o astfel de piata. Reducerea puterii de monopol in cazul pietelor futures poate fi explicata si prin facilitatea standardizarii calitatii, care descurajeaza dezvoltarea numelor de marca in cadrul burselor.
Eficienta identificarii preturilor se afla in stransa interdependenta cu lichiditatea
pietelor futures. In acest sens, se observa ca imbunatatirea acuratetei si vitezei cu care sunt transmise informatiile determina o cunoastere mai buna a raportului cerere-oferta, inlaturand zvonurile false si imbunatatind gradul de lichiditate. Pe de alta parte, cresterea lichiditatii pietei faciliteaza obtinerea informatiilor esentiale in identificarea preturilor viitoare.O bursa de marfuri trebuie sa asigure o serie de servicii si facilitati:
un spatiu fizic adecvat, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatii deschise sau tranzactionare computerizata;
o retea de telecomunicatii eficienta;
o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor; – sisteme de marje si clearing eficiente;
regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete;
lansarea de contracte futures viabile si renuntarea la cele ce nu mai prezinta interes.
Ca o concluzie, putem afirma ca, in prezent, scopul principal al burselor de marfuri este facilitarea tranzactionarii, pietele bursiere reprezentand cele mai competitive si eficiente piete existente in practica si indeplinind functi economico-sociale vitale pentru buna desfasurare a comertului mondial cu produse de baza.
2.2. BURSELE DE MARFURI AGRICOLE ORGANIZARE FUNCTIONARE MANAGEMENT
In general, bursele de marfuri reprezinta o piata speciala, unde se negociaza acte de vanzarea-cumpararea de bunuri fungibile, omogene, pe baza de mostre, cum ar fi: produse de origine vegetala (grau, porumb, ovaz, orz, orez, soia, cartofi, faina, seminte de sorg, cacao, cafea, citrice, suc de portocale congelat, zahar brut si rafinat, seminte de floarea soarelui, rapita, bumbac, ulei de soia, ulei de floarea soarelui, ulei de rapita, ulei de palmier, lemn, placaj, cherestea etc.); marfuri de origina animala (animale vii – porci, vite
cornute, carcase congelate de porc, carne de porc, vita, pui, curci, unt, oua, lana, piei brute etc.); marfuri de origine minerala (aur, argint, platina, cupru, zinc, aluminiu, plumb, cositor, nichel, paladiu, combustibili – benzina, motorina, propan, derivati petrolieri etc.). In ultima perioada, prin bursele de marfuri se tranzactioneaza si instrumente derivate (contracte futures si options) si sintetice (rata dobanzii, indicii etc.).
In cadrul acestui tip de bursa, prin importanta si rolul pe care il detine, se detaseaza bursele de marfuri agricole. Spre deosebire de alte tipuri de piete, bursele de marfuri agricole sunt strict localizate. Ele sunt piete organizate institutional conform unor reguli si proceduri precise care, prin intermediul cotatiilorx, respectiv prin mecanismul de formare a preturilor (cotare)xx, contribuie la reglarea tuturor celorlalte piete, publice sau private. Toate aceste caracteristici isi pun amprenta asupra functionarii, organizarii si managementului sistemului bursier.
Tranzactionate in cadrul burselor de marfuri agricole, contractele la termen (futures) sunt intelegeri (agreements) prin care se specifica drepturi si obligatii, avand la baza instrumente speciale care permit exercitarea la expirare (maturitate) a optiunii de livrare sau cumparare efectiva a marfii sau produsului respectiv. In cazul in care aceasta optiune nu se manifesta, participantul la piata poate sa faca o operatie inversa, pentru a-si inchide pozitia initiala. Aceste contracte sunt instrumente financiare care au fost incadrate in categoria produselor derivate, pornind de la faptul ca ele provin sau se refera la un produs care exista pe piata fizica. Rezultatul tranzactionarii lor nu este cumpararea sau vanzarea efectiva a marfii, la care se refera contractul respectiv, ci obtinerea unor efecte “derivate”, cum ar fi: stabilirea pretului prin operatiunile de cotare; acoperirea fata de riscuri; diseminarea informatiilor; realocarea resurselor etc.
Datorita volumului mare al tranzactiilor prin contracte la termen, in cadrul burselor de marfuri, se poate considera ca aceste institutii reprezinta, de fapt, cele mai importante piete mondiale pentru produsele care fac obiectul contractelor bursiere. Ca o consecinta a acestui fapt, bursele de marfuri agricole, prin rolul si functiile lor pe plan economic, financiar si comercial, exercita o influenta deosebit de puternica asupra comertului mondial cu produse agricole concretizata in:
facilitare a tranzactionarii, functie considerata de unii specialisti ca fiind de prima importanta.
Bursele sunt infiintate tocmai pentru a oferi un loc de intrunire comerciantilor si pentru a concentra oferta si cererea efectiva, punand astfel bazele unei piete caracteristice. Prin functionarea permanenta (spre deosebire de licitatii care au un caracter periodic), bursa exprima continuitatea proceselor economice si caracterul neintrerupt al tranzactiilor comerciale. Prin deplasarea directa de la producator la consumator, prin bursa se diminueaza semnificativ cheltuielile de transport, precum si alte cheltuieli cu caracter comercial.
exercitare a unor influente determinate asupra evolutiei comertului international cu produsele respective. Pe piata cotatiilor „la disponibil” (spot) si la termen se poate determina daca piata unui anumit produs agricol inregistreaza un „trend” ascendent sau descendent. Comertul international „la vedere”, realizat in afara institutiilor bursiere, va urma aceeasi evolutie ascendenta sau descendenta ca in cazul pietelor la termen. Cu alte cuvinte, se poate spune ca bursele de marfuri reprezinta adevarate „barometre” ale comertului mondial pentru produsele agroalimentare.
stabilire (formare) a preturilor reprezentative pentru produsele agroalimentare, considerata de noi ca cea mai importanta functie. Aceasta functie rezulta din corelarea unor factori precum raportul cerere-oferta pe pietele spot sau futures; evolutia din ultimul timp a preturilor pe aceste piete; manifestarea unor evenimente sociale sau politice importante, care pot sa afecteze intr-o masura sau alta atitudinea participantilor la activitatea bursiera. Rezultatul negocierilor din incinta bursei este stabilirea unui anumit pret (curs), care reflecta starea pietei la un moment dat. In acest sens, bursa constituie un reper al intregii activitati economice, sursa a informatiei de baza (pretul) pentru agentii economici. Aceasta functie a stat la baza numeroaselor critici formulate de consumatori, producatori si chiar politicieni cu privire la evolutia preturilor (cotatiilor bursiere) care, dupa opinia lor, nu reflecta realitatea si le influenteaza negativ viata de zi cu zi sau afacerile. Aceste critici sunt in mare parte neavenite, deoarece bursa, ca institutie, poate reflecta doar starea economica la un moment dat, reprezentand doar un simplu barometru. Ea nu decide evolutia preturilor, ci interactiunea dintre ordinele de vanzare si de cumparare care ajung pe piata, onfruntarea cererii si ofertei de bunuri marfare.
stabilizare a preturilor si de reducere a amplitudinii fluctuatiilor de curs. Una din intrebarile care s-au formulat frecvent de catre cei care studiaza pietele la termen a fost aceea referitoare la modalitatea in care preturile de pe cele doua piete (la vedere si la termen) se influenteaza. Cum pot influenta speculatiile de pe pietele la termen preturile pe aceste piete si cum se repercuteaza acest lucru pe pietele la vedere? Desi poate parea paradoxal, preturile marfurilor tranzactionate la bursa au fluctuatii (scaderi sau cresteri zilnice) mai mici decat cele care nu au o piata bursiera, urmare a faptului ca volatilitatea preturilor la bursa este ingradita, la majoritatea burselor, prin regulamente, la o marime determinata si, in acelasi timp, temperate de actiunea speculatorilor. Cercetarile empirice au aratat ca tranzactiile la termen cu marfuri agricole duc la o reducere a volatilitatii preturilor la vedere, prezenta speculatorilor atenueaza amplitudinea fluctuatiilor de pret, reduce decalajul dintre cursurile externe in interiorul unui sezon precum si amplitudinea fluctuatiilor de pret de la un sezon la altul. Sub acest aspect, bursa favorizeaza libera concurenta, apropiindu-se tot mai mult de continutul pietei cu concurenta pura si perfecta.
asigurarea rapida si eficienta de acoperire a riscurilor carora sunt supusi. Producatorii agricoli sunt supusi anumitor riscuri, ceea ce necesita folosirea unor instrumente eficiente de acoperire a lor, al costuri mult mai mici decat cele ale unor asigurari traditionale. Printre metodele cele mai folosite se inscriu: incheierea de contracte forward, prin care productia agricola este vanduta in avans la un pret stabilit in momentul incheierii contractului; initierea de pozitii pe pietele instrumentelor derivate, prin tranzactionarea de contracte futures sau options, pentru o valoare echivalenta cu suma ce se preconizeaza a se obtine in viitor pentru recolta. Ultima modalitate are o mare raspandire pe plan international, prin utilizarea sa urmarindu-se minimizarea riscurilor de pret pentru o marfa fizica, operatiune denumita hedging.
minimizare a riscurilor de pret pentru marfa efectiva, indeplinita prin hedging. Operatiunile de acoperire sau de tip hedging sunt realizate din dorinta operatorilor (fermieri, comercianti, procesatori etc.) de a se proteja impotriva riscurilor de pret rezultate din modificarile de pret pe piata produselor fizice. Astfel, operatorul care initiaza o asemenea operatiune de acoperire pe piata la termen isi asuma o pozitie opusa pozitiei sale luate pe piata fizica (piata spot), in speranta compensarii oricarei pierderi aferente pietei fizice, cu un castig de pe piata la termen. Hedging-ul poate fi de vanzare sau de cumparare, in functie de pozitia pe care o are operatorul pe piata la termen. Astfel, prin intermediul burselor, un operator se poate asigura fata de riscul de pret, minimizandu-si riscurile pe care le transfera altui operator de pe piata (unui speculator).
furnizare de informatii asupra nivelului preturilor unor marfuri la un anumit termen. Daca un fermier doreste sa cunoasca care va fi, cu aproximatie, pretul recoltei peste un anumit interval de timp, cea mai indicata varianta este studierea contactelor bursiere la termen, la momentul de timp care-l intereseaza. Desigur, preturile nu sunt influentate numai de raportul cerere-oferta de pe pietele bursiere, care are un caracter hotarator, ci si de alti factori de natura economica, sociala sau politica (inflatie, modificari semnificative ale cursurilor valutare, greve, schimbarea regimului politic sau al regimului fiscal etc.). Prin intermediul studierii cotatiilor futures, oricine isi poate forma o imagine de ansamblu cu privire la preturile viitoare. Functia de informare a participantilor la burse asupra disponibilitatilor de marfa si a dimensiunilor cererii din lumea intreaga este realizata prin publicarea si promovarea unor informatii diverse, care permit evaluari pentru perioadele curente si viitoare cu privire la stocul de marfuri sau cererea mondiala. De aceea, informatiile furnizate de pietele bursiere intereseaza deopotriva pe toti participantii la bursa: fermieri, comercianti, consumatori, speculatori, banci, societati de asigurare, armatori etc. Practic, aceste informatii constituie un adevarat ghid in programarea actiunilor viitoare ale participantilor la activitatile bursiere, in vederea satisfacerii la un nivel superior a trebuintelor umane si a maximizarii profitului. Prin parghiile sale economice – pret, profit, salariu, dobanda, renta etc., bursa furnizeaza informatii asupra raportului cerere – oferta, stimuland oferta de bunuri in corelatie cu cererea, ceea ce constituie si o premisa de asigurare a echilibrului economic pe termen lung.
In cadrul burselor de marfuri agricole se desfasoara o activitate operativa ampla si complexa, care se afla in subordinea unui aparat executiv coordonat de Directorul general, alaturi de acesta functionand si o serie de organe consultative. Aceste organe consultative se diferentiaza de la o bursa la alta, in functie de mecanismul specific de functionare. In general, la nivelul fiecarei burse exista un Comitet tehnic insarcinat cu rezolvarea problemelor curente referitoare la functionarea efectiva a bursei si un Comitet care stabileste pretul spot al bursei. Cele doua comitete sunt alcatuite din reprezentanti ai membrilor bursei. Dar, “nucleul” bursei este reprezentat de Casa de clearing (Casa de compensatie), organism care garanteaza, prin intermediul membrilor sai, onorarea tuturor tranzactiilor incheiate – la timp si in conditiile stabilite prin contract.
De o importanta vitala pentru functionarea bursei sunt Statutul si Regulamentul, instrumente prin care se reglementeaza intregul sistem organizatoric al acesteia. Prin Statut se atesta infiintarea, organizarea si functionarea institutiei bursiere, acesta cuprinzand, printre altele, drepturile si obligatiile membrilor sai, organizarea interna si managementul institutiei, principiile de functionare, modul de solutionare a litigiilor etc.
De semenea, Statutul bursei are in vedere relatiile care se stabilesc intre entitatea bursiera si partenerii sai din diverse domenii: comercial, financiar, bancar etc. Prin Regulament sunt precizate conditiile pentru admitere la bursa, reguli privind cotarea bursiera, informatiile necesare furnizate de catre firmele cotate la bursa, detalii privind sistemul de tranzactionare, tipurile de operatiuni realizate prin bursa, modul de primire si executare a ordinelor de bursa, tipurile de pret si limitele zilnice ale variatiei cursului, cerintele privind activitatea agentilor de bursa etc.
Functionarea oricarei burse de marfuri agricole este influentata in mod hotarator de activitatea: Presedintelui ringului bursei, care efectueaza, la intervale scurte de timp, evaluari ale pietei, tranzactiilor incheiate, preturilor etc.; operatorilor, care afiseaza ofertele, preturile si cantitatile contractate; brokerilor, care primesc, executa si repartizeaza executarea ordinelor.
Activitatea curenta de administrare a sistemelor de operare ale unei burse de marfuri este asigurata de un consiliu numit de Adunarea Generala a Actionarilor Societatii de bursa, dintre functionarii sai, pentru o perioada de patru ani, in conformitate cu dispozitiile legii si ale regulamentelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Administrarea efectiva a bursei se realizeaza de catre Consiliul de Administratie. Membrii Consiliului nu pot fi administratori, cenzori, actionari sau asociati la o bursa de marfuri, Casa de Compensatie, societate de brokeraj sau societate de consultanta. Activitatea Consiliului societatii de bursa este coordonata de un Presedinte numit in conformitate cu legea, care, pe langa atributiile prevazute in actul constitutiv al bursei, este investit: sa fixeze zilele si orele pentru sedintele de bursa si sa decida intocmirea si publicarea cursurilor, dupa fiecare zi de tranzactii; sa dispuna organizarea supravegheri modului in care brokerii respecta regulile de conduita si practica onesta privind negocierea in localul burselor; sa abiliteze o persoana care, in mod obisnuit, coordoneaza sedintele de bursa pe o sectiune; sa execute achizitiile publice sau vanzarile dispuse de Guvern prin Ministerul Economiei si / sau Ministerul Finantelor Publice; sa puna la dispozitia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare registrul-jurnal al bursei sau orice alt act solicitat, pentru verificarea modului in care sunt respectate dispozitiile legale etc.
Bursele de marfuri, in general, precum si bursele de marfuri agricole, in particular, sunt considerate ca fiind „publice”. Aceasta caracteristica se explica prin aceea ca oricine poate utiliza bursa de marfuri (evident, in conditiile reglementate existente si daca, in prealabil, a convenit cele necesare cu un broker, membru al bursei). Astfel, se considera ca nu este absolut necesar sau obligatoriu sa desfasori o anumita activitate in comertul cu cereale, spre exemplu, pentru a avea dreptul de a cumpara sau vinde cereale la bursa.
Mecanismul de functionare al burselor de marfuri este comparabil cu cel al burselor de valori. Insa, cu toate acestea, bursele de marfuri au anumite trasaturi specifice, printre care se enumera:
preturile marfurilor ce se negociaza la bursa comerciala sunt caracterizate printr-o sensibilitate accentuata fata de o serie de variabile economice, inregistrand oscilatii semnificative comparativ cu cele de la bursele de valori. Astfel, se poate considera ca orice element de incertitudine sau risc (cum ar fi modificarea previziunilor unei recolte determinata de seceta, inghet etc.), se reflecta in pretul la care se negociaza o marfa la bursa;
potential, profitul din capitalul investit in marfuri de bursa este mai mare si se obtine mai rapid decat cel din capitalul investit in actiuni. Acest deziderat este indeplinit insa in conditiile in care tranzactiile bursiere au avut la baza analize si studii economice si comerciale atente, corecte si pertinente in legatura cu o anumita situatie. In conditiile in care analizele efectuate nu raspund acestor cerinte, riscurile pot scapa de sub control si cea mai potrivita maniera de raspuns este limitarea pierderii si lichidarea operatiunii in curs de efectuare pe baza unui “stoploss order”;
ansamblul de elemente care contribuie la evolutia, intr-un sens sau altul, a preturilor marfurilor ce fac obiectul tranzactiilor bursiere pot fi caracterizate ca fiind “publice” si valabile pentru toti participantii.
Participantii la operatiunile care se desfasoara in cadrul burselor de marfuri agricole sunt incadrati, de regula, in urmatoarele tipuri sau categorii:
comercianti, producatori si consumatori, care vand sau cumpara marfuri, cu livrare imediata si plata cash;
producatori, consumatori, comercianti, banci care investesc in marfuri ce urmeaza a fi livrate la termen;
comercianti, producatori si consumatori care folosesc bursa pentru a incheia operatiuni de “hedge” in scopul evitarii fluctuatiilor de pret intre data contractarii si cea a livrarii marfii;
speculatori care isi risca banii in vederea obtinerii unui profit.
O alta clasificare a participantilor la tranzactiile bursiere, de data aceasta mult simplificata, ia in calcul existenta a doua categorii de operatori: hedgerii, cei care evita riscul si speculatorii, care accepta riscul. De asemenea, in cadrul fiecarei burse de marfuri regasim doua piete: spot, piata pentru marfuri disponibile, gata de a fi livrate prompt si futures, piata la termen, considerata insasi ratiunea de a fi a bursei.
In prezent, bursele de marfuri sunt organizatii al caror scop consta in facilitarea tranzactionarii contractelor futures (contracte “viitoare”), prin asigurarea cadrului institutional si a conditiilor fizice necesare pentru executarea si procesarea acestor tranzactii. Obiectivul principal al comertului cu contracte futures si totodata esenta activitatii bursiere nu este de a vinde sau de a cumpara un bun, ci o cale de a controla riscul de pret. Contractele futures, in calitate de produse bursiere derivate, joaca un rol deosebit in derularea tranzactiilor, prin functiile pe care acestea le indeplinesc: principala sursa de informatii pentru oamenii de afaceri; permit realizarea de tranzactii in vederea obtinerii de profit, in speta operatiuni de speculatii si arbitraj; sunt folosite pentru acoperirea riscurilor comerciale prin operatiuni de hedging.
Mecanismul operatiunilor desfasurate la bursele de marfuri poate fi caracterizat prin simplitate (chiar daca el continua sa ramana un mister pentru multe persoane), iar functionarea lui se aseamana, in mare parte, cu cel al mecanismului burselor de valori. Indiferent de natura contractului si de sistemul in care se efectueaza tranzactia, realizarea efectiva a unei operatiuni bursiere presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
demararea tranzactiei, prin stabilirea unei legaturi intre client si bursa, respectiv transmiterea de catre acesta a ordinului de vanzare-cumparare;
definirea si definitivarea tranzactiei, altfel spus negocierea si incheierea
contractului de catre agentii de bursa;
executarea contractului, care consta in indeplinirea obligatiilor si obtinerea drepturilor aferente, rezultate din tranzactia respectiva.
Specialistii considera ca un program reusit de vanzare-cumparare la bursa are doua componente de baza, si anume: pe de o parte, cunostinte cat mai exacte referitoare la modul in care poate fi utilizat capitalul disponibil al unui anumit participant (acestea implicand, intre altele, decizia de a utiliza capitalul disponibil, precum si limitarea, pe cat posibil, a riscului); pe de alta parte, capacitatea de a evalua si diagnoza corect piata vizata.
In acest sens, putem considera informatiile pe care bursa le pune la dispozitia tuturor participantilor (evolutia preturilor; nivelul productiei si in general starea economiei in cele mai importante tari; opinii ale unor experti; cercetari in domeniul oportunitatii si selectiei prioritatilor etc.), precum si informatii obtinute din alte cai, ca surse de prim ordin in fundamentarea deciziilor privind participarea la bursa.
Orice bursa are anumite deziderate, cum ar fi:
determinarea preturilor reale pentru produsele tranzactionate pe piata respectiva;
cresterea fluiditatii pietei, a operativitatii tranzactiilor comerciale si maximizarea sigurantei executarii contractelor incheiate;
diminuarea fluctuatiilor preturilor, ceea ce duce la stabilizarea economiei;
asigurarea aprovizionarii industriei cu produse de baza (materii prime si
materiale) si asigurarea unei piete de desfacere ritmica pentru producatorii directi,
acestia nemaifiind obligati sa stocheze marfurile si contribuind astfel la reducerea costurilor;
asigurarea impotriva riscurilor pentru banci, societati de comert exterior, producatori, importatori/exportatori etc.;
transferarea riscurilor de pret de la profesionisti la speculatori;
atragerea capitalurilor disponibile in circuitul economic, deci marirea dimensiunilor capitalului in functiune.
Buna functionare a sistemului bursei de marfuri, in general, precum si a mecanismelor specifice derularii tranzactiilor de bursa, presupun o buna cunoastere a mecanismelor de functionare si evolutie ale pietelor produselor respective, o buna cunoastere a evolutiilor cererii, ofertei, preturilor, comertului intern si international etc.
Autoritatea de reglementare, supraveghere si control a burselor de marfuri este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care:
emite norme cu privire la autorizarea, inregistrarea si functionarea burselor de marfuri, societatilor de brokeraj, brokerilor, societatilor de consultanta, Caselor de compensatie si societatilor de expertiza contabila pentru bursele de marfuri;
avizeaza sau anuleaza, dupa caz, regulamentele de functionare emise de fiecare bursa de marfuri, dupa verificarea conformitatii acestora cu dispozitiile legale in vigoare si emite recomandari cu privire la continutul regulamentelor de bursa;
autorizeaza bursele de marfuri, societatile de expertiza tehnica si brokeraj, Casele de compensatie, societatile de consultanta si brokerii care isi desfasoara activitatea in cadrul pietelor „futures” si cu optiuni, sau in legatura cu acestea, sa intocmeasca si sa pastreze un registru de evidenta a persoanelor autorizate;
realizeaza o clasificare a operatiunilor de bursa, ordinelor de bursa si notelor de incheiere care se intocmesc de catre brokeri pentru fiecare tranzactie incheiata etc.
Bursele de marfuri agricole, prin modul lor de functionare si managementul specific exercita o puternica influenta asupra domeniului agroalimentar, in particular, dar si asupra sferei economice, in general. Interactiunea bursa – conjunctura economica este binecunoscuta: pe de o parte, conjunctura economica este unul din factorii determinanti ai formarii preturilor la bursa, iar pe de alta parte indicii bursieri reprezinta un important barometru al conjuncturii economice, favorizand procesele de finantare. Bursa reprezinta un element important al cresterii economice; de asemenea, bursa impune intreprinderilor cotate un comportament corespunzator, cotarea la bursa reprezentand un „test” ce reflecta cu fidelitate activitatea intreprinderilor respective.
2.3. BURSELE DE MARFURI AGRICOLE IN ROMANIA
Cadrul legislativ privind infiintarea burselor de marfuri agricole in tara noastra este dat de Legea nr. 129/2000 privind pietele reglementate de marfuri, servicii si instrumente derivate, de catre societatile de bursa; sunt autorizate ca organisme cu putere de autoreglementare de catre autoritatea de supraveghere si reglementare, sub rezerva indeplinirii conditiilor legale.
Crearea si functionarea burselor de marfuri, ca instrumente indispensabile ale functionarii la parametri optimi a economiei de piata, reprezinta, in conditiile actuale, o necesitate pentru Romania. Bursele de marfuri sunt piete de interes general, reglementate si autorizate, care asigura membrilor si clientilor acestora conditii centralizate de negociere si de gestionare a riscurilor prin sisteme de tranzactionare si compensare.
Fondarea unei burse de marfuri necesita participarea a minimum 25 de societati de brokeraj autorizate sa tranzactioneze la bursa potrivit legii. Operatiunile pe piata burselor de marfuri sunt derulate de catre clienti – persoane fizice sau persoane juridice – prin intermediul societatilor de brokeraj sau a brokerilor.
In Romania exista constituita Uniunea Burselor de Marfuri din Romania (UBMR), care grupeaza un numar de burse, fiecare avand un specific de tranzactionare, din care cele mai active sunt:
Bursa Romana de Marfuri – Bucuresti
Bursa Monetar Financiara si de Marfuri – Sibiu
Bursa Agricola si de Marfuri – Arad
Bursa Lemnului, Hartiei si Materialelor de Constructie – Piatra Neamt
Bursa Maritima si de Marfuri – Constanta
Bursa Transilvana Cluj-Napoca
Bursa Universala – Brasov
Bursa Agroalimentara – Slobozia
Bursa Agricola – Braila
Uniunea Burselor de Marfuri din Romania este o asociatie profesionala, fara scop lucrativ, care urmareste, in principal, asigurarea urmatoarelor obiective:
reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor sai;
colaborarea asociatiilor in vederea promovarii sistemului bursier si a crearii unui cadru organizatoric si functional unitar pentru toate bursele de marfuri din Romania;
intocmirea si inaintarea propunerilor legislative necesare asigurarii cadrului juridic adecvat activitatii bursiere;
respectarea si sustinerea intereselor membrilor cu privire la scopul Uniunii fata de organele guvernamentale, alte organisme si institutii;
intocmirea de studii, stocarea si oferirea de informatii privind sistemul
bursier din tara si strainatate; sprijinirea instruirii si perfectionarii profesionale a personalului care lucreaza in sistemul bursier;
participarea la educarea cetatenilor in domeniul proceselor de tranzactionare si altor activitati bursiere;
organizarea si asigurarea dialogului interbursier prin promovarea principiilor politicii bursiere;
crearea si dezvoltarea unui sistem informational propriu legat de evolutia si perspectiva dezvoltarii activitatii bursiere pe plan national si international, punand la dispozitia membrilor sai documentatii si concluzii rezultate din acestea.
Pana in prezent, CNVM a autorizat functionarea Bursei Romane de Marfuri (Bucuresti) si a Bursei Monetar – Financiare si de Marfuri Sibiu.
Bursa Romana de Marfuri – Bucuresti
Istoria moderna a institutiei bursei de marfuri in Romania incepe odata cu deschiderea portilor Bursei Romane de Marfuri (BRM), in anul 1992, la Bucuresti. La 20 noiembrie 1992 a avut loc festivitatea de deschidere oficiala a BRM, iar pe 10 decembrie 1992 a avut loc prima sedinta de tranzactionare in ringul BRM.
Inca de la infiintare, Bursa Romana de Marfuri si-a propus sa fie o institutie solida a pietei de capital din Romania si sa ofere atat membrilor sai, cat si clientilor interesati de produsele si serviciile specifice unei burse de marfuri, un cadru profesionist de desfasurare a activitatii si un instrument eficient de management financiar.
Produsele bursiere oferite de BRM se impart in doua mari categorii: produse specifice pietei la disponibil (tranzactii spot si forward cu marfuri, licitatii de vanzare/achizitie marfuri si servicii) si produse specifice pietei futures, contractele futures, ca produse financiare derivate. Prin Bursa Romana de Marfuri se poate tranzactiona o gama foarte larga de bunuri si servicii: marfuri agroalimentare, produse chimice si petroliere, produse metalurgice, fire si fibre sintetice etc., si de instrumente financiar-valutare: operatiuni futures cu valute, pe rata dobanzii, pe indici.
Adoptarea de catre Guvernul Romaniei a Hotararii de Guvern nr. 54/1993 „cu privire la stabilirea preturilor in cadrul tranzactiilor bursiere ce fac parte din categoria celor ale caror preturi se negociaza sub supravegherea autoritatilor administratiei publice centrale si locale” a avut un rol important in integrarea bursei in activitatea economica.
La 8 iulie 1994 a avut loc lansarea contractelor spot in valuta; in 15-16 martie 1995, BRM in colaborare cu Reuters Ltd. a organizat Conferinta Internationala “Bursele de marfuri si restructurarea economica in Europa Centrala si de Est”. Lansarea contractelor forward in lei si in valuta a avut loc la 23 noiembrie 1995, iar incheierea primului contract forward s-a inregistrat la 7 decembrie 1995. Anul 1996 a marcat o reorientare a activitatii BRM, datorata modificarilor pozitive ce au avut loc la nivel macroeconomic, a reorganizarii interne a BRM. Aceasta s-a concretizat prin abordarea pietelor specifice dintr-o perspectiva pragmatica si prin accentuarea activitatii de organizare de licitatii interne si internationale.
Anul 1997, considerat anul relansarii BRM, a adus in centrul atentiei mai multe evenimente de importanta majora pentru activitatea BRM si a burselor de marfuri din Romania, in general. In august 1997 a aparut primul act legislativ dedicat burselor de marfuri, „Ordonanta privind bursele de marfuri” nr. 69/1997, care era absolut necesar pentru dezvoltarea in sensul cel mai larg a institutiei bursei de marfuri. In acest an, BRM a initiat un plan de creare a ringului national de cereale, care cuprindea atat o piata la disponibil, cat si o piata a instrumentelor derivate, avand ca suport cerealele. Acest ring specializat a fost lansat in 1999, odata cu ringul petrolului si al produselor petroliere. In perioada respectiva insa nu exista o legislatie corespunzatoare referitoare la certificatele de depozit, respectiv la sistemul de gradare.
Prin Legea 149/2003, prin care s-a aprobat Ordonanta de Urgenta 141/2002, sunt create bazele legale pentru functionarea ringului cerealelor. Un rol deosebit de important revine certificatelor de depozit – titluri reprezentative de valoare, utilizate atat in scopul garantarii existentei marfii intr-un depozit agreat, cat si a calitatii acesteia. Certificatul de depozit se transforma intr-un instrument pentru bursa, respectiv un titlu care poate fi tranzactionat la bursa. Cu cat piata certificatelor de depozit este mai lichida, cu atat bancile comerciale, care ar trebui sa finanteze productia interna de cereale, se vor implica mai mult in acest proces, iar productia de cereale in Romania va putea creste.
In data de 18 noiembrie 1998 a avut loc lansarea tranzactiilor cu contracte futures pe diferenta de curs valutar: „Dolar BRM” si „Marca BRM”. Anul 1998 a reprezentat un an al consolidarii activitatii la BRM, caracterizat prin organizarea unui numar mare de licitatii interne si internationale, de vanzare/achizitie pentru diferite tipuri de produse bursiere si active.
Anul 2001 a debutat cu lansarea spre tranzactionare a contractelor cu optiuni pe contracte futures si cu imbunatatirea sistemului de tranzactionare electronica.
Avand ca model de organizare marile burse ale lumii, Bursa Romana de Marfuri beneficiaza de un sistem ierarhic functional, cele 6 departamente ale Bursei asigurand desfasurarea procesului decizional si operational. Adunarea Generala a Actionarilor este forul principal de conducere, iar administrarea Bursei este realizata de catre Consiliul de Administratie. Presedintele Consiliului de Administratie este Directorul General al Bursei Romane de Marfuri. Competentele de ordin operativ sunt preluate de Comitetul directorilor executivi. Membrii Comitetului directorilor executivi nu pot participa direct la activitatea ce se desfasoara pe piata BRM.
BRM are numerosi actionari, printre acestia numarandu-se banci comerciale, societati de valori mobiliare, companii de comert exterior, firme etc. Detinerea unui pachet de 20 de actiuni confera dreptul la un loc de broker si posibilitatea de a desfasura activitati de brokeraj. Actionarii, indiferent de numarul de actiuni pe care le au, pot detine maximum 5 locuri de broker si corespunzator, maximum 100 de voturi valabile in Adunarea Generala a Actionarilor. Actiunile sunt nominative, nici unul dintre actionari neputand detine mai mult de 2,52% din numarul de voturi.
Produsele si serviciile Bursei Romane de Marfuri se adreseaza institutiilor financiare din Romania. Pentru fiecare din acestea, rezultatul mecanismului bursier, respectiv pretul – determinat in conditii de concurenta si transparenta -fiind cel important.
Bursa Romana de Marfuri reprezinta efortul finalizat de a construi un instrument de cea mai mare importanta pentru economia de piata. Prin specificul ei de functionare, ea reprezinta un urias receptor de informatii, generate de insesi mecanismele ei de functionare si emise ca un pachet structurat pentru agentii economici interesati.
In scopul dezvoltarii unei piete cu tranzactionare continua pentru marfuri, BRM organizeaza piete spot si forward pentru cereale, produse petroliere, produse metalurgice, deseuri. De asemenea, BRM organizeaza licitatii interne si internationale pentru marfuri fungibile si nefungibile. Volumul de tranzactionare pentru piata fizica se ridica la circa 75% din piata totala a BRM, ceea ce exprima o situatie inversa fata de bursele occidentale, unde acest procent este detinut de tranzactionarea titlurilor financiare derivate. Avantajele pietei fizice in ringul BRM sunt, transparenta si corectitudinea tranzactiilor, comisioane mici, utilizarea informatiilor in timpul oportun.
BRM s-a implicat atat in procesele de privatizare, restructurare si lichidare aparute in aceasta perioada, cat si in operatiunile comerciale de vanzare sau achizitie de bunuri si servicii.In fapt, aceasta implicare consta in posibilitatea societatilor comerciale de a vinde sau cumpara, prin intermediul licitatiilor organizate in ringul BRM. In egala masura, astfel de licitatii pot fi organizate atat pentru societati comerciale private, cat si pentru societati la care statul sau o autoritate publica este actionar.
Tranzactionarea marfurilor are loc in ringul bursier, prin sistemul strigarii libere. Reprezentantii vanzatorilor si ai cumparatorilor se intalnesc fata in fata si negociaza liber pretul. In contextul unei piete cerealiere a Romaniei, caracterizata de lipsa lichiditatilor, lipsa masurilor de promovare a exporturilor, practica platilor la termen, a comertului in contrapartida, BRM propune o gama larga de instrumente atat pentru tranzactionarea marfurilor, cat si a titlurilor pe marfa (recipisa warant). Produsele pe care BRM le propune a fi tranzactionate in mecanism bursier sunt: grau, porumb, orz, orzoaica, secara. Prezentarea mecanismului este exemplificata pentru grau boabe pentru panificatie si grau boabe de toamna pentru paste fainoase, iar instrumentele de tranzactionare (tipuri de contracte) specific bursiere sunt contracte cu optiuni de cumparare, contracte spot si contracte forward direct pe marfa. In ceea ce priveste titlurile pe marfa (certificatul de proprietate pentru marfa depozitata – warrant), BRM propune tranzactionarea acestora prin contracte spot, contracte futures pe warrant, contracte cu optiuni pe warrant, optiuni cu contracte futures pe warrant. Tranzactiile cu cereale se pot face pe piata optiunilor de cumparare, pe piata spot si pe piata forward. Astfel, producatorii pot:
vinde contracte cu optiuni de cumparare (CALL) si isi asuma obligatia de a livra produse agricole incasand o prima;
livra produse agricole prin contracte spot;
livra produse agricole prin contracte forward.
Depozitarii pot desfasura doua tipuri de activitati:
comert in nume propriu
cumparare de contracte cu optiuni de la producatori, avand dreptul,
dar nu si obligatia, de achizitiona produse agricole, platind o prima;
vanzare de contracte cu optiuni consumatorilor, asumandu-si obligatia de a livra produse agricole incasand o prima;
livrari si achizitii pe piata spot si pe piata forward.
servicii de custodie / certificate de depozit (warrant). Consumatorii au oportunitatea de a cumpara contracte cu optiuni tip CALL, de a achizitiona produse agricole prin contracte spot sau forward. Transparenta tranzactiilor prin bursa si respectarea regulilor acestor tranzactii, asociate cu mecanisme financiare in care sa fie implicate bancile comerciale din Romania, precum si societatile de asigurari sunt argumente pentru ca principalii operatori in piata cerealelor sa opteze in viitorul apropiat pentru varianta tranzactionarii prin bursa de marfuri.
Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS) a fost infiintata in anul 1994, fiind prima bursa din Romania la care a inceput tranzactionarea contractelor futures (11 iulie 1997) si options (decembrie 1998).In prezent, BMFMS inregistreaza un volum zilnic apreciabil al tranzactiilor, ca dovada a increderii investitorilor in aceste instrumente noi pentru piata financiara romaneasca. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzactionare. Din 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, BMFMS s-a adaptat permanent cerintelor pietei
La Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu piata optiunilor este astfel conceputa incat sa poata face fata tranzactiilor de orice marime si sa asigure operatorilor posibilitatea de a-si lichida pozitiile usor si pentru costuri minime, iar regulile si regulamentul de tranzactionare ofera credibilitate acestei piete. Standardizarea optiunilor elimina riscul de neplata al contrapartii. Toate tranzactiile sunt compensate de Casa Romana de Compensatie – o institutie separata de bursa, cu rezultate remarcabile in asigurarea integritatii pietelor futures si cu optiuni ale Bursei Monetar Financiare si de Marfuri Sibiu.
Optiunile listate la Bursa la termen din Sibiu sunt tranzactionate pe o piata deschisa, competitiva, in care se asigura preturi corecte. In schimbul unei prime foarte mici, cumparatorii de optiuni obtin dreptul – dar nu si obligatia – de a vinde sau cumpara activul suport (contractul futures). Astfel, ei au oportunitatea de a realiza un profit nelimitat prin asumarea unor riscuri limitate. In cazul cumpararii unei optiuni CALL sau PUT, expunerea este limitata la pretul platit pentru acea optiune. In acelasi timp, profitul potential este virtual nelimitat.
Implementarea acestor noi instrumente de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care le prezinta optiunile pe contracte futures. In prezent, in piata options a BMFMS pot fi tranzactionate optiuni pe contractele futures pe actiunile SIF1 Banat-Crisana si SIF3 Transilvania, SNP Petrom, pe contractul leu/dolar, leu/euro, euro/dolar, dolar/yen japonez, pe rata dobanzii BUBOR 1, precum si pe graul de panificatie -cu scadente la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.
In anul 2002, pe langa contractele si optiunile futures valutare, pe rata dobanzii si pe titluri, BMFMS a decis sa abordeze, pentru prima data, segmentul produselor agricole. Primul pas a fost facut in septembrie 2002, prin lansarea contractelor futures si options pe grau de panificatie. Implementarea acestora a fost precedata de o serie de discutii preliminare pe marginea necesitatilor si oportunitatilor oferite de aceste instrumentele derivate cu producatorii, depozitarii si procesatorii de produse cerealiere, impreuna cu societatile de brokeraj si reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, in cadrul unui Seminar organizat cu prilejul aniversarii a cinci ani de piata la termen in Romania (iulie 2002). Tot cu aceasta ocazie a fost luata in discutie crearea unei Burse a Cerealelor, la Braila.
Realizarea, in premiera nationala, a primelor contracte la termen cu grau de panificatie, pentru scadenta septembrie, s-a facut la un pret de 3.350 lei/kg (fara TVA). In acea luna, numarul contractelor a fost de 1000 si toate s-au incheiat prin livrare fizica, la scadenta. In noiembrie 2002 s-au realizat 500 de contracte la un pret de 3.500 lei/kg (fara TVA), care la scadenta s-au incheiat prin livrarea fizica a graului. Pentru scadenta februarie, care implica livrarea pana la 28.02.2003, au fost deschise 1.000 de pozitii, echivalentul a 500 de contracte tranzactionate. Pretul graului pentru aceasta scadenta a fost cotat la 4000 lei/kg (fara TVA).
Aliniindu-se tendintelor internationale de globalizare a activitatii bursiere, incepand din data de 1 iunie 2000, la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, sistemul de tranzactionare cu strigare deschisa in ringuri a fost inlocuit cu sistemul de tranzactionare electronic. Softul SAGGITARIUS, conceput integral de departamentul de informatica si tranzactii al Bursei si Casei Romane de Compensatie, a adus mai multe premiere. Cea mai importanta noutate o reprezinta inlocuirea sistemului de marje cu un sistem de evaluare a riscului, care ia in considerare toate pozitiile deschise pe un contract, atat pe futures cat si pe optiuni. Marjele initiale si de mentinere au fost inlocuite cu riscul calculat pe un tip de contract. Prin acest nou sistem, se poate ajunge la situatia in care, chiar daca un operator are foarte multe pozitii deschise, suma necesara pentru mentinerea acestor pozitii sa fie nula.
La trei ani dupa succesul inregistrat de platforma de tranzactionare SAGGITTARIUS FUTURES & OPTIONS TRADING (SFOT), in luna septembrie 2003, Bursa Monetar – Financiara si de Marfuri Sibiu a implementat un nou sistem de tranzactionare electronica, denumit ELTRANS. Ca si SFOT, el permite accesul din orice locatie din tara, prin intermediul unei conexiuni internet, dar bazat pe tehnologii de ultima ora, cu securitate extinsa si folosire mai usoara, apropiindu-se astfel de practicile utilizate la marile burse ale lumii.
Prin intermediul sistemului electronic de tranzactionare a contractelor cu grau, acestea se deruleaza in conformitate cu Regulamentul propriu de tranzactionare pentru contractele futures cu livrare fizica la scadenta, emise de aceasta bursa. Regulamentul vizeaza urmatoarele aspecte principale:
activul suport al pietei futures cu livrare este constituit de titlul de proprietate asupra marfii. La data emiterii prezentului Regulament, acest titlu era certificatul de depozit pe grau de panificatie emis de Comcereal SA Sibiu;
obligatiile agentiilor de brokeraj:
agentiile de brokeraj sunt obligate sa comunice Casei Romane de Compensatie (CRC) datele de identificare ale clientilor persoane fizice si juridice ce tranzactioneaza contracte futures si optiuni cu livrare, pentru a permite derularea usoara si transparenta operatiunilor legate de livrarea marfii;
obligatiile asumate de clientii agentiei sunt garantate de aceasta.In caz de nerespectare a obligatiilor asumate prin tranzactii de catre clienti, agentiile vor indeplini aceste obligatii in relatia cu CRC.
agentiile de brokeraj vor verifica la depozit daca marfa clientilor este in cantitatea si cu caracteristicile inscrise in certificatul de depozit tranzactionat;
livrarea marfii:
ultima zi de tranzactionare (UZT), este a treia miercuri din luna scadenta, cu exceptia lunii decembrie, cand ultima zi de tranzactionare va fi a doua miercuri din luna. Pozitiile ramase deschise dupa aceasta zi vor fi inchise prin livrare. Procesul de livrare va avea loc in zilele lucratoare ramase pana la sfarsitul lunii, cu exceptia lunii decembrie, cand procesul de livrare va avea loc pana la 24 decembrie. Traderilor le este interzisa participarea la procesul de livrare. Pozitiile lor deschise vor fi lichidate obligatoriu pana la inclusiv UZT. In caz contrar, aceste pozitii vor fi inchise fortat de catre CRC;
conditii de livrare Tranzactiile cu livrare efectuate la BMFMS si garantate de CRC Sibiu se incheie cu pret valabil pentru livrarea EXW (ExWorks) din depozitul Comcereal Sibiu, soseaua Alba-Iulia nr. 70A, depozit agreat de BMFMS;
certificatul de depozit reprezinta un act emis de Comcereal SA Sibiu, in care sunt inscrise cantitatea si caracteristicile marfii depozitate. Acest act are valabilitate numai in piata organizata de BMFMS, folosirea lui in orice alt scop nefiind posibila. Comcereal SA Sibiu va elibera marfa inscrisa intr-un certificat numai in schimbul respectivului certificat;
procesul de livrare a contractelor tranzactionate, pentru toate livrarile de marfuri, se executa numai prin CRC.
Procesul de livrare comporta mai multe faze succesive, concretizate in:
depunerea certificatelor de depozit (CD) ale vanzatorilor de catre agentiile care ii reprezinta la sediul CRC in urmatoarele 2 zile dupa UZT, sau inainte de aceasta, daca intentia de livrare exista, insotite de o intentie de livrare (IL). In acelasi termen, cumparatorii vor depune prin intermediul agentiilor care ii reprezinta, la sediul CRC, acceptul de livrare (AL). Daca o agentie de brokeraj detine in registrele sale atat vanzatori cat si cumparatori cu pozitii deschise, va trimite obligatoriu CD, IL si AL acestora catre CRC. Neincadrarea in termenele de depunere ale CD, IL si AL duce la o penalizare pentru o zi de intarziere. Dupa trecerea a inca 3 zile, sumele depuse de partea in culpa vor fi pierdute de aceasta si folosite pentru despagubirea partii afectate;
in urma primirii CD, IL si AL, CRC va efectua urmatoarele operatiuni:
repartizarea marfii intre vanzatori si cumparatori
va notifica vanzatorii, cumparatorii si depozitul agreat despre contrapartile cu care vor efectua livrarile, precum si cantitatile de livrat si respectiv de primit de fiecare parte.
Operatiunile de mai sus vor fi efectuate de catre CRC in termen de 2 zile de la primirea CD, IL si AL;
in urma notificarilor, vanzatorii vor emite facturile fiscale pentru cantitatile respective, la pretul de cotare al UZT si le vor trimite cumparatorilor in termen de 3 zile de la primirea notificarii. Pretul graului cu caracteristici superioare celor minime acceptate va fi bonificat conform Manualului National de Gradare, aprobat de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.
Cumparatorii vor efectua plata facturilor catre vanzatori pana la ultima zi lucratoare a lunii scadente si vor trimite CRC dovada platii. In urma primirii acesteia, in aceeasi zi, CRC va trimite cumparatorilor CD, cu care acestia vor ridica marfa de la depozitul Comcereal Sibiu.
Actualmente, pe pietele futures si options sibiene activeaza reprezentanti a 25 societati de brokeraj din 20 judete ale tarii si din Bucuresti. De asemenea, din luna octombrie 2000, in peisajul bursier romanesc si-au facut aparitia primii traderi care tranzactioneaza de la distanta, prin intermediul internetului, dupa ce in prealabil au semnat acorduri cu BMFMS si Casa Romana de Compensatie si au obtinut atestate de operatori pentru pietele la termen.
La tranzactiile Bursei sunt acceptati numai operatori care au obtinut atestatul de operator pentru pietele futures si de optiuni, in urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS. In prezent, BMFMS este singura bursa din tara cu societati de brokeraj (pentru contracte futures si options), care ofera clientilor lor urmatoarele servicii:
instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii;
strategii de acoperire a riscului;
mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia, indispensabile investitorilor.
La inceputul lunii februarie 2004 si-a redeschis sedintele de tranzactionare, cu o noua platforma de tranzactionare cu cele 18 active – suport si cele 21de societati de servicii de investitii financiare si agentii bursiere, care asigura sporirea volumului tranzactiilor. La aceasta Bursa vor fi tranzactionate contractele futures si cele cu optiuni pe cele mai importante titluri de valori (blue chips) ale Bursei de Valori Bucuresti, prin care se completeaza si devin o alternativa la plasamentele clasice in portofoliul de actiuni.
La aceste extinderi se adauga si posibilitatea de a controla expunerile pe rata dobanzii, prin tranzactionarea dobanzilor BUBOR, cu scadenta la trei luni. Tranzactionarea derivatelor futures pe actiuni faciliteaza controlul actiunilor fara a plati valoarea totala a actiunilor. De asemenea, in conditiile in care pe piata fizica nu exista actiuni disponibile, piata futures poate oferi, ipotetic, o cantitate nelimitata de titluri financiare.
Perfectionarea activitatii bursiere, prin extinderea obiectului tranzactiilor este un proces permanent. In consecinta, BMFMS va introduce in tranzactionare unii indici reprezentativi pentru piata de capital. La inceputul lunii februarie 2004 a obtinut de la CNVM autorizarea pietei la termen. Sub acest aspect, avantajul oferit de existenta contractelor la termen pe instrumente financiare derivate, a caror operatiuni bursiere se deruleaza electronic, va stimula dezvoltarea economica si investitiile in tara noastra. Prin aceste instrumente derivate, riscul valutar si al investitorilor de portofoliu sau modificarea ratei dobanzii pot fi semnificativ diminuate.
Pe piata bursiera agricola romaneasca sistemul de marje este inexistent, deoarece nu functioneaza inca Fondul de Garantare si, in consecinta, operatiunile futures nu asigura profituri insemnate, printr-o imobilizare redusa de fonduri. Introducerea marjelor va asigura perfectionarea tranzactiilor futures, care reprezinta un instrument eficient de a profita si de scaderea pietei de capital, nu numai de cresterea acesteia.
Existenta unor importante imperfectiuni ce se manifesta in cadrul actualelor burse de marfuri, care se ocupa si cu comercializarea unor produse agricole, au „stopat” tentativele unor investitori de a fonda noi burse de cereale. Initiatorii unor astfel de tentative isi desfasoara activitatea, in prezent, in cadrul unor SA-uri. Astfel de tentative s-au conturat in municipiul Slobozia (1993) si in municipiul Constanta (1994).
Printre neajunsurile de natura organizatorica, economica si legislativa care afecteaza functionalitatea burselor de marfuri agroalimentare se inscriu:
inexistenta unei piete funciare capabile sa contribuie la crearea de exploatatii agricole de dimensiuni optime;
atomicitatea exagerata a ofertantilor de produse agricole determinata de numarul mare de exploatatii agricole, de dimensiuni mici, care nu poate asigura omogenitatea ofertei, conditie de prim ordin in accesarea la bursa;
instabilitatea pietelor produselor agroalimentare determinate de influenta pe care o exercita beneficiarii de produse agricole asupra preturilor practicate pe piata, care sunt in avantajul procesatorilor si comerciantilor de produse agricole si in detrimentul producatorilor agricoli;
crearea unor cooperative de colectare si valorificare a produselor agricole este un proces aflat intr-o faza incipienta, nefiind inregistrate progrese notabile in acest domeniu;
slaba preocupare, mai ales din partea producatorilor agricoli, pentru activitatea de marketing a produselor obtinute de acestia, ceea ce contribuie la practicarea unui comert dezorganizat si ineficient pentru acestia;
avizul de functionare a burselor de marfuri se acorda conform Legii nr. 129/2000, numai daca se constituie, la nivelul membrilor bursei, societati de brokeraj autorizate sa tranzactioneze la bursa. Aceasta conditie impune eforturi suplimentare din partea actionarilor, referitoare la sursele financiare, spatii, dotare, personal calificat.
lipsa unui sistem informational bine pus la punct, atat la nivelul ofertantilor de produse agroalimentare, cat si la nivelul beneficiarilor de astfel de produse, respectiv la nivelul Burselor de Marfuri Agroalimentare;
neincrederea manifestata, de catre producatorii agricoli, fata de societatile de intermediere, cu privire la corectitudinea pretului ce urmeaza sa-l incaseze din tranzactionarea produselor agricole la bursa;
lipsa preocuparilor pe linia constituirii Fondului de Garantare, de catre participantii la tranzactiile bursiere, prin care sa se acopere riscul de depozitare si, totodata, sa asigure folosirea recipiselor de depozitare (warant), incepand cu recolta din acest an.
Pe fondul acestor dificultati, necesitatea perfectionarii mecanismului bursiere in tara noastra este o problema stringenta, de mare actualitate. Bursele de Marfuri Agroalimentare reprezinta una din formele reprezentative ale comertului modern cu produse agroalimentare, forma care in Romania, in prezent, este practic nefunctionala. Pentru a-si realiza obiectul de activitate principal, reprezentat de asigurarea cadrului adecvat pentru realizarea tranzactiilor cu produse agroalimentare si stabilirea preturilor reprezentative pentru produsele de baza pe care le comercializeaza, in functie de raportul cerere-oferta, mecanismul de functionare a burselor agroalimentare din Romania trebuie perfectionat, prin luarea unor masuri corespunzatoare, cum sunt:
promovarea, de catre CNVM, a unui program de publicitate privind constientizarea ofertantilor si beneficiarilor de produse agroalimentare referitoare la avantajele practicarii comertului prin bursele de marfuri si incitarea interesului in domeniul marketingului prin formarea si dezvoltarea comportamentului economic;
asigurarea suportului logistic, de catre Guvernul Romaniei, pentru crearea de asociatii de producatori, atat in domeniul productiei, cat mai ales in cel al colectarii si valorificarii productiei agricole;
initierea unor programe de pregatire a specialistilor din domeniul agroalimentar pentru specializarea de broker, astfel incat bursele de marfuri sa nu mai fie nevoite sa cheltuiasca suplimentar pentru pregatirea acestora;
crearea unui sistem de asigurari in domeniul riscurilor comerciale, care sa protejeze clientii de riscurile ce pot rezulta din executarea contractelor;
operationalizarea Fondului de Garantare, suport al utilizarii recipisei de depozitare, prin care se va stimula accesul la credite din partea bancilor comerciale, prin garantiile care le ofera acest instrument bursier, utilizat deja in unele tari din Europa Centrala si de Est;
crearea unui cadru legislativ menit sa contribuie la realizarea unui progres substantial in perfectionarea mecanismului burselor de marfuri agroalimentare, si care sa aiba, ca principale repere, urmatoarele aspecte:
mentinerea sau chiar cresterea taxei de autorizare platita de societatile bursiere catre CNVM (care in prezent este de 0,1% din capitalul social), cu conditia sa se renunte sau sa diminueze la minim comisionul platit in prezent, care este de 10% din sumele incasate in urma atribuirii contractelor de achizitii;
capitalul minim subscris si varsat integral de catre societatile bursiere care au ca obiect de activitate tranzactiile de produse agricole trebuie corelat cu necesarul minim de dotari de care trebuie sa beneficieze Bursa de Marfuri Agroalimentare;
acordarea unor credite avantajoase pentru crearea infrastructurii burselor de marfuri, mai ales pentru crearea unui sistem informational modern, capabil sa contribuie la realizarea transparentei tranzactiilor cu produse agroalimentare.
Pe langa aceste neajunsuri ce se manifesta pe linia tranzactiilor bursiere cu produse agroalimentare, chiar in conditiile perfectionarii activitatii acestora, trebuie consemnat faptul ca in tara noastra nu exista inca o bursa a cerealelor. Se simte astfel lipsa existentei in peisajul pietelor bursiere a unei burse specializata in comercializarea cerealelor, de tipul celei care a functionat in Braila, inaintea celui de-al doilea razboi mondial. Desigur, experienta practica releva faptul ca in unele tari ale lumii contemporane, chiar daca economia de piata detine un rol important, nu se justifica neaparat constituirea unei burse proprii.
Dimensiunile economiei nationale, structura si marimea companiilor interesate in tranzactiile la bursa sunt criterii decisive privind luarea deciziei asupra oportunitatii infiintarii bursei de un anumit gen. Dar aceasta concluzie nu se poate referi si la Romania, avandu-se in vedere ca este o tara mare cultivatoare de cereale si, in trecut, exportatoare de cereale, dar mai ales traditiile si experienta de organizare si functionare a Bursei de Cereale, care a existat in perioada anterioara celui de-al doilea razboi mondial, la Braila, si care ocupa un loc important pe piata mondiala a cerealelor. De fapt, necesitatea fondarii unei burse de cereale la Braila a fost luata deseori in discutie, inclusiv in cadrul Seminarului organizat cu ocazia aniversarii a cinci ani de piata pe termen lung, tinut la BMFMS, in anul 2002.
2.4. COMERCIALIZAREA CEREALELOR PRIN BURSELE DE MARFURI
In perioada de tranzitie se resimt efectele negative ale liberalizarii preturilor pe care producatori, procesatori si comercianti din tarile occidentale le preintampina cu succes de ani de zile, pentru a se proteja impotriva riscului fluctuatiilor de preturi. De asemenea, agentii economici participanti la tranzactiile bursiere, inclusiv publicul larg nu cunosc inca, in profunzime, rolul si functiile bursei, in general, a celei de marfuri, in special, inclusiv continutul si modalitatile de folosire a instrumentelor specifice de piata.
Deoarece piata cerealelor din Romania este o piata aflata in plin proces de constituire si de dezvoltare, pentru producatori, procesatori, comercianti etc., dezavantajele ce decurg din acest fapt sunt urmatoarele:
circulatie greoaie si, deseori incompleta, a informatiilor legate de pret, cantitati disponibile pe zone geografice, calitatea materiei prime;
efort suplimentar ca timp, bani, volum de munca etc.;
riscul ca pretul materiei prime sa evolueze nefavorabil;
lipsa securitatii financiare a tranzactiilor.
Dupa recoltare, majoritatea procesatorilor devin itineranti prin tara in cautare de surse de aprovizionare cu grau de calitate si cat mai ieftin. Producatorii incearca si ei sa-si vanda recolta, sperand sa obtina un pret cat mai ridicat. Se dau telefoane, se intreaba incolo si incoace, se cauta cunostinte, se publica anunturi, se bat drumurile, cei din nord se deplaseaza in sud, mizand pe existenta unor cantitati mai mari de grau si la un pret mai bun decat cel local.
In Romania, sansele de castig pe piata cerealelor sunt mai mari decat pe piata europeana, insa, in acelasi timp, riscurile sunt mult mai mari. Este vorba, in primul rand, de riscul de contrapartida, vanzatorul aflandu-se in fata nerespectarii obligatiilor contractuale de catre partenerul sau comercial. Se considera ca, in prezent, in Romania, cea mai potrivita strategie de management al riscului este tranzactia bani contra marfa. Celelalte riscuri se refera la costurile de operare in procesul de tranzactionare, costurile de transport, manipulare, depozitare a marfii etc., si care sunt determinate de raportul cerere – oferta pe piata romaneasca.
Apare firesc intrebarea: de ce piata romaneasca, o piata cu traditie in ceea ce priveste producerea si comercializarea produselor agricole, se afla intr-o astfel de situatie? Raspunsul consta in lipsa unui comert organizat cu produse agricole, indeosebi cu produse cerealiere, comert care se poate realiza prin intermediul unui ring bursier, cadru in care sa se confrunte cererea cu oferta si sa se stabileasca pretul, pret care, ulterior, sa fie utilizat drept referinta pentru produsul/produsele respective. Mai direct spus, lipseste de fapt o bursa specializata in domeniul cerealelor, ceea ce franeaza atat formarea pietei funciare, cat si sporirea productiei de cereale.
CONTRACTE BURSIERE SPECIFICE
In prezent, cel mai utilizat contract, este contractul cash(la vedere). Pretul contractului este stabilit in momentul incheierii tranzactiei, iar livrarea marfii este imediata.Odata ce doi parteneri au cazut de acord asupra pretului, are loc plata, respectiv livrarea marfii si transferul de proprietate al acesteia. De remarcat este ca, in acest caz, atat producatorul cat si procesatorul sunt supusi unui important risc de pret, generat de posibilitatea ca in momentul vanzarii/cumpararii pretul sa evolueze pe piata intr-o directie nefavorabila. Fiind vorba de un pret generalizat la nivelul intregii piete, cel afectat nu mai are posibilitatea de a gasi un pret mai bun la un alt operator. Fata de acest tip de risc, agentul economic nu se poate asigura prin societatile de asigurare, acest rol fiind indeplinit de pietele la termen – futures.
Exista totusi un tip de contract, mai putin folosit, in care se poate realiza o protectie la fluctuatiile de pret. Doi parteneri (vanzator/producator si/sau cumparator/procesator) se inteleg in luna martie, de exemplu, asupra pretului pentru graul livrat in luna august. Bineinteles, fiecare accepta acest pret pe baza unor calcule detaliate, care ii asigura o marja de profit considerata rezonabila. Daca in aceasta perioada de timp survine un eveniment, care il defavorizeaza pe unul sau pe celalalt, fiecare dintre cei doi parteneri isi are deja protejata marja de profit. Acest tip de contractul este denumit contract cash la termen (forward), prin care vanzatorul si cumparatorul cad de acord sa faca livrarea, respectiv sa accepte efectuarea livrarii si sa faca plata unei marfi la o data specificata din viitor, la un pret stabilit in momentul incheierii acordului de vointa.
Aceste doua tipuri de contracte se regasesc si la bursa de marfuri, alaturi de alte modalitati de tranzactionare si care se deosebesc intre ele prin modul de desfasurare a mecanismului si a consecintelor tranzactiilor marfare. In cadrul bursei de marfuri exista mai multe mecanisme de tranzactionare, care se deosebesc prin raportul specific intre riscul asumat si profitul asteptat, raport care este acceptat in mod deliberat de catre respectivul participant de pe piata. Negocierea contractelor se realizeaza dupa un mecanism specific pietelor bursiere si se poarta numai asupra pretului.
Contractele bursiere sunt contracte comerciale de vanzare-cumparare, cu clauze standardizate in ceea ce priveste cantitatea, calitatea, clauzele de executie, metodologia de tranzactionare. Contractele futures si options sunt aleatorii, in sensul ca rezultatul lor depinde de un eveniment viitor, iar obligatiile aferente pot fi lichidate si inainte de scadenta, printr-o procedura specific bursiera.
Toate tipurile de contracte bursiere pot fi folosite cu succes pe piata cerealelor, fainurilor si taratelor din Romania. Fermierii si procesatorii trebuie sa invete procedurile si tehnicile de marketing pentru a putea anticipa schimbarile viitoare ce vor influenta pretul produselor lor, pentru a putea alege varianta optima de comercializare. Fiecare din aceste alternative cuprinde insa, la randul sau, o serie de subtipuri de tranzactii.
Modalitati de desfasurare a tranzactiilor marfare
Piata la termen (contractele futures) este poate una din cele mai complexe modalitati de tranzactionare. Complexa, insa nu dificila, odata inteles mecanismul tranzactiilor, orice participant la piata putand obtine avantaje certe fata de cei care le ignora. Pentru multi agenti economici din Romania, piata la termen este necunoscuta, datorita inexistentei unui precedent in tara noastra, precum si aparentei dificultati generate de relativa noutate a fenomenului si lipsa unui interes, pana in prezent, in cunoasterea ei. De aici si necesitatea schimbarii comportamentului individual si colectiv al tuturor participantilor la bursa, educarea tuturor agentilor economici pentru intelegerea corecta a continutului, rolului si functiilor bursei de marfuri, a instrumentelor care se tranzactioneaza in cadrul acesteia, a cunoasterii avantajelor si respectiv dezavantajelor posibile prin folosirea lor, a semnificatiei practice a contractelor la termen, a rolului si modului de asigurare de catre acestea a riscului in afaceri.
Activitatile agricole cunosc un grad ridicat de risc de productie, generat de fluctuatiile anuale ale productiei de la o zona la alta, si risc de pret, provocat de oscilatiile de pret, uneori sezoniere, pe pietele la vedere si la termen. De aceea, fermierii sunt interesati sa ia in considerare pietele de marfuri la termen, sa previna sau cel putin sa diminueze astfel de riscuri.
Teoria economica considera riscul un pericol posibil intr-o operatiune sau actiune economica, un eveniment viitor, dar nesigur, ce provoaca daune si care formeaza obiectul operatiunilor de asigurare. Dupa unii specialisti, riscul reprezinta un pericol posibil, „un eveniment posibil si nedorit, previzibil sau imprevizibil, provocator de pierderi materiale sau morale, ce se manifesta in raporturile dintre oameni si in acelea dintre om si natura”, „posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, de a avea de infruntat un necaz sau de a suporta o paguba; un pericol posibil”.
Riscurile nu trebuie interpretate ca fatalitati, ci doar ca posibilitati imprevizibile si aleatorii. Producerea lor trebuie sa fie independenta de culpa cuiva, ele determinand pierderi pentru cel putin unul din subiecti. Riscul poate fi provocat de fortele naturii, care poate fi accidental (forta majora, foc, inghet etc.) sau cu caracter permanent, ca de pilda uzarea factorilor ficsi ai productiei. De asemenea, riscul se poate declansa sub impactul factorului uman, ca urmare a intereselor individuale deosebite sau a imperfectiunilor ce se manifesta in cadrul resurselor de munca, influentelor economice sau progresului tehnic.
In activitatea sociala se pot manifesta o multitudine de forme de risc: economic, comercial, social, politic. Pentru economia tezei, importanta prezinta, indeosebi, riscul economic si cel comercial. Prin natura sa, riscul economic este atat obiectiv, cat si subiectiv. Primul este inerent oricarei activitati ce se caracterizeaza prin fluctuatia rezultatelor probabile si reprezinta o variabila independenta de individ. Cel de-al doilea exprima o estimare a primului si depinde de individ, de atitudinea sa fata de evenimentele ce il pot provoca.
Riscul economic se manifesta prin dezechilibre profunde, ca de pilda inflatie galopanta, somaj de masa, recesiune economica, in timp ce riscul comercial, componenta a riscului mondoeconomic, exprima posibilitatea inregistrarii in afacerile internationale, din cauza unor evenimente aflate sub controlul firmelor partenere.
In conditiile functionarii unei piete bursiere dezvoltate, cele mai importante instrumente de gestiune a riscului sunt tranzactiile la termen, prin care se urmareste:
minimizarea riscului pentru un profit asteptat sau similar;
maximizarea profitului pentru un anumit nivel acceptat al riscului.
In limbajul consacrat se vorbeste de „acoperirea riscului” (hedging), prin care agentii economici se protejeaza din timp fata de eventualele schimbari nefavorabile ale pretului. De remarcat ca, in momentul incheierii respectivului contract, nu este obligatoriu ca vanzatorul sa detina marfa, ci el isi asuma obligatia ca, la data stabilita in contract, sa efectueze livrarea. Astfel, daca fermierul nu si-a recoltat inca graul, el isi poate vinde printr-un contract futures viitoarea recolta, daca considera ca pretul obtenabil in acest moment poate fi mai bun decat cel pe care-l poate obtine in momentul recoltei:
vanzatorul se protejeaza astfel de cazul in care, in conditiile unei productii foarte bune la nivelul tarii, pretul graului ar scadea pe piata;
cumparatorul (procesatorul, de exemplu o intreprindere de morarit), se teme ca, pana la recolta, sa nu intervina o inrautatire a conditiilor climatice (de pilda o seceta prelungita), care sa genereze o recolta foarte proasta si, prin urmare, o scadere semnificativa a ofertei si respectiv o crestere substantiala a pretului la grau.
Contractele futures cuprind in principal aceleasi clauze contractuale ca si contractele cash forward. Apar insa unele elemente specifice, care au si generat aceasta dezvoltare spectaculoasa a pietei futures, astazi o adevarata industrie, la limita intre o piata comerciala si una financiara.
Daca, contractele cash forward sunt negociate direct intre vanzator si cumparator, contractele futures se tranzactioneaza doar in cadrul burselor. Factorul care a permis acest lucru a fost standardizarea clauzelor contractuale, si anume: o cantitate si o calitate standard; aceeasi data de livrare; acelasi loc de livrare. Astfel, in ringul bursier se tranzactioneaza doar contracte cu absolut aceleasi clauze contractuale. Singura variabila nestandardizata ramane pretul, care se misca liber si se poate schimba in orice moment. Datorita uniformitatii clauzelor contractuale, daca o persoana vinde un contract, prin rascumpararea lui de la un alt participant de pe piata, toate obligatiile ce decurg din contractul vandut sunt „compensate” de catre cel cumparat. Astfel, respectivul vanzator „iese de pe piata” si nu mai are nici o obligatie de livrare/cumparare.
Modalitati de actiune ale hedgerilor si speculatorilor
Pe piata futures participa:
hedgerii – operatori interesati in a se proteja in fata riscurilor variatiei preturilor: producatori, procesatori, industriasi, comercianti etc.
speculatorii – operatori indispensabili pentru o buna functionare a pietelor.
In absenta speculatorilor, operatiunile de hedging (acoperire a riscului) nu pot fi efectuate sau sunt realizate in conditii nesatisfacatoare, iar pietele futures nu-si pot indeplini corect functia: riscul variatiei preturilor de care incearca sa se protejeze hedgerii nu va fi transferat, ci distribuit intre intreprinzatori. In Romania se manifesta inca o lipsa de interes, chiar o necunoastere din partea agentilor economici a facilitatilor oferite pentru acoperirea riscurilor de productie si de pret, prin intermediul pietei bursiere. In conditiile utilizarii reduse a contractelor la termen, acoperirea riscurilor si modul de aplicare a managementului lor sunt limitate. Practic, se poate vorbi doar de un sprijin financiar (subventii) al statului in raport cu producatorii agricoli si procesatorii produselor agricole. Astfel, in anul 2004, cheltuielile repartizate din bugetul de stat pentru sustinerea productiei agricole insumeaza 20.151 miliarde lei, din care pentru productia vegetala 15.040,4 miliarde lei, pentru productia zootehnica 4.660,6 miliarde lei, la care se adauga 450 de miliarde pentru subventionarea exporturilor. In schimb, volumul despagubirilor pentru calamitati si subventiile pentru primele de asigurare sunt reduse.
Potrivit Legii 381/2002 privind despagubirile acordate producatorilor in caz de calamitati naturale au insumat doar 70 miliarde lei; cele privind subventionarea primelor de asigurare doar 53,7 miliarde lei (HG nr. 74/2003), iar despagubirile privind declararea starii de calamitate la grau (HG nr. 1458/2003) reprezinta o suma de 600 miliarde lei. Aceste sume, in raport cu necesitatile acoperirii riscului de productie si de pret, ca urmare a restrictiilor bugetare, sunt derizorii, insignifiante, nu corespund cu pierderile suferite de producatorii agricoli. De aceea, subventiile acordate sustinerii productiei agricole, cele legate de acoperirea unei parti a primelor de asigurare trebuie, treptat, substantial majorate, prin cresterea veniturilor bugetare. Desigur, nici in aceste conditii, problemele de acoperire a riscurilor de pret nu pot fi realizate, instrumentele folosite in prezent in managementul riscului fiind doar niste paleative.
Plecand de la realitatile agriculturii romanesti, de la elementele sale specifice care ii imprima anumite note distincte, precum si de la experienta acumulata in folosirea acestor instrumente in diferite tari ale lumii, inainte de toate in S.U.A. si tarile U.E., se impune luarea unui set de masuri pe termen scurt, mediu si lung. Aceste masuri de perfectionare a managementului riscurilor trebuie sa aiba in vedere largirea gamei de instrumente utilizate, in conditiile prevenirii si a altor riscuri, aplicarea la conditiile concrete ale agriculturii romanesti, perfectionarea lor permanenta, indeosebi a celor care au legatura nemijlocita cu piata bursiera, respectiv a asigurarilor si reasigurarilor.
Pe termen scurtse pot inscrie urmatoarele masuri:
extinderea pietelor in general, a celor la termen si optiuni, in special, care au un volum redus de operatiuni, prin care se asigura reducerea riscurilor de pret, fara a apela la investitii substantiale in know-how;
extinderea si perfectionarea utilizarii fondurilor mutuale, care constituie un caz special in asigurare. Aceste fonduri apartin participantilor si acopera pierderile provocate membrilor sai, fie pe seama disponibilitatilor banesti, fie prin donatii suplimentare efectuate de participanti;
selectarea activitatilor si a produselor susceptibile de a fi supuse unui risc diminuat;
largirea cercului de producatori agricoli dispusi sa se asigure prin societati de asigurare, prin sporirea increderii lor in aceste institutii, in vederea inlocuirii treptate a subventiilor publice acordate in caz de calamitati;
constituirea si extinderea parteneriatului public-privat, in care statul sa aiba, inca o anumita perioada, rolul principal, oferind subventii destinate acoperirii unei anumite parti a primelor de asigurare si de reasigurare. Pe aceasta baza, in timp, sa se treaca la un sistem de asigurare predominant privat. Pe termen mediu si lung, care se refera la perioada prezenta pana la orizontul anilor 2010-2025, principalele masuri privind managementul riscurilor privesc, largirea cercului de producatori agricoli interesati sa se asigure de riscurile legate de productie prin institutiile de asigurari constituite, proces care va crea conditii de inlocuire treptata a sprijinului statului acordat in caz de calamitati. O astfel de masura propune o mai buna cunoastere a rolului acestor institutii, a avantajelor oferite de acestea, formarea unui comportament adecvat din partea personalului acestor institutii in relatiile cu clientii lor, ca element esential in sporirea increderii fermierilor in folosirea acestor instrumente de risc.
Pentru tara noastra, o perioada relativ indelungata, este necesara interventia statului in protectia fermierilor fata de riscul de productie si de pret. Situatia se explica, inainte de toate, prin faptul ca pietele pentru instrumentele destinate riscului sunt in formare, imature, sau chiar lipsesc. Aceasta situatie necesita interventia statului in domeniul riscului si priveste, in primul rand, perfectionarea cadrului legislativ care sa asigure functionalitatea managementului riscului se refera la, infiintarea si functionarea pietelor bursiere la termen, care au rolul de a acoperi riscurile, oferirea de stimulente privind dezvoltarea unor asemenea piete sau reducerea costurilor unor instrumente de gestionare a riscurilor, prin subventionarea unei cote mai mari din marimea primelor de asigurare si chiar pentru acoperirea nemijlocita a riscurilor, oferind reasigurarea lor. Totodata, statul trebuie sa asigure orientarea fondurilor publice in cadrul sistemului de asigurare catre anumite grupuri de fermieri, in concordanta cu nevoile lor specifice, dar si cu cele ale economiei nationale;
crearea conditiilor de folosire mai larga a reasigurarilor, mai ales pentru acoperirea pierderilor peste un anumit nivel, caruia fermierii nu ii pot face fata, datorita costurilor extrem de ridicate. Acordarea unor asemenea reasigurari ar stimula institutiile respective in a oferi, intr-o masura mai mare, protectie pentru acoperirea riscurilor susceptibile de a se transforma in pierderi catastrofale. Eventual, reasigurarea ar putea fi adaptata rezervelor de risc, la nivelul teritoriului national, pentru a limita pierderile totale, urmand sa se constituie obligativitatea societatilor integrate intr-un cartel de a furniza servicii de asigurare pentru toate produsele lor. Ori ce fel de implicare a unui asemenea cartel, fie el constituit si la nivelul U.E., trebuie sa fie in concordanta cu principiile eficientei si transparentei, si sa ia in considerare efectele posibile asupra productiei, nivelului pretului si a modului de distribuire a veniturilor;
integrarea companiilor de asigurare si reasigurare intr-un cartel de asigurari si reasigurari in vederea acoperirii in comun a riscurilor si in perspectiva incadrarii lui intr-un astfel de cartel constituit la nivelul U.E. Un astfel de cartel ar contribui, prin rolul si functiile sale, si la perfectionarea fondurilor mutuale, care se afla in proprietatea fermierilor. In acest sens, ar reveni statului si respectiv UE sarcina sa instituie un cadru legislativ adecvat acestui proces de integrare pe verticala a asigurarilor si reasigurarilor;
elaborarea unor instrumente de risc combinate, prin intermediul carora sa se asigure acoperirea riscului de productie si de pret. Trebuie avut in vedere faptul ca sporirea diversitatii instrumentelor de risc este o necesitate generata si de extinderea procesului integrarii in U.E., noile tari venind si cu experiente proprii in managementul riscurilor, ce s-au dovedit eficiente pentru fermieri, dar si pentru societate, in general;
crearea si utilizarea a noi alternative de obtinere a unor venituri conjuncturale ar fi o optiune atractiva. Pe seama acestor venituri s-ar putea crea resurse financiare suplimentare de sustinere a veniturilor fermierilor, mai ales in unele perioade dificile ale activitatii fermelor agricole. Astfel de resurse devin un instrument de risc, ce are capacitatea de a raspunde nevoilor imediate ale fermierilor, prin inlaturarea discontinuitatilor importante din activitatea gospodariilor taranesti, precum si de sprijin in depasirea problemelor economico-financiare legate de dezastre;
elaborarea si aplicarea unui program special destinat tuturor fermierilor, privind asigurarea de informatii operative, transparente, referitoare la risc si instrumentele folosite pentru diminuarea pagubelor ce pot fi provocate fermierilor. Pe prim plan ar trebui sa se situeze informatiile privitoare la pietele la termen si de optiuni, la rolul asigurarilor si reasigurarilor, inclusiv a fondurilor mutuale pentru acoperirea riscurilor;
perfectionarea managementului riscurilor trebuie sa fie insotita de masuri de educatie si de modificare a comportamentului agentilor economici si a publicului larg fata de risc. La acestea este necesar sa se adauge si masurile de perfectionare profesionala, in cadrul politicilor de dezvoltare rurala durabila, problema stringenta, care explica partial, in prezent, si intarzierile in procesul de preaderare a tarii la U.E., eficienta redusa in cadrul negocierilor purtate ce reprezentantii U.E. Cu atat mai mult, o astfel de problema este de importanta capitala, mai ales dupa integrarea in U.E., in conditiile desfasurarii unei concurente acerbe intre tarile membre ale U.E.
In tara noastra, rolul contractelor futures pe produse agricole este, deocamdata, putin cunoscut. In tarile cu traditie in domeniul bursier, contractele futures si optiunile pe produse agroalimentare sunt considerate instrumente indispensabile ale celor implicati in producerea, depozitarea, comercializarea sau procesarea acestor produse. Tranzactionarea contractelor futures ofera tuturor acestor agenti economici siguranta, protejandu-i impotriva cresterilor sau scaderilor imprevizibile ale preturilor.
Prin utilizarea contractelor la termen la produsul grau, instrumente deosebit de utile celor care desfasoara activitati agricole, pot fi minimalizate chiar si riscurile legate de factorii climaterici ce nu pot fi controlati de catre om, fiecare avand de castigat, agricultorii, industria alimentara si, nu in ultimul rand, consumatorii.
Contractele futures ii pot ajuta pe cei implicati in productia de grau sau in sectorul de morarit si panificatie sa isi anticipeze costurile si profiturile, sa-si imbunatateasca programele de marketing, ori sa-si mentina sau imbunatateasca baza de clienti.
In ceea ce priveste rolul contractelor futures pe grau pentru agricultura si economie, in ansamblul ei, acesta este unul de maxima importanta deoarece fiecare participant la tranzactiile futures, in momentul in care patrunde pe piata, detine o serie de informatii despre aceasta, cum ar fi evolutia cererii si ofertei de grau, cursul valutar, rata inflatiei, starea vremii etc., date care contribuie la formarea pretului pe piata la termen. Pe masura ce tranzactiile se executa intre cumparatori si vanzatori, se determina pretul real al unei anumite marfi, care constituie activul suport al contractului futures (cum ar fi graul), iar acestea devin importante pentru intreaga economie. Implementarea contractelor futures si options pe contractele futures, avand ca activ suport graul de panificatie, reprezinta o premisa a realizarii unei cerinte stringente a pietei cerealelor din Romania, infiintarea cat mai curand posibil a unei burse de cereale la Braila. Aceasta deoarece, cunoasterea pretului de referinta a unei marfi pentru diferite intervale de timp, in viitor, este foarte benefica pentru toti operatorii din aceasta piata bursiera. Astfel de contracte sunt absolut necesare in dezvoltarea unei piete fizice bine organizate, fapt certificat de existenta lor in toate tarile dezvoltate.
Mecanismul futures si options ofera posibilitatea realizarii unui pret de referinta, bazat pe intalnirea directa a cererii cu oferta. Confruntarea celor doua elemente esentiale ale oricarei piete se face prin intermediul unui soft de tranzactionare electronic, accesibil prin internet, din orice zona a tarii. Existenta softului, coroborata cu existenta Casei Romane de Compensatie, care are rolul de a garanta realizarea tranzactiilor si executarea obligatiilor contractuale de catre cei implicati, confera o transparenta ridicata a acestei piete si un grad de risc minim.
Una dintre principalele functii ale unei piete futures moderne este aceea de a transfera riscul. De exemplu, pentru un producator de grau, obiectivul este sa cultive si sa vanda graul la un pret care sa ii aduca profit; riscul acestuia este acela ca pretul graului sa scada. Dar acest risc poate fi transferat prin vanzarea de contracte futures pe grau, pe o piata la termen. Daca pretul graului scade, producatorul va putea sa cumpere contractele futures la un pret mai mic decat cel la care au fost vandute acestea.
Avantajul pe care il ofera tranzactia futures este acela ca, in general, ea poate compensa pierderea de pe piata fizica. In acest caz, cumparatorul este cel care preia riscul, el estimand ca pretul graului va creste. Cel care preia riscul poate fi un speculator sau o societate comerciala (de pilda o firma procesatoare de grau), care are nevoie de grau sau care altfel ar putea fi afectata de o crestere a pretului la acest produs. Cei care accepta transferul acestor riscuri o fac in speranta ca acestea vor genera un profit, deoarece ei fac speculatii in legatura cu cresterea sau scaderea fata de nivelul lor actual.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mecanismele Bursiere Pentru Produsele Agricole (ID: 142787)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.