Manual Proceduri Operationale
MANUAL PROCEDURI OPERATIONALE
CUPRINS
Introducere
Proceduri manageriale
Analiza și evaluarea activității
Riscuri
Plan de minimizare a riscurilor
Circuitul și înregistrarea documentelor
Managementul resurselor financiare
Proceduri auxiliare
2.1 Utilizarea echipamentelor informatice
2.2. Achiziții publice
2.3. Gestiunea patrimoniului
2.3.1. Riscuri
2.3.2. Plan de minimizare a riscurilor
Proceduri operaționale – Utilizarea echipamentelor din dotare
Proceduri operaționale – Activități de prevenție
Proceduri operaționale – Activități de intervenție.
5.1. Riscuri
5.2. Plan de minimizare a riscurilor
INTRODUCERE
Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de poliție locală, pentru a asigura punerea în practică a acesteia este necesar să fie stabilite și determinate prioritățile acesteia, respectiv procedurile operaționale recomandate.
Misiunile poliției locale trebuie definite în funcție de nevoile cetățenilor. Poliția locală trebuie să cunoască foarte bine aceste nevoi pentru a putea fi capabilă să le soluționeze. Formele care periclitează securitatea publică, cauzele și condițiile favorizatoare variază de la un cartier la altul și evoluează de-a lungul timpului. La fel trebuie să evolueze și metodele de combatere a acestor acte. Eficacitatea în acest domeniu cere să fie îndeplinite două exigențe majore:
– o poliție care să comunice cu populația;
– o poliție care colaborează cu toate instituțiile care au atribuții pe linia securității publice.
A. O POLIȚIE CARE SĂ COMUNICE CU CETĂȚENII
Dacă în general poliția locală se bucură de o bună imagine în rândurile populației, aceasta nu înseamnă că nu există în anumite zone urbane unele neînțelegeri care trebuie să dispară pentru că determină unele reacții iraționale. Un număr tot mai mare de cetățeni se întreabă “dar ce anume face poliția?” Activitățile poliției locale să fie mai bine cunoscute, instituția în sine având numai de câștigat din această atitudine. Este necesar ca printr-un efort de comunicare internă, șefii ierarhici stabiliți la diferite niveluri să facă cunoscut în așa fel încât toți subordonații lor să cunoască obiectivele, prioritățile prin care ei înțeleg să-și îndeplinească misiunea. Comunicarea externă a poliției de locale atât în ceea ce privește instituțiile parteneriale cât și populația trebuie să constituie obiectul unei noi stimulări. Să știe să comunice este pentru un polițist o calitate profesională iminentă, fiind de asemenea un factor de prevenire eficace:
Este important ca polițiștii să-și explice procedurile operaționale și să se străduiască să aibă contacte cât mai strânse cu populația. Soluționarea zvonurilor, adesea surse de destabilizare a ordinii publice trebuie făcută imediat, sentimentul de insecuritate fiind într-adevăr alimentat de către difuzarea în mod spontan a unor fapte sau acțiuni care de cele mai multe ori nu sunt reale.
B. O POLIȚIE LOCALĂ CARE LUCREAZĂ ÎN COLABORARE CU TOATE INSTITUȚIILE CU ATRIBUȚII PE LINIA SECURITĂȚII PUBLICE
Responsabilitatea esențială a șefului poliției locale, în calitate de promotor al poliției locale, constă în stabilirea de relații mai apropiate între poliție ca instituție fundamentală și celelalte instituții cu atribuții în menținerea ordinii și liniștii publice. Aceste principii stau la baza așa-numitei poliții locale în elaborarea diagnosticului local de securitate, cea care pregătește și realizează contractul local de securitate în ceea ce privește delincvența, autorii și obiectivele ei, modul de acțiune și dispozitivele eficiente de pregătire, respectiv procedurile operaționale. Ea trebuie să beneficieze de ajutorul fiecărui cetățean, deoarece prin schimbul de informații și confruntarea punctelor de vedere și a așteptărilor fiecăruia, pot fi elaborate priorități în activitate care să corespundă în totalitate doleanțelor cetățenilor.
În cadrul acestei colaborări nu există raportul de subordonare între cei doi parteneri, ambele părți fiind egale în drepturi și obligații pentru realizarea scopului comun și anume prevenirea și combaterea criminalității și a dezordinii sociale. Polițiști locali trebuie să înțeleagă faptul că nu-și pot îndeplini singuri misiunile și să recunoască existența unor resurse valoroase care nu pot fi puse la dispoziție de comunitate.
Responsabilitatea esențială a șefului poliției este aceea de a crea o legătură mai apropiată între poliție și comunitate, reprezentată în speță de celelalte autorități locale cu atribuții în menținerea ordinii și securității cetățenilor, precum și respectarea procedurilor operaționale. Este un principiu de bază al poliției locale prin intermediul căreia aceasta beneficiază de ajutorul fiecărui agent local și mă refer în special la reprezentanții primăriei, firmele de pază, etc.
Prin schimbul de informații și confruntarea punctelor de vedere și a așteptărilor fiecărui participant devine posibilă formarea unei imagini obiective asupra realității și implicit a situației operative din sectorul de competență. În elaborarea acestui adevărat diagnostic al securității, poliția locală joacă un rol important, aș spune chiar esențial, prin faptul că aduce o “expertiză particulară” fondată pe cunoașterea brută a faptelor ilicite. În acest context, poliția locală este cea care cuprinde în planurile sale de proceduri operaționale prioritățile obiective determinate de colaborarea cu partenerii săi.
Astfel, polițiștii locali au posibilitatea de a-și evalua rezultatele acțiunilor, contribuind alături de cetățeni la formarea unei politici de ansamblu, materializate în final în acest așa numit “cadru general de siguranță publică”. Deoarece își organizează activitatea bazându-se pe o privire de ansamblu asupra fenomenelor, poliția locală se străduiește să-și facă publică relația cu cetățenii care sunt în același timp și destinatarii dar și martorii acestui proces. Departe de a se teme și implicit de a restrânge informați cu privire la activitatea sa, poliția locală valorifică această informație ca o nouă resursă. O informație completă, solidă și verificabilă este o condiție a încrederii cetățenilor în poliția locală.
Urmărind tocmai trecerea de la un concept pur filozofic, teoretic, la unul practic realizabil, poliția locală își propune să realizeze următoarele obiective:
a.- responsalizarea polițiștilor pe un teritoriu determinat
Rolul central al polițistului local, capacitatea sa de inițiativă la care se face apel, comunicarea pe care trebuie să o stabilească cu publicul, toate acestea trebuie să conducă, la introducerea în cadrul poliției a unor noi metode de lucru și organizare pentru înbunătățirea procedurilor operaționale. Polițistul local își exercită prin natura sa, activitatea zilnică și responsabilitatea pe un teritoriu bine determinat (un cartier, o stradă).
În acest sens au fost desemnați din rândul polițiștilor cu experiență care dispun de reale capacități de comunicare cu publicul, “agenți de legătură” cu comunitatea.
Acest “polițist de cartier“ trebuie să fie înzestrat cu foarte bune aptitudini profesionale. El trebuie să cunoască foarte bine cartierul de care răspunde și trebuie să aibă cunoștințe vaste despre munca pe care o desfășoară, fiind capabil să se intereseze de problemele publice. Este foarte important să fie motivat de această activitate unde inițiativa îi revine și să inspire încredere interlocutorilor săi.
De aceea, reforma resurselor umane, va urmări o selecționare riguroasă a lucrărilor care vor deveni agenți de legătură cu comunitatea, ținând cont pe lângă celelalte criterii de competență, ținută de principiul voluntariatului întrucât polițistul local trebuie să facă acest lucru din convingere și nu din obligație.
În acest sens, este utilă întocmirea unei fișe a postului pentru agentul de legătură cu comunitatea precum și “profilul” acestuia din punct de vedere socio-profesional.
Un alt aspect deloc de neglijat este pregătirea managerilor cu privire la înțelegerea rolului și importanței activității agenților de legătură cu comunitatea deoarece acest lucru se reflectă în gradul de susținere a punerii în practică a conceptului. Mai mult, se impune modificarea criteriilor de evaluare a muncii, constând în aceea că rezultatele nu mai trebuie privite doar sub aspectul cantitativ ci sub aspect calitativ. Spre deosebire de poliția tradițională, poliția locală situează pe locul I prevenirea și nu combaterea infracționalității.
De asemenea, este necesar conștientizarea celorlalți polițiști referitor la utilitatea acestei noi linii de muncă din structura poliției locale, ținând cont de faptul că agentul de legătură va deveni un consilier al șefului poliției.
b. anticiparea evenimentelor
Un lucru esențial este acela că polițistul local nu se folosește de mijloace represive pentru a obține informația și prognozează evenimentele față de care intervine prin mijloace necoercitive. Trebuie spus faptul că nu vor putea fi evitate niciodată toate situațiile care impun folosirea forței însă poliția locală trebuie să urmărească reducerea acestui gen de intervenție punând accentul pe convingerea individului. Printr-o bună cunoaștere a situației operative din sectorul de competență, printr-o evaluare permanentă a riscurilor care se manifestă, putem în bună măsură să prevenim chiar să acționăm înaintea producerii evenimentului nedorit și pe baza respectării procedurilor operaționale.
Stabilirea obiectivelor de menținere a ordinii publice nu se va mai realiza pornind doar de la criteriile clasice care au la bază analiza situației operative ci se va acorda o atenție deosebită concluziilor sondajelor de opinie, care reflectă într-o mare măsură doleanțele populației. De aceea, studiul criminologic sau sociologic va constitui principala sură de identificare a cauzelor generatoare de criminalitate, modul de acțiune de până în prezent care urmărea doar combaterea efectelor și nu a cauzelor care le generează, fiind o tactică managerială învechită.
Pe baza datelor culese în teren de agenții de legătură (informatori) și analizei apelurilor telefonice zilnice care semnalează diferite evenimente, vor fi întocmite hărți ale criminalității, pe zone de competență, unde vor fi marcate punctele de interes operativ astfel încât funcționarii de ordine publică să aibă o privire de ansamblu atunci când întocmesc buletinul postului.
Spre deosebire de modalitățile anterioare, un bun manager va lua în considerare datele furnizate de agentul de legătură cu comunitatea, deoarece acesta va menține o legătură strânsă atât cu persoanele care prezintă un risc minimal crescut și mă refer la persoanele în vârstă, la minori, cât și cu asociațiile de locatari, cu directorii de școli etc.
Colaborarea cu persoanele menționate se va materializa într-un parteneriat eficient care va urmări îndeplinirea obiectivului comun tuturor participanților, care este acela de creare a unui climat de siguranță publică.
Un lucru foarte important este acela că în fiecare zi polițistul local va transcrie direct informațiile, evenimentele care prezintă utilitate operativă, concretizându-le într-o informare zilnică pe care o va prezenta colegilor săi care lucrează în celelalte formațiuni astfel încât aceștia să-și poată orienta activitatea în funcție de procedurile operaționale. Spre exemplu, vor fi scrise date despre agresiuni, furturi sau alte categorii de infracțiuni care se produc mai des, date despre persoane cercetate, accidente rutiere etc. Este vorba de lucrul în echipă, unde toți participanții au un rol important de jucat.
Totodată, polițistul local își informează șeful direct asupra informațiilor adunate, analizând împreună cu acesta modul cum trebuie acționat, iar o dată pe lună trebuie să elaboreze un raport sinteză privind evoluția criminalității sau nu se află în aria lui de activitate în care trebuie cuprinse bilanțul perioadei parcurse, tendința actuală, gradul de criminalitate constatat, acțiuni întreprinse, date despre siguranța publică, propuneri pentru rezolvarea pe persoane cercetate, accidente rutiere etc. Este vorba de lucrul în echipă, unde toți participanții au un rol important de jucat.
Totodată, polițistul local își informează șeful direct asupra informațiilor adunate, analizând împreună cu acesta modul cum trebuie acționat, iar o dată pe lună trebuie să elaboreze un raport sinteză privind evoluția criminalității sau nu se află în aria lui de activitate în care trebuie cuprinse bilanțul perioadei parcurse, tendința actuală, gradul de criminalitate constatat, acțiuni întreprinse, date despre siguranța publică, propuneri pentru rezolvarea problemelor. Lunar sau trimestrial trebuie organizată o întâlnire la care să participe toți polițiștii de apropiere, care va fi condusă de șeful inspectoratului, unde, fiecare își va prezenta verbal situația generală a sectorului să de activitate.
Aceste rapoarte prezentate lunar sunt valoroase deoarece îi folosesc șefului poliției în luarea actelor decizionale cele mai juste, dându-i o idee de ansamblu asupra criminalității.
Autorii
1. PROCEDURI MANAGERIALE
Realitățile zilnice impun Poliției Române o implicare totală, asumarea de răspunderi punctuale, astfel încât așteptările comunității, tot mai exigente, să fie satisfăcute cu promptitudine.
Cetățeanul de rând ne cere să-l slujim cu profesionalism, iar criticile ce ni le adresează sunt nu numai semn al inconsecvenței noastre, dar și principala motivație pentru a ne perfecționa.
Studiul și perfecționarea polițienească conturează în ochii publicului o altă imagine a polițistului, care face ca munca sa să fie apreciată și recunoscută.
Lucrarea de față își propune să vină în sprijinul polițiștilor, expuși pericolelor și aflați în situații limită atunci când trebuie să intervină la solicitările cetățenilor.
Această lucrare reprezintă un „produs” la care s-au folosit „ingrediente” foarte variate, din mai multe domenii de activitate: prevenire, poliție rutieră, criminalistică, transporturi, intervenție rapidă, etc.
Manualul se vrea a fi un întreg ce conține reglementări din ordine, dispoziții, concepții, metodologii sau alte documente, cu impact asupra activității structurilor de ordine publică și își propune să fie un instrument util, la îndemâna oricărui polițist.
Prin însușirea modurilor de intervenție, polițiștii, care le vor aplica, vor deveni principalii beneficiari ai acestui Manual.
Este structurat pe zece capitole și prezintă măsurile polițienești, procedurile operaționale pentru intervenția față de anumite categorii de persoane și în situații particulare, activitățile specifice unor domenii de activitate.
Acordăm ocazia colegilor noștri polițiști ca, prin studierea acestui Manual, să identifice elementele de noutate din conținutul său.
Mulțumim tuturor structurilor de poliție, care și-au adus contribuția la întocmirea acestei lucrări, precum și polițiștilor, preocupați de pregătirea lor profesională continuă, care vor dedica timp și pentru lecturarea ei!
Sperăm ca Manualul să devină o „Constituție” a polițistului de ordine publică, pe care o va purta în permanență asupra sa și care îi va răspunde întrebărilor legate de activitatea profesională!
Relația dintre poliție și comunitate se stabilește zi de zi, în multiple situații și diverse împrejurări. Cetățeanul este îndreptățit să aștepte de la polițist o contribuție activă la securitatea sa și o purtare politicoasă. În consecință, polițistul trebuie să dea dovadă de o disponibilitate totală și un comportament personal exemplar.
Respectarea regulilor elementare de politețe, corectitudinea atitudinilor și grija pe care polițistul o are pentru el însuși pentru ținuta vestimentară contribuie la îmbunătățirea imaginii serviciului polițienesc.
Vă păstrați demnitatea în ochii publicului:
adoptând o ținută vestimentară îngrijită;
dând dovadă, în toate situațiile, de un comportament ireproșabil;
condamnând excesele de limbaj, comportamentele familiare, gesturile deplasate;
dând dovadă de reținere în ceea ce privește opiniile personale.
Portul ținutei conferă polițistului local prestigiu și autoritate, însă prezența acestuia în uniformă în anumite locuri și localuri publice, în afara cadrului strict profesional, poate avea efecte negative asupra imaginii întregii instituții.
Polițistul este obligat să poarte permanent ținuta regulamentară, curată, îngrijită, ajustată pe corp, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Acesta trebuie să poarte, în permanență, la loc vizibil, insigna cu numărul matricol personal de identificare.
Polițistul execută serviciul doar în uniformă, având asupra sa dotarea corespunzătoare, pe care o poartă, în permanență, pe centura aplicată peste îmbrăcăminte, cu accesoriile fixate în tocurile și dispozitivele special destinate, dispuse după cum urmează:
dreapta lateral: pistol, spray iritant lacrimogen;
la spate: cătușe, port carnet;
lateral stânga: baston cu mâner lateral;
stânga față: stație emisie recepție;
Polițistul trebuie să aibă capul acoperit cu obiectul de coifură corespunzător sezonului, excepție făcând situațiile în care acesta se află în autovehiculul de patrulare ori într-o incintă.
Vă arăți disponibilitatea față de cetățeni:
oferindu-vă sprijinul sau intervenind în orice moment, atât în timpul serviciului, cât și în afara acestuia;
ascultându-i pe oameni și punându-vă în slujba lor;
oferind răspunsuri la problemele
Principiile managementului ordinii publice:
Supremația legii
Principiul teritorial și al situației operative specifice.
Forțele de ordine publică sunt organizate la nivel central și teritorial. În acest sens ele au stabilite
structuri și competențe conform dispunerii și organizării unităților administrativ teritoriale și evoluției fenomenului infracțional ;
3. Principiul prevenirii și descurajării acțiunilor de tulburare a ordinii publice. ( luarea din timp a măsurilor necesare ) ;
4. Principiul operativității interoperativității ;
5. Principiul echidistanței – impune forțelor de ordine pentru adoptarea unui comportament corect, imparțial și nediscriminatoriu față de toți cetățenii, fără deosebire de rasă, sex, religie, apartenență politică, avere, naționalitate, origine socială ;
6. Nonsurprindere – presupune obligația factorilor de decizie din domeniul ordinii publice, de a atenționa și soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a armelor de foc, etc.
7. Principiul suficienței, gradualității și proporționalității – propune folosirea forței proporțional cu forma, tipul și gradul de tulburare a ordinii publice atât cât este strict necesar și pe o perioadă limitată , suficientă pentru atingerea obiectivului propriu. Măsurile de constrângere – utilizate în mod progresiv
8. Principiul respectării drepturilor și libertăților omului. În acțiunile lor forțele de ordine trebuie să respecte dreptul la viață, nu au voie să impună, instige sau tolereze nici un fel de tratament inuman, degradant și ;
10. Principiul intervenției specializate și cooperării.
Analiza și evaluarea activității
Serviciul Cercetare și Prognoză:
– cercetează impactul problemelor caracteristice perioadei de tranziție, asupra deviantei comportamentale generatoare de fapte antisociale;
– studiază fenomenul infracțional zonal, în funcție de situația operativă, evidențiind cauzele socio-economice sau factorul uman din poliție;
– identifică și aplică metodele de relaționare eficientă „poliție-comunitate", pentru evidențierea rolului polițistului în contextul reformei instituționale și sociale;
– elaborează studii privind factorul uman din poliție, evidențiază percepțiile reciproce dintre poliție și comunitate;
La nivel local, în cadrul inspectoratelor județene de poliție ființează compartimente specializate de prevenire a criminalității, încadrate cu ofițeri și subofițeri de poliție. Acestea preiau și aplică în plan local strategia și atribuțiile Institutului pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității.
Parteneriatul cu comunitatea a devenit o deviză a activității organelor de poliție, bazată pe acțiunea comună a polițiștilor și cetățenilor, în vederea soluționării problemelor ce implică starea de legalitate din comunitate și siguranța civică.
Această concepție se întemeiază pe convingerea că realitatea obiectivelor propuse depinde de instituirea unei noi forme de relații între poliție și comunitate. Comunitatea, prin membrii ei, trebuie să aibă posibilitatea de a participa activ la luarea deciziilor în ceea ce privește tipul serviciilor aduse comunității.
Comunitatea are nevoie să știe că deține o mare parte din responsabilitatea în asigurarea siguranței și ordinii publice, în spațiul în care habitează.
În urma aplicării acestui concept, polițistul nu mai este privit ca un simplu instrument de represiune care acționează pentru respectarea și aplicarea unei legi, ci ca un reprezentant al statului, preocupat cu adevărat de binele comunității. în plus, el nu acționează independent de nevoile și așteptările comunității, ci, dimpotrivă, el este receptiv la pulsul acesteia.
Riscuri
Riscul este definit ca probabilitate de producere a unui eveniment sau curs de acțiune, de regulă, nedorite de individ sau grup. La nivelul unității de poliție dimensionarea riscului este extrem de importantă deoarece, cele mai multe din deciziile care se iau sunt în condiții de incertitudine persistentă. Cu alte cuvinte, orice decizie ridică două probleme: problema consensului și analiza riscului.
Riscuri și amenințări la adresa ordinii publice
Factori de risc din mediul intern :
degradarea moralității publice ,
răspândirea în anumite segmente sociale, a ideologiilor extremiste de negare a valorilor moralei creștine ;
extinderea consumului de droguri și diminuarea șanselor de integrare socială;
creșterea gradului de indiferenta fata de fenomenul politic ;
ineficientul sprijin din partea cetățenilor pentru organele de ordine publica ;
fenomenul de hazard natural și catastrofe.
Riscuri și amenințări din mediul interni :
degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale și interetnice, în acțiuni spontane de violenta și confruntări deschise intre grupări extremiste, precum și intre acestea și autoritățile legale ale statului roman ;
acțiuni ostile comise în zona de frontiera de către grupuri sau indivizi, prin care se încalcă tratate sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statul vecin ;
acțiuni cu consecințe grave asupra mediului înconjurător ;
desfășurarea unor acțiuni în scopul subminării încrederii în instituțiile statului, creării de confuzie și panică
disoluția autorității statului ;
degradarea imaginii forțelor de ordine publica ;
insuficienta resurselor alocate pentru exercitarea atribuțiilor de ordine publică precum și gestionarea defectuoasa a acestor resurse ;
pătrunderea și generalizarea corupției la nivelul factorilor de decizie politica și în administrația de stat ;
manifestări antinaționale , extremiste , separatiste și xenofobe.
Factori de risc din mediul internațional.
înlocuirea conflictului dintre alianțe politico-militare ( ) cu conflicte la scara redusa , diferite al naturii acestora ( religioase, etnice, teritoriale, etc. ) ;
evoluția divergenta a mediului de securitate în Europa, caracterizat pe de o parte de o integrare accelerata, impulsionata de instituțiile internaționale vest-europene, iar pe de alta parte de dezintegrarea , la diverse nivele, în zona centrala și sud-est europeana ;
creșterea decalajului în ceea ce privește garantarea securității, intre statele central și vest-europene, care beneficiază de suportul unor sisteme complementare de securitate și apărare colectiva ( N.A.T.O., E.U. ) și unele state din sud-est Europei, care par sa evolueze implacabil către o așa
numita " zona gri " de securitate .
Factorii de risc ce amenință securitatea și stabilitatea statelor est europene sunt:
tensiunile ce se manifesta la nivelul întregii zone, generate de revendicările de tip micro-identitate ale diferitelor comunități etnice, culturale și religioase și tendințele de integrare la nivel european și regional ( subregional ) ;
tratarea discriminării a candidaților central și est-european la integrarea în structurile economice și de securitate euro-atlantice ;
extinderea în spațiul est și sud-est european a unor fenomene de tipul terorismului internațional;
traficul ilegal de persoane, bunuri, droguri sau armament ;
dezastrele ecologice și tehnologice.
Principalele riscuri și amenințări din mediul extern
dezvoltarea, consolidarea și specializarea filierelor crimei organizate, internaționalizarea acestora și atragerea în componenta a unor elemente și grupuri autohtone ;
includerea tarii noastre în migrației clandestina, al traficului ilicit de droguri, armament, explozivi, substanțe toxice, radioactive și bancnote false ;
creșterea interesului în unele medii de afaceri din străinătate pentru obținerea prin manopere financiare ilegale, a pachetului majoritar de acțiuni la unele societăți producătoare și utilizatoare de materiale și tehnologii strategice din tara noastră, în vederea exportării lor, directe sau prin intermediar în zonele de conflict sau aflate sub embargou ;
ofensiva marilor centre musulmane și a organizațiilor extremiste fundamentalism-islamice pentru realizarea în Romania a unor puncte de sprijin;
proliferarea masiva a traficului ilegal cu arme ușoare și scăparea de sub control a sistemelor de gestionare și comanda a armelor de nimicire în masa ;
manifestarea tendințelor de autonomizare a unor zone sau chiar regiuni, pe baza criteriilor etnice sau religioase ;
amplificarea fenomenului de imigrație ilegala.
Consecințele producerii riscurilor la adresa ordinii publice
Lipsa de interes și de profesionalism în îndeplinirea, prevenirea și contracararea riscurilor la adresa ordinii publice pot avea consecințe dintre cele mai grave, care se vor manifesta foarte probabil , cumulat:
diminuarea credibilități României ca țară angajată ferm în procesul de integrare europeană și euro-atlantică
dezorganizarea sistemelor de conducere și de execuție ( politice, economico-financiare și militare ) la nivel național sau în anumite zone ;
scoaterea totală sau parțială a țării din circuitul regional și mondial ;
scăderea nivelului de trai al populației sub-limita suportabilă și diminuarea potențialului biologic al resurselor umane.
Importanța riscului este reliefată prin implicațiile psihologice asupra indivizilor, ca urmare a oricărei activități considerată riscantă. Acesta se calculează în funcție de caracterul probabilistic al evenimentelor și de insuficienta cunoaștere a acestora. Analiza riscului este elementul central al deciziei și prin aceasta al conducerii, în general. Pentru definirea problematicii riscului în procesul luării deciziei s-au dezvoltat o serie de teme de cercetare axate pe:
estimarea subiectivă a probabilităților;
percepția riscului – factorii psihologici și sociali și selectării, considerării unor riscuri sau ai subestimării altora;
asumarea riscului – disponibilitatea unui decident de a opta pentru decizii cu risc mărit; factorii psihologici și sociali ce determină o asemenea disponibilitate. Aceste probleme sunt studiate de managementul crizelor
Plan de minimizare a riscurilor
Scopul minimizării riscurilor la ordinii publice a României, îl reprezintă garantarea și apărarea drepturilor și libertăților constituționale, a siguranței cetățenilor, a proprietății publice și private, asigurarea climatului necesar funcționării instituțiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.
Obiectivele și direcții principale pentru menținerea și restabilirea ordinii publice :
Creșterea gradului de siguranță civică și de protecție pentru toți cetățeni României, a drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, a proprietăți private și a celei publice ;
Întărirea acțiunilor de prevenire și control a criminalități organizate , economico-financiare a corupției ;
Accentuarea procesului de securizare a frontierelor României corespunzător intereselor fundamentale ale statului român și cerințele organismelor internaționale în domeniu ;
Accelerarea procesului de reconstrucție și modernizare instituțiilor a întregului sistem de ordine publică ;
Formarea unui comportament modern și eficient de muncă al lucrătorului din Ministerul Administrației și Internelor ;
Reflecționarea legislației specifice ;
Eliminarea birocrației ;
Eficientizarea colaborării din sistemul de apărare, siguranță națională și justiție, precum și societatea civilă
rezolvarea protocoalelor comune de colaborare cu M.Ap.N., S.I.E., S.R.I., S.T.S., S.P.P., S.I.P.A. și alte structuri interesate.
9. Colaborarea în cadrul multilateral.
Circuitul și înregistrarea documentelor
1.2.1. Reguli generale privind evidența, întocmirea, păstrarea, procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea și distrugerea informațiilor clasificate
Pentru documentele ce conțin informații clasificate se vor aplica următoarele reguli privind întocmirea lor (anexa nr. 2), astfel:
menționarea, în antet, a unității emitente, a numărului și datei înregistrării, a clasei sau nivelului de secretizare, a numărului de exemplare și, după caz, a destinatarului;
numerele de înregistrare se înscriu pe toate exemplarele documentului și pe anexele acestora, fiind precedate de un zero (0) pentru documentele secrete, de două zerouri (00) pentru cele strict secrete, de trei zerouri (000) pentru cele strict secrete de importanță deosebită și de litera "S" pentru secrete de serviciu;
la sfârșitul documentului se înscriu în clar, după caz, rangul, funcția, numele și prenumele conducătorului unității emitente, precum și ale celui care îl întocmește, urmate de semnăturile acestora și ștampila unității;
înscrierea, pe fiecare pagină a documentului, a clasei sau nivelului de secretizare atribuit acestuia;
pe fiecare pagină a documentelor ce conțin informații clasificate se înscriu numărul curent al paginii, urmat de numărul total al acestora.
În situația în care documentul de bază este însoțit de anexe, la sfârșitul textului se indică, pentru fiecare anexă, numărul de înregistrare, numărul de file al acesteia și clasa sau nivelul de secretizare.
Anexele se clasifică în funcție de conținutul lor și nu de cel al documentelor pe care le însoțesc.
Adresa de însoțire a documentului nu va cuprinde informații detaliate referitoare la conținutul documentelor anexate.
Documentele anexate se semnează, dacă este cazul, de persoanele care au semnat documentul de bază.
Pentru documentele care conțin date cu caracter personal, așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 677 din 2001, în antetul documentului se trece numărul de operator cu care s-a făcut notificarea la ANSPDCP, iar în partea de jos a ultimei file se înscrie următorul text :
“CONFIDENȚIAL : date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu Legea nr. 677 din 2001.
Acest document este destinat numai pentru uzul poliției și organelor abilitate de lege pentru cercetarea infracțiunilor și nu poate fi dat publicității. Operațiunile executate fără drept în legătură cu acest document (multiplicarea, adaptarea, completarea, extragerea, utilizarea sau dezvăluirea către terți sub orice formă), sunt pedepsite de legea română și intră sub incidența Legii nr. 677 din 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date”.
Aplicarea, pe documentele anexate, a ștampilei unității emitente este obligatorie.
Când documentele ce conțin informații clasificate se semnează de o singură persoană, datele privind rangul, funcția, numele și prenumele acesteia se înscriu sub text, în centrul paginii.
Când semnează două sau mai multe persoane, rangul, funcția, numele și prenumele conducătorului unității se înscriu în partea stângă, iar ale celorlalți semnatari în partea dreaptă, în ordinea rangurilor și funcțiilor.
Când documentele care conțin informații clasificate se emit în comun de două sau mai multe unități, denumirile acestora se înscriu separat în antet, iar la sfârșit se semnează de către conducătorii unităților respective, de la stânga la dreapta, aplicându-se ștampilele corespunzătoare.
Informațiile clasificate vor fi marcate, inscripționate și gestionate numai de către persoane care au autorizație sau certificat de securitate corespunzător nivelului de clasificare a acestora.
Toate documentele, indiferent de formă, care conțin informații clasificate au înscrise, pe fiecare pagină, nivelul de secretizare.
Nivelul de secretizare se marchează prin ștampilare, dactilografiere, tipărire sau olograf, astfel:
în partea dreaptă sus și jos, pe exteriorul copertelor, pe pagina cu titlul și pe prima pagină a documentului;
în partea de jos și de sus, la mijlocul paginii, pe toate celelalte pagini ale documentului;
sub legendă, titlu sau scara de reprezentare și în exterior – pe verso – atunci când acestea sunt pliate, pe toate schemele, diagramele, hărțile, desenele și alte asemenea documente.
Marcajul de clasificare va fi aplicat separat de celelalte marcaje, cu caractere și/sau culori diferite.
Toate documentele clasificate aflate în lucru sau în stadiu de proiect vor avea înscrise mențiunile "Document în lucru" sau "Proiect" și vor fi marcate potrivit clasei sau nivelului de secretizare a informațiilor ce le conțin.
Gestionarea documentelor clasificate aflate în lucru sau în stadiu de proiect se face în aceleași condiții ca și a celor în formă definitivă (anexa nr. 3),.
Documentele sau materialele care conțin informații clasificate și sunt destinate unei persoane strict determinate vor fi inscripționate, sub destinatar, cu mențiunea "Personal".
Atunci când se utilizează documente clasificate ca surse pentru întocmirea unui alt document, marcajele documentelor sursă le vor determina pe cele ale documentului rezultat.
Pe documentul rezultat se vor preciza documentele sursă care au stat la baza întocmirii lui.
Numărul și dala inițială a înregistrării documentului clasificat trebuie păstrate, chiar dacă i se aduc amendamente, până când documentul respectiv va face obiectul reevaluării clasei sau a nivelului de secretizare.
Conducătorii unităților vor asigura măsurile necesare de evidență și control al informațiilor clasificate, astfel încât să se poată stabili, în orice moment, locul în care se află aceste informații.
Evidența materialelor și documentelor care conțin informații clasificate se ține în registre speciale.
Fiecare document sau material va fi inscripționat cu numărul de înregistrare și data când este înscris în registrele de evidență.
Numerele de înregistrare sunt precedate de numărul de zerouri corespunzător nivelului de secretizare atribuit sau de litera "S" pentru secrete de serviciu.
Toate registrele, condicile și borderourile se înregistrează în registrul unic de evidență a registrelor, condicilor, borderourilor și a caietelor pentru însemnări clasificate.
În registrele pentru evidența informațiilor clasificate vor fi menționate numele și prenumele persoanei care a primit documentul, iar aceasta va semna de primire pe condica prevăzută în acest sens.
Atribuirea numerelor de înregistrare în registrele pentru evidență se face consecutiv, pe parcursul unui an calendaristic.
Numerele de înregistrare se înscriu obligatoriu pe toate exemplarele documentelor sau materialelor care conțin informații clasificate, precum și pe documentele anexate.
Anual, documentele se clasează în dosare, potrivit problematicii și termenelor de păstrare stabilite în nomenclatoare arhivistice, potrivit legii.
Clasarea documentelor sau materialelor care conțin informații clasificate se face separat, în funcție de suportul și formatul acestora, cu folosirea mijloacelor de păstrare și protejare adecvate.
Informațiile strict secrete de importanță deosebită vor fi compartimentate fizic și înregistrate separat de celelalte informații.
Atribuirea aceluiași număr de înregistrare unor documente cu conținut diferit este interzisă.
Multiplicarea prin dactilografiere și procesare la calculator a documentelor clasificate poate fi realizată numai de către persoane autorizate să aibă acces la astfel de informații.
Multiplicarea documentelor clasificate poate fi realizată de persoane autorizate, numai în încăperi special destinate.
Documentelor care conțin informații clasificate rezultate în procesul de multiplicare li se atribuie numere din registrul de evidență a informațiilor clasificate multiplicate.
Numerele se atribuie consecutiv, începând cu cifra 1, pe parcursul unui an calendaristic și se înscriu obligatoriu pe toate exemplarele documentului.
Evidențierea operațiunii de multiplicare se face prin marcare atât pe original, cât și pe toate copiile rezultate.
Pe documentul original marcarea se aplică în partea dreaptă jos a ultimei pagini.
Pe copiile rezultate, marcarea se aplică pe prima pagină, sub numărul de înregistrare al documentului.
Multiplicarea documentelor clasificate se face în baza aprobării conducătorului unității deținătoare, cu avizul structurii/funcționarului de securitate, ambele înscrise pe cererea pentru copiere sau pe adresa de însoțire în care se menționează necesitatea multiplicării (anexa nr. 4).
Extrasul dintr-un document care conține informații clasificate se face în baza cererii pentru copiere, cu aprobarea conducătorului unității, iar documentul rezultat va avea menționat sub numărul de exemplar cuvântul "Extras" și numărul de înregistrare al documentului original.
Clasa sau nivelul de secretizare atribuit unui document original se aplică, în mod identic, reproducerilor sau traducerilor.
Dacă emitentul dorește să aibă control exclusiv asupra reproducerii, documentul va conține o indicație vizibilă cu următorul conținut: "Reproducerea acestui document, totală sau parțială, este interzisă".
Informațiile clasificate înscrise pe documente cu regim restrictiv de reproducere care au mențiunea "Reproducerea interzisă" nu se multiplică.
În cazul copierii unui document care conține informații clasificate se procedează astfel:
se stabilește numărul de exemplare în care va fi multiplicat;
se completează și se aprobă cererea pentru multiplicare, după care aceasta se înregistrează în registrul de evidență;
documentul original se predă operatorului pe bază de semnătură;
după verificarea exemplarelor rezultate, beneficiarul semnează în registrul de evidență a informațiilor clasificate multiplicate;
repartiția în vederea difuzării exemplarelor copiate se consemnează de către structura/funcționarul de securitate pe spatele cererii pentru copiere;
cererea pentru copiere împreună cu exemplarele copiate se predau pe bază de semnătură structurii/funcționarului de securitate în vederea difuzării sau expedierii.
Când se dactilografiază, se procesează la calculator sau se copiază documente care conțin informații clasificate, în mai mult de două exemplare, pe spatele exemplarului original sau al cererii pentru copiere se înscriu destinatarii documentelor și numărul exemplarelor.
Emitentul este obligat să indice clar toate restricțiile care trebuie respectate pentru difuzarea unei informații clasificate. Când se impun astfel de restricții, destinatarii pot proceda la o redifuzare numai cu aprobarea scrisă a emitentului.
În cazul în care un document secret de stat este studiat de o persoană abilitată, pentru care s-a stabilit necesitatea de a accesa astfel de documente în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, această activitate trebuie consemnată în fișa de consultare.
Informațiile clasificate ieșite din termenul de clasificare se arhivează sau se distrug. Arhivarea sau distrugerea unui document clasificat se menționează în registrul de evidență principal, prin consemnarea cotei arhivistice de regăsire sau, după caz, a numărului de înregistrare a procesului-verbal de distrugere.
Distrugerea informațiilor clasificate înlocuite sau perimate se face numai cu avizul emitentului.
Distrugerea documentelor clasificate sau a ciornelor care conțin informații cu acest caracter se face astfel încât să nu mai poată fi reconstituite.
Informațiile strict secrete de importanță deosebită destinate distrugerii vor fi înapoiate unității emitente cu adresă de restituire.
Procesele-verbale de distrugere și documentele de evidență ale acestora vor fi arhivate și păstrate cel puțin 10 ani.
Distrugerea informațiilor strict secrete, secrete și secrete de serviciu va fi evidențiată într-un proces-verbal semnat de două persoane asistente autorizate să aibă acces la informații de acest nivel, avizat de structura/funcționarul de securitate și aprobat de conducătorul unității.
Procesele-verbale de distrugere și documentele de evidență a informațiilor strict secrete, secrete și secrete de serviciu vor fi păstrate de compartimentul care a executat distrugerea, o perioadă de cel puțin 3 ani, după care vor fi arhivate și păstrate cel puțin 10 ani.
1.2.2. Prelucrarea datelor cu caracter personal având funcție de identificare, privind starea de sănătate, precum și a celor referitoare la fapte penale sau contravenții
Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:
persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul;
prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.
Prelucrarea datelor privind starea de sănătate, este permisă în următoarele cazuri:
dacă prelucrarea este necesară pentru protecția sănătății publice;
dacă prelucrarea este necesară pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea săvârșirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte.
Prelucrarea datelor privind starea de sănătate poate fi efectuată numai de către ori sub supravegherea unui cadru medical, cu condiția respectării secretului profesional, cu excepția situației în care persoana vizată și-a dat în scris și în mod neechivoc consimțământul atâta timp cât acest consimțământ nu a fost retras, precum și cu excepția situației în care prelucrarea este necesară pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea săvârșirii unei fapte penale, pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte sau pentru înlăturarea urmărilor sale prejudiciabile.
Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la săvârșirea de infracțiuni de către persoana vizată ori la condamnări penale, măsuri de siguranță sau sancțiuni administrative ori contravenționale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităților publice, în limitele puterilor ce le sunt conferite prin lege și în condițiile stabilite de legile speciale care reglementează aceste materii.
Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor, numai cu condiția instituirii unor garanții adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.
Un registru complet al condamnărilor penale poate fi ținut numai sub controlul unei autorități publice, în limitele puterilor ce îi sunt conferite prin lege.
1.2.3. Confidențialitatea și securitatea prelucrărilor
Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului, cu excepția cazului în care acționează în temeiul unei obligații legale.
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală.
Aceste măsuri trebuie să asigure, potrivit stadiului tehnicii utilizate în procesul de prelucrare și de costuri, un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile pe care le reprezintă prelucrarea, precum și în ceea ce privește natura datelor care trebuie protejate.
Operatorul, atunci când desemnează o persoană împuternicită, este obligat să aleagă o persoană care prezintă suficiente garanții în ceea ce privește măsurile de securitate tehnică și organizatorice cu privire la prelucrările ce vor fi efectuate, precum și să vegheze la respectarea acestor măsuri de către persoana desemnată.
Autoritatea de supraveghere poate decide, în cazuri individuale, asupra obligării operatorului la adoptarea unor măsuri suplimentare de securitate, cu excepția celor care privesc garantarea securității serviciilor de telecomunicații.
Efectuarea prelucrărilor prin persoane împuternicite trebuie să se desfășoare în baza unui contract încheiat în formă scrisă, care va cuprinde în mod obligatoriu:
obligația persoanei împuternicite de a acționa doar în baza instrucțiunilor primite de la operator;
faptul că îndeplinirea obligațiilor revine și persoanei împuternicite.
Managementul resurselor financiare
1.3.1 Managementul financiar
A. Caracterizarea costurilor
Managementul financiar ca element component al managementului organizării și profesionalizării poliției locale, servește ca ghid pentru satisfacerea cât mai bine a obiectivelor de performanta, costuri și termene, de la prima faza / activitate a acestuia și până la sfârșitul proiectului.
Costul global cuprinde ansamblul costurilor relative ale produsului pe parcursul întregii duratei sale de viață (ciclului său de viață). El exprima valoarea actualizata a costurilor inițiale de investiții și a costurilor ulterioare de exploatare și de întreținere, pe perioada de viață economica sau pe o durata convenita de timp.
Acestea sunt, de regula:
Costurile de cercetare-dezvoltare: numai 5% din costurile ciclului de viață a produsului sunt utilizate în aceasta faza, dar 80% din costurile ciclului de viață a produsului sunt fixate în aceasta faza.
Costurile de producție: exista modalități de estimare a costurilor de producție în funcție de ramura economica și de costul materiilor prime.
Costurile de utilizare:
Sub garanție
Pentru a acoperi eventualele disfuncționalitatea gestionate încă insuficient în etapele de dezvoltare și de producție, furnizorul vinde produsul cu unul sau mai mulți ani de garanție. în aceasta perioada, toate slăbiciunile proiectului din fazele de dezvoltare și de producție sunt suportate de către producător. Dacă exista relații bune între furnizor și client, informațiile primite de furnizor în aceasta perioada permit ameliorarea performantelor produsului și a procedeelor de fabricație si, deci, reducerea costului produsului.
În afara garanției
Eliminarea la timp a slăbiciunilor de concepție și producție creează posibilitatea de a vinde produsul mai ieftin. Acest cost este suportat de client și intra în costul de achiziție al produsului.
pot fi calculate, de ex. costurile energetice / unitatea de timp de utilizare, pentru un frigider de clasa A, comparativ cu un frigider de clasa B.
Costurile de distrugere:
Atunci când produsul devine complet inutilizabil, trebuie evitată distrugerea sa în condiții improprii pentru a nu vătăma (afecta) colectivitatea actuala sau viitoare. Pentru aceasta, furnizorul de produs trebuie sa se asigure de distrugerea produsului sau de distrugerea deșeurilor.
sunt costurile de distrugere finala a produsului sau de reciclare și reprezintă costul acestor procese minus câștigurile obținute din valorificarea materialelor sau echipamentelor de producție.
Atunci când toate elementele legate de ciclul de viață a produsului au fost identificate, se poate face repartizarea costurilor între parteneri, așa cum arata figura de mai jos.
Costuri pentru producător Costuri pentru utilizator
Fig. Costul global.
Aceasta metoda de optimizare tehnico-economica are ca obiective:
optimizarea (modelarea) legăturii dintre prima și ultima faza din ciclul de viață a unui produs pe baza standardelor europene;
înregistrarea know-how–ului tehnologic din ciclul de viață al produsului;
controlul calității datelor și informațiilor;
dezvoltarea și armonizarea sistemului de management în vederea luării de decizii strategice pentru dezvoltarea economica eficienta a produselor.
Prezintă următoarele avantaje:
combina investigarea aspectelor ecologice și economice ale produselor, încă din faza de proiectare;
orientează segmentele de piață precum și managementul costurilor reziduale;
reprezintă o măsura a inovării „produselor ecologice".
Pentru obținerea rezultatelor de calitate a produsului propus a se realiza în cadrul proiectului cu caracteristici de performanta, termene și costuri pentru parteneri, clienți, utilizatori și colectivitate este bine sa se determine, de la început, cât mai precis costul global al proiectului.
Atunci când toate elementele legate de ciclul de viață a produsului au fost identificate, se poate face repartizarea costurilor între parteneri:
costul total pentru furnizorul de produs (costul complet, costul distrugerii produsului, costuri excepționale)
costul total pentru client (cost de achiziție, cost de stocaj)
costul total pentru utilizator (cost de achiziție, cost de exploatare, cost de susținere, cost de distrugere)
costul total pentru colectivitate (cost de distrugere)
B. Relația dintre metodele de management și costul global
Succesul managementului nu consta doar în aplicarea metodelor și instrumentelor generale (independente de natura proiectului) și specifice (particulare fiecărui tip de proiect) de management, ci și de cunoașterea legăturilor spatio-temporale și socio-economice între parametrii tehnico-științifici ce caracterizează proiectul (pentru atingerea obiectivelor) și costul global al acestuia, ținând cont de riscurile ce însoțesc realizarea obiectivului.
Numai cunoscând aceste legături se poate determina corect bugetul proiectului, buget ce include toți partenerii proiectului (consorțiu, client, utilizator, colectivitate). Legăturile spațiale, precum și mecanismele asociate ce se stabilesc pentru realizarea unui proiect sunt redate în Fig. 6.2. Pentru a atinge obiectivul care a fost fixat, proiectul trebuie realizat; acesta va trebui gestionat în termeni tehnico-economici, spațiali (gestionarea legăturilor între toți parametrii la un moment dat) și temporali (evoluția proiectului și a parametrilor săi). Pentru ca proiectul sa devina realitate, managerul de proiect va trebui sa identifice etapele, să prevadă simulări, calcule și verificări ale costului global (incluzând performantele și termenele pentru toți partenerii și pentru colectivitate), sa identifice riscurile care ar putea împiedica atingerea obiectivului, sa constituie echipa de proiect, sa prevadă investițiile financiare (inclusiv problemele financiare care ar putea apărea), sa identifice relațiile dintre costuri și metodele de calcul utilizate, sa verifice daca metodele și instrumentele de management utilizate sunt disponibile și înțelese de echipa, sa informeze permanent partenerii implicați în proiect (inclusiv colectivitatea).
Asigurarea posibilităților de MECANISME
Finanțare de către toți partenerii
Fig. Legătura dintre gestiunea proiectului, performantele produsului și bugetul proiectului.
în aceasta figura simbolurile reprezintă:
A = costul total previzionat pentru consorțiu;
B = costul total previzionat pentru client;
C = costul total previzionat pentru utilizator;
D = costul total previzionat pentru colectivitate;
E = costurile pentru specificațiile performantelor produsului / serviciului;
F = costurile pentru proiectarea produsului / serviciului;
G = costurile pentru experimentarea produsului / serviciului;
H = costurile pentru serviciile asociate produsului;
I = costul complet al proiectului;
J = costurile de garanție și post vânzare;
Pentru consorțiu
K = costurile comerciale;
L = costul de achiziție;
M = costul de stocare;
Pentru client
N = costul de achiziție;
O = costul de indisponibilitate, în caz de defectare;
Pentru utilizator
P = costul de funcționare;
Q = costul de revânzare sau de distrugere pentru consorțiu, client și / sau utilizator.
În aceeași figura, săgețile continue reprezintă intrările absolut necesare pentru determinarea specificațiilor produsului / serviciului pentru managementul proiectului, pentru utilizator, trecând prin costurile clientului și ținând cont de nevoile și cerințele colectivității. Săgețile punctate corespund generațiilor de costuri tehnice care apar încă de la începutul realizării proiectului, fie direct, fie prin intermediul acoperirii riscurilor legate de realizarea produsului. Săgețile duble corespund defectelor și slăbiciunilor produsului, de la concepție și până la fabricare, precum și eforturilor de înlăturare a acestora.
Costul total pentru furnizorul de produs (Costul complet) corespunde costurilor de cercetare-dezvoltare și de producție;
Costul total pentru client (Costul de achiziție) corespunde costului de cumpărare (costul complet și marja de beneficiu a producătorului), la care se poate adăuga și costul creditului necesar pentru achiziționarea produsului / serviciului;
Costul de indisponibilitate este în funcție de numărul de piese de schimb și de mărimea echipamentului necesar pentru repunerea în funcțiune a produsului în caz de defecțiune, precum și pierderile de mediu sau de câștig pe perioada nefuncționării lui;
Costul de utilizare tine cont de costurile de funcționare ale produsului (energie, materiale, consumabile), asigurări, amortizări, îmbătrânire;
C. Responsabilități
Pentru a conduce corect un proiect trebuie știut, în primul rând de către managerul de proiect, procentul de responsabilitate a tuturor participanților (partenerilor), pe întreaga perioada de realizare a proiectului, cu schimbările progresive care se impun, în scopul evitării unor schimbări bruște ale obiectivului global al proiectului (utilizator, client, colectivitate). Figura 6.3 ilustrează evoluția procentajului de responsabilitate pe parcursul avansării proiectului.
Fig. Procentul de responsabilitate pe parcursul avansării proiectului.
In aceasta figura procentele sunt doar valori indicative; fiecare manager de proiect trebuie sa evalueze el însuși procentajul de responsabilitate aproximativ, în funcție de tipul de proiect. De exemplu, în perioada de producție, responsabilul de producție este asistat de responsabilul de dezvoltare, de responsabilul de vânzări și de responsabilul serviciului post-vânzare, pentru asigurarea ca produsul este conform produsului conceput, pe de o parte si, conform nevoilor clientului / utilizatorului, pe de alta parte. Responsabilitatea managerului de proiect este, treptat, transferata către responsabilul de vânzări, care se va ocupa de produs până la sfârșitul vieții acestuia.
Atunci când echipa de proiect lucrează în aceste condiții, managementul proiectului se face coerent, trecerea de la o etapa la alta se face lin, între diferiții responsabili participanți la proiect. Trecerea brutala de la o etapa la alta favorizează apariția riscului de optimizare individuala (maximizarea sau minimizarea unor parametri ai unor funcții individuale, conform scopului urmărit pe moment), ceea ce este nefast pentru optimizarea globala necesara satisfacerii cerințelor utilizatorului pe termen mediu. Atunci când echipa nu lucrează în astfel de condiții, riscul apariției evenimentelor nedorite și aleatorii este destul de mare.
D. Managementul costului proiectului
Managementul costului proiectului include procesele necesare pentru realizarea activităților proiectului, în vederea atingerii obiectivelor stabilite. El include următoarele mari procese descrise în cadrul figurii4. [3] [9]
Fig. Structura de management a costurilor pentru proiecte.
1. PLANIFICAREA RESURSELOR – determinarea tipurilor și volumului de resurse (umane, echipamente, materiale) necesare pentru realizarea activităților planificate și cuprinde:
Intrări
Structura pachetelor de lucru
Informații istorice
Scopul exprimat
Resurse potențiale deosebite
Politici organizaționale
Durata estimata a activităților
Instrumente și tehnici
Consultarea experților
Identificarea alternativelor
Softuri pentru management proiect
Ieșiri
Resursele necesare
ESTIMAREA COSTURILOR- estimarea costurilor resurselor planificate, cuprinde:
Intrări
Structura pachetelor de lucru / subproiectelor
Necesarul de resurse
Ratele unitare ale resurselor
Estimarea duratei activităților
Disponibilitatea informațiilor financiare
Informații istorice
Contabilizarea costurilor
Riscuri
Instrumente și tehnici
Estimări comparative
Modelarea parametrilor
Estimarea costurilor activităților
Software pentru simulare și statistici
5. Alte metode de estimare a costurilor
C. Ieșiri
Costuri estimate
Fundamentarea estimărilor
Planul de management al costului proiectului
3. ELABORAREA BUGETULUI PROIECTULUI – alocarea costurilor totale estimate pe proiect, cuprinde:
Intrări:
Cost estimat
Structura pachetelor de lucru
Planificarea proiectului ca termen de început și de sfârșit
Planul de management al riscului pentru proiect
Instrumente și tehnici
1. Instrumente și tehnici de elaborarea bugetului
Ieșiri
1. Cost de baza
4. CONTROLUL COSTURILOR – controlul modificărilor bugetului proiectului, cuprinde:
Intrări:
Cost estimat cumulat
Rapoarte de performanta
Realocări necesare
Planul de management al costului proiectului
Instrumente și tehnici
Sistemul de control al realocării de resurse
Tehnici de control al costurilor
Bilanțul activităților realizate
Planul de estimare adițional
Softuri pentru management proiect
Ieșiri
Cost estimat revizuit
Buget revizuit
Acțiuni corective
Estimarea finala a costurilor proiectului
Finalizarea proiectului
Baza de date privind desfășurarea proiectului
Managementul costului proiectului se refera, în primul rând, la costul resurselor necesare pentru realizarea activităților proiectului. El reprezintă efectul deciziilor cu privire la rezultatele proiectului. De exemplu, limitarea numărului și duratei reviziilor fazelor de proiectare are ca efect scăderea costului total al proiectului (reduce cheltuielile făcute de utilizator), dar aceasta impune calitate și performanta, precum și optimizarea deciziilor. în multe aplicații, previziunile și prognozele financiare asupra rezultatelor proiectului sunt realizate în afara acestuia. în altele, proiectul include și aceste costuri.
Managementul costului proiectului trebuie sa furnizeze informații financiare asupra stadiului proiectului în orice moment (comanda, livrare, înregistrare) și pentru orice partener implicat.
In proiectele mici, planificarea resurselor, estimarea costurilor și bugetul sunt considerate ca un singur proces. în cele ce urmează ele sunt prezentate ca procese distincte pentru ca instrumentele și tehnicile utilizate sunt diferite pentru fiecare.
E. Evaluarea financiara
Evaluarea financiara are drept scop:
determinarea celei mai atrăgătoare variante după evaluarea tuturor variantelor potențiale privind configurația proiectului și direcția corespunzătoare de acțiune;
întocmirea unui plan de finanțare realist pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul etapei de execuție a proiectului;
ilustrarea resurselor financiare disponibile, care sa acopere necesitatule în timpul desfășurării activităților, sa asigure o disponibilitate regulata a mărfurilor și serviciilor și satisfacerea tuturor obligațiilor financiare.
Activitatea de evaluare a proiectelor este deosebit de importanta, întrucât în decursul ei se studiază aprofundat fiecare aspect al proiectului.
Operațiunea de evaluare se face, de regula, de către finanțator cu asistenta de specialitate (bănci, instituții de consultanta, evaluatori recunoscuți).
Evaluarea trebuie sa acopere până la șase aspecte din proiect: tehnic, economic, comercial, financiar, gestionar și organizatoric.
In domeniul tehnic se stabilește cu certitudine ca toate soluțiile au făcut obiectul unui studiu aprofundat și ca au fost reținute numai soluțiile tehnice adecvate.
Proiectele tehnice propuse sunt analizate sub aspect economic, într-o forma definitiva, pe baza raportului costuri-beneficii; o astfel de analiza se face și în faza pregătirii proiectului.
Cu prilejul analizei definitive a soluțiilor tehnice, sub aspect economic, se caută și stabilirea relației optime a proiectului cu programul global (național) de dezvoltare, mai exact, se observa daca sectoarele pentru care se acorda finanțarea au o prioritate ridicata în dezvoltarea economica a tarii.
Aspectul comercial prezintă importanta pentru întreprinderile producătoare. în acest caz, se studiază elementele proiectului privind negocierile de vânzare-cumpărare, cererea pentru produsul ce se va fabrica, evoluția pieței de desfacere și a celei de aprovizionare cu materii prime, a forței de munca etc.
Vânzarea și comercializarea produselor trebuie sa vizeze:
localizarea pieței de desfacere;
competitivitatea anticipata ținând seama de producătorii existenți, potențiali, locali sau străini;
veniturile din vânzările anuale estimate din produse și servicii;
costurile anuale estimate cu promovarea vânzărilor și comercializarea.
Aspectul financiar al proiectului este strâns legat de cel comercial, el comportând doua laturi distincte: analiza prin prisma finanțatorului și stabilirea măsurii în care poate fi acoperita cu împrumuturi valoarea proiectului.
Evaluarea financiara se face pentru a vedea daca proiectul este suficient de rentabil pentru finanțator, dacă se obține profit.
Evaluarea financiara se face în doua etape:
Prima etapa (studiul de fezabilitate) consta într-o analiza financiara sumara, ce se face cu ocazia identificării proiectului, pentru a facilita alegerea soluției de fabricație și a echipamentelor necesare. Analiza vizează alegerea celei mai bune variante de proiect, în urma comparării variantelor concurente, pe baza unei aprecieri pertinente a valorii intrinseci a finanțării, înainte de a se introduce obligațiile financiare și fiscale.
A doua etapa consta în analiza financiara detaliata (planul de afaceri), ce se face cu ocazia elaborării definitive a proiectului sau a formei finale a acestuia. Ea are scopul de a releva rentabilitatea capitalurilor investite de finanțator, delimitând resursele proprii de cele împrumutate. De data aceasta se iau în considerare dobânzile de la împrumuturile bancare, impozitele pe profit, taxele vamale etc.
În analiza gestiunii, se are în vedere competenta echipei de proiect care va asigura ulterior gestiunea, precum și competenta companiei în structura căreia se afla echipa de proiect.
În analiza structurii administrative a echipei se cere ca ea să aibă o anumita autonomie pentru administrarea afacerii.
Evaluarea proiectelor și a impactului acestora asupra rezultatelor financiare ale cofinanțatorilor reprezintă o necesitate. Tehnicile folosite în stabilirea viabilității proiectelor iau în considerare trei variabile: lichiditățile, factorul timp și riscul.
Exista cinci tehnici importante de evaluare:
Perioada de recuperare a investiției;
Calculul ratei profitului;
Fluxul de numerar scontat (FNS);
valoarea neta actuala (VNA), în u.v.
rata interna de rentabilitate, în procente.
Multe organisme de finanțare clasifica proiectele după gradul lor de risc financiar și încorporează acest risc în rata previzionata a profitului (Tabelul 6.1), după o lista de control.
Lista de control a factorilor de risc care se iau în considerare în evaluarea financiara a proiectelor este următoarea:
Previziuni de piața
Tehnologie
Produse ale concurentei
Impactul asupra activităților curente ale consorțiului
Aptitudini de baza și competentele consorțiului în cadrul afacerii
Riscuri financiare
Impactul legislației
Riscul specific al tarii respective
Riscul politic
Riscul specific mediului înconjurător
F. Finanțarea proiectului
Pentru a calcula corect bugetul unui proiect, este important ca fiecare partener să înțeleagă bine suma pe care va trebui să o investească pentru finanțarea corecta a proiectului, în particular, pentru a evita surprizele de la sfârșitul proiectului.
Una din deciziile fundamentale și fără îndoiala, una din primele decizii manageriale strategice este cea referitoare la finanțarea proiectului. Finanțările în proiecte de cercetare-dezvoltare sunt recunoscute ca fiind cele mai riscante, deoarece nu exista suficiente date privind trecutul produselor sau serviciilor oferite care să susțină o eventuala investiție, sau un împrumut pe termen lung.
Principiul fundamental care sta la baza luării deciziei de finanțare este găsirea unei combinații fericite între sursa de finanțare și modul de utilizare a banilor.
Tabelul . Clasificarea proiectelor în funcție de gradul de risc financiar.
G. Auditul financiar
Auditul financiar (monitorizarea financiara) se înscrie în analiza financiara a proiectului ca fiind un instrument managerial care consta în evaluarea sistematica, documentata, periodica și obiectiva a modului în care se desfășoară proiectul (din punct de vedere al eficientei utilizării resurselor financiare), în scopul de a ajuta evoluția acestuia.
Verificarea activităților desfășurate în cadrul proiectului reprezintă o activitate cu caracter permanent și au ca scop avizarea etapelor realizate în vederea decontării parțiale.
Prin verificare trebuie înțeles procesul analizării rezultatelor activităților în scopul stabilirii daca acestea corespund cerințelor formulate. în plus, trebuie găsite soluții alternative pentru realizarea scopului proiectului.
Prin avizare se înțelege procesul analizei etapelor proiectului, în care se stabilește daca și în ce măsura exigentele clientului (finanțatorului) sunt satisfăcute (obiectivele parțiale sunt satisfăcute. Acum se verifica și se evaluează de către finanțator, prin reprezentantul sau autorizat, „adecvarea" produsului / serviciului realizat. Aceste avizări trebuie efectuate pentru asigurarea ca rezultatele proiectului sunt realizabile în condiții reale. și aceste rezultate trebuie documentate. Daca se dovedesc necesare adoptări sau modificări ale produsului / serviciului realizat după avizare, demersurile de modificare trebuie făcute având la baza un proces reglementat.
Analiza și controlul respectării obiectivelor și termenelor prevăzute se face având ca documente de referința contractul de finanțare, protocolul de colaborare a proiectului și eșalonarea plaților.
Auditul financiar presupune:
realizarea comparației între rezultatele obținute și cele prevăzute;
analiza stadiului de realizare a obiectivelor;
analiza eficientei utilizării fondurilor.
Procesul de monitorizare fiind un proces continuu, desfășurarea lui în bune condiții necesita participarea unui număr mare de persoane, cu responsabilități bine stabilite:
Conducătorul de proiect efectuează următoarele operații în cadrul unui audit:
verifica existenta tuturor documentelor și satisfacerea condițiilor precizate pentru decontarea etapelor;
verifica concordanta dintre suma decontata și suma planificata (suma decontata poate fi mai mica sau cel mult egala cu suma planificata);
certifica prin semnătura toate documentele;
în cazul aprobării decontării, transmite și direcției financiar-contabile o copie după devizul postcalcul pentru întocmirea formelor de plata.
Expertul financiar, ca reprezentant al finanțatorului, analizează documentele prezentate de conducătorul de proiect, efectuând următoarele operații:
verifica corectitudinea întocmirii documentelor financiare și concordanta cu actele prezentate;
verifica concordanta dintre suma solicitata și suma cheltuita, determinata pe baza documentelor prezentate și celor din documentația de contractare.
Reprezentantul finanțatorului poate cere, cu condiția respectării confidențialității informațiilor, documente și înregistrări contabile ale contractorului cu privire la cheltuielile de personal efectuate în cadrul proiectului, a echipamentelor achiziționate, în vederea verificării eligibilității costurilor.
În evidența contabila, fiecare proiect este urmărit pe un cont analitic separat, astfel încât sa se poată ști nivelul resurselor în orice moment. Aceasta este o condiție de baza pentru luarea unor decizii corecte de către managerul de proiect, în funcție de situațiile reale ce pot modifica nivelul diverselor componente ale bugetului.
În baza constatărilor auditului se întocmește, în termen de max. o luna, un raport de evaluare.
Daca exista abateri în ceea ce privește realizarea proiectului, expertul financiar poate propune o revizuire a planificării alocărilor, a bugetului alocat pe perioada următoare, precum și a planificării plăților.
În cazul proiectelor cu deficiente sau cu incertitudini privind posibilitățile de finalizare a temei se numește o comisie de către autoritatea contractanta care evaluează la contractor documentele financiar-contabile. Comisia da rezoluția privind acceptarea / neacceptarea decontării etapei sau chiar de reziliere a contractului.
1.3.2. Crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al comunității locale.
Pentru creșterea siguranței cetățeanului, primarul implementează proiecte prin intermediul cărora obține creșterea gradului de profesionalizare a cadrelor Poliției Locale a Primăriei.
Obiectivul general este de a îmbunătăți calitatea și eficiența serviciilor furnizate de către Primărie în beneficiul cetățenilor și contribuie la “crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al comunității locale”.
Obiectivul specific al proiectului se încadrează în obiectivul specific, pentru “Introducerea și menținerea în funcțiune a sistemelor de management”, prin faptul că acest proiect va sta la baza implementării primului sistem de management integrat, iar aplicarea acestuia vine în completarea îmbunătățirii serviciilor publice oferite de către administrația centrală și locală.
Administrația publică din România s-a văzut confruntată în ultimii ani cu schimbări semnificative în ceea ce privește cadrul propriu de funcționare, așteptările din partea politicului și cetățenilor, atribuții și responsabilități. atribuții și responsabilități.
În Planul Național de Dezvoltare 2014 – 2018 sunt prezentate o serie de probleme cheie ale administrațiilor publice de la noi din țară, dintre acestea, problemele specifice cu care se confruntă polițiile locale sunt următoarele:
• Probleme structurale și procedurale – cum ar fi slaba coordonare, fluxuri de informații, proceduri greoaie, netransparență și, în consecință, capacitatea limitată de a implementa politicile;
• Lipsa unei capacități de planificare și de management strategic;
• Slaba dezvoltare a resurselor umane, în raport cu exigențele actuale și viitoare;
• Relația cu cetățeanul și societatea civilă;
• Capacitate diminuată de acțiune a structurilor de ordine publică;
De asemenea, se precizează că “există o mare necesitate de a dezvolta capacitatea administrativă în ceea ce privește gestionarea programelor de dezvoltare în România.
Capitolul 21 privind „Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale” menționează că Statele Membre “trebuie să aibă structurile instituționale adecvate, operaționale, în vederea asigurării unei implementări corecte și eficiente atât din punct de vedere al managementului cât și al procedurilor financiare”.
O altă problemă identificată la nivelul administrațiilor publice din țara noastră o reprezintă nivelul scăzut de încredere al cetățeanului în serviciile oferite.
În urma diverselor cercetări și sondaje ale situației curente naționale, s-a constatat că nivelul de încredere în administrația locală nu este foarte ridicat.
Problematica legată de nivelul de încredere în administrația publică are două componente distincte:
• Credibilitatea administrației publice, asociată cu structurile existente, procesul de luare a deciziilor, guvernarea și eficacitatea organizațională. Aceste probleme sunt comune la nivelurile central și local ale administrației;
• Slaba receptivitate a serviciilor publice în ceea ce privește nevoile cetățenilor. Această componentă a grupat problemele care afectează în mod direct furnizarea serviciilor, incluzând alocarea de resurse, necesitatea de a acorda o mai mare atenție calității serviciilor publice și oportunitățile pentru schimbările de procese.
În cadrul prezentului proiect, prin implementarea Sistemului de Management Integrat în cadrul Poliției Locale se realizează un pas important în demersul organizației către dezvoltarea unui sistem modern și eficace de management, caracterizat prin:
• Eficiență – evitarea utilizării greșite a resurselor;
• Flexibilitate – mai puține conflicte între elementele diferitelor sisteme de management;
• Securitate – procese de comunicare îmbunătățite, prin stabilirea clară a responsabilităților și minimizarea riscurilor de a încălca prevederile legale;
• Inovare – implementarea unui proces de îmbunătățire continuă bazat pe managementul inovării;
• Consecvență a procesului de management strategic – minimizarea conflictelor dintre obiectivele strategice rezultate din cerințele contradictorii ale diferitelor standarde ale sistemelor de management;
• Imagine – construcția unei identități consecvente a organizației.
• Problemele menționate mai sus pot fi ameliorate prin avantajele pe care le conferă dezvoltarea unui sistem modern de management.
Proiectul contribuie și la îndeplinirea recomandărilor Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei din 19 septembrie 2001 privind Codul European de Etică al Poliției:
Recomandarea 12. “Poliția trebuie să fie organizată în așa fel încât membrii săi să beneficieze de respectul populației, atât ca profesioniști însărcinați cu aplicarea legii, cât și ca prestatori de servicii.”
Prin definirea clară a proceselor, responsabilităților și a indicatorilor de performanță ai activității, proiectul contribuie la ridicarea nivelului de profesionalism al instituției și al angajaților și la transformarea Poliției Locale într-un organ "transparent" de serviciu public. În acest fel, populația poate considera poliția ca pe un serviciu la dispoziția sa și nu ca pe o forță care i-a fost impusă.
Recomandarea 18. “Poliția trebuie să fie organizată astfel încât, să promoveze bunele raporturi între poliție și populație și, eventual, o cooperare efectivă cu celelalte organisme, asociații locale, organizații nonguvernamentale și alți reprezentanți ai populației, cuprinzând grupurile etnice minoritare.”
Sistemul de Management Integrat instituie instrumente și metode de control a relației cu cetățenii, precum și a impactului asupra mediului înconjurător, contribuind la integrarea instituției acesteia în societate. Proiectul integrează și bune practici cu privire la egalitatea de șanse, oferind un exemplu de urmat de comunitate și un partener de încredere în relația cu grupurile etnice minoritare.
Recomandarea 19.” Serviciile de poliție trebuie să fie pregătite să furnizeze
cetățenilor informații obiective despre activitățile lor, fără însă, a dezvălui informații confidențiale. Trebuie elaborate liniile directoare profesionale, care guvernează raporturile cu mass-media.”
Sistemul de management al securității informației instituie setul de măsuri tehnice și organizatorice ce permit instituției să furnizeze informații despre activitățile sale – pentru a-și câștiga încrederea populației – respectând în același timp confidențialitatea anumitor informații, pentru protejarea integrității persoanelor, a instrucției penale, din motive de securitate sau alte motive. De asemenea, clarificarea proceselor și a responsabilităților permite instituirea unor raporturi deschise și clare cu mass-media și plasarea acestora în cadrul legal și sub semnul obiectivității.
Prin beneficiile – descrise mai sus – aduse de implementarea și operarea unui sistem integrat de management, proiectul contribuie la îmbunătățirea capacității instituției de planificare strategică, la creșterea pregătirii resurselor umane, la creșterea receptivității instituției cu privire la cerințe, reglementări și riscuri și astfel la “crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic” și la îndeplinirea rolului Poliției Locale Sector 2 București.
RELEVANȚĂ
Modul în care proiectul se încadrează în strategia instituției, în strategiile locale și regionale:
Pornind de la situația actuală și nevoile de dezvoltare ale Sectorului 2 a fost Elaborat Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Sectorului 2 una dintre măsurile cuprinse în acesta fiind “Întărirea Capacității Instituționale”. Proiectul se încadrează în direcțiile date de strategia locală deoarece vizează întărirea capacității instituționale prin implementarea și menținerea unui Sistem de Management Integrat al Proceselor, Riscurilor și cerințelor de Calitate, Mediu, Sănătate și Securitate Ocupațională și Securitatea Informației la nivelul Poliției Locale a primăriei, acțiuni ce reprezintă premise ale performanței și a îndeplinirii rolului Poliției Locale:
• de a asigura menținerea liniștii publice, respectul legii și ordinii în cadrul societății;
• de a proteja și respecta libertățile și drepturile fundamentale ale individului;
• de a preveni, a depista și de a combate criminalitatea;
• de a oferi asistență și servicii populației.
Implementarea Sistemului de Management Integrat, obiectul prezentului proiect, contribuie la întărirea capacității instituționale a Poliției Locale a Primăriei și prezintă următoarele caracteristici:
• Relevanță: Prima etapă a implementării proiectului o reprezintă identificarea tuturor proceselor, riscurilor și cerințelor asupra acestora. În acest context vor fi abordate aspectele fundamentale cu care se confruntă o administrație locală, probleme comune și soluții comune, cu potențial de implicare în acele aspecte pe care le prezintă toate orașele europene;
• Perspectiva funcțională: În cadrul proiectului vor fi identificate procesele operaționale, instrumentele adecvate și responsabilitățile concrete pentru îndeplinirea obiectivelor asumate ale Sistemului de Management Integrat. Procedurile și responsabilitățile vor fi integrate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare, organigrama, fișele de post și alte documente organizatorice relevante; implementarea măsurilor IT pentru managementul securității informațiilor vor contribui la asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității proceselor operaționale;
• Conformitatea cu prevederile legale: Prin implementarea sistemului de management integrat al riscurilor, proiectul creează un cadru integrat pentru identificarea și respectarea reglementărilor legale aplicabile;
• Îmbunătățirea continuă pentru obținerea durabilității: Prin implementarea cerințelor Sistemului de Management al Mediului, proiectul sprijină îmbunătățirea continuă a zonei urbane, pentru obținerea durabilității;
• Orientare strategică: Prin implementarea instrumentelor de urmărire și analiză a indicatorilor de performanță și al aspectelor de calitate, mediu, sănătate și securitate, sistemul asigură informațiile pentru procesul decizional strategic și susține implementarea strategiilor;
• Integrare: Prin identificarea proceselor și a fluxurilor informaționale, sistemul sprijină integrarea acestora atât cu procese relevante din cadrul altor entități ale administrației centrale și locale, cât și cu părțile interesate din cadrul comunității: cetățeni, companii, societate civilă;
• Adaptabilitate: Prin introducerea unor instrumente informatice de modelare a proceselor de urmărire și prin definirea și analiza parametrilor de performanță a sistemului de management, sistemul de management promovează flexibilitatea și adaptabilitatea la condițiile în permanentă schimbare a mediului socio-economic și a cadrului legislativ. Prin introducerea măsurilor IT de securitate a informațiilor, proiectul sprijină adaptabilitatea organizației prin asigurarea fluxurilor de informații sigure în punctele de decizie.
GRUP ȚINTĂ
Grupul țintă al proiectului este reprezentat de Poliția Locală a Primăriei din cadrul Consiliului Local și angajații acesteia.
Prin implementarea Sistemului de Management Integrat, proiectul contribuie la controlul și eficientizarea proceselor și la transformarea Poliției Locale a Primăriei într-un organ "transparent" de serviciu public. În acest fel, este întărită capacitatea instituțională a organizației, fiind în același timp îndeplinite Recomandările Rec (2009) 10 privind Codul European de etică al poliției.
În activitățile proiectului este implicat întregul personal format din:
– funcționari publici,
– personal contractual.
Prin activitățile de instruire și de conștientizare, proiectul contribuie la ridicarea nivelului de profesionalism și a motivației corpului de funcționari publici.
Beneficiarii indirecți ai proiectului sunt:
– Consiliul Local: Proiectul contribuie la îndeplinirea obiectivelor din Planul Local de Dezvoltare Durabilă cu privire la întărirea capacității instituționale.
– Comunitatea locală: Proiectul va permite instituției să își îmbunătățească realizarea atribuțiilor sale în slujba cetățenilor.
Entitățile administrației publice în general: proiectul își propune să creeze un model de bună practică de urmat de alte instituții din administrația publică privind controlul și eficientizarea activităților.
Rezultatul principal al proiectului este îmbunătățirea și eficientizarea Sistemului de Management al Poliției Locale a Primăriei în scopul transformării acesteia într-un organ „transparent” și eficient de serviciu public.
Rezultatele directe obținute în urma Implementării Sistemului de Management Integrat al Proceselor, Riscurilor și al cerințelor de Calitate, Mediu, Sănătate și Securitate Ocupațională și Securitatea Informației în cadrul Poliției Locale a Primăriei cuprind:
– Harta proceselor și fișe descriptive ale proceselor modelate în sistemul informatic;
– Manualul Sistemului de Management Integrat și Manual de Proceduri Operaționale;
– Personal instruit cu privire la conducerea și operarea Sistemului de Management Integrat;
– Certificate de conformitate ale Sistemului de Management Integrat cu standardele internaționale aplicabile;
– Extindere a sistemului informatic pentru asigurarea securității informațiilor și datelor electronice și conformitatea Sistemului de Management cu cerințele SR ISO CEI 27001:2006;
– Evaluări ale Sistemului de Management Integrat conform criteriilor CAF și EFQM.
Implementarea Sistemului de Management Integrat prin implementarea celor patru sisteme de management contribuie la obținerea următoarelor rezultate indirecte:
– Implementarea și certificarea Sistemului de Management al Calității conform standardului SR EN ISO 9001:2008 va asigura că cerințele comunității sunt identificate și sunt luate măsuri sistematice pentru menținerea și îmbunătățirea satisfacției acestora;
– Implementarea și certificarea Sistemului de Management al Mediului conform standardului SR EN ISO 14001:2005 va asigura că impactul instituției asupra mediului este controlat și ameliorat, iar organizația își asumă dezvoltarea durabilă ca direcție strategică;
– Implementarea și certificarea Sistemului de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale conform standardului OHSAS 18001:2004 asigură controlul asupra riscurilor de îmbolnăvire profesională, contribuind la creșterea nivelului de satisfacție al personalului instituției;
– Implementarea și certificarea Sistemului de Management al Securității Informației conform standardului SR EN ISO CEI 27001:2006 va permite instituției să furnizeze informații despre activitățile sale pentru a respecta principiile transparenței, respectând în același timp confidențialitatea informațiilor specifice.
Funcționalitatea acestor sisteme de management duc la îmbunătățirea calității și eficienței serviciilor oferite de Poliția Locală a Primăriei, contribuind la creșterea siguranței cetățeanului din regiune, lucru care va influența creșterea încrederii cetățeanului în serviciile oferite de administrația publică.
2.PROCEDURI AUXILIARE
2.1 Utilizarea echipamentelor informatice
Principalul sistem informatic al Poliției locale este “rețeaua intranet ”. Pe această listă pot fi alerte privind persoane, vehicule și documente de identitate. Această bază de date este copiată de la sediul central din București pentru Direcțiile Județene ale Poliției locale. De aici sunt copiate spre diferitele sedii ale Poliției locale de pe teritoriul țării. După cum s-a menționat anterior, în prezent, Poliția locală implementează infrastructura de rețea în diferitele județe pentru a face posibil accesul on-line.
Accesul la Sistemele Informatice ale Poliției este on-line sau indirect prin intermediul radioului, telefonului sau faxului.
Sistemul informatic al Poliției locale va fi modernizat în viitorul apropiat.
2.1.1. Sisteme informatice
Principalul sistem informatic în context Schengen va fi SINS. Dezvoltarea acestui sistem a demarat, Asistența tehnică este prevăzută pentru acest an, pentru a realiza un studiu de fezabilitate, cerințele tehnice și funcționale și dosarul de licitație. Această asistență nu va fi solicitată în cadrul Phare ci va fi furnizată de la bugetul național în iunie/iulie acest an, pentru a câștiga timp.
Aceste planuri merită sprijinite. Intenția de a integra acest sistem în SIS în 2009/2011 este foarte ambițioasă. Pentru a evita eventualele eșecuri, ar fi o idee bună să se angajeze experți pentru a oferi o garanție de calitate proiectului.
De asemenea, este recomandabil să se invite colegi din diferite state membre, cum ar fi Grupul Stockholm, pentru a oferi consultanță cu privire la diferite chestiuni legate dezvoltarea NS. SIS. Este recomandabil să se viziteze state membre vechi și noi, pentru a obține anumite idei și soluții. Aceste state au aceleași probleme.
Pentru elaborarea cadrului legal și procedurilor legate de schimbul de date și protecția datelor este necesară asistență. De asemenea, este recomandabil să se ofere asistență în ceea ce privește implementarea sistemului. Acest lucru se poate realiza printr-un proiect de twinning. Dacă twinning-ul va fi realizat în 2009, este recomandabil ca acesta să fie realizat cu unul dintre noile state membre deoarece aceste state tocmai au trecut prin întregul proces.
Autoritatea pentru Străini (ApS) are un sistem integrat pentru problemele de migrație, azil și managementul vizelor care servește Sistemul de Informații al Autorității pentru Străini (SIMS), Visa on Line și Sistemul de Informații al Oficiului Național pentru Refugiați.
La 1 iulie 2011, toate oficiile consulare vor fi conectate la Sistemul Visa on-line.
Sistemele menționate mai sus vor fi modernizate pentru a putea lucra cu date VIS. Întrucât aceste sisteme au fost create recent și folosesc tehnologii moderne, nu sunt preconizate probleme majore.
2.1.2. Sistemul Informatic al Autorității pentru Străini
Autoritatea pentru Străini (ApS) are un sistem informatic integrat pentru problemele privind migrația, azilul și managementul vizelor, deservind Sistemul Informatic al ApS (SIMS), Visa on Line și Sistemul Informatic al Oficiului Național pentru Refugiați.
Acest sistem reprezintă un set de sisteme complexe pentru administrarea tuturor înregistrărilor privind străinii cărora li s-a acordat dreptul de ședere în România și pentru managementul solicitărilor de vize de intrare:
– 550 utilizatori din cadrul ApS și 797 utilizatori din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Poliției de Frontieră, Poliției și Serviciilor de Informații au acces la SIMS.
– 179 utilizatori din 75 misiuni diplomatice (conectate la internet prin intermediul unui VPN securizat) și 20 utilizatori din cadrul Centrului Național de Vize au acces la Visa on Line.
Rețeaua MAI constă din nodurile de comunicații din București, precum și din celelalte 40 de județe. Această rețea va putea oferi servicii de voce-date pentru unitățile M.A. Conexiunea dintre județe și M.A. se realizează prin rețeaua STS.
Rețeaua se bazează pe o tehnologie ATM. În prezent, toate unitățile din București sunt conectate și există o conexiune cu cele 40 de unități teritoriale (cu fiecare IJP). La sfârșitul lunii octombrie 2007, au fost instalate 12 rețele principale județene (rețeaua din reședința de județ). Șapte dintre acestea se află în orașele reședință din județele de frontieră. La sfârșitul anului 2006, vor funcționa alte 14 rețele principale județene. Toate acestea sunt implementate în orașele reședință din județele de frontieră. Aceasta înseamnă că la sfârșitul anului 2008 toate cele 22 de județe de frontieră vor fi conectate la rețeaua MAI.
Conform priorităților și disponibilităților Guvernului, MAI va estima mai târziu termenul limită pentru finalizarea rețelei în celelalte 13 județe rămase.
Poliția de Frontieră Română își dezvoltă propria rețea în județele de frontieră, ce va fi conectată la rețeaua județeană principală. Prin PHARE 2004, o rețea pilot de comunicații voce-date a fost înființată în județele Iași, Vaslui și Galați. Prin Phare 2005, acest sistem va fi extins în județele Botoșani și Suceava. Proiectul final Phare 2006 intenționează să continue dezvoltarea sistemului de comunicații pentru Poliția de Frontieră Română în cele două județe de la frontiera de nord Maramureș și Satu Mare, precum și în cele trei județe de la frontiera de sud-vest: Timiș, Caraș – Severin și Mehedinți. În celelalte județe de frontieră, sistemul de comunicații voce-date va fi finanțat din bugetul național prin contractul cu EADS, în cadrul căruia o rețea integrată de comunicații voce-date pentru Poliția de frontieră Română va fi înființată înainte de anul 2009 (în funcție de stadiul implementării diferitelor faze, așa cum am menționat mai sus).
Rețeaua este punctul slab al infrastructurii autorităților de aplicare a legii din România. Datorită inexistenței conexiunilor de rețele, în majoritatea cazurilor, bazele de date sunt copiate din București către o reședință de județ și de acolo către diferitele locații ale Poliției și Poliției de Frontieră de pe teritoriul județului. Aceste copii sunt reînnoite o dată sau de mai multe ori pe zi, după necesități. Acest lucru pune în pericol integritatea datelor. De asemenea, din punctul de vedere al protecției datelor, se pun o serie de semne de întrebare, deoarece există foarte multe copii ale informațiilor cu caracter personal și nu există posibilitatea monitorizării atente a acestora.
Sisteme viitoare
Acest capitol descrie principalele schimbări ale diferitelor sisteme informatice Schengen relevante pentru a pregăti integrarea în Schengen.
2.1.3. Extinderea rețelei
După cum s-a afirmat anterior, principalul motiv de îngrijorare în ceea ce privește infrastructura îl reprezintă rețeaua. Până la sfârșitul acestui an, toate județele – cu excepția a 13 – vor fi conectate la rețeaua MAI. În prezent nu există nici un plan pentru aceste 13 județe.
Poliția de Frontieră își extinde propria rețea în toate cele 22 județe de frontieră. Termenul limită pentru acest proces a fost decembrie 2010.
STS este responsabil pentru conectarea rețelelor județene cu rețeaua MAI din București. Acest lucru pare că este în grafic. Singura problemă existentă se referă la o anumită lipsă de comunicare între MAI și STS datorită căreia, un punct de acces STS a fost livrat la o locație greșită.
2.1.4. Sistemul Informatic Național de Semnalări (NISA)
Principalul sistem informatic compatibil cu SIS II în contextul necesității de a asigura securitatea frontierei va fi Sistemul Informatic Național de Semnalări (SINS).
OUG nr. 128/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea NISA, aprobată prin Legea nr. 345/2005 a fost publicată în MO nr. 1086/02.12.2005.
Planul cadru de Implementare al SINS, precum și Normele Metodologice de implementare a Legii nr. 345/2005 urmează să fie elaborate și transmise spre aprobare prin HG în 2006.
Conform OUG nr. 128/2005, M.A.I. reprezintă autoritatea publică centrală care administrează și este responsabilă pentru funcționarea SINS, pentru menținerea integrității sistemului, precum și furnizarea de date pentru SIS, conform prevederilor acquis-ului Schengen.
Conform OUG nr. 128/2005, din punct de vedere tehnic, SINS va fi administrat de către Direcția de Informatică și Comunicații, structura centrală a MAI cu atribuții în domeniul IT&C. De asemenea, în cadrul DCI a fost înființat Serviciul SIS prin OMAI nr. I/0610/26.09.2005.
În prezent, acest departament este format din:
1 șeful de departament
3 manageri de proiect
3 ingineri de sistem și de comunicații
3 administratori de baze de date
3 analiști de planificare și coordonare a proiectelor IT
1 personal administrativ
Departamentul este subordonat șefului DCI din cadrul MAI. DCI coordonează toate structurile MAI în domeniul IT&C și se subordonează direct secretarului general al MAI.
SINS va cuprinde datele de interes național și datele transmise către partenerii Schengen. SINS va transmite alertele naționale către CS.SIS. Sistemul va avea o interfață pentru up-datarea și interogarea dintre SINS și sistemele naționale.
Sistemul va fi modernizat (up-datat) și consultat de către:
IGPR
IGPF
ApS
Biroul SIRENE
Sistemul va fi consultat numai de către:
ONR
IGJR
INEP
Direcția Regim Permise și Înmatriculări Vehicule
Sistemul trebuie să fie flexibil pentru a putea fi extins către un număr mai mare de utilizatori, cum ar fi: ANV, MJ etc.
Vor exista două copii tehnice, dar încă nu au fost stabilite locațiile. La nivel central, aplicația care va administra datele SINS va dispune de interfețele necesare pentru up-datarea datelor în baza centrală de date și a datelor din copiile tehnice. La nivelul copiilor tehnice, interfețele pentru interogarea datelor vor fi instalate.
Cu excepția utilizatorilor SIRENE, interogarea va fi făcută doar pe copiile tehnice. Up-datarea va fi făcută direct la nivelul central al SINS.
IGPR, IGPF și ApS își vor up-data aplicațiile lor prin interogări directe în/din bazele lor de date și din SINS. O interfață consultativă a SINS va funcționa pentru restul instituțiilor implicate.
SINS va fi un sistem de alertă, alertele vor fi succinte, iar informațiile complementare necesare de la inserare la identificare vor fi produse și furnizate de către Biroul SIRENE folosind un format template.
Biroul SIRENE vor avea aceste formate template într-o bază de date. Biroul SIRENE va fi punctul național de intrare a tuturor informațiilor complementare referitoare la alertele Schengen și va fi conectat la alte birouri SIRENE printr-un sistem messenger.
2.1.5. Arhitectura Sistemului național IT
O soluție pentru asigurarea periodică de backup-uri (zilnică, săptămânală, lunară) va fi prevăzută la nivel central, la nivelul copiilor tehnice și la nivelul Centrului de Recuperare în caz de Dezastre.
Alertele vor fi introduse de autoritățile competente (IGPR, IGPF și ApS) la nivel central și local. Biroul SIRENE va verifica dacă alertele sunt emise legal, în conformitate cu criteriile stabilite pentru fiecare articol.
Sistemul va oferi posibilitatea de a monitoriza alertele introduse la nivel central sau local.
Biroul Sirene va înregistra aceste alerte.
Fiecare alertă va fi precedată de o căutare în baza de date, în scopul evitării redundanțelor și va produce efecte în toate bazele de date implicate. Pentru fiecare consultare, utilizatorul va introduce criteriile de căutare o singură dată în vederea consultării tuturor bazelor de date implicate printr-o singură interogare.
Următoarea schemă prezintă modalitatea prin care oficiile consulare naționale și Centrele Naționale VISA vor accesa informația din SINS. Interogarea în baza de date se face prin intermediul Centrului Național de Vize, care acționează ca o interfață între oficiile consulare și ApS.
Subsistemul IT al SISF
Subsistemul IT al SISF va fi creat în cadrul contractului EADS și va fi bazat pe o arhitectură de tip client ce va utiliza Arhitectura Orientată spre Servicii (SOA).
Principalul obiectiv este de a crea și implementa un sistem IT on-line care să fie operat de toate instituțiile cu responsabilități în domeniul managementului frontierelor, ținând totodată cont de standardele deschise necesare interconectării cu sistemele IT operate de aceste instituții, precum și cu sistemele IT internaționale (VIS, SIS). Sistemul IT va trebui să fie, de asemenea, compatibil cu cerințele tehnice și operaționale identificate de UE și Schengen.
Pe lângă celelalte sisteme IT ale diferitelor instituții menționate anterior, este necesar un Portal comun, care să asigure managementul comun al acestor subsisteme, managementul cererilor de date, care să poată integra informații din mai multe surse și să le poată oferi printr-o interfață unică, care să poată defini și controla diferitele roluri pentru diferitele tipuri de utilizatori, precum și să controleze securitatea întregului sistem.
Sistemul propus ar trebui de asemenea să sprijine alte instituții în îndeplinirea sarcinilor atunci când acestea sunt relevante pentru criminalitatea trans-frontalieră, migrația ilegală sau persoanele și obiectele căutate internațional (de ex. oferirea informațiilor SIS poliției naționale pentru utilizare în controalele regulate, verificările de control al traficului, etc.)
Strânsa cooperare cu proiectul SINS este necesară pentru atingerea acestor scopuri.
2.2. Achiziții publice
A. PREZENTAREA ȘI ANALIZA CONCEPTULUI DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ
Aspecte generale privind achizițiile publice
Achizițiile publice reprezintă un domeniu de importanță primordială în planul realității juridice, economice și tehnice a societății românești, fiind apreciate ca pilonul investiției publice în dezvoltare iar dintr-o abordare strict pragmatică reliefam caracterul de proces inerent pentru funcționarea propriu-zisă și desfășurarea în condiții cât mai bune a activităților entităților publice, sau care desfășoară o activitate de interes public, implicând utilizarea unor resurse financiare semnificative, a căror principală sursă este bugetul statului, bugetul local și într-o măsura tot mai mare fondurile europene.
Fenomenul abordat, prezintă un factor de risc ridicat în privința săvârșirii unor fapte infracționale care au ca rezultat fraudarea bugetului public în interesul unor persoane sau grupuri de interese, caracterul aparte și extrem de sensibil al acestui domeniu, abordat din perspectiva organelor judiciare fiind conferit de faptul că, invariabil, infracțiunile comise sunt în legătură directă cu infracțiuni de corupție, iar realizarea probațiunii este adesea dificilă.
Acest fenomen este deosebit de important întrucât actele de corupție înregistrate în procesul achizițiilor publice nu se rezumă numai la darea și luarea de mită sau traficul de influență, ci înglobează acea rețea de indivizi, grupuri și organizații între care există relații de complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă în scopul satisfacerii unor interese materiale și morale publice sau private
Pericolul social deosebit al infracțiunilor specifice domeniului achizițiilor publice, derivă și din faptul că, de regulă, acestea nu se pot comite fără complicitatea unui funcționar public cu funcție de conducere din cadrul entităților publice, organe ale administrației publice centrale și locale, companii naționale, regii autonome etc. sau, deseori, cu complicitatea unei părți sau chiar a tuturor membrilor unei comisii.
Conștiente de problemele deosebit de grave pe care le generează acest fenomen asupra dezvoltării social-economice generale, instituțiile statului, în mod individual sau împreună, încearcă să identifice cele mai eficiente mijloace de contracarare eficiența interacțiunii între diferitele organisme cu rol de control orizontal în stat reducând riscul de corupție din sistem dar acest lucru nu s-a realizat până în prezent sau s-a realizat prea puțin în țara noastră.
Pentru a contracara aceste riscuri și pentru buna desfășurare a procesului de achiziție publică, legiuitorul, atât cel comunitar cât și cel național, a stabilit reguli stricte și proceduri comprehensive care trebuie respectate de către autoritățile contractante atunci când atribuite contracte de achiziții publice.
Definirea noțiunii de achiziție publică și terminologia specifică acesteia
In accepțiunea noastră prin noțiunea de achiziție publică se înțelege dobândirea definitivă sau temporară de către o persoană juridică numită autoritate contractantă, a unor produse, servicii sau lucrări și nu în ultimul rând a unor sume de bani sau alte foloase în condițiile închirierii și concesionării bunurilor proprietate publică, prin atribuirea unui contract de achiziție publică sau de concesiune;
Actuala reglementare a achizițiilor publice aduce, alături de noile concepte europene în materie, și o serie de termeni absolut necesari pentru clara redactare și justa interpretare a normelor juridice, pentru care în aceasta secțiune am prezentat terminologia specifică achizițiilor publice, prevăzută de dreptul național.
B. DREPTUL COMUNITAR ȘI NAȚIONAL ÎN DOMENIUL ACHIZIȚIILOR PUBLICE
Acquis-ul comunitar în materia achizițiilor publice
În domeniul achizițiilor publice procedura de atribuire a contractelor este reglementată la nivel european prin două directive.
Directiva 2004/17/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 31 martie 2004, de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale;
Directiva 2004/18/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 31 martie 2004, privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii.
Achizițiile publice și evoluția cadrului legislativ național
În vederea îndeplinirii condițiilor aderării la Uniunea Europeană, s-a adoptat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006. Ulterior a fost emisă HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, reglementari care au fost modificate prin O.U.G. nr. 94 din 26 septembrie 2007; Legea nr. 128 din 5 mai 2007 O.U.G. nr. 143 din 28 octombrie 2008 ; O.U.G. nr. 228 din 30 decembrie 2008 ; O.U.G. nr. 19 din 7 martie 2009 și O.U.G. nr. 72 din 17 iunie 2009.
Scopul și cauzele adoptării O.UG. nr. 34/2006pot fi descrise astfel:
Necesitatea existenței concurenței între operatorii economici implicați în procesul de atribuire a contractelor de achiziții publice.
Necesitatea utilizării eficiente a fondurilor publice, adică costuri financiare rezonabile în raport cu rezultatele obținute.
Garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu față de agenții economici implicați în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică.
Asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică
C. SISTEMUL ACHIZIȚIILOR PUBLICE IDENTITĂTILE SISTEMULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE
Sistemul achizițiilor publice ca parte a realității juridico-economico-tehnică a societății românești desemnează ansamblul regulilor, principiilor, instituțiilor și acțiunilor referitoare la modul de închiriere, administrare și concesionare a bunurilor proprietate publică și de cheltuire a banilor publici în interesul comunității în care cererea lansată de o autoritate contractantă se întâlnește cu oferta unui operator economic.
În cadrul sistemului de achiziție publică, elementele componente interacționează între ele condiționându-se, potențându-se sau anihilându-se unele pe celelalte, acestea fiind următoarele:
Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice
Elaborează strategia în domeniul achizițiilor publice, reglementează cadrul legal, consiliază
metodologic autoritățile contractante în procesul de atribuire a contractelor de achiziție publică, monitorizează modul de atribuire a contractelor, face control ex-post și programe de instruire.
Autorități contractante
Din păcate, definiția autorității contractante din legislația noastră a copiat pe cea din directivele europene fără a acoperi bine domeniul companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care nu își desfășoară activitatea într-un mediu complet concurențial, fiind în continuare subvenționate. Astfel, în timp ce pentru o mare parte a achizițiilor, operatori majoritar privați se încadrează în definiția autorității contractante și sunt obligați să respecte procedurile prevăzute de O.U.G. 34/2006 (deși nu utilizează fondurile publice), unități cu capital integral public precum societățile județene de drumuri și poduri (din subordinea consiliilor județene. nu se încadrează conform textului legii în noțiunea de autoritate contractantă și nu sunt obligate să respecte legea achizițiilor.
Operatorii economici
În acord cu dreptul național aplicabil contractelor de achiziție publică, are calitatea de operator economic oricare furnizor de produse, prestator de servicii ori executant de lucrări – persoană juridică, de drept public sau privat, ori grup de astfel de persoane cu activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piață produse, servicii și/sau execuție de lucrări.
Cât privește grupările de operatori economici, dreptul comunitar stabilește că acestea pot depune oferte sau a unei cereri de participare, autoritățile contractante nu pot impune ca grupările de operatori economici să aibă o anumită formă juridică, dar gruparea selectată poate fi constrânsă să dobândească o anumită formă juridică dacă i s-a atribuit contractul, în măsura în care această transformare este necesară în scopul bunei execuții a contractului.
Supraveghetorii sistemului
Supravegherea sistemului de achiziție publică se realizează prin control ex-ante efectuat de Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (UCVAP) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și monitorizarea și controlul ex-post efectuat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice -ANRMAP).
Monitorizarea vizează analiza sistemului de achiziții publice în ansamblu, care este urmărit atât din punct de vedere statistic, cât și din punct de vedere al modului în care anumite activități „cheie" sunt corect executate de către autoritățile contractante și se realizează de ANRMAP, în special pe baza suportului tehnic oferit de platforma SEAP, fiind una obligatorie, CE solicitând Statelor Membre să prezinte anual date relevante ale sistemului achizițiilor publice.
Considerăm că acest sistem de control încrucișat și pe etape are o structură alambicată și nu toate instituțiile în situația de a organiza achiziții publice, în special în teritoriu, i-au înțeles încă foarte bine subtilitățile.
D. PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ DOMENIUL ACHIZIȚIILOR PUBLICE
Toate procedurile de achiziții publice trebuie să respecte Tratatul CE, și în situațiile aplicabile, legislația secundară a UE privind achizițiile publice.
Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică evidențiază într-un mod obiectiv și concis scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor ce vizează acest domeniu:
Principiul legalității
În materia achizițiilor publice, principiul legalității semnifică încheierea contractului de achiziție publică care intră în domeniul de aplicare al legislației cu privire la achizițiile publice, în acord cu procedurile, regulile și etapele stabilite de legislația aplicabilă.
Principiul predominației interesului public asupra interesului privat
În domeniile limitativ prevăzute de Legea contenciosului administrativ se înscrie și domeniul achizițiilor publice, fapt ce atribuie contractelor de achiziție publică natura juridică a contractelor administrative, în sensul că părțile nu sunt pe poziții de egalitate, întrucât interesul public predomină asupra interesului privat. Protejarea interesului public limitează principiul autonomiei de voință, în sensul că părțile trebuie să accepte unele clauze de ,,natură reglementară" stabilite de lege.
Principiul specificității contractului de achiziție publică
Contractul de achiziție publică constituie o specie a contractului administrativ, situație în care acesta trebuie să respecte atât regimul juridic stabilit de legea contenciosului administrativ pentru contractul administrativ cât și regimul juridic stabilit de O.U.G. nr.34/2006 pentru contractul de achiziție publică.
Principiul liberei circulații a bunurilor;
În principiu, realizarea unei piețe comune presupune ca: barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative între țările respective să fie înlăturate, ceea ce se numește „integrare negativ"; să fie elaborate reguli privind circulația liberă a celor patru componente ale pieței, un proces de armonizare a reglementărilor naționale și de stabilire și aplicare a unor politici comune, ceea ce se numește „integrare pozitivă"; permanenta ajustare și adaptare la schimbări; înlăturarea oricărui control vamal în interiorul zonei ceea ce duce la completa integrare a piețelor naționale, la formarea unei adevărate piețe interne/unice, piața unică însemnând cel mai avansat proces de integrare în plan comercial.
Principiul liberei circulații a persoanelor
Libera circulație a persoanelor funcționează în interiorul granițelor Comunității Europene. Pentru a se realiza acest obiectiv, factorul uman trebuie să aibă mobilitatea necesară la nivelul economiei.
Principiul liberei circulații a capitalurilor
Din punct de vedere al libertății circulației capitalurilor, Tratatul are o secțiune distinctă destinată serviciilor în mod special, secțiune în care este reglementată libertatea de a furniza servicii pe tot cuprinsul Comunității, prin abolirea oricăror restricții existente asupra libertății de a furniza servicii în interiorul Comunității, de către persoane cu naționalitatea unui stat membru și care oferă serviciile unei persoane din alt stat al Comunității".
Principiul libertății de a presta servicii
În conformitate cu directivele europene, autoritățile contractante nu pot impune persoanelor fizice sau juridice de drept privat cărora le este atribuit un contract, nici o discriminare bazată pe naționalitatea subcontractanților, întrucât sunt admise în mod provizoriu numai restricțiile privind participarea la contracte de achiziții publice de lucrări sub forma prestării de servicii sau prin intermediul agențiilor sau sucursalelor cu ocazia atribuirii contractelor de achiziții publice de lucrări.
Principiul tratamentului egal
Tratamentul egal constă în stabilirea și aplicarea, oricând pe parcursul procedurii de atribuire, de reguli, cerințe, și criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încât, aceștia să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți;Potrivit acestui principiu fiecare potențial participant la procedura de atribuire de achiziție publică trebuie să cunoască în avans regulile și condițiile cărora este necesar să se supună și să știe că fiecare participant aplică aceleași condiții.
Principiul nediscriminării
Nediscriminarea presupune asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale pentru ca orice operator economic, indiferent de naționalitate să poată participa la procedura de atribuire și să aibă șansa de a deveni contractant;
Principiul recunoașterii reciproce
În conformitate cu acest principiu, statul membru trebuie să accepte produsele și serviciile livrate/prestate de un agent economic din alt stat membru dacă produsele și serviciile respectă într-o manieră obiectivă prescripțiile existente în statul membru de origine.
Aplicarea acestui principiu în materia achizițiilor publice înseamnă că statul membru în care serviciului este prestat trebuie să accepte specificațiile tehnice, diplomele, certificatele și calificările obținute într-un alt stat membru.
Principiul transparenței
Are în vedere aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire și execuție a contractelor de achiziție publică, acest lucru constituind starea de normalitate în orice contract plătit din banii contribuabilului ca fiind transparent și nu secretizat
Transparența presupune atât publicarea tuturor informațiilor relevante care să poată permite participantului în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică să decidă în cunoștință de cauză dacă participă sau nu în cadrul acestei proceduri, cât și realizarea procesului de desemnare a câștigătorului procedurii pe baze obiective.
Principiul proporționalității
Proporționalitatea vizează asigurarea corelației între necesitatea autorității contractante, obiectul contractului de achiziție publică și cerințele solicitate a fi îndeplinite;
Principiul utilizării eficiente a fondurilor
Eficiența utilizării fondurilor presupune aplicarea procedurilor de atribuire competiționale și utilizarea de criterii care să reflecte avantajele de natură economică ale ofertelor în vederea obținerii raportului optim între calitate și preț;
Principiul asumării răspunderii
Presupune determinarea clară a sarcinilor și responsabilităților persoanelor implicate în procesul de achiziție publică, urmărindu-se asigurarea profesionalismului, imparțialității independenței deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.
Putem concluziona că în procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, orice situație pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute mai sus.
E. APLICABILITATEA NORMELOR DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ
Domeniu de aplicare la nivel național
Legislația națională în materie de achiziții publice se aplică pentru:
a)atribuirea contractului de achiziție publică, inclusiv a contractului sectorial, b)încheierea
acordului-cadru;
c)atribuirea, de către un operator economic fără calitate de autoritate contractantă, a unui contract de lucrări.
În afara categoriilor de contracte, respectiv cele cărora le sunt aplicabile prevederilor legislației achizițiilor publice și cele cărora nu le sunt aplicabile aceste prevederi mai există o a treia categorie de contracte, respectiv contractele rezervate, ca fiind acelea pentru care statele membre au rezervat drepturile de participare la procedurile de atribuire atelierelor protejate sau contractele pentru care statele membre au rezervat executarea lor în cadrul programelor de ocupare protejate.
Excepții de aplicabilitate în dreptul comunitar
La nivelul dreptului comunitar nu intră sub incidența legislației aplicabile procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică următoarele contracte:
contractele de achiziție publică al căror obiect are valoare estimată sub pragurile stabilite de art.7 din Directiva nr.18/2204.
contractele de achiziție publică care, în acord cu Directiva 2004/17/CE, sunt atribuite de autorități contractante care desfășoară una sau mai multe din activitățile prev.la art.3-7 și sunt atribuite pentru desfășurarea respectivelor activități..
contractele de achiziție publică care sunt excluse în mod expres din domeniul de aplicare al Directivei nr.17/2004/CE.
contractele de achiziții publice în urma cărora autoritățile contractante pot pune la dispoziție sau pot exploata rețelele publice de telecomunicații.
contractele de achiziții publice declarate secrete în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză, dacă execuția acestora trebuie însoțită de măsuri speciale de siguranță, conform dispozițiilor legale în vigoare în statul membru în cauză, sau dacă protejarea intereselor esențiale ale respectivului stat membru impun acest lucru.
contractele de achiziții publice încheiate în temeiul unui acord internațional în conformitate cu Tratatul între un stat membru și una sau mai multe țări terțe privind bunurile sau lucrările necesare realizării sau exploatării în comun a unei lucrări de către statele semnatare sau serviciile necesare realizării sau exploatării în comun a unui proiect de către statele semnatare.
contractele de achiziție publică atribuite în temeiul unui acord internațional referitor la staționarea trupelor și privind angajamentele unui stat membru sau ale unei țări terțe.
contractele de achiziție publică atribuite în temeiul procedurii specifice a unei organizații internaționale.
contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect achiziția sau locațiunea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau referitoare la drepturile asupra respectivelor bunuri. Asemenea dreptului național (în realitate dreptul național asemenea celui comunitar), contractele de servicii financiare încheiate în paralel, înainte sau simultan cu contractul de achiziție sau de închiriere, indiferent de formă, aflate în legătură cu contractele de achiziție de lucrări sunt reglementate de Directiva nr.18/2004/CE.
j) contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect achiziția, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe destinate difuzării de către organele de radiodifuziune și privind timpii de emisie.
k) contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect servicii de arbitraj și de conciliere.
l) contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect servicii financiare referitoare la emisiunea, cumpărarea, vânzarea și transferul de titluri sau de alte instrumente financiare, în special operațiunile de strângere de bani sau de capital ale autorităților contractante, precum și servicii furnizate de băncile centrale.
m) contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect contractele de muncă.
n) contractele de achiziții publice de servicii care au ca obiect servicii de cercetare și de dezvoltare, altele decât cele ale căror beneficii revin exclusiv autorităților contractante pentru uz propriu în cadrul propriilor activități, cu condiția ca serviciul prestat să fie integral remunerat de către autoritatea contractantă.
o) contractele de concesionare a serviciilor definite la art.1 alin.4 din Directiva nr.18/2004/CE. În acord cu dispoziția comunitară menționată, „concesionarea serviciilor" este un contract care prezintă aceleași caracteristici ca și contractul de achiziții publice de servicii, cu excepția compensației pentru serviciile prestate, care pot consta fie exclusiv în dreptul de exploatare a respectivelor servicii, fie în dreptul de exploatare plus rată.
p) contractele de achiziții publice atribuite de o autoritate contractantă unei alte autorități contractante sau unei asocieri de autorități contractante pe baza unui drept exclusiv de care acestea dispun în temeiul dispozițiilor legale aplicabile, sub condiția ca respectivele acte să fie compatibile cu tratatul.
F. PROCEDURILE DE ATRIBUIRE A CONTRACTELOR DE ACHIZIȚII PUBLICE
Astfel cum rezultă din dispozițiile legislației naționale, contractul de achiziție publică se atribuie ca urmare a parcurgerii unei proceduri anume stabilite de lege. În acest sens, procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică sunt:
licitația deschisă, caracterizată prin libertatea absolută a oricărui operator economic interesat de a participa la această procedură. Legea stabilește pentru operatorul economic dreptul de a participa și nu obligația.
licitația restrânsă este fragmentată în două etape, respectiv etapa în care orice operator economic are dreptul de a-și depune candidatura și etapa în care numai candidații selectați dobândesc dreptul de a depune oferta.
dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-și depune candidatura și prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidații admiși, în scopul identificării uneia sau mai multor soluții apte să răspundă necesităților sale, urmând ca, pe baza soluției/soluțiilor, candidații selectați să elaboreze oferta finală. Astfel cum se poate observa și această procedură este împărțită în trei etape: (I)depunerea candidaturii, (II) admiterea candidaților și (III) depunerea ofertei finale de către candidații selectați;
negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidații selectați și negociază clauzele contractuale, inclusiv prețul, cu unul sau mai mulți dintre aceștia. Negocierea poate fi:
– negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare;
– negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.
cererea de oferte constituie o procedură simplificată prin care autoritatea contractantă are dreptul să solicite oferte de la mai mulți operatori economici. Astfel cum se poate observa, în acest caz operatorii economici au o atitudine pasivă, în sensul că aceștia sunt solicitați să depună oferte de către autoritatea contractantă.
concurs de soluții, respectiv procedura aplicabilă în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice și peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, pentru achiziționarea unui plan sau proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurențiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii.
Procedurile de licitație deschisă și licitație restrânsă reprezintă regula de atribuire a oricărui contract de achiziție publică iar dialogul competitiv, negocierea și cererea de oferte reprezintă excepții de la regula de atribuire.
G.TIPURI DE CONTRACTE DE ACHIZIȚII PUBLICE ȘI REGULI DE ESTIMARE A VALORII ACESTORA
Contracte de achiziție publică
Contractul de achiziție publică reprezintă instrumentul juridic prin care organismele publice intră în relații comerciale cu operatorii economici pentru a-și satisface necesitățile de produse, servicii sau lucrări.
Contractul de lucrări este acel contract de achiziție publică care are ca obiect:
fie execuția de lucrări legate de una dintre activitățile cuprinse în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 34/19-04-2006 sau execuția unei construcții;
fie atât proiectarea, cât și execuția de lucrări legate de una dintre activitățile cuprinse în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 34/19-04-2006 sau atât proiectarea, cât și execuția unei construcții;
fie realizarea prin orice mijloace a unei construcții care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă.
Contractul de furnizare este acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără opțiune de cumpărare.
Contractul de servicii este acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, așa cum sunt acestea cuprinse în O.U.G. nr. 34/19-04-2006, anexele nr. 2A și 2B.
Contracte publice speciale
Contractele de concesiune
Contractele sectoriale
Contractele subsecvente
Atât legiuitorul comunitar cât și legiuitorul național au reglementat în mod exhaustiv procedura de stabilire a valorii obiectului contractului de achiziție publică.
Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opțiuni și, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului.
2.3. Gestiunea patrimoniului
A. GESTIONAREA PATRIMONIULUI PUBLIC
a) Noțiunea de gestionar
În conformitate cu art. 1 din Legea 22/1969 modificată și completată prin Legea 54/1994, este considerată gestionar, persoana încadrată la o instituție publică, care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a unei instituții publice, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile.
Pentru instituțiile publice, funcțiile prin a căror ocupare angajatul dobândește calitatea de gestionar sunt stabilite de ministere sau celelalte organe centrale ordonatoare.
Ca atare, pentru ca o persoană să fie considerată gestionar, trebuie să aibă calitatea de angajat și să exercite cumulativ trei categorii de atribuții (primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri).
Calitatea de angajat o are persoana care a încheiat în scris cu instituția publică, un contract individual de muncă.
În instrucțiunile de aplicare ale art.9 din Legea 22/1969 se prevede că în unitățile mici care nu au în statul de funcții postul de gestionar sau alți salariați cărora să li se poată încredința efectuarea acestor operații pot face operațiuni de primire, păstrare și eliberare de bunuri.
Este necesar totuși, a delimita noțiunea "gestionarului de drept", care este dată în interesul legii și noțiunea "gestionarul de fapt" (contabilul) care face în mod întâmplător acte de gestiune, dar care nu fac parte din atribuțiile sale principale de serviciu.
Gestionarul de fapt nu dobândește însă, prin efectul asimilării sale sub aspectul răspunderii integrale, calitatea de gestionar în înțelesul legii (gestionar de drept); singurul element comun este acela al răspunderii integrale. Sub toate celelalte aspecte, cele două categorii se deosebesc, gestionarul de fapt nefiind obligat să constituie garanție. Este indicat însă, ca în aceste cazuri speciale, gestionarul de fapt să încheie cu instituția publică un angajament scris privind răspunderea materială.
Situații speciale privind atribuirea calității de gestionar
Pot să mai aibă calitate de gestionar, personalul sezonier sau temporar, încadrat pe perioadă determinată care au obligativitatea depunerii garanției integrale în numerar.
b) Conceptul de gestiune
În dicționarul enciclopedic român sunt prezentate două definiții ale noțiunii de gestiune:
totalitatea operațiunilor de primire, păstrare și eliberare a bunurilor materiale sau a valorilor bănești, îndeplinite de o persoană încadrată în muncă în cadrul atribuțiilor sale principale de serviciu;
totalitatea bunurilor încredințate uneia sau mai multor persoane în vederea păstrării și mânuirii lor.
Se poate spune, deci, că gestiunea constituie totalitatea bunurilor încredințate uneia sau mai multor persoane, în vederea primirii, păstrării și eliberării acestora prin operații legale care să asigure integritatea lor.
c) Clasificarea gestiunilor
După natura bunurilor gestionate acestea se clasifică în:
gestiuni de bunuri (valori materiale)
gestiuni bănești
alte valori
Gestiuni de valori materiale (bunuri) sunt gestiuni cu evidență cantitativă; ele se caracterizează prin aceea că evidența tehnico – operativă se ține pe fiecare produs în parte numai cantitativ și cu indicarea tuturor specificațiilor.
Gestiuni bănești reprezintă totalitatea valorilor bănești; ele se organizează în funcție de specificul și complexitatea activității sub formă de casierii, ghișee sau puncte de încasări și plăți, în baza reglementărilor legale.
d) Înființarea gestiunilor și obiectul acestora
Deși prin lege nu se stabilește în mod expres care sunt condițiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru înființarea unei gestiuni este necesar să se țină cont de unele criterii orientative care s-au desprins din activitatea practică, astfel:
volumul operațiunilor de intrări și ieșiri a bunurilor
locul ales pentru depozitare
destinația bunurilor
volumul, complexitatea și specificul operațiilor de încasări și plăți
Prin decizia sau ordinul de constituire (organizare) a unei gestiuni trebuie să se prevadă obligatoriu:
denumirea gestiunii;
data înființării gestiunii;
obiectul gestiunii, respectiv natura bunurilor;
nominalizarea gestiunii, prin atribuire de numere de ordine sau de numere după tipul de bunuri (atunci când sunt constituite mai multe gestiuni în cadrul aceleiași entități publice).
B. INVENTARIEREA PATRIMONIULUI UNEI ENTITĂTI PUBLICE
A. PROCEDURA OPERAȚIONALĂ PENTRU ORGANIZAREA, DESFĂȘURAREA ȘI VALORIFICAREA INVENTARIERII PATRIMONIULUI (Dispoziția de organizare, desfășurare și valorificare a inventarierii anuale a patrimoniului – Anexa )
PROCEDURA OPERATIONALA (macheta de lucru cu pasii de urmat, stabilita în conformitate cu OMFP 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzand standardele de management/control intern la entitatile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, modificat prin OMFP 1389/2006)
GENERALITATI
Procedura operaționala = prezentare formalizată, în scris, a tuturor pașilor ce trebuie urmați, a metodelor de lucru stabilite și a regulilor de aplicat în vederea realizării activității cu privire la aspectul procesual.
Procedura operațională este un model. Modelul prezentat completează segmentul instrumentelor de lucru referitoare la activitățile entităților publice în domeniul dezvoltării sistemelor de management și control, procedurile operaționale fiind cunoscute în practica și sub alte denumiri: proceduri de proces, proceduri formalizate etc.
Entitățile publice, în funcție de mărimea entității, de politica adoptata cu privire la sistemul propriu de management și control, de gradul de dotare, de tipurile de activități și complexitatea acestora etc., pot utiliza modelul de procedura operațională în forma prezentata, în forme completate și îmbunătățite cu noi componente, sau pot elabora proceduri de proces, după modelul altor ghiduri întâlnite în practica domeniului, cu precizarea ca, indiferent de forma adoptata, trebuie avute în vedere prevederile Standardului de control intern nr. 17 „Proceduri”.
Pentru o buna gestionare a elaborării, aprobării și aplicării procedurilor operaționale, conducătorii entităților publice trebuie sa asigure derularea tuturor acțiunilor privind elaborarea si/sau dezvoltarea sistemelor de management și control.
Procedurile trebuie elaborate, aprobate și aplicate în condițiile cunoașterii și respectării regulilor de management constituite în cele 25 de standarde de control.
Indiferent de activitatea la care se refera, o procedura operaționala poarta amprenta fiecărui standard de control, din oricare dintre cele 5 elemente-cheie ale controlului managerial, respectiv mediul de control, performanta și managementul riscului, informarea și comunicarea, activitățile de control, auditarea și evaluarea.
Condițiile esențiale ale procedurilor operaționale stabilesc, printre altele, ca acestea trebuie sa fie scrise și formalizate pe suport hârtie și/sau electronic, simple și specifice pentru fiecare activitate, actualizate în mod permanent și aduse la cunoștința executanților și celorlalți factori interesați.
În măsura în care dotarea tehnica și pregătirea personalului permit, operațiunile de elaborare, avizare, aprobare, difuzare, utilizare etc. A procedurilor operaționale, se pot derula și prin utilizarea sistemelor informatice.
Precizari privind componentele modelului de procedura operationala
Precizări comune componentelor
Datele de identificare din cartușul de capăt se trec pe fiecare pagina, cu modificările cerute de rubrici, acolo unde este cazul.
Denumirea procedurii operaționale și codul acesteia se stabilesc în cadrul fiecărei entități publice și trebuie sa reflecte activitatea procedurala și locul acesteia în sistemul de codificare utilizat.
Edițiile se numerotează cu cifre romane, iar reviziile din cadrul acestora, cu cifre arabe.
Orice modificare de reglementare, organizatorica sau de alta natura, cu efect asupra activității procedurale, determina revizia sau, după caz, elaborarea unei noi ediții pentru procedura operațională respectiva.
În măsura în care este posibil, se asigura pagina distincta pentru fiecare componenta a procedurii operaționale.
Precizări specifice componentelor
Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea și aprobarea ediției sau, după caz, a reviziei în cadrul ediției procedurii operaționale (componenta 1):
responsabilii se stabilesc, pentru fiecare operațiune (elaborare, verificare, aprobare), prin act de decizie interna a conducătorului entității publice;
când una sau mai multe dintre operațiuni se realizează, conform deciziei, de către un grup sau o comisie, în lista se cuprind toți membrii grupului sau ai comisiei.
Situația edițiilor și a reviziilor în cadrul edițiilor procedurii operaționale (componenta 2):
se cuprind, în ordine cronologica, toate edițiile si, respectiv, reviziile în cadrul edițiilor;
când se realizează o noua ediție a procedurii operaționale, coloanele nr. 2 și 3, privind componenta revizuita, precum și modalitatea reviziei, nu se completează;
coloana nr. 3 (Modalitatea reviziei) privește acțiunile de modificare, adăugare, suprimare sau altele asemenea, după caz, referitoare la una sau mai multe componente ale procedurii operaționale;
la fixarea datei de la care se aplica prevederile noii ediții sau revizii (coloana nr. 4) se are în vedere asigurarea timpului necesar pentru difuzarea și studierea acesteia de către aplicatori.
Lista cuprinzând persoanele la care se difuzează ediția sau, după caz, revizia din cadrul ediției procedurii operaționale (componenta 3):
coloana nr. 1 (Scopul difuzării) are în vedere faptul ca oricare compartiment/persoana a cărui/cărei activitate intra sub incidența aplicării, informării, evidentei, arhivarii sau este în alte scopuri în legătura cu procedura respectiva trebuie sa aibă la dispoziție acest instrument, inclusiv cu ocazia actualizării prin noi ediții sau revizii.
Scopul procedurii operaționale (componenta 4):
entitatea publica, spre deosebire de scopurile considerate generale și prezentate ca exemple în modelul procedurii operaționale la aceasta componenta, identifica și înscrie scopurile specifice în cazul fiecărei proceduri operaționale elaborate, ținând cont de rolul, locul, importanta, precum și de alte elemente privind activitatea procedurală;
Domeniul de aplicare a procedurii operaționale (componenta 5):
aceasta componenta se bazează pe colaborarea dintre compartimentele entității publice, astfel încât la fixarea și definirea activității (pct. 5.1), la delimitarea acesteia de alte activități (pct. 5.2 și 5.3) sau la precizarea compartimentelor cu atribuții legate de activitatea respectiva (pct. 5.4) sa fie eliminata orice situație de suprapunere de activități, de activități necuprinse în procesul de analiza și elaborare a procedurilor, de suprapunere de atribuții intre compartimente, de atribuții pentru care nu au fost fixate responsabilități etc.;
Documente de referința (reglementari) aplicabile activității procedurale (componenta 6):
aceasta componenta privește, în special, listarea documentelor cu rol de reglementare fata de activitatea procedurală;
este necesar sa fie cunoscute și respectate toate reglementările care guvernează fiecare activitate;
gruparea pe cele 4 categorii are rol de sistematizare a reglementarilor, unde: reglementările internaționale în legătura cu domeniul respectiv sunt cele la care Romania este parte; legislația primara se refera la legi și la ordonanțe ale Guvernului; legislația secundara are în vedere hotărâri ale
Guvernului sau acte ale organismelor cu atribuții de reglementare și care sunt emise în aplicarea legilor si/sau a ordonanțelor Guvernului; alte documente, inclusiv reglementari interne ale entității publice (legislație terțiara), se refera la instrucțiuni, precizări, decizii, ordine sau altele asemenea și au efect asupra activității procedurale.
Definiții și abrevieri ale termenilor utilizați în procedura operaționala (componenta 7):
se va urmări definirea acelor termeni care: reprezintă element de noutate; sunt mai puțin cunoscuți; prezintă sensuri diferite; prin neexplicitarea lor pot conduce la confuzii etc.;
se recomanda precizarea, acolo unde este cazul, a actului relevant care definește termenul în cauza;
se va avea în vedere abrevierea termenilor (cuvinte, expresii, denumiri de instituții etc.) utilizați cu mai mare frecventa în textul procedurii operaționale si/sau care, în urma acestei acțiuni, permit o înțelegere și utilizare mai ușoara a procedurii;
se recomanda ca ordinea în care se înscriu atât definițiile termenilor în tabelul 7.1, cat și abrevierile termenilor în tabelul 7.2, sa fie aceea data de prima apariție în textul procedurii operaționale a termenului definit sau abreviat, după caz;
in tabelele 7.1 și 7.2 din modelul de procedura operaționala au fost definiți si, respectiv, abreviați, pentru exemplificare, termeni utilizați în model.
Descrierea procedurii operaționale (componenta 8):
aceasta componenta reprezintă, în fapt, esența procedurii operaționale. În același timp este și acea componenta care nu este generalizabila prin model de procedura decât în termeni foarte largi. Componenta este dependenta, în mod direct, de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea respectiva în cadrul entității publice, de modul de organizare, de gradul de subordonare, de gradul de dotare cu resurse materiale, financiare și umane, de calitatea și pregătirea profesionala a salariaților si, nu în ultimul rând, de gradul de dezvoltare a sistemelor de management și control. Cele câteva puncte și subpuncte, enumerate la aceasta componenta în prezentul model de procedura operaționala, recomanda una din multitudinea de posibilități de descriere a acestei componente;
la „ Generalități” (pct. 8.1) se cuprind elemente de ansamblu privind caracteristicile activității. Se va evita repetarea acelora deja abordate în cadrul celorlalte componente ale procedurii operaționale, cum ar fi cele legate de scopul procedurii operaționale (prezentate la componenta 4), cele privind domeniul de aplicare a procedurii operaționale (prezentate la componenta 5) sau cele privind documentele de referința aplicabile activității procedurale (prezentate la componenta 6).;
la „Documente utilizate” (pct. 8.2) se cuprind, în principal, cele de natura formularelor, dar și manuale, instrucțiuni operaționale, liste de verificare (check-lists) etc., care furnizează informații necesare derulării activității, contribuie la prelucrarea de date în cadrul procesului sau transmit rezultatele obținute altor utilizatori. De reținut ca documentele trebuie sa fie actualizate, utile, precise, ușor de examinat, disponibile și accesibile managerului, salariaților și terților, daca este cazul. Subpct. 8.2.1, 8.2.2 și 8.2.3 au mai mult rolul de a ordona problemele abordate, ele putând fi comasate sau detaliate în funcție de amploarea, volumul, diversitatea și complexitatea documentelor respective;
la „Lista si proveniența documentelor utilizate” (subpct. 8.2.1) se are în vedere nominalizarea tuturor documentelor, a organismelor abilitate cu emiterea și actualizarea acestora, a codurilor de identificare, daca este cazul, a regimului informațiilor conținute etc. în aceasta lista se nominalizează și documentele interne de aceasta natura, emise și utilizate în cadrul compartimentelor sau, prin colaborare, intre compartimentele entității publice;
la „ Conținutul și rolul documentelor utilizate” (subpct. 8.2.2) pot fi redate în forma completa, anexând la procedura modele ale documentelor, instrucțiuni de completare a acestora și mențiuni referitoare la rolul lor;
subpct. 8.2.3 „Circuitul documentelor” are în vedere compartimentele/persoanele la care trebuie sa circule documentele în procesul de realizare a activității, precum și operațiunile ce se efectuează în legătura cu documentul respectiv, la fiecare compartiment/persoana pe la care circula. Este necesar ca circuitul documentelor aferente activității sa fie integrat în fluxul general al documentelor din cadrul entității publice. Se recomanda utilizarea reprezentării grafice a circuitului documentelor;
pct. 8.3 „Resurse necesare” se dezvolta pe structura clasica a acestora, respectiv resurse materiale (subpct. 8.3.1), resurse umane (subpct. 8.3.2) si, respectiv, resurse financiare (subpct. 8.3.3). De menționat ca structura resurselor este foarte sensibila fata de activitatea la care ne referim; la unele activități resursa necesara preponderenta este cea materiala, iar la altele este preponderenta resursa umana sau resursa financiara ori combinații ale acestora;
subpct. 8.3.1 „Resursa materiala” se dezvolta pe elementele de logistica: birouri, scaune, rechizite, linii telefonice, materiale informatice, calculatoare personale, acces la baza de date, rețea, imprimanta, posibilități de stocare a informațiilor etc., dar și pe elemente de alta natura, daca specificul activității o impune. De exemplu, în cazul unei entități publice cu activitate de teren intensa, cu deplasări auto frecvente, activitatea de transport capătă o conotație distincta, iar procedura operaționala aferenta, la resursa materiala, va trebui sa reflecte parcul auto, fapt care, în acest caz, va da greutate sporita acestui tip de resursa, în comparație cu resursa umana sau financiara;
subpct. 8.3.2 „Resursa umana” fixează compartimentul/compartimentele si/sau persoana/persoanele din cadrul entității publice care sunt implicate, prin atribuțiile/sarcinile de serviciu, în realizarea activității procedurale;
subpct. 8.3.3 „Resursa financiara” are în vedere prevederea în buget a sumelor necesare cheltuielilor de funcționare (achiziționarea materialelor consumabile necesare desfășurării activității, acoperirea contravalorii serviciilor de întreținere a logisticii, plata cheltuielilor cu personalul direct implicat în activitatea respectiva etc.), dar și a sumelor necesare altor tipuri de cheltuieli proprii unei anume activități. De exemplu, în situația unei activități de achiziție, resursa financiara trebuie sa reflecte sumele din buget aferente programului de achiziții al entității publice;
pct. 8.4 „Modul de lucru” pentru o activitate poate fi formalizat, respectiv transpus în procedura operaționala, numai prin aportul salariaților implicați direct în acea activitate;
subpct. 8.4.1 „Planificarea operațiunilor și a acțiunilor activității” se sprijină, pe de o parte, pe acțiunile identificate, așa cum sunt ele listate în cadrul tabelului de la componenta 9 „ Responsabilități și răspunderi în derularea activității”, iar pe de alta parte, pe o buna cunoaștere și stăpânire a cerințelor generale și a celorlalte caracteristici ale Standardului de control intern nr. 8 „Planificarea” și a Standardului de control intern nr. 11 „Managementul riscului”. Acțiunile analizate prin prisma resurselor de toate categoriile, a termenelor de realizare, a riscurilor identificate și a masurilor de limitare a efectului acestora, a condițiilor de eficienta și legalitate impuse, puse în corelație și intr-o succesiune logica și cronologica, constituie în fapt instrumentul de planificare cuprins în procedura operaționala pentru activitatea analizata;
subpct. 8.4.2 „Derularea operațiunilor și acțiunilor” reflecta programul de zi cu zi al compartimentului/persoanei implicate în realizarea activității, în care acesta/aceasta uzează de toate instrumentele specifice și acționează corespunzător prevederilor din procedura operaționala si, în special, celor din instrumentul de planificare a activității. Se recomanda cuprinderea în procedura operaționala, sub forma tabelara, a modului de operare, unde pe verticala se pot cuprinde etapele ce se derulează în legătura cu activitatea respectiva, iar pe orizontala se precizează intrările de informații (de la cine? Ce?), operațiunile, acțiunile/prelucrările, completările etc., ce au loc fata de datele intrate, instrumentele utilizate în acest scop, ieșirile de rezultate (care? Către cine? Etc.);
subpct. 8.4.3 „ Valorificarea rezultatelor activității” poate fi orientat către mai multe direcții, ca de exemplu: analiza gradului de realizare a indicatorilor de performanta asociați activității; furnizarea datelor și informațiilor cu privire la rezultatele activității către beneficiarii acestora; identificarea masurilor de îmbunătățire etc.
Responsabilități și răspunderi în derularea activității (componenta 9):
se va urmări identificarea tuturor acțiunilor care au loc în legătura cu activitatea procedurala, precum și fixarea acestora pe compartimentele (posturile) cărora le revin responsabilitățile si/sau, după caz, răspunderile fata de acestea;
se recomanda cuprinderea acțiunilor în tabel, pe cat posibil, în ordinea logica a desfășurării lor, iar a compartimentelor (posturilor), în ordinea intervenției în proces;
in tabelul 9 din modelul de procedura operaționala, compartimentele (posturile) au fost simbolizate, ipotetic, cu I, II, III, …, acțiunile (operațiunile), cu a, b, c, …, iar responsabilitățile/răspunderile, cu abrevierile regăsite în tabelul 7.2, unde: E = elaborare; V = verificare; A = aprobare; Ap. = aplicare; Ah. = arhivare. Observam, de exemplu, ca operațiunea a este o operațiune de elaborare E, care revine compartimentului I; operațiunea c este o operațiune de aprobare A, în răspunderea postului III; acțiunea f este o acțiune de arhivare Ah., ce revine compartimentului VI etc.
Anexe, înregistrări, arhivari (componenta 10):
este necesar ca procedura operaționala să cuprindă în anexe toate instrumentele relevante, prezentate în cadrul celorlalte componente ale acesteia, și care sunt aplicabile în realizarea activității;
pentru o mai buna ordonare și evidenta a anexelor, se recomanda întocmirea tabelului prezentat la componenta 10 din model.
Scopul procedurii operaționale
Scopul este menit sa contribuie la atingerea eficienta a obiectivelor organizației prin creșterea performantei și la crearea unui cadru comun pentru aplicarea principiilor de buna practica selectând cele mai eficiente metode.
C. DOMENIUL DE APLICARE A PROCEDURII OPERAȚIONALE
Precizarea (definirea) activității la care se refera procedura operaționala;
Delimitarea explicita a activității procedurale în cadrul portofoliului de activități desfășurate de entitatea publica
Listarea principalelor activități de care depinde si/sau care depind de activitatea procedurala
Listarea compartimentelor furnizoare de date si/sau beneficiare de rezultate ale activității procedurale; listarea compartimentelor implicate în procesul activității.
D. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ (REGLEMENTĂRI) APLICABILE ACTIVITĂȚII PROCEDURALE
Reglementari internaționale
Legislație primară
Legislație secundară
Alte documente, inclusiv reglementari interne ale entității publice
E. DEFINIȚII ȘI ABREVIERI ALE TERMENILOR UTILIZAȚI ÎN PROCEDURA OPERAȚIONALĂ
d.1) Definiții ale termenilor
d.2) Abrevieri ale termenilor
F. DESCRIEREA PROCEDURII OPERAȚIONALE
e.1) Documente utilizate:
Lista și proveniența documentelor
Conținutul si rolul documentelor
Circuitul documentelor
e.2) Resurse necesare:
Resurse materiale
Resurse umane
Resurse financiare
e.3) Modul de lucru
Planificarea operațiunilor și acțiunilor activității
Derularea operațiunilor și acțiunilor activității
Valorificarea rezultatelor activității
G. ANEXE, INREGISTRARI ARHIVARI
nr. Anexa
denumirea anexei
elaborat
aprobat
număr de exemplare
difuzare
arhivare
alte elemente
2.3.1. Riscuri
A. PATRIMONIUL ȘI ECONOMIA SUBTERANĂ. ABORDĂRI JURIDICE PRIVIND CRIMINALITATEA DIN DOMENIUL PATRIMOIULUI
a. FORME DE MANIFESTARE A CRIMINALITĂȚII ÎN SECTORUL ACHIZIȚIILOR PUBLICE
a.1) Modalități de săvârșire a unor fapte cu caracter penal în domeniul achizițiilor publice
Fenomenul infracțional desfășurat în cadrul procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică cunoaște următoarele forme de manifestare:
Fragmentarea unui contract de achiziție publică în mai multe contracte în scopul de a evita depășirea plafonul valoric de la care s-ar impune organizarea unor licitații publice deschise sau restrânse preferându-se adoptarea metodei cererii de ofertă care dă posibilitatea autorității contractante (achizitoare) să trimită invitații de participare unor firme agreate. Una din modalitățile de fragmentare a contractului este cea de separare a lucrărilor, produselor sau serviciilor care sunt incluse în aceeași categorie de codificare.
Executarea unor presiuni indirecte pentru influențarea persoanelor din autoritatea contractantă responsabile de organizarea și desfășurarea procedurii de atribuire a unor contracte importante, anterior sau în cursul derulării procedurii, de către demnitari sau persoane cu funcții importante de conducere în cadrul autorităților administrației publice centrale sau locale, în scopul atribuirii contractelor în funcție de interese de grup sau politice.
Întocmirea caietului de sarcini independent de existența unor necesități reale, cu menționarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească candidații, de manieră a asigura atribuirea contractului de achiziție publică unui singur candidat prestabilit care poate îndeplini respectivele condiții.
Divulgarea de către membrii comisiei de selecție a ofertelor sau persoane din conducerea autorității contractante, anterior depunerii ofertelor, a unor date tehnico-economice către un anumit candidat care este astfel avantajat față de ceilalți, fiind înlăturată concurența.
Încheierea ulterioară a unor acte adiționale la contractul de achiziție publică atribuit inițial, prin care se urmărește valoarea contractului inițial peste limita legală, respectiv 50% din valoarea contractului inițial.
Acordarea de contracte prin procedura negocierii fără publicarea unui anunț de participare invocându-se motive de extremă urgență determinate de evenimente imprevizibile și care nu se datorează sub nici o formă unei acțiuni sau inacțiuni a autorității contractante, ajungându-se la prelungirea în mod nejustificat a contractului, în condițiile în care cauza de forță majoră a încetat, fără organizarea unei noi proceduri de achiziție publică.
Încheierea unor înțelegeri prealabile depunerii ofertelor între candidații procedurii de achiziție publică, având ca scop atribuirea contractului unuia dintre candidați, care ulterior subcontractează cu celelalte firme participante la procedură, cedează în subantrepriză o parte din lucrări, sau achiziționează produsele ori serviciile ce fac obiectul contractului de la aceștia, profitul repartizându-se proporțional.
Depunerea de către ofertanți a unor documente falsificate privind eligibilitatea și capacitatea tehnico-economico-financiară în sensul atestării unor cifre de afaceri mai mari decât cele reale, a unor date privind experiența anterioară de asemenea nereale.
Atribuirea directă a contractelor unor societăți în care au interes persoane cu funcții de conducere din cadrul autorității contractante sau membrii comisiei desemnate la nivelul acesteia, fără desfășurarea unei proceduri și/sau cu întocmirea formală în fals a dosarului de achiziție publică uneori ulterior efectuării de plăți și livrării bunului, prestării serviciului sau executării lucrării.
Livrarea de către câștigătorul procedurii a unor produse de calitate inferioară celor specificate în oferta inițială sau cu depășirea cantităților și prețurilor contractate.
Neîntocmirea de către compartimentul contabilitate sau neaprobarea de către ordonatorul de credite al autorității contractante a programului anul de achiziții publice, în scopul eludării limitelor de achiziții la anumite produse acolo unde reprezentanții autorității contractante au anumite interese directe.
Efectuarea de achiziții publice care nu sunt incluse în programul anual al achizițiilor publice fără a ține cont de necesitățile reale ale autorității contractante în schimbul unor comisioane sau foloase materiale acordate de către furnizori factorilor de decizie din cadrul acestora.
Realizarea unor înțelegeri între furnizorii importanți de bunuri și servicii, în vederea „împărțirii” segmentelor de piață și menținerii artificiale a unor prețuri supraevaluate în raporturile comerciale cu autoritățile contractante.
Condiționarea încheierii unor contracte de achiziții publice din sursă unică de acceptarea unor clauze ce stipulează prestații suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
Ordonanarea plăților fără ca obiectul contractului să fie executat, fără ca lucrările să fie efectuate, bunurile livrate sau serviciile prestate.
1.2. Reglementarea juridică a fraudelor în domeniul achizițiilor publice. Fără a fi incriminate expres de O.U.G. nr. 34/2006, o serie de ilegalități comise în această sferă, sunt asimilate infracțiunilor de serviciu, corupție sau asimilate acestora așa cum sunt ele prevăzute în Codul Penal sau Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea corupției.
Conform reprezentanților U.E. lipsa incriminărilor penale în cadrul legal de bază incident în zona achizițiilor publice reprezintă un semn de maturitate a legiuitorului român care în cadrul procesului de armonizare legislativă cu normele comunitare a concluzionat că urmărirea penală a diferitelor abuzuri și ilegalități ce se comit în acest domeniu trebuie să fie efectuată în baza legilor cu caracter general și nu a legii speciale.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor penale săvârșite în acest domeniu acestea pot constitui elemente ale unor infracțiuni săvârșite de regulă în concurs, respectiv infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, contra patrimoniului, infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice și infracțiuni de fals după cum urmează:
abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. De art.248 C.P- fals intelectual, prev. Și ped. De art.289 C.P
fals în înscrisuri sub semnătură privată , prev. și ped. De art.290 C.P- uz de fals, prev. Și ped. De art.291 C.P- înșelăciune, prev. și ped. De art.215 C.P
deturnare de fonduri, prev. și ped. De art.3021 C.P.
După cum am mai precizat, săvârșirea de ilegalități în scopul atribuirii preferențiale a oricărui contract de achiziție publică se află în strânsă legătură cu existența unor infracțiuni de corupție, sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție după cum urmează: -dare de mită , prev. Și ped. De art.255 C.P –luare de mită, prev. Și ped. De art.254 C.P –trafic de influență, prev. Și ped. De art.256 C.P
infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu cele asimilate acestora , infracțiuni împotriva intereselor financiare ale comunităților europene, toate prev. Și ped. Din Legea 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Firmele fantomă, paradisurile fiscale centrele off-shore- surse ale economiei subterane
Abordarea conceptului de „economie subterană’ este imperios necesară, deoarece date fiind fondurile financiare ilicite care se obțin ca urmare a săvârșirii anumitor categorii de infracțiuni, se impune stabilirea locului pe care acest fenomen îl ocupă în sistemul economic și cuantificarea veniturilor realizate în mod ilicit.
Înființarea, înmatricularea și funcționarea firmelor fantomă nu constituie un scop în sine, acestea sunt create cu scopuri bine premeditate pentru a eluda legislația,cel mai adesea în domeniul fiscal.
De asemenea infracționalitatea economică este sprijinită de paradisurile fiscale unde nu sunt percepute impozite, ori impozitele sunt reduse pentru toate sau doar pentru unele categorii de venituri, există un nivel ridicat de secret bancar sau comercial, cerințe minime din partea băncii centrale și niciun fel de restricții asupra schimburilor valutare.
2.3.2. Plan de minimizare a riscurilor
A. METODE ȘI METODOLOGII DE MINIMIZARE A RISCURILOR
a.1) Metoda controlului economico-financiar
Orice acțiune de control financiar sau gestionar și orice lucrare de expertiză sau audit vor avea ca obiect cercetarea unei operațiuni sau al unui grup de fapte ori fenomene în scopul determinării evoluției, stadiului atins sau corectitudinii acestora în raport cu procedurile prestabilite privind obiectivele fixate sau cu normele pe care le reglementează.
În acest context, controlul economico-financiar presupune abordarea metodică a realităților care să permită recunoașterea stărilor de fapt, a consecințelor acestora, a factorilor care le influențează și a căilor de soluționare a lor.
Metoda controlului economico-financiar constă în cercetarea fenomenelor pe patru trepte distincte, acestea fiind: informarea, verificarea, analiza și sinteza.
a.2) Metode de tehnică
În controlul efectuat, acestea pot fi specifice sau comune altor domenii de activitate.
a.3) Metodele de tehnică specifice controlului economico-financiar:
Verificarea documentară-constă în analiza unei operațiuni, a unor procese ori fenomene pe baza actelor scrise care le reflectă.
Verificarea documentară utilizează următoarele procedee sau tehnici de lucru:
Procedeul cunoașterii sau comparației documentelor
Procedeul verificării reciproce a documentelor.
Procedeul verificării încrucișate a documentelor
Procedeul confecționării unor copii sau extrase după documentele verificate.
Procedeul ridicării unor documente de către organele de control (aceasta ca o măsură asiguratorie)
Procedeul verificării cronologice
Procedeul verificării invers-cronologice
Procedeul verificării sistematice sau pe probleme a documentelor –face posibilă urmărirea unui aspect sau grup de operațiuni distincte.
Verificarea combinată sau mixtă a documentelor (reprezintă de fapt o îmbinare a procedeelor deja prezentate)
B. INVENTARIEREA DE CONTROL
Ca metodă specifică în cadrul controlului economico-financiar se utilizează pentru:
– verificarea unor documente sau evidențe contabile;
– identificarea unor elemente patrimoniale de natura titlurilor sau a drepturilor de creanță, a obligațiunilor ș.a.
C. UTILIZAREA DE MIJLOACE PROPRII DE CONSEMNARE ȘI CONFIRMARE
Se utilizează în situațiile în care sunt necesare unele investigații suplimentare în contextul controlului efectuat. Presupune și identificarea tuturor implicațiilor rezultate, precum și valorificarea unor inițiative.
METODELE ȘI PROCEDEELE COMUNE UTILIZATE ÎN CONTROLUL ECONOMICO-FINANCIAR:
1. Observarea directă. Se utilizează în tipul de control concomitent și constă în urmărirea la fața locului a elementelor supuse controlului.
2. Probele de laborator și expertizele tehnice. Acestea se utilizează în acele situații în care complexitatea unor problematici de control depășește nivelul de pregătire, aparatura sau competența legală a organelor ce execută verificarea.
3. Metodele de analiză economică și financiară. în cadrul acestora se utilizează frecvent comparația sau analiza comparativă, gruparea corelată a factorilor precum și măsurarea influenței acestora.
E. METODELE ȘI PROCEDEELE COMUNE UTILIZATE ÎN CONTROLUL ECONOMICO-FINANCIAR:
Metodologii de control
Metodologii de planificare a controlului economico-financiar
Controlul economico-financiar are la bază planuri sau programe de lucru care îi oferă astfel elementele de echilibru necesare stabilității și continuității acțiunilor.
Metodologii de exercitare a controlului economico-financiar
– Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv are la bază prevederile Legii nr.30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, precum și a normelor metodologice în vigoare.
– Metodologia de exercitare a controlului ulterior.
Aceasta metodologie este mai complexă, îmbinându-se și cu aspectele organizatorice ale societății verificate, cât și cu sarcinile de valorificare ale constatărilor și ale concluziilor efectuate.
3. PROCEDURI OPERAȚIONALE – UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR DIN DOTARE
A. DEFINITII:
Procedurile operaționale: totalitatea acțiunilor, măsurilor și procedurilor prin care polițiștii locali controlează și stăpânesc situația operativă din spațiu de responsabilitate.
Sesizarea poliției Comunicarea dintre politia locala și populație.
Modalități de sesizare modalități de comunicare a unor situații de infracțiuni și contravenții.
Conform cu prevederile codului penal și a dispozițiilor legale în vigoare, în cazul săvârșirii de infracțiuni și contravenții, există următoarele modalități de sesizare a politiei locale:
plângerea
denunțul
sesizarea din oficiu.
Totodată, cetățenii pot sesiza Poliția locala și prin petiții.
Plângerea reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
Plângerea poate fi făcută:
– în scris sau oral;
– personal sau prin mandatar.
Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primește.
Plângerea se poate face și de către unul dintre soți pentru celălalt soț sau de către copilul major pentru părinți. Persoana vătămată poate să declare că nu-și însușește plângerea.
Pentru persoana lipsită de capacitate de exercițiu, plângerea se face de către reprezentantul său legal.
Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face plângere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
Termenul de introducere a plângerii – 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul (în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă).
Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.
Denunțul poate fi scris sau oral.
Denunțul scris trebuie să fie semnat de denunțător, iar denunțul oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.
Denunțul se poate face și de alte persoane, în afara celor vătămate în urma comiterii unor fapte penale.
Petiția reprezintă cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată de către un cetățean sau o organizație legal constituită și adresată poliției sau altor autorități și instituții publice.
Prin intermediul petițiilor se pot solicita date referitoare la modul cum au fost
soluționate plângerile, denunțurile precum și alte probleme ce privesc comunitatea.
B. modalități DE PRIMIRE ȘI SOLUȚIONARE A PLÂNGERILOR, DENUNȚURILOR ȘI PETIȚIILOR (activitatea de primire și soluționare a plângerilor, denunțurilor și petițiilor Anexa nr. )
Pentru depunerea plângerii sau denunțului cetățeanul are la dispoziție următoarele posibilități:
– la compartimentul de relații publice (ofițerul de serviciu) – cel care depune plângerea sau denunțul se prezintă de regulă, la secția pe raza căreia domiciliază, însă le poate depune și la alte secții din localitate sau în afara acesteia.
În cazul depunerii plângerii sau denunțului la altă secție din localitate sau din afara acesteia, unitatea are obligația să o înainteze spre rezolvare secției competente teritorial.
– telefonic – situație în care se întocmește un proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului.
– prin INTERNET se realizează intrând pe site-ul web al unității de poliție corespunzătoare. Plângerea se poate redacta într-o limbă de circulație internațională.
Petițiile primite la sediul poliției locale sunt preluate de compartimentul relații cu publicul și înaintate șefului unității (înlocuitorului legal), care le vizează, repartizându-le formațiunii (compartimentului) competente spre soluționare, după ce în prealabil au fost înregistrate la secretariatul unității.
Ofițerul de serviciu căruia pe timpul serviciului i-au fost prezentate petiții pentru înregistrare are obligația să le predea șefului unității la începutul programului de lucru al zilei următoare, care va dispune măsuri de soluționare.
Petițiile poștale ori cele trimise prin e-mail vor fi aduse la cunoștința șefului unității, urmând aceeași procedură de rezolvare.
Compartimentul de specialitate care efectuează verificările are obligația de a comunica în scris, în termen de 30 zile, petentului soluția aspectelor semnalate, răspuns ce va fi semnat de către șeful compartimentului, care a rezolvat lucrarea și de către șeful unității.
Pentru facilitarea primirii petițiilor de la membrii comunității, prin eliminarea timpului fizic deplasării petentului la sediul unității, o altă modalitate de depunere a acestora constă în predarea lor direct polițiștilor de ordine publică aflați în patrulare.
În acest caz, procedura de primire a petiției este următoarea:
preluarea petiției de către patrulă și verificarea de către șeful patrulei a conținutului acesteia, precum și verificarea identității petentului;
în cazul în care din conținutul petiției nu rezultă comiterea unei infracțiuni, care să necesite deplasarea echipei operative la locul faptei pentru căutarea, prelevarea și ridicarea probelor, polițistul va prelua petiția și va solicita petentului să precizeze numărul total al filelor din componență pe bază de semnătură;
șeful patrulei va contacta prin stația radio emisie-recepție dispeceratul unității din care face parte și va solicita numărul de înregistrare alocat petiției primite;
șeful patrulei îi va comunica direct petentului date privind gradul, numele, prenumele, unitatea din care face parte, numărul de înregistrare al petiției, termenul legal de soluționare a acesteia și faptul că va fi contactat de lucrătorul căruia i se va repartiza spre soluționare lucrarea;
în cazul în care problema sesizată se referă la comiterea unei infracțiuni, pentru a cărei probare este necesară efectuarea cercetării la fața locului, șeful patrulei va raporta evenimentul dispecerului/ofițerului de serviciu solicitând intervenția echipei operative. Totodată, îl va informa pe cetățean despre procedura de urmat în situația respectivă.
Petițiile adresate poliției, din a căror verificare rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală, se reînregistrează în evidența lucrărilor penale.
C. ASCULTAREA PUBLICULUI ȘI ASISTENȚA VICTIMELOR
c.1) Ascultare publicului
Necesitatea de a răspunde cât mai bine așteptărilor publicului este prezentă în toate instituțiile statului. Însă pentru poliție, se impune o atenție suplimentară față de primirea victimelor infracțiunilor.
Evoluția exigențelor societății, existența anumitor derive și adesea rutina impun reafirmarea caracterului prioritar al unei primiri de calitate, precum și integrarea concretă a acestui demers în funcționarea unităților.
Primirea trebuie să se afle în centrul preocupărilor instituției pentru a întări proximitatea, garantă a eficienței, dintre polițiști, aleși și cetățeni.
De aceea următoarele linii de conduită trebuie urmate cu atenție:
1. Să aveți întotdeauna o ținută ireproșabilă!
2. Ridicați-vă în picioare pentru a primi orice persoană care se prezintă la dvs. Și salutați-o!
– Dacă nu vă puteți ocupa de ea imediat și dacă intervenția dumneavoastră imediată nu este necesară, cereți-i atunci să aștepte câteva momente. În acest caz, invitați-o să se așeze. „Vă rog să mă scuzați, Dle (D-nă) am ceva urgent de terminat. Mă ocup de dumneavoastră în câteva minute; luați loc!”
– Însă grăbiți-vă într-adevăr, este foarte important! Un vizitator trebuie să fie considerat o prioritate în biroul unui polițist. (Puneți-vă în locul vizitatorului: ce simțiți când faceți un demers la un serviciu public- impozite, spital…Aceasta vă va ajuta să înțelegeți mai bine situația.) În momentul când vă puteți ocupa de el, faceți în așa fel încât modul de primire să permită stabilirea unui climat de încredere. (totul se petrece în primele 30 sec.)
3. Aflați identitatea persoanei! (persoana care se prezintă la dvs. Singură nu are motive să creeze dificultăți; dați deci dovadă de politețe pentru a facilita lucrurile):
– Trebuie să știți cu cine aveți de-a face; anumite persoane nici nu se gândesc să se prezinte.
– Dacă este nevoie, cereți-i să prezinte un act de identitate! Dar această cerere trebuie să rămână o excepție, deoarece dă dovadă de lipsă de încredere, de suspiciune, care nu trebuie generalizată.
4. Nu obligați pe nimeni să vă facă o confidență în public! Dacă nu-i îndepărtați pe cei care inoportunează cu prezența lor, riscați ca persoana să plece fără să fi spus ceea ce dorea să spună.
5. Informați-o cât mai bine posibil și răspundeți la așteptările ei!
– Aveți răbdare și așteptați să termine de expus motivul venirii sale!
– Să știți să ascultați fără să manifestați reacții, dar să puneți întrebările necesare pentru informarea dumneavoastră completă.
– Nu ezitați să vă consultați toate documentele pentru ca informația furnizată să fie exactă și completă. Asigurați-vă că explicațiile date au fost pe deplin înțelese!
6. Dacă este vorba de o plângere, PRIMIȚI-O IMEDIAT (nici un motiv nu poate justifica refuzul primirii unei plângeri; dacă sunteți copleșit de celelalte probleme, raportați șefului secției), fără a amâna audierea într-o zi când nu sunteți dvs. De serviciu, să i-o pasați unui coleg, sau, mai rău, fără să trimiteți reclamantul la un alt serviciu de poliție. Acționați astfel:
– Liniștiți victima ;
– Adunați cu solicitudine și bunăvoință elementele indispensabile conducerii anchetei;
– Nu o lăsați nici un moment să creadă că ancheta nu va avea nici un rezultat;
– Informați-o cu privire la drepturile ei dacă pare a fi dezorientată;
– Dați-i documentele necesare pentru formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească.
7. Odată ce problema este soluționată, conduceți cetățeanul și salutați! Dacă este cazul, mulțumiți. Dacă persoana s-a deranjat pentru a veni la secție sau dacă a pierdut din timpul ei pentru a veni din proprie inițiativă să informeze secția, este normal să îi aduceți la cunoștință interesul pe care îl prezintă demersul său.
8. Dacă problema nu intră în competența dvs. Sau dacă nu sunteți sigur de conduita pe care trebuie să o adoptați:
– Adresați-vă superiorului ierarhic
– Expuneți-i faptele repede și clar. Vă va da directivele sale sau îl va primi el însuși pe cetățean pentru a soluționa cazul.
– În acest caz, prezentați-l pe cetățean
– Retrageți-vă de îndată, doar dacă superiorul nu vă invită să rămâneți.
9. Dacă vizitatorul vrea să vorbească cu șeful secției:
– Informați-vă înainte de motivul cererii sale;
– Dacă nu este strict personal, raportați și aflați dacă șeful secției îl poate primi;
– În caz afirmativ, prezentați-i vizitatorul ca în situația de mai sus;
– Dacă șeful nu este prezent, luați notă de această vizită;
– Stabiliți o notă de audiență în care se vor indica:
numele, prenumele, adresa și profesia vizitatorului;
data și ora vizitei;
motivul, dacă l-a precizat;
informațiile pe care le-a dat cu privire la stabilirea unei alte întâlniri, convorbiri telefonice….
Această notă va fi prezentată apoi șefului secției.
10. Alte reguli de primire:
Polițistul are contacte de serviciu cu toate clasele sociale ale populației: de la director la muncitor, de la șef de serviciu la angajat, etc. Dar această diversitate nu trebuie să influențeze în nici un fel atitudinea polițistului care, indiferent de calitatea interlocutorului, trebuie să arate aceeași curtoazie, politețe în atitudine și limbaj:
– nu tutuiți persoanele care vin la secție: tutuirea în sens unic poate fi legitim interpretată ca fiind o familiaritate deplasată. Adesea, tutuirea le indispune pe persoanele oneste și îi face pe delicvenți să se simtă în largul lor, ceea ce reprezintă contrariul efectului căutat.
– calmul, răbdarea, politețea și comportamentul civilizat de care dați dovadă aplanează potențialele dificultăți de relaționare.
– încăperea în care se va face primirea trebuie să fie amenajată și mobilată corespunzător și să aibă un aspect îngrijit.
ACȚIONAȚI ÎNTOTDEAUNA CU PROFESIONALISM ȘI NU NEGLIJAȚI NICIODATĂ ASPECTUL UMAN !
11. Dacă persoana creează dificultăți:
– în acest caz, păstrați-vă calmul, chiar dacă interlocutorul dumneavoastră se arată prost dispus;
– nu prin aroganța atitudinii dvs. Sau tonul brutal veți pune capăt unui incident, dimpotrivă.
c.2) Asistența victimelor
Relațiile cu victimele infracțiunilor trebuie să facă obiectul unei primiri și atenții speciale. Calitatea primului contact cu victima este esențială pentru munca desfășurată ulterior de polițist, precum și pentru imaginea asupra instituției.
Este indispensabil să asculți victima în cea mai strictă confidențialitate, respectându-i intimitatea și demnitatea.
Polițistul este obligat să primească plângerea victimei, oricare ar fi locul presupus al faptelor.
Atenția acordată persoanei nu se oprește la ieșirea din secția de poliție. Victima trebuie să fie informată de rezultatele investigațiilor, însă în limitele secretului profesional.
Toate aceste principii generale privind relațiile cu publicul sunt de natură a orienta conduita polițistului, astfel încât acesta să poată răspunde cu promptitudine și profesionalism oricărei solicitări venite din partea cetățeanului.
c.3) Primul contact
Primul lucru care trebuie făcut este să luați în considerare cazul respectiv, indiferent de gravitatea acestuia și indiferent de statutul persoanei care îl sesizează (minor, adult sau o persoană care vine în mod repetat la secție).
După ce victima v-a expus motivul venirii sale, încercați să aflați gravitatea neplăcerilor suferite, pentru a-i aduce cu rapiditate sprijinul pe care-l așteaptă.
Trebuie deci să vă adaptați dvs. Și să adaptați modul de primire la calitatea și personalitatea victimei. Astfel, este de preferat să se încredințeze unei polițiste prima audiere a unui minor sau a unei tinere. Astfel, presupusa victimă se va simți în siguranță și i se va crea o anumită dispoziție pentru dialog.
În general, vă puteți confrunta cu două situații:
a) persoana a fost victima unei infracțiuni, care a adus atingere integrității sale fizice sau psihice.
– îi creați o stare de reconfort imediat;
– o faceți să se simtă în siguranță;
– răspunsul dvs. Trebuie să fie rapid, eficient și uman.
b) persoana a fost victima unei infracțiuni comune (mic delict) care a adus atingere bunurilor sale (furt, tâlhărie…)
Chiar și în acest caz, nu ignorați șocul pe care l-a putut resimți victima sau nu îl banalizați, deoarece aceste infracțiuni relativ minore generează un viu sentiment de nesiguranță în rândul populației!
Primul contact cu victima este determinant, oricare ar fi locul (la birou, într-un loc public sau privat, etc) și circumstanțele (intervenție, venirea persoanei la secție, apel telefonic, etc).
Timpul de așteptare excesiv de îndelungat, trimiterile fals motivate la alte instituții, diferite favoruri acordate conduc la tot atâtea reprezentări negative pe care și le face victima despre imaginea interlocutorului său și a instituției pe care acesta o reprezintă.
Cum să manifestați respect pentru o persoană?
tratând-o fără discriminare sau favoritisme de orice fel, legate de originea sa, religie, condiție socială, vârstă, sex, etc.
să nu vă permiteți nici o familiaritate cu aceasta, expresia cea mai iritantă fiind să-i vorbești cu „tu”.
luând în considerație, dacă este posibil, dorința victimei de a înștiința sau nu familia de starea în care se află.
folosind un vocabular corect, fără cuvinte grosolane.
prin politețe și curtoazie, abținându-vă de la orice comentariu sau remarcă supărătoare, chiar și în fața unei persoane agresive.
În general, orice victimă se află într-o stare de dependență față de polițist. Acestuia îi revine datoria să ia sau să propună toate măsurile pentru a-i păstra intimitatea fizică și morală (să o apere de curioși, să-i permită expunerea unei probleme delicate în deplină confidențialitate, etc).
Atunci când o persoană trebuie să fie informată despre o atingere adusă bunurilor sale, survenită fără știrea sa, (incendiu, spargere, furt, etc) sau despre un fapt grav întâmplat unuia dintre apropiați, victimă a aceluiași eveniment (cazul cuplurilor care au suferit un accident de mașină, unul dintre ei fiind rănit și celălalt decedat, etc), luați în calcul șocul pe care acest anunț îl poate provoca.
c.4) Urmarea primirii:
În timpul anchetei, victima trebuie să fie ținută la curent cu desfășurarea cercetărilor, în caz contrar se poate interpreta ca un semn de dezinteres pentru situația sa.
Redactarea notițelor
Pentru redactarea notițelor și conservarea lor, inspirați-vă din liniile de conduită enumerate mai jos :
Notițele dumneavoastră:
sunt confidențiale;
aparțin poliției;
vă pot servi ca element de referință în situația în care sunteți citat în instanță.
Puteți fi în situația în care trebuie să arătați notițele:
șefului dumneavoastră;
altor polițiști , în raport de necesitatea lor de a cunoaște;
consilierului vostru juridic;
procurorului.
Folosirea carnetului de notițe:
numerotați paginile;
nu utilizați creion;
scrieți lizibil;
ștergeți erorile și greșelile;
nu smulgeți și nu lăsați pagini libere;
nu distrugeți notițele;
păstrați carnetul într-un loc sigur și nu îl aruncați după completare.
Luați notițe:
pe timpul desfășurării evenimentelor sau cât mai curând posibil după eveniment;
în timp ce oamenii vă vorbesc.
Consemnați:
data, ora și locul unde vă găsiți, și aceasta, de fiecare dată când luați notițe;
datele de stare civilă pentru fiecare suspect sau martor, precum și pentru persoana care v-a semnalat situația sau a contribuit la anchetă (numele și prenumele, prenumele părinților, codul numeric personal, locul nașterii, domiciliul, ocupația și locul de muncă, numărul de telefon)
data și ora sesizării producerii evenimentului, sosirii voastre la locul faptei, sosirii pompierilor și ambulanței (dacă este cazul), sosirii echipei de cercetare la fața locului și a altor polițiști, începerii și terminării cercetării la fața locului, reținerii sau a controlului corporal preventiv a oricărei persoane, evenimentelor evocate de martori;
ceea ce vedeți, ce auziți, ce spuneți și ce faceți;
coordonatele scenei faptei ilicite, unde s-au petrecut evenimentele comunicate de martor, precum și locul unde au fost găsite indicii;
aspectele despre indiciile de la locul faptei (momentul descoperirii, locul unde se găsesc, natura lor, cine a participat la căutarea de indicii, cine a cules indiciile, cine le-a identificat, cine le-a manipulat);
motivele reținerii sau controlului corporal sumar asupra suspectului;
declarația suspectului și comportamentul acestuia;
alte informații despre: faptele care probează fapta ilicită, circumstanțele producerii faptei, declarațiile sau indiciile contradictorii, indicii care au valoare prin absența lor de la locul faptei;
c.5) Relația cu mass-media
Mass-media constituie un multiplicator de imagine care nu trebuie neglijat și de aceea trebuie tratată cu toată atenția. Rezultatele, dar și eșecurile sunt de cele mai multe ori transmise comunității prin intermediul acesteia și de aceea este foarte important comportamentul și profesionalismul polițiștilor, dar și modalitatea de comunicare cu mass-media în diferite situații.
Știrea de presă reprezintă relatarea evenimentului, care a generat-o, răspunzând la întrebările:
– cine este implicat sau cine este autorul evenimentului?
– ce s-a întâmplat?
– unde a avut loc evenimentul?
– când s-a petrecut?
– cum s-au derulat faptele?
– care au fost cauzele?
Activitățile procedurale pe care le aveți de îndeplinit sunt prioritare.
Furnizarea informațiilor din categoria celor de interes public nu poate fi refuzată și pentru a răspunde cererilor mass-media aveți următoarele opțiuni:
cereți să vină un reprezentant de la biroul de relații publice;
redactați un comunicat;
vorbiți cu reprezentanții mass-media.
Dacă sunteți la locul producerii unui eveniment recunoașteți dreptul mass-media de a fi prezentă în apropierea locului evenimentului. Totuși, țineți cont de următoarele elemente:
poliția trebuie să limiteze accesul pentru a proteja indicii sau pentru rațiuni de securitate;
proprietarul locului poate decide să refuze accesul media la locul faptei;
conducerea unităților sanitare poate decide să refuze accesul mass-media.
Reguli de bază ce trebuie respectate în relația cu mass media:
a) evitați următoarele expresii: „Nu am nici o declarație de făcut”, „fără comentarii” „nu știu”;
b) răspundeți că veți fi disponibil puțin timp deoarece activitățile procedurale pe care le aveți de îndeplinit sunt prioritare;
c) păstrați-vă calmul;
fiți modest, relaxat, deschis, prietenos, sigur pe ceea ce spuneți;
nu fiți arogant, ostil, defensiv, rigid, exagerat de amabil;
păstrați secretul profesional;
nu repetați ideile;
nu vă implicați personal în știre;
nu dați verdicte;
nu folosiți verbe ca: „a crede”, „a presupune”, ci recurgeți la „a spus”, „a declarat”, „a afirmat” persoana implicată în eveniment; în cazul în care acest aspect nu este posibil să fie dat publicității, arătați-vă disponibilitatea de a oferi informații folosind formula „atunci când ancheta va permite acest lucru, vom reveni cu informațiile necesare”;
evitați pauzele prea lungi, care dau impresia că nu sunteți sigur pe ceea ce spuneți;
nu folosiți jargonul sau exprimarea strict profesională tehnică („numitul”, „un număr de șapte persoane”);
nu folosiți cuvinte de al căror sens nu sunteți sigur;
nu exprimați propriile opinii;
nu vorbiți despre diagnostic în cazul victimelor;
nu rostiți numele victimelor, minorilor, prostituatelor;
q) controlați situația, precizați informațiile pe care puteți să le comunicați, prezentați întâi faptele cele mai importante;
r) nu faceți referiri sau descrieri ale metodelor, instrumentelor sau mijloacelor folosite de polițiști în activitățile specifice, de natură să prejudicieze rezultatul anchetei;
s) nu admiteți opinii sau ipoteze;
t) nu minimalizați importanța incidentului.
u) nu intrați în dispută cu reprezentanții mass-media;
v) nu cereți să vedeți notele jurnaliștilor, să ascultați înregistrările lor sau să priviți fotografiile lor;
x) referitor la rezultatele cercetărilor, precizați că vor fi puse la dispoziția publicului de îndată ce vor fi clarificate;
y) în funcție de constatările de la fața locului, trebuie să apreciați care date vor fi furnizate și care nu pot fi făcute publice, pentru a nu îngreuna ori compromite cercetarea.
c.6) Intrarea în incinta locuințelor persoanelor fizice, a agenților economici, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport românești
Intrarea în incinta locuințelor se face cu respectarea prevederilor legale în sensul evitării săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.
Prin locuință se înțelege încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acesta, destinat efectiv uzului domestic al uneia sau mai multor persoane, ocupată în mod legal. Nu este suficientă simpla destinație de locuință a unei încăperi, ci este necesar să fie efectiv locuită. Nu sunt asimilate locuinței mijloacele de transport individuale (cu excepția remorcilor, rulotelor, etc. Care servesc drept locuință) sau în comun, deoarece aici nu se îndeplinesc acte caracteristice vieții domestice.
Astfel, cu respectarea dispozițiilor legale, în baza art. 27 din Constituția României, polițiștii pot intra în locuința unei persoane fizice sau în incinta agenților economici, a instituțiilor publice sau particulare, a organizațiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport românești în următoarele situații:
Pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești, contând în:
punerea în executare a unui mandat de arestare;
punerea în executare a unui mandat de executare a unei pedepse;
executarea unei percheziții domiciliare, dispusă de judecător în condițiile și formele prevăzute de lege;
executarea altor hotărâri judecătorești (evacuare, măsuri de siguranță, executare silită).
Pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane:
la solicitarea persoanei care ocupă locuința în calitate de proprietar sau chiriaș;
când solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la solicitarea conducerii unităților, instituțiilor, organizațiilor sau al conducătorilor mijloacelor de transport românești, în caz de pericol iminent;
când este sesizată o situație de urgență, pericol de explozii, incendii și nu răspunde nimeni din locuință.
3. Pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice.
4. Pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
c.7) Proceduri legale ce trebuie respectate la intrarea în incinta locuințelor persoanelor fizice, a agenților economici, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport românești:
documentați-vă înainte de intrarea în locuință sau în incinta unităților, instituțiilor, organizațiilor sau mijloacelor de transport, pentru a cunoaște:
gradul de periculozitate al persoanei în cauză;
care este starea ei de spirit;
care sunt caracteristicile locuinței;
ce persoane pot fi prezente în locuință;
orice alte date necesare pentru a preîntâmpina un eventual atac, opunere sau fuga;
solicitați sprijin, forțe mărite, în cazul în care aveți informații că în locuință sau în incinta unităților, instituțiilor, organizațiilor sau mijloacelor de transport se găsesc infractori periculoși sau sunt mai mulți infractori;
înmânați persoanei un exemplar al mandatului de arestare și conduceți-o la judecătorul care a emis mandatul. Dacă persoana ridică obiecții în contra executării mandatului, dar numai în ceea ce privește identitatea, o veți conduce în fața instanței locului unde a fost găsită;
înștiințați autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire când persoana are sub ocrotire un minor, o persoană pusă sub interdicție ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor.
D. FOLOSIREA MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI DE COMUNICAȚII APARȚINÂND PERSOANELOR FIZICE SAU JURIDICE
d.1) Folosirea mijloacelor de transport
În conformitate cu legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române, polițiștii pot să folosească orice mijloace de transport și comunicații, indiferent de proprietar sau deținător, persoană fizică sau persoană juridică, cu excepția celor aparținând corpului diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare și nu pot fi aduse la îndeplinire altfel;
Cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, și vor fi suportate din fondurile unităților de poliție sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenția, nu mai târziu de 15 zile;
Polițiștii pot folosi asemenea mijloace de transport pentru:
prinderea persoanelor urmărite sau pentru deplasarea de urgență în anumite locuri unde au informații că se află o persoană dată în urmărire;
conducerea la sediul poliției a persoanelor turbulente care au provocat acte de dezordine și care încearcă să dispară din acele locuri;
prinderea persoanelor care încearcă să dispară de la locul săvârșirii unei infracțiuni;
salvarea vieții, apărarea integrității corporale sau a sănătății persoanelor, victime ale unor infracțiuni, calamități sau accidente;
deplasarea în locurile unde s-au produs accidente de circulație;
deplasarea în locurile unde s-au produs calamități ori alte evenimente deosebite, ce impun prezența organelor de poliție;
Proceduri legale ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de transport aparținând persoanelor fizice sau juridice:
prezentați-vă conducătorului mijlocului de transport, arătați legitimația de serviciu și explicați-i că aveți de executat o misiune urgentă, ce nu suferă amânare, indicându-i ruta;
în situația folosirii autovehiculului aparținând unei persoane juridice, menționați în foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu: ora și locul opririi, traseul parcurs, numărul de kilometri parcurși, ora terminării misiunii, numele și prenumele dvs. (în clar), unitatea de poliție din care faceți parte, numărul legitimației de serviciu și semnătura;
în situația folosirii autovehiculului aparținând unei persoane fizice, la solicitarea acesteia, eliberați o dovadă din care să rezulte: gradul, numele și prenumele dvs., unitatea de poliție din care faceți parte, numărul de kilometri parcurși și durata misiunii (în ore);
la înapoierea din misiune, întocmiți un raport care va cuprinde: situația care a determinat intervenția, acțiunea dvs., mijlocul de transport folosit și proprietarul, ruta și numărul de kilometri parcurși, timpul cât a durat;
nu puteți folosi următoarele categorii de mijloace de transport:
autovehiculele care aparțin corpului diplomatic;
autovehiculele salvării ori pompierilor, chiar dacă acestea nu se află în misiune;
autovehiculele angajate în accidente de circulație, în competiții sportive și cele aflate în coloană (inclusiv cele din coloanele oficiale);
autovehiculele cu care se deplasează oficialități (președintele țării, prim-ministrul, parlamentarii, miniștrii, prefecții, etc.).
d.2) Folosirea mijloacelor de transport în comun
De asemenea, conform legii privind organizarea și funcționarea Poliției Române, polițiștii au dreptul să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni, iar personalul din Poliția pentru transporturi pe cele feroviare și navale. Folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimației de serviciu.
Polițiștii pot folosi asemenea mijloace de transport numai în timpul serviciului și numai pentru executarea unor misiuni ce nu pot fi îndeplinite altfel.
d.3) Folosirea mijloacelor de comunicație
Mijloacele de comunicație aparținând persoanelor fizice ori unităților economico-sociale pot fi folosite de către polițiști numai pentru primirea ori transmiterea de ordine sau de informații referitoare la evenimente deosebite, urmărirea unor evadați ori infractori periculoși, împiedicarea săvârșirii unor infracțiuni etc.
Înainte de a folosi mijlocul de comunicație, polițistul este obligat să prezinte legitimația de serviciu, dacă nu este cunoscut, să precizeze unitatea de poliție din care face parte, precum și faptul că are de transmis o comunicare urgentă, în interes de serviciu.
Folosirea în orice mod a mijloacelor de transport și comunicație în alte interese decât cele de serviciu, constituie un abuz, o ilegalitate, care angajează răspunderea juridică a celui care săvârșește o asemenea faptă (disciplinară, materială sau penală).
E. RAPORTAREA EVENIMENTELOR
Șefii unităților și subunităților de poliție sau înlocuitorii acestora, de îndată ce au constatat sau au fost sesizați de producerea unui eveniment, au obligația să stabilească împrejurările în care acesta s-a produs și să raporteze evenimentul eșalonului superior.
Raportarea va cuprinde date cât mai concrete, reale și actuale care vor fi transmise cu maximă operativitate.
Un raport de eveniment va cuprinde următoarele date ce vor fi transmise în mod obligatoriu, la raportarea evenimentului:
codul evenimentului;
data (anul, luna, ziua ), sursa și modul sesizării;
data (anul, luna, ziua, ora ) și locul unde s-a produs evenimentul;
denumirea actuală (completă și prin inițiale) a unităților economico – sociale, organizațiilor, agențiilor, firmelor etc., precum și a sectoarelor și compartimentelor din cadrul acestora, implicate în eveniment;
cauza și împrejurările în care s-a produs și condițiile care au favorizat producerea acestuia;
numărul victimelor, pagubele produse (prima estimare), bunuri avariate;
măsurile luate și eventualele propuneri;
dacă evenimentul poate fi dat publicității.
În funcție de natura evenimentului produs, raportul de eveniment poate fi completat și cu alte date care se referă la:
componența echipei de cercetare la fața locului;
persoane și obiecte care trebuie date în urmărire națională sau internațională;
valoarea aproximativă a prejudiciului;
dacă locul unde a avut loc infracțiunea a fost acoperit cu agenți de siguranță publică;
în cazul infracțiunilor flagrante, ce măsuri s-au luat împotriva autorilor;
dacă prejudiciul a fost recuperat sau în ce proporție.
PROCEDURI OPERATIONALE – ACTIVITĂTI DE PREVENTIE
A. DEFINIȚIA ȘI CLASIFICAREA ACTIVITĂȚII DE PREVENIRE
Înainte de a formula o anume definiție, considerăm că este necesar să explicăm înțelesul unor concepte pe care le vom folosi în acest sens, cum sunt noțiunile de criminalitate, comunitate și parteneriat.
a.1) Prin criminalitate se înțelege „acel fenomen social complex care este desemnat de totalitatea infracțiunilor comise într-o perioadă de timp pe un teritoriul național”, definiție unanim acceptată de criminologii contemporani, fenomen pe care l-au clasificat tripartit în: criminalitate reală, sesizată și legală.
Această clasificare s-a făcut sub aspectul cunoașterii dimensiunilor fenomenului studiat. În privința ultimelor două forme ale criminalității, numărul faptelor penale este cunoscut prin statisticile judiciar-penale. În schimb, prima formă de criminalitate (cea reală) are dimensiunea necunoscută, care este denumită „cifra neagră a criminalității”, considerându-se că este greu sau imposibil de cunoscut.
Unii autori afirmă că doar clasificarea tripartită este științifică, pentru că ea are drept criteriu pentru clasificare, gradul de cunoaștere al dimensiunilor acestui fenomen, celelalte clasificări ale criminalității fiind subiective, în funcție de diferite criterii de analiză.
Din această ultimă perspectivă, o primă clasificare este cea dată de obiectul juridic sau fizic lezat prin infracțiune, în care se regăsesc grupele de criminalitate: contra siguranței statului, contra persoanei, contra proprietății, de fals sau contra unor activități reglementate de lege.
Statisticile judiciare, având în vedere o astfel de clasificare a criminalității, relevă că 60% din totalul criminalității legale sunt cele de furt (criminalitatea contra proprietății).- planșă
O a doua clasificare „subiectivă” a criminalității este dată de gradul de gravitate al faptelor penale, în care sunt cuprinse acele segmente de criminalitate gravă (contra siguranței statului, omor etc.), cu gravitate medie și cu gravitate redusă, ultima fiind numită și criminalitate ușoară, periculoasă prin numărul ei, reprezentând 75% din totalul criminalității generale. – planșă
Prin caracterul său, criminalitatea poate fi convențională, adică „la vedere”, faptele fiind comise de indivizi în locurile unde muncesc, locuiesc sau învață și ascunsă, adică faptele se comit în societăți comerciale, bănci, instituții ale statului etc., opinia publică luând contact cu ele după ce sunt descoperite de organele judiciare (ex. Criminalitatea economico-financiară).
a.2) Termenul de comunitate este strâns legat de tipul de criminalitate convențională, reprezentând locul unde se manifestă aceasta.
În general prin comunitate, sociologii înțeleg acea colectivitate umană ai cărei indivizi sunt legați între ei prin așezarea pe același teritoriu și prin relațiile sociale constante și tradiționale care s-au stabilit.
Caracteristica principală a comunității o reprezintă teritoriul, spațiul geografic unde oamenii locuiesc, muncesc și trăiesc.
Teritoriul este important pentru COMUNITATE pentru că datorită lui se obțin materiile prime și se asigură condiții de locuit, el acționând și asupra oamenilor determinând formarea personalității acestora, precum și configurarea relațiilor sociale.
În definirea mai amplă pe care Tudor Pituleac o dă comunității, se specifică șase dimensiuni: de ordin spațial, cantitativ, structural, relațional, funcțional și temporal, toate fiind indispensabile pentru existența acestei entități sociale.
Astfel, în privința dimensiunii spațiale, se menționează că zona de existență a comunității nu este una imensă, medie sau mică, ci una relativ restrânsă (de exemplu, în mediul urban, un grup de străzi, sau o clădire mai mare cum sunt blocurile cu mai multe scări).
În privința dimensiunii cantitative, interesează numărul redus de oameni care locuiesc în spațiul restrâns, oameni care au stabilit între ei diferite tipuri de raporturi, dând în același timp prin existența acestor raporturi, dimensiunea relațională și cea structurală bazată pe o anumită omogenitate a persoanelor.
Dimensiunea funcțională a comunității este dată de faptul că în cadrul ei, indivizii în cadrul procesului de socializare, devin membrii cu statuturi și roluri sociale bine conturate, comunitatea fiind înaintea organelor statului, cea care realizează controlul social asupra membrilor săi.
Referitor la dimensiunea temporală se apreciază că ea trebuie să cuprindă în timp o durată de cel puțin 20-30 ani, cât reprezintă perioada unei generații, pentru că numai într-o asemenea durată se pot stabili relațiile, structurile și numărul de indivizi care dau identitate unei comunități.
Comunitatea nu este amorfa, ea se manifestă în două forme majore: RURALĂ și URBANĂ, fiecare din acestea având caracteristicile lor specifice, cu repercusiuni atât în geneza criminalității convenționale cât și în formele ei de manifestare.
Prima formă a comunității, cea rurală, este satul, fiind cea mai veche organizare dar și cea mai răspândită.
În general, satele au un număr relativ redus de locuitori și ca dispunere sunt în raport cu formele de relief în care sunt situate.
Astfel, în țară noastră satele de la șes sunt sate adunate sau concentrate , în zona submontană sunt sate răsfirate iar în zonele montane sunt sate risipite, unde gospodăriile sunt îndepărtate unele de altele.
Criminalitatea convențională la sate este compusă de obicei din infracțiuni care privesc furturile de recoltă, de animale dar și spargerile de la casele izolate.
În privință infracțiunilor care privesc viața și integritatea persoanei sunt frecvente cele de incest, pruncucidere, omorurile prin otrăvire și în ultimul deceniu omoruri care au ca geneză stările conflictuale datorate restituirii bunurilor imobiliare, în cazul reîmproprietăririi persoanelor deposedate prin naționalizarea comunistă.
Cu toate acestea, spațiul redus (față de oraș) face dificilă evitarea răspunderii pentru comiterea infracțiunilor, motiv pentru care în general locuitorii evită să comită astfel de fapte.
Nu greșim când afirmăm că rușinea, și îndepărtarea din partea familiei ca și din partea celor de care depinde supraviețuirea autorului infracțiunii, sunt mijloace de constrângere socială și de prevenire a criminalității în zonele rurale.
Legăturile dintre oamenii satului au ca bază rudenia cu toate formele ei dar și celelalte grupuri sociale primare și secundare cum sunt grupurile de vecini, de bătrâni ca și cele cu caracter productiv.
De mai multe ori indivizii practică un dualism etic, regulile din grupul de bază (ex. Cel al familiei) nu concordă cu cel al grupurilor din afară.
Liantul dintre oamenii de la oraș, legătura de familie, nu este tot așa de puternică ca în mediul rural, ci obligația economică exprimată în contracte juridice și aplicate de tribunale și poliție, care asigură și controlul social, este cea care se impune.
În tabloul criminalității convenționale prostituția, vagabondajul, tâlhăria, violul și nu în, ultimul rând omuciderile sunt destul de frecvente pentru marile orașe, (adică cele care depășesc 100.000 locuitori) determinând poliția să acționeze mai ales pentru combaterea acestor fapte decât pentru prevenirea lor. – planșă
În orașe există o împărțirea teritorială în zone (cartiere) și implicit a populației care trăiește aici, împărțire făcută în funcție de posibilitățile materiale diferite de care dispun indivizii.
Tot în orașe se constituie grupuri sociale spontane, de durată scurtă, cu caracter criminal, care comit infracțiuni ce aparțin criminalității convenționale.
Acele grupuri sunt cunoscute sub apelativul de bandă sau clan, fiind caracterizate de:
• violență și agresivitate;
• negativism;
• ostilitate nejustificată față de cei din afara grupului;
• coeziune limitată;
• caracterul anarhic și vicios al vieții personale a membrilor grupului.
Atât polițiștii cât și sociologii sunt unanim de acord că aceste grupuri constituie una din cele mai importante căi în evoluția minorilor spre delicventă.
Comunitatea și poliția pentru a preveni criminalitatea convențională intervin încă de la începutul conturării acestor grupuri pentru a le destrăma și a lua măsuri de resocializare a membrilor ce le compun.
Aceste caracteristici ale vieții comunitare urbane nu sunt specifice întotdeauna tuturor orașelor lumii, sociologii europeni sesizând totuși că legăturile de familie, relațiile stabilite cu vecinii de pe aceeași stradă sau cartier sunt de durată și de ordin emoțional, aceste subcomunități fiind undeva asemănătoare cu cele rurale.
Această realitate constatată în activitatea zilnică a polițiștilor din mediul urban este folosită pentru determinarea comunității de a acționa în efortul comun al prevenirii criminalității.
Dacă aceste două forme de comunitate, satul și orașul ar fi simple și nestructurate, ar fi ușor de acționat în prevenirea criminalității dar comunitatea nu se rezumă „numai la aceste două mari forme de existență, ea fiind de fapt compusă din multiple” grupuri sociale cu relevanță criminogenă, dar și în privința prevenirii.
Aceste două componente ale comunității cuprind, în principiu:
familia;
școala;
biserica;
grupurile de afaceri;
unități economice;
colective redacționale ale mass-mediei;
organizații neguvernamentale;
instituții publice etc.
Fiecare segment în care rolul lor formal sau informal în procesul de educație a indivizilor pentru ca aceștia să se conformeze normelor stabilite de societate, dar în același timp prin disfuncționalitățile proprii sunt generatoare de criminalitate.
a.3) Un aspect fundamental al activității de prevenire și, de fapt, al întregii activități a poliției este parteneriatul.
Parteneriatul constă în relația ce se creează între poliție și comunitate, având drept obiectiv, o mai bună înțelegere a activității polițienești cât și atragerea comunității în lupta împotriva criminalității . În acest fel, polițistul nu este privit ca simplu instrument de represiune care acționează, uneori brutal, pentru respectarea și aplicarea unor legi, de cele mai multe ori abstracte, ci ca un reprezentant al statului, un funcționar public, preocupat de bine comunității.
În literatura de specialitate s-au formulat multe definiții, dar se constată că înțelesul acestora nu este întotdeauna același.
Etimologic, pornind de la latinescul „praevenis” care înseamnă „ a o lua înainte”, Micul dicționar enciclopedic arată că „a preveni” are mai multe sensuri.
1. a avertiza pe cineva de ceea ce se va putea întâmpla în viitor;
2. a face atent, a înștiința;
3. a înlătura, a preîntâmpina
În privința demersului nostru înțelesul cel mai apropiat este de a înlătura, de a preîntâmpina criminalitatea, adică de a o lua înaintea crimei, pentru ca ea să nu se consume, să nu se producă.
Dacă acceptăm acest înțeles, de a împiedica, de a înlătura producerea crimei, înseamnă că din capul locului nu se mai pune problema pedepsei penale, deoarece infracțiunea nu s-a mai produs și de aici se poate spune că prevenirea înseamnă o opunere față de răspunsul social de tip represiv.
În literatura de specialitate există păreri cum că prevenirea înseamnă și pedeapsă penală, făcând astfel să coexiste două orientări diferite în privința definirii acestui concept.
O primă orientare cunoscută sub numele de extensivă, stabilește că tot ce se execută împotriva criminalității este prevenire, adică și pedepsele penale, despăgubirile victimelor și măsurile de siguranță, toate fiind activități „postfactum” după comiterea infracțiunii.
Cea de a două orientare privește noțiunea în sens restrâns, referindu-se la activitățile „antefactum” care sunt plasate înaintea trecerii la act împiedicând comiterea infracțiunii, nemaifiind vorba de pedeapsă penală .
Acest din urmă sens considerăm că este cel specific prevenirii.
Putem spune că orientarea extensivă este o prevenire reactivă iar cea în sens restrâns este proactivă.
Cea mai utilizată definiție a prevenirii criminalității aparține ultimei orientări și are în general următoarea formulare: „Mijloacele utilizate de stat pentru a stăpâni mai bine criminalitatea prin eliminarea sau limitarea factorilor criminogeni și prin stăpânirea adecvată a factorilor de ordin psihic și social care creează ocazii favorabile pentru producerea infracțiunilor”.
Apreciem totuși că definiția folosită de Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității din cadrul I.G.P.R. este mai apropiată de realitate prin aceea că „activitatea de prevenire reprezintă ansamblul măsurilor luate de societate pentru împiedicarea faptelor antisociale (incluzând aici criminalitatea convențională n.n ) și reducerea prejudiciilor cauzate de acestea „.
Afirmăm că ultima definiție este mai aproape de obiectul lucrării noastre pentru că „prevenirea” reprezintă ansamblul măsurilor luate de societate” și nu cele utilizate doar de stat, deoarece nu numai statul participă la limitarea fenomenului social al criminalității.
B. SCURT ISTORIC PRIVIND MODUL ÎN CARE S-A ACȚIONAT PREVENTIV, DE-A LUNGUL TIMPULUI
Istoria Poliției Române este strâns legată de istoria poporului român, astfel din cele mai vechi timpuri existând un organ al statului care să asigure ordinea și liniștea în cadrul tuturor formelor de organizare socială pe care a parcurs-o România.
Cele mai vechi atestări scrise privind rolul și locul poliției datează din perioada evului mediu, când, pe lângă voievod, în suita dregătorilor desemnați să conducă statul feudal român, „marele vornic” exercita atribuțiuni privind paza și ordinea, precum și judecarea pricinilor. Acest vornic avea, la rândul său, în subordine, pe „vătaful de vânători” (precursor al șefului poliției), care avea ca atribuțiuni să supravegheze „pe oamenii fără căpătâi” reprima pe gâlcevitori și exercita, în același timp, și controlul asupra călătorilor de prin hanuri și, în special, asupra străinilor. Primul vătaf de vânători menționat în documente a fost Neagoe Basarab ajuns ulterior, în perioada 1512-1521, domn al Țării Românești.
Sub domnia lui Mihai Viteazul, șeful poliției purta denumirea de „agă”, în documentele vremii fiind menționați cu atribuțiuni în menținerea și întărirea disciplinei militare „Aga Farcaș și Aga Leca”. De asemenea, în secolele XVII – XVIII, Vel Aga care era șeful poliției capitalei avea atribuțiuni pe linia asigurării pazei și ordinii publice, dar și pe linia supravegherii comerțului și controlul străinilor.
La începutul secolului al XIX lea, prin „Regulamentul Organic”, adoptat la 30 martie 1830, s-au pus bazele cadrului legal al aparatului de stat român. Această lege fundamentală pusă în aplicare, la 2 iulie 1831, în Muntenia și la 1 ianuarie 1832, în Moldova, a statuat că șeful puterii executive în stat era domnul ales pe viață, dintre mari boieri care aveau vârsta peste 40 de ani, ajutat de 6 miniștri, în a căror ierarhie ministrul treburilor dinlăuntru se situa pe primul loc, era prezidentul Statului Administrativ, avea rang superior și primea un salariu mai mare decât ceilalți miniștri, lui subordonându-i-se cârmuitorii (prefecții) de județe. Tot acum a fost constituită „miliția națională”, sau „straja pământească”, organism militar cu rost declarat preponderent administrativ și de ordine interioară, dar care avea să reprezinte și baza oștirii naționale.
În timpul Revoluției române de la 1848, gărzile naționale create în cadrul Ministerului de Interne și care funcționau la orașe și sate aveau scopul de a fi „garant al libertăților publice și paznic al ordinii interne”.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, rolul poliției era acela de a asigura „paza bunei orânduiele și liniștea petrecerii locuitorilor”, iar numeroase documente ale vremii atesta „misia foarte grea” asumată de poliție și lucrătorii săi. De asemenea, Legea pentru organizarea puterii armate din România, din 7 februarie 1864, stabilește atribuții civile politice și militare pentru „a priveghea la paza ordinii și independenței naționale, pentru a păzi întregimea teritoriului și a veghea la garantarea legilor și instituțiilor țării”, iar prin Constituția din 1866 și legea din martie 1866 s-a hotărât constituirea gărzilor civice, în toate orașele României, organe care aveau misiunea să facă serviciul de pază și să se ocupe de „securitatea persoanelor și a proprietăților”.
Legea poliției rurale – guarzi câmpeni – din 25 decembrie 1868 prevedea sarcini poliției privind „paza holdelor, livezilor, săditurilor și dumbrăvilor, locuitorilor și proprietarilor” din comunele rurale, iar prin legea din 1893 a fost înființată jandarmeria rurală, ca un organ special care avea misiunea de a veghea în mediul rural la menținerea ordinii, siguranței și executarea legilor, fiind subordonată atât Ministerului de Interne, cât și Ministerului de Război.
La 1 aprilie 1903, este votată Legea asupra organizării poliției generale a statului, care este prima lege organică a poliției, prin care s-a urmărit să se dea poliției o organizare în vederea asigurării unității de conducere și execuție, stabilindu-se totodată, ca principii, admisibilitatea (selecționarea și recrutarea) și stabilitatea personalului polițienesc. Această lege a fost rodul studierii și adaptării la condițiile socio-economice pe care le parcurgea România, în acea perioadă, a organizării și ființării serviciilor de poliție din Franța, Germania, Belgia și alte state europene cu tradiție în domeniu.
Perioada 1903 – 1904, când la conducerea Ministerului de Interne s-a aflat Vasile Lascăr, considerat părintele poliției române, constituie o perioadă prolifică, datorită reformelor inițiate de către acesta, reforme prin care a încercat să convingă forurile legiuitoare ale țării că trebuie făcute „toate sacrificiile pentru a scoate poliția din luptele politice”, afirmând că „trebuie să facem totul ca poliția să fie, într-adevăr, pavăza ordinei și siguranței statului”.
Prin Decretul – Lege pentru modificarea serviciilor administrațiunii centrale a Ministerului de Interne, din 22 iunie 1919, s-a realizat o structură unitară a acestuia pe întreg teritoriul țării, structură care se va menține până în anul 1929. Un element al reformei, realizat prin acest act normativ, îl constituie crearea, pe lângă Cabinetul ministrului, a Serviciului presei, compus din biroul presei interne și biroul presei externe. Astfel, a fost constituită prima structură „cu atribuțiuni exclusiv în domeniul relațiilor publice și cu menținerea de a proiecta asupra societății o nouă imagine privind organele de ordine”.
La 21 iunie 1929, este adoptată „Legea pentru organizarea poliției generale a statului”, prin care poliției, ca principal organ de stat, îi reveneau sarcini pentru îndrumarea, coordonarea și realizarea activităților de pază și ordine internă, liniște publică și siguranță de stat pe întregul teritoriu urban al țării. De asemenea, tot prin această lege, poliției i se atribuia denumirea de „Direcțiunea Generală a Poliției”. Acest act normativ se constituie în a doua lege organică a poliției române, ea rămânând, până în zilele de azi, cea mai completă și modernă reglementare în materie de poliție, profund aliniată la coordonatele structurale ale polițiilor europene ale timpului.
Constituția din 1938 și noua împărțire administrativă a țării au impus noi sarcini organelor teritoriale ale Direcției Generale a Poliției. Prin legea din 2 iunie 1939, au fost aduse modificări organizării poliției. Astfel, din 3 octombrie 1939, până la 23 decembrie 1939, a ființat Ministerul Ordinii Publice, care avea ca atribuțiuni conducerea poliției generale a statului.
După instaurarea dictaturii militaro-fasciste, la 6 septembrie 1940, Poliția Română a funcționat în structura sa organizatorică anterioară, iar după lichidarea „rebeliunii legionare”, din 21-23 ianuarie 1941, au fost luate măsuri de organizare a Direcțiunii Generale a Poliției, după principii militare.
Prin Decretul din 23 ianuarie 1949, a fost desființată poliția și a fost înființată miliția.
Legea 21 din 1969 marchează apariția celei de a III-a legi organice din istoria poliției române, singura de altfel adoptată în regimul totalitar, cu toate că prin alte acte normative, în raport cu perioada respectivă, s-au conferit miliției competențe specifice, în ce privește atribuțiunile poliției în această perioadă, aceasta avea ca scop declarat menținerea ordinii publice pe întreg teritoriul țării, apărare drepturilor și libertăților civice, asigurarea muncii pașnice, securitatea personală a cetățenilor și apărarea bunurilor statului și poporului. În condițiile conducerii comuniste mono-politice, ale cultului personalității, promovat până la paroxism, dar și ale regimului totalitar și dictatorial ce guverna întreaga activitate în România, activitatea poliției române a fost, într-o oarecare măsură, deturnată de la atribuțiunile sale tradiționale conferite prin lege.
Considerente privind activitatea de prevenire a criminalității după anul 1990
Tranziția economică, politică și socială pe care a marcat-o societatea românească, după anul 1990, și-a pus amprenta și asupra instituției poliției, care a trebuit să se restructureze și să-și reorienteze întreaga activitate pe principii și metode specifice de acțiune, compatibile statului de drept.
Obiectivul fundamental il constituie prevenirea criminalității, prin anticiparea, recunoașterea și evaluarea riscului infracțional și inițierea de acțiuni energice și eficiente pentru diminuarea ratei criminalității, în condițiile în care fenomenul infracțional a cunoscut dimensiuni noi, prin apariția de noi genuri de infracțiuni (trafic de droguri, arme, persoane, furturi auto etc) și moduri de operare cu care România nu s-a confruntat la o asemenea amploare.
Constituția României, din anul 1991, revizuită în anul 2003, art. 22, art. 23(1), art. 26, art. 41 (1 și 2) și Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române sunt documente juridice care susțin cu claritate atribuțiile ce revin poliției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în mod special, pentru prevenirea infracțiunilor, contribuind prin aceasta la realizarea unei societăți democratice stabile.
În plan local, conform art. 99, lit d. Din Legea nr.215/2002 privind organizarea administrației publice locale, întrucât prefectul este șeful serviciilor publice ale ministerelor și ale celorlalte autorități centrale organizate în unități teritoriale, el este acela care este abilitat a dispune luarea măsurilor pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea drepturilor cetățenilor, prin organe legal constituite.
În plan european, majoritatea statelor s-au dovedit receptive la evaluările de specialitate ale criminalității, răspunsurile diferitelor poliții europene se constituie într-un ecou al Consiliului Europei și al Comitetului Miniștrilor Statelor Membre, privind Recomandarea 87 (19), adoptată la 17 septembrie 1987, privind organizarea prevenirii criminalității. Examinând măsurile de prevenire a criminalității, altele decât cele coercitive, documentul se adresează cu câteva recomandări, constând în următoarele:
– includerea prevenirii criminalității ca o componentă a programelor guvernamentale de control social;
– stabilirea și susținerea unor structuri naționale și locale pentru reducerea condițiilor de comitere a infracțiunilor și creșterea riscurilor autorilor de a fi descoperiți;
– promovarea cercetării în domeniu și evaluarea programelor de prevenire;
– studierea altor forme de protecție a comunității, cooperarea poliției cu comunitatea etc.
Bazată pe principiul satisfacerii intereselor legitime ale cetățenilor și comunității, organizarea propriu-zisă a prevenirii criminalității ar trebui să constituie, totodată, și un elocvent exemplu de aliniere a concepției M.A.I., la standardele europene, ocupând o poziție centrală în schița de strategie a M.A.I., de participare la aderarea României la Uniunea Europeană.
CRITERII DE APRECIERE A ACTIVITĂȚII DE PREVENIRE
În aprecierea activității de prevenire se va avea în vedere modul în care mijloacele folosite au dus la scăderea criminalității și a consecințelor acestora.
În activitatea de evaluare a activității de prevenire, vor fi luate în considerare următoarele elemente:
– cunoașterea situației operative și a modului în care aceasta se reflectă în activitatea de prevenire;
– rezultatele obținute în atragerea altor forțe în realizarea activității de prevenire;
– calitatea și eficiența activității de propagandă juridică și de informare a populației;
– rezultatele obținute în determinarea unor persoane de a renunța la săvârșirea de fapte antisociale și de a se încadra într-o activitate utilă;
– numărul de infracțiuni descoperite în flagrant sau în fază incipientă, înainte de a fi produs prejudicii persoanei, ordinii publice sau avutului obștesc;
– eficiența măsurilor inițiate pentru destrămarea grupurilor de infractori și demascarea elementelor care exercită o influență negativă asupra tineretului etc.
În cazul în care s-au săvârșit deja infracțiuni, se vor aprecia:
– operativitatea în descoperirea și tragerea la răspundere a făptuitorilor;
– depistarea legăturilor infracționale și modul de restabilire a legalității încălcate, sub aspectul dezdăunării părților vătămate, al stabilirii cauzelor și condițiilor favorizatoare de infracțiuni și înlăturarea acestora.
Prevenirea criminalității este o componentă fundamentală a întregii munci de poliție, fiecare profil de activitate având obligația de a îndeplini, în zona sa de responsabilitate, acțiuni preventive.
Compartimentele de prevenire, în activitatea lor, trebuie să vizeze latura socială a activității de poliție, mai concret, stimularea unor comportamente și atitudini preventive din partea unor grupuri sociale și chiar a indivizilor, realizate prin mijloacele sale specifice.
Întreaga activitate a institutului se bazează pe următoarele principii:
legalitatea;
parteneriatul social;
respectarea drepturilor omului;
echidistanță în relațiile parteneriale.
D. ELEMENTE TEORETICE PRIVIND PREVENIREA CRIMINALITĂȚII CONVENȚIONALE
Principii:
• Pedagogia generală;
• Intimidarea colectivă;
• Intimidarea individuală;
• Neutralizarea infractorului;
• Retribuirea pentru infracțiunea comisă.
Trei sunt elementele care fac posibilă realizarea prevenirii criminalității. Ele au fost sesizate în timp, în mod separat de adepții crimionologiei clinice și de cei care au creat și dezvoltat conceptul TRECERII la ACT. În mod direct acestea au fost menționate de criminologul francez Raymond Gassin, ele referindu-se la:
d.1) Personalitatea individului – implicit și cea a posibilului delicvent definită în principal prin multiple trăsături negative de caracter – poate fi modificată prin activități (educative) venite din mediul exterior.
Se pornește în stabilirea acestui element de la adevărul că omul nu are comportamentul însuși înainte de naștere, el negăsindu-se în moștenirea genetică și nici în dezvoltarea corporală a acestuia.
Educația, mai ales făcută în copilărie și în adolescență, este definitorie în formarea comportamentului uman.
Chiar dacă după vârsta de 25 ani, când se consideră că personalitatea adultul își schimbă este definitivată se acționează educativ comportamentul în contact cu mediul social înconjurător.
d.2) Situațiile în care se desfășoară acțiunile umane – deci și infracțiunile care tot acțiuni umane sunt dar periculoase pentru societate – se pot schimba fie datorită întâmplării, dar mai ales în urma activității oamenilor luați separat, dar ale comunității care duc la împiedicarea comiterii unor astfel de fapte periculoase.
Dacă pentru situațiile în sare se înfăptuiesc actele non criminale de cele mai multe ori indivizii își fac cunoscute anterior intențiile iar pentru majoritatea acțiunilor umane licite sunt reguli prestabilite, pentru infracțiuni autorii își ascund intențiile, aici neexistând reguli prestabilite. Toate acestea trebuie să determine colectivitățile umane să colaboreze cu organele abilitate ale statului pentru ca să se informeze reciproc referitor la persoanele cu potențial criminogen , la intențiile și preparativele pe care le fac în vederea comiterii delictelor.
d.3) Dinamica trecerii la act care este definită ca răspuns al personalității umane la o situație concretă de viață se poate schimba întotdeauna mai ales și în cazul delictelor pentru ca acestea din urmă să nu se mai producă.
Toate cele trei elemente menționate mai sus pot fi modificate fie separat fie toate împreună, putându-se ca urmare a intervenției voluntare a terților din comunitate ca actul criminal să nu se mai producă.
În viziunea expusă mai sus se pornește de la faptul că fenomenul criminalității se compune din multitudinea actelor criminale individuale și de aici, necesitatea ca prevenirea să înceapă cu fiecare persoană predispusă a comite delicte, terminând cu măsurile social-economice care conduc la bunăstarea populației.
Sunt păreri care susțin contrariul. Astfel în una din lucrările de specialitate se menționează că: „o condiție esențială de eficiență este că trebuie avut în vedere faptul că acțiunea de prevenire trebuie să vizeze fenomenul în ansamblul său și nu izolat, pe domenii sau genuri de infracțiune”.
Apreciem că nu toți infractorii comit toate genurile de infracțiuni, fiecare individ punându-și amprenta personalității sale asupra delictului comis. Din acest-motiv, acțiunile preventive trebuie adoptate pentru fiecare individ în parte în funcție de personalitatea acestuia, știind că fiecare om (deci și infractorul) este unic în felul său și că nu va răspunde la fel pentru aceeași activitate preventivă.
Dacă se acționează în general, fără să se țină seama de elementele pe care le-am menționat considerăm că activitățile preventive vor fi un eșec.
În sprijinul ideii noastre cităm lucrarea „Delicvența juvenilă” a dr. Emilian Stănișor în care se afirmă: ‚’ înțelegem că prin activitățile de prevenire-protecție, să eliminăm acele cauze care determină individul să devină un potențial delicvent”.
PROCEDURI OPERATIONALE – ACTIVITĂTI DE INTERVENTIE.
5.1. Riscuri
1) Intervenția la evenimentele sesizate prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU) 112
Pentru realizarea unei intervenții rapide și eficace în soluționarea situațiilor sesizate, se impune ca luarea măsurilor legale și menținerea ordinii și siguranței publice să se realizeze conform principiului „cel mai aproape polițist de locul producerii evenimentului sesizat intervine”. Astfel efectivele de poliție locala, la recepționarea unui eveniment aflat în apropierea acestora sunt obligate să intervină și să-și precizeze poziția față de locul semnalării acestuia (în situația în care nu sunt dotate cu GPS).
În aplicarea principiului menționat, în cazul în care la locul evenimentului sesizat se prezintă polițiști care nu sunt competenți pentru soluționarea evenimentului sesizat, efectivele din structurile competente să soluționeze cazul semnalat prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, sunt obligate să se deplaseze în cel mai scurt timp locul producerii acestuia și să comunice timpul în care vor ajunge la cazul respectiv. De asemenea în funcție de complexitatea cazului semnalat, sunt obligate să comunice echipelor de poliție prezente la fața locului producerii evenimentului măsurile preliminare recomandate a fi luate în funcție de specificul cazului.
Pentru soluționarea în timp operativ a unor evenimente deosebite se introduce codul ROSU urmat de un indicativ, a cărei semnificație este următoarea, în funcție de cazul sesizat:
a) roșu – minor: dispariție de minori
b) roșu – siguranță: atentat terorist sau instituirea nivelului critic de alertă teroristă
c) roșu – Năvod: semnalarea dispariției unui autovehicul
d) roșu – misiune: ultraj asupra unui polițist aflat în misiune
e) roșu – armat: atac armat asupra unor persoane, obiective economice
f) roșu – violent: omor, tâlhărie, răpire sau sechestrare de persoane
g) roșu – civil: producerea unor situații de urgență civilă
h) roșu – rutier: producerea unui accident grav de circulație
La primirea codului ROȘU urmat de indicativul respectiv, polițiștii alertați/aflați aproape de locul evenimentului semnalat vor înceta orice activitate, cu excepția celor care impun neapărat prezența polițistului și se vor deplasa urgent, în funcție de situație, la locul evenimentului semnalat sau vor intensifica supravegherea pentru identificarea obiectivelor semnalate (minori, persoane, autovehicule, etc.).
Pentru soluționarea evenimentelor semnalate în cazurile din competența lor semnalate prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență – SNUAU, polițiștii întreprind următoarele măsuri:
a) primesc datele necesare intervenției;
b) se deplasează în cel mai scurt timp la locul producerii evenimentului semnalat, solicitând concomitent și alte date necesare intervenției (date suplimentare pentru localizarea evenimentului, măsurile preliminare pentru evenimentul semnalat, etc.);
c) după prezentarea la locul evenimentului semnalat și lămurirea situației comunică imediat ofițerului de serviciu al structurii din care face parte sau dispecerului din cadrul Centrului Operațional și Apeluri de Urgență (în situația în care acesta nu poate fi contactat), dacă evenimentul se confirmă sau nu, dacă este de competența lor, măsurile luate precum și dacă este necesară intervenția altor structuri;
d) în cazuri de urgență solicită sprijinul echipajelor de poliție aflate în imediata apropiere;
e) lucrătorii posturilor de poliție comunale se vor deplasa imediat la locul producerii evenimentului sesizat pentru soluționarea acestuia și vor solicita, după caz, sprijinul birourilor de poliție rurală din cadrul polițiilor municipale sau orășenești de care sunt arondați sau a lucrătorilor posturilor de poliție comunale învecinate.
Pentru soluționarea evenimentului sesizat în situații complexe sau în cazuri particulare (din competența altor structuri de poliție) efectivele de poliție întreprind următoarele măsuri:
a) în cazurile în care intervenția urmează să se realizeze împreună cu alte structuri competente în soluționarea evenimentului semnalat (pompieri, ambulanță, jandarmi, etc.) polițiștii vor contacta forțele cu care se cooperează pentru asigurarea sincronizării intervenției, direct sau prin ofițerul de serviciu al structurilor implicate/Centrul Operațional și Apeluri de Urgență;
b) în toate cazurile privind menținerea ordinii și siguranței publice polițiștii sosiți la locul producerii evenimentului, vor coordona acțiunea tuturor forțelor participante, solicitând sprijin, după caz, ofițerului de serviciu;
c) în situația în care evenimentul sesizat este de competența altor structuri de poliție decât cea din care provin aceștia vor lua primele măsuri ce se impun, și vor aștepta, după caz, sosirea echipelor competente la locul producerii evenimentului. În funcție de situația existență, vor solicita sprijin ofițerului de serviciu al structurilor implicate/Centrul Operațional și Apeluri de Urgență în vederea luării măsurilor preliminare în cazul evenimentelor care nu sunt de competența acestora;
d) după alertarea acestora, structurile competente să soluționeze evenimentele semnalate se vor deplasa imediat la locul producerii evenimentului semnalat, contactând, după caz, echipele de poliție prezente la fața locului producerii evenimentului cărora le vor indica timpul în care vor ajunge la evenimentul sesizat și măsurile preliminare recomandate a fi luate în funcție de specificul cazului;
e) în cazul evenimentelor semnalate în afara zonelor de competență a acestora, polițiștii alertați de către ofițerul de serviciu sau Centrul Operațional și Apeluri de Urgență, indiferent din ce structură fac parte, se vor deplasa la locul producerii evenimentului și vor lua măsurile preliminarii necesare;
f) în cazul evenimentele produse în timpul deplasării trenurilor de călători sau marfă, când este necesară intervenția de urgență, polițiștii alertați indiferent din structura din care provin, vor aștepta trenul respectiv în prima stație unde acesta are oprire, pentru luarea primelor măsuri ce pot fi întreprinse în vederea soluționării evenimentului sesizat, comunicând în acest sens cu personalul autorizat aflat în tren, direct sau prin intermediul lucrătorilor poliției transporturi sau al ofițerului de serviciu;
g) în cazul evenimentelor produse în mediul rural, în situația în care nu se pot contacta lucrătorii postului de poliție pe raza căruia este produs evenimentul, se vor contacta lucrătorii posturile de poliție învecinate care se vor deplasa pentru confirmarea veridicității acestuia și luarea măsurilor preliminare până la sosirea echipelor de intervenție din cadrul birourilor de poliție rurală. De asemenea, aceștia se vor deplasa imediat și în cazurile în care este necesară sprijinirea de urgentă a lucrătorii posturilor comunale învecinate, la solicitarea directă a acestora sau a ofițerului de serviciu de la polițiile municipale și orășenești de care sunt arondate sau a Centrului Operațional și Apeluri de Urgență.
h) în cazul în care apelul de urgență nu se confirmă, polițiștii sosiți primi la locul evenimentului semnalat, vor anunța imediat ofițerul de serviciu/Centrul Operațional și Apeluri de Urgență pentru verificarea adresei comunicate și anunțarea celorlalte structuri implicate. În cazul în care comunicația cu structurile cu care se cooperează se realizează pe canale comune acesția vor comunica direct cu acestea datele despre situația existentă.
Intervenția pentru aplanarea situațiilor sesizate, luarea măsurilor legale și menținerea ordinii și siguranței publice trebuie realizată în așa fel încât polițistul (polițiștii) aflat la fața locului să nu fie expuși riscului ultragierii ori vătămării corporale. În acest sens, pentru sincronizarea intervenției și luarea măsurilor legale vor cere sprijin prin dispecerul sau ofițerul de serviciu altor echipaje ori polițiști, în funcție de complexitatea evenimentului
Polițistul, care s-a prezentat la locul evenimentului, îi va comunica dispecerului natura evenimentului, ora sosirii la fața locului, ce a constatat, activitățile efectuate pentru întocmirea fișei faptei sesizate prin S.N.U.A.U. 112.
2) Intervenția la acțiunea „Năvodul”
Acțiunea „Năvodul” presupune intervenția la o serie de evenimente sesizate cum ar fi: furtul de autovehicule ori a altor bunuri și folosirea de autovehicule pentru transportarea acestora ori asigurarea părăsirii locului faptei etc.
În această situație se va acționa astfel:
după confirmarea veridicității apelului, ofițerul de serviciu dispune executarea acțiunii „Năvodul”, conform concepției acesteia. Planul de măsuri va detalia toate activitățile ce urmează a fi executate, astfel încât instruirea polițiștilor, care participă în dispozitivele prevăzute să fie completă și să se cunoască pentru fiecare etapă sarcinile ce le revin. Aceasta cuprinde modalitățile de comunicare între subunități, între acestea și dispozitivele instituite și informarea dispeceratului central asupra modului de derulare a acțiunilor;
ofițerul de serviciu sau dispecerul dirijează în locul respectiv alte forțe și coordonează acțiunea acestora (aceștia trebuie să cunoască foarte bine teritoriul, pentru a dirija cu ușurință elementele din dispozitivul de ordine publică);
conducerea activităților desfășurate se realizează de către ofițerii formațiunilor de poliție angrenate, aflați în serviciu;
coordonarea activităților formațiunilor și subunităților se realizează de către ofițerul de serviciu al inspectoratului;
monitorizarea și raportarea evenimentelor se realizează de către ofițerul aflat la continuitatea comenzii inspectoratului, dacă șeful inspectoratului nu dispune altfel;
finalizarea activităților sau încetarea acțiunii „Năvodul” sunt dispuse de ofițerul de serviciu, cu acordul conducerii unității sau subunității de poliție;
în vederea finalizării activității în care un autoturism consemnat în acțiunea „Năvodul” pe raza unui inspectorat de poliție, este reperat în trafic, dar nu a putut fi imobilizat, iar direcția de deplasare a acestuia este stabilită spre un județ limitrof, o dată cu continuarea urmăririi acestuia, se realizează și cooperarea interjudețeană pentru declanșarea acțiunii „Năvodul” pe raza primei subunități a județului învecinat.
În cazul intervenției la evenimentele sesizate, care, după primele verificări se confirmă, acțiunea poliției este complexă și rapidă. Ea include angrenarea concomitentă a mai multor categorii de forțe polițienești (jandarmerie, poliție de frontieră, poliție rutieră, investigații criminale), pentru realizarea unui sistem de blocare și control a căilor de ieșire din localitatea, unde s-a produs evenimentul.
După realizarea dispozitivului sunt organizate elemente de control și verificare a fiecărui autovehicul, care circulă în zona blocată, în scopul depistării și capturării persoanelor căutate.
Blocarea drumului pe unul sau ambele sensuri de circulație, se poate face folosind diverse mijloace (borduri, utilaje grele sau alte obiecte mari, cu greutate mare, tripoade ori dispozitive cu cuie). Autovehiculele poliției nu vor fi folosite pentru blocarea drumului.
La oprirea autovehiculului vizat, polițiștii rămân în dispozitivul constituit, pregătiți să intervină, la nevoie, chiar și cu armamentul din dotare, somând ocupanții să coboare cu mâinile ridicate și să se așeze în poziția culcat, cu fața la sol și mâinile la vedere, după care se apropie de aceștia din direcții diferite și trec la imobilizarea lor.
3) Primele măsuri la locul unde s-a comis un eveniment
Cea mai importantă sarcină a primului polițist la fața locului este de a preveni distrugerea sau diminuarea valorii potențialelor probe materiale ce pot conduce la identificarea autorului.
Primul polițist la fața locului este responsabil de toate acțiunile imediate luate la fața locului, ce nu pot fi amânate și trebuie luate pentru a îndeplini activitățile cerute de statutul forțelor de poliție (asistența generală inițială, respingerea și stoparea activităților periculoase, etc. ) și de codul de procedură penală ( salvarea victimelor, conservarea probelor, etc.). Dacă aceste regulamente stipulează că este necesară prezența unor specialiști, sau dacă, în unele cazuri particulare, este necesară prezența unor specialiști, primul polițist la fața locului trebuie să ia măsuri ca aceștia să fie anunțați.
Sarcinile primului polițist la fața locului, până când ajunge echipa de cercetare, sunt:
să salveze victimile în viață prin acordarea primului ajutor;
să stabilească perimetrul câmpului infracțional și să ia măsuri de semnalizare, avertizare și pază a acestuia;
să identifice martorii oculari și să procedeze la investigarea sumară a acestora cu privire la date despre autori, trecând la organizarea urmăririi și reținerii acestora și transmiterea semnalmentelor la unitatea de poliție;
să noteze cine era la locul faptei în momentul ajungerii sale: numele martorilor și a altor persoane ce au pătruns în locul faptei. Este important pentru eliminarea amprentelor neconcludente;
să noteze ora la care ajuns la fața locului, ora la care fapta a fost comisă precum și ora la care a fost anunțată Poliția. Acest lucru se poate dovedi important pe parcusul anchetei, de exemplu pentru coroborarea afirmațiilor martorilor sau a suspecților.
să stabilească unele aspecte de bază. O descriere a celor întâmplate este importantă pentru că ajută echipa de cercetare să decidă asupra acțiunilor ulterioare. Descrierea se face pe scurt, fără prea multe detalii și fără inserarea unor opinii personale, mai ales de față cu unii martori;
să separe autorul și martorii când este posibil;
să instruiască martorii să nu discute evenimentele, cu alte persoane sau între ei. Acest fapt previne distorsionarea faptelor prin sugestionare. Dacă se poate, principalul martor trebuie separat de restul martorilor;
să nu discute fapta cu martorii sau cu trecătorii;
să asculte atent la tot ce se vorbește în jurul său;
să protejeze probele ce sunt în pericol de a fi distruse, modificate ori alterate de condițiile atmosferice existente sau de alte persoane;
Pe vreme urâtă (ploaie, ninsoare etc) se deviază apa, se acoperă urmele (se utilizează cutii, folii de plastic, cartoane etc.).
Responsabilitatea primului polițist ce intervine la fața locului încetează în momentul în care șeful echipei de cercetare la fața locului preia oficial responsabilitatea pentru cercetarea la fața locului. În acest caz, primul polițist la fața locului trebuie să prezinte șefului echipei toate măsurile ce au fost întreprinse până în acel moment și care a fost scopul și rezultatul acestora, dacă locul faptei a suferit modificări sau nu și în ce constau acestea, precum și părerile profesionale pe care acesta și le-a format. Dacă este necesar, primul polițist la fața locului trebuie să asiste pe șeful echipei de cercetare sau pe criminaliști pe întreaga durată a investigării.
4) Intervenția într-un restaurant, bar ori alt local de alimentație publică
Scandalurile și încăierările în localuri publice se numără printre actele de dezordine cel mai frecvent întâlnite, prin diversitatea și, uneori, amploarea lor, acestea determinând ca intervenția polițiștilor să fie complexă, caracterizată de o serie de particularități, în funcție de circumstanțe.
Cauzele acestor conflicte sunt diverse, de la conflicte personale la altercații spontane, fără nici un motiv. Cele mai multe au ca principală condiție favorizantă consumul excesiv de alcool, fapt ce necesită din partea polițistului o intervenție bine gândită și adaptată cazului concret, precum și o alegere chibzuită a mijloacelor și a procedeelor.
Polițistul sesizat cu privire la producerea unor acte de tulburare a ordinii publice într-un local public se va informa despre:
natura evenimentului;
numărul persoanelor angrenate;
căile de acces în local;
numele proprietarului (administratorului);
structura clientelei;
dispunerea spațiilor în interiorul și exteriorul localului.
Pe timpul intervenției, respectați următoarele proceduri legale:
anunțați evenimentul și solicitați forțe suplimentare. Dacă lucrați la un post de poliție comunal, solicitați sprijinul de la cea mai apropiată unitate cu serviciul de zi permanent;
în cazul în care este pusă în pericol evident viața sau integritatea corporală a unei persoane, acționați împreună cu personalul localului;
deplasați-vă discret la fața locului, fără a folosi sistemele de avertizare sonoră sau luminoasă. Autoturismele de intervenție nu vor staționa în imediata apropiere a localului;
supravegheați mod discret localul, până la sosirea forțelor suplimentare, pentru a observa persoanele agresive și eventualii lideri ai grupului;
nu semnalați prezența tuturor forțelor sosite la intervenție, pentru a nu irita persoanele turbulente;
împărțiți sarcinile, stabilind căile și modul de acces pentru fiecare echipă constituită și semnalele folosite pentru avertizare;
intrați în local simultan, prin toate punctele de acces în acesta, având pregătite pentru intervenție bastoanele de cauciuc cu mâner lateral și spray-urile cu substanțe iritant-lacrimogene;
somați persoanele implicate să înceteze acțiunile violente folosind formula: „POLIȚIA!ÎNCETAȚI!”, iar în caz de nesupunere somați din nou folosind formula: „ÎNCETAȚI !VOM FOLOSI BASTONUL DE CAUCIUC ȘI SPRAY-URILE LACRIMOGENE !”;
este interzisă folosirea armamentului în intervenția la evenimentele din localurile publice;
imobilizați persoanele, începând cu cele mai agresive în cazul acțiunile violente nu încetează;
efectuați controlul persoanelor implicate în scandal;
solicitați sprijinul personalului de asistență medicală, acordați primul ajutor victimelor și luați măsuri de transportarea acestora la o unitate medicală;
identificați persoanele implicate și a martorii;
ridicați în vederea cercetărilor obiectele, armele, instrumentele, etc. Folosite în timpul altercației;
conduceți la sediu persoanele implicate în vederea continuării cercetărilor și luării măsurilor legale;
5) Intervenția în cazul întrunirilor și manifestațiilor spontane, conflictelor de natură salarială, interetnice și interconfesională, în zonele cu structură multietnică, precum și în cazul grupurilor de curioși
În cazul întrunirilor și manifestațiilor spontane, respectați următoarele proceduri legale:
documentați-vă la fața locului cu privire la numărul aproximativ, scopul și intențiile participanților și solicitați acestora încetarea acțiunii sub motivația nerespectării prevederilor legale;
raportați pe cale ierarhică situația de fapt și rezultatele documentării;
asigurați devierea circulației rutiere, dacă se impune acest lucru;
luați măsuri pentru prevenirea eventualelor acte de tulburare a ordinii publice ori limitarea distrugerii unor bunuri materiale sau a unor valori;
cooperați cu forțele de sprijin, după sosirea acestora la fața locului.
În cazul conflictelor de natură salarială, respectați următoarele proceduri legale:
supravegheați grupul, pentru edificarea asupra stării de fapt și obținerea primelor informații privind caracterul manifestației, numărul aproximativ de participanți, dacă aceștia au intenții agresive, identificarea inițiatorilor acțiunii;
raportați ierarhic evenimentul;
nu interveniți direct, deoarece uneori simpla prezență a dumneavoastră poate duce la reținerea participanților de a comite fapte contrare legii;
nu faceți comentarii de natură a incita participanții și nici aprecieri referitoare la solicitările acestora, limitându-vă numai la aspecte privind asigurarea ordinii și a liniștii publice;
adresați-vă pe un ton confidențial persoanei care pare a fi „liderul” grupului, pentru a o determina să renunțe la actele de dezordine, explicându-i de ce fapte se face vinovată și ce consecințe au acestea;
ascultați toate persoanele care solicită acest lucru, pe rând, fără a le permite să vorbească în același timp.
folosiți forța fizică și mijloacele din dotare, numai la dispoziția conducătorului misiunii și în strictă concordanță cu prevederile legale.
6) Intervenția la evenimentele în zonele cu structură multietnică
Intervenția la aceste evenimente nu diferă ca moduri de acțiune, dar comportă unele particularități și presupune respectarea următoarelor proceduri legale:
a) stabiliți o limită până la care persoanelor respective să li se permită accesul;
b) folosiți un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare sau amenințări;
c) când printre curioși se află persoane recalcitrante, care se manifestă agresiv față de măsurile care se iau, le avertizați să înceteze, le scoateți din mulțime, le izolați, după care luați măsurile legale.
d) pe lângă somația legală ce trebuie folosită, este necesar ca în cazurile în care grupuri de persoane aflate la momentul intervenției poliției pentru prinderea unor infractori cunoscuți ca deosebit de violenți și periculoși, care ar putea pune polițiștii în situația de a folosi armamentul din dotare, avertizați explicit despre riscul la care se expun dacă se va folosi armamentul din dotare.
e) în cazul intervenției la solicitarea legală a unor autorități sau pentru punerea în aplicare a unor mandate de aducere, de percheziție și de executare a unei hotărâri judecătorești, se impune ca alături de poliție să fie invitați să participe la acțiune un reprezentant al Agenției Naționale pentru Rromi sau al grupului etnic vizat (eventual lider informal), precum și consilierul local pe probleme de rromi, participarea reprezentanților conducând la responsabilizarea acestora față de problemele membrilor etniei respective, identificarea de soluții de sprijin pentru a nu se mai recurge la fapte de încălcare a legii de către aceștia pe considerente socio-economice.
7) În cazul grupurilor de curioși
Grupurile de curioși se formează și cresc cu mare repeziciune ori de câte ori are loc vreun eveniment în locurile publice (accident de circulație, incendiu, scandal, încăierare). Unii oameni stau deoparte și privesc, în timp ce alții, văzând aglomerarea, devin curioși și se apropie foarte mult de locul în cauză.
Această mulțime prezintă anumite particularități, în sensul că forțele care acționează pentru a acorda sprijin nu au suficient spațiu de lucru, autovehiculele salvării, ale pompierilor sau ale poliției nu pot circula existând riscul tamponării, circulația poate fi blocată, se produc furturi din buzunare etc.
Proceduri legale ce trebuie respectate:
atenționați persoanele în cauză despre necesitatea părăsirii locului unde s-a produs evenimentul;
stabiliți o limită în teren până la care persoanelor respective să aibă acces. Aceasta se poate realiza prin folosirea unor indicatoare (jaloane, bandă colorată etc.) care să delimiteze zona interzisă accesului;
evacuați curioșii de pe partea carosabilă a străzii, pentru a preîntâmpina producerea de accidente și pentru a se crea spațiul de manevră necesar forțelor chemate la intervenție (salvare, pompieri, poliție);
folosiți un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau amenințări, care de cele mai multe ori îndârjesc oameni în loc să-i liniștească;
avertizați, scoateți din mulțime, izolați, după care luați măsurile legale împotriva persoanelor recalcitrante, care se manifestă agresiv față de măsurile ce se iau;
8) Intervenția la evenimentele din perimetrul și în interiorul unităților de învățământ
Se vor respecta următoarele proceduri legale:
a) pe timpul deplasării la eveniment, solicitați informații suplimentare despre eveniment, căile de acces, locul (în curtea sau în interiorul unității de învățământ), persoanele implicate, cine a solicitat intervenția;
b) realizați o scurtă analiză a evenimentului și, după caz, solicitați sprijinul ambulanței, pompierilor sau al altor polițiști;
c) la fața locului, solicitați sprijinul conducerii școlii, cadrelor didactice, consilierului școlar, personalului de pază;
d) îndepărtați elevii care nu sunt implicați în eveniment și care, prin zgomote, gesturi, îndemnuri, instigă sau amplifică situațiile de acest gen;
e) salvați victimele, acordați primul ajutor și luați măsuri de transportare a acestora la o unitate medicală;
f) folosiți un ton autoritar, fără a adresa cuvinte jignitoare sau amenințări, având în vedere categoria de persoane cărora vă adresați;
g) somați persoanele implicate să înceteze acțiunea;
h) dacă se impune folosirea mijloacelor din dotare, aveți în vedere gradualitatea folosirii acestora;
i) marcați locul faptei și conservați urmele, dacă este cazul;
j) raportați măsurile luate și solicitați, dacă este cazul echipa de cercetare la fața locului;
k) identificați martorii oculari;
l) solicitați prezența părinților minorilor implicați, la locul evenimentului;
m) în continuare, luați măsurile legale ce se impun, în funcție de natura evenimentului;
n) informați despre eveniment și polițistul de proximitate.
9) Intervenția în cazul săvârșirii unei infracțiuni
După primirea sesizării, dispecerul sau ofițerul de serviciu, cât mai urgent posibil, va dirija, după caz, o patrulă aflată în teren mai aproape de locul evenimentului, pentru a se deplasa la fața locului în vederea verificării autenticității celor sesizate. În acest caz urmează să respectați următoarele proceduri legale:
salvați victimele și acordați primul ajutor;
raportați evenimentul și solicitați sprijinul ambulanței și pompierilor, dacă este cazul;
prindeți și imobilizați autorul faptei, asigurând apărarea vieții și a integrității corporale a acestuia;
marcați locul faptei și conservați urmele, fără a aduce vreo modificare acestora;
eliminați potențialele pericole;
organizați paza tuturor căilor de acces în acel loc în situația în care suspectul se află într-un imobil sau într-o încăpere și solicitați ajutoare pentru a putea pătrunde în interior și pentru a-l imobiliza;
pătrundeți în interior cu precauție, din mai multe direcții, fără a intra în grup și fără a folosi alte persoane decât polițiști, pentru imobilizarea suspectului;
asigurați paza bunurilor abandonate de către suspect, sesizând ofițerul de serviciu pentru a îndruma echipa de cercetare în vederea identificării urmelor existente pe acestea.
asigurați paza locului faptei până la sosirea echipei de cercetare căreia îi veți prezenta constatările făcute, măsurile luate și îi veți preda suspectul, respectiv mijloacele de probă descoperite.
5.2. Plan de minimizare a riscurilor
1) Intervenția în cazul prinderii în flagrant
În cazul unor astfel de sesizări, veți lua măsuri respectând următoarele proceduri legale:
raportați la dispecerat sau ofițerului de serviciu evenimentul;
prezentați-vă calitatea de polițist la începutul intervenției și întrerupeți activitatea ilicită;
imobilizați autorii infracțiunii;
acordați primul ajutor în cazul existenței unor persoane vătămate;
identificați făptuitorii;
executați controlul persoanelor și al bagajelor acestora;
ridicați obiectele, valorile, înscrisurile și alte bunuri, care pot constitui mijloace de probă, în cazul în care nu se impune efectuarea cercetării la fața locului;
identificați martorii oculari și asistenți;
transportați în siguranță persoanele reținute la sediul unității, precum și autovehiculele folosite, bunurile ridicate și probele;
asigurați locul faptei, atunci când situația impune cercetarea la fața locului;
invitați martorii oculari și asistenți la sediul unității de poliție, pentru audiere;
întocmiți procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
2) Modul de intervenție în cazul conflictelor familiale
Întrucât acest gen de evenimente au loc la domiciliul persoanelor fizice, cu ocazia intervenției trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
informați-vă asupra naturii conflictului, despre persoanele angrenate, frecvența incidentelor, modul de manifestare, etc.;
gândiți-vă la securitatea voastră, trebuie să interveniți în echipă;
respectați principiul inviolabilității domiciliului și nu intrați în locuință decât în condițiile legii, respectiv cu consimțământul scris al uneia din persoanele implicate în conflict;
nu folosiți avertizoarele sonore sau luminoase în apropierea imobilului unde s-a semnalat conflictul;
plasați-vă la o distanță de 1-2 metri lateral de ușa apartamentului, unul oferind posibilitatea să fie văzut în vizor, iar celălalt alăturat zidului de lângă ușă;
după deschiderea ușii, salutați, prezentați-vă și explicați motivul prezenței dvs.;
pătrundeți în interior pe rând, primul cel aflat lângă zid, care va deschide ușa mai mult, permițând pătrunderea și celui de-al doilea, continuând deplasarea împreună cu locatarul care a deschis ușa;
purtați discuțiile pe un ton corespunzător, fără amenințări, insulte, cu calm;
ascultați mai întâi părțile, solicitându-le să vorbească pe rând, pentru a face să scadă tensiunea conflictului, precum și pentru a crea un climat de încredere. Apoi, progresiv, încercați să discutați deschis problemele ce au generat conflictul, pentru a permite o anumită descărcare nervoasă, dar nu comentați nimic și nu emiteți judecăți sau aprecieri ce ar putea fi greșit interpretate;
încercați să obțineți angajamentul persoanelor că se vor liniști și nu vor produce acte violente sau de tulburare a ordinii publice;
invitați părțile, în scris, la sediul poliției, după ce s-a realizat descărcarea nervoasă și s-a aplanat conflictul;
dacă observați arme de foc sau alte arme ridicați-le, nu scotociți locul fără mandat de percheziție;
în cazul în care există riscul iminent și evident ca respectivul conflict să se soldeze cu vătămări ale sănătății și ale integrității corporale a persoanelor sau cu tentative de sinucidere, nu acționați direct și imediat, ci veți adopta un dispozitiv care să împiedice intrarea persoanelor străine și să faciliteze accesul celor implicați în rezolvarea cazului;
Dacă sunteți martorul unei agresiuni:
rețineți suspectul pe loc;
separați suspectul de victimă;
asigurați securitatea copiilor și a celorlalte persoane prezente;
acordați primul ajutor și cereți sprijinul celorlalte servicii specializate;
audiați victima, suspectul și martorii în locuri diferite:
consemnați declarațiile lor;
descrieți toate vătămările corporale;
descrieți armele utilizate sau prezente;
consemnați informațiile disponibile despre suspecți;
consemnați orice semn de consum de droguri sau alcool;
consemnați numele copiilor prezenți;
interogați victimele pentru a determina:
dacă viața lor a fost pusă în pericol;
ce arme de foc sau alte arme se găseau în locuință;
dacă suspectul are acces la arme de foc sau alte arme;
orice antecedent de agresiune;
dacă au semnalat agresiunile anterioare poliției;
culegeți mijloacele de probă, descrieți-le și conservați-le;
rămâneți la locul faptei până vă convingeți că nu mai există nici un pericol;
transportați victima într-un adăpost sau loc sigur;
cereți sprijinul unor servicii comunitare de sprijin.
informați victima despre procedura ce va fi pusă în practică;
3) Intervenția pentru reținerea unei persoane într-o zonă neiluminată sau în timpul nopții
Intervenția într-o zonă neiluminată sau în timpul nopții necesită respectarea următoarelor proceduri legale:
a) cei ce vor acționa în zona respectivă trebuie să cunoască foarte bine topografia terenului;
b) stabiliți cu exactitate sarcinile pentru fiecare membru al echipei care acționează;
c) stabiliți unele coduri, semnale pentru recunoaștere și pentru acțiune;
d) folosiți mijloacele din dotare astfel încât să nu puneți în pericol integritatea celorlalți membrii ai echipei;
e) țineți lanterna depărtată lateral, cât mai departe de corp, lumina nu se ține aprinsă în mod continuu;
f) nu aprindeți lanterna, dacă în timpul deplasării se aude zgomot, deoarece puteți deveni o țintă ușoară;
g) când se caută într-o încăpere, fasciculul de lumină se plimbă în mod sistematic dintr-un capăt la celălalt, neuitând luminarea tavanului;
h) cercetați toate colțurile, toate locurile care ar putea constitui eventuale ascunzători.
4) Intervenția în cazul tulburării ordinii publice într-un mijloc de transport în comun
Înlăturarea stării de dezordine într-un mijloc de transport în comun ridică probleme specifice, determinate de natura locului și a împrejurărilor în care se produc actele de tulburare a ordinii (busculade, aglomerație, spațiu restrâns etc.).
În cazul intervenției într-un mijloc de transport în comun se vor respecta următoarele proceduri legale:
solicitați călătorilor să-și păstreze calmul și să nu îngreuneze luarea măsurilor ce se impun. Același lucru solicitați-l și eventualilor cunoscuți ai turbulenților, pentru a evita o posibilă asociere împotriva dvs.;
cereți sprijin conducătorului mijlocului de transport respectiv sau altor cetățeni aflați în acel mijloc de transport, pentru a nu prelungi timpul de staționare;
cereți călătorilor să vă permită apropierea de persoana turbulentă sau agresivă, creând spațiu de manevră și acționând astfel încât să-i distrageți atenția, fie prin crearea impresiei că discutați cu alte persoane, fie că anunțați un pericol iminent în partea opusă etc.;
acționați rapid pentru imobilizarea sa, prin aplicarea procedeelor de autoapărare, profitând de momentele de neatenție ale persoanei turbulente;
imobilizați și încătușați persoana;
identificați persoanele agresate și martorii oculari, notați datele acestora și invitați-i la sediu împreună cu persoana turbulentă;
coborâți din vehicul în urma agresorilor, fiind atent și pregătit pentru intervenție, spre a nu fi atacat prin surprindere;
luați măsuri de sancționare contravențională în acel loc ori, după caz, la sediu;
solicitați conducătorului auto în situații deosebite, dacă este posibil, să iasă din itinerarul normal și să conducă mijlocul de transport (autobuzul) la sediul poliției, informând călătorii despre motivul luării acestei măsuri.
5) Intervenția în cazul unei intrări prin efracție
Dacă interveniți ca urmare a săvârșirii unei intrări prin efracție, trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
confirmați evenimentul;
dacă efracția este în curs de desfășurare:
supravegheați locul din exterior;
solicitați sprijin și, dacă este posibil, un conductor cu un câine de serviciu;
pătrundeți în interior, întotdeauna în echipă.
asigurați integritatea locului faptei;
conservați urmele (de pneuri, digitale și de încălțăminte, piese din componența unei case de fier, scule sau instrumente, veșminte, mănuși, fibre, resturi de vopsea, sfărâmături de sticlă, etc);
solicitați echipa de cercetare la fața locului;
examinați locul, audiați victimele și martorii dacă aveți confirmarea că un serviciu specializat nu va interveni;
stabiliți căile și modalitățile de pătrundere și de ieșire;
consemnați declarațiile obținute pe timpul audierilor pentru stabilirea faptelor:
puneți întrebări (exemplu):
Ce s-a întâmplat? Când?
Bănuiți pe cineva în special?
Ați atins ceva înainte de sosirea poliției?
Ce putem să observăm la locul faptei care nu se găsește în mod obișnuit?
Ce lipsește?
Puteți să ne dați o descriere detaliată a articolelor care lipsesc, inclusiv numărul lor de serie, dacă se poate?
Ați observat persoane suspecte sau vehicule staționate sau ați auzit apeluri telefonice înainte de efracție?
6) Intervenția într-o instituție publică cu profil bancar sau comercial
În cazul sesizării unor evenimente la aceste instituții, se va acționa respectând următoarele proceduri legale:
apropiați-vă de obiectiv concomitent, din direcții diferite, observând cu atenție împrejurimile, autovehiculele staționate și în special cele în care se află persoane;
rețineți numerele de înmatriculare și elementele generale de identificare (culoare, marcă, tip, etc.);
mențineți autovehiculul de serviciu la distanță de instituția respectivă;
raportați evenimentul și solicitați sprijin, dacă este cazul;
rămâneți în exterior și așteptați sosirea întăririlor;
căutați un loc de unde puteți să observați instituția, fără ca suspecții să vă vadă;
nu interveniți niciodată în interior sau foarte aproape de intrarea principală, pentru a evita luarea de ostatici sau atacarea dvs.;
contactați, dacă este posibil, personalul instituției în mod discret, în vederea informării asupra evenimentului sesizat;
raportați operativ informațiile obținute și așteptați ordine dacă se dovedește că situația este reală;
securizați locul înainte de a acționa, prin constituirea, în mod discret, a unui dispozitiv de observare, de protecție și de intervenție ulterioară, alcătuit din cel puțin patru polițiști;
nu blocați agresorii în interiorul clădirii;
nu creați situații de confruntare directă a atacatorilor;
îndepărtați trecătorii sau curioșii;
semnalați colegilor dacă vreuna din persoanele aflate în interior părăsește obiectivul, indicați direcția și modul de deplasare, precum și semnalmentele generale, pentru ca aceștia să organizeze capturarea și imobilizarea persoanei;
transmiteți informații privind numărul participanților, semnalmentele acestora și ale vehiculelor, armamentul întrebuințat, direcția de deplasare a eventualilor fugari, dacă există sau nu ostatici;
puneți-vă la dispoziția celor care vor coordona activitatea, după sosirea forțelor suplimentare;
comunicați datele și informațiile obținute până la sosirea forțelor suplimentare conducătorului acțiunii.
7) Intervenția în caz de răniri grave sau deces
În acest tip de intervenție, respectați următoarele proceduri legale:
nu deplasați persoanele rănite grav, decât dacă este necesar să eliminați orice agravare a acestora;
acordați primul ajutor;
la nevoie, cereți dispecerului să vă trimită ajutor:
serviciile de urgență;
medicul legist;
alți polițiști;
serviciile specializate.
consemnați evenimentele importante (constatarea decesului, anunțarea rudelor/părinților);
pătrundeți cu prudență în scena faptei:
căutați victimele, suspecții și armele;
acoperiți de urgență corpurile persoanelor decedate;
limitați-vă la un traseu restrâns în câmpul infracțiunii;
consemnați deplasările voastre în câmpul infracțiunii.
culegeți următoarele informații preliminare:
nume, adresă și număr de telefon ale martorilor oculari și altor persoane prezente la fața locului;
ce fac ele la sosirea voastră;
identitatea suspecților, dacă aceștia sunt cunoscuți.
delimitați scena evenimentului;
conservați urmele prin acoperirea indiciilor din exterior cu ajutorul unor cutii de carton, folii de plastic;
nu atingeți indiciile și nu le ridicați de la locul faptei decât dacă se pot deteriora rapid, dacă pot fi luate de către spectatori sau pot fi afecatate de către alte elemente.
indicați altor persoane unde nu trebuie să staționeze cu vehiculele lor;
admiteți decât persoanele strict necesare la locul faptei;
consemnați sosirea și plecarea diferitelor servicii și persoane;
nu părăsiți locul înainte de sosirea și intrarea în serviciu a schimbului vostru;
consemnați numele polițistului care vă schimbă și ora shimbării propriu-zise.
nu discutați cazul cu media și publicul dacă acest lucru un intră în cadrul anchetei voastre;
trimiteți cererile de informații ale media către un purtător de cuvânt desemnat;
separați martorii de suspecți pentru a împiedica modificarea declarațiilor lor;
chestionați martorii și victimele, solicitând informații despre: suspecți, vehiculele folosite de aceștia, direcția în care au fugit, armele utilizate, dacă este cazul.
consemnați orice element neobișnuit din scena evenimentului;
consemnați condițiile de timp;
faceți un desen al scenei infracțiunii.
8) Intervenția în caz de înșelăciune (case de schimb valutar, bancomate)
În cazul unei intervenții referitoare la comiterea unei înșelăciuni, trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
solicitați victimei să nu se atingă de documente;
ridicați documentele despre care luați la cunoștință și asigurați-le protecția;
audiați victima și consemnați următoarele informații:
ora comiterii faptei;
tipul faptei;
cum s-a sesizat;
descrierea suspectului;
modul de operare al autorului;
orice informații referitoare la martori, vehicule (dacă este cazul) etc.
Efectuarea unei anchete este de resortul serviciilor specializate.
9) Intervenția în caz de agresiune sexuală
Dacă trebuie să interveniți într-un caz de agresiune sexuală trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
tratați victima cu atenție, calm, redându-i sentimentul de siguranță;
protejați victima și locul faptei;
asigurați continuitatea posesiei mijloacelor de probă (victima trebuie să evite să se spele);
cereți unui polițist de același sex cu victima, dacă este posibil, să facă audierea, consemnând:
detaliile agresiunii;
semnalmentele suspectului;
starea psiho-fizică a victimei;
însoțiți victima la spital unde va fi supusă unui examen medical, cu consimțământul acesteia, pentru a obține elemente de probă;
cereți victimei să-și aducă veșminte de schimb;
solicitați unei persoane, capabile să îi asigure sprijinul moral, să însoțească victima.
luați măsurile necesare pentru a ajuta victima să părăsească spitalul;
îndrumați victima către serviciile comunitare de sprijin.
10) Intervenția în caz de incendiu
Pe timpul intervenției determinate de un incendiu trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
stabiliți o zonă de siguranță pentru a facilita intervenția serviciilor specializate;
îndepărtați orice sursă care poate alimenta incendiul;
identificați și conservați urmele și mijloacele materiale de probă;
identificați și chestionați martorii cu privire la eveniment;
încercați să stabiliți dacă există un suspect, asigurați protecția acestuia și chestionați-l cu privire la eveniment;
fotografiați mulțimea, porțile și ferestrele (deschise, închise, sparte sau rupte), obiectele stranii, indiciile sau elementele de probă.
11) Intervenția în cazul amenințării cu autoincendierea sau sinuciderea
În cazul amenințării cu autoincendierea, respectați următoarele proceduri legale:
raportați evenimentul și solicitați intervenția negociatorului, ambulanței și pompierilor;
îndepărtați curioșii și luați măsuri pentru procurarea unor mijloace improvizate necesare stingerii focului în eventualitatea autoincendierii;
acționați direct pentru imobilizarea persoanei numai dacă nu s-au făcut actele pregătitoare pentru autoincendiere (stropirea cu benzină sau alte materiale incendiare, folosirea unor recipiente cu asemenea conținut etc.);
discutați cu persoana respectivă privind cauzele care au generat această situație, dorințele protestatarului, modul în care pot fi rezolvate etc.;
în timpul discuțiilor, căutați să vă apropiați cât mai mult de persoana în cauză în scopul imobilizării ei;
nu faceți promisiuni ce nu pot fi onorate;
acționați în echipă având asupra dumneavoastră un extinctor, o pătură sau alte materiale specifice;
în situația în care s-a declanșat autoincendierea, înfășurați protestatarul cu rapiditate în pătură, intervenind prin folosirea extinctorului;
acordați de urgență primul ajutor.
Suicidul (sinuciderea) este o acțiune voluntară, îndreptată conștient în direcția suprimării propriei vieți.
În psihologia judiciară sunt definite trei categorii de suicid:
– suicidul amenințare – indivizii care amenință cu suicidul vor mai mult să trăiască decât să moară, amenințările lor reprezentând în fapt mijloace de atingere a anumitor scopuri. În situația de neîndeplinire a scopurilor propuse este posibil ca unii din aceștia să-și spună în practică planurile de a-și suprima viața;
– suicidul tentativă – indivizii sunt mai puțin expliciți, afirmând că nu le pasă dacă mor sau trăiesc, motiv pentru care nu sunt luați în serios întotdeauna. Un număr relativ mare dintre aceștia își finalizează intenția;
– suicidul reușit – indivizii sunt extrem de hotărâți să-și ia viața, nerenunțând până nu își duc la îndeplinire intenția.
În cazul amenințărilor cu sinuciderea (prin precipitare, arme albe sau de foc), veți respecta următoarele proceduri legale:
a) inițiați și întrețineți discuții privind cauzele care au determinat persoana respectivă să recurgă la acest mod de manifestare;
b) anunțați prin orice mijloace negociatorul, ambulanța și pompierii, după caz;
c) invitați la mediere persoanele apropiate celui care amenință cu sinuciderea, în scopul de a-l determina să renunțe la punerea în aplicare a intenției exprimate.
d) oferiți posibilități de soluționare a problemelor invocate de persoană;
e) nu faceți promisiuni ce nu pot fi îndeplinite, chiar dacă unele cerințe minore vor fi rezolvate;
f) încercați, dacă este posibil, imobilizarea subiectului;
g) acordați primul ajutor subiectului;
h) în cazul suicidului reușit, delimitați locul producerii evenimentului, conservați urmele, raportați ierarhic evenimentul, iar la sosirea echipei de cercetare la fața locului puneți-vă la dispoziția acesteia.
12) Modul de acțiune în caz de moarte suspectă
Respectați următoarele proceduri legale:
stabiliți zona de siguranță și îndepărtați curioșii;
asigurați integritatea locului faptei, a indiciilor și a mijloacelor de probă până la sosirea serviciilor specializate;
tratați cazul ca pe o infracțiune deosebit de gravă;
solicitați intervenția serviciilor specializate;
rămâneți la locul faptei până când un alt polițist vă schimbă;
13) Intervenția în cazul materialelor periculoase
Elemente despre materiile periculoase
unele substanțe sunt periculoase pentru sănătate, chiar în cantități mici;
anumite substanțe devin nocive ca urmare a producerii unui incident sau fiindcă nu au fost manipulate corect;
altele provoacă reacții violente dacă intră în contact cu apa;
anumite materiale periculoase pot fi eliberate ca urmare a unor incendii, accidente, deversări sau scurgeri;
simbolurile care identifică materiile periculoase trebuie să fie afișate pe toate vehiculele de transport terestre.
La intervenția în cazul materialelor periculoase, respectați următoarele proceduri legale:
a) delimitați, controlați și evaluați situația până la o distanță de 0,5 km:
b) deplasați-vă spre locul evenimentului în sensul vântului;
c) nu acordați primul ajutor răniților înainte de a cunoaște pericolele existente;
d) nu stingeți un incendiu înainte de a cunoaște riscurile conexe (contactul cu apa al anumitor produse poate genera reacții violente);
e) așteptați sosirea pompierilor;
f) în situația în care materialele periculoase sunt transportate cu orice mijloace, stabiliți prezența sau absența materiilor periculoase consultând afișele, șoferul sau echipa care îl ajută, documentele încărcăturii, cabina camionului, locomotiva trenului;
g) raportați evenimentul și solicitați sprijin de specialitate;
h) controlați accesul în locul respectiv;
i) evacuați locul și împrejurimile;
j) puneți-vă la dispoziția șefului echipei de cercetare la fața locului, raportând activitățile desfășurate până în acel moment.
14) Intervenția în cazul infracțiunilor stradale flagrante privind traficul și consumul ilicit de droguri
Respectați următoarele proceduri legale:
raportați evenimentul dispeceratului, prezentând toate datele și informațiile deținute până în acel moment;
deplasați-vă cu rapiditate și discreție până în apropierea locului faptei;
dispuneți-vă într-un loc favorabil și efectuați o scurtă supraveghere a zonei;
solicitați întăriri, dacă este nevoie și dacă sesizarea se confirmă;
continuați supravegherea vizuală până la sosirea întăririlor;
puteți interveni înaintea consumării activității infracționale, în timpul săvârșirii infracțiunii sau imediat după consumarea acesteia;
efectuați intervenția imediat după consumarea activităților infracționale, fiind mult mai ușor de administrat probele și de stabilit gradul de participație al persoanelor suspecte.
stabiliți modul de intervenție (șeful patrulei);
blocați căile de retragere a persoanelor suspecte;
în funcție de caz (zi sau noapte), imediat după amplasarea în dispozitivul de blocare-încercuire a suspecților, șeful patrulei prim-sesizate coordonează întreaga desfășurare a acțiunii, procedând la focalizarea unor surse puternice de iluminat asupra persoanelor suspecte (pe timpul nopții), concomitent cu folosirea somațiilor legale;
folosiți armamentul din dotare numai ca măsură extremă, în condiții legale;
imobilizați persoanele suspecte;
identificați martorii;
efectuați controlul persoanelor și bagajelor, utilizând echipament de protecție (mănuși chirurgicale);
pe timpul efectuării controlului și manipulării mijloacelor de probă (seringi), manifestați atenție sporită;
controlați vehiculele folosite de suspecți;
ridicați, ambalați și sigilați în plicuri mijloacele de probă (droguri, seringi, sume de bani, telefoane mobile);
conduceți suspecții la sediul poliției.
15) Modul de acțiune în cazul depistării unui mijloc de plată contrafăcut
Ca polițist local, în aceste cazuri întreprindeți următoarele activități:
întocmiți actul de sesizare;
efectuați verificări preliminare pentru elucidarea împrejurărilor în care a fost plasat mijlocul de plată, stabilirea provenienței acestuia, a identității persoanelor care au venit în contact cu contrafacerea și a persoanei care a pus-o în circulație;
ridicați, în baza unui proces – verbal, mijlocul de plată ce prezintă suspiciuni de contrafacere, precum și toate dispozitivele, obiectele sau tehnicile de calcul despre care există indicii că au servit sau au ajutat la confecționarea falsului;
identificați și audiați deținătorul mijlocului de plată contrafăcut sau persoanele care au descoperit falsul; identificați toate persoanele ce pot furniza date de interes operativ cu privire la faptă și făptuitor;
în cazul tehnicii de calcul ridicate, solicitați efectuarea unei percheziții informatică către BCCO.
În cazul dispozitivelor mecanice care au servit la confecționarea falsului, este necesară expertizarea comparativă a acestora cu produsul rezultat în urma efectuării unui experiment judiciar în vederea stabilirii caracteristicilor de fals comune cu cele depistate în circulație.
identificați toate persoanele care au legătură cu fapta și efectuați percheziții domiciliare;
stabiliți toate locațiile unde au fost puse în circulație bancnote contrafăcute, urmărind identificarea persoanelor, care pot furniza date cu privire la persoana plasatorului, modul de operare, bancnotele plasate sau alte date de interes operativ care să probeze activitatea ilicită;
ridicați înscrisurile, documentele sau imaginile video, care confirmă prezența autorului în locația unde s-au depistat bancnote contrafăcute;
informați de urgență lucrătorul din cadrul brigăzii sau serviciului de combatere a criminalității organizate ce-și desfășoară activitatea pe raza de competență a unității de poliție ce a sesizat plasarea, cu date de interes operativ privind bancnota suspectă a fi contrafăcută;
întrucât Banca Națională a României agreează ideea ca mijlocul de plată suspect a fi contrafăcut să fie înaintat numai de Oficiul Național Central pentru combaterea falsului de monedă în vederea expertizării, înaintați obligatoriu lucrătorului din cadrul formațiunii de combatere a criminalității organizate bancnotele euro și lei, iar pentru celelalte tipuri de mijloace de plată, întocmiți rezoluții motivate către serviciile județene de criminalistică;
procedați la întocmirea unui portret-robot, care va fi înaintat și lucrătorului de linie din cadrul BCCO sau SCCO, care, la rândul său, îl va înainta O.N.C, în situația în care nu se cunoaște identitatea autorului și există persoane care pot furniza date despre semnalmentele acestuia.
16) Reținerea unui infractor periculos (suspect baricadat/luarea de ostateci)
Dacă trebuie să interveniți în cazul unui suspect baricadat cu sau fără ostatic, respectați următoarele proceduri legale:
raportați evenimentul și solicitați sprijin;
staționați la distanță de clădire;
gândiți-vă la securitatea dumneavoastră înainte de toate, rămâneți în exterior;
stabiliți un perimetru sigur și asigurați locul;
dacă este cazul, evacuați persoanele aflate în imediata apropiere;
deviați circulația rutieră, dacă situația impune;
identificați și chestionați martorii oculari cu privire la eveniment;
după sosirea forțelor de intervenție, prezentați informațiile, pe care le dețineți, conducătorului acțiunii și, apoi, puneți-vă la dispoziția sa;
dacă suspectul dorește să se predea până la sosirea forțelor de intervenție:
gândiți-vă la securitate înainte de toate; păstrați distanța în raport cu suspectul;
păstrați suspectul la vedere;
ordonați suspectului să se deplaseze către un loc degajat, cum ar fi intrarea în curte, stradă, etc.;
ordonați suspectului să depună armele la picioarele sale și să se îndepărteze;
încătușați-l și executați controlul persoanei;
informați suspectul de drepturile sale și avertizați-l să facă uz de ele;
conduceți suspectul la sediu;
17) Intervenția în cazul unei amenințări cu bombă, descoperirii sau sesizării unui vehicul suspect ori a unei mașini capcană, precum și în cazul unei explozii
Natura suspectă a unor obiecte poate fi apreciată în raport de:
prezența neobișnuită a obiectelor în acel loc, fără a fi păzite, creând impresia că sunt abandonate;
absența proprietarului sau a altor persoane care să le revendice;
existența unor amenințări, stări conflictuale acute sau a unei situații încordate în locul respectiv;
forma neobișnuită pentru acel loc a pachetului și greutatea mare în raport de volum (în cazul când acesta a fost ridicat întâmplător);
prezența unui obiect neobișnuit sub vehicule, pe scaune, banchete sau la bordul acestora.
În cazul descoperirii unor obiecte susceptibile de a conține materiale explozive trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
acționați cu prioritate pentru culegerea tuturor informațiilor posibile, de la distanță sau de la fața locului, cu privire la următoarele aspecte:
amplasarea obiectului respectiv (loc accesibil sau nu, obstacole naturale aflate în apropiere, dacă a fost sau nu mișcat din poziția în care a fost descoperit);
modalitatea folosită, natura mijlocului exploziv, coordonatele locului sau localului aflat în pericol;
natura mijlocului exploziv sau a muniției: formă, descriere exterioară, volum, dimensiuni, greutate aproximativă, caracteristici tehnice, culoare, grad de conservare, eventuale zgomote.
raportați imediat dispeceratului sau personalului de serviciu, în scopul anunțării echipei de specialiști pirotehniști;
nu ridicați, atingeți sau mișcați obiectul respectiv din poziția inițială și nu produceți vibrații sau curenți de aer în imediata sa apropiere, întrucât toate acestea pot activa încărcătura și declanșa explozia;
stabiliți o zonă de siguranță în jurul obiectului respectiv, în care nu se va permite accesul decât persoanelor specializate, cu atribuții concrete în rezolvarea situației, fiind stabilit un singur punct de acces. Zona de siguranță va avea o rază de 50 de metri de la imobil, în cazul în care obiectul respectiv este amplasat în interiorul unei clădiri, și 300 de metri când a fost descoperit în locuri deschise;
nu efectuați nici o comunicare radio în interior într-un raion de 50 m depărtare de bombă dacă ați observat detonatoare;
îndepărtați persoanele aflate în zonă, iar în cazul imobilelor organizați evacuarea în baza planului de evacuare, în ordine, fără a se produce trepidații sau aglomerări;
controlați itinerarul prevăzut pentru evacuare cu atenție înainte de începerea acțiunii propriu-zise;
acceptați prezența unui număr cât mai redus de persoane, alese pe bază de voluntariat, care cunosc foarte bine locul și care împreună cu polițiștii vor forma grupul de cercetare a încăperilor;
anunțați imediat autoritățile administrative și judiciare competente, serviciul pirotehnic și celelalte servicii specializate în raport cu situația concretă existentă;
informați publicul despre posibilitatea existenței materialului exploziv, fără a dramatiza sau a exagera situația, despre dispozitivul creat și măsurile luate și cereți-i să se îndepărteze din zonă;
așteptați trecerea timpului critic, în situația în care există informații cu privire la ora exactă a exploziei, după care veți declanșa cercetările.
după sosirea specialiștilor, polițiștii vor executa întocmai toate dispozițiile șefului echipei de intervenție.
Dacă bomba a explodat:
gândiți-vă la securitate înainte de toate înainte de a pătrunde la locul exploziei și luați în calcul posibilitățile următoare:
clădirea poate fi sigură sau periculoasă;
clădirea poate conține și alte bombe;
izolați locul și evacuați persoanele;
contactați unitatea specializată pentru a face o cercetare care să vizeze descoperirea altor bombe care s-ar putea găsi în acel loc;
contactați serviciile de pompieri și ambulanță, dacă este necesar;
acordați primul ajutor răniților;
luați măsuri de debranșare a gazului și a curentului electric;
localizați alte pericole sau materii periculoase (rezervoarele de gaz, lichidele inflamabile, materialul de înaltă presiune, produsele chimice) și luați măsurile necesare pentru a le izola sau a îndepărta din acel loc;
În cazul unei mașini capcană:
evacuați și izolați zona;
stabiliți un perimetru de securitate (minim 150 m.);
deviați traficul;
asigurați un singur loc pentru accesul echipelor de intervenție;
discutați cu persoanele din zonă și luați notițe amănunțite.
18) Intervenția pre-eveniment și post-atentat terorist
Potrivit cadrului legal existent, terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:
sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;
au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;
produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite.
Faptele săvârșite de entitățile teroriste cad sub incidența legii privind combaterea și prevenirea terorismului dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
sunt săvârșite, de regulă, cu violență și produc stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică sau teroare în rândul populației;
atentează grav asupra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali;
urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităților statului sau a unei organizații internaționale să dispună, să renunțe sau să influențeze luarea unor decizii în favoarea entității teroriste.
Autoritatea națională în domeniul terorismului și contraterorismului este Serviciul Român de Informații, în structura căruia funcționează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, prin intermediul căruia se asigură coordonarea tehnică a Sistemului național de prevenire și combatere a terorismului, în componența căruia intră și Ministerul Administrației și Internelor.
În cazul unui atac terorist, Serviciul Român de Informații, execută intervenția contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forțe abilitate, pe întregul teritoriu al țării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroriști, în scopul capturării ori anihilării acestora, eliberării ostaticilor și al restabilirii ordinii legale.
În cadrul Sistemului Național de Alertă Teroristă, potrivit stărilor de amenințare, sunt stabilite cinci niveluri de alertă teroristă:
1. Alertă verde – nivel scăzut – se instituie și se menține atât timp cât la nivel național este puțin probabil organizarea unui atac terorist. Informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că teroriștii au puține capacități și/sau intenții să realizeze un atentat.
2. Alertă albastră – nivel precaut – se instituie când se evidențiază existența unui risc de producere a unui atentat terorist. Informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că un eventual atac terorist ar fi în concordanță cu intențiile generale ale organizației teroriste, dar punerea lui în aplicare este limitată de circumstanțele actuale.
3. Alertă galbenă – nivel moderat – se instituie când există risc general de producere a unui atentat terorist estimându-se că acesta este posibil. Informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că există teroriști care au capacitatea de a realiza un atentat și că un asemenea atentat face parte din intențiile curente ale organizației teroriste.
4. Alertă portocalie – nivel ridicat – se declară când există risc semnificativ de producere a unui atentat terorist, estimându-se că acesta este probabil. Informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că teroriștii au capacități constituite de acțiune și intenția de a realiza un atentat.
5. Alertă roșie – nivel critic – se instituie când există risc iminent de producere a unui atentat terorist. Informațiile disponibile și evenimentele recente indică faptul că teroriștii au capacități constituite de acțiune, intenția actuală de a realiza un atentat.
Prevenirea pregătirii și comiterii unui atac terorist ( pre-eveniment)
Prevenirea pregătirii și comiterii unui atac terorist, trebuie avută în vedere în cadrul activităților curente desfășurate de polițiștii de ordine publică.
Având în vedere faptul că pentru realizarea obiectivelor stabilite, teroriștii trebuie să se documenteze asupra zonelor, obiectivelor ori persoanelor asupra cărora își pot îndrepta atacul și asupra vulnerabilităților din sistemul de supraveghere, apărare și protecție a obiectivelor vizate, activitățile de prevenire trebuie orientate pe următoarele aspecte:
culegerea de date și informații din toate mediile privind vulnerabilitățile existente precum și despre orice persoană care se interesează de exploatarea acestora;
instruirea administratorilor sau patronilor localurilor publice cu privire la modul de comportare al personalului și modalitățolor de sesizare a poliției, în cazul în care în local sunt persoane suspecte ori se informează cu privire la anumite particularități ale acestuia;
în funcție de informațiile primite, activitatea de patrulare se va concentra în locurile publice în special în cele aglomerate unde urmează să se desfășoare diferite activități publice, procedându-se la legitimarea persoanelor suspecte și controlul bagajelor acestora, acționându-se totodată în vederea prevenirii abandonării de bunuri ce pot avea încărcături explozive;
verificarea imobilelor în care locuiesc sau desfășoară activități cetățenii străini, în special cei din spațiile cu problematică teroristă, interesând cu precădere apartamentele în care locuiesc mai multe persoane și cazurile în care acestea refuză să-și declare identitatea și prezența în imobil, sub diferite pretexte;
supravegherea imobilelor situate în apropierea unor obiective (ambasade, reprezentanțe diplomatice ori aparținând unor instituții internaționale, sedii ale instituțiilor cu atribuții pe linia siguranței naționale);
verificarea documentelor de identitate și călătorie pentru cetățenii străini și însoțitorilor acestora, aflați în tranzit sau de ședere pentru cei cazați în unități hoteliere și în special a acelora veniți din spații cu problematică teroristă;
monitorizarea activităților desfășurate de studenții străini în căminele (complexele) studențești în care sunt cazați, în special a acelora veniți din țările situate în spații cu problematică teroristă sau musulmană și a relațiilor stabilite cu ceilalți studenți români sau străini.
Activități specifice desfășurate după anunțarea unei amenințări sau comiterea unui atac terorist (post-atentat terorist).
Atentat comis sau amenințare considerată reală, cu amplasarea unui explozibil sau bombă artizanală
În acest caz polițiștii locali întreprind următoarele activități:
Participă la constituirea unui prim cordon de siguranță la 200 de metri de centrul atentatului sau de obiectul folosit de autor (un vehicul, un pachet suspect, o clădire etc.) pentru a lansa amenințarea.
În interiorul cordonului de siguranță va fi permis doar accesul Unităților NBC și al serviciilor medicale de urgență, pentru evacuarea răniților.
Scopul acestui prim cordon de siguranță va fi:
protejarea locului atentatului;
facilitarea evacuării în ordine a posibililor răniți;
evitarea efectelor provocate de posibilitatea unor noi explozii;
evitarea dispariției resturilor, urmelor, semnelor, ce pot fi utilizate ulterior ca probe.
Participă la constituirea celui de-al doilea cordon de siguranță la 250 de metri de centrul atentatului sau de obiectul despre care este vorba.
Ambele zone de siguranță vor fi delimitate cu bandă specială, stabilindu-se o singură cale de intrare și ieșire, semnalizată cu conuri și trepiede către centrul atentatului, cale ce va fi comună tuturor forțelor de intervenție.
Distanțele indicate pentru fiecare din cordoanele de siguranță sunt orientative datorită imposibilității de a stabili distanțe precise înainte de a cunoaște caracteristicile locului respectiv sau probabilitatea de explozie a unui obiect detectat.
Conducătorul acțiunii, stabilit prin Planul de intervenție în caz de alertă teroristă, va fi cel care va determina distanța la care se va amplasa primul cordon de siguranță, precum și măsurile de evacuare necesare ținând cont de cerințele Unităților NBC, în funcție de datele pe care le obțin prin examinarea dispozitivului exploziv sau din posibilitatea de a exista un al doilea dispozitiv.
Acordă sprijin pentru evacuarea clădirilor și instalațiilor.
Acordă sprijin în evacuarea răniților.
Colaborează cu Serviciile medicale de salvare și Serviciile de Urgență.
Interzice înregistrarea de către personalul neautorizat, a tehnicilor de acțiune a Unităților NBC și a materialelor speciale pe care acestea le folosesc.
Mediile de comunicare vor fi amplasate în afara zonei delimitate prin cordoanele de siguranță, ele fiind informate de către personalul responsabil cu aceste activități.
Atentat comis pe jos sau în orice mijloc mobil, cu arme de foc.
În acest caz polițiștii locali întreprind următoarele activități:
Participă la constituirea unui perimetru de securitate la 100 de metri de la locul atentatului.
Participă în cadrul dispozitivelor organizate de filtrare și închidere a zonei și orașului în funcție de topografia acestora, având în vedere mobilitatea cu care teroriștii acționează și de rapiditatea cu care aceștia părăsesc zona, având ca scop:
să acopere ieșirile din oraș după comiterea unui atentat terorist pentru a-i identifica pe autorii acestuia, conform Planului de intervenție în caz de alertă teroristă întocmit la nivelul subunității;
să identifice posibilii martori pentru a stabili semnalmentele și caracteristicile autorilor, întocmind toate acele acte și documente care ar putea contribui la identificarea și reținerea ulterioară a acestora.
Atentat comis cu dispozitiv artizanal cu agenți NRBC (substanțe Nucleare, Radioactive, Biologice sau Chimice), cu dispozitiv artizanal mixt sau amenințări ce por fi considerate reale;
În aceste cazuri de risc, toți cei care intervin trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
colaborarea și coordonarea cu alte servicii de urgență și cu alți experți sunt esențiale, atât în ceea ce privește măsurile preventive, cât și misiunile ce trebuie să se desfășoare la locul atentatului și acțiunile ulterioare.
măsurile polițienești aplicabile în situații convenționale pot să se dovedească insuficiente în cazul în care sunt prezente astfel de substanțe, de unde rezultă că intervenția și consilierea din partea Unităților NBC a polițiștilor și celorlalți participanți are o importanță deosebită.
prezența unei situații de contaminare prin eliberarea de agenți nucleari, radiologici, biologici sau chimici face obligatorie decontaminarea preliminară a celor afectați înainte ca aceștia să părăsească zona, pentru a evita agravarea consecințelor.
efectele psihologice asupra cetățenilor afectați sau asupra populației în general pot produce panică, împrejurare care în anumite situații provoacă pericole mai mari decât substanța în sine.
este vorba de un incident dinamic, a cărui evoluție în timp determină un anumit tip de acțiune.
Atentat sau amenințare considerată reală cu risc individual sau redus, prin trimiterea unei scrisori sau unui pachet pentru eliberarea agenților NRBC
Dacă a fost primită o informație despre prezența unui plic sau a unui pachet suspect că ar conține agenți NRBC sau despre eliberarea acestor agenți, informația va fi trimisă Serviciului Român de Informații și Unității NBC a Poliției Române, care vor face recomandări procedurale de bază, utile până la sosirea specialiștilor.
În aceste cazuri, polițiștii de ordine publică vor desfășura următoarele activități:
asigurarea autoprotecției evitând expunerea inutilă la locul afectat;
izolarea locului în care se află plicul sau pachetul suspectat;
interzicerea intrării altor persoane în zona respectivă;
stabilirea identității persoanelor care au fost în contact cu obiectul suspectat;
interzicerea părăsirii locului respectiv oricărei persoane, cu excepția unei situații de strictă necesitate;
așteptarea specialiștilor de la Unitatea NBC și, după caz, îndeplinirea activităților solicitate de aceștia.
Atentat sau amenințare reală cu risc colectiv prin eliberarea de agenți NRBC.
În aceste cazuri, polițiștii de ordine publică vor desfășura următoarele activități:
Participă la constituirea unui cordon extern de securitate la aproximativ 600 de metri de centrul de diseminare a substanțelor sau de iradiere, polițiștii folosind materiale de bază pentru protecție (măști și mănuși).
Scopul acestui cordon de securitate este de:
a delimita o zonă eventual curată;
a evita ca cineva să intre în zona delimitată, inclusiv autorități, până la autorizare;
a stabili un spațiu de izolare pentru persoanele care au fost în contact cu zona contaminată, până la sosirea serviciilor medicale și de decontaminare;
a identifica toate persoanele care se află sau pătrund în locul sau locurile destinate izolării.
Participă la constituirea unui cordon intern de securitate la aproximativ 300 de metri de centrul de diseminare a substanțelor sau de iradiere, polițiștii folosind costume de protecție ușoară, măști și mănuși, în scopul delimitării “zonei calde” ( cu risc moderat), de “zona rece” (zonă fără risc);
Acordă sprijin Unităților NBC și Serviciilor de Urgență.
În cazul comiterii unui atac terorist, pe lângă activitățile specifice desfășurate în funcție de tipul acestuia, vor fi desfășurate în continuare și cele pentru prevenirea pregătirii și comiterii altui eveniment.
19) Acordarea de sprijin persoanelor cu funcții ce implică exercițiul autorității publice
Cu ocazia participării la activitățile de executare silită trebuie să respectați următoarele proceduri legale:
verificați la fața locului dacă persoanele prezente sunt cele învestite să facă executarea silită;
faceți-vă cunoscută calitatea de polițist și legitimați-vă la cererea persoanelor interesate;
precizați scopul pentru care sunteți prezenți la aceea adresă și cereți părților să se abțină de la manifestări violente aducându-le la cunoștință că împotriva lor pot fi luate măsuri de sancționare;
legitimați persoanele găsite la aceea adresă și îndepărtați pe cele care nu au legătură cu cauza (după consultarea executorului);
însoțiți organul de executare silită și asigurați protecția acestuia și a personalului adus pentru forțarea sistemelor de închidere;
luați măsuri de imobilizare și de îndepărtare a debitorului sau altor persoane în caz de opunere din partea acestora;
cereți forțe suplimentare, dacă numărul de polițiști nu este suficient pentru a se asigura conducerea persoanelor la sediu;
în cazul opunerii cu violență, după imobilizarea și conducerea la sediul unității a persoanelor în cauză, efectuați cercetări, pentru comiterea infracțiunilor de ultraj și nerespectarea hotărârii judecătorești, după caz (se încheie proces-verbal de constatare și se audiază martorii), ori luați măsuri de sancționare contravențională;
asistați la inventarierea bunurilor și urmăriți ca, în lipsa proprietarului să se ia măsurile necesare pentru asigurarea pazei și securității bunurilor găsite, atrăgând în acest sens atenția executorului și urmărind ca acestea să fie trecute în procesul-verbal;
verificați, în prealabil, în evidențele poliției dacă debitorul ce urmează a fi executat silit este învinuit sau cercetat în cauze penale în care s-au produs prejudicii, iar în caz pozitiv, cu ocazia executării silite vor fi identificate și alte bunuri aparținând celui în cauză, care pot acoperi, prin indisponibilizare, prejudiciul cauzat;
procedați la ridicarea bunurilor, valorilor sau obiectelor a căror deținere este interzisă de lege, pe bază de proces-verbal;
luați măsuri de prevenire a furtului obiectelor aflate în imobilul ce urmează a fi evacuat sau a celor care fac obiectul executării silite, atât de către personalul adus de executor cât și de către alte persoane;
nu vă implicați direct în activitatea de executare silită, nu participați la forțarea sistemelor de închidere și la mutarea bunurilor care fac obiectul executării;
semnați procesul verbal întocmit în cadrul procedurii executării silite;
luați măsuri ca în componența echipei de acțiune să facă parte cadre medicale, pompieri, specialiști pirotehniști etc., în cazul evacuărilor în care există opoziție și manifestări violente, dacă sunt indicii că persoanele în cauză vor amenința cu incendii sau folosirea de materiale explozive.
20) Intervenția în cazul executării silite
Conform art. 412 Cod procedură civilă, în cazul executării silite a unor bunuri mobile, prezența unui ofițer sau agent de poliție este obligatorie sub sancțiunea nulității în următoarele situații:
dacă ușile debitorului sunt închise și nu dorește să le deschidă;
dacă nu dorește să deschidă camerele sau mobilele;
dacă debitorul lipsește și nu este spre a-l reprezenta, nici o rudă locuind cu acesta.
În aceste situații, prezența polițistului poate fi înlocuită de primar sau viceprimar, iar în conformitate cu prevederile art. 413 Cod Procedură Civilă, după ce casele sau mobilele s-au deschis, nu mai este nevoie de prezența acestora, putând fi suplinită de doi martori.
Executorul judecătoresc are posibilitatea, conform art. 373 indice 2 din Codul de Procedură Civilă, să solicite sprijin ori de câte ori consideră necesar, organelor de poliție, jandarmeriei și altor agenți ai forței publice, care sunt obligați să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
Executorii judecătorești și celelalte organe de executare vor solicita în scris, în timp util, unităților de poliție în a căror rază teritorială urmează a se desfășura acțiunea de executare silită, să asigure prezența unui număr suficient de polițiști în vederea realizării cestei activități. La adresa de solicitare se anexează un proces-verbal din care să rezulte că s-a încercat executarea silită, însă debitorul s-a opus ori vor fi expuse alte motive pentru care se consideră necesară prezența poliției.
Solicitarea va fi analizată de șeful unității sau înlocuitorul la comandă care va dispune deplasarea la fața locului a forțelor necesare pentru evacuare.
Ofițerul cu funcție de comandă care aprobă participarea polițiștilor la executarea silită poartă întreaga răspundere asupra legalității participării poliției la această activitate, fiind obligat să verifice documentația prezentată de organul de executare și să asigure intruirea forțelor participante.
Proceduri legale în cazul participării la activități de executare silită:
a) verificați la fața locului dacă persoanele prezente sunt cele îndrituite să facă executarea silită,
b) declinați-vă calitatea de polițist și legitimați-vă la cererea persoanelor interesate
c) precizați scopul pentru care sunteți prezenți la adresa și cereți părților să se abțină de la manifestări violente, aducându-le la cunoștiință repercursiunile legale ale unor astfel de acțiuni
d) legitimați persoanele găsite la adresă, îndepărtându-le pe cele care nu au legătură cu cauza (după consultarea executorului)
e) însoțiți organul de executare, asigurând protecția sa și a personalului adus pentru forțarea sistemelor de închidere.
f) în caz de opunere din partea debitorului sau altor persoane, luați măsuri de imobilizare și îndepărtare a acestora. Dacă numărul de polițiști nu este suficient pentru a se asigura transportarea persoanelor la sediul unității de poliție, se vor solicita forțe suplimentare.
g) în cazul opunerii cu violență, după imobilizarea și conducerea la sediul unității a persoanelor în cauză, efectuați cercetări pentru comiterea infracțiunilor de ultraj și nerespectarea hotărârii judecătorești, după caz încheiați procesul-verbal de constatare și audiați martorii, ori se iau măsuri de sancționare contravențională conform legii privind ordinea și liniștea publică.
h) asistați la inventarierea bunurilor și urmăriți ca în lipsa proprietarului să se ia măsurile necesare pentru asigurarea pazei și securității bunurilor găsite, atrăgând atenția executorului și urmărind ca acestea să fie trecute în procesul-verbal.
i) în cazul identificării unor bunuri, valori sau obiecte interzise de lege, procedați la ridicarea lor și întocmiți proces-verbal.
j) luați măsuri de prevenire a furtului obiectelor aflate în imobilul ce urmează a fi evacuat sau a celor care fac obiectul executării silite, atât de către personalul adus de către executorul judecătoresc cât și de către alte persoane.
k) sprijiniți organul de executare și nu vă implicați direct în activitatea de executare silită, nu participați la forțarea sistemelor de închidere și la mutarea bunurilor care fac obiectul executării. Întreaga răspundere asupra legalității activității de executare silită revine executorului judecătoresc și în consecință orice obiecție din partea debitorului adresată polițiștilor și orice document care anulează sau suspendă activitatea vor fi aduse la cunoștiința acestuia.
Polițiștii vor fi trecuți în procesul-verbal întocmit în cadrul procedurii executării silite și vor semna ca participanți la executare, iar în cazul în care debitorul se opune și este necesară forța publică, pentru înfrângerea acestei opuneri, se fac mențiuni în cuprinsul procesului-verbal.
În cazurile în care există o poziție prin violență la executarea hotărârilor judecătorești, este necesară înregistrarea video a acțiunilor, de regulă.
La nivelul polițiilor municipale și orășenești pot fi specializați anumiți polițiști pentru a participa la astfel de activități în vederea asigurării unei intervenții ferme și legale, fără însă ca aceștia să fie degrevați de alte sarcini.
De regulă, polițiștii care participă la astfel de activități vor fi desemnați din rândul agenților de siguranță publică și patrulare, compartimentelor de proceduri și formațiunilor de cercetare penală, în cazuri mai sensibile fiind obligatorie coordonarea acestora de către un ofițer cu experiență.
21) Intervenția în cazul accidentelor pe calea ferată
Principalele sarcini în aceste situații revin Poliției Transporturi Feroviare, care va desfășura activități specifice conform Conceptului de acțiune în sistem integrat împreună cu structurile poliției de ordine publică și ale poliției rutiere.
Activitățile criminalistice sunt efectuate de structurile specializate din cadrul inspectoratului de poliție județean pe raza căruia s-a produs accidentul.
În cazul unui accident pe calea ferată, polițiștii desfășoară patru etape operaționale:
A) Faza de alertă – este de competența Poliției Transporturi, care face localizarea accidentului culegând informațiile necesare.
B)Faza de răspuns și deplasare la fața locului
Deplasarea la locul accidentului se efectuează în timpul cel mai scurt cu putință, folosind sistemele de avertizare acustică și luminoasă, conform prevederilor legale.
Cei care nu ajung primii la locul accidentului verifică dacă se impune prezența lor la fața locului, iar în caz negativ, vor părăsi zona.
Conform Conceptului de acțiune în sistem integrat, deplasarea la fața locului producerii accidentului o face unitatea de poliție cea mai apropiată, adoptând primele măsuri de intervenție, până la sosirea lucrătorilor de Poliție Transporturi.
C) Faza de intervenție
I. Intervenția imediată
Dacă ați ajuns primii la fața locului, veți lua următoarele măsuri:
a) raportați imediat momentul ajungerii la fața locului;
b) evacuați, izolați și interziceți accesul persoanelor, fără a crea panică, în zone care să le asigure protecția, la o distanță de minim 200 de m înaintea zonei în care s-a produs accidentul;
c) asigurați paza locului accidentului în vederea păstrării intacte a indiciilor, probelor și urmelor care pot conduce la stabilirea cauzelor și a vinovaților și pentru împiedicarea extinderii distrugerilor și pagubelor;
d) solicitați, după caz, restabilirea comunicațiilor telefonice întrerupte și iluminarea locului producerii accidentului;
e) solicitați mijloace de intervenție atunci când este necesare (tren, macara, elicopter, saci pentru transportul cadavrelor, aparate de emisie-recepție, proiectoare cu surse proprii de alimentare, aparate de sudură, etc)
f) utilizați vesta reflectorizantă;
g) asigurați legăturile cu celelalte instituții cu atribuții la fața locului, până la sosirea unui superior;
În cazul producerii unor accidente feroviare în care sunt implicate vagoane care transportă mărfuri periculoase, veți lua următoarele măsuri:
a) păstrați o distanță de cel puțin 200 de metri;
b) identificați mărfurile transportate, prin citirea numerelor înscrise pe plăcuțele portocalii aplicate pe părțile laterale ale vagoanelor pentru transport marfă;
c) evaluați pericolul și aplicați măsurile prevăzute de ghid, conform competențelor, izolați zona și interziceți accesul;
d) purtați obligatoriu mijloace de protecție individuală adecvate dacă acționați în zone contaminate;
II. Informarea
Ajunși primii la fața locului veți furniza informații detaliate dispeceratului despre:
a) locul exact al producerii accidentului, oferind detalii despre poziția mijloacelor implicate în accident – înclinate, deraiate, răsturnate, prăbușite;
b) urmările și proporțiile acesteia;
c) mijloacele de intervenție necesare (tren, macara de 250 tf);
d) producerea avarii la linia de contact de 27 kv CFR și dacă se impune întreruperea alimentării cu energie electrică a acesteia;
e) starea terenului: pământ rezistent, pietriș, pământ cu rezistență slabă, înmuiat de ape, etc;
f) direcția și viteza vântului la sol;
g) accesibilitatea căii până la locul producerii accidentului;
h) numărul și tipul mijloacelor de transport implicate și dacă acestea se pot mișca din loc;
i) numărul răniților și natura rănilor (dacă există victime);
j) numărul ambulanțelor necesare pentru intervenție;
k) factorii de risc: foc, substanțe periculoase, starea vremii, condițiile meteo;
l) firul de circulație blocat;
m) suplimentarea forțelor polițienești;
n) alte aspecte utile care trebuie menționate.
III. Acordarea primului ajutor
a) acordați primul ajutor victimelor;
b) eliberați victimele (în cooperare cu personalul echipajelor de descarcerare și asistență medicală de urgență);
c) luați măsurile de prevenire a tăierii în cioburile rămase ca urmare a spargerii geamurilor.
IV. Alte sarcini
a) asigurați securitatea lucrătorilor echipei de intervenție, a răniților și a celorlalte forțe participante;
b) facilitați căile de acces spre/în afara locului accidentului a serviciilor de intervenție;
c) asigurați fluidizarea traficului și prevenirea blocării acestuia.
d) mențineți ordinea și siguranța publică în perimetrul accidentului.
Devierea traficului se va face numai de către reprezentantul administratorului infrastructurii feroviare.
La sosirea echipei de cercetare la fața locului, lucrătorul de poliție ajuns primul la locul producerii accidentului prezintă procurorului sau conducătorului echipei investigative constatările și măsurile pe care le-a întreprins.
V. Activități investigative
a) luați măsuri pentru conservarea urmelor, obiectelor purtătoare de urme sau a mijloacelor materiale de probă în pericol de a fi distruse, sustrase, modificate ori alterate de condițiile atmosferice existente sau de alte persoane;
b) procedați la identificarea martorilor oculari și investigarea preliminară a acestora cu privire la împrejurările și condițiile în care s-a produs accidentul;
c) executați sarcinile și măsurile transmise de conducerea unității, conducătorului echipei ori ofițerului de serviciu;
d) desfășurați activități pentru orientarea de ansamblu în vederea stabilirii zonei ce va inclusă în locul ce urmează a fi cercetat, parcurgerea locului unde s-a produs accidentul, sectorizarea acestuia și stabilirea priorităților;
Activitățile de investigare a cauzelor tehnice de producere a accidentului sunt în sarcina Ministerului Transporturilor, Poliția Transporturi acordând sprijin prin conservarea probelor și înlesnirea accesului investigatorilor la locul producerii accidentului.
D)Faza de revenire la normal
După finalizarea cercetări la fața locului și îndepărtarea tuturor pericolelor, la terminarea activităților echipelor de intervenție, va fi degajată zona, pentru restabilirea situației anterioare producerii accidentului.
Dacă în prealabil au fost solicitate măsuri speciale de specializare pe calea ferată sau pe căile de acces limitrofe, acestea vor fi anulate, fiind anunțat în acest sens administratorul infrastructurii feroviare și drumurilor adiacente.
Dacă ambulanța a solicitat măsuri speciale în trafic, poliția va prelua automat decizia de anulare a acestora.
Când la fața locului se află și un lucrător desemnat de administratorul drumului, poliția va transfera acestuia responsabilitatea măsurilor luate anterior.
Anexa nr. 1
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Polițist/polițistă SP-Nr. 43.2_
Superior direct Grupa L SP-Nr. 41.221-263
Reprezentat
Este reprezentat de
Stabilit la 05.01.1995
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Este responsabil pentru sarcinile generale ale poliției, pe care le rezolvă în mod independent/pe cont propriu, în măsura în care complexitatea nu cere un specialist.
Sarcini de conducere
nici una
Sarcini de specialitate
realizează serviciul general de poliție
poate fi responsabil pentru controale speciale, precum GK, ARV, ANAG etc
informează superiorii și colegii despre evenimentele specifice activității
pregătire profesională în domeniul de specialitate
poate fi angajat ca specialist ( grenadier, scafandru, șef de câini, trăgător de precizie )
poate fi responsabil pentru controlul de rapoarte cu privire la termene, conținuturi materiale și formale
poate fi instruit și angajat pentru funcții suplimentare, precum fotograf, SV, săritor-EZ, suporter.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
Nu are
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
poate fi angajat ca instructor
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Regulament de serviciu
Nr de cod DV_5_1 / Kdo
Obiectul Folosirea armelor de foc
Principii Codul penal art. 32/33 și 34, Legea poliției cantonului St. Gallen
din 10.04.1980
Valabil de la 01.04.2001
Înlocuită DV –5 –1 din 01.01.2000
Uzul armelor de foc și cadrul legal (legea)
Codul penal exprimă numai într-un mod foarte general și pentru practică în mod nesatisfăcător momentul în care se permite poliției să facă uz de armă. Prin Legea de poliție din St. Gallen din data de 10.04.1980 Poliția din cantonul St. Gallen dispune de un principiu clar pentru uzul de armă. Spre deosebire de alte mijloace de acțiune, uzul armelor de foc este reglementat în lege cu exactitate și în rezumat.
Scurt comentariu cu privire la dispozițiile competente din legea poliției
Art. 3 Principiul proporționalității
Intervențiile trebuie să fie apte la respectarea și stabilirea situației legale. Nu au voie să depășească ceea ce se consideră a fi necesar pentru atingerea scopului urmărit. Nu au voie să conducă la un dezavantaj care stă într-o neînțelegere la obiectivul urmărit.
Proporționalitatea este una dintre cele mai importante cerințe ale acțiunii polițienești. Aceasta înseamnă că:
se folosesc, după posibilitate, mijloace ușoare ca armele de foc
trebuie să se renunțe în mod posibil la realizarea misiunii dacă scopul și mijlocul amenință să ajungă într-o neînțelegere
se folosește și arma de foc într-un mod adecvat
Art. 45 Uzul de armă în general și amenințarea
Poliția folosște arma ca și ultim mijloc.
Uzul de armă trebuie să amenințe fără echivoc dacă circumstanțele nu exclud acest fapt.
În mod clar, cu aceasta se explică faptul că arma este ultimul mijloc.
Strigătul de avertizare/Focul de avertisment
Art. 45 explică în mod clar că amenințarea cu folosirea armei de foc reprezintă o obligație și nu numai o recomandare. Se poate renunța la strigătul de avertizare numai atunci când circumstanțele o exclud ca posibilitate ( dacă, spre exemplu timpul nu o permite deoarece este insuficient ).
Focul de avertisment este inoportun. Cine crede că ajunge la țintă cu un foc de avertisment, trebuie să facă aceasta numai în cazuri absolut excepționale și numai atunci când se dă uz armei de foc cu un scop precis.
2.3 Art. 46 Uzul armei de foc în mod deosebit
Legea poliției explică aici în continuare 5 cazuri de uz al armei de foc ca fiind legal.
Fiecare uz de armă de foc trebuie să se poată regăsi așadar într-una dintre aceste dispoziții, dacă ofițerul nu vrea să se expună pericolului de a fi pedepsit pentru uzul de armă.
În particular este vorba despre următoarele cazuri:
2.3.1 Art. 46a Legitimă apărare și ajutor pentru legitimă apărare
“Uzul de armă de foc este legal dacă poliția sau o terță persoană este amenințată direct în mod periculos sau cu un atac periculos”.
Aceasta este o exprimare clară a dreptului la legitimă apărare și ajutor pentru legitimă apărare. Condiția pentru uzul armei de foc rămâne, firește, pe lângă proporționalitate și faptul că este vorba despre un atac periculos. Atacurile singulare, neînarmate impun în principiu faptul ca un polițist să nu facă uz de armă de foc.
2.3.2 Art. 46b Arestarea de infractori
“ Uzul de armă de foc este legal dacă persoanele care au comis infracțiuni grave sau sunt suspecte de o astfel de infracțiune, caută să se sustragă arestării prin evadare”.
Condiția este conștiința sau suspiciunea de faptă iminentă a unei infracțiuni grave. Doar posibilitatea că persoana evadată ar putea să fie în legătură cu o infracțiune gravă nu permite uzul de armă de foc. În caz de evadare a unui făptaș care a comis numai o încălcare, nu este voie să se facă uz de armă.
2.3.3 Art. 46c Arestarea persoanelor periculoase
“Uzul de armă de foc este legal dacă poliția trebuie să accepte în baza stabilirii clare că unele persoanele reprezintă pentru altele un pericol serios care amenință direct viața și integritatea corporală și caută să se sustragă arestării prin evadare”.
Este foarte clar stabilit:
Este vorba despre stabiliri clare sau despre un pericol real care amenință în mod direct.
Simpla expunere la un risc a proprietății nu este suficientă conform textului de lege.
2.3.4 Art. 46d Eliberarea de ostatici
“Uzul de armă de foc este legal în cazul în care o cere eliberarea de ostatici”.
În cazul luării de ostatici există o situație care amenință viața direct pentru ostatici. Prin amenințarea acestei vieți trebuie impusă o revendicare.
Legea a decis așadar aici problema proporționalității și a permis uzul armei de foc atunci când acesta este necesar pentru eliberarea ostaticilor.
2.3.5 Art. 46e Instituții amenințate în mod deosebit
“Uzul de armă de foc este legal dacă poate fi împiedicată o infracțiune gravă care amenință direct o instituție, de la care pornește un pericol deosebit pentru comunitate”.
Cu această dispoziție se oferă poliției printre sarcinile de supraveghere în situații de criză o bază extinsă pentru uzul de armă de foc. De regulă este vorba despre acțiunile polițienești pregătite. Superiorii trebuie să dea atunci când comunică ordinul de zi indicii pentru acțiunea polițienească ce presupune arme de foc.
Probleme deosebite
Delicte SVG
În cazurile de contraacțiuni SVG este de regulă nepotrivit să se facă uz de armă de foc din motive de proporționalitate.
În principiu
Înainte de eventualul uz de armă de foc în vehicule se aplică mijloace ușoare ca spre exemplu respingere, chemare sau formarea unei bariere într-un loc potrivit. În cele mai multe cazuri, alarmarea și formarea de bariere stradale vor conduce la îndeplinirea scopului mult mai bine decât uzul de arme de foc.
Uzul de armă de foc în vehiculele cu care se evadează
În vehiculele cu motor cu care se evadează este voie să se tragă împotriva șoferului și pasagerilor numai dacă sunt date condițiile pentru acțiunea cu arme de foc conform Nr. 2.3.1 – 2.3.5. În vehiculele care staționează sau care se găsesc în trecere este voie să se tragă numai în pneuri și de la distanță mică.
Cazurile care presupun luarea de ostatici conform Nr 2.3.5
În acest caz viața ostaticului este clar prioritară, de aceea nu se trage în vehicul.
Măsuri după uzul armei de foc care tocmai a avut loc
Conduita MA-ului în cauză după uzul armei de foc care tocmai a avut loc
dezvoltă imediat o autoprotecție
raportează imediat la EZ, EL, respectiv LS
dă ajutor în mod corespunzător victimei cât mai repede posibil și după circumstanțe
ia în considerație principiile conservării urmelor
nu face nici un fel de declarații după uzul armei de foc fără înțelegere precedentă cu BD-Of/ Kdt cu aprecierea aspectelor legale cu privire la organele de percheziție și nu dă nici o informație față de mass-media
raportează evenimentul după înțelegerea cu BD-Of/Kdt
Sarcini superiori
EL sau LS
organizează asigurarea locului faptei ( aceasta înseamnă toate măsurile care sunt necesare pentru a împiedica modificarea locului faptei )
confiscă arma/armele
BD Of sau Kdt
coordonează informarea și raportarea și asigură la aceasta imediat asistența juridică
organizează asistența personală pentru MA-ului în cauză
renunță înainte de toate la o reconstrucție a faptei din considerație pentru MA-ul în cauză; după posibilitate influențează momentul reconstrucției faptei
Alte măsuri ( BD Of / L K2/ Kdt )
este organizat avocatul sau persoana care asigură asistență juridică
tratamentul confidențial a datelor personale a persoanei MA în cauză este apreciat în mod special ( grenadieri, trăgători de precizie )
se verifică și se organizează un de-briefing conform DV_5_13 în condițiile date
se asigură asistența pe termen lung a MA-ului
MA în cauză este informat permanent despre stadiul investigațiilor/procedurii
După terminarea procedurii sunt informați toți MA din Stapo St. Gallen despre evenimentul respectiv, despre măsurile polițienești și aprecierea generală
Orientare spre proceduri de urmare
Urmărirea penală
Uzul legal de armă de foc nu este ilegal și nici pasibil cu pedeapsa. Acest fapt protejează polițiștii de pedeapsă însă nu de faptul de a fi implicați în urmărirea penală. Dacă un polițist a comis un delict polițienesc, privind lucrurile în mod obiectiv, sau dacă împotriva lui există un rechizitoriu din cauza unei infracțiuni, atunci autoritățile trebuie să se ocupe de această problemă. Spre deosebire de celelalte cantoane, cantonul St. Gallen dispune de o oarecare protecție de drept procedural a polițistului, în care UR nu poate deschide, ci numai procuratura poate deschide procedura împotriva uzului de armă de foc în serviciu.
Procedura disciplinară ( procedură prin care se verifică, și în condițiile date se sancționează un posibil delict în exercițiul funcțiunii comis de judecători, soldați, polițiști )
Erorile în exercițiul funcțiunii pot fi sancționate conform legii disciplinare din cantonul St. Gallen. Uzul armei de foc poate atrage după sine și o procedură disciplinară.
Cerințe de drept civil
Polițistul nu se ocupă cu despăgubiri sau cu pretenții de mulțumire. Pentru aceasta garantează statul conform legii responsabilității. La acțiunea premeditată sau neglijență grosolană este posibil un recurs al statului asupra polițistului.
Concluzii
Aceste expuneri pe larg nu pot da informații la toate problemele legate de uzul armei de foc în rezumat și pentru fiecare caz în parte. Cu privire la această materie complexă și pretențioasă este de datoria polițistului să studieze în mod detaliat aceste directive pentru a fi conștient oricând de condițiile și importanța uzului armei de foc.
Poliția din St. Gallen
Comandantul
Maior pius Valier
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Lucrător de specialitate/Prevenire SP-Nr. 43.2812
Superior direct Grupa L SP-Nr. 41.22-26
Reprezentat
Este reprezentat de
Stabilit la 23.08.2004
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Cunoașterea din timp a factorilor care ar putea conduce la probleme de securitate relevante din punct de vedere polițienesc. Orientarea activității de poliție după nevoile de siguranță obiective și subiective ale populației. Oferă persoanelor care colaborează suport de specialitate.
Sarcini de conducere
Sprijină MA a secțiunilor în activitatea de poliție de zi de zi, în special în domeniul Prevenire
Sarcini de specialitate
realizează serviciul general de poliție
realizează misiuni de prevenire
transmite informații relevante din punct de vedere polițienesc
stabilește conexiuni necesare la nivel intern, cât și extern în înțelegere cu L Prevenire
întreprinde colectarea de probleme referitor la cunoașterea problemelor de siguranță relevante din punct de vedere polițienesc și apreciază împreună cu Gr L Front/LS situația și măsurile posibile
la secțiunea persoană de dialog este în relații cu populația, în special cu tinerii și persoanele ce au probleme legate de consumul de stupefiante
sprijină polițiștii de cartier în activitatea lor în cartier/circumscripție
controlează rapoarte referitoare la termene, conținut material și formal.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
– nu are
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
Participă la raportul de specialitate
Poate fi responsabil pentru referate la diferite teme de prevenire
Poate înlocui pe L Prevenire în absența lui
Poate fi introdus în cursul de pregătire și de perfecționare continuă
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Șef/Prevenire SP-Nr. 43.212
Superior direct Acțiune polițienească L SP-Nr. 43.21
Reprezentat
Este reprezentat de Prevenire FM
Stabilit la 17.03.2000
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Persoană de contact pentru toate interesele care aduc prejudicii oamenilor în siguranța lor sau îi periclitează pe ei înșiși. Dispoziție, realizare de măsuri preventive și represive.
Sarcini de conducere
Conduce și încurajează MA ( QP ) din subordinea directă
Controlează referitor la dispozițiile date și aduce corecturi
Este responsabil pentru planificarea personală și organizatorică
Coordonează participarea la diverse ocazii/festivități
Realizează anual cu MA MAG din subordinea directă și dacă este necesar LB
Informează L Ei despre interesele deosebite ale grupării
Informează MA din subordine despre interesele personale și de producție ale corpului ( unitate )
Este responsabil pentru pregătirea și perfecționarea continuă a grupătii QP
Controlează rapoartele în domeniul de specialitate QP și le transmite mai departe
Sarcini de specialitate
Garantarea schimbului intern de informații între QP, LS și alte comisariate
Funcție de piesă de legătură la nivel extern față de UA, Biroul Det, urmărire, munca pentru minori, școli, munca pe stradă, baroul pentru minori și administrația orășenească și de canton
Transmiterea, ajutorarea și stabilirea/menținerea de contacte între grupări deferite de interese ( munca pentru minori, școli, oameni mai slabi, străini etc)
Stabilirea de forțe principale de intervenție în domeniul prevenire la îndemâna echipei și QP-ului
Obținerea de informații cu privire la noile curente, grupări, idei etc
Poate fi însărcinat de către Ltg K2 cu activități de proiect
Pregătire internă a colaboratorilor în domeniul prevenire
Munca de publicitate în domeniul prevenire în înțelegere cu Ltg K2 și cu FM Info și mass-media.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Corespondență în propriul domeniu de specialitate
Informații în exterior
înformații către mass-media în înțelegere cu Lei
susținerea de discursuri în propriul domeniu de specialitate
informații către cetățeni în domeniul prevenire
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Organizarea și conducerea de acțiuni polițienești preventive mai mari conform înțelegerii cu Ltg K2
Particularități
Înlocuiește pe L ZP în absența acestuia și este înlocuit, la rândul lui, de acesta
Colaborează strâns cu L ZP și coordonează planificarea cu acesta
Colaborează la pregătirea și perfecționarea continuă a corpului
Realizează lunar un raport al situației în domeniul său
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Polițist de cartier SP-Nr. 43.2121-8
Superior direct Prevenire L SP-Nr. 43.212
Reprezentat
Este reprezentat de Poliția SB
Stabilit la 04.01.1996
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Garantarea condițiilor de încredere între populație și poliție. Medierea sentimentului de siguranță cetățenilor.
Sarcini de conducere
Poate fi angajat din diverse motive în cartier ca și EL
Sarcini de specialitate
Percepe sarcinile generale de poliție în cartier ( Patrulă de stradă )
Cere măsuri polițienești de siguranță și de circulație în sensul prevenirii
Informează L Prevenire cu privire la situația de siguranță din cartier
Stabilește în mod regulat contacte cu populația din cartier, în special din asociații, școli, organizații de cartier, meserii
Consiliază cetățenii, în special în sensul sarcinilor de prevenire
Sprijină VI în școli și grădinițe
Realizează în înțelegere cu L Prevenire controale ale punctelor principale
Vizitează festivitățile referitoare la cartier din orașul St. Gallen.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
Dă informații în domeniul său de activitate în înțelegere cu L K2
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
Poate fi angajat ca instructor
Participă la raportul de prevenire
Profilul postului
Anexa nr. 2
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRATIEI și INTERNELOR
Directia de Politie Locala Uz intern
Nr. _______din_______
Panciu Ex. Nr. ___
………………………………………
(denumirea structurii)
A P R O B,
……………………………
(funcția)
……………………………………….
(gradul profesional)
……………………………………………………
(numele și prenumele)
(1 tab) Către,
……………………………………………………………………
( denumirea instituției )
………………………………………………………………………………………………..
(grad profesional, nume și prenume)
(1 tab) În referire la… , urmare la … , la adresa d-voastră nr. … , etc. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
(1 tab) Cu stimă … , cu deosebit respect … , etc. ….
(două spații)
……………………………
(funcția)
……………………………………….
(gradul professional)
……………………………………….
(numele și prenumele)
C:\Documents and Settings\
……………………………………………………………………………………….
“ ATENȚIE: Deținerea fără drept, sustragerea, alterarea, multiplicarea,
distrugerea sau folosirea neautorizate, sunt interzise ! “ pag.__ / __
_______________________________________________________________
adresa.; telefon – fax; e-mail :
Anexa nr. 3
SISTEM SECURITATEA LOCAȚIILOR
Sistemul IT / COM și alte aplicații ale Poliției locale
Anexa nr. 4
MINISTERUL ADMINISTRATIEI și INTERNELOR NESECRET
POLIȚIA LOCALĂ A ORAȘULUI PANCIU Exemplar unic
Nr.__ din __________
PANCIU
APROB
…………………………………………
Comisar șef de poliție
…………………….
DE ACORD
FUNCȚIONAR DE SECURITATE
ADJUNCT AL ……………………………………….
Comisar de poliție
…………………………….
CERERE
Direcția/Serviciul _____________________________________________
Prin prezenta formulez o cerere de multiplicare conform Legii nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002 , privind protecția informațiilor clasificate, a următoarelor documente:
1.___________________________________________________ nr. Ex
2.___________________________________________________ nr. Ex
3.___________________________________________________ nr. Ex
……………………………………………………………………………
Solicit ca informațiile clasificate de la poziția: să fie furnizate în format:
prin poștă – suport hârtie
format electronic
Extras din documente clasificate de la nr.:
a. prin poștă – suport hârtie
b. format electronic
Motivație:
Direcției/serviciului/_________________________________________,
informațiile clasificate solicitate sunt necesare pentru:
1. Îndeplinirea atribuțiilor de serviciu
2. Informare
3. Întocmire răspuns
Comunicare altor structuri
Notă: documentele cu mențiunea “ Reproducerea acestui document, totală sau parțială, este interzisă”, NU SE MULTIPLICĂ
ȘEFUL STRUCTURII CARE SOLICITĂ MULTIPLICAREA
……………………………………..…..
Anexa nr.5
Caracterizare proceduri de atribuire a contractului
de achiziție publică
Licitatie deschisă
procedura prin care oricine este interesat are dreptul de a depune ofertă
se desfășoară într-o singură etapă
cel puțin doi participanți
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Licitație restrânsă
procedura prin care numai cei selectați sunt invitați să depună ofertă
se desfășoară în două etape:
selectare candidați
evaluare oferte
cel puțin CINCI candidați selectați
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Negociere competitivă
procedura de consultare și negociere a clauzelor contractuale cu candidații selectați
se aplică numai dacă speța se încadrează în cazurile prevăzute de lege (art.11)
se desfășoară în trei etape:
selectare candidați
negociere condiții contractuale
evaluare oferte
cel puțin DOI – TREI candidați selectați
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Negociere cu o singură sursă
procedura de consultare și negociere a clauzelor contractuale cu un singur contractor
se desfășoară într-o singură etapă
se aplică numai dacă speța se încadrează în cazurile prevăzute de lege și indiferent de valoare
se negociază clauze contractuale inclusiv PREȚUL
Cerere de oferte
procedura prin care se solicită oferte de preț de la cel puțin cinci furnizori, executanți sau prestatori.
se poate aplica numai pentru o varianta < PRAG
se desfășoară într-o singură etapă
cel puțin CINCI invitații + anunț publicitar
cel puțin DOI participanți
cel puțin DOUĂ oferte corespunzătoare
Concurs de soluții
procedura specială prin care se achiziționează, în special în domeniul planificării teritoriale și urbane, al arhitecturii, al lucrărilor de construcții sau în cel al prelucrării datelor, o soluție (un plan, un proiect, un studiu)
poate fi:
o procedură independentă – se acordă premii
parte a unei proceduri – se atribuie ulterior prin negociere contractul
se poate desfășura:
într-o etapă, sau
două etape
propunerile de soluții trebuie să fie anonime
soluția este selectată de un juriu.
Anexa nr.6
CONȚINUTUL DOSARULUI ACHIZIȚIEI PUBLICE
Recomandăm următorul mod de prezentare a dosarului achiziției publice:
Pagină de capăt: denumirea contractului, procedura aplicată, data lansării procedurii, persoana responsabilă de actualizarea elementelor dosarului;
Opis al documentelor;
Copie fila de buget, sau orice alt document care dovedește existența fondurilor;
Fila din planul de achiziții care arată valoarea estimată, fără TVA, procedura aleasă etc;
Înregistrările care dovedesc transmiterea anunțului de intenție (dacă este cazul);
Anunțul de intenție;
Înregistrările care dovedesc transmirea anunțului de participare;
Anunțul de participare;
DEPO în original;
Înregistrările aferente vânzării DEPO;
Solicitările de clarificări la DEPO;
Răspunsurile transmise, inclusiv confirmarea de primire a răspunsurilor de către potențialii ofertanți;
Documentul de numire a comisiei de evaluare;
Declarațiile de imparțialitate și declarațiile de confidențialitate ale membrilor comisiei;
Proces verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, inclusiv dovada înmânării unei copii după Procesul verbal al ședinței de deschidere a ofertelor tuturor reprezentanților ofertanților prezenți;
Lista cuprinzând denumirea/numele și adresa ofertanților;
Raportul comisiei de evaluare (inclusiv anexele la raport);
Înregistrările ce dovedesc comunicarea rezultatului procedurii tuturor participanților;
Înregistrările ce dovedesc păstrarea garanțiilor de participare la licitație;
Contestațiile primite, rezoluțiile formulate și după caz, măsurile corective adoptate de autoritatea contractantă și comunicate ofertanților/candidaților, precum și hotărârile comisiilor de conciliere, respectiv, hotărârile judecătorești irevocabile;
Înregistrările ce dovedesc comunicarea acestor informații tuturor participanților la procedură;
Contractul de achiziție publică semnat, inclusiv anexele acestuia;
Înregistrările care dovedesc transmiterea anunțului de atribuire;
Anunțul de atribuire;
Garanția de bună execuție.
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR Anexa nr.7
DIRECTIA DE POLITIE LOCALA A JUDEȚULUI BACAU
NR.41720/01.06.2011 APROB
DIRECTORUL DIRECTIEI DE
POLITIE LOCALA
PROGRAMUL ANUAL AL ACHIZITIILOR PUBLICE PENTRU ANUL 2011
Curs Euro = 4,2297
VALOARE TOTALA FARA TVA = 2 543 312.00
ÎNTOCMIT
SEF SERVICIU LOGISTIC COMPARTIMENT MARKETING și ACHIZIȚII
AVIZAT CONTABIL SEF
Listă de inventariere Anexa nr. 8
NOTA: în caz de predare-primire a gestiunii semnează atât persoana care predă, cât și cea care preia gestiunea (gestionar).
Anexa nr. 9
Lista cu propunerile pentru casare
Lista cu propunerile pentru casare
Comisia de inventariere
Notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru casare
Antetul entității publice
Notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru casare
Denumire M.F.
Anul de fabricație nr. De inventar
Părți componente ale M.F., existent la data propunerii (în cazul utilajelor formate din subansamble sau clădiri cu anexe îmbunătățite)
Lista de piese, accesorii, părți componente
Cauzele degradării (acident, uzură, etc.)
Durata de serviciu (în ani)
Greutatea M.F.
Recuperări de piese și materiale
Cantitatea de materiale rămasă pentru a fi predată la organele de colectare (lemn, fier vechi, etc.)
Numele și prenumele
membrilor comisiei Semnătura
Proces-verbal pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar în folosință, a materialelor și a mijloacelor fixe cu durată normată exprirată
Antetul entității publice Nr. Din
Proces-verbal
pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar în folosință
Concluzii
Comisia constituită în baza deciziei nr. Din propune scoaterea
din uz a următoarelor O.B.I. în folosință care au un grad de uzură avansat: Denumirea
O.B.I. Cod U/M Cant. P/U Valoare lei
II. Materiale și deșeuri recuperate
Denumirea materialului Cod U/M Cant. P/U Valoare Lei
Anexa nr.
1. Dispoziția de organizarea, desfășurare și valorificare a inventarierii anuale a patrimoniului
Antetul entității publice
Dispoziția nr. /
Ordonator de credite (nume și prenume), în calitate de (funcția), al (entitatea publică) numit prin (Ordin, Decizie, Dispoziție) nr. din
Având în vedere prevederile art.8 ale Legii nr. 82/1991, și pct.6 a OMFP nr.1753/2004 privind inventarierea patrimoniului coroborate cu Legea 22/1969 și HCM 2230/1969.
Având în vedere referatul contabilului șef al (entitatea publică), înregistrat la data de
sub nr. , privind declanșarea operațiunii de inventariere anuală a patrimoniului și
numirea comisiei de inventariere;
În temeiul Regulamentului privind organizarea și funcționarea (entitatea publică); DISPUNE:
Art.1. – Cu data prezentei se constituie comisia de inventariere anuală a întregului patrimoniu al (entitatea publică) pentru anul , în următoarea componență:
Președinte: (de regulă, conducătorul instituției sau directorul administrativ)
3, 4 Membrii:
5. Secretar:
Art.2. – Contabilul șef se va ocupa de instruirea comisiei de
inventariere, întocmindu-se proces verbal cu semnăturile de luare la cunoștiință.
Art.3. – Prezenta comisie va desfășura inventarierea patrimoniului în conformitate cu L 82/1991, OMFP 1753/2004, iar valorificarea inventarierii se va face în perioada ;
Art.4. – Evaluarea rezultatelor inventarierii și propunerile pentru casare vor fi înaintate de către comisia de inventariere, conducătorului unității, cu proces verba, până la data de .
Art.5. – Prezenta dispoziție se încredințează spre executare membrilor comisiei și se comunică Compartimentelor Secretariat, Contabilitate, Audit Public Intern, Membrilor Comisiei.
Director, Contabil șef,
2. Înștiințarea membrilor comisiei de inventariere
Compartiment contabilitate Nr. din
Înștiințarea membrilor comisiei de inventariere
Se convoacă domnii:
Numele, prenumele Semnătura
1.
2.
.
.
.
pentru data de , orele , la Compartimentul
contabilitate pentru a fi instruiți de către contabilul șef în vederea efectuării inventarierii anuale a patrimoniului conform Legii L 22/1969, Legii 82/91 republicată, OMFP 1753/2004.
Director, Contabil șef,
Anexa nr. 10
SINTEZA MODALITĂȚILOR DE SESIZARE
A POLIȚIEI DE CĂTRE CETĂȚENI
Anexa nr. 11
PRINCIPII DE RESPECTAT LA PRIMIREA ȘI SOLUȚIONAREA PLÂNGERILOR, DENUNȚURILOR ȘI PETIȚIILOR
BIBLIOGRAFIE
Constituția României
Codul Penal
Codul de Procedură Penală
Codul muncii
Legea nr. 218/2002 – organizarea și funcționarea Poliției Române
Legea nr.188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările ulterioare.
Legea nr.371 din 20.09.2004 reactualizată privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare
HG nr. 2295/2004 – regulamentul de aplicare a Legii nr. 371/2004
Legea nr.550 din 29.11.2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române
Legea nr. 143 / 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modificată prin Legea nr. 522 / 2004;
Hotărârea Guvernului nr. 860 / 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143 / 2000;
Legea nr. 300 / 2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor,
Hotărârea Guvernului nr. 1121/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 300 / 2002;
Strategia Națională Antidrog în perioada 2005- 2012, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 73 / 2005;
Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale Antidrog, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323 / 2005
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
H G. nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
Drept polițienesc și contravențional – Colectiv, editura Tritonic, București 2003
-Drept penal Partea generală – Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Editura ALL Beck, București, 2002
Drept procesual penal – partea generală – coordonator: prof.univ.dr.Ion Neagu, Editura Global Lex, București,2001
Mircea Preda – „Drept administrativ – partea generală" – Editura Lumina Lex, București, 2000.
St. lvan, M. Bădescu, A. Neagu – „Administrație publică", Editura Lumina Lex, București, 2002.
C, Ionescu – „Drept constituțional și instituții politice", voi I- II, Editura Lumina Lex, București, 2001.
C. Voicu – „ Teoria generală a dreptului", Editura Lumina Lex, București, 2002.
Gh. Beleiu – „Drept civil român – Introducere în dreptul civil – Subiectele dreptului civil"- Casa de editură și presă „Șansa" SRL, București, 1994.
V. Dabu – „Drept constituțional și instituții politice" – Facultatea de Comunicare și Relații Publice"David Ogilvy"
SNSPA, București, 2005.
27.1. Muraru, E. S. Tănăsescu – „Drept constituțional și instituții politice" – Editura AII Beck, București, 2003.
Stancu Șerb – Relații pulice și comunicare, Ed. Teora, București 1999
Cristian Perianu, Comunicare și relații publice, Ed. Curtea Veche, București 2005
V.Bercheșan, C. Pletea – Drogurile și traficanții de droguri, Edit. Paralela 45, 1998;
Al.Boroi și colectiv – Infracțiuni prevăzute de Legea 143 / 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, 2001
S. Șerb, A. Iacob, C. Merloiu, G. Oloeriu, C. Ștefan, C. Țarcă- Trafic și consum de droguri. Prevenire și combatere, Edit. Tritonic, 2006
Supraviețuirea Polițistului – Curs – Ministerul Justiției SUA, Martie 2005;
Tehnici de Instruire – Curs – Ministerul Justiției SUA, Septembrie 2005;
Biter F., Ignat D.A., – „Totul despre permisul de conducere"
Ed. Tritonic, București, 2004.
Motoc M,, Mantale M., Ungureanu G., Ignat D.A. ș.a – „Siguranța rutieră… prioritate a contemporaneității" – Ed.Univers Juridic, București, 2005
Tr. Ștefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura LuminaLex, București, 2003
C.Voicu, Fl.Sandu, Management organizațional în domeniul ordinii publice, vol.1 și 2, Editura Ministerului de Interne, București, 2001.
C.Voicu, Șt.Prună, Managementul poliției, Editura Mediauno, București, 2004.
I.Dascălu, Elemente de drept polițienesc, Editura FADROM, București, 1998.
Șt.Prună, Victimizarea judiciară, Editura M.A.I., București, 2003.
E.Bianu, Ordinea obștească, Tipografia Marvan, București, 1938.
W.Lienhard, Rolul și valoarea ordinii publice, Paris, 1935.
A.Lesviodax, Ordinea publică legală, Tipografia și legătoria penitenciarului Văcărești, București, 1924.
Otto Mayer, Deutsches Verwaltungsrecht, 1923
H.Berthelmy, Traite de droit administratif, Rousseau, Paris, 1923.
A.Iorgovan, Drept administrativ, Editura Actami, București, 1994.
V.Barbu, Introducere în dreptul polițienesc român unificat, Tipografia Cosmos, Societatea anonimă Oradea, 1927.
V.J.Buissou, Poliția judiciară și Codul de procedură penală, Paris, 1959.
E.Cernea, E.Molcuț, Istoria vechiului drept românesc, București, 1970.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova, București, 1995.
A.Decocq, I.Montreuil, J.Buisson, Le droit de la police, Universite Pantheon, Assas, Paris, 1991.
G.Oprea, I.Suceavă, I.Cloșcă, Dreptul internațional umanitar, Regia autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2003.
D.V.Firoiu, Istoria statului și dreptului românesc, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
V.Hanga și colab., Istoria dreptului românesc, Editura Academiei, București, 1980.
I.Pascu, Drept polițienesc român, București, 1929.
C.D.Valkeneer, Le droit de la police, De Boeck Universite, 1993.
D.Banciu, S.Rădulescu, Sociologia crimei și criminalității, Editura „Șansa SRL”, București, 1996.
F.Fukuyama Francis, Marea ruptură, Editura Humanitas, București, 2002.
C.Lambroso, La crime. Causes et remedes, Milano, 1898.
N.Mitrofan, T.Butoi, V.Zdrenghea, Psihologie judiciară, Casa de Editură și Presă „Șansa SRL”, București, 1992.
C.Păunescu, Agresivitatea și condiția umană, Editura Tehnică, București, 1994.
T.Taudin, Cum să ne ferim de infractori, Editura MAI, București, 1996.
T.Huszar, Morala și societatea, Editura Politică, București, 1967.
N.Șuteu, S.Pop, Poliția, comunitatea și prevenirea criminalității, Editura Constant, Sibiu, 2002.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Drepturile omului, Editura Themis, București, 1994.
J.Anderson, Human Rights and the police, Strasbourg, 1994.
M.Bantou, Polițistul în comunitate, 1961.
Gaius, K.Larry V.E.Kappeler, J.B.Vaughu, Munca de polițist în America, 1994.
H.Goldstein, Îmbunătățirea muncii de polițist. O abordare orientată pe probleme, 1979.
I.Suceavă, Drepturile omului în sistemul O.N.U., Editura M.I., București, 1992.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova, București, 1995.
R.Wassermann, M.H.Moore, Valori în munca de polițist. Perspectivele muncii de polițist, 1988.
T.Morris, N.Morris, Munca modernă de polițist, Chicago, 1992.
R.Trojanowicz, B.Bucqueroux, Munca de polițist în societate, 1990.
N.Șuteu, S.Pop, Ghid de poliție comunitară, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001.
T.Popa, T.C.Popa, Poliția și comunitatea, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000.
B.F.Vera, Antrenamentul comunicării sau arta de a înțelege, Editura Gemma Press, 1998.
J.J.Van Cuilenburg, O.Schloteu, G.W.Hoomen, Știința comunicării, Editura Humanitas, București, 1998.
Margo T.Krasne, Munca de lămurire, o artă, Editura Antet, 1996.
I.Vintileanu, G.Adam, Poliția și comunitățile multiculturale din România, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj, 2003.
S.Pop, Poliția și prevenirea criminalității, Editura Herman, Sibiu, 1999.
C.Trandafir, D.Dumitrescu, C.Constantinescu, Poliția comunitară, Editura Sitech, Craiova, 2004.
J.F.Ryan, Munca de polițist în comunitate, schimbări, programe, asigurări, definiții, Critical Issues în Crime and Justice, 1994.
C.Simulescu, Noi abordări privind poliția comunitară, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001.
J.T.Obrien, Atitudini publice față de poliție, Journal of Police Science and Administration, 1978.
M.Banton, Polițistul în comunitate, 1961.
Gh.Toma, Managementul schimbării, Editura Universitatea Națională de Apărare, Carol I, București, 2006.
BIBLIOGRAFIE
Constituția României
Codul Penal
Codul de Procedură Penală
Codul muncii
Legea nr. 218/2002 – organizarea și funcționarea Poliției Române
Legea nr.188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările ulterioare.
Legea nr.371 din 20.09.2004 reactualizată privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare
HG nr. 2295/2004 – regulamentul de aplicare a Legii nr. 371/2004
Legea nr.550 din 29.11.2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române
Legea nr. 143 / 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modificată prin Legea nr. 522 / 2004;
Hotărârea Guvernului nr. 860 / 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143 / 2000;
Legea nr. 300 / 2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor,
Hotărârea Guvernului nr. 1121/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 300 / 2002;
Strategia Națională Antidrog în perioada 2005- 2012, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 73 / 2005;
Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale Antidrog, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323 / 2005
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
H G. nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
Drept polițienesc și contravențional – Colectiv, editura Tritonic, București 2003
-Drept penal Partea generală – Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Editura ALL Beck, București, 2002
Drept procesual penal – partea generală – coordonator: prof.univ.dr.Ion Neagu, Editura Global Lex, București,2001
Mircea Preda – „Drept administrativ – partea generală" – Editura Lumina Lex, București, 2000.
St. lvan, M. Bădescu, A. Neagu – „Administrație publică", Editura Lumina Lex, București, 2002.
C, Ionescu – „Drept constituțional și instituții politice", voi I- II, Editura Lumina Lex, București, 2001.
C. Voicu – „ Teoria generală a dreptului", Editura Lumina Lex, București, 2002.
Gh. Beleiu – „Drept civil român – Introducere în dreptul civil – Subiectele dreptului civil"- Casa de editură și presă „Șansa" SRL, București, 1994.
V. Dabu – „Drept constituțional și instituții politice" – Facultatea de Comunicare și Relații Publice"David Ogilvy"
SNSPA, București, 2005.
27.1. Muraru, E. S. Tănăsescu – „Drept constituțional și instituții politice" – Editura AII Beck, București, 2003.
Stancu Șerb – Relații pulice și comunicare, Ed. Teora, București 1999
Cristian Perianu, Comunicare și relații publice, Ed. Curtea Veche, București 2005
V.Bercheșan, C. Pletea – Drogurile și traficanții de droguri, Edit. Paralela 45, 1998;
Al.Boroi și colectiv – Infracțiuni prevăzute de Legea 143 / 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, 2001
S. Șerb, A. Iacob, C. Merloiu, G. Oloeriu, C. Ștefan, C. Țarcă- Trafic și consum de droguri. Prevenire și combatere, Edit. Tritonic, 2006
Supraviețuirea Polițistului – Curs – Ministerul Justiției SUA, Martie 2005;
Tehnici de Instruire – Curs – Ministerul Justiției SUA, Septembrie 2005;
Biter F., Ignat D.A., – „Totul despre permisul de conducere"
Ed. Tritonic, București, 2004.
Motoc M,, Mantale M., Ungureanu G., Ignat D.A. ș.a – „Siguranța rutieră… prioritate a contemporaneității" – Ed.Univers Juridic, București, 2005
Tr. Ștefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura LuminaLex, București, 2003
C.Voicu, Fl.Sandu, Management organizațional în domeniul ordinii publice, vol.1 și 2, Editura Ministerului de Interne, București, 2001.
C.Voicu, Șt.Prună, Managementul poliției, Editura Mediauno, București, 2004.
I.Dascălu, Elemente de drept polițienesc, Editura FADROM, București, 1998.
Șt.Prună, Victimizarea judiciară, Editura M.A.I., București, 2003.
E.Bianu, Ordinea obștească, Tipografia Marvan, București, 1938.
W.Lienhard, Rolul și valoarea ordinii publice, Paris, 1935.
A.Lesviodax, Ordinea publică legală, Tipografia și legătoria penitenciarului Văcărești, București, 1924.
Otto Mayer, Deutsches Verwaltungsrecht, 1923
H.Berthelmy, Traite de droit administratif, Rousseau, Paris, 1923.
A.Iorgovan, Drept administrativ, Editura Actami, București, 1994.
V.Barbu, Introducere în dreptul polițienesc român unificat, Tipografia Cosmos, Societatea anonimă Oradea, 1927.
V.J.Buissou, Poliția judiciară și Codul de procedură penală, Paris, 1959.
E.Cernea, E.Molcuț, Istoria vechiului drept românesc, București, 1970.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova, București, 1995.
A.Decocq, I.Montreuil, J.Buisson, Le droit de la police, Universite Pantheon, Assas, Paris, 1991.
G.Oprea, I.Suceavă, I.Cloșcă, Dreptul internațional umanitar, Regia autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2003.
D.V.Firoiu, Istoria statului și dreptului românesc, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
V.Hanga și colab., Istoria dreptului românesc, Editura Academiei, București, 1980.
I.Pascu, Drept polițienesc român, București, 1929.
C.D.Valkeneer, Le droit de la police, De Boeck Universite, 1993.
D.Banciu, S.Rădulescu, Sociologia crimei și criminalității, Editura „Șansa SRL”, București, 1996.
F.Fukuyama Francis, Marea ruptură, Editura Humanitas, București, 2002.
C.Lambroso, La crime. Causes et remedes, Milano, 1898.
N.Mitrofan, T.Butoi, V.Zdrenghea, Psihologie judiciară, Casa de Editură și Presă „Șansa SRL”, București, 1992.
C.Păunescu, Agresivitatea și condiția umană, Editura Tehnică, București, 1994.
T.Taudin, Cum să ne ferim de infractori, Editura MAI, București, 1996.
T.Huszar, Morala și societatea, Editura Politică, București, 1967.
N.Șuteu, S.Pop, Poliția, comunitatea și prevenirea criminalității, Editura Constant, Sibiu, 2002.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Drepturile omului, Editura Themis, București, 1994.
J.Anderson, Human Rights and the police, Strasbourg, 1994.
M.Bantou, Polițistul în comunitate, 1961.
Gaius, K.Larry V.E.Kappeler, J.B.Vaughu, Munca de polițist în America, 1994.
H.Goldstein, Îmbunătățirea muncii de polițist. O abordare orientată pe probleme, 1979.
I.Suceavă, Drepturile omului în sistemul O.N.U., Editura M.I., București, 1992.
I.Cloșcă, I.Suceavă, Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova, București, 1995.
R.Wassermann, M.H.Moore, Valori în munca de polițist. Perspectivele muncii de polițist, 1988.
T.Morris, N.Morris, Munca modernă de polițist, Chicago, 1992.
R.Trojanowicz, B.Bucqueroux, Munca de polițist în societate, 1990.
N.Șuteu, S.Pop, Ghid de poliție comunitară, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001.
T.Popa, T.C.Popa, Poliția și comunitatea, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000.
B.F.Vera, Antrenamentul comunicării sau arta de a înțelege, Editura Gemma Press, 1998.
J.J.Van Cuilenburg, O.Schloteu, G.W.Hoomen, Știința comunicării, Editura Humanitas, București, 1998.
Margo T.Krasne, Munca de lămurire, o artă, Editura Antet, 1996.
I.Vintileanu, G.Adam, Poliția și comunitățile multiculturale din România, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj, 2003.
S.Pop, Poliția și prevenirea criminalității, Editura Herman, Sibiu, 1999.
C.Trandafir, D.Dumitrescu, C.Constantinescu, Poliția comunitară, Editura Sitech, Craiova, 2004.
J.F.Ryan, Munca de polițist în comunitate, schimbări, programe, asigurări, definiții, Critical Issues în Crime and Justice, 1994.
C.Simulescu, Noi abordări privind poliția comunitară, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001.
J.T.Obrien, Atitudini publice față de poliție, Journal of Police Science and Administration, 1978.
M.Banton, Polițistul în comunitate, 1961.
Gh.Toma, Managementul schimbării, Editura Universitatea Națională de Apărare, Carol I, București, 2006.
Anexa nr. 1
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Polițist/polițistă SP-Nr. 43.2_
Superior direct Grupa L SP-Nr. 41.221-263
Reprezentat
Este reprezentat de
Stabilit la 05.01.1995
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Este responsabil pentru sarcinile generale ale poliției, pe care le rezolvă în mod independent/pe cont propriu, în măsura în care complexitatea nu cere un specialist.
Sarcini de conducere
nici una
Sarcini de specialitate
realizează serviciul general de poliție
poate fi responsabil pentru controale speciale, precum GK, ARV, ANAG etc
informează superiorii și colegii despre evenimentele specifice activității
pregătire profesională în domeniul de specialitate
poate fi angajat ca specialist ( grenadier, scafandru, șef de câini, trăgător de precizie )
poate fi responsabil pentru controlul de rapoarte cu privire la termene, conținuturi materiale și formale
poate fi instruit și angajat pentru funcții suplimentare, precum fotograf, SV, săritor-EZ, suporter.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
Nu are
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
poate fi angajat ca instructor
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Regulament de serviciu
Nr de cod DV_5_1 / Kdo
Obiectul Folosirea armelor de foc
Principii Codul penal art. 32/33 și 34, Legea poliției cantonului St. Gallen
din 10.04.1980
Valabil de la 01.04.2001
Înlocuită DV –5 –1 din 01.01.2000
Uzul armelor de foc și cadrul legal (legea)
Codul penal exprimă numai într-un mod foarte general și pentru practică în mod nesatisfăcător momentul în care se permite poliției să facă uz de armă. Prin Legea de poliție din St. Gallen din data de 10.04.1980 Poliția din cantonul St. Gallen dispune de un principiu clar pentru uzul de armă. Spre deosebire de alte mijloace de acțiune, uzul armelor de foc este reglementat în lege cu exactitate și în rezumat.
Scurt comentariu cu privire la dispozițiile competente din legea poliției
Art. 3 Principiul proporționalității
Intervențiile trebuie să fie apte la respectarea și stabilirea situației legale. Nu au voie să depășească ceea ce se consideră a fi necesar pentru atingerea scopului urmărit. Nu au voie să conducă la un dezavantaj care stă într-o neînțelegere la obiectivul urmărit.
Proporționalitatea este una dintre cele mai importante cerințe ale acțiunii polițienești. Aceasta înseamnă că:
se folosesc, după posibilitate, mijloace ușoare ca armele de foc
trebuie să se renunțe în mod posibil la realizarea misiunii dacă scopul și mijlocul amenință să ajungă într-o neînțelegere
se folosește și arma de foc într-un mod adecvat
Art. 45 Uzul de armă în general și amenințarea
Poliția folosște arma ca și ultim mijloc.
Uzul de armă trebuie să amenințe fără echivoc dacă circumstanțele nu exclud acest fapt.
În mod clar, cu aceasta se explică faptul că arma este ultimul mijloc.
Strigătul de avertizare/Focul de avertisment
Art. 45 explică în mod clar că amenințarea cu folosirea armei de foc reprezintă o obligație și nu numai o recomandare. Se poate renunța la strigătul de avertizare numai atunci când circumstanțele o exclud ca posibilitate ( dacă, spre exemplu timpul nu o permite deoarece este insuficient ).
Focul de avertisment este inoportun. Cine crede că ajunge la țintă cu un foc de avertisment, trebuie să facă aceasta numai în cazuri absolut excepționale și numai atunci când se dă uz armei de foc cu un scop precis.
2.3 Art. 46 Uzul armei de foc în mod deosebit
Legea poliției explică aici în continuare 5 cazuri de uz al armei de foc ca fiind legal.
Fiecare uz de armă de foc trebuie să se poată regăsi așadar într-una dintre aceste dispoziții, dacă ofițerul nu vrea să se expună pericolului de a fi pedepsit pentru uzul de armă.
În particular este vorba despre următoarele cazuri:
2.3.1 Art. 46a Legitimă apărare și ajutor pentru legitimă apărare
“Uzul de armă de foc este legal dacă poliția sau o terță persoană este amenințată direct în mod periculos sau cu un atac periculos”.
Aceasta este o exprimare clară a dreptului la legitimă apărare și ajutor pentru legitimă apărare. Condiția pentru uzul armei de foc rămâne, firește, pe lângă proporționalitate și faptul că este vorba despre un atac periculos. Atacurile singulare, neînarmate impun în principiu faptul ca un polițist să nu facă uz de armă de foc.
2.3.2 Art. 46b Arestarea de infractori
“ Uzul de armă de foc este legal dacă persoanele care au comis infracțiuni grave sau sunt suspecte de o astfel de infracțiune, caută să se sustragă arestării prin evadare”.
Condiția este conștiința sau suspiciunea de faptă iminentă a unei infracțiuni grave. Doar posibilitatea că persoana evadată ar putea să fie în legătură cu o infracțiune gravă nu permite uzul de armă de foc. În caz de evadare a unui făptaș care a comis numai o încălcare, nu este voie să se facă uz de armă.
2.3.3 Art. 46c Arestarea persoanelor periculoase
“Uzul de armă de foc este legal dacă poliția trebuie să accepte în baza stabilirii clare că unele persoanele reprezintă pentru altele un pericol serios care amenință direct viața și integritatea corporală și caută să se sustragă arestării prin evadare”.
Este foarte clar stabilit:
Este vorba despre stabiliri clare sau despre un pericol real care amenință în mod direct.
Simpla expunere la un risc a proprietății nu este suficientă conform textului de lege.
2.3.4 Art. 46d Eliberarea de ostatici
“Uzul de armă de foc este legal în cazul în care o cere eliberarea de ostatici”.
În cazul luării de ostatici există o situație care amenință viața direct pentru ostatici. Prin amenințarea acestei vieți trebuie impusă o revendicare.
Legea a decis așadar aici problema proporționalității și a permis uzul armei de foc atunci când acesta este necesar pentru eliberarea ostaticilor.
2.3.5 Art. 46e Instituții amenințate în mod deosebit
“Uzul de armă de foc este legal dacă poate fi împiedicată o infracțiune gravă care amenință direct o instituție, de la care pornește un pericol deosebit pentru comunitate”.
Cu această dispoziție se oferă poliției printre sarcinile de supraveghere în situații de criză o bază extinsă pentru uzul de armă de foc. De regulă este vorba despre acțiunile polițienești pregătite. Superiorii trebuie să dea atunci când comunică ordinul de zi indicii pentru acțiunea polițienească ce presupune arme de foc.
Probleme deosebite
Delicte SVG
În cazurile de contraacțiuni SVG este de regulă nepotrivit să se facă uz de armă de foc din motive de proporționalitate.
În principiu
Înainte de eventualul uz de armă de foc în vehicule se aplică mijloace ușoare ca spre exemplu respingere, chemare sau formarea unei bariere într-un loc potrivit. În cele mai multe cazuri, alarmarea și formarea de bariere stradale vor conduce la îndeplinirea scopului mult mai bine decât uzul de arme de foc.
Uzul de armă de foc în vehiculele cu care se evadează
În vehiculele cu motor cu care se evadează este voie să se tragă împotriva șoferului și pasagerilor numai dacă sunt date condițiile pentru acțiunea cu arme de foc conform Nr. 2.3.1 – 2.3.5. În vehiculele care staționează sau care se găsesc în trecere este voie să se tragă numai în pneuri și de la distanță mică.
Cazurile care presupun luarea de ostatici conform Nr 2.3.5
În acest caz viața ostaticului este clar prioritară, de aceea nu se trage în vehicul.
Măsuri după uzul armei de foc care tocmai a avut loc
Conduita MA-ului în cauză după uzul armei de foc care tocmai a avut loc
dezvoltă imediat o autoprotecție
raportează imediat la EZ, EL, respectiv LS
dă ajutor în mod corespunzător victimei cât mai repede posibil și după circumstanțe
ia în considerație principiile conservării urmelor
nu face nici un fel de declarații după uzul armei de foc fără înțelegere precedentă cu BD-Of/ Kdt cu aprecierea aspectelor legale cu privire la organele de percheziție și nu dă nici o informație față de mass-media
raportează evenimentul după înțelegerea cu BD-Of/Kdt
Sarcini superiori
EL sau LS
organizează asigurarea locului faptei ( aceasta înseamnă toate măsurile care sunt necesare pentru a împiedica modificarea locului faptei )
confiscă arma/armele
BD Of sau Kdt
coordonează informarea și raportarea și asigură la aceasta imediat asistența juridică
organizează asistența personală pentru MA-ului în cauză
renunță înainte de toate la o reconstrucție a faptei din considerație pentru MA-ul în cauză; după posibilitate influențează momentul reconstrucției faptei
Alte măsuri ( BD Of / L K2/ Kdt )
este organizat avocatul sau persoana care asigură asistență juridică
tratamentul confidențial a datelor personale a persoanei MA în cauză este apreciat în mod special ( grenadieri, trăgători de precizie )
se verifică și se organizează un de-briefing conform DV_5_13 în condițiile date
se asigură asistența pe termen lung a MA-ului
MA în cauză este informat permanent despre stadiul investigațiilor/procedurii
După terminarea procedurii sunt informați toți MA din Stapo St. Gallen despre evenimentul respectiv, despre măsurile polițienești și aprecierea generală
Orientare spre proceduri de urmare
Urmărirea penală
Uzul legal de armă de foc nu este ilegal și nici pasibil cu pedeapsa. Acest fapt protejează polițiștii de pedeapsă însă nu de faptul de a fi implicați în urmărirea penală. Dacă un polițist a comis un delict polițienesc, privind lucrurile în mod obiectiv, sau dacă împotriva lui există un rechizitoriu din cauza unei infracțiuni, atunci autoritățile trebuie să se ocupe de această problemă. Spre deosebire de celelalte cantoane, cantonul St. Gallen dispune de o oarecare protecție de drept procedural a polițistului, în care UR nu poate deschide, ci numai procuratura poate deschide procedura împotriva uzului de armă de foc în serviciu.
Procedura disciplinară ( procedură prin care se verifică, și în condițiile date se sancționează un posibil delict în exercițiul funcțiunii comis de judecători, soldați, polițiști )
Erorile în exercițiul funcțiunii pot fi sancționate conform legii disciplinare din cantonul St. Gallen. Uzul armei de foc poate atrage după sine și o procedură disciplinară.
Cerințe de drept civil
Polițistul nu se ocupă cu despăgubiri sau cu pretenții de mulțumire. Pentru aceasta garantează statul conform legii responsabilității. La acțiunea premeditată sau neglijență grosolană este posibil un recurs al statului asupra polițistului.
Concluzii
Aceste expuneri pe larg nu pot da informații la toate problemele legate de uzul armei de foc în rezumat și pentru fiecare caz în parte. Cu privire la această materie complexă și pretențioasă este de datoria polițistului să studieze în mod detaliat aceste directive pentru a fi conștient oricând de condițiile și importanța uzului armei de foc.
Poliția din St. Gallen
Comandantul
Maior pius Valier
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Lucrător de specialitate/Prevenire SP-Nr. 43.2812
Superior direct Grupa L SP-Nr. 41.22-26
Reprezentat
Este reprezentat de
Stabilit la 23.08.2004
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Cunoașterea din timp a factorilor care ar putea conduce la probleme de securitate relevante din punct de vedere polițienesc. Orientarea activității de poliție după nevoile de siguranță obiective și subiective ale populației. Oferă persoanelor care colaborează suport de specialitate.
Sarcini de conducere
Sprijină MA a secțiunilor în activitatea de poliție de zi de zi, în special în domeniul Prevenire
Sarcini de specialitate
realizează serviciul general de poliție
realizează misiuni de prevenire
transmite informații relevante din punct de vedere polițienesc
stabilește conexiuni necesare la nivel intern, cât și extern în înțelegere cu L Prevenire
întreprinde colectarea de probleme referitor la cunoașterea problemelor de siguranță relevante din punct de vedere polițienesc și apreciază împreună cu Gr L Front/LS situația și măsurile posibile
la secțiunea persoană de dialog este în relații cu populația, în special cu tinerii și persoanele ce au probleme legate de consumul de stupefiante
sprijină polițiștii de cartier în activitatea lor în cartier/circumscripție
controlează rapoarte referitoare la termene, conținut material și formal.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
– nu are
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
Participă la raportul de specialitate
Poate fi responsabil pentru referate la diferite teme de prevenire
Poate înlocui pe L Prevenire în absența lui
Poate fi introdus în cursul de pregătire și de perfecționare continuă
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Șef/Prevenire SP-Nr. 43.212
Superior direct Acțiune polițienească L SP-Nr. 43.21
Reprezentat
Este reprezentat de Prevenire FM
Stabilit la 17.03.2000
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Persoană de contact pentru toate interesele care aduc prejudicii oamenilor în siguranța lor sau îi periclitează pe ei înșiși. Dispoziție, realizare de măsuri preventive și represive.
Sarcini de conducere
Conduce și încurajează MA ( QP ) din subordinea directă
Controlează referitor la dispozițiile date și aduce corecturi
Este responsabil pentru planificarea personală și organizatorică
Coordonează participarea la diverse ocazii/festivități
Realizează anual cu MA MAG din subordinea directă și dacă este necesar LB
Informează L Ei despre interesele deosebite ale grupării
Informează MA din subordine despre interesele personale și de producție ale corpului ( unitate )
Este responsabil pentru pregătirea și perfecționarea continuă a grupătii QP
Controlează rapoartele în domeniul de specialitate QP și le transmite mai departe
Sarcini de specialitate
Garantarea schimbului intern de informații între QP, LS și alte comisariate
Funcție de piesă de legătură la nivel extern față de UA, Biroul Det, urmărire, munca pentru minori, școli, munca pe stradă, baroul pentru minori și administrația orășenească și de canton
Transmiterea, ajutorarea și stabilirea/menținerea de contacte între grupări deferite de interese ( munca pentru minori, școli, oameni mai slabi, străini etc)
Stabilirea de forțe principale de intervenție în domeniul prevenire la îndemâna echipei și QP-ului
Obținerea de informații cu privire la noile curente, grupări, idei etc
Poate fi însărcinat de către Ltg K2 cu activități de proiect
Pregătire internă a colaboratorilor în domeniul prevenire
Munca de publicitate în domeniul prevenire în înțelegere cu Ltg K2 și cu FM Info și mass-media.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Corespondență în propriul domeniu de specialitate
Informații în exterior
înformații către mass-media în înțelegere cu Lei
susținerea de discursuri în propriul domeniu de specialitate
informații către cetățeni în domeniul prevenire
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Organizarea și conducerea de acțiuni polițienești preventive mai mari conform înțelegerii cu Ltg K2
Particularități
Înlocuiește pe L ZP în absența acestuia și este înlocuit, la rândul lui, de acesta
Colaborează strâns cu L ZP și coordonează planificarea cu acesta
Colaborează la pregătirea și perfecționarea continuă a corpului
Realizează lunar un raport al situației în domeniul său
Profilul postului
Poliția din St. Gallen
Descrierea postului/profilul postului
Descrierea postului Polițist de cartier SP-Nr. 43.2121-8
Superior direct Prevenire L SP-Nr. 43.212
Reprezentat
Este reprezentat de Poliția SB
Stabilit la 04.01.1996
Revizuit la 01.01.2006
Obiectivul postului
Garantarea condițiilor de încredere între populație și poliție. Medierea sentimentului de siguranță cetățenilor.
Sarcini de conducere
Poate fi angajat din diverse motive în cartier ca și EL
Sarcini de specialitate
Percepe sarcinile generale de poliție în cartier ( Patrulă de stradă )
Cere măsuri polițienești de siguranță și de circulație în sensul prevenirii
Informează L Prevenire cu privire la situația de siguranță din cartier
Stabilește în mod regulat contacte cu populația din cartier, în special din asociații, școli, organizații de cartier, meserii
Consiliază cetățenii, în special în sensul sarcinilor de prevenire
Sprijină VI în școli și grădinițe
Realizează în înțelegere cu L Prevenire controale ale punctelor principale
Vizitează festivitățile referitoare la cartier din orașul St. Gallen.
Competențe
Din punct de vedere financiar
Nu are
Autorizație de a semna ( un act etc )
Nu are
Informații în exterior
Dă informații în domeniul său de activitate în înțelegere cu L K2
Dispoziție de realizări deosebite de serviciu
Nu are
Particularități
Poate fi angajat ca instructor
Participă la raportul de prevenire
Profilul postului
Anexa nr. 2
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRATIEI și INTERNELOR
Directia de Politie Locala Uz intern
Nr. _______din_______
Panciu Ex. Nr. ___
………………………………………
(denumirea structurii)
A P R O B,
……………………………
(funcția)
……………………………………….
(gradul profesional)
……………………………………………………
(numele și prenumele)
(1 tab) Către,
……………………………………………………………………
( denumirea instituției )
………………………………………………………………………………………………..
(grad profesional, nume și prenume)
(1 tab) În referire la… , urmare la … , la adresa d-voastră nr. … , etc. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
(1 tab) Cu stimă … , cu deosebit respect … , etc. ….
(două spații)
……………………………
(funcția)
……………………………………….
(gradul professional)
……………………………………….
(numele și prenumele)
C:\Documents and Settings\
……………………………………………………………………………………….
“ ATENȚIE: Deținerea fără drept, sustragerea, alterarea, multiplicarea,
distrugerea sau folosirea neautorizate, sunt interzise ! “ pag.__ / __
_______________________________________________________________
adresa.; telefon – fax; e-mail :
Anexa nr. 3
SISTEM SECURITATEA LOCAȚIILOR
Sistemul IT / COM și alte aplicații ale Poliției locale
Anexa nr. 4
MINISTERUL ADMINISTRATIEI și INTERNELOR NESECRET
POLIȚIA LOCALĂ A ORAȘULUI PANCIU Exemplar unic
Nr.__ din __________
PANCIU
APROB
…………………………………………
Comisar șef de poliție
…………………….
DE ACORD
FUNCȚIONAR DE SECURITATE
ADJUNCT AL ……………………………………….
Comisar de poliție
…………………………….
CERERE
Direcția/Serviciul _____________________________________________
Prin prezenta formulez o cerere de multiplicare conform Legii nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002 , privind protecția informațiilor clasificate, a următoarelor documente:
1.___________________________________________________ nr. Ex
2.___________________________________________________ nr. Ex
3.___________________________________________________ nr. Ex
……………………………………………………………………………
Solicit ca informațiile clasificate de la poziția: să fie furnizate în format:
prin poștă – suport hârtie
format electronic
Extras din documente clasificate de la nr.:
a. prin poștă – suport hârtie
b. format electronic
Motivație:
Direcției/serviciului/_________________________________________,
informațiile clasificate solicitate sunt necesare pentru:
1. Îndeplinirea atribuțiilor de serviciu
2. Informare
3. Întocmire răspuns
Comunicare altor structuri
Notă: documentele cu mențiunea “ Reproducerea acestui document, totală sau parțială, este interzisă”, NU SE MULTIPLICĂ
ȘEFUL STRUCTURII CARE SOLICITĂ MULTIPLICAREA
……………………………………..…..
Anexa nr.5
Caracterizare proceduri de atribuire a contractului
de achiziție publică
Licitatie deschisă
procedura prin care oricine este interesat are dreptul de a depune ofertă
se desfășoară într-o singură etapă
cel puțin doi participanți
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Licitație restrânsă
procedura prin care numai cei selectați sunt invitați să depună ofertă
se desfășoară în două etape:
selectare candidați
evaluare oferte
cel puțin CINCI candidați selectați
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Negociere competitivă
procedura de consultare și negociere a clauzelor contractuale cu candidații selectați
se aplică numai dacă speța se încadrează în cazurile prevăzute de lege (art.11)
se desfășoară în trei etape:
selectare candidați
negociere condiții contractuale
evaluare oferte
cel puțin DOI – TREI candidați selectați
cel puțin o ofertă corespunzătoare
Negociere cu o singură sursă
procedura de consultare și negociere a clauzelor contractuale cu un singur contractor
se desfășoară într-o singură etapă
se aplică numai dacă speța se încadrează în cazurile prevăzute de lege și indiferent de valoare
se negociază clauze contractuale inclusiv PREȚUL
Cerere de oferte
procedura prin care se solicită oferte de preț de la cel puțin cinci furnizori, executanți sau prestatori.
se poate aplica numai pentru o varianta < PRAG
se desfășoară într-o singură etapă
cel puțin CINCI invitații + anunț publicitar
cel puțin DOI participanți
cel puțin DOUĂ oferte corespunzătoare
Concurs de soluții
procedura specială prin care se achiziționează, în special în domeniul planificării teritoriale și urbane, al arhitecturii, al lucrărilor de construcții sau în cel al prelucrării datelor, o soluție (un plan, un proiect, un studiu)
poate fi:
o procedură independentă – se acordă premii
parte a unei proceduri – se atribuie ulterior prin negociere contractul
se poate desfășura:
într-o etapă, sau
două etape
propunerile de soluții trebuie să fie anonime
soluția este selectată de un juriu.
Anexa nr.6
CONȚINUTUL DOSARULUI ACHIZIȚIEI PUBLICE
Recomandăm următorul mod de prezentare a dosarului achiziției publice:
Pagină de capăt: denumirea contractului, procedura aplicată, data lansării procedurii, persoana responsabilă de actualizarea elementelor dosarului;
Opis al documentelor;
Copie fila de buget, sau orice alt document care dovedește existența fondurilor;
Fila din planul de achiziții care arată valoarea estimată, fără TVA, procedura aleasă etc;
Înregistrările care dovedesc transmiterea anunțului de intenție (dacă este cazul);
Anunțul de intenție;
Înregistrările care dovedesc transmirea anunțului de participare;
Anunțul de participare;
DEPO în original;
Înregistrările aferente vânzării DEPO;
Solicitările de clarificări la DEPO;
Răspunsurile transmise, inclusiv confirmarea de primire a răspunsurilor de către potențialii ofertanți;
Documentul de numire a comisiei de evaluare;
Declarațiile de imparțialitate și declarațiile de confidențialitate ale membrilor comisiei;
Proces verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, inclusiv dovada înmânării unei copii după Procesul verbal al ședinței de deschidere a ofertelor tuturor reprezentanților ofertanților prezenți;
Lista cuprinzând denumirea/numele și adresa ofertanților;
Raportul comisiei de evaluare (inclusiv anexele la raport);
Înregistrările ce dovedesc comunicarea rezultatului procedurii tuturor participanților;
Înregistrările ce dovedesc păstrarea garanțiilor de participare la licitație;
Contestațiile primite, rezoluțiile formulate și după caz, măsurile corective adoptate de autoritatea contractantă și comunicate ofertanților/candidaților, precum și hotărârile comisiilor de conciliere, respectiv, hotărârile judecătorești irevocabile;
Înregistrările ce dovedesc comunicarea acestor informații tuturor participanților la procedură;
Contractul de achiziție publică semnat, inclusiv anexele acestuia;
Înregistrările care dovedesc transmiterea anunțului de atribuire;
Anunțul de atribuire;
Garanția de bună execuție.
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR Anexa nr.7
DIRECTIA DE POLITIE LOCALA A JUDEȚULUI BACAU
NR.41720/01.06.2011 APROB
DIRECTORUL DIRECTIEI DE
POLITIE LOCALA
PROGRAMUL ANUAL AL ACHIZITIILOR PUBLICE PENTRU ANUL 2011
Curs Euro = 4,2297
VALOARE TOTALA FARA TVA = 2 543 312.00
ÎNTOCMIT
SEF SERVICIU LOGISTIC COMPARTIMENT MARKETING și ACHIZIȚII
AVIZAT CONTABIL SEF
Listă de inventariere Anexa nr. 8
NOTA: în caz de predare-primire a gestiunii semnează atât persoana care predă, cât și cea care preia gestiunea (gestionar).
Anexa nr. 9
Lista cu propunerile pentru casare
Lista cu propunerile pentru casare
Comisia de inventariere
Notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru casare
Antetul entității publice
Notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru casare
Denumire M.F.
Anul de fabricație nr. De inventar
Părți componente ale M.F., existent la data propunerii (în cazul utilajelor formate din subansamble sau clădiri cu anexe îmbunătățite)
Lista de piese, accesorii, părți componente
Cauzele degradării (acident, uzură, etc.)
Durata de serviciu (în ani)
Greutatea M.F.
Recuperări de piese și materiale
Cantitatea de materiale rămasă pentru a fi predată la organele de colectare (lemn, fier vechi, etc.)
Numele și prenumele
membrilor comisiei Semnătura
Proces-verbal pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar în folosință, a materialelor și a mijloacelor fixe cu durată normată exprirată
Antetul entității publice Nr. Din
Proces-verbal
pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar în folosință
Concluzii
Comisia constituită în baza deciziei nr. Din propune scoaterea
din uz a următoarelor O.B.I. în folosință care au un grad de uzură avansat: Denumirea
O.B.I. Cod U/M Cant. P/U Valoare lei
II. Materiale și deșeuri recuperate
Denumirea materialului Cod U/M Cant. P/U Valoare Lei
Anexa nr.
1. Dispoziția de organizarea, desfășurare și valorificare a inventarierii anuale a patrimoniului
Antetul entității publice
Dispoziția nr. /
Ordonator de credite (nume și prenume), în calitate de (funcția), al (entitatea publică) numit prin (Ordin, Decizie, Dispoziție) nr. din
Având în vedere prevederile art.8 ale Legii nr. 82/1991, și pct.6 a OMFP nr.1753/2004 privind inventarierea patrimoniului coroborate cu Legea 22/1969 și HCM 2230/1969.
Având în vedere referatul contabilului șef al (entitatea publică), înregistrat la data de
sub nr. , privind declanșarea operațiunii de inventariere anuală a patrimoniului și
numirea comisiei de inventariere;
În temeiul Regulamentului privind organizarea și funcționarea (entitatea publică); DISPUNE:
Art.1. – Cu data prezentei se constituie comisia de inventariere anuală a întregului patrimoniu al (entitatea publică) pentru anul , în următoarea componență:
Președinte: (de regulă, conducătorul instituției sau directorul administrativ)
3, 4 Membrii:
5. Secretar:
Art.2. – Contabilul șef se va ocupa de instruirea comisiei de
inventariere, întocmindu-se proces verbal cu semnăturile de luare la cunoștiință.
Art.3. – Prezenta comisie va desfășura inventarierea patrimoniului în conformitate cu L 82/1991, OMFP 1753/2004, iar valorificarea inventarierii se va face în perioada ;
Art.4. – Evaluarea rezultatelor inventarierii și propunerile pentru casare vor fi înaintate de către comisia de inventariere, conducătorului unității, cu proces verba, până la data de .
Art.5. – Prezenta dispoziție se încredințează spre executare membrilor comisiei și se comunică Compartimentelor Secretariat, Contabilitate, Audit Public Intern, Membrilor Comisiei.
Director, Contabil șef,
2. Înștiințarea membrilor comisiei de inventariere
Compartiment contabilitate Nr. din
Înștiințarea membrilor comisiei de inventariere
Se convoacă domnii:
Numele, prenumele Semnătura
1.
2.
.
.
.
pentru data de , orele , la Compartimentul
contabilitate pentru a fi instruiți de către contabilul șef în vederea efectuării inventarierii anuale a patrimoniului conform Legii L 22/1969, Legii 82/91 republicată, OMFP 1753/2004.
Director, Contabil șef,
Anexa nr. 10
SINTEZA MODALITĂȚILOR DE SESIZARE
A POLIȚIEI DE CĂTRE CETĂȚENI
Anexa nr. 11
PRINCIPII DE RESPECTAT LA PRIMIREA ȘI SOLUȚIONAREA PLÂNGERILOR, DENUNȚURILOR ȘI PETIȚIILOR
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Manual Proceduri Operationale (ID: 142629)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.