Manipularea Depozitelor Bancare Prin Intermediul Platilor pe Baza de Documente
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND PRODUSELE ȘI SERVICIILE BANCARE
1.1. Operațiunile băncilor comerciale
1.2. Rolul băncilor în economie
CAPITOLUL II. MANIPULAREA DEPOZITELOR BANCARE PRIN INTERMEDIUL PLĂȚILOR PE BAZĂ DE DOCUMENTE ȘI A INSTRUMENTELOR DE PLATĂ ELECTRONICE
2.1. Plățile pe bază de documente
2.2. Instrumente de plată electronice
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ- BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Activitatea bancară s-a născut în Antichitate, perioadă în care avuțiile erau păstrate în temple, și ca urmare preoții beneficiau de un oarecare “profit”, în afara recunoașterii templelor de către populație. Atunci când bunurile păstrate erau unele perisabile, modalitatea prin care acestea se păstrau era împrumutul de consumație. Pentru deponenți era asigurată plasarea bogăției în siguranță, iar preoții beneficiau de un profit. Dovada acestor practici a fost descoperirea făcută de către arheologi în Mesopotamia a unor tabele de contabilitate care datează din anii 3400-2500 î.H.
O altă practică foarte des întâlnită în perioada antică era constituită de împrumutul cu dobândă, o practică ce la începuturile sale nu a putut fi controlată de autorități, fiindcă nu existau reglementări stricte în acest domeniu.
Împrumutul cu dobândă a fost reglementat mult mai târziu, prin intermediul Codului lui Hammurabi , care este recunoscut drep cel care a adus prima reglementare în acest domeniu. Printre altele, acest cod face referire și la contractele de împrumut a căror admitere era necesară a fi vizată de funcționarii regali, precum și contractul de comision, cunoscut ca și strămoșul contractului de cont curent din ziua de azi.
Înființarea băncilor ca și instituții s-a înfăptuit în Grecia și în Roma antică în perioada secolelor VI-VII î.H. Ea a fost rezultatul expansiunii comerțului ca și consecință a implementării monedei proprii de către fiecare dintre orașele comerciale. În scopul combaterii cămătăriei mai multe cetăți grecești au hotărât să formeze “bănci publice”, care pe lângă rolul lor bancar, mai dispuneau și de sarcina colectării impozitelor și de dreptul de a-și bate propria monedă. După acest model grecesc, în Roma antică iau ființă “bancherii privați” și “băncile publice”.
La Roma, “argintarii” au ușurat și diversificat schimburile comerciale, reușind să asigure totalitatea funcțiilor clasice specifice băncilor: depozite, creditări, gestionarea conturilor, și serviciul cecurilor. Republica, și mai apoi Imperiul Roman, au creat bănci specializate, în principal, în păstrarea tuturor impozitelor adunate de la contribuabili.
Chiar dacă adepții religiei creștine erau împotriva ideii de dobândă, acest lucru nu a împiedicat însă băncile să atingă o prosperitate continuă în Imperiul Bizantin unde, în secolul VII, Împăratul Justinian codifică uzurile romane din domeniul bancar.
Societatea medievală a avut parte de schimbări profunde la finele secolului XI, în urma cuceririi normande și a desfășurării cruciadelor. Biserica creștină și-a reafirmat în această perioadă opoziția față de punerea în practică a dobânzii în cadrul Conciliului de la Latran (din anul 1179) și în cel de la Viena (din anul 1311), însă interdicția a fost eludată prin intermediul ideii de risc ori prejudiciu: cel care oferă împrumutul își asumă propriul risc (așa numitul damnum emergens) sau poate pierde un câștig posibil (cunoscut sub denumirea de lucrum cesans). În acest mod se explică recunoașterea comerțului bancar din secolele XII-XIV în cadrul Europei Occidentale . În legătură cu apariția băncilor, literatura din domeniu conferă un rol edificator zarafului, un intermediar al circulației monetare. Deoarece utilizarea banilor impunea asumarea anumitor riscuri, cum ar fi, de exemplu, transportul banilor către locurile de utilizare a acestora și deținerea banilor, fapt care nu aducea niciun profit. Aceste fapte i-au determinat pe deținătorii de capital să-și încredințeze depozitele unui intermediar, având drept scop păstrarea și remunerarea sub formă de dobândă.
Dezvoltarea economică din timpul secolelor XVI-XVIII a favorizat consolidarea pozițiilor obținute la finele Evului Mediu. Europa de Nord și-a continuat tradiția spre specializare, beneficiind și de situația maritimă și de exodul protestanților din urma războaielor religioase.
Totalitatea țărilor europene admit, cel puțin tacit, existența legitimității dobânzii, introducând banul-hârtie: Banca Veneției (în anul 1637) primește depozite pe termen, oferind dobândă, iar certificatele de depozit care erau eliberate au constituit o formă primitivă a monedei de bancă; Banca din Amsterdam (în anul 1609) elibera depunătorilor săi certificate negociabile a căror valoare era exprimată într-o monedă de cont care era cotată vis-a-vis de moneda oficială.
Banca Angliei a fost fondată în anul 1694, ca și societate pe acțiuni printr-o subscripție publică, iar întregul său capital a fost imediat pus la dispoziția statului. Aceasta are dreptul exclusiv de a putea emite biletele de bancă. În cea de-a doua jumătate a a secolului al XVIII-lea în Anglia funcționau băncile londoneze, băncile provinciale, dar și băncile comerciale.
Banca Statelor Unite ale Americii a fost înființată printr-un act al Congresului din anul 1791, având dreptul de a bate monedă, cât și de a emite bilete.
În Franța, în urma eșecurilor suferite de Colbert cu Casa de Împrumuturi (în anul 1674), și de către John Law atât cu Banca Generală cât și cu Compania Occidentului, publicul nu a mai acceptat ideea existenței banilor de hârtie. În anul 1776, ministrul finanțelor, Turgot, Beaumarchais și doi bancheri au constituit Casa de Scont, care primea depozite, emitea bilete, și sconta efectele de comerț. În anul 1900 a fost fondată Banca Finanței, de către primul consul de la vremea aceea- generalul Bonaparte.
În secolul al XX-lea, urmând exemplul Angliei, toate celelalte țări și-au fixat valoarea monedei într-un metal prețios (reprezentând paritatea în aur a monedei naționale), prin stabilirea greutății, titlul (denumirea), cât și valoarea monedelor metalice, ajutând astfel la apariția a trei stadii ale monedei: unu- moneda din metal, doi- bancnota- sau moneda fiduciară, și trei- moneda scriptică- sau moneda scripturală (constând în efectele de comerț și conturile în bancă aflate la vedere).
Analiza comparatistă a dezvoltării instituțiilor bancare, în special în Țările Occidentale dezvoltate, cum ar fi: Anglia, Statele Unite, Japonia, Franța, sau Canada, dar și țări socialiste semi-dezvoltate: Polonia, Ungaria, România, sau China, conduce la două constatări fundamentale: emisiunea monetară a luat treptat forma unei monopol al statului, iar în schimb banca și-a asumat mai multe funcții, pe care fiecare dintre țări și le va putea organiza și dezvolta conform propriilor lor particularități, determinând astfel sisteme și structuri bancare specifice.
La finele secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, instituțiile bancare numite “bănci de emisiune”, s-au înmulțit în toate țările, convergând în cele din urmă la instituirea Băncilor Centrale.
O serie de fenomene economice sociale și de ordin politic va favoriza concentrarea treptată a băncilor de emisiune până la stadiul în care va rămâne numai una singură: Banca Centrală.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND PRODUSELE ȘI SERVICIILE BANCARE
Banca este definită ca fiind una din componentele principale ale sistemului financiar. Aceasta este constituită ca și o societate cu caracter universal, ce poate realiza și oferi totalitatea produselor și serviciilor bancare necesare pentru o bună desfășurare a activității în toate sectoarele economiei.
Cu toate că activitatea băncilor a devenit foarte complexă, totuși esența acesteia este mijlocirea creditului și efectuarea plăților între agenții economici sau/și persoane fizice. Legea bancară a României din 1934 definește foarte bine conceptul de bancă, concept care a rămas valabil și de mare actualitate.
Prin Legea bancară din 1934 se arată că „Prin întreprinderea de bancă se înțelege orice întreprindere comercială, al cărei obiect principal este acela de a săvârși orice fel de operațiuni asupra sumelor de bani, asupra creditelor, asupra efectelor de comerț, asupra diferitelor valori negociabile, precum și alte operațiuni în legătură cu acestea“.
Băncile derulează operațiuni bancare în numele clienților și în nume propriu. Această separare reflectă faptul că operațiunile sunt reglementate și înregistrate diferit. Clientela bancară este structurată în trei categorii:
Clienți- respectiv "bănci și instituții financiare";
Clienți – respectiv "persoane juridice nebancare";
Clienți- respectiv "persoane fizice".
Această diferențiere este justificată de faptul că produsele/serviciile bancare au caracteristici diferite în funcție de tipul de client, deoarece nivelul riscurilor și anvergura operațiunilor bancare sunt diferite. Prin urmare, reglementările care fac referire la persoanele juridice sunt mult mai stricte, acestea trebuind să dovedească prin acte faptul că sunt entități legal constituite.
Relația dintre bancă și client poate fi coordonată prin intermediul:
– legilor specifice (aici sunt incluse legea bancară și reglementările privind protecția consumatorului și similare);
– conduita bancară, parte a eticii bancare.
Banca, în calitatea sa de intermediar dintre cei care dau cu împrumut și cei care utilizează capitalul acestora, îndeplinește următoarele activități de bază : colectează fonduri sau resurse; acordă împrumuturi; își asumă în final riscul celor ce au cerut un împrumut; armonizează cererile de credite și preiau riscurile; își asumă riscurile ratei dobânzii.
Clienții, persoane juridice (sau nebancare) trebuie să ee constituite conform legilor în vigoare și să prezinte băncii setul de documente necesar înainte ca să se stabilească o relație de afaceri între cele două părți. Această relație se materializează inițial prin deschiderea unui cont curent. Prin acest cont se realizează operațiunile de plăți și încasări și toată gama de operațiuni de creditare. Comercianții- persoane fizice (respective asociațiile familial și liber profesioniștii) reprezintă o altă subcategorie de clienți ai băncilor și din punctul de vedere al caracteristicilor operațiunilor bancare se aseamănă în unele privințe cu persoanele fizice în alte privințe cu persoanele juridice.
Operațiunile specifice clienților persoane fizice intră în categoria de retail bancar iar informațiile necesare solicitate de bancă sunt minime- datele din actul de identitate (numele, adresa și codul numeric personal). Titularul contului poate desemna o terță persoană care să fie împuternicită să deruleze operațiuni cu banca.
Operațiunile cu clienții bancari dețin caracteristici aparte, chiar dacă relațiile de bază sunt cele de plasare și respectiv atragere de depozite. Tot aici intră și operațiunile derulate între banca comercială și banca centrală. Produsele și serviciile oferite de bănci atât la nivel mondial cât și național se află într-o continuă diversificare. Diversificarea acestor produse și servicii a impus o restructurare profundă a băncilor, acestea devenind mai eficiente și punând într-o măsură din ce în ce mai mare accentul pe relația cu clienții urmărind satisfacerea nevoilor acestora. Legea bancară enumeră printre activitățile care pot fi desfășurate de bănci, contractarea de credite, operațiunile de factoring și scontarea efectelor de comerț, inclusiv forfetare, leasingul financiar, emiterea de garanții și asumarea de angajamente.
Caracteristicile principale ale produselor bancare sunt : – sunt imateriale; – sunt condiționate de reglementări bancare și fiscale; – sunt propuse direct clienților ; – implică angajarea clientului în mod direct. În ceea ce privește piața produselor și serviciilor bancare BNR s-a preocupat constant urmărind realizarea unui sistem bancar sigur, modern și competitiv, care să asig leasingul financiar, emiterea de garanții și asumarea de angajamente.
Caracteristicile principale ale produselor bancare sunt : – sunt imateriale; – sunt condiționate de reglementări bancare și fiscale; – sunt propuse direct clienților ; – implică angajarea clientului în mod direct. În ceea ce privește piața produselor și serviciilor bancare BNR s-a preocupat constant urmărind realizarea unui sistem bancar sigur, modern și competitiv, care să asigure o bună intermediere și să genereze încredere publicului. Principalul obiectiv al BNR în acest domeniu îl constituie impulsionarea dezvoltării produselor și serviciilor bancare pentru care nivelurile înregistrate pe piață sunt inferioare în raport cu cele ale pieței potențiale. Pentru a atinge acest obiectiv BNR a efectuat în ultimii ani o seri de studii care au urmărit identificarea cauzelor care determină ponderea relativ redusă a anumitor produse/servicii în oferta băncilor, precum și a factorilor care frânează dezvoltarea lor.
Conform acestor studii, BNR ar trebui să treacă la o reglementare și supraveghere bancară proactivă, în care să nu se limiteze la a reacționa la evoluțiile pieței, ci să încerce să le anticipeze și să sensibilizeze factorii decizionali în vederea adoptării acelor măsuri care să conducă la dezvoltarea sustenabilă a activității bancare din România.
Multe din produsele și serviciile bancare oferite pe piață se află întrun stadiu incipient de dezvoltare, factorii care frânează dezvoltarea acestora fiind, în principal, legați de condițiile macroeconomice.
Instabilitatea mediului macroeconomic constituie un impediment pentru buna desfășurare a activității companiilor, dar și a băncilor, datorită faptului că în condiții mult prea puțin predictibile, majoritatea planurilor de afaceri ce se află la baza creditării dețin un grad scăzut al credibilității din punctul de vedere al finanțatorului. În egală măsură, ponderea semnificativă a întreprinderilor care nu sunt eficiente diminuează gradul de siguranță a desfășurării activității de creditare.
Existența unui cadru legal care se dovedește a fi inconsecvent și incomplet, precum și a unor proceduri judiciare și extrajudiciare în scopul recuperării creanțelor pe calea executării silite, atât de costisitoare și de lungă durată, manifestă un impact negativ asupra întregii activități de finanțare.
Parteneriatul dintre bancăși client are de suferit ca urmare a lipsei de transparență a situației concrete a patrimoniului agenților economici, fapt care permite „corectarea" indicatorilor specifici de performanță aferenți activității desfășurate de aceștia în cadrul analizelor de bonitate în scopul acordării finanțărilor solicitate. Însă nu în ultimul rând, nivelul minim de instruire economică și, în mod special de instruire bancară, al consumatorilor efectivi și potențiali al produselor/serviciilor bancare împiedică implementarea unei comunicări cât mai eficiente între cele două părți. Așadar, pe de o parte, mulți agenți economici care au necesități de finanțare nu vor apela la bănci decât într-o ultimă instanță iar, de cealaltă parte, există încă anumite bănci care nu acordă suficientă importanță acelor aspectece fac referire la includerea în oferta acestora a serviciilor de consultanță îndreptate înspre clientelă.
În ansamblul sistemului bancar, referitor la eficiența activității, sunt necesare o serie de eforturi suplimentare venite din partea instituțiilor de creditare pentru a putea fi în măsură să facă față nivelului extern al competitivității.
1.1. Operațiunile băncilor comerciale
Activitatea băncilor este constituită dintr-o multitudine de operațiuni bancare, care conduc la conceperea, realizarea și înregistrarea produselor și serviciilor bancare. În funcție de elementele din bilanț, pot fi identificate următoarele operațiuni efectuate de către băncile comerciale:
Operațiuni active, operațiuni de creditare și de plasament care sunt derulate pe baza depozitelor bancare constituite; Operațiuni pasive, care constau în formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor și rescontul; Operațiuni comerciale și de commission, care constituie un grup special de operații efectuate de băncile comerciale care privesc tranzacțiile de vânzarecumpărare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plăți internaționale.
Pentru a analiza operațiunile pasive și active ale băncilor comerciale este necesară cunoașterea structurii bilanțului bancar, care reflectă, în pasiv, constituirea resurselor, respectiv datoriile băncii față de exterior, iar în activ utilizările resurselor. Structurarea elementelor în activ și pasiv se realizează în funcție de destinație și grad de exigibilitate. La modul general, în structura bilanțului unei bănci comerciale se regăsesc următoarele elemente:
Analiza structurii bilanțului evidențiază că ponderea predominantă, o dețin în totalul pasivelor, depozitele clienților care la rândul lor pot fi constituite la termen și la vedere. Referitor la structura clienților, se constată că cea mai mare pondere o au persoanele fizice. Depozitele de la alte bănci sunt, în general, depozite la termen, în structura acestora fiind incluse și sumele datorate băncilor și instituțiilor financiare din străinătate (în unele cazuri această poziție figurează distinct în structura pasivelor bancare).
Fondurile proprii constituie baza financiară în funcție de care băncile își stabilesc obiectivele activității, nivelul performanței și modalitățile de realizare a acestora. Pentru cazul băncilor românești, o componentă importantă a capitalurilor proprii și a resurselor bancare o reprezintă profitul nedistribuit.
Dintre principalele componente ale activului bilanțier, se remarcă plasamentele, care au o pondere sporită în totalul activelor. În structura plasamentelor, pe primul loc se situează creditele și avansurile acordate clienților, care din punct de vedere al scadenței, pot fi pe termen scurt sau pe termen mediu și lung. Numerarul ca post bilanțier cuprinde soldurile care au scadență sub 90 zile, respectiv numerarul și soldurile cu banca centrală.
Băncile comerciale desfășoară și activități internaționale concretizate în relațiile cu bănci corespondente, cu organisme financiare internaționale, cu agenții de rating și cu agenții de garantare a creditelor de export. În cadrul acestor operațiuni se remarcă serviciile de decontare pentru agenții economici care desfășoară activități de comerț exterior.
De asemenea, băncile comerciale efectuează operațiuni de decontări externe în relațiile cu persoanele fizice, cu cele bugetare sau cu organizațiile nonprofit. În plus, față de activele și pasivele enumerate, băncile comerciale oferă scrisori de garanție și acreditive clienților săi, respectiv efectuează operațiuni extrabilanțiere.
A. OPERAȚIUNI ACTIVE:
a. operațiuni de creditare: creditarea agenților economici; creditarea persoanelor fizice.
b. operațiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.
Creditele acordate agenților economici pot fi analizate în funcție de destinație, adică acele credite pentru constituirea anumitor active fixe, și credite utilizate în activitatea de exploatare. Creditele utilizate pentru procurarea de active fixe dețin o pondere redusă și sunt acordate, cel mai adesea, pe termen scurt.
Creditarea activităților de exploatare este realizată sub forma creditării creanțelor și a creditelor de trezorerie. Atunci când este vorba despre creditarea creanțelor, operațiune prin care băncile preiau în schimbul monedei creanțele pe care întreprinderile le au asupra clienților lor, se pot distinge: scontarea, pensiunea, împrumuturile pe gaj de efecte comerciale, împrumuturile pe gaj de efecte publice.
Tehnica scontării constă în cesiunea cambiei către un alt beneficiar, în schimbul valorii actuale a acesteia. Prin această operațiune, banca este angajată în raporturi cambiale specifice, respectiv banca își asumă obligația de a plăti valoarea cambiei, dacă debitorul nu plătește această sumă.
Din cauza riscului ca banca să devină participant activ la procesul cambial, sunt efectuate și alte operațiuni cambiale. Pensiunea reprezintă, de asemenea, o operațiune cambială, prin intermediul căreia banca preia cambiile pe care le vinde ulterior beneficiarului, cu condiția răscumpărării la termenul stabilit.
Împrumutul pe gaj de efecte comerciale este reprezentat de credite acordate de bănci și garantate cu efecte comerciale. Valoarea împrumutului reprezintă doar o parte din valoarea nominală a cambiilor care au fost depuse în gaj.
Împrumuturile pe gaj de efecte publice constau în credite acordate de bănci și garantate cu titluri de natura obligațiunilor și bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt deținute de persoane fizice și juridice. Acestea sunt denumite operațiuni de lombard și au o pondere sporită în USA, Anglia, Germania, unde emisiunile de titluri publice sunt mult mai frecvente. Datorită riscului de variație a valorii de piață a titlurilor care constituie obiectul garanției, valoarea împrumutului nu acoperă decât o parte din valoarea totală a titlurilor.
Creditele de trezorerie sunt destinate satisfacerii nevoilor de finanțare ale firmelor, generate de activitatea de producție și de comercializare. Formele pe care le îmbracă aceste credite sunt: avansul în cont current și creditele specializate.
Avansurile în cont curent creditează activitatea curentă a agenților economici, mecanismul constând în efectuarea de plăți în numele titularului de cont chiar și atunci când acesta și-a epuizat toate disponibilitățile. Pragul maxim al sumei care poate fi dată de bancă clientului se constituie în linia de credit ori plafonul de creditare.
Creditele specializate, cunoscute și sub denumirea de credite mobilizabile, chiar dacă sunt acordate pe termen scurt, acoperă necesitățile de finanțare pe o durată mai lungă de timp, aici fiind incluse creditele utilizate pentru constituirea de stocuri sezoniere sau pentru finanțarea producției destinate exportului.
Operațiunile de plasament constau în achiziția de titluri de stat și acțiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a resurselor băncilor în vederea obținerii de profit din activitatea bancară. Legislația bancară din diferite țări limitează participarea băncilor la aducerea de capital altor societăți, pe de o parte, însă pe de altă parte, le obligă la deținerea unor titluri cu grad sporit de lichiditate (titlurile de stat).
Legislația bancară, stabilește pentru băncile comerciale din România, ca valoarea totală a investițiilor pe termen lung, în valori mobiliare emise de către o societate comercială, să nu depășească 20% din capitalul social total al societății respective, și 10% din fondurile proprii ale băncii. Se prevede totodată, ca valoarea cumulată a investițiilor pe termen lung ale băncii, să nu depășească 50% din fondurile proprii ale băncii, iar pe total volum al investițiilor efectuate în nume și pe cont propriu, este impus nivelul de maxim 100% din fondurile proprii. Această limitare nu se aplică pentru titlurile de stat.
B. OPERAȚIUNILE PASIVE sunt constituite din: formarea fondurilor proprii; constituirea depozitelor; operațiuni de refinanțare.
Principala caracteristică a băncilor este că în cadrul resurselor proprii, capitalul propriu deține cea mai mare pondere. Este mai puțin semnificativă capitalizarea profitului bancar, ca modalitate de reciclare și valorificare a capitalurilor bănești depuse. Banca își constituie fond de rezervă în scopul acoperirii unor pierderi care sunt generate în principal de insolvabilitatea unor debitori. Resursele proprii ale băncii, constituite sub forma fondului de rezervă, ajung la o mărime egală cu capitalul social al acesteia. Această dimensiune a fondului de rezervă este justificată prin varietatea riscurilor bancare.
Pentru menținerea unui anumit plafon de lichidități care să fie corelat cu o stare prudențială, băncile recurg la constituirea provizioanelor, sau pot fi provizioane de risc în baza lor putând fi acoperite pierderi bancare ce pot fi anticipate nerecunoscându-se mărimea și momentul producerii acestor pierderi.
Formarea fondurilor proprii prezintă importanță prin modul în care se constituie capitalul social, și prin emisiunea de acțiuni. Conform reglementărilor bancare, capitalul social al oricărei bănci trebuie vărsat integral și în formă bănească, la momentul subscrierii, fiind obligatorie menținerea unui nivel minim al capitalului social al acesteia. În scopul majorării capitalului social, băncilor le este permisă, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească și utilizarea diferitelor surse, cum ar fi: primele de emisiune sau primele de aport; dividendele obținbute din profitul net cuvenit acționarilor, în urma plății impozitului pe dividende; rezervele formate din profitul net și din diferențele favorabile rezultate din reevaluarea patrimoniului.
Acest fond de rezervă, ca și element al fondurilor proprii, este constituit prin repartizarea din partea băncilor a 20% din profitul brut, până când fondul egalează capitalul social. Procentul de repartizare este de 10% până când fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social, pentru ca după atingerea acestui nivel alocarea unei sume pentru fondul de rezervă să se realizeze din profitul net. Impunerea acestor proporții constituie o modalitate de prevenire a riscurilor antrenate de activitatea de creditare. Ponderea pe care o dețin fondurile proprii în totalul resurselor este relativ limitată fiind de aproximativ 10% indiferent de tendințele care s-au manifestat de-a lungul timpului în managementul bancar.
Constituirea depozitelor reprezintă cea mai importantă operațiune de pasiv a băncilor comerciale, fiind o modalitate de bază în mobilizarea capitalurilor disponibile temporar în economie și de fructificare a acestora prin intermediul sistemului bancar. Ponderea depozitelor bancare în resursele băncii reflectă atât încrederea deponenților în instituția respectivă, respectiv gradul de siguranță pentru fondurile depuse, precum și nivelul de remunerare corespunzător, sub forma ratei de dobândă bonificate. Astfel, în activitatea bancară, se pot distinge 3 categorii de depozite, și anume- depozitele la vedere, depozitele efectuate cu preaviz, și depozitele la termen.
Depozitele la vedere sunt definite prin elasticitate, ceea ce denotă faptul că depunătorii pot utiliza fondurile atunci când doresc. Depozitele cu preaviz, mai puțin utilizate, presupun că deținătorii pot retrage fondurile cu condiția înștiințării băncii despre această intenție, întrun anumit termen, prevăzut în contract în momentul încheierii acestuia. Depozitele la termen, diferențiate pe perioade fixe, care se pot întinde de la o lună până la o perioada de 5 ani, constituie pentru bancă o modalitate foarte sigură de valorificare a resurselor, prin acordarea unor credite ale căror condiții sunt corelate cu durata și mărimea resurselor.
Practica băncilor comerciale din țările dezvoltate evidențiază că principala formă de atragere a depozitelor o constituie conturile de depozit de investiții și conturile de economii, care stimulează procesul de economisire.
Operațiunile de refinanțare intervin atunci când băncile își „consumă” fondurile proprii și resursele atrase prin depozite și constau în procurarea resurselor de la banca centrală. Operațiunile concrete prin care se realizează refinanțarea sunt rescontarea și lombardarea. Prin rescontare băncile comerciale cedează, înainte de scadență, băncii centrale întreg portofoliul de efecte comerciale, care sunt acceptate de la agenții economici prin scontare, obținându-se astfel disponibilitățile care le sunt necesare. Suma mobilizată la banca centrală reprezintă valoarea nominală a tuturor efectelor comerciale minus cu mărimea rescontului, calculat ca dobândă percepută de banca centrală pentru operațiunea de rescontare.
Rata de dobândă practicată de banca centrală în relațiile cu băncile de depozit este reprezentată de taxa oficială a scontului, fiind, în general cea mai redusă rată a dobânzii din economie. Băncile pot, de asemenea, să mobilizeze resurse provenite de la banca centrală și prin operațiunile de lombardare, care reprezintă credite pe gaj de efecte publice (obligațiuni de stat și bonuri de tezaur).
C. Băncile comerciale mai efectuează și o altă categorie de operațiuni, necuprinse în bilanț, denumite OPERAȚIUNI DE COMISION, în cadrul cărora sunt incluse: operațiuni de remitere de fonduri (reprezentate de operațiile de transfer efectuate la solicitarea clienților a unor documente, titluri, sau sume către terți); operațiuni de incasso, prin care băncile primesc și remit documente pentru încasare de la diferiți clienți (Incasso-ul reprezintă efectuarea serviciilor de încasare de o bancă a diferitelor creanțe apartenente clienților săi: cambii, facturi, hârtii de valoare); operațiuni de acreditiv, prin intermediul cărora sunt transferate anumite sume din contul unui client cumpărător într-un cont de depozit bancar la dispoziția băncii furnizorului (Acreditivul este operația de plată condiționată, efectuată în baza documentului de încărcare și expediere a mărfurilor, un transfer de sumă, urmare a unei investiri a unei sume pe care clientul o oferă băncii comerciale); operațiuni de mandat, prin care băncile comerciale efectuează unele operațiuni (ținerea de realizarea unor plăți) în numele clienților lor (sunt operații efectuate în numele băncii, dar în contul clientului, se referă la administrarea hârtiilor de valoare (executori testamentari, sau gestionarea fondului de tutelă). Sunt percepute comisioane din partea băncii pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia prestărilor de servicii și a realizării profitului bancar).
1.2. Rolul băncilor în economie
Funcțiile băncilor au cunoscut o evoluție în timp ca urmare a activitații pe care acestea au desfășurat-o. Se poate observa o tendință constantă de lărgire a activității desfășurate de acestea. Din perspectiva strictă a funcțiilor evidente, băncile s-au transformat dintr-un agent de schimb in agent bancher care are capacitatea de a acorda credite, iar mai apoi în finanțator , asumându-si un astfel un rol esențial în inițierea și în finanțarea activității economice.
Funcțiile implicite ale băncilor și-au continuat evoluția, la rândul lor, parcurgând două etape: dintr-un organizator care se situa la intersecția circuitelor monetare, acesta fiind un punct de trecere obligatoriu pentru toate plățile care erau efectuate între agenții economici, băncile s-au transformat în entități cu rol compensator în spațiu ale tuturor activelor monetare si în entități cu rol compensator în timp ale ofertei și ale cererii de fonduri; ulterior, de la rolulu compensator, banca s-a transformat într-un creator al monedei adiționale, acordând, cu titlu de credit , solicitanților, o sumă mult mai mare decât ar fi putut să-i fie cerută de către deponenții săi în baza unui titlu de restituire a depozitelor, dar și în creații ale afacerilor, stimulând astfel în mod direct inițiativa economică.
Funcțiile compensatoare în spațiu ale băncii
Funcția compensatoare în spațiu reprezintă un timp al funcției tehnicii bancare care se manifestă prin cunoașterea și aprecierea corectă a mai multor elemente.
În acest cadru, un prim element este cel care precizează că circuitului economic îi corespunde circuitului bănesc. Astfel, organizarea decontărilor dintre agenții economici (respectiv între producători și consumatori); desfășurarea viramentelor prin conturile acestora deschise la bănci; transferarea de fonduri dintr-o parte în alta, reprezintă în fapt compensarea plăților, a creanțelor, sau a altor drepturi și obligații existente între clienții oficiali ai băncii pe de o parte, cât și între aceștia și bancă de cealaltă parte, produse ca urmare a relațiilor economice existente între aceștia atât în interiorul granițelor țării (relații interne), dar și în afara graniței (relații internaționale- externe).
În funcția sa de casier al clientelei sale, banca se ocupă de colectarea resurselor în depozite bancare, și duce la îndeplinire ordinele acestora referitoare la încasări și plăți (care pot fi la vedere și la termen), încasările și plățile efectuându-se din contul curent ori din depozitele la vedere, prin utilizarea instrumentelor tradiționale (cecul , viramentul , cambia sau biletul la ordin), sau a tehnicilor moderne de plată ( respectiv avizele de prelevare, cardurile bancare sau transferurile electronice de fonduri).
Atunci când se face plata imediat, agentul economic care se ocupă cu importul sau exportul mărfurilor cu plata la depozit trebuie să cumpere sau să vândă depozitele cerute sau oferite de către clientul său. Aceste operațiuni stau la baza pieței valutare.
Viramentele sunt efectuate la băncile compensatoare cunoscute sub denumirea de bănci de clearing. Fiecare bancă are posibilitatea de a-și alege după cum dorește pentru fiecare valută o bancă corespondentă ce are rolul de clearing.
Funcția compensatoare în timp a băncii
Finanțându-i atât pe producători, dar și pe distribuitori, și pe consumatori în egală măsură, băncile se implică pe întregul parcurs economic. Este binecunoscut faptul că unii dintre agenții economici produc o cantitate mai mare decât consumă, degajând astfel un surplus al resurselor care are drept corespundent în expresie bănească o capacitate de a se autofinanța, iar alți agenți economici consumă mai mult decât pot produce, generând astfel o cerere de finanțare.
Expresia acestor fenomene determină însăși vocația compensatoare în timp proprie băncii. Decalajele care există în mod normal între desfășurarea cheltuielilor și încasarea veniturilor duc la acoperirea perioadei respective cu toate resursele necesare prin intermediul activității băncii.Decalajele existente între cheltuieli și venituri pot funcționa pe două nivele:
a) la nivelul casieriei agentului economic, acestea apar între încasările zilnice și plățile lunare, și sunt exprimate fie printr-un excedent de numerar, iar băncii revenindu-i rolul de colector de numerar și trezorier, sau, în cazul unui deficit de numerar, băncii îi revine funcția de a compensa aceste decalaje în timp pentru creditele de tip spot;
b) la nivelul întregului circuit economic pot surveni decalaje în timp între veniturile și cheltuielile pe anumite segmente ale circuitului economic, în cadrul căruia unii agenți economici se constituie în generatori ai capacității de finanțare, iar alții în deficitari ai capacității de finanțare, care vor apela la bănci pentru finanțare.
Pe plan internațional, majoritatea țărilor se găsesc într-o situație asemănătoare. Aceasta realitate concretă generează un flux constant al tuturor capacităților de economisire ale unor state orientate spre nevoile de finanțare venite din partea altor țări. Prin intermediul finanțării exporturilor de tehnologie, băncile facilitează expansiunea externă a economiei naționale sub forma concretă a exportului sau a importului de capital. În același timp, finanțând exportul de bunuri și servicii, băncile care aparțin țărilor dezvoltate vor susține consumul țărilor mai puțin dezvoltate decât ele. În acest mod, la nivel internațional, locul agenților economici și cel al consumatorilor este luat de națiuni.
Funcția de creație monetară a băncii
Fiecărei economii îi va corespunde la un moment dat în timp un stoc monetar care este format în principal din moneda scripturală, emisă de bănci, și nu din monedă fiduciară (reprezentată de bancnotele și monedele care se află în circulație la momentul respectiv).
Concretizarea capacității de creație monetară depinde de necesitatea de finanțare exprimată de agenții economici, cât și de interesul băncilor în ceea ce privește acordarea creditelor. În perioadele de expansiune economică coeficientul de multiplicare sporește, iar în cele de recesiune acesta scade.
Funcția creatoare a băncii este însă limitată. Limitelor fizice ale capacității de creditare le sunt adăugate limitele impuse de operațiunile specifice de retragere de fonduri. În situația în care banca apeleză la posibilitățile de refinanțare oferite de Banca Națională, banca centrală va putea crea însă și moneda. În altă ordine de idei, capacitatea de a credita proprie băncii este de asemenea limitată și prin obligația acesteia de a poseda permanent un sold creditor în contul pe care este obligată să-l deschidă la banca centrală a țării.
Limitele artificiale ale creației monedei scripturale reies din politica monetară exercitată de Banca Națională, prin intermediul utilizării următoarelor instrumente: taxa de rescont, selectarea titlurilor admise pentru rescont, stabilirea unui plafon de rescontare, și stabilirea rezervelor minime impuse băncilor din toată lumea.
Funcția de creare economică a băncii
Funcția de creare economică a băncii este manifestată în domeniile financiar și în bancar.
În ceea ce privește domeniul financiar, această funcție este manifestată sub mai multe forme. Astfel, băncile iau parte la formarea și consolidarea capitalului social propriu agenților economici, societăților comerciale, și regulilor autonome. În al doilea rând, băncile acordă credite bancare atât societăților comerciale cât și persoanelor fizice, prin respectarea cerințelor prudențiale care sunt prevăzute de legea bancară națională. Aceasta funcție este manifestată și în acordarea unor împrumuturi de ordin participativ pentru socieățile comerciale, la care banca deține calitatea de acționar sau de asociat.
În ceea ce privește domeniul tehnic bancar, această funcție de creație economică a băncilor este manifestată sub următoarele forme:
a) bancile dețin rolul de „consilier” financiar pentru unitățile economice aflate în căutarea resurselor necesare pentru desfășurarea activității lor, sau de mijloace de investire a acelor resurse disponibile care se găsesec în gestiunea economiei la un anumit moment;
b) băncile oferă asistență de specialitate atunci când sunt solicitate de către agenții economici, în domenii precum: majorarea capitalului, contractarea de noi credite, decontările bănești, punându-le la dispoziție rețeaua proprie de ghișee specializate în asemenea operațiuni bancare.
În afara acestor funcții de bază ale băncilor, acestea mai au și un rol major în cadrul economiei, rol care constă în: retragerea anumitor capitaluri bănești disponibile și oferirea de imprumuturi capitalului financiar; imobilizarea anumitor părți importante ale veniturilor bănești proprii diferitelor clase sau categorii sociale (respectiv populația, organizațiile non-guvernamentale, sau sindicatele), cât și transformarea acestora într-un capital de împrumut; crearea unor titluri de valoare a acțiunilor și a obligațiunilor, precum și a titlurilor de credit.
Astăzi, rolul băncilor este unul unic sau chiar special, comparativ cu alți agenți economici ce activează în sectorul real sau financiar, dezvoltarea din domeniul bancar asigurând, într-o ultimă instanță, structura atât de necesară funcțonării corespunzătoare a economiei de piață.
CAPITOLUL II. MANIPULAREA DEPOZITELOR BANCARE PRIN INTERMEDIUL PLĂȚILOR PE BAZĂ DE DOCUMENTE ȘI A INSTRUMENTELOR DE PLATĂ ELECTRONICE
2.1. PLĂȚILE PE BAZĂ DE DOCUMENTE
Disponibilitățile aflate în conturi circulă de la un posesor la altul cu ajutorul anumitor documente specifie. Procedura prin care banii de cont sunt transferați de la un deținător către altul este cunoscută sub denumirea de modalitate de plată. Înscrisurile care pun în mișcare banii de cont poartă denumirea generică de instrumente de plată.
Funcționarea acestor modalități și instrumente de plată fără numerar se bazează pe existența contului current și a altor categorii de conturi deschise de bănci.
Conturile curente ale clientelei deschise la bănci evidențiază disponibilitățile clientelei, precum și operațiunile de încasări și plăți dispuse de aceasta. Disponibilitățile din conturile curente ale clientele pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără preaviz. Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utilize serviciile băncii. Soldurile creditoare reprezintă disponibilitățile, iar soldurile debitoare reprezintă plățile efectuate pe descoperit de cont neautorizat.
Plățile prin virament- această modalitate de efectuare a plăților este cea mai importantă ca volum și a apărut o dată cu băncile fiind strâns legată de acestea.
Viramentul este de două tipuri:
de credit – este cel mai utilizat și constă în faptul că plătitorul (debitorul) dispune de fondurile sale și dă dispoziție să se efectueze plata. Din această grupă face parte cel mai important instrument de plată: ordinul de plată.
de debi t- utilizarea sa este mai rară. În prealabil este dat consimțământul plătitorului transmis băncii sale. Prin acest consimțământ, plătitorul împuternicește creditorul să facă toate demersurile pentru efectuarea plății, adică să depună documentele la bancă, și să ceară ca suma de plată să fie transferată în contul său. În cazul viramentului de debit, întâlnim: cambia, biletul la ordin și cecul.
Fig.1. Principalele etape ale unei plăți fără numerar
Biletele la Ordin și Cecurile sunt folosite de peste 70 de ani, utilizarea acestora fiind reglementată juridic prin intermediul Legii nr. 58/1934 referitoare la cambia și biletul la ordin, cât și de Legea nr. 59/1934 refeitoare la cec.
Din toamna anului 2008, legislația în domeniu a fost modificată, încercându-se permanent simplificarea transmiterii acestor instrumente de plată între bănci – în scopul decontării.
În această privință, fiecare bancă are capacitatea de a emite pentru clienții săi atât Bilete la Ordin cât și cecuri personalizate.
Datorită seriei pe care o are fiecare instrument de plată, este realmente ușor de identificat banca emițătoare a acestuia, și fiecare dintre aceste instrumente de plată devine unic individualizat.
O altă modificare majoră adusă în toamna anului 2008 este aceea că tipurile noi de Bilete la Ordin și de cecuri sunt completate doar pe fața filei, nu și pe verso. În momentul decontării acestea sunt doar scanate și transmise ulterior în mod electronic spre decontare de la banca emitentă la banca clientului.
Ordinul de plată reprezintă instrumentul de plată fără numerar utilizat cel mai frecvent în România. Baza legală pentru acesta este constituită de Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 13/14.02.2005, cu referire la ordinul de plată folosit în operațiunile de transfer de credit.
Fig.2. Ordinul de plată
Utilizatorii principali ai transferurilor-credit sunt chiar agenții economici. Efectuarea plăților și a încasărilor fără numerar, indiferent de valoarea acestora, la, sau de la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor de stat, este realizată mai ales prin ordin de plată pe supor de hârtie pentru Trezorerie.
Cecul este definit ca fiind un instrument de plată creat de către trăgător, care, în baza unui activ disponibil constituit la o instituție de credit, ordonă necondiționat acesteia, care se găsește în poziția de tras, să facă plata la prezentare pentru o anumită sumă predeterminată unei terțe persoane, sau chiar trăgătorului emitent care se găsește în poziția de beneficiar.
Elementele pe care trebuie să le dețină un înscris pentru a putea fi calificat drept cec sunt prevazute de către art. 1 din Legea nr. 59/1934, și anume: titulatura de cec; ordinul neconditionat de plată pentru o anumită sumă de bani; numele complet al societății bancare; locul de efectuare a plății (în lipsa acestui element, locul de efectuare a plății va fi reprezentat de locul arătat lângă numele și prenumele trasului; în cazul în care sunt stipulate mai multe locuri, cecul va fi plătibil la primul loc specificat; în lipsa unei stipulări în acest sens, cecul va fi plătibil la locul în care trasul are stabilimentul de bază); data și locul emiterii cecului; semnătura trăgătorului.
Cecul se va plăti unei anumite persoane fie cu clauza expresă ori subînțeleasă “la ordin”, fie unei persoane prin clauza “nu la ordin”, fie “la purtător” (potrivit art. 5 Legea nr. 59/1934).
Cecul trebuie să aibă următoarele dimensiuni: lungime-190mm, înălțime-95mm, iar abaterile în plus sau în minus nu pot depăși 1mm. Este obligatorie menținerea marginilor de referință așa încât acestea să poată fi utilizate la alinierea documentului în cadul mecanismelor automate.
Fig.3. Model de completare a cecului
Legea nr. 59/1934 stipulează în cadrul art. 29 regula conform căreia cecul va fi plătibil la vedere (la prezentare), orice altă stipulație contrară va fi lovită de nulitate.
Cecul certificat este realitzat conform condițiilor cecului obișnuit. Ștampila cu mențiunea CERTIFICAT va fi aplicată de către instituția de credit, fiind însoțită de numele și prenumele, scrise în clar, ale persoanei împuternicite să poată desfășura această operațiune, cât și de semnătura acesteia. Aplicarea ștampilei se va realize fără a depăși spațiul destinat acestui scop, care este demarcat printr-un dreptunghi în partea dreaptă jos.
Cecul barat respectă, în egală măsură, toate condițiile cecului obișnuit. Bararea constă în aplicarea a două linii paralele, oblice, înclinate spre dreapta, imprimate mai îngroșat decât restul liniilor de pe cec, plasate diagonal care nu trebuie să se extindă în alt spațiu decât cel aferent zonei.
Cecul barat special respectă condițiile cecului cu barare general, cu mențiunea că are înscrisă între cele două linii paralele denumirea ori inițialele instituției de credit care urmează a încasa plata.
Cecul circular are, în mod convențional, fața împărțită în 7 zone, iar spatele are două zone identice ca formă și conținut.
În orice tip de cec, suma plătibilă poate fi înscrisă pe fața instrumentului, fără a depăți limitele spațiului alocat textului, și nu în diagonal sau sub semnătura trăgătorului.
Cambia este atât un instrument de plată un cât și titlu de credit ce exprimă obligația însușită de un debitor de a plăti la vedere sau la scadență o sumă de bani în favoarea unui beneficiar. Cambia este un înscris formal, prin care trăgătorul dă o dipoziție necondiționată trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani.
Fig.4. Cambia
Cambia pune în legatură cel puțin trei persoane: Trăgătorul reprezentat de persoana care emite (sau trage) cambia, respectiv creditorul care dă ordin trasului (debitorului) să platească o sumă fixă beneficiarului, față de care tragătorul are o anumită obligație de plată. Trasul este persoana care va trebui să platească beneficiarului suma înscrisă pe cambie și care poate fi: importatorul, cumpărătorul, debitorul. Beneficiarul este persoana în favoarea căreia trebuie făcută plata respectiv acela care va încasa suma înscrisă în trată și care se poate găsi în situația de creditor al trăgătorului sau în alte situații.
Biletul la ordin reprezintă un titlu de credit, aflat sub semnătură privată, care pune în legătură două persoane, emitentul și beneficiarul. Biletul la ordin reprezintă o variantă a cambiei care pune în legatură numai două persoane, debitor și creditor, spre deosebire de cambie care stabilea relații între trei persoane.
Legea nr. 58/1934 enumeră în cadrul art. 104 elementele pe care trebuie în mod obligatoriu să le conțină biletul la ordin, și anume:
– denumirea de bilet la ordin;
– promisiunea garantată și necondiționată de a plăti o sumă predeterminata;
– data scadenței (în cazul în care nu este prevăzută, biletul la ordin se va considerat a fi plătibil la vedere);
– locul plății (în cazul în care acest element lipsește, locul emiterii se va considera a fi locul de plată);
– numele și prenumele beneficiarului;
– data și locul emiterii biletului (în cazul în care nu a fost arătat locul emiterii biletului, se va lua în calcul locul apecificat lângă numele emitentului);
– semnătura în clar a emitentului.
Fig. 5. Biletul la ordin
Formula consacrată care exprimă voința de plată este "voi plăti" sau "mă oblig să plătesc", ceea ce înseamnă o promisiune, un angajament, dar nu constituie o dispoziție fermă de plată.
Emitentul unui bilet la ordin este considerat ținut în aceeași manieră de plată titlului cum este și acceptantul unei cambii. Atunci când este vorba despre un bilet la ordin nu mai este solicitată prin lege formalitatea acceptării, deoarece raportul juridic cambial se va stabili doar între două persoane, respective emitentul titlului și beneficiarul acestuia.
Încasarea biletului la ordin este guvernată prin aceleași reguli prevăzute de lege ca și pentru plata cambiei, și anume articolele 41 – 46 din Legea nr. 58/1934. Astfel, emitentul va beneficia de aceleași drepturi, fiind supus acelorași obligații ca și acceptantul unei cambii.
De asemenea, legea stipulează faptul că biletele la ordin care sunt plătibile într-un anumit termen de la vedere, trebuie să fie prezentate spre viză emitentului, iar termenul va începe să curgă de la data vizei subscrise de către emitent. Refuzul emitentului de a pune viză se poate constata prin protest, iar de la data protestului va fi calculat termenul, conform art. 107 alin. 2 Legea nr. 58/1934.
Obligația de plată este necondiționată, deci nimeni nu are dreptul să înscrie condiții de plată care ar afecta încrederea în document. Prin încasarea biletului la ordin obligațiile între participanții la circuitul respectivului document s-au stins.
2.2.INSTRUMENTE DE PLATĂ ELECTRONICE
Cardul reprezintă un instrument de decontare ce asigură posesorului autorizat achiziționarea de bunuri sau servicii fără prezența efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte, cardul, care facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianți și consumatori,este o simplă cheie de acces într-un cont bancar.
Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate (“chips”, “puces”). Aceste instrumente, standardizate pe plan internațional, integrează date informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul operațiilor de distribuție bilete, facilitându-se astfel evidența și verificarea ordinelor primite de la clienti.
De asemenea, se economisesc hârtia și timpul pentru verificarea autenticității semnăturilor. Emitentul cardului este o bancă, fie că este proprietatea mărcii distinctive sub care a fost emis cardul, fie că deține cu proprietarul mărcii anumite obligații reciproce care îi permit să debiteze cardul.
Proprietarul mărcii (credit-card company) este o persoană juridică ce, conform obligațiilor reciproce în cadrul cărora este semnatară, poate furniza și anumite servicii de marketing, de prelucrare a informațiilor, cât și alte servicii persoanelor cărora le acordă permisiunea de a folosi marca respectivă.
Cardurile pot deschide foarte multe uși celor care știu să le folosească. În afară de funcțiile de plată și retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiții deosebitecu ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile cuprind o serie de servicii de asistență medicală (pentru posesor și membrii familiei sale), garanții pentru locații auto, reduceri la hotelurile și restaurantele de lux și rezervări de locuri în cadrul acestora, selectarea voiajelor cu prețuri mai atractive, transmiterea de mesaje urgente.
Gama acestor prestații variază mereu datorită concurenței între emitenți. Beneficiază cu adevărat persoanele care călătoresc mult în stăinătate; cei ce se deplasează doar o dată pe an, cu ocazia concediilor, nu vor reuși niciodată să epuizeze avantajele, pe cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de cardurile de prestigiu. Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în present un instrument de plată universal aplicabil și global acceptabil.
Clasificarea cardurilor
Cardurile, indiferent de funcțiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care conferă uniformitate tehnologică și recognoscibilitate universală. Aceste trăsături comune sunt:
fabricarea dintr-un material plastic având aceleași dimensiuni indiferent de emitent (86mm x 54mm x 0,54mm).
acestea trebuie să prezinte pe partea din față (recto) următoarele elemente:
a) elemente destinate folosirii impriterului pentru luarea unei amprente cât mai clare și distincte cel puțin pentru evidențele deținătorului, care vor include: numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligațiile reciproce; numele, prenumele sau orice alte elemente care să permită evitarea oricăror confuzii referitoare la identitatea deținătorului, să fie scrise cu caractere latine și fonturile prevăzute în obligațiile reciproce; data cronologică de expirare a valabilității cardului (LL/AA), potrivit calendarului Gregorian.
b) elemente necesare informării prin recunoaștere vizuală, cel puțin la comerciant: denumirea cât și sigla emitentului aplicate respectând reglementările în vigoare așa încât să nu poată induce în eroare comerciantul și nici să nu furnizeze informații false despre emitent; o hologramă vizibilă la lumina naturală. Toate aceste înscrisuri vor fi realizate prin gravare laser (cel mai recomandat) sau prin embosare.
Cardul trebuie să prezinte pe partea din spate (verso) următoarele elemente:
a) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul decont, numărul de cod confidențial, fondurile disponibile;
b) un panel de semnătură având fundalul de culoare deschisă, foarte rezistent la uzură și care să conțină elemente de siguranță în desen care să poată îngrădi posibilitatea ștergerii sau a modificării semnăturii.
Cardurile pot fi clasificate în funcție de o serie de criterii, esențială rămânând gruparea acestora după modul în care sunt stocate caracteristicile de securizare, funcțiile îndeplinite și calitatea emitentului.
În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca următoarele forme: debit – carduri și credit – carduri.
Cardurile de debit
Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziționarea de bunuri sau servicii, sau retrageri de numerar fără prezența efectivă a însemnelor monetare. Condiția esențială de funcționare a acestui tip de card este reprezentată de prerezervarea anumitor fonduri într-un cont de card și efectuarea de cheltuieli în limita soldului care este disponibil.
Toate plățile făcute prin intermediul unui asemenea card se găsesc în grupa debitorilor contului atașat cardului. Un card de debit poate funcționa printr-un cont curentde operațiuni sau printr-un cont dedicat tranzacțiilor cu carduri.Un card multifuncțional este orice debit-card care deține și alte funcții ce îl pot face recunoscut ca mijloc de plată, precum:
Cartela de numerar, cunoscută în practica internațională sub denumirea de cash card, reprezintă un card utilizabil doar pentru automate programabile care distribuie numerar;
Cartela de garantare a emiterii cecurilor, cunoscută conform practicii internaționale ca și cheque guaranteed card, care reprezintă un card emis ca și parte dintr-un sistem de garantare care permite, la prezentarea de către utilizatorii unui asemenea card valid, împreună cu cecul scris și semnat, ca acesta să poată fi garantat, până la o sumă cunoscută, de către banca emitentă a cardului și extrasă prin cec.
Anumite carduri de debit sunt “on-line”, ceea ce înseamnă că ele merg direct încomputerul băncii pentru a extrage banii. Altele intră într-un sistem de așteptare, unde detaliile cardului de debit sunt înregistrate și așteaptă până la sfârșitul zilei de lucru, când șirul de informații este alimentat în computer pentru a debita contul deținătorului debit-cardului și pentru a credita contul comerciantului.
Deși cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităților financiare fizice (cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actual demonstreză o reluctanță evidentă pentru produse debit.
O societate bancară orientată pegestionarea profitabilă a unor produse “retail” (produse și servicii bancare pentru populație) nu este interesată de încadrarea consumului în limitele disponibilităților proprii, ci de stimulare “prudențială” a cheltuielilor pe credit efectuate.
Cardurile de credit
Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziționarea unor bunuri și servicii sau retrageri de numerar, plățile efectuându-se dintr-un credit sau dintr-o linie de credit acordate pe numele posesorului de card.
Un credit-card este un împrumut bancar automat, care are programate pe o bandămagnetică detaliile aranjamentelor între deținătorul cardului și bancă. Deținătorul cardului are cardul asupra sa și îl poate folosi pentru a scoate bani din mașinile automate de plată sau pentru a cumpăra în orice magazin care acceptă cardul ca plată.
Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanță ca dovadă a tranzacției, iar duplicatul acesteia se folosește pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de credit. Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esențiale, luând în considerare gradul de expunere al băncii față de creditul potențial, și anume:
Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa cunoașterii unor comportamente bancare precedente, cardul de credit pus la dispoziție estede tip “charge”, caz în care posesorul este obligat ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere depășirea de sold înregistrată (credit de overdraft) ori creditul temporar acordat.
Pentru utilizatorii care au “punctaje” de credit rezonabile, banca oferă cardul de credit cu funcțiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon sau linie de împrumut negociată anterior.
Practica mondială demonstrază că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este cel mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât și pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate avantajele de care beneficiază comercianții. Orice cheltuială făcută de utilizator generează instantaneu o seri de venituri bancare și surse de profit pentru comercianți.
Dobânda la credit asigură în timp real funcționarea surselor bancare, iar utilizatorii îsi pot satisface oricând dorințele, chiar dacă temporar nu dispun de sumele necesare. Această corelație asigură promovarea perpetuă a cardului și, desigur, universalitatea plăților prin carduri.
Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului
Din punct de vedereal emitentului, cardurile pot fi grupate în: carduri emise de către bănci, carduri emise de către societățile non-bancare și carduri emise de comercianți.
Cardurile emise prin bănci
Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creșterea încrederii în utilizarea instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat preocupări multiple pentru identificarea și lansarea pe piața de consum a unor instrumente de plată atractive, utile, ușor de obținut, sigure și profitabile.
Sistemul american a reușit într-un termen scurt lansarea “banilor de plastic” pe piața instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au devenit realitate, sigla și holograma de securitate asigurând globalizarea plăților prin carduri, dinamizarea comerțului internațional, atragerea valorilor moderate și chiar modeste în circuitul schimburilor internaționale, precum și eliminarea barierelor de incompatibilitate a valutelor mondiale.
Cardurile bancare sunt definite printr-o mare diversitate în cadrul tuturor băncilor care se asociază. Această diversitate are patru nivele distinctive în funcție de posibilitățile de utilizare, și anume: cardurile pentru retragerile de numerar; cardurile naționale; cardurile internaționale și cardurile internaționale de prestigiu.
Cardurile pentru retrageri de numerar sunt realizate contra cost în limita unui plafon ce variază în funcție de banca emițătoare. Aceste carduri oferă posibilitatea deținătorilor să știe soldul contului, cât și ultimele operațiuni efectuate.
Cardurile naționale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându-se unor dispoziții comune. Cu ajutorul acestora se pot efectua retrageri de numerar prin distribuitoarele aflate pe teritoriul național, de asemenea în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste carduri permit și reglarea plăților în momentul achiziției de bunuri sau servicii de la comercianții afiliați.
Cardurile internaționale prezintă o importanță asemănătoare celor naționale, dar folosirea lor este una extinsă și în străinătate pentru efectuarea plăților. Acestea sunt grupate în două rețele, VISA și Eurocard/ MasterCard, fiind utilizate ca și cardurile naționale pentru plăți și retrageri de numerar pe plan național și internațional.
Acest gen de carduri asigură și servicii precum: asigurarea în cazul pierderii sau furtului, asigurarea în cazul unui accident de călătorie, de invaliditate și deces. Acestea sunt carduri personale și profesionale.
În cadrul cardurilor internaționale se disting cardurile bancare internaționale de prestigiu care sunt carduri de “gamă înaltă” definite prin acordurile internaționale. Ele oferă servicii multiple, precum: retrageri de numerar în țară și străinătate, asigurarea automată a călătoriei, servicii de rezervare asigurate, închirieri de mașini fără garanție, protecție juridică și alte garanții și asigurări însoțite de indemnizații mai ridicate.
Deținătorii cardurilor internaționale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentruVISA) sunt selectați pe criteriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este marcat prin caracteristicile fiecărei rețele și vizează clientela de “gamă înaltă”.
În România există mai multe sisteme de plăți cu carduri private cu bandă magnetică sau cu cip. Cardul CardAvantaj (cu bandă magnetică), care este un card de credit cu program atașat de loialitate, permite efectuarea de cumpărături în zeci de magazine, creditul putând fi acoperit în rate lunare iar banca procesează, prin intermediul unui procesator independent (PayNet, www.paynet.ro ) și carduri internaționale.
Cardul cu cip, preplătit și reîncărcabil, PetromCard al companiei Petrom SA (www.petrom.ro/romana/sistem_card.htm ) este destinat transportatorilor persoane juridice (card de companie) care pot cumpăra combustibil numai de la stațiile Petrom. Cardul Fill&Go al companiei Rompetrol SA (www.rompetrol.ro ) este un card de credit cu cip și PIN destinat transportatorilor persoane juridice care pot cumpăra combustibil, produse și servicii numai de la stațiile proprii, în cadrul unui pachet mai complex de servicii care adaugă valoare.
Un sistem național, sau domestic, deschis de plăți prin carduri este compus dintr-un centru național și din mai multe bănci aflate într-o aceeași țară (guvernate de o aceeași bancă centrală), unele fiind emitente, altele acceptatoare, sau de ambele tipuri în același timp, și care emit și acceptă un același tip de card național.
Băncile acceptatoare dispun, de regulă, și de terminale de plată POS aflate la comercianți și de bancomate ATM, iar băncile emitente dispun de terminale ATM și de terminale de avans de numerar aflate în ghișeele (casieria) de bancă (sau nu dispun de nici un terminal). ATM-urile pot fi puse în comun de către un grup de bănci asociate în acest scop (pooling).
Cardul național cu bandă magnetică sau cu cip, emis de băncile emitente este acceptat la plată de toate băncile acceptatoare participante la sistem. Pot fi mai multe versiuni ale aceluiași card național – cu bandă magnetică, cu cip, de credit sau de debit, etc., esențial fiind faptul că toate au circulație și acceptare națională, nefiind recunoscute în afara țării.
Contul cardului și al comerciantului se exprimă, evident, în moneda națională. Este posibil ca terminalele băncilor participante la sistemul național să accepte și tranzacții cu carduri internaționale (de exemplu Visa sau MasterCard).
Toate băncile emitente emit același tip de card național, fiecare card este personalizat, iar numărul de cont primar (PAN, Primary Account Number) al fiecărui card indică și numărul de identificare a băncii lui emitente (BIN, Bank Identification Number, care este o parte a PAN-ului). Astfel, fiecare tranzacție care circulă prin sistem conține și informația care identifică banca emitentă a cardului cu care s-a făcut tranzacția.
Centrul național de procesare a tranzacțiilor cu cardul național va aloca fiecărei bănci participante la sistem câte un BIN propriu, unic. Acest BIN funcționează ca o adresă și permite rutarea, dirijarea tranzacțiilor și a informațiilor de decontare către banca corespunzătoare. Centrul național va avea o Tabelă a BIN–urilor din întreg sistemul și o listă “negativă”, sau “neagră” (hot-list, negative list, black list), cu numerele de card care vor fi blocate și nu vor primi autorizare (de exemplu pentru că un card a fost declarat de către deținătorul legal ca fiind furat, și i se interzic tranzacțiile ulterioare declarării).
Sistemele internaționale de plăți prin carduri sunt sistemele în care se emit și se acceptă la plată carduri internaționale ale căror plăți pot fi transfrontaliere iar băncile acceptatoare și emitente membre se pot afla oriunde în lume. Într-un sistem internațional băncile membre pot fi independente și amplasate în orice țară.
În acest caz toate băncile independente sunt legate prin telecomunicații la sistem. Sau băncile pot fi sucursale ale unei bănci internaționale mari, amplasate în diferite țări, și care folosesc rețeaua de telecomunicații existentă între sucursale, sistemul fiind toată banca, cu centrală și sucursale (o bancă distribuită internațional).
Cardurile emise într-un sistem internațional pot fi admise la plată și la terminalele acceptatoare ale altor sisteme internaționale (de exemplu un card emis de o bancă membră Visa poate fi acceptat la un terminal aparținând unei bănci membre MasterCard, ambele bănci fiind membre ale ambelor sisteme) dacă între cele două sisteme există o înțelegere în acest scop (în exemplul indicat această înțelegere există).
Sistemul internațional va autoriza tranzacția de plată în timp real, va asigura conversia de monedă a tranzacției din rupii în lei (pentru a bloca suma în contul cardului) și va efectua decontarea (după ce se face conversia de monedă de decontare a celor două bănci).
Cele mai cunoscute sisteme internaționale de plăți prin carduri sunt sistemele Visa și MasterCard care dețin, împreună, circa 90% din piața mondială a plăților prin card, fiecare având circa jumătate din acest procent, cu variații de la țară la țară. Alte sisteme internaționale mari sunt American Express, Diners Club și JCB (Japan Credit Bureau).
Un alt sistem internațional de carduri important este și sistemul englez BarclayCard, bazat pe grupul bancar Barclays.
Visa și MasterCard sunt enorme asociații de bănci emitente și acceptatoare, independente între ele. Cele două asociații au practic aceeași membri. American Express și Diners Club sunt sisteme bazate pe o singură bancă internațională, emitentă și acceptatoare, cu sucursale în toată lumea, emit carduri proprii și le acceptă la propriile terminale. JCB are parteneriate stabilite pe bază de franciză a tehnologiei sale de carduri cu bănci emitente și acceptatoare din toată lumea, care obțin licență de la JCB.
Visa și MasterCard sunt sisteme care emit carduri universale, potrivite pentru toate felurile de plăți care se fac cu carduri, fără a avea vreun specific aparte, sau, mai degrabă, având toate specificurile. Cardurile Visa și cardurile MasterCard, în diverse variante, pot face cumpărături, retrageri de numerar, sunt utilizabile în domeniul călătoriilor și petrecerii timpului aferent (T&E, Travel and Entertainment), în restaurante și hoteluri, pot fi de credit, de debit, cu program de loialitate atașat, sau preplătite, cu bandă magnetică sau cu cip, pentru persoane sau pentru companii.
American Express (numit și AMEX), Diners Club și JCB emit carduri universale dar sunt sisteme de carduri internaționale specializate mai mult pe carduri cu profiluri destinate plăților companiilor și celor caracteristice călătoriilor de afaceri și petrecerii timpului aferent călătoriei. O țintă importantă a acestor carduri e constituită din reprezentanții companiilor care călătoresc în toată lumea în interes de afaceri și au nevoie de rezervări de bilete de avion, închiriere de mașini, rezervare locuri la hotel și restaurant, asigurări, etc.
Toate sistemele internaționale de carduri dispun de o rețea internațională de telecomunicații care le permite autorizarea în timp real a tranzacției, indiferent de locul de pe glob în care e amplasat terminalul și are loc tranzacția, și de locul în care a fost emis cardul. Aceeași rețea e apoi folosită și pentru schimbul de date necesare în decontarea interbancară.
Rețelele de telecomunicații folosite pot fi private, aparținând în cea mai mare parte a lor, SIC-urilor, sau pot fi închiriate, cel puțin pe porțiuni, rețele ale unor companii de telecomunicații specializate, se poate folosi pe porțiuni chiar rețeaua publică a Internetului, sau o combinație din toate acestea. Caracteristic tuturor acestor rețele este marea lor întindere, acoperirea întregului glob, viteza mare de transmisiune și siguranța în funcționare.
STUDIU DE CAZ- BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
Prezentarea Băncii Comerciale Române
Banca Comercială Română a luat ființă pe piața bancară din România după restructurarea întregii economii românești, în anul 1989. Aceasta a fost înființată conform Hotărârii Guvernului nr.1011/1990, ca urmare a preluării de la Banca Națională a României a tuturor operațiunilor specifice unei bănci comerciale.
Înființată la data de 1 decembrie 1990, în cadrul procesului de restructurare desfășurat pe două niveluri ale sistemului bancar românesc, B.C.R. a început să funcționeze prin ca urmare a preluării portofoliului de credite pentru industrie, portofoliu ce fusese gestionat anterior de către B.N.R., continuând astfel menținerea unei tradiții de peste 50 ani în activitatea comercială. În momentul înființării sale, pe piața serviciilor bancare funcționau deja trei mari bănci, având capital de stat, și specializate în finanțarea comerțului exterior, a agriculturii și a industriei alimentare.
Fiind înregistrată în România din 1990 ca și societate pe acțiuni, B.C.R. S.A. a fost autorizată de B.N.R. să desfășoare activități în domeniul bancar. În anul 1990, B.C.R. își începe activitatea cu un colectiv format din 5300 de angajați transferați de la B.N.R., 100 de unități în rețea și un pasiv cu o valoare de aproximativ 273 miliarde lei. Activele bancare de care dispunea la momentul respectiv erau aproape în totalitate materializate prin credite bancare care însumau aproximativ 269 miliarde lei.
Încă din primii săi ani de funcționare, B.C.R. și-a propus să se dezvolte ca și bancă universală, capabilă să îndeplinească cerințele unor segmente cât mai variate de clienți.
Principalele funcții, activități și operațiuni bancare desfășurate de BCR
Banca Comercială Română și-a structurat activitatea pe o gamă largă de activități și operațiuni, începând cu cele de creditare și continuând cu cele valutare, de procesare a conturilor, oferind astfel o paletă diversă de servicii bancare, conferindu-i caracterul de bancă universală. Banca se îndreaptă către companiile mari, agenții economici, întreprinderile mici și mijlocii, activitatea de retail.
BCR, fiind o bancă comercială, are ca principale funcții următoarele:
atragerea de disponibilități de la populație și de la agenții economici;
acordarea de credite populației și agenților economici;
funcția de transfer prin intermediul sistemelor de operații între sedii sau sisteme de decontare interbancară (TRANSFOND).
Principalul produs bancar al Băncii Comerciale Române adresat clienților săi este creditul bancar si plasamentele asimilate, iar activitatea de creditare constituie un element fundamental al strategiei generale a băncii. Banca este acceptată de un număr important de agenți de garantare a creditelor pentru export, și colaborează cu organismele internaționale : BIRD, BERD, BEI.
Produsele și serviciile BCR sunt structurate pe următoarele categorii de clienți: Persoane fizice, Private banking, Tineri, PFA (Persoane Fizice Autorizate), Corporații, IMM-uri (Întreprinderi Mici i Mijlocii), Municipalități.
Banca are pachete adecvate de produse, care țin seama de caracteristicile și categoria clientelei cărora se adresează. Principalele operațiuni desfășurate de către BCR sunt:
tranzacții în conturi curente ale persoanelor fizice și juridice
acordarea de credite și atragerea de depozite
operațiuni de încasări și plăți în numerar sau fără numerar prin conturile clienților
operațiuni cu metale prețioase
deschiderea de acreditive și scrisori de garanție bancară
transferuri de sume în valută prin sistemele Money Gram, Smith&Smith, SC Speed Transfer SRL, Coinstar, TRABEX, CECA – ROCES BCR
operațiuni valutare
acordarea de asistență și de consultații pe probleme de evaluare a patrimoniului și de gestiune financiară
SEIF BCR – Casete de valori și saci sigilați
operațiuni de scontare a efectelor de comerț și rescontare, în lei i în valută
24 Banking BCR Direct debit, Standing Order, Plăți prin mandate
emisiuni de carduri, cecuri de calatorie, BCR Campus Club pentru tineri și studenți
Pe lângă aceste servicii și produse comune și celorlalte bănci, Banca Comercială Română oferă și servicii specializate, fapt care demonstrează statutul ei de bancă universală. Printre acestea se numără: BCR Asigurări: serviciile oferite acoperă o gamă variată de cerințe ale clienților în domeniul asigurărilor pentru: asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor, asigurarea clădirilor și a bunurilor, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto – RCA. BCR Asigurări de Viață: asigurarea medicală pentru călătoriile în străinătate, asigurarea privată de sănătate – VIP BCR Banca pentru Locuințe. BCR Leasing – oferă persoanelor juridice române servicii de leasing financiar pentru următoarele domenii: echipamente industriale; bunuri de folosință îndelungată; imobile cu destinație comercială, industrială sau de locuință; fondul de comerț.
Oferta variată de produse și servicii este pentru bancă mijlocul principal de menținere a cotei sale de piață de lider și a interesului unui număr cât mai mare de clienți. În prezent, BCR oferă clienților săi toate produsele bancare ce se practică pe piata internă, iar prin dezvoltarea sistemului informatic, și a unor servicii existente doar în băncile din străinătate.
Calitatea serviciilor și continuitatea acestora vor contribui în viitor la creșterea fidelității clienților. Într-un sector bancar profesional și competitiv, BCR își păstrează trendul de creștere continuă a performanțelor ei financiare, lucru ce preconizează cu necesitate dezvoltarea și lărgirea ofertei de produse și servicii bancare, precum și îmbunătățirea celor existente
Gestiunea conturilor bancare
Potrivit legii nr.33/1991 privind activitatea bancară și Regulamentul BNR privind operațiunile valutare, băncile sunt autorizate să deschidă conturi persoanelor fizice și juridice române și străine. Deschiderea unui cont bancar presupune încheierea convenției între bancă și viitorul titular de cont și, de regulă, efectuarea primei operațiuni, cum ar fi depunerea unor sume de bani în cont, prin intermediul casieriei.
Titularii de cont pot fi atât persoane juridice cât si fizice și poartă denumirea de „clienți”. Aceștia pot fi: regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, mixt sau privat; societățile comerciale cu participare străină de capital; societățile agricole; asociațiile familiale și persoane fizice autorizate să desfășoare activități independente; fermierii agricoli (individuali) și cei organizați în diferite forme de asociere simplă, fără personalitate juridică; instituțiile publice, organizațiile cooperatiste și obștești; organizațiile și organismele internaționale care funcționează pe teritoriul României; alte persoane juridice din țară și străinătate; persoane fizice – populația.
Categoriile de conturi bancare pe care BCR le poate deschide sunt: conturi curente de disponibilități bănești prin care se fac operațiuni de încasări și plăți; conturi de depozite la vedere sau la termen pentru păstrarea și fructificarea resurselor bănești atrase de la persoanele juridice și fizice; conturi de credite prin care se efectuează operațiuni de acordări și rambursări de credite; conturi cu destinație specială care reflectă produse și prestări de servicii efectuate de bancă la solicitarea clientului.
Contul curent poate fi în lei sau valută și prin intermediul acestuia se pot desfășura următoarele operatiuni: alimentare cont cu drepturi salariale, transferuri intrabancare în lei și valută, transferuri interbancare în lei și valută, plata facturilor/ ratelor la creditele BCR și la cardurile de credit BCR, constituire/lichidare depozite și conturi de economii, cumpărarea/vânzare de Certificate de Depozit cu Discount și alimentarea conturilor de economii și depozite la termen cu componenta acumulare.
Comisionul pentru deschiderea contului este zero, iar comisionul de administrare este de 2,5 RON/lună. Pentru sumele existente în contul curent banca acordă o dobândă de 0,10%. Pentru a obține avantaje maxime din punct de vedere al costurilor și al accesibilității, BCR pune la dispoziția clienților două pachete de cont curent adresate persoanelor fizice: ESENTIAL BCR și ESENTIAL PLUS BCR. Deschiderea contului curent poate fi dispusă de: titularul de cont și împuternicitul mandatat să deschidă conturi curente în numele titularului de cont. Maxicont BCR – cont de economii în lei și în valută și este destinat persoanelor fizice , rezidente sau nerezidente, cu vârsta de pâna la 18 ani, care dețin suma minimă de constituire a contului de economii și anume: 500 RON la contul în lei, 250 USD la contul în dolari și 250 EUR la contul în euro. Se pot realiza depuneri oricând, prin virament intra și interbancar sau prin transfer de fonduri din contul curent ce este atașat cardului de debit în lei( de la ATM-urile BCR). Retragerile se pot face prin: numerar, virament în contul curent cu sau fără card de debit atașat și/sau în contul de card de credit al titularului, constituirea de depozite la termen. Titularul de cont poate desmna unul sau mai mulți împuterniciți care pot efectua operațiuni în cont pe baza actului de identitate prezentat în original, în limita sumelor aferente contului de economii. Dobânda este variabilă și este diferențiată pe tranșe valorice.
Comisionul pentru deschiderea contului de economii este zero, iar comisionul de administrare a contului este de 4RON/ lună, 1EUR/lună sau 1 USD/ lună. Avantajele contului de economii sunt: accesul rapid la sumele economisite, cu condiția menținerii soldului minim, transferuri de sume între contul de economii și contul curent prin servicii de efectuare operațiuni prin Canale Alternative BCR, dobânda aferentă acestui cont nu se impozitează, siguranța oferită de garantarea de către Fondul de Garantare a Depozitelor a sumelor economisite. Documentele utilizate sunt: cartea de identitate, convenția de cont de economii în lei/ valută pentru persoane fizice sau convenția de cont de economii în lei/ valută pentru persoane fizice minore, convenția de cont curent pentru persoane fizice.
SUCCES BCR- depozit la termen în lei și în valută destinat persoanelor fizice și poate fi în RON, EUR și USD. Acest depozit are următoarele caracteristici:
-termene: 1 lună, 2, 3, 6, 9 și 12 luni pentru depozit la termen în RON și valută cu dobândă fixă, 1 lună, 3, 6, 9 și 12 luni pentru depozite la termen în RON cu dobândă variabilă;
– sumă minimă de constituire: 100 RON pentru depozite la termen în RON cu dobândă variabilă, 1000 RON pentru depozite la termen în RON cu dobândă fixă, 500 EUR/ USD pentru depozite la termen în valută cu dobândă fixă
– dobânda: variabilă/ fixă pe perioada cuprinsă între momentul achziționării și data scadenței; – este necesară deținerea unui cont curent;
– lichidare depozit: la scadență/ la cerere;
– minori: pentru minori 14 ani operațiunile se desfășoară doar prin reprezentanții legali ai minorului sau 14- 18 ani cu acordul reprezentanților legali;
– împuterniciți: titularul de cont poate desemna unul sau mai mulți împuterniciți care pot efectua operațiuni în cont pe baza actului de identitate prezentat în original, în limita sumelor aferente depozitului inițial.
Avantajele depozitului la termen SUCCES BCR sunt: dobândă atractivă, în special pentru depozite la termen 3, 12 și 24 luni, dobânda aferentă acestui produs nu se impozitează, nu se percepe comision la alimentarea contului, gestionarea economiilor este mai ușoară prin evidențierea în același cont de depozit a alimentărilor ulterioare, banca eliberând raportul privind situația depozitelor la termen si sumele acumulate, eliminarea riscului pe care îl presupune păstrarea economiilor la domiciliu și garantarea disponibilităților din cont prin Fondul de Garantare a Depozitelor, limita nivelului stabilit periodic de către acesta. Documentele utilizate sunt: CI, iar în cazul persoanelor fizice minore: declarație tip dată în fața salariaților băncii/ declarație în formă autentică dată în fața notarului public.
MAXIPLUS BCR- Depozit la termen de 24 de luni, în lei sau euro. „Beneficiezi de o soluție de economisire pe termen lung, simplă și avantajoasă!”
Suma minimă de deschidere este 500 RON / 200 EUR ; dobânda este fixă din momentul achiziționării până la data scadenței.
MAXICONT BCR- Cont de economii, în lei sau valută. „Indiferent că ai în plan o vacanță în locuri îndepărtate, că vrei să îți iei un computer sau pregătești o petrecere, economisește ceva bani din venitul tău lunar! Îi pui într-un cont de economii MAXICONT BCR și îi retragi oricând vrei. Nu există un termen stabilit. Lunar, nu e o sumă mare. În schimb, în viitor, vei avea o rezervă de bani care te va scăpa de împrumuturi sau eforturi financiare suplimentare”.
MAXICONT BCR: suma minimă pentru deschidere este de 500 RON/250 EUR/250 USD. Se pot depune oricând sume minime de: 50 RON/50 EUR/50 USD, și se poate retrage oricând, orice sumă, cu condiția păstrării soldului minim de 500 RON/250 EUR/250 USD Dobânda variabilă, diferențiată pe tranșe valorice, este bonificată cu condiția menținerii soldului minim obligatoriu cel puțin o lună de la data deschiderii conturilor de economii în lei, respectiv 3 luni pentru conturile de economii în valută.
Conform procedurii de deschidere a contului curent , documentele utilizate în relația cu clienții sunt:
• Soldul minim de la care banca bonifică dobânda la vedere
• Cerere-contract de cont curent cu sau fără card de debit atașat (pentru persoane fizice);
• Cerere-contract de cont curent cu sau fără card de debit atașat (pentru persoane fizice minore);
• Declarație dată în fața funcționarilor bancari;
• Declarație dată în fața notarilor publici și autentificată;
• Specimen de semnătură formular;
• Solicitare pentru efectuarea de operațiuni bancare la ghișeu;
• Solicitare pentru efectuarea de operațiuni cu carduri bancare;
• Adresa înștiințare client închidere conturi curente
• Notificare închidere conturi curente inactive
• Cerere pentru virarea drepturilor bănești în contul curent deschis la BCR
Operațiunile care pot fi efectuate prin intermediul sau în legătură cu contul curent includ:
• Deschiderea sau închiderea contului;
• Încasări și plăți în numerar și/sau prin virament în/din contul current, inclusiv a sumelor aferente altor produse: certificate de depozit cu discount, certificate de depozit cu parolă, depozite etc.;
• Operațiuni cu produse de trezorerie (vânzări/cumpărări de valută, operațiuni forward pe cursul de schimb, titluri de stat, obligațiuni);
• Alte tipuri de operațiuni dispuse de terți (titluri executorii sau popriri, depuneri de numerar, sau de către bancă (dobânzi și comisioane).
Operațiunile care pot fi efectuate prin intermediul cardurilor de debit atașate contului current includ:
• Retragere de numerar la ATM- urile BCR sau ale altor bănci;
• Verificarea soldului disponibil pentru contul la care este atașat cardul;
• Transferuri de fonduri din contul current deschis la BCR în alte conturi ale clientului;
• Plăți la comercianți; • Reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM-urile BCR.
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, conform acordului dat de reprezentantul legal, poate efectua următoarele operațiuni:
• Deschiderea altor conturi curente și să semneze cererea-contract de cont current cu/fără card de debit atașat;
• Orice operațiune de depunere în conturile curente/ depozite, chiar dacă totalul sumelor depuse în conturile minorului deschise la BCR depășește nivelul sumei garantate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
• Eliberarea documentelor cuvenite;
• Lichidarea depozitelor la scadență sau înainte de scadență;
• Eliberări de sume din contul current, altele decât dobânda;
• Constituire depozite la termen cu dreptul de a semna convenția;
• Operațiuni cu cardul de debit BCR Visa Electron Junior atașat contului current, conform variantei stabilite prin bifare în cererea- contract de cont current cu sau fără card de debit atașat pentru minori.
Planul de economii BCR în lei sau în euro: “Depune câte puțin în fiecare lună și vei strânge o sumă bună: pentru viitorul copilului tău, pentru a-ți renova casa… tu decizi! Este soluția ideală dacă vrei să economisești lunar pentru planurile tale. Sau îi poți oferi copilului tău o altfel de pușculiță care să îl ajute să adune pas cu pas, alocație cu alocație, o sumă de bani pentru lucrurile pe care și le dorește. Alege Planul de economii BCR și vei economisi pentru tine sau pentru copil fără efort!”
Suma minimă de alimentare lunară este 50 RON/10 EUR pentru adulți sau 40 RON/10 EUR pentru minori, termen: 12 luni. Depunerile se fac lunar, conform graficului de depuneri, dar se poate solicita și s depunerea suplimentară a oricărei sume, pe toată perioada Planului de economii. Dobânda este fixă, plătită la scadență.
Alimentările lunare se fac automat din contul curent atașat Planului de economii. Clientul trebuie doar să se asigure că, la data scadenței lunare, suma necesară se află în contul curent.
BCR Banca pentru Locuințe : “Dacă ai în plan să îți cumperi o casă sau să o renovezi pe cea în care locuiești, poți să economisești și să beneficiezi de un credit în lei cu o dobândă avantajoasă fixă, pe toată perioada de rambursare. Soluția pe care ți-o propunem este economisirea și creditarea de la BCR Banca pentru Locuințe (BpL). Ce înseamnă aceasta? Economisești în primă fază și apoi noi te credităm. Însă, dacă ai nevoie mai rapid de credit, poți opta și pentru varianta în care depui un avans și obții un credit cu dobânzi avantajoase, pe toată perioada de rambursare”.
Este singurul produs de pe piață pentru care statul roman acordă o primă de maxim 250 euro/an (echivalentul în lei) pentru economiile efectuate anual de orice cetățean român. Se pune deoparte o anumită sumă de bani (periodic sau toată suma odată). Durata de economisire medie este de 60 luni, iar suma totală care trebuie economisită este de 50% din suma contractată, la care banca acordă o dobândă fixă pe toată perioada contractului.
Prima de la stat este 25% din valoarea depunerilor anuale (economiile clientului+ dobânda băncii) și este neimpozabilă.
BCR Pensii: “ Orice contribuție trebuie bine planificată, astfel încât să îți aducă mai târziu veniturile de care ai nevoie. Chiar dacă te afli la început de carieră sau ești un profesionist experimentat, e bine să iei din timp măsurile necesare pentru ca anii tăi de pensionare să fie lipsiți de griji.”
Cu pensia facultativă BCR PLUS clientul decide singur cu cât va contribui în vederea suplimentării veniturilor obținute din pensia de stat (Pilon 1) și din pensia administrată privat (Pilon 11).
Fondul de Pensii Facultative BCR PLUS – Pilonul 3. „ Pare că mai e mult până atunci, dar e bine să economisești de acum pentru venitul pe care-l vei avea la vârsta pensionării. Răsplătește-ți anii de muncă printr-o pensie pe măsură. Optează pentru pensia facultativă BCR PLUS și te vei bucura de un venit suplimentar la pensie!”
Contribuțiile la BCR PLUS sunt investite în instrumente cu grad de risc mediu: depozite, obligațiuni, titluri de stat. Contribuția minimă este de 35 RON, iar contribuția maximă: 15% din venitul salarial brut lunar, sau din venitul asimilat acestuia – cu cât contribuția este mai mare, cu atât pensia va fi mai mare
La vârsta de 60 de ani, clientul va avea acces la banii acumulați în contul individual, în conformitate cu prevederile legale.
ERSTE ASSET MANAGEMENT- Fonduri de investiții: “ Dorești să investești pentru un plan bine stabilit precum studiile copiilor sau vrei să beneficiezi de un randament mai bun pentru economiile tale? Poți alege unul dintre fondurile de investiții de la Erste Asset Management, administrate de către un manager dedicat cu experiență în efectuarea de plasamente pe aceste fonduri. Economiile tale pot crește într-un alt ritm!”
Fondurile de investiții oferă transparență, posibilitatea de a accesa și tranzacționa zilnic capital, precum și siguranța unui produs care se bucură de o reglementare strictă în România.
ERSTE Money Market RON (fost ERSTE Monetar), fond de piață monetară.- economisirea este primul pas spre investiție. Ea poate fi făcută printr-un fond monetar bine ales (autorizat de CNVM prin Decizia nr. 596/2012, nr. Reg. ASF CSC06FDIR/400079).
ERSTE Bond Flexible RON (fost BCR Obligațiuni), fond de investiții de obligațiuni în lei. Ai nevoie de o stabilitate mai îndelungată a randamentelor banilor tăi. (autorizat de CNVM prin Decizia nr. 1872/2007, nr. Reg. ASF CSC06FDIR/ 400039).
ERSTE Bond Flexible Romania EUR, fond de investiții de obligațiuni denominat în euro. A venit timpul să faci profit din nevoia de euro a României și a lumii (autorizat de CNVM prin Decizia C.N.V.M. nr. 371/2013, nr. Reg. ASF CSC06FDIR/400081).
ERSTE Balanced RON (fost BCR Dinamic), fond de investiții diversificat, de tip echilibrat. Acest fond le oferă celor cu resurse mici posibilitatea de a avea portofoliul și satisfacția unui investitor bogat (autorizat de CNVM prin Decizia nr. 3117/2004, nr. Reg. ASF CSC06FDIR/400002).
ERSTE Equity România (fost BCR Expert), fond de acțiuni. “Profită de dezvoltarea României! Acțiunile tranzacționate la bursă vând, de fapt, viitorul. Prin acțiuni, poți beneficia de profiturile viitoare a le companiilor” (autorizat de CNVM prin Decizia nr. 3215/2005, nr. Reg. ASF CSC06FDIR/400024).
Titluri de stat denominate în RON, EUR, USD cu scadențe pe termen scurt/mediu/lung „Ai alege o investiție în care suma investită este 100% garantată de către statul român și totodată beneficiezi de neimpozitarea venitului obținut?”
Titlurile de stat sunt înscrisuri emise în forma dematerializată de către Ministerul de Finanțe și care reprezintă împrumuturi ale statului în moneda națională ori în valută, pe termen scurt, mediu și lung.
În funcție de scadență se împart în: certificate de trezorerie cu discount (având scadențe până la un an, inclusiv) și obligațiuni guvernamentale (având scadențe mai mari de un an).
„De ce să alegi titlurile de stat? – sunt instrumente financiare cu un grad ridicat de siguranță – ai avantaj fiscal – veniturile obținute nu sunt impozitate – principalul și dobânda sunt integral garantate de către emitent, respectiv de către statul român, la scadență – lichiditate asigurată de BCR – în cazul vânzării titlurilor de stat, de către client, înainte de scadența acestora Ce trebuie să mai știi? Între data emiterii și scadență există fluctuații de preț, de aceea vânzarea titlurilor de stat înainte de scadență poate genera pierderi.”
Investiții în aur. „ De-a lungul timpului, aurul s-a dovedit a fi una din cele mai sigure forme de păstrare a averilor. Dacă te-ai gândit vreodată să investești în aur, acum poți veni la bancă și îl poți cumpăra”.
Aurul financiar poate fi cumpărat sub formă de lingouri sau monede: – lingouri de aur standard “Good Delivery” de 2g, 5g, 10g, 20g, 50g, 100g, 250g, 500g si 1.000g și de puritate de 99,99% – 24 carate sau – moneda Vienna Philharmonic este cea mai vândută în Europa și foarte populară printre investitori și colecționari. „Ce trebuie să mai știi? Nu se aplică impozit pe venitul obținut din tranzacționarea aurului fizic.”
Analiza instrumentelor de plată
Cecul -oferă clienților posibilitatea plății unor servicii (taxe și abonamente); în cazul pierderii cecurilor emise de BCR, contravaloarea acestora poate fi recuperată; asigură confidențialitatea și siguranța operațiunilor. Circuitul cecului între două bănci se prezintă astfel:
În cadrul acestui circuit banca BCR eliberează un carnet de cecuri trăgătorului, iar acesta din urmă încheie un contract de vânzare- cumpărare cu plată amânată trăgând un cec asupra băncii BCR, iar apoi remite cecul beneficiarului, care se prezintă cu acest document la banca sa. Banca BRD prezintă cecul la plată băncii BCR, care achită contravaloarea cecului, astfel stingându-se creanța.
Ordinul de plată
Ordinul de plată este definit ca fiind o dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acestuia unei anumite societăți bancare spre a pune la dispoziția unui beneficiar a anume sumă de bani. O asemenea dispoziție este considerată a fi ordin de plată doar dacă plătitorul dispune de fondurile bănești care îi sunt necesare pentru a efectua operațiunile de transfer a fondurilor bănești, însă nu prevede ca plata să fie făcută la cererea beneficiarului. Completarea ordinului de plată se face prin dactilografiere, cu cerneală sau pix, și poate fi folosit atât de către persoanele juridice, cât și de cele fizice care au cont deschis în bancă.
Circuitul ordinului de plată se realizează astfel: plătitorul încheie un contract de vânzarecumpărare și emite un ordin de plată asupra băncii BCR, iar aceasta debitează contul plătitorului și remite OP-ul către banca BRD, care la rândul ei creditează contul beneficiarului, așadar se stinge creanța față de beneficiar.
Biletul la ordin este completat și semnat de emitent care în calitatea sa de debitor se obligă să plătească o sumă de bani, la un anumit termen ori la prezentare, beneficiarului în calitate de creditor al emitentului sau al oricărui posesor legitim al titlului.
În momentul emiterii sale, biletul la ordin reprezintă o promisiune scrisă oficială care se transformă în instrument de plată în momentul prezentării la plată. Acesta se emite la cererea beneficiarului ca o recunoaștere a datoriei debitorului pentru activele transferate.
Circuitul biletului la ordin arată încheierea unui contract între doi participanți, emitent si beneficiar, ulterior emitentul emite biletul la ordin beneficiarului, care se prezintă la plată cu acest document, iar emitentul achită suma la scadența, astfel se stinge creanța acestuia față de beneficiar.
Sistemele electronice de plăți în cadrul BCR, sunt: Standing Order, Direct Debit, Easy 24 Banking prin intermediul ATM-urilor și prin MFM.
Standing Order Prin serviul Standing Order, plata ratei de credit, a primei de asigurare, a chiriei sau a altor rate sunt efectuate automat, fără a fi necesară la bancă. Avantaje : comision 0 pentru plățile efectuate prin Standing Order; fructificarea superioară a economiilor prin posibilitatea alimentării priodice a contului de economii; flexibitate prin posibilitatea de modificare sau anulare oricând a intrumentelor de plată inițiale.
Direct Debit este o modalitate de plată a facturilor, direct din contul curent, operațiile se efectuează automat, fără a mai fi nevoie deplasarea pentru plata facturilor de servicii și utilități. Avantaje : comision 0 pentru plățile efectuate prin Direct Debit; evitarea riscului de neplată la timp a unor furnizori; economie de timp.
Easy 24 Banking BCR este o zonă disponibilă 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru efectuarea operațiile bancare și pentru informare. În zonele Easy 24 Banking BCR ai acces la următoarele echipamente: un bancomat( ATM), o mașină multifuncțională( MFM), un automat de schimb valutar( ASV), service box și telefon.
Moneda electronică. Cardul reprezintă un suport de informație considerat a fi standardizat, securizat și individualizat, care semnalează faptul că deținătorul său ar putea avea acces la dreptul de a-l folosi pentru plată. Cardul va fi acceptat de către comerciant ca și mijloc pentru plată de către deținător a obligațiilor asumate de către utilizatorul acestuia la procurarea de mărfuri, în consumul de servicii sau în obținerea de avansuri în numerar de la comerciat, în termenele și condițiile legii, a obligațiilor reciproce sau a altor reglementări aplicabile în domeniu.
Un card va fi acceptat ca și mijloc de plată conform condițiilor în care a fost emis, condiții stipulate prin obligațiile reciproce. Pentru prevenirea riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru plată astfel încât să poată permite un sistem al transferurilor de fonduri, astfel:
a) transferul obligațiilor create prin instrucțiunile de a plăti sau a face să se plătească, care au fost date sau autorizate de plătitor, colectate de banca beneficiarului plății și trimise către banca plătitorului în scopul debitării contului acestuia, această procedură fiind denumită, conform practicii internaționale, procedura de debit transfer.
b) prelucrarea unuia sau a mai multor ordine de plată plecând de la cel al inițiatorului, care au fost date în scopul de a putea pune fonduri la dispoziția beneficiarului, procedură care va fi denumită, conform practicii internaționale, credit transfer.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pelângă fincțiunile prezentate, și obținerea necondiționată de numerar, înlăturându-se astfel orice barieră funcțională de utilizare.
Banca Comercială Română emite pentru persoanele fizice carduri de debit, în lei și valută (USD) și de credit în lei.
• Carduri de debit emise in lei: BCR Maestro Card, BCR VISA Electron Card, BCR VISA CLASIC CARD;
• Carduri de debit emise in valuta: BCR VISA International Card (USD), BCR VISA Clasic International Caed (EURO);
• Card de debit destinate plăților exclusiv pe Internet: BCR VISA Virtuon Card;
• Card de debit in lei pentru minori: BCR VISA Electron Junior;
• Card de credit emis in lei : BCR Mastercard;
• Card de credit in valuta (EUR): BCR MasterCard Gold
• Carduri co-brand de credit emise in lei: BCR MasterCard ALTEX, BCR VISA Depozitul de calculatoare, BCR VISA Ultra PRO, BCR MasterCard Praktiker, BCR MasterCard Univers”All Carduri co-brand pentru debit emise in lei: BCR VISA CARD Electron EURO.
BCR Maestro este un card de debit legat direct la contul în lei, cu tehnologie cip încorporată. Acest card este destinat persoanelor fizice rezidente sau nerezidente și are o perioadă de valabilitate de 3 ani și poate fi utilizat în România și în străinătate pentru plata cumpărăturilor sau pentru retragere de numerar, oriunde este afișată sigla Maestro.
Avantajele acestui card sunt:
– acumulare puncte de loialitate (pentru fiecare 2 lei cheltuiți primești 1 punct = 0,006 lei);
– acces 24 de ore din 24;
– reduceri la plata cumpărăturilor cu cardul la partenerii BCR;
– siguranță sporită a tranzacțiilor;
– schimbarea codului PIN fără comision;
– acces permanent la contul curent (Alo 24 Banking);
– posibilitatea accesării unui descoperit de cont individual sau prin protocol în cazul încasării salariului la BCR;
– Serviciul Asistență Carduri BCR disponibil 24/7.
Dobânda pentru disponibilități din cont este de 0,10% / an. Documente necesare documentul de identitate valabil, prezentat în original și la unitatea BCR se va încheia Convenția de cont curent (persoane fizice) sau Act adițional, după caz.
BCR Visa Clasic RON este un card de debit legat direct la contul curent în lei, cu tehnologie cip încorporată. Acest card este destinat persoanelor fizice rezidente sau nerezidente și are o perioadă de valabilitate de 3 ani și poate fi folosit în România și în străinătate pentru plata cumpărăturilor sau pentru retragere de numerar, oriunde este afișată sigla VISA.
BCR VISA Clasic EUR este un card de debit legat direct la contul curent în EUR, cu tehnologie cip încorporată. Acest card este destinat persoanelor fizice care călătoresc în mod frecvent în afara țării, în special în zona euro și are o perioadă de valabilitate de mulți ani. Poate fi folosit atât în țară cât și în străinătate. Dobândă pentru disponibilitate din cont peste 100 EUR : 0.10% / an.
BCR Visa Electron JUNIOR: – card de debit în lei, cu cip, emis sub sigla VISA – destinat persoanelor fizice minore, rezidente sau nerezidente cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, – Comisioane 0 pentru emitere inițială card, reînnoire card, retragere numerar de la ATM – urile BCR, interogare sold, plăți facturi ATM, plata de mărfuri și servicii la comercianți acceptați de carduri din țară Dobânzi: pentru disponibilitățile din contul de card 0,10% / an și dobânzi penalizatoare pentru sumele trase în descoperit din contul de card 25% / an.
Conceptul de asigurare a depozitelor face referire la o entitate (respective guvern, comunitate bancară, sau bancă centrală) care se angajează să asigure valoarea depozitelor depuse la bănci și restituirea acestora (integral ori parțial) în cazul falimentului bancar. Legat de sistemele de asigurare a depozitelor adesea se are în vedere sisteme de asigurare implicită și sisteme explicite de asigurare.
Sistemele implicite de asigurare sunt caracterizate prin faptul că nu există o reglementare legală prin intermediul căreia guvernul sau o altă autoritate să poată fi obligată să despăgubească deponenții în cazul unui faliment bancar.
Conceptul are în vedere dreptul autorităților statale de a putea decide – dacă se consideră util, doar punctul lor de vedere să salveze o bancă și, în acest context sau altul să despăgubească toți deponenții acesteia.
Sistemele explicite de asigurare sunt acele sisteme care au la baza structurării lor legi și norme prin care se definesc clar obligațiile de asigurare asumate, instituțiile care sunt garantate, care sunt procedurile de plată a sumelor din depozitele bancare în caz de faliment și în ce interval de timp vor fi plătite. Sistemul explicit de asigurare definește precis și costurile potențiale în sensul stabilirii unei limite maxime de restituire a depozitelor.
Nivelul asigurării se referă la tipurile de depozite asigurate și la moneda în care sunt denominate. În principiu, în cele mai multe țări se acoperă doar depozitele micilor deponenți; există și state în care asigurarea – în limita unui plafon, este realizată și asupra marilor deponenți. În unele țări se asigură numai depozitele în monedă națională iar în alte state și cele în alte valute. În toate sistemele de asigurare a depozitelor există stabilită o limită maximă de protecție (de ex., în SUA 100.000 dolari, în România 20.000 euro-echiv. lei) care poate fi modificată în timp. Indiferent de schema de asigurare aleasă, întotdeauna direct (prin administrare) sau indirect (prin aprobări și supraveghere) este implicată și banca centrală sau o altă entitate similară.
Disponibilitățile clienților înregistrate în evidențele băncii, conform reglementărilor legale în vigoare în domeniul garantării depozitelor, sunt garantate în limitele stabilite de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. BCR afișează la sediile unităților bancare informațiile legate de garantarea depozitelor de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar și Lista depozitelor negarantate.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Manipularea Depozitelor Bancare Prin Intermediul Platilor pe Baza de Documente (ID: 142620)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.