Manipularea Bilantului

Manipularea Bilantului

Dezindatorarea in fapt

O societate detine o creanta cu valoarea nominala de 450 lei, recuperabila prin transe anuale egale. Deasemeni, ea are o datorie de 475 lei rambursabila pe patru ani sub forma de anuitati constante. Societatea transfera, la inceputul anului creanta si datoria unui tert, care va asigura gestiunea datoriei platind transele anuale prin recuperarea creantei. Efectul acestei metode poate fi observat in bilantul urmator:

Concluzia:

Desi datoriile nu au fost platite, utilizarea tehnicii de dezandatorare in fapt face posibila eliminarea lor din bilant, ceea ce duce la ameliorarea pozitiei financiare si crearea premiselor pentru obtinerea de noi imprumuturi.

Reevaluarea imobilizarilor corporale

O societatea detine in cadrul imobilizarilor o cladire in valoare bruta de 30.000 lei , amortizare acumulata 15.000 lei. Valoarea actuala a cladirii este de 35.000 lei.

Concluzia:

Diferenta din reevaluare scoate intreprinderea din situatia in care capitalurile proprii erau mai mici de 50% din capitalul social.

Clasificarea titlurilor de valoare achizitionate

O intreprinderea achizitioneaza titluri in valoare nominala de 2.500 lei. Societatea le poate inregistra astfel:

Concluzia:

Rata lichiditatii si nivelul fondului de rulment pot fi influentate in sensul cosmetizarii lor prin simpla includere a titlurilor achizitionate in cadrul activelor circulante si nu in cadrul activelor imobilizate.

Manipularea contului de profit si pierdere

Contabilizarea contractelor pe termen lung

Intreprinderea s-a angajat prin contract sa construiasca o cladire, estimand costul lucrarilor la nivelul de 33.000 lei si un venit de 38.000 lei . Costul lucrarilor pe cei trei ani au fost de 8.000 lei, 14.000 lei si 11.000 lei.

Contul de profit si pierdere va arata astfel:

Desi cele doua metode au recunoscut acelasi rezultat total, ele difera in ceea ce priveste masurarea si raportarea rezultatului periodic pe durata lucrarilor de constructie. Se observa ca metoda terminarii lucrarilor este foarte obiectiva, tinand cont de faptul ca veniturile si cheltuielile unui contract sunt cunoscute cu certitudine doar in momentul finalizarii lucrarilor, insa nu respecta principiul independentei exercitiului.

Principalul inconvenient al metodei procentajului de avansare este ca rezultatul este masurat pe baza estimarilor privind lucrarile realizate.

Politica de amortizare

Intreprinderea detine un mijloc fix in valoare de 2.100 lei si are posibilitatea amortizarii acestuia fie liniar, fie degresiv pe trei ani.

In functie de aceasta, rezultatul exploatarii va arata astfel:

Desi rezultatul total pe cei trei ani de utilizare a bunului a fost acelasi, indiferent de metoda de amortizare utilizata, in cazul metodei amortizarii degresive, se creeaza impresia unei societati a carei performanta se amelioreaza dupa primul an.

In realitate insa performanta intreprinderii este aceeasi indiferent de metoda de amortizare utilizata

Alegerea metodei de evaluare a stocurilor

Exemplu privind influenta metodei de evaluare a stocului asupra rezultatului:

Intreprinderea inregistreaza in luna mai a anului urmatoarele operatii in gestiunea stocului de marfa :

– stoc initial 360 Kg la pret de 0,08 lei,

– intrari pe data de 5 de 500 kg la pret de 0,085 lei,

– iesiri pe 15 de 400 kg,

– intrari pe 20 de 300 kg la 0,09 lei

– iesiri pe data de 25 de 450 kg.

Pretul de vanzare unitar a fost de 0,12 lei pe kg.

Contul de profit si pierdere:

Se poate observa din exemplul prezentat ca rezultatul intreprinderii depinde de metoda de evaluare a stocurilor aleasa .

Metoda FIFO determina cel mai mare rezultat iar metoda LIFO cel mai mic rezultat si implicit cea mai mica cheltuiala cu impozitul pe profit.

In plus, in cazul in care intreprinderea decide schimbarea metodei de evaluare a stocurilor de la un exercitiu la altul ii va permite netezirea rezultatului.

metoda de amortizare

Pentru a exemplifica influenta metodei de amortizare asupra rezultatului unui agent economic, presupunem cazul a doua societati comerciale care detin si utilizeaza aceeasi categorie de active imobilizate (un mijloc fix achizitionat cu 120 mil. lei), amortizabile pe aceeasi perioada de timp (3 ani).

Metodele de amortizare utilizate de cele două societati sunt insa diferite: metoda degresiva în cazul primei societati si metoda liniara de amortizare pentru cea de-a doua.

In functie de metoda de amortizare retinuta, conturile de profit si pierdere ale celor 2 societati se prezinta astfel:

Alegand metoda amortizarii degresive, prima societate creaza impresia unei societati a carei performanta se amelioreaza de la un an la altul (coeficientul amortizarii degresive se obtine prin multiplicarea coeficientului de amortizare liniara cu 1,5; 2 sau 2,5; prin urmare amortizarea degresiva calculata va fi mai mare decat cea liniara în primii ani ai duratei de utilizare, diminuand rezultatul; in anii urmatori cheltuiala cu amortizarea degresiva este mai mica, dand astfel impresia ameliorarii rezultatului fata de anii precedenti).

In realitate, performantele celor doua societati sunt identice si constante.