Managementul Subunitatilor de Geniu Privind Modul de Interventie Si Distrugere a Munitiilor Uxo Si Ied In Teatrul de Operatii
Cuprins
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA SUBUNITATEA DE GENIU (EOD) ÎN CADRUL ACTIVITĂȚII DE NEUTRALIZARE A MECANISMELOR EXPLOZIVE
1.1. Apariția și importanța subunităților EOD
1.1.1. Rolul și locul subunităților EOD în armata României
1.1.2. Organizarea structurilor EOD din armata României
1.2. Misiunile subunităților EOD
1.2.1. Misiuni de bază
1.2.2. Misiuni secundare
1.2.3. Misiuni comune pe timp de pace și pe timpul desfășurării operațiilor
CAPITOLUL II. APLICAREA FUNCȚIILOR MANAGEMENTULUI ȘI PROCEDEELE DE LUCRU PENTRU NEUTRALIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE
2.1. Modul de aplicare a principiilor și funcțiilor managementului în activitatea de neutralizare a dispozitivelor explozive
2.1.1. Previziunea
2.1.2. Organizarea
2.1.3. Coordonarea
2.1.4. Antrenarea
2.1.5. Comanda și controlul
2.2. Terminologia atacurilor cu I.E.D.
2.3. Clasificarea dispozitivelor explozive improvizate
2.3.1. Clasificarea IED-urilor din punct de vedere tactic
2.3.2. Clasificarea IED-urilor din punct de vedere tehnic
2.4. Succesiunea evenimentelor și considerații referitoare la un incident IED.
Bibliografie
ANEXE
INTRODUCERE
Proliferarea fără precedent a munițiilor neexplodate este datorată dezvoltării continue a munițiilor de înaltă tehnologie folosite de o mare varietate de sisteme de arme, reprezentate de rachete de croazieră, artilerie și sisteme de dispersare a submunițiilor pentru interzicerea unor direcții sau zone pe timpul desfășurării operațiilor militare.
La nivel global, creșterea instabilității politice a generat in ultimele decenii atât războaie civile, cât și conflicte regionale si atacuri teroriste în care s-au folosit diverse muniții convenționale și dispozitive explozive improvizate. Uneori, pe câmpul de luptă, au rămas muniții neexplodate, care, deși au fost armate și trase, lansate sau plasate pentru a constitui un pericol pentru operații, instalații, personal și materiale, nu au detonat datorită unor defecte, din cauza unor greșeli de proiectare sau din alte motive, acestea constituind, până la înlăturarea lor, un pericol major atât pentru personalul militar cât și pentru populația civilă.
Pericolul reprezentat de saturarea zonelor de conflict cu muniții neexplodate este in creștere, devenind astfel o caracteristică a câmpului de luptă modern. Statistic s-a constatat că cel puțin 10% din totalul munițiilor folosite pe câmpul de luptă rămân neexplodate. Acestea reduc considerabil mobilitatea forțelor și totodată reprezintă un pericol major pentru siguranța acestora și a populației civile. Ca urmare, comandanții trebuie să ia în considerare riscul pe care muniția neexplodată (UXO) îl reprezintă pentru personal și operații.
În sprijinul acestei afirmații stau mărturie multiplele incidente din Irak, Afganistan, Kosovo, Bosnia, Croația, Somalia, Cambodgia, Angola, Mozambic. În aceste zone de conflict minele și munițiile neexplodate fac zeci de victime din rândul populației locale, de cele mai multe ori aceste victime fiind copii
Mecanismele improvizate si teroriste reprezintă in ultimul timp o amenințare cu pondere crescândă, fiind din ce in ce mai elaborate si folosind tehnici tot mai diversificate, devenind astfel o permanentă sursă de amenințări la adresa personalului militar si civil. Utilizând focoase de la cele mai simple până la cele sofisticate pentru inițierea substanțelor explozive convenționale sau improvizate, mecanismele explozive utilizate de profesioniști sau diletanți sunt amenințări actuale nu doar în zonele de conflict ci și acolo unde elementele teroriste descoperă lipsa formațiunilor de contracarare a acțiunilor acestora.
Singurele forțe cu personal specializat care pot înlătura amenințările generate de munițiile neexplodate sau de către dispozitivele explozive improvizate sunt structurile EOD. Numărul redus al acestor structuri presupune o planificare judicioasă și o concentrare eficientă a eforturilor lor pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin ce le revin. Protecția forței combative a unităților angajate în operațiile militare constituie provocarea cea mai importantă a sprijinului EOD.
Deoarece literatura de specialitate nu a încercat o abordare a acestei problematici din punct de vedere al managementului clasic, sper ca această lucrare să fie un punct de plecare pentru o cercetare mai amplă, care să aibă drept consecință creșterea eficienței acestor subunități și, prin urmare, să se reducă numărul de incidente datorate mecanismelor explozive.
În această lucrare am încercat să surprind principalele aspecte ale managementului subunității EOD pentru neutralizarea dispozitivelor explozive. În primul capitol am făcut o scurtă prezentare a acestor structuri, aducând în prim plan importanța, rolul, locul și misiunile specifice acestor subunități în armata României. În cel de-al doilea capitol, plecând de la principiile managementului organizației militare și de la elementele principale ale sistemului de management, am conceput o modalitate de aplicare a funcțiilor managementului în activitatea de neutralizare a dispozitivelor explozive. Capitolul al treilea surprinde o serie de procedee și proceduri folosite de subunitățile EOD pentru neutralizarea mecanismelor explozive (în special cele improvizate). Partea practică a lucrării o constituie capitolul patru. În această secțiune am conceput rezolvarea concretă a unui incident EOD pe baza unor proceduri de lucru standard, ținând cont de problemele prezentate în capitolul al doilea, și am prezentat documentele care se întocmesc după fiecare etapă a intervenției.
Impactul tot mai mare pe care organizațiile teroriste îl au asupra cetățenilor statelor membre NATO prin utilizarea unor dispozitive explozive, numărul redus al lucrărilor de specialitate si domeniul extrem de vast pe care l-am abordat îmi dau încrederea că această lucrare este potențial utilă tuturor celor interesați de acest domeniu. Acest lucru se datorează atât informațiilor tehnologice de actualitate prezentate aici, cât și abordării dintr-o altă perspectivă a acestui domeniu.
Lipsa bibliografiei de specialitate a fost principala problemă cu care m-am confruntat pe timpul întocmirii lucrării, în acest caz fiindu-mi absolut necesară orice informație disponibilă din domeniu. Numărul redus al surselor de informare de la noi din țară m-au determinat să explorez informațiile accesibile la nivel public dar și privat, prin contact direct cu site-urile diferitelor structuri EOD străine, organizații și instituții abilitate în domeniu.
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA SUBUNITATEA DE GENIU (EOD) ÎN CADRUL ACTIVITĂȚII DE NEUTRALIZARE A MECANISMELOR EXPLOZIVE
1.1. Apariția și importanța subunităților EOD
E.O.D. este acronimul expresiei ,,Explosive Ordnance Disposal", care începând din anul 1997 este cunoscută în MApN sub denumirea de ,,Controlul Dispozitivelor Explozive" și definește totalitatea concepțiilor, forțelor și mijloacelor, la scară globală, care acționează pentru cercetarea, detectarea marcarea și neutralizarea minelor, dispozitivelor improvizate, capcanelor explozive sau munițiilor neexplodate, rămase în teren după încetarea conflictelor militare și redarea zonelor asanate spre refolosire. Astfel, subunitățile EOD sunt acele subunități de geniu, altele decât pionerii, special constituite, antrenate și dotate pentru identificarea, cercetarea, dezamorsarea, neutralizarea și/sau distrugerea mecanismelor explozive standardizate și nestandardizate.
Apariția subunităților EOD a avut ca principal factor determinant suma consecințelor primului război mondial. Munițiile rămase neexplodate în urma încetării conflictului au avut un impact deosebit asupra populației, atât din punct de vedere socio-economic, cât și din punct de vedere psihologic. Existența acestor muniții a reprezentat un factor de stres continuu al populației din zona afectată.
Imediat după începerea celui de-al doilea război mondial, în 1944, în Olanda a fost înființată prima structură EOD. Mai multe țări au urmat exemplul Olandei și au înființat structuri EOD și centre de pregătire a acestor structuri.
Necesitatea înființării de subunități EOD a devenit evidentă pe timpul desfășurării trupelor ONU în Coreea (1951) pentru asigurarea păcii în zonă. Astfel au luat ființă structuri specializate în cadrul trupelor operative, care se ocupau de asigurarea rapidă a mobilității trupelor prin neutralizarea obstacolelor explozive și crearea culoarelor de trecere, neutralizarea și/sau distrugerea tuturor dispozitivelor explozive (muniții, dispozitive improvizate) care afectau ducerea acțiunilor de luptă. Această principală formă de asigurare de luptă era îndeplinită de trupele de geniu. De aceea, la început, dar și astăzi specialiștii EOD sunt selectați din rândul geniștilor.
S-a apelat la ajutorul specialiștilor militari EOD și atunci când procedurile și metodele rapide folosite de geniști deveneau ineficiente (dispozitive explozive sau mine care acționează decât la un anumit număr de treceri; care nu sunt neutralizate prin mijloace explozive, ș.a.), periculoase, (dispozitive explozive sau mine dispuse pe obiective sau locații de interes strategic; mine sau muniții cu încărcătură chimică; mine nedetectabile, ș.a.) sau neconvingătoare social (pentru localnicii care reveneau în teritoriile postconflict și în urma deminării mai rămâneau mine sau muniții neexplodate).
Armatele țărilor membre NATO au dezvoltat o tehnologie specială de descoperire a minelor atunci când rămân neexplodate în teren datorită dezvoltării fără precedent atât a tehnologiilor de fabricație a acestora, cât și a munițiilor diferitelor categorii de forțe, plecând de la cercetarea cu câini specializați, rezonanța magnetică a solului și până la amprenta radioactivă și cercetarea/neutralizarea cu roboți specializați teleghidați sau din aer. Și echipamentele EOD au evoluat în funcție de scopurile urmărite: costume și căști de protecție, detectoare diverse, kit-uri pentru neutralizarea muniției chimice, dispozitive de radiografiere, dispozitive de înghețare etc.
Diferențierea dintre geniști si specialiștii EOD se face prin faptul că aceștia din urmă nu folosesc de obicei dragoare de mine, încărcături explozive speciale sau alte mijloace rapide de executare a culoarelor prin câmpurile de mine sau prin barajele explozive așa cum este cazul geniștilor.
Totuși, au fost preluate de la geniști unele operațiuni, precum:
distrugerea cu exploziv a munițiilor neexplodate (UXO) și dispozitivelor explozive improvizate (IED);
cercetarea/recunoașterea și detecția dispozitivelor explozive;
ridicarea topografică;
marcarea zonelor periculoase și a incidentului EOD, etc.
Succesul misiunilor îndeplinite a fost reliefat de înțelegerea importanței de către cele mai multe țări a utilității subunităților EOD. În prezent subunitățile EOD joacă un rol important în dezafectarea zonelor afectate de conflicte, prin reducerea riscurilor la care este expusă societatea civilă și nu numai. Astfel, în state precum SUA, Olanda, Belgia, Marea Britanie sunt constituite structuri E.O.D. la nivelul fiecărei categorii de forțe armate, capabile să intervină în orice moment atât pe teritoriul național, cât mai ales, în afara acestuia. Aceste unități E.O.D. execută sub egida ONU, OSCE, etc. activități de deminare umanitară, implementarea sau sprijinul păcii precum și activități de pregătire (training) în domeniul mecanismelor explozive a populației băștinașe din anumite zone în care au avut loc conflicte armate.
În fiecare țară membră NATO există în momentul de față structuri EOD militare la nivel operațional – subunități și unități EOD aflate în sprijinul marilor unități operative, Centre/școli EOD la toate categoriile de forțe ale armatei și structuri centrale de comandă și coordonare, naționale și în cadrul Alianței. De asemenea, la Cartierul General NATO există grupuri de lucru privind standardizarea, coordonarea și înzestrarea EOD, care dau linia în dotilității subunităților EOD. În prezent subunitățile EOD joacă un rol important în dezafectarea zonelor afectate de conflicte, prin reducerea riscurilor la care este expusă societatea civilă și nu numai. Astfel, în state precum SUA, Olanda, Belgia, Marea Britanie sunt constituite structuri E.O.D. la nivelul fiecărei categorii de forțe armate, capabile să intervină în orice moment atât pe teritoriul național, cât mai ales, în afara acestuia. Aceste unități E.O.D. execută sub egida ONU, OSCE, etc. activități de deminare umanitară, implementarea sau sprijinul păcii precum și activități de pregătire (training) în domeniul mecanismelor explozive a populației băștinașe din anumite zone în care au avut loc conflicte armate.
În fiecare țară membră NATO există în momentul de față structuri EOD militare la nivel operațional – subunități și unități EOD aflate în sprijinul marilor unități operative, Centre/școli EOD la toate categoriile de forțe ale armatei și structuri centrale de comandă și coordonare, naționale și în cadrul Alianței. De asemenea, la Cartierul General NATO există grupuri de lucru privind standardizarea, coordonarea și înzestrarea EOD, care dau linia în domeniu.
1.1.1. Rolul și locul subunităților EOD în armata României
Teritoriul României a fost asanat total după ultimul război mondial, acțiune desfășurată printr-o campanie deosebit de periculoasă, incheiată în anii ‘50, la care au participat geniștii români. După această perioadă, țara noastră nu s-a mai confruntat cu o situație asemănătoare, care să determine înființarea unor structuri EOD specializate.
Cu toate acestea, în țara noastră au loc zilnic activități ce ar putea fi clasificate ca fiind specifice EOD: asanarea poligoanelor militare după executarea tragerilor, asanarea zonei unei catastrofe în care este implicată o aeronavă militară purtătoare de muniție de război, descoperirea în cadrul unei activități economice curente a unor muniții neexplodate din timpul ultimelor războaie mondiale, apariția unor mine plutitoare desprinse din ancorele fixate cu mulți ani în urmă, unele acțiuni teroriste în care se folosesc dispozitive explozive standardizate sau improvizate, etc.
Având ca scop rezolvarea acestor incidente, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației si Internelor și Serviciul Român de Informații și-au creat propriile structuri. În același timp, problema asigurării mobilității trupelor prin zonele infestate cu dispozitive explozive neexplodate în cadrul acțiunilor militare a fost tratată până de curând numai din punct de vedere al trecerii prin barajele create de câmpurile de mine sau, parțial, al barierelor neexplozive. O astfel de misiune de asigurare de luptă se rezolva manual (cu sonda metalică, detectorul mecanic), cu dragoare de mine sau exploziv (cu încărcături concentrate sau alungite, impinse sau aruncate în zona infestată). Nu se rezolvau o serie de alte probleme cu care armata națională nu se confruntase în perioada relativ întinsă de lipsă a conflictelor armate: problema dispozitivelor explozive posibil amplasate pe obiective de importanță națională, prezența dispozitivelor explozive în zonele militare (rezultate ca urmare a executării tragerilor cu diferite categorii de armament), posibile acțiuni teroriste, a dispozitivelor explozive amplasate în P.O.T. (puncte obligate de trecere) și alte situații, ce impuneau neutralizarea prin demontare/disrupere și nu prin distrugere a unui dispozitiv exploziv, parte a unui sistem ce poate interzice o altă direcție de pătrundere.
În cadrul armatei României, sprijinul EOD este o formă de asigurare a acțiunilor de luptă care exprimă capabilitatea de a reduce/elimina pericolul pe care munițiile neexplodate/dispozitivele improvizate îl reprezintă pentru instalații, tehnică operații și personal.
În cadrul operațiilor militare, sprijinul EOD contribuie la întărirea puterii combative a forțelor, asigură coordonarea și integrarea diferitelor funcții pentru prevenirea degenerării puterii de luptă la nivel operativ și tactic. Sprijină manevra, puterea de foc, protecția și conducerea forțelor în întreaga zonă de operații militare.
Sprijinul EOD al Forțelor Terestre reprezintă totalitatea misiunilor, acțiunilor și măsurilor ce se desfașoară de către structurile EOD în sprijinul acțiunilor și activitatilor militare pe timp de pace și în operații militare pentru neutralizarea și distrugerea UXO/IED, realizate succesiv prin identificarea, evaluarea riscurilor/pericolelor, asigurarea protecției, punerea în stare sigură/neutralizarea, recuperarea și distrugerea acestora.
1.1.2. Organizarea structurilor EOD din armata României
La 01.08.1997, în bază Ordinului ministrului apărării naționale NL59 din 20.07.1997 a fost înființat Centrul de Pregătire a Specialiștilor în Controlul Mecanismelor Explozive cu sediul în cadrul U.M.01766 București, mutat ulterior, în septembrie 1999, la U.M.01784 Rîmnicu Vîlcea. Centrul de pregătire E.O.D. a luat ființă ca urmare a Ordinului Statului Major General, ocazie cu care Centrul de Pregătire a Specialiștilor în Controlul Mecanismelor Explozive, subordonat ca stat-anexă a Școlii de Aplicație pentru Geniu și Căi Ferate „Panait Donici" s-a transformat începând cu 01.08.2003 în Centrul de Pregătire E.O.D, cu indicativul U.M.01784 „EOD", subordonat nemijlocit Statului Major al Forțelor Terestre.
Centrul de Pregătire E.O.D. are ca obiectiv fundamental pregătirea de specialiști capabili să îndeplinească misiuni de cercetare, marcare, neutralizare și/sau distrugere a tuturor tipurilor de dispozitive explozive standardizate sau nestandardizate, la nivel național și internațional, să participe conform deciziei politice la misiuni internaționale, să asigure prin misiuni specifice, în cooperare cu alte structuri din sistemul național de apărare, acțiunile militare ale trupelor, la pace, în situații de criză și război.
Pentru îndeplinirea misiunilor, potrivit cerințelor militare, structura de forțe E.O.D. este următoarea:
structuri de conducere;
structuri operaționale;
structură de pregătire, antrenare și evaluare.
Structurile de conducere sunt: biroul E.O.D./S.M.G.; biroul E.O.D./S.M.F.T.; biroul E.O.D./S.M.F.A; biroul E.O.D./Comandamentul Operațional Naval/ S.M.F.N.; ofițeri E.O.D/marile unități și unitățile care au în compunere subunități E.O.D.
Centrul de Pregătire al Specialistilor în Controlul Mecanismelor Explozive (C.P.S.C.M.E.) este structura de pregătire și evaluare. Acesta asigură pregătirea și evaluarea periodică a operatorilor E.O.D. din toate subunitățile E.O.D. ale armatei și are competența de a emite documente care să ateste absolvirea cursurilor, pe care le organizează.
Obiectivul principal este realizarea compatibilității structurale și a procedeelor de operare standard cu forțele similare aliate, precum și menținerea capacităților E.O.D. pentru executarea misiunilor pe teritoriul național și în afara acestuia, pentru apărarea colectivă și de sprijin al păcii sub mandat ONU, OSCE, UE și NATO în zonele de conflict sau post-conflict.
Structurile operaționale sunt subunități E.O.D. cu pregătire și echipare corespunzătoare, de valoare grup/grupă, în compunerea marilor unități și unităților active, din subordinea statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei.
Subunitățile E.O.D. sunt forțe care fac parte din categoria „structuri specializate" cu un nivel ridicat al capacității operaționale și timp de operativitate”, gata permanent să își îndeplinească cerințele pentru care au fost constituite, înzestrate și pregătite (angajamentele privind Capabilitățile de la Praga).
În momentul actual, la nivelul țării noastre, pentru S.M.F.T sunt operaționale 4 structuri de intervenție pe linie EOD:
Grupul 1 EOD-Centru de Pregătire pentru Geniu.
Grupul 2 EOD-Corpul 1 Armată Teritorial (anexat B.96 Geniu).
Grupul 3 EOD-Corpul 4 Armată Teritorial (anexat Bg.81 Mecanizate)
Grupa EOD-B.1 Operații Speciale.
Grupurile 1 și 3 sunt forțe destinate apărării naționale, oricând gata să asigure completarea Grupului 2 care face parte din structura de forțe destinate NATO și este o subunitate cu capacitate operațională ridicată.
1.2. Misiunile subunităților EOD
Structurile EOD din cadrul Forțelor Terestre au ca misiune sprijinirea operațiilor acestora prin asigurarea capabilității de a neutraliza pericolul reprezentat de muniția neexplodată convențională, CBRN și de dispozitivele explozive improvizate care reprezintă o amenințare pentru operații, instalații, personal și /sau materiale.
În funcție de timpul, durata și locul de executare, misiunile sprijinului EOD al Forțelor Terestre se împart în:
a) misiuni de bază;
b) misiuni secundare.
Astfel, Forțele Terestre au asigurat din partea structurilor EOD un sprijin rapid dislocabil pentru eliminarea pericolului munițiilor neexplodate, în orice mediu operațional. Acest lucru reprezintă un multiplicator de forță în luptă, prin neutralizarea munițiilor neexplodate care limitează mobilitatea și împiedică accesul la provizii, facilități și alte mijloace esențiale desfășurării operațiilor. Ele sunt organizate, echipate și pregătite pentru a sprijini Forțele Terestre atât în operațiile militare cât și în cele de stabilitate.
1.2.1. Misiuni de bază
Misiunile de bază ale sprijinului EOD în operațiile militare sunt următoarele:
reacția de răspuns la rapoartele privind descoperirea unor obiecte suspectate a fi UXO/IED;
neutralizarea și/sau distrugerea IED care amenință personalul militar sau civil sau obiectivele militare din zona de operații;
restabilirea operativității zonelor de operații militare și a zonelor de parașutare după atacul executat de inamic.
eliminarea pericolului generat de munițiile explozive neexplodate convenționale, chimice, biologice, radioactive și nucleare din zona de operații militare;
pregătirea condițiilor de introducere în teatru/operație a trupelor;
Pe timp de pace, misiunile de bază ale sprijinului EOD sunt următoarele:
asigurarea neutralizarii și/sau distrugerii IED care amenință personalul sau obiectivele militare;
colectarea informațiilor tehnice EOD și materialelor/probelor în scopul exploatării acestora în procesul pregătirii și antrenării operatorilor și pe timpul intervenției EOD.
asigurarea reacției de răspuns la rapoartele, chiar eronate fiind, despre descoperirea unor obiecte suspecte a fi IED;
asigurarea reacției de răspuns la o solicitare de asistență EOD în legătură cu o muniție neexplodată care reprezintă o amenințare directă asupra vieții, proprietății sau obiectivelor militare;
asigurarea asanării terenurilor și poligoanelor de muniția rămasă neexplodată în urma tragerilor de luptă/instrucție;
1.2.2. Misiuni secundare
Misiunile secundare ale sprijinului EOD în operații sunt următoarele:
asigurarea suportului tehnic pe timpul investigării juridice a accidentelor cu EO;
antrenarea personalului militar și civil privind modul de acțiune față de minele terestre și UXO;
distrugerea stocurilor de muniții care au devenit periculoase prin deteriorare/distrugere parțială sau armare accidentală;
participarea la investigarea și colectarea probelor tehnice/judiciare în situația producerii unor accidente în care sunt implicate muniții și dispozitive explozive/Explozive Ordnance-EO;
colectarea informațiilor tehnice EOD și a elementelor de muniție, cu scopul exploatării acestora în procesul pregătirii și antrenării operatorilor EOD pe timpul intervențiilor;
asigurarea curățării terenurilor și a poligoanelor temporare de muniția rămasă neexplodată în urma executării antrenamentelor;
asigurarea protecției EOD pe timpul vizitelor VIP în teatrul de operații;
sprijinirea programelor de amnistie prin acordarea asistenței specifice în colectarea și distrugerea munițiilor periculoase, ca parte a programului de protecție a forței al Comandamentului Forței Multinaționale Întrunite/Combined Joint Task Force HQ- CJTFHQ;
sprijinirea activităților de ridicare a probelor, de către echipele de identificare a agenților chimici, biologici și radiologici.
Misiunile secundare ale sprijinului EOD pe timp de pace sunt următoarele:
asigurarea protecției EOD pe timpul desfașurarii unor evenimente sociale;
participarea la investigarea și colectarea probelor juridice în situația producerii unor accidente în care sunt implicate EO;
colectarea informațiilor și a datelor tehnice referitoare la muniția explozivă neexplodată sau defectă de fabricație românească;
distrugerea stocurilor de muniții scoase din folosință, cu durată de depozitare/folosire expirată, excedentare sau care au devenit periculoase prin deteriorare, distrugere parțială sau armare accidentală;
recuperarea munițiilor și armamentelor implicate în accidente grave cu mijloace de transport auto, feroviare și aeriene;
pregătirea personalului unităților militare non-EOD subordonate, pentru executarea recunoașterii munițiilor și dispozitivelor explozive/Explosive Ordnance Reconnaissance (EOR), întocmirea rapoartelor EOR și, în general, privind pericolele asociate lucrului cu munițiile explozive.
1.2.3. Misiuni comune pe timp de pace și pe timpul desfășurării operațiilor
Direct sau prin substructurile sale, misiunile grupului EOD, atât pe timp de pace, cât și pe timpul misiunilor de sprijin de luptă, constau în:
a) recunoașterea/cercetarea traseelor vizitelor VIP militare și civile în zonele militare pe teritoriul național sau teatrele internaționale de operații militare;
b) recunoașterea și identificarea UXO și IED;
c) neutralizarea munițiilor neexplodate (UXO – Unexploded Ordnance) în fostele zone de conflict, pe timpul participării la misiuni de stabilitate;
d) înlăturarea, neutralizarea și distrugerea munițiilor neexplodate (UXO) și dispozitivelor explozive improvizate (IED);
e) asigurarea sprijinului militarilor din alte armate din punct de vedere EOD;
f) neutralizarea IED utilizate în atentate teroriste, care vizează personalul, facilitățile militare și civile;
g) asanarea terenurilor și poligoanelor de muniția rămasă neexplodată în urma executării tragerilor de luptă;
h) asigurarea informațiilor despre posibilele amenințări din punct de vedere EOD;
i) recunoașterea/cercetarea traseelor de deplasare și a raioanelor de dispunere/cartiruire ale eșaloanelor militare;
j) pregătirea condițiilor de introducere în teatrul de operație a forțelor;
k) extracția persoanelor militare și/sau civile din zonele periculoase;
l) recuperarea armamentelor și muniției de la populația civilă din zonele de conflict/post-conflict;
m) asigurarea sprijinului EOD pe timpul desfășurării operațiilor de căutare-salvare și evacuare;
n) colectarea informațiilor tehnice EOD pentru exploatare în procesul pregătirii personalului;
o) dezmembrarea munițiilor și echipamentelor de pe tancuri, tunuri, etc. atunci când este necesară folosirea explozivului;
p) investigarea nemijlocită a incidentelor EO în cadrul MApN.
q) cooperarea cu structurile similare din compunerea Ministerului Administrației si Internelor, Serviciului Român de Informații. și Serviciului de Pază și Protecție pentru realizarea schimbului de informații privind incidentele EOD și desfășurarea în comun a unor acțiuni specifice;
r) distrugerea munițiilor și explozivilor cu durată de depozitare/ folosință depășită, excedentare sau care au devenit periculoase;
s) inspectarea munițiilor din depozite sau a celor aflate asupra trupelor;
CAPITOLUL II. APLICAREA FUNCȚIILOR MANAGEMENTULUI ȘI PROCEDEELE DE LUCRU PENTRU NEUTRALIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE
2.1. Modul de aplicare a principiilor și funcțiilor managementului în activitatea de neutralizare a dispozitivelor explozive
Informarea și comunicarea stau la baza funcțiilor managementului și a deciziei manageriale. Exercitarea funcțiilor managementului și adoptarea deciziilor necesită informații asupra mediului intern și extern al organizației. Fiecare conducător trebuie să elaboreze o decizie pentru o acțiune pe care o va întreprinde ținând cont de latura științifică a managementului (de funcțiile managementului: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea și controlul).
La nivelul subunității, ofițerul E.O.D răspunde de supervizarea activităților E.O.D. inclusiv în ceea ce privește efectuarea propunerilor privind organizarea și înzestrarea unităților (subunităților) E.O.D., precum și comunicarea cu Centrele E.O.D privind stadiul actual al acestora, atât în timpul executării misiunilor și intervențiilor cât și în afara acestora.
2.1.1. Previziunea
Previziunea pentru activitatea E.O.D. trebuie să înceapă cu pregătirea listelor inițiale de personal și materiale, a planurilor operaționale și trebuie să continue pe întreaga perioadă a operațiilor și a activităților. Planificarea mai necesită asigurarea inițială a structurii pe care o conduce, pe baza estimărilor privind activitatea terestră, maritimă și aeriană, în funcție de mediul în care este competent să intervină, introducerea acestora în succesiunea de operații și deplasarea lor ulterioară, pe măsură ce operațiile sunt în progres. Planificarea include redactarea paragrafelor ce sunt introduse în ordinele de operații și alte directive pentru transmiterea informațiilor esențiale, cum ar fi procedurile pentru raportarea incidentelor și dispunerea unităților (subunităților) și a Centrelor de Control E.O.D.
Astfel, se poate observa faptul că in activitatea E.O.D. previziunea respectă principiile sale de bază, fiind un ansamblu de procese prin intermediul cărora se determină obiectivele organizației militare și a componentelor sale, se alocă resursele necesare și se formulează modalitățile de acțiune în vederea realizării acestora.
2.1.2. Organizarea
Organizarea reprezintă ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilește și delimitează munca fizică și intelectuală, componentele lor (mișcari, timpi, operații, sarcini), gruparea acestora pe posturi, formații și compartimente de muncă, precum și atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii, în vederea realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor previzionate.
În esență, organizarea este un proces de divizare a muncii, de precizare a responsabilităților și autoritații, fiecare individ trebuind să știe cine este, ce trebuie să facă, cine este responsabil și pentru ce rezultate.
A organiza activitatea unei structuri militare inseamnă, inainte de toate, a realiza o diviziune a muncii atât pe verticală cât și pe orizontală.
a) Structura EOD de pregătire și evaluare este Centrul de Pregătire EOD, subordonat Centrului de Pregătire pentru Geniu. Acesta asigură:
pregătirea personalului EOR din toate structurile armatei.
pregătirea și evaluarea periodică a operatorilor EOD din toate subunitățile EOD ale armatei;
certificarea șefilor echipelor EOD din toate subunităților EOD ale armatei;
împrospătarea și îmbogățirea cunoștințelor teoretice și practice ale operatorilor EOD prin organizarea unui antrenament centralizat, anual, cu durata de cel puțin două săptămâni;
Organizarea și coordonarea exercitată de ofițerul E.O.D. în vederea rezolvării unei misiuni poate fi următoarea:
primește notificarea despre incident.
stabilește legătura cu Centrul de Control al Incidentului.
inițiază procedura de rezolvare a incidentului.
transmite informația inițială la eșalonul superior; distribuie informația privind amenințarea, conform procedurilor de operare standard.
verifică dacă au fost luate măsurile pentru acțiunea imediată – personal, echipamente, tehnică, mijloace auxiliare;
confirmă natura amenințării sau incidentului.
confirmă sau nominalizează persoanele responsabile pentru gestionarea incidentului (operatorii incidentului).
înștiințează echipa E.O.D. despre:
mijlocul special de transport necesar ajungerii la locul incidentului (elicopter, barcă, etc.);
itinerariul de deplasare;
locul de întâlnire cu comandantul incidentului.
ia legătura cu autoritățile în drept pentru coordonarea și implementarea unui plan general de redirecționare a activităților în zonă.
transmite la eșalonul superior orice solicitare pentru asistență civilă și militară specializată.
transmite la eșalonul superior orice solicitare pentru devierea trenurilor sau, după caz, a navelor și avioanelor.
verifică toate informațiile relevante, actualizate, disponibile la Punctul de Control al Incidentului, pentru a-l ajuta pe operatorul E.O.D. să facă evaluarea situației.
distribuie, de la Punctul de Control al Incidentului, informația privind procedurile E.O.D. care folosesc muniție sau explozivi.
transmite informația eșalonului superior și tuturor unităților (subunităților) interesate.
monitorizează activitățile simultane privind incidentul E.O.D. și controlează stabilirea priorităților în cadrul zonei de responsabilitate.
realocă resursele conform ordinul eșalonului superior.
se informează continuu despre stadiul rezolvării incidentului și raportează mersul acțiunii eșalonului superior.
Pregătirea operatorilor EOD pentru îndeplinirea cerințelor standardului minim de performanță pentru neutralizarea și distrugerea muniției chimice și biologice se realizează prin parcurgerea unui modul suplimentar de pregătire la Centrul de Pregătire pentru Apărare CBRN.
b) Structurile EOD de intervenție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe operaționale:
în măsură să îndeplinească întreaga gamă de capabilități EOD NATO;
capabile să acționeze în condiții de contaminare chimică, biologică și radioactivă;
să fie mobile și desfășurabile independent sau împreună cu unitățile pe care le sprijină;
timp scurt de răspuns la alarmele sau semnalele de anunțare a situațiilor de urgență;
capabile să acționeze ziua și noaptea, în condiții climaterice variate și în orice condiții de risc/amenințare.
Grupul EOD asigură îndeplinirea misiunilor primite pe timp de pace și la război, în teritoriul național și teatrul de operații militare.
Pe timp de pace, grupul EOD asigură intervenția, pentru limitarea sau înlăturarea, după caz, a consecințelor unei situații de urgență, UXO sau IED, care amenință activitățile și obiectivele militare/de împortanță militară din teritoriul național. Intervenția EOD se execută numai ca urmare a unei solicitări de asistență EOD.
Grupul EOD este organizat pe două componente structurale:
componenta de comandă – control;
componenta de execuție/subunitățile de bază EOD.
Componenta de comandă – control este formată din personal specializat EOD și personal non-EOD. Structura componentei de comandă – control este, de regulă, următoarea:
comandantul grupului;
locțiitorul comandantului grupului;
subofițerul cu intervenția EOD;
administratorul grupului/alte funcții administrative.
Subunitățile de bază sunt, de regulă, 7-9 echipe EOD, fiecare cu un șef de echipă și 1-2 operatori EOD. Pentru intervenția la incidentele cu muniții nucleare, șeful echipei EOD trebuie să fie ofițer, calificat EOD.
Echipele EOD sunt de două tipuri, în funcție de numărul de operatori și dotarea tehnică: echipe ușoare și echipe grele. Indiferent de tipul lor, echipele EOD trebuie să fie pregătite să intervină atât la incidentele de rutină cât și la incidentele complexe. La incidentele cu muniții neexplodate, de mare calibru, care necesită echipamente de ridicare și transport adecvate vor fi folosite, cu precădere, echipele EOD grele.
Structurile EOD de intervenție din Forțele Terestre sunt următoarele (Vezi Anexa 2):
Grupul 1 EOD/Centrul de Pregătire pentru Geniu;
Grupul 2 EOD/Corpul 1 Armată Teritorial – stat anexă la B. 96 Ge.;
Grupul 3 EOD/Corpul 4 Armată Teritorial – stat anexă la Comandamentul Bg. 81 Mc.;
Grupa EOD/Batalionul 1 Operații Speciale.
Grupul 2 EOD face parte din forțele destinate NATO și este o subunitate cu capacitate operațională ridicată care are rolul de a sprijini operațiile forțelor diviziei prin asigurarea capabilității de neutralizare a pericolului muniției neexplodate convenționale, NBC și al elementelor asociate periculoase, al dispozitivelor explozive improvizate, inclusiv NBC, care reprezintă o amenințare pentru operațiile diviziei, instalații, personal și/sau materiale.
Grupurile 1 și 3 EOD fac parte din forțele destinate apărării naționale și sunt subunități cu capacitate operațională ridicată care au rolul de a asigura capabilitățile necesare pentru neutralizarea pericolului muniției neexplodate convenționale, NBC și al elementelor asociate periculoase, al dispozitivelor explozive improvizate, inclusiv NBC, care reprezintă o amenințare pentru instalațiile/obiectivele militare, personal și/sau materiale din zonele de responsabilitate. Totodată au rolul de a asigura completarea, la nevoie, a Grupului 2 EOD/D.RO./NATO.
Pe teritoriul național grupurile EOD intervin pentru rezolvarea incidentelor EOD, de regulă, numai în zonele de responsabilitate care le-au fost stabilite.
Zonele de responsabilitate EOD ale grupurilor din Forțele Terestre sunt următoarele:
Grupul 1 EOD/Centrul de Pregătire pentru Geniu – obiectivele militare/de importanță militară, inclusiv zonele lor de siguranță, din compunerea/responsabilitatea Forțelor Terestre, din județele: Arad, Argeș, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Olt, Sibiu, Timiș, Vâlcea. Coordonatorul acțiunilor de intervenție este Centrul Zonal de Control EOD nr. 1 – CZCEOD 1;
Grupul 2 EOD/Corpul 1 Armată Teritorial – obiectivele militare/de importanță militară, inclusiv zonele lor de siguranță, din compunerea/responsabilitatea Forțelor Terestre, din județele: Brăila, Brașov, Buzău, Călăraș, Constanța, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vrancea. Coordonatorul acțiunilor de intervenție este Centrul Zonal de Control EOD nr. 2 – CZCEOD 2;
Grupul 3 EOD/Corpul 4 Armată Teritorial – obiectivele militare/de importanță militară, inclusiv zonele lor de siguranță, din compunerea/responsabilitatea Forțelor Terestre, din județele: Alba, Bacău, Bihor, Bistrița- Năsăud, Botoșani, Cluj, Covasna, Harghita, Iași, Maramureș, Mureș, Neamț, Sălaj, Satu Mare, Suceava, Vaslui. Coordonatorul acțiunilor de intervenție este Centrul Zonal de Control nr. 3 – CZCEOD 3.
În situații de criză sau război, precum și atunci când Grupul 2 EOD participă la operații multinaționale/de stabilitate în afara teritoriului național, zona de responsabilitate EOD a acestuia va fi preluată de către Grupul 1 EOD/Centrul de Pregătire pentru Geniu. Predarea/preluarea zonei se va face în bază unui ordin emis de către Statul Major al Forțelor Terestre. Grupa EOD/Batalionul 1 Operații Speciale va fi întrebuințată pe teritoriul național, în funcție de nevoi, la ordinul Statului Major al Forțelor Terestre.
c) Ofițerii EOD din comandamentele marilor unități și unităților care au în compunere subunități EOD sprijină capabilitățile EOD, având următoarele responsabilități specifice:
asigură diseminarea informațiilor tehnice EOD colectate către subunitățile EOD și structurile interesate;
sprijină statul major în stabilirea priorităților EOD din zona de responsabilitate;
consiliază comandantul în domeniul organizării și întrebuințării forțelor EOD;
asigură introducerea în rapoartele EOD a informațiilor despre munițiile de concepție nouă sau întâlnite pentru prima dată;
d) Biroul EOD/Statul Major al Forțelor Terestre are următoarele responsabilități:
repartizarea subunităților EOD pe Centre Zonale de Control EOD pentru echilibrarea volumului de lucru;
stabilirea sistemului de raportare a incidentelor EOD;
analiza cererilor unităților militare, agențiilor naționale și partenerilor multinaționali sau de coaliție pentru sprijin EOD;
procurarea datelor și informațiilor EOD și asigurarea diseminării acestora către celelalte structuri EOD naționale și aliate;
2.1.3. Coordonarea
Ofițerii EOD din comandamentele marilor unități și unităților care au în compunere subunități EOD sprijină capabilitățile EOD, având următoarele responsabilități specifice:
coordonează pe bază legăturii permanente cu comandanții subunităților EOD, elaborarea ordinelor privind sprijinul EOD;
coordonează activitatea de instrucție a structurilor EOD subordonate;
urmăresc ca ordinele emise să includă detalii referitoare la localizarea/dispunerea subunităților EOD, aria lor de responsabilitate și procedurile de raportare a UXO/IED;
sunt puncte de contact pentru corelarea informațiilor tehnice EOD, trimise din zona de operații și, în acest sens, cooperează îndeaproape cu ofițerul/structura de informații din statul major.
Biroul EOD/Statul Major al Forțelor Terestre are următoarele responsabilități:
coordonarea activității de instrucție a structurilor EOD din Forțele Terestre;
coordonarea sistemului de raportare a incidentelor EOD;
realizarea cooperării cu structurile EOD/similare ale statelor aliate și ale M.A.I, S.R.I., S.P.P;
Asa cum se poate observa mai sus, sunt respectate principiile funcției de coordonare, ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile și acțiunile personalului organizației militare în cadrul previziunilor și organizării stabilite anterior în ceea ce privește dirijarea resurselor, astfel încât acestea să fie disponibile la timpul potrivit, în cantitatea și calitatea stabilită, în scopul atingerii obiectivelor propuse .
2.1.4. Antrenarea
Antrenarea ca funcție a managementului cuprinde ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizației militare să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe bază luării în considerare a factorilor care îl motivează. Scopul antrenării este implicarea cât mai profundă, cât mai eficace a personalului de execuție managerial la realizarea obiectivelor ce-i revin, înțelegerea de către conducător a rolului și particularităților factorului uman în cadrul organizației militare, a motivațiilor oamenilor, practicarea unui stil managerial și stabilirea unor comunicații intense. În condițiile contemporane este nevoie de conducători maturi intelectual și emoțional pentru a asigura eficacitatea unei structuri militare nemaifiind suficiente o strategie sau o organizare mai bună.
Ofițerul E.O.D. răspunde de menținerea stării de pregătire a personalului din subordine și de testarea capacității de îndeplinire a misiunii, în cooperare cu personalul din structurile corespunzătoare. Pregătirea personalului din structurile E.O.D. este o sarcină foarte dificilă ținând cont de vastitatea domeniului în ceea ce privește tipologia munițiilor, explozivilor, diversitatea și caracterul misiunilor ce îi revin. Pregătirea militarilor pe linie E.O.D. cade în sarcina Centrului pentru Pregătirea Specialiștilor din Rîmnicu Vîlcea.
În vederea perfecționării abilităților de lider și consilier s-a venit în sprijinul comandanților de subunități cu două ghiduri practice: Manualul liderului și Manualul consilierului. Aceste documente conțin câteva teme, tratate pe scurt, care oferă comandanților o imagine de ansamblu asupra acestor două problematici. Pe lângă acestea mai cuprind o serie de principii și îndrumări pe care comandanții trebuie să le urmeze pentru a deveni buni lideri și consilieri. Consecințele însușirii acestor principii nu pot să fie decât benefice pentru organizație, întrucât duc la o motivare superioară a personalului din subordine, ceea ce duce la o mai bună îndeplinire a sarcinilor și, în final, la creșterea capacității de luptă a subunității.
“Soldații au o capacitate aproape inepuizabilă de a rezista la suferințe și de a îndura privațiuni, cu condiția să fie convinși căci comandanții lor le poartă de grijă și că faptele lor de arme sunt întelese și apreciate”. (Generalul Eisenhower)
2.1.5. Comanda și controlul
Comanda și controlul structurilor EOD se exercită în conformitate cu prevederile ,,Concepției privind comanda și controlul la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre”, nr. SMFT-26 din 26.06.2005. Comanda și controlul structurilor EOD reprezintă totalitatea activităților desfășurate pentru exercitarea autorității comandanților în conducerea și coordonarea forțelor și mijloacelor la dispoziție în scopul îndeplinirii misiunilor EOD pe timp de război, în situații de criză și pe timp de pace.
Funcția de control reprezintă ansamblul proceselor prin care performanțele organizației militare sunt măsurate și comparate cu obiectivele stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive .
Prin intermediul controlului comandantul subunității se asigură că subordonații se comportă și acționează în conformitate cu planurile, structura și regulile organizației.
Decizia de întrebuințare a subunităților EOD se adoptă, funcție de situație, pe bază recomandărilor structurii/ofițerului EOD din statul major, în urma analizei raportului sau informației despre incidentul EOD.
Comanda și controlul structurilor EOD din Forțele Terestre se realizează utilizând suportul sistemelor tehnice de comunicații și informatice (RTP- STAR, INTRAMAN, RTSC, SIAAB, RRONS).
Subunitățile E.O.D. execută detecție, identificarea, evaluarea în teren, aducerea muniției neexplodate în stare de nefuncționare și distrugerea acesteia. Procedurile de aducere a muniției în stare de nefuncționare trebuie executate numai de subunitățile E.O.D., chiar și atunci când subunitatea E.O.D. are nevoie de consilierea tehnică a specialiștilor din alte domenii.
La încheierea misiunii, subunitatea E.O.D.prin comandantul ei trebuie să anunțe Centrul de Control E.O.D. sau, după caz, eșalonul E.O.D. superior și să trimită un raport cuprinzând acțiunile întreprinse. Comandantul subunității trebuie să se asigure că rapoartele E.O.R. și E.O.D. nu conțin informații clasificate, ci doar acele informații strict necesare rezolvării incidentului, că sunt evaluate prompt și corect.
Biroul EOD/Statul Major al Forțelor Terestre are următoarele responsabilități:
monitorizarea ofertelor de mijloace și echipamente EOD și achiziționarea acestora;
repartizarea subunităților EOD pe Centre Zonale de Control EOD pentru echilibrarea volumului de lucru;
monitorizarea modului de intervenție al structurilor EOD din Forțele Terestre;
raportarea, ierarhic, până la Biroul EOD al Statului Major General despre intervențiile efectuate în scopul actualizării permanente a bazei naționale de date;
Ofițerii EOD din comandamentele marilor unități și unităților care au în compunere subunități EOD sprijină capabilitățile EOD, având următoarele responsabilități specifice:
urmăresc ca ordinele emise să includă detalii referitoare la localizarea/dispunerea subunităților EOD, aria lor de responsabilitate și procedurile de raportare a UXO/IED;
consiliază comandantul în domeniul organizării și întrebuințării forțelor EOD;
Comandantul trebuie să exercite controlul privind:
punerea în funcțiune a Centrului de Control E.O.D. și stabilirea misiunilor specifice E.O.D. pe bază priorităților stabilite de factorii de conducere E.O.D.;
distribuirea echipamentului special E.O.D.;
stabilirea concepției care guvernează misiunile E.O.D. în zonele de operații atribuite;
alarmarea unităților (subunităților) E.O.D. în timpul transportului muniției explozive NBC prin zona lor de responsabilitate.
repartizarea unităților (subunităților) E.O.D. pe zone de responsabilitate pentru a echilibra volumul de lucru;
asigurarea conducerii operaționale și tehnice precum și coordonarea sprijinului pentru transportul aerian, poliția militară, echipele de informații tehnice, echipamentul de geniu și de decontaminare;
stabilirea legăturii pe orizontală și verticală cu structurile militare din sfera de interes, cu forțele de poliție și cu structurile de Protecție Civilă;
stabilirea și menținerea sistemului de raportare a incidentelor E.O.D., stabilirea misiunilor specifice E.O.D. pe bază priorităților stabilite de factorii de conducere E.O.D.;
alocarea de personal și tehnică E.O.D.; verifică dacă acestea îndeplinesc normele de performanță (STANAG-urile);
evaluarea activității unităților (subunităților) E.O.D. și recomandarea distribuirii personalului și tehnicii E.O.D. în funcție de volumul de lucru;
Comanda totală a structurilor EOD se exercită pe timp de pace și la război de către comandamente, în conformitate cu competențele, răspunderile și atribuțiile stabilite în acest scop, prin structurile/ofițerii cu responsabilități EOD, astfel:
Statul Major al Forțelor Terestre. Pentru toate structurile EOD din Forțele Trestre;
Corpul 1 Armată Teritorial- pentru Grupul 2 EOD;
Corpul 4 Armată Teritorial- pentru Grupul 3 EOD;
Centrul de Pregătire pentru Geniu- pentru Centrul de Pregătire EOD și Grupul 1 EOD.
Controlul administrativ al Grupului 2 EOD se va exercita de către Comandamentul B. 96 Ge., iar al Grupului 3 EOD de către Comandamentul Bg. 81 Mc. Aceasta presupune exercitarea autorității cu privire la problemele administrative cum sunt: managementul personalului, aprovizionarea, serviciile, alte probleme incluse în misiunile operaționale ale grupurilor respective.
Structurile de comandă enumerate au și autoritatea de a ordona misiuni EOD.
2.2. Terminologia atacurilor cu I.E.D.
În multe dintre situațiile de luptă întâlnite în teatrele de operații, rănirea sau uciderea militarilor s-a datorat utilizării de către insurgenți a dispozitivelor explozive improvizate. Datorită costului redus pentru confecționarea acestora, a posibilităților minime de detecție, a disponibilității materialelor aferente și a eficacității dovedite, IED-urile au devenit principalele arme ale teroriștilor de pe întreg globul.
Dispozitiv exploziv improvizat / Improvised Explosive Device – IED – este un dispozitiv exploziv amplasat sau confecționat într-un mod improvizat, inițiat prin metode simple/comune, care încorporează materii explozive și/sau substanțe chimice toxice. Acestea se confecționează și se folosesc de regulă cu scopul de a distruge, a deruta și a crea o stare de nesiguranță.
IED-urile sunt dispozitive foarte simple și ieftine. Materialele explozive utilizate sunt de proveniență militară, din comerț, pot fi produse clandestin (în diverse ateliere) sau sunt recuperate din munițiile explozive neexplodate – UXO.
Aceste dispozitive și-au dovedit eficacitatea ca instrumente ale teroriștilor, pe măsură ce complexitatea și ingeniozitatea cu care acestea sunt fabricate au crescut. Principala problemă în cazul acestui tip de amenințare o reprezintă marea varietate a IED-urilor și ușurința cu care acestea sunt realizate, instalate, utilizate și modificate. Pot fi realizate folosind aproape orice tip de material și pot fi detonate folosind o gamă diversificată de sisteme de declanșare. Insurgenții construiesc diferite tipuri de IED-uri, de la foarte simple la cele mai complexe, folosind sisteme electronice avansate de declanșare sau unul simplu atașat unui IED de mărime mai mare.
Deasemenea, dezvoltarea continuă a munițiilor de înaltă tehnologie conduce la proliferarea fără precedent a munițiilor explozive neexplodate / Unexploded Explosive Ordnance – UXO. Din totalul munițiilor folosite pe câmpul de luptă cel puțin 10% rămân neexplodate. Aceste muniții sunt adeseori recuperate de insurgenți și folosite la construirea IED-urilor.
2.3. Clasificarea dispozitivelor explozive improvizate
De-a lungul timpului, odată cu amenințările teroriste din ce în ce mai pronunțate atât pe teritoriul Afganistanului, dar și pe teritoriul altor state din lume (SUA, Marea Britanie, Spania), aceste tipuri de dispozitive s-au dovedit a fi foarte diversificate, dispunând de o serie vastă de materiale de confecționare. În cadrul Biroului EOD al Statului Major General, departament ce se ocupă cu distrugerea și neutralizarea diferitelor tipuri de IED-uri, s-a realizat o clasificare generală a acestor dispozitive, în Ghidul privind modul de acțiune în mediu cu IED din două puncte de vedere:
2.3.1. Clasificarea IED-urilor din punct de vedere tactic
Organizațiile teroriste din Afganistan folosesc a varietate largă de diferite tipuri de dispozitive explozive, de la cele mai simple la cele mai complexe.
Acestea sunt amplasate la locul atacului (în clădiri, pe rutele de patrulare ale forțelor coaliției, în zone urbane aglomerate) sau se recurge la folosirea sinucigașilor pentru producerea unui număr cât mai mare de pierderi de vieți omenești din rândul forțelor coaliției sau a populației civile și de pagube materiale.
Acronimele folosite de forțele coaliției pentru clasificarea IED-urilor ajută la o identificare mai ușoară a acestora, precum și a unei aplicări mai rapide a tacticilor, tehnicilor și procedurilor (TTP) în minimalizarea pagubelor, pe baza a două criterii:
1) În funcție de specificul atacurilor, dispozitivele se clasifică după mai multe criterii, și anume:
a) Metode de întrebuințare (cu/fără sinucigași):
RCIED (Radio-Controlled IED) – IED inițiat prin comandă radio, este cel mai des dispozitiv utilizat în teatrul de operații. Este inițiat electronic de la distanță cu o metodă fără fir (stații de emisie-recepție, telecomenzi, telefoane mobile) și are în compunere o încărcătură de exploziv pentru a cauza maximum de răniți și pagube;
Fig.2.1. RCIED
CWIED (Command-Wire IED) – dispozitiv inițiat prin fir, care oferă adversarului avantajul unei siguranțe mai mari de funcționare decât cele radiocomandate, dar în același timp distanța față de locul atacului este mai mică datorită lungimii insuficiente a firelor electrice utilizate;
Fig.2.2. CWIED
VOIED (Victim Operated IED) – IED inițiat de către victimă prin acțiuni de apăsare, ridicare, descărcare, eliberare, de tracțiune etc.
Fig.2.3. VOIED
– VBIED (Vehicle Borne IED) – dispozitiv instalat pe vehicul, ce are în compunere un sistem de activare manual și o încărcătură de exploziv, ambele plasate în vehicul. Pentru detonarea încărcăturii de exploziv este fundamentală folosirea unui sinucigaș în scopul optimizării momentului detonării. Cele care nu folosesc sinucigași pot fi inițiate de la distanță prin diferite metode (comandate prin fir, comandă radio, mecanisme cu întârzietor de timp etc.). Mai pot fi folosite IED-uri din aer ABIED (Air Borne IED – atac sinucigaș cu avionul).
Fig.2.4. VBIED
LVBIED (Large Vehicle Borne IED) – IED instalate pe camioane, autospeciale de vidanjare, de evacuare a deșeurilor menajere sau altele încărcate cu sute de kilograme de explozivi.
Fig.2.5. LVBIED
PBIED (Person Borne IED) – IED purtat și inițiat de un sinucigaș, alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv, un detonator electric și o sursă de energie electrică prevăzută cu un întrerupător. Se folosește de asemenea și un sistem de inițiere de rezervă (un întârzietor de timp sau o telecomandă) pentru cazul în care sinucigașul ezită în detonarea încărcăturii.
Fig.2.6. PBIED
Passive Infrared IED – dispozitivul folosește unde infraroșii care declanșează explozia.
Fig.2.7. IED pe bază de unde infraroșii
Home Made Explosives (HME) – dispozitive explozive alcătuite dintr-o combinație de ingrediente/substanțe întâlnite în comerț; cel mai des utilizate substanțe sunt nitratul de amoniu și pudra de aluminiu.
Metode de amplasare:
IED statice (diferite tipuri de cutii, containere, vehicule staționate, bombe, cadavre de animale);
Fig.2.8. Cadavru de măgar umplut cu exploziv aflat lângă șosea
IED mobile (vehicule aflate în mișcare, vapoare, avioane, vehicule
telecomandate, biciclete, atentatori sinucigași etc.);
Fig.2.9. Motocicletă folosită la un atac
IED lansate (cocktail-uri Molotov, rachete, mortiere etc.).
Fig.2.10. Soldat cuprins de flăcări după un atac cu cocktail Molotov
Numărul IED-urilor folosite la un atac
În funcție de importanța obiectivului de distrus, insurgenții folosesc un anumit număr de dispozitive pentru maximizarea pagubelor. – Dispozitiv principal;
Dispozitiv dublat de altele secundare.
Fig.2.11. Dispozitive principale și secundare
Elemente geometrice ale unui atac cu IED:
Distanța până la țintă – în cazul unei distanțe mici se folosesc dispozitive comandate prin fir (CWIED), iar dacă distanța este mai mare, insurgenții utilizează sisteme comandate prin frecvență radio sau cu întârzietor de timp (RCIED);
Vedere directă – momentul de detonare al dispozitivului este determinat de către inițiator în vederea distrugerii unui număr cât mai mare de persoane și/sau materiale;
Considerații geografice:
Căi de acces/ieșire – în cazul unui atac asupra unei clădiri, adversarul cunoaște căile de acces ale clădirii și implicit locul potrivit pentru amplasarea dispozitivului;
Fig.2.12. IED găsit la intrarea într-o fabrica
Atacuri cu IED executate pe rutele de patrulare a forțelor coaliției
Fig.2.13. Explozie pe ruta de patrulare
IED amplasate la distanță față de drum – folosite pentru o detectare cât mai dificilă din partea forțelor coaliției, insurgenții ascund dispozitivele în afara limitelor în care se execută cercetarea pentru descoperirea IED (în afara acostamentelor). Majoritatea acestora sunt ascunse la punctele de trecere sau la punctele de întoarcere de pe rutele de patrulare, unde vehiculele forțelor coaliției trebuie să oprească sau să încetinească pentru a executa manevra.
Mascarea IED – lucru elementar în ascunderea dispozitivelor explozive improvizate, mascarea poate fi realizată de către orice obiect de mărimea unui proiectil de artilerie. În cazul în care acestea nu sunt bine mascate înseamnă că insurgenții nu au avut timp suficient pentru amplasarea IED. În Afganistan sunt echipe care curăță părțile laterale de mizerii, obstacole, valuri de pământ și chiar nivelează acostamentele pentru a facilita observarea unor eventuale obiecte suspecte. Patrulele trebuie să raporteze orice schimbare de pe ruta lor, deoarece inamicul studiază continuu acțiunile forțelor coaliției și profită de orice ocazie i se oferă pentru a-și finaliza atacul.
Considerații ambientale:
Vizibilitate
Ora din zi (zi/noapte)
Vremea (senin/ceață/ploaie/…)
Fig.2.14. Furtună de nisip
Indiferent de condițiile meteorologice, pe timp de război inamicul se va folosi de tot ce are la dispoziție pentru a-și crea un avantaj în luptă. „Au fost executate atacuri cu IED pe timpul inundațiilor, când toată lumea era ocupată cu salvarea vieților, pe timp de noapte sau pe timpul furtunilor de nisip și au fost amplasate IED cu atâta meticulozitate încât a fost luată în considerare poziția în care se va afla soarele (la răsărit), la ora în care patrula va trece prin dreptul IED pe direcția normală de deplasare.”
2) În funcție de rezultatele urmărite de insurgenți, dispozitivele explozive se clasifică:
Anti-blindaj;
Anti-vehicul;
Anti-infrastructura;
Anti-personal;
Identificarea TTP;
Anti-aeronave;
Inamicul observă continuu modul de acțiune al trupelor coaliției și va apela la serviciul copiilor, localnicilor sau altor mijloace în scopul culegerii de informații pentru reușita atacurilor cu dispozitive explozive improvizate. De asemenea, mișcările în câmpul tactic trebuiesc executate ca urmare a unui raționament și nu ca un automatism, hotărârea aplicării unei tactici potrivite și avantajoase militarilor din teren, astfel încât inamicul să nu poată ști care vor fi următoarele acțiuni întreprinse de militari. Aplicarea cunoștințelor din mai multe SOP-uri (Standard Operating Procedures) este la îndemână în astfel de cazuri, pentru derutarea inamicului.
2.3.2. Clasificarea IED-urilor din punct de vedere tehnic
Recunoașterea diferitelor componente ale unui IED este importantă pentru toți militarii care participă la misiuni în teatrele de operații, dar mai ales de către militarii din punctele de control al traficului și al accesului și de către membrii patrulelor și convoaielor. Descoperirea indiciilor de demascare a unui IED poate schimba total cursul unui eventual atac al insurgenților și poate salva vieți, atât cea proprie cât și pe cea a camarazilor.
Atentatul cu bombă este cel mai des utilizat, bomba sau „arma săracului” fiind cea mai populară în rândul acțiunilor teroriste deoarece este ieftină, ușor de produs și asamblat, dificil de detectat, cu adaptabilitate la o gamă largă de necesități.
Deși pe plan extins IED-urile diferă ca formă și mărime, în principiu elementele componente ale acestora sunt comune și constau în: 1) Corpul dispozitivului sau container;
În mod obișnuit, pentru realizarea corpului unui dispozitiv exploziv improvizat se poate utiliza orice tip de container/vas care ajută la menținerea și transportul încărcăturilor explozive, începând cu bagaje, țevi, canistre, bidoane, sticle, anvelope, cutii, serviete, vehicule, inclusiv cadavre de animale sau persoane. Dar și alte obiecte pot fi pregătite ca IED, în funcție de tipul și condițiile atacului.
2) Sursă de curent (energie electrică);
Pentru declanșarea dispozitivelor explozive se folosește:
sursă de curent electric continuu (tensiune de 1.5, 6, 9 și 12 volți);
sursă de curent electric alternativ (tensiune de 110 și 220 volți).
3) Conector sau dispozitiv de comutare al IED în poziție de funcționare sau sigură;
a) Conectoare comandate – utilizarea acestor tipuri de conectoare oferă avantajul inamicului de a observa personalul militar și de a iniția dispozitivul de la distanță, câștigând în același timp avans față de eventualele forțe angajate în urmărirea lui.
IED inițiate prin fir (CWIED) – folosirea firelor foarte subțiri face ca detectarea vizuală a dispozitivului de către forțele coaliției să fie mai dificilă și implicit riscul unui atac să fie iminent;
IED inițiat prin comandă radio (RCIED) – insurgenții folosesc alarme auto modificate, telecomenzi auto pentru închidere centralizată, telecomenzi pentru mașini și avioane de jucărie, sonerii fără fir, telefoane mobile și aparate de emisie-recepție;
b) Conectoare cu întârzietor de timp – separă sursa de curent de capsa detonantă electrică, ce-i oferă inamicului un sistem de utilizare mai sigur, dar și timp pentru a pleca de la locul amplasării dispozitivului:
IED inițiat de dispozitiv cu întârzietor de timp mecanic (ceas, temporizator de mașină de spălat);
IED inițiat de dispozitiv cu întârzietor de timp electronic (din compunerea unui aparat video sau unul comercial);
IED inițiat de dispozitiv cu întârzietor de timp bazat pe reacții chimice sau tehnologii avansate.
c) Conectoare acționate de victimă (VOIED) – dispozitive la care inamicul a adăugat mine-cursă, devenind astfel dispozitive capcană acționate de mișcările sau acțiunile victimei. „Sistemele de inițiere diferă de la sisteme simple, rudimentare cum ar fi cele confecționate din cârlige de rufe, până la dispozitive mult mai complicate care au la bază contactoare cu mercur”.
4) Mecanismul de inițiere al IED:33 a) Electric
Improvizat – becuri electrice/becuri de blitz;
Neimprovizat fire incandescente, amorse/aprinzătoare/capse detonante; b) Non-electric
Improvizat – percuție, căldură;
Neimprovizat – fitil ordinar, întârzietoare pirotehnice,percutoare, capse/amorse detonante/detonatoare.
5) Încărcătura explozivă: în funcție de tipul misiunii, de locul unde va fi amplasat, de substanțele la care au acces insurgenții, se folosesc explozivi ca: hexogenul, tetrilul, pentrita, trotilul, fitilul detonant, semtex, flex-X, dinamita, explozivi binari, agenți de rupere, emulsii, pulberi. (vezi anexa 1)
Marea varietate a explozivilor, maleabilitatea unora dintre ei și nenumăratele feluri de a concepe detonatorii permit transformarea practică a oricărui obiect, cât de obișnuit, într-un dispozitiv exploziv. Declanșarea se poate face electric, fotoelectric, chimic, prin presiune, prin frecare etc. și poate fi instalat pe o ușă, o fereastră, într-un bec electric, un televizor sau un radio, un telefon etc. Cu toate acestea, este dificil de pus la punct astfel de mecanisme și adesea nu funcționează cum ar trebui sau chiar îl omoară pe cel ce îl confecționează sau pe cel ce îl instalează.
În timp ce dispozitivele explozive folosite până în prezent în Afghanistan au fost cu precădere IED-uri convenționale, în ceea ce privește modalitatea de amplasare cât și mecanismul de inițiere variază din ce în ce mai mult, lucru care implică apariția de noi provocări pentru trupele proprii aflate în misiune.
Pentru confecționarea unui dispozitiv exploziv improvizat inamicul folosește materiale explozive și muniție militară, printr-o metodă/tehnică ce decurge din mai bună cunoaștere a anumitor tehnologii, aspect, materiale, fenomene sau din simplul fapt că dispune doar de câteva tipuri de materiale. Fiind instruiți de persoane care au beneficiat de pregătire militară sau civilă specifică acestui domeniu, fără a folosi echipamente performante, ci doar unelte rudimentare, insurgenții au demonstrat faptul că se pot confecționa o mare varietate de dispozitive explozive improvizate cu o amploare deosebită în rănirea și/sau uciderea personalului militar și civil aflat în teatrele de operații.
Cunoașterea diferitelor tipuri de dispozitive explozive improvizate ajută la o mai bună recunoaștere și observare a acestora, fapt ce duce la neutralizarea și distrugerea lor în condiții de siguranță și cu minimalizarea efectelor lor. De aceea, este recomandat ca, înainte de plecarea în teatrele de operații și nu numai, tot personalul, atât militar, cât și civil, să ia parte la cursuri de cunoaștere a tipurilor de dispozitive pentru a putea ști cum să reacționeze în cazul unui astfel de atac din partea organizațiilor teroriste.
2.4. Succesiunea evenimentelor și considerații referitoare la un incident IED.
1. Ordinul de misiune
Echipele EOD primesc ordine de misiune numai de la o autoritate unică, fiind necesară existența unei singure autorități care să dea ordin de misiune; celelalte structuri colaborează cu autoritatea unică. Este foarte important ca la primirea ordinelor de misiune să se obțină suficiente informații pentru a se putea lua decizia dacă este nevoie de un al doilea operator EOD sau dacă este necesară folosirea echipamentelor speciale.
2. Planificarea itinerariului.
Planificarea atentă a itinerariului de deplasare pentru a evita zonele cu risc ridicat este de cele mai multe ori necesară.
3. Scurtă informare.
Toți membrii echipei trebuie să fie informați pe scurt, comunicâdu-li-se informații generale referitoare la IED.
4. Verificarea echipamentului.
Este necesară verificarea existenței echipamentului complet și funcționalitatea acestuia. Este recomandat să se conceapă un plan de încărcare și verificare astfel încât orice articol să poată fi găsit cu ușurință chiar și pe întuneric. Echipamentele valoroase, cum ar fi aparate de fotografiat, binocluri, reportofoane etc. trebuie să fie depozitate într-un loc sigur pentru a preveni furtul lor.Unele echipamente necesită un grad mărit de securitate și la fiecare întoarcere la bază trebuie să fie depozitate în siguranță,
5. Deplasarea.
Echipa EOD poate cuprinde până la trei vehicule și este răspunderea comandantului și primului vehicul ca toate mașinile să rămână în convoi. Înainte de a părăsi bază se stabilește legătura radio (de obicei cu autoritatea care dă ordinul de misiune). Apoi se execută deplasarea pe itinerariul stabilit respectând regulile de circulație, lumina albastră și sirena folosindu-se doar în cazurile în care natura misiunii justifică această acțiune.
6. Sosirea la locul incidentului.
Un membru al echipei EOD trebuie să raporteze autorității de comandă că echipa a ajuns la locul incidentului, , iar comandantul acesteia și operatorii EOD se prezintă la comandantul incidentului.
Comandantul echipei EOD nu trebuie să uite că responsabilitatea sa este dispozitivul exploziv, siguranța vieții și a bunurilor precum și restabilirea normalității cu ajutorul forțelor de securitate (sunt incluse atât forțele de ordine civile și cele militare) care acționează la recomandarea sa. De asemenea, comandantul echipei EOD are misiunea de a fi consilier al comandantului incidentului. El trebuie să nu își asume atribuțiile acestuia.
7. Comandantul incidentului comunică comandantului grupei și operatorilor EOD tot ce știe despre situația existentă și detaliază activitățile întreprinse pentru evacuarea și împrejmuirea locului incidentului (raza standard de siguranță este de cel puțin 100 de metri pentru un incident cu obiecte de tipul cutiilor obișnuite și de cel puțin 200 de metri pentru o mașină capcană sau pentru un obiect suspect IED mai mare). Raza de siguranță poate fi micșorată în cazul existenței clădirilor care acționează ca un paravan reducând astfel, în caz de funcționare, efectul dispozitivului exploziv.
8. Punct de control EOD.
Punctul de Control EOD reprezintă o locație din care echipa EOD poate acționa și care să-i asigure o bună protecție împotriva obiectului suspect IED precum și împotriva altor posibile acțiuni teroriste cum ar fi tirul lunetiștilor. Această locație trebuie să fie în interiorul zonei de siguranță si trebuie stabilit după contactul inițial.
Pe cât posibil, comandantul incidentului trebuie să stea la punctul de Control EOD dar acest lucru nu este întodeauna posibil și de aceea trebuie să existe mijloace directe de comunicație cu el (de exemplu utilizarea echipamentului de comunicații EOD l-ar putea menține în contact direct cu operatorul EOD ) tot timpul. La poziționarea Punctului de Control EOD, trebuie avut în vedere faptul că la detonarea unei bombe ferestrele aflate pe direcția suflului sunt proiectate în interior, pe când cele care nu sunt pe direcția suflului (de exemplu după colț) sunt proiectate în mod normal în afară. În astfel de cazuri dacă Punctul de Control EOD se află după colțul unei clădiri cu mai multe etaje acesta poate fi împroșcat cu cioburi de sticlă și chiar cu bucăți de țiglă. De asemenea, la Punctul de Control EOD se află în mod normal martorii care urmează a fi chestionați de către operatorul EOD.
9. Evacuarea.
Dacă incidentul se petrece intr-o clădire cu mai multe etaje și dacă evacuarea se poate face numai prin apropierea dispozitivului exploziv improvizat, populația din clădire ar putea fi în siguranță la două sau mai multe etaje deasupra acestuia. O altă alternativă este aceea de a apela la pompieri pentru evacuarea persoanelor de la etajele superioare ale clădirii, pe partea clădirii care este cea mai îndepărtată de dispozitivul exploziv.
Este recomandat ca acolo unde există ieșiri alternative sigure într-o clădire, ieșirile de lângă dispozitiv să fie blocate iar evacuarea să se facă pe la ieșirile sigure.
Nu trebuie să existe păreri contradictorii referitoare la recomandările privind problema evacuării imobilelor în cazul descoperirii unui dispozitiv exploziv improvizat (IED).
10. Decizia de evacuare a clădirii la descoperirea unui dispozitiv exploziv improvizat este a administrației și nu a operatorului EOD. Dacă administrația decide să nu evacueze clădirea, operatorul EOD, nu poate acționa asupra dispozitivului exploziv improvizat deoarece îl poate declanșa și poate pune în pericol persoanele aflate în clădire.
11. Tehnica de chestionare.
Toți martorii care dețin informații despre modul în care a fost amplasat dispozitivul exploziv improvizat sunt chestionați după întâlnirea cu comandantul incidentului și după ce zona de siguranță a fost evacuată și împrejmuită,.
12. Observarea.
Operatorul EOD observă dispozitivul exploziv și zona înconjurătoare, însa numai după aflarea de la martori a tuturor detaliilor cunoscute,. El face acest lucru de la distanță și nu trebuie să se apropie de IED numai pentru a-l privi, deoarece se expune unui risc major fără a fi necesar. Poate utiliza un binoclu, din diferite puncte avantajoase, de la o distanță de siguranță față de dispozitiv sau poate folosi un dispozitiv telecomandat cu echipament TV cu circuit închis. Dacă alege a doua variantă, atunci este indicat ca acesta să fie folosit și ca echipament pentru aducerea dispozitivului în stare sigură (de exemplu disruptor).
13. Contramăsuri electronice.
Înainte de a acționa asupra dispozitivului exploziv, operatorul EOD așteaptă de la comandantul incidentului confirmarea că zona este împrejmită și păzită și că toate activitățile de evacuare au fost finalizate.
Contramăsurile electronice (dacă este cazul ) trebuie să fie ordonate în această fază. Acestea constă în interdicția operatorului EOD de a se apropia de dispozitivul exploziv cu aparate electrice generatoare de câmp magnetic sau electric, cum ar fi : telefon mobil, stație mobilă, dispozitiv de comunicație prin fir, aparat radio sau orice alt aparat electric.
14. Analiza situației.
Elementele pentru realizarea unei analize a situației:
confirmarea categoriei incidentului;
stabilirea traseelor de apropiere și de ieșire (în cazul ambelor tipuri de intervenție, manuală și cu mijloace telecomandate ). Acest lucru este important mai ales în cazul abordării manuale a dispozitivului și trebuie să se țină seama de alte pericole secundare cum ar fi explozivi, declanșatoare etc;
aprecierea cantității maxime de exploziv, prin observare directă și, atunci când este posibil, ca rezultat al informațiilor furnizate de martori;
planificarea unei proceduri de aducere în stare sigură.
aprecierea efectului probabil asupra țintei (de exemplu, în cazul unei clădiri, explozia dispozitivului exploziv improvizat poate provoca un incendiu sau poate afecta și alte clădiri din apropiere). Abilitatea de a face astfel de aprecieri/estimări se dezvoltă în timp. Dacă operatorul EOD nu are suficientă experiență privind comportarea construcțiilor la șocul exploziilor se cere aprecierea unui inginer constructor, expert în structuri;
decizia de a apela la sprijinul altor structuri (recomandări de la pompieri, regiile de gaze, apă, electricitate etc). Dacă este posibilă izbucnirea unui incendiu, pompierii trebuie avertizați și dacă hotărăsc să vină la locul incidentului, se stabilește cu comandantul incidentului ca aceștia să nu treacă prin împrejmuire, să primească un traseu și un punct de întâlnire;
15. Reguli de bază care trebuie reținute
Apropierea se face numai după un timp minim de siguranță după abordarea cu mijloace telecomandate, atunci când efectul dislocării dispozitivului nu poate fi văzut, Atunci când abordarea cu alte mijloace telecomandate nu este posibilă, operatorul EOD trebuie, în situația în care timpul permite, să solicite recomandări de la autoritatea care a ordonat misiunea, înainte de a realiza operațiuni ce implică un grad de risc.
Regula ,,Operațiunile de înlăturare a dispozitivelor încep imediat, indiferent de risc” se aplică numai atunci când viața altor persoane este în pericol, adică în incidente de categoria A. Pentru alte tipuri de situații în afara categoriei A, o abordare manuală se poate utiliza numai după scurgerea unui timp minim de siguranță.
16. Planificarea procedurii de aducere în stare sigură
16.1. Acționare de la distanță
Prima întrebare pe care operatorul EOD trebuie să și-o pună este ,,Pot să acționez asupra dispozitivului exploziv de la distanță?” și trebuie să exploateze fiecare cale pentru metodele de atac de la distanță.
Dacă cel mai rău lucru posibil implică un grad de risc inacceptabil, atunci se renunță la acea metodă și se alege alta pentru a reduce riscul.
Aceasta impune trecerea în revistă a tuturor echipamentelor aflate la dispoziție pentru acest tip de atac, întrebându-se pentru fiecare în parte:
,,Dacă îl utilizez…………..
…Care este cel mai bun lucru care se poate întâmpla?
…Care este cel mai probabil lucru care se poate întâmpla?
…Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”
Numai după ce au fost analizate toate metodele cu mijloacele telecomandate (luând în calcul și improvizațiile) se face alegerea finală.
Este evident că trebuie aleasă acea metodă prin care se obțin cele mai mari șanse de a neutraliza dispozitivul și care implică numai riscuri acceptabile.
Decizia se ia numai după o dublă verificare a schemei decizionale. Dacă decizia finală este aceeași atunci se procedează la detalierea planului de acțiune. Un atac cu mijloace telecomandate se aplică imediat ce se primește confirmarea că zona a fost evacuată, fără a mai fi necesar să se aștepte trecerea timpului de siguranță.
16.2. Manual
Această abordare se folosește numai după ce au fost explorate toate metodele de atac de la distanță. Este recomandat ca, dacă timpul permite, înainte ca operatorul EOD să se supună riscului, să fie raportat pe scară ierarhică faptul că nu se poate ataca dispozitivul de la distanță. Dacă abordarea manuală se confirmă, prima întrebare pe care și-o pune operatorul EOD este: ,,Pot să mă apropii de dispozitiv numai pentru a putea folosi sistemul cu cârlig ca să deplasez dispozitivul la o locație unde se poate acționa asupra lui cu mijloace telecomandate?”
Dacă decizia este să acționeze numai manual pentru a aduce dispozitivul în stare sigură, atunci, pentru a alege cea mai indicată și sigură metodă, operatorul își pune aceleași întrebări pentru fiecare tehnică în parte, și anume: ,,Dacă o utilizez… care va fi cel mai probabil, cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”. Numai aplicând această metodă de selecție se va face alegerea finală.
Dacă cel mai rău lucru posibil implică un risc inacceptabil atunci se va alege altă metodă prin care se reduce riscul. O metodă bună în alegerea procedurii posibile de aducere a dispozitivului în stare sigură este aceea de a compara numărul necesar de apropieri (considerând că s-ar putea să fie necesară o a doua apropiere în cazul în care după prima nu s-a obținut rezultatul dorit, de exemplu cârligul s-a desprins). Este evident că metoda cea mai sigură este cea care implică cel mai mic număr de apropieri.
Alt lucru important de care trebuie să se țină cont este reducerea duratei de timp în care operatorul se expune pericolului. Orice posibilitate de reducere a acestui timp trebuie luată în calcul. Se poate considera o tehnică bună realizarea unei singure apropieri pentru așezarea unei încărcături de distrugere cât mai aproape posibil dar fără a atinge sau înlătura dispozitivul. Această tehnică este acceptabilă pentru dispozitivele explozive amplasate în zone lipsite de construcții și facilități sau nepopulate.
17. Perioada de așteptare de siguranță
După fiecare acțiune reușită, operatorul EOD trebuie să ia în calcul în cadrul procedurii de aducere în stare sigură timpi intermediari de așteptare. Aceste perioade de timpi sunt mai scurte decât primul timp de așteptare cu aproximativ 10 minute. Motivul pentru care se aplică acești timpi intermediari de așteptare este determinat de posibilitatea existenței sistemelor de armare secundare, fiind necesar să se asigure o perioadă de așteptare de siguranță înainte să se execute apropierea de dispozitiv, cu excepția incidentelor de categoria A. Toate aceste intervale de timp de așteptare trebuie să varieze, pentru a preveni ca teroriștii să observe un anume model de acțiune și să-l asocieze cu un anume operator. Acest lucru ar putea da teroriștilor posibilitatea de a construi un anume tip de dispozitiv, pentru un anumit operator ce este posibil să intervină, având avantajul cunoașterii schemei standard de intervenție a acestuia.
Operatorul EOD trebuie să reziste presiunilor făcute de ofițerii de rang superior ai forțelor de ordine pentru a nu respecta timpii de așteptare de siguranță în scopul rezolvării mai rapide a incidentului. Aceste presiuni trebuie contracarate în mod ferm și politicos (chiar diplomatic) explicând că apropierea de dispozitiv înainte de scurgerea timpilor de așteptare de siguranță este interzisă prin instrucțiuni specifice.
18. Protecția
Trebuie acordată o atenție deosebită măsurilor de siguranță care ar putea fi luate pentru protecția operatorului EOD. Considerațiile sunt următoarele:
, se poartă căști de protecție.
dacă vehiculul EOD este blindat atunci poate fi utilizat pentru a realiza apropierea inițială sau chiar poate fi poziționat într-un punct intermediar pentru a reduce timpul în care operatorul EOD este expus pericolului;
,purtarea costumului de protecție asigură protecția necesară operatorului EOD?”. De exemplu, anumiți explozivi artizanali sunt foarte sensibili la apăsare și frecare. După utilizarea disruptorului este posibil ca încărcătura de exploziv să fie împrăștiată în imediata vecinătate: următoarea apropiere poate fi periculoasă și utilizarea unui costum EOD poate asigura protecția necesară. O altă tehnică folosită în această situație este stropire cu apă a zonei de împrăștiere a explozivului atunci când are loc apropierea;
Nici o măsură de protecție nu poate oferi o siguranță absolută pentru operatorul EOD care, din acest motiv, nu trebuie să fie cuprins de o falsă senzație de securitate.
19. Discuții și scurtă informare
Planul complet trebuie discutat cu asistentul operatorului EOD, care poate fi un alt operator EOD sau un șofer EOD experimentat imediat după luarea deciziei privind procedura finală de aducere în stare sigură care este utilizată,. Acesta poate ridica anumite probleme pe care șeful de echipă le-a omis. După aceste discuții membrii echipei EOD sunt informați pe scurt asupra procedurii de aducere în stare sigură propusă și asupra activităților pe care trebuie să le desfășoare pentru sprijin.
Trebuie făcută o scurtă informare la care participă comandantul incidentului, reprezentanți ai pompierilor și ai serviciilor publice, cărora li se prezintă care sunt acțiunile lor în fiecare fază și care sunt rezultatele posibile ale procedurii de aducere în stare sigură. Nu este necesar să se explice această procedură în detaliu, ci este suficient să se spună, de exemplu, că echipamentul este folosit pentru inițierea unei explozii controlate care poate cauza sau nu o detonație puternică. Forțele de ordine trebuie să rămână la adăpost până aud/văd semnalul pe care operatorul EOD dorește să-l stabilească prin intermediul unui sistem de semnalizare.
20. Implementarea procedurii de aducere în stare sigură
În cazul în care operatorul EOD simte că pierde prea mult timp în apropierea dispozitivului, fapt care indică anumite neajunsuri ale planului sau în aplicarea acestuia, operatorul EOD trebuie să se retragă și să replanifice operațiunea. De asemenea, cînd se află în fața dispozitivului pentru prima dată, operatorul EOD trebuie să întrebe:
a) ,,Este vreo acțiune impusă de faptul că au fost aduse anumite piese de echipament?”. În cazul acesta operatorul EOD se va întoarce, va replanifica și va obține echipamentul necesar;
b) dacă procedura propusă se poate aplica. Se poate întâmpla să apară noi factori. Dacă planul nu se poate aplica, operatorul EOD trebuie să se retragă și să replanifice operațiunea;
c) dacă este posibil ca, în urma unei acțiuni, dispozitivul să fie mișcat sau deranjat. Dacă acest lucru este posibil, atunci operatorul EOD trebuie să se retragă și să replanifice operațiunea;
d) ,,Este echipamentul poziționat pentru a da cele mai bune rezultate?”.
Operatorul EOD nu trebuie să rămână ancorat în urmărirea planului său, ci trebuie să fie flexibil și să nu uite că siguranța sa este mai presus de orice. Dacă activitățile analizate și aplicate în adoptarea procedurii inițiale se modifică în urma apariției unei situații neprevăzute (de urgență), este posibil să fie necesară abandonarea planului inițial.
Operatorul EOD trebuie să analizeze după fiecare acțiune reușită (indiferent dacă s-a realizat cu mijloace telecomandate sau manual) următoarele:
a) ,, Când este posibilă următoarea apropiere a operatorului?” (se aplică un timp de siguranță înainte de această apropiere);
b) Niciodată și în nici un moment nu se taie în dispozitiv (ambalajul sau carcasa obiectului suspect, fire, cabluri sau alte elemente componente) fără a fi absolut sigur că totul din interiorul dispozitivului a fost văzut.
c) ,, Este încă aplicabil următorul pas planificat în procedura de aducere în stare sigură?” Dacă nu se replanifică înaintea apropierii de dispozitiv;
d) …“Pot fi observate efectele acțiunii asupra dispozitivului” ? Acest lucru poate fi obținut prin deplasarea altor membrii ai echipei la alte puncte de observație laterale pentru a raporta ceea ce văd. Pentru aceasta, echipamentul de comunicații EOD este cel mai potrivit:
e) ,, Dacă apropierea anterioară a fost făcută personal de către operator, se poate face acum o apropiere cu mijloace telecomandate? ”;
f) ,, S-au luat cele mai potrivite unelte?” (de exemplu sistemul de cârlige și frânghii) înainte de următoarea apropiere planificată. Nu se face apropierea cu mâinile goale, întrucât aceasta constituie o apropiere periculoasă care nu determină nici un rezultat pozitiv (nu te apropii doar ca să observi);
g) ,, Când este sigur să se adune resturile pentru dovezi judiciare?”;
21. După rezolvarea incidentului
După ce procedura de aducere în stare sigură este finalizată și au fost colectate probele judiciare, se poate da ,, Totul în ordine” . Operatorul EOD trebuie să mulțumească comandantului incidentului și reprezentanților celorlaltor servicii publice pentru sprijin și trebuie să raporteze înainte de părăsirea locului, pe scurt autorității care a dat ordinul de misiune, detalii privind rezolvarea incidentului. Imediat după misiune se întocmește raportul și eventual documente referitoare la îndeplinirea misiunii.
CAPITOLUL III. ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR DE LUCRU ȘI REZOLVAREA CONCRETĂ A UNUI INCIDENT EOD, PE BAZA PROCEDURILOR DE LUCRU STANDARD
1. Situația și contextul în care se acționează
Ministrul Apărarii Romaniei și-a programat o vizită în Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” din Sibiu pentru luna Aprilie 2014. El dorește să aibă o discuție cu studenții academiei despre necesitatea colaborării cu militarii din alte țări NATO pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor comune și să țină o prelegere în fața întregului personal despre importanța participării trupelor române în teatrele de operații din Afganistan.
Ministrul va ajunge în Sibiu în data de 09.04.2014 la orele 12:00, prelegerea fiind anunțată la 13:00. Ministrul se hotărăște să modifice structura întâlnirii, nerezumându-se la ținerea un discurs, ci hotărând să fie în mijlocul publicului pentru o mai bună interacțiune cu personalul, având ca suport un material în format electronic. Locația aleasă pentru întâlnire este aula academei. Drept urmare, în cadrul academiei încep pregătirile organizatorice care sunt perturbate de un eveniment neprevăzut: la ridicarea pupitrului în cadrul reorganizării spațiului interior al aulei se observă existența unei tăieturi in mochetă de dimensiune medie din care ies două fire.
2. Măsuri preliminarii
Ofițerul de serviciu este înștiințat cu privire la situația existentă și deoarece există semne care indică faptul că obiectul ar putea fi un dispozitiv exploziv improvizat (IED) amplasat în acest loc cu scopul de a-l elimina pe atașatul militar american, acesta anunță comandantul despre existența obiectului și propune amânarea vizitei până la stabilirea naturii, provenienței și gradului de risc generat de acesta. Ofițerul de serviciu întocmește raportul despre un incident cu muniție explozivă EOINCREP (vezi anexa 2), după care ia legătura cu specialistul EOR al unității. La sosirea la locul incidentului, specialistul EOR analizează EOINCREP și încearcă să afle cât mai multe date despre obiectul suspect observându-l din mai multe poziții și de la o distanță apreciabilă cu ajutorul unor aparate optice. Pe baza datelor obținute întocmește raportul EOR preliminar de la locul de recunoaștere EOR Spot Report – EORSPOTREP (vezi anexa 3) și decide că este necesară intervenția cu o subunitate specializată în controlul mecanismelor explozive (EOD). Comandantul unitații este înștiințat despre aceste aspecte și hotărăște imediat ca întâlnirea ministrului cu personalul academiei și cu studenții va avea loc la Cercul Militar Sibiu.
3. Ordinul de acțiune
Specialistul EOR al unității, devenit comandant al incidentului, ia legătura cu statul major al grupului EOD care are ca zonă de responsabilitate județul Sibiu și cere sprijinul unei subunități care să examineze obiectul și să înlăture eventualul pericol. Pe baza raportului preliminar întocmit la centrul EOD și al planului academiei cu locația obiectului suspect se completează ordinul de misiune EODTASKORD (vezi anexa 4). Astfel se desemnează o echipă de intervenție EOD, formată din 2 militari (operator 1, care este și specialist EOR, și operator 2, care este și șofer). Echipa se pune în mișcare spre Sibiu la ora 14:00.
4. Acțiuni de colaborare și coordonare
Prin telefon se stabilește ca academia să ia anumite măsuri până la sosirea echipei de intervenție EOD:
vor fi contactați pompierii militari din Sibiu, fiind necesară prezența cel puțin a unei autospeciale gata de intervenție;
se va pune la dispoziție cel puțin o mașină de salvare gata de intervenție;
se va evacua întreg personalul din zonă și va fi delimitat un perimetru de siguranta la cel puțin 50 m;
va fi stabilit un punct de comandă provizoriu într-o zonă sigură la cel puțin 50 m de locație;
5. Desfășurarea acțiunii
Toate sarcinile primite sunt îndeplinite conform cerințelor. Mașinile de pompieri și salvare sunt parcate în afara zonei de risc, cu posibilitatea de intervenție rapidă în cazul unei posibile explozii. În aceeași zonă este dispus și Centrul General de Comandă al Operațiunii. Toate aceste sarcini sunt îndeplinite până la ora 14:30.
Echipa EOD ajunge la destinație, cu ajutorul unui echipaj de poliție militară, la ora 15:30. După întâlnirea operatorilor cu comandantul incidentului la Centrul General de Comandă al Operațiunii, toți martorii care dețin informații despre modul și locul în care a fost amplasat dispozitivul exploziv improvizat sunt chestionați. Se clasifică obiectul ca făcând parte din categoria C (constituie o amenințare redusă, iar incidentul poate fi rezolvat cu un risc minim pentru personal). Comandantul incidentului completează ordinul pentru executarea recunoașterii muniției explozive de către echipa EOD EORTASKORD. Conform regulilor de acțiune, procedeelor și
metodelor specifice subunităților EOD, se trece la cercetarea obiectului suspect.
6. Cercetarea obiectului suspect, centralizarea datelor obținute și stabilirea planului de acțiune
Din cauza riscului pe care îl presupune această acțiune, este trimis robotul de cercetare PacBot 510 Scout (vezi anexa 7) dotat cu senzori multipli, mai multe camere de luat vederi și inclusiv cu un dispozitiv de radiografiere. În urma radiografierii executate de la o distanță apreciabilă și a cercetării dispozitivului cu ajutorul camerelor de filmat, operatorii EOD dispun de următoarele noi informații:
cutia prezintă indicii de materiale explozive;
este echipat cu un mecanism de detonare acționat electric;
nu există indicii că dispozitivul ar fi echipat cu un mecanism de rezervă acționat mecanic;
se estimează că dispozitivul conține aproximativ 0.5kg exploziv;
nu prezintă indicii că ar fi echipat cu alte încărcături;
Cu ajutorul acestor noi informații, operatorii EOD au concluzionat că este posibilă apropierea de dispozitiv pentru o mai bună observare, respectându-se următoarele măsuri de siguranță:
operatorul va fi îmbrăcat cu costumul de protecție EOD 8 (Anexa 7);
dispozitivul nu va fi atins sau mișcat sub nici o formă;
operatorul EOD nu va avea asupra lui nici un obiect metalic;
nu este admisă prezența în apropierea dispozitivului cu aparate electrice generatoare de câmp magnetic sau electric, precum ar fi : telefon mobil, stație mobilă, dispozitiv de comunicație prin fir, aparat radio sau orice alt aparat electric;
În urma cercetării efectuate de către operatorul EOD nu se descoperă indicii de conectare cu alte obiecte sau mecanisme și nici prezența acestora în zonă nu a fost observată, cutia nefiind conectată prin nici un mijloc fizic vizibil cu alte obiecte.
Pe baza analizelor făcute și a rezultatelor cercetării se completează raportul privind recunoașterea muniției explozive EORREP (vezi anexa 5). Se stabilesc posibilele scenarii și eventualele condiții care ar putea genera explozia dispozitivului:
este posibilă mișcarea cutiei din locul în care aceasta este dispusă, neexistând mecanisme de asigurare la mișcare.
cutia ar putea fi asigurată la deschidere, putând fi asigurat un circuit electric în acest fel care să declanșeze explozia în momentul întreruperii acestuia;
Toate aceste date sunt centralizate în baza de date mobilă a operatorilor EOD, iar pe baza acestor date se stabilesc avantajele și dezavantajele diferitelor procedee de acțiune. În funcție de gradul de risc pe care îl presupune fiecare procedeu în parte și datorită faptului că explozia cutiei ar produce pagube semnificative, dar nu iremediabile, echipa EOD hotărăște că cel mai sigur mod de acționare este următorul:
dispozitivul va fi ridicat și scos în afara clădirii cu ajutorul robotului de cercetare PacBot 510 Scout, după care va fi plasat într-un container special (Vezi Anexa 7);
dispozitivul va fi transportat într-un poligon, unde va fi analizat în amănunt;
după obținerea datelor necesare dispozitivul va fi distrus în condiții de maximă siguranță.
7. Rezolvarea incidentului
Dispozitivul este ridicat și scos în afara clădirii de către operatorul 1 cu ajutorul robotului de cercetare PacBot 510 Scout, apoi este plasat într-un container special destinat transportului în siguranță al mecanismelor explozive de până la 5kgf. Acest container se afla în dotarea echipelor de intervenție EOD pentru a oferi siguranță operatorilor pe timpul deplasării.
Dispozitivul exploziv improvizat este transportat în cel mai apropiat poligon, unde este analizat de către echipa EOD. Se fac schițe și fotografii componentelor din alcătuirea acestuia, precum și adnotări pe marginea acestuia.
Ulterior, se plasează o încărcătură de trotil de 200g pe dispozitiv, acționată electric din adăpostul existent în poligon. În urma cercetării efectuate după explozie se constată distrugerea completă a dispozitivului. După această etapă se trece la completarea raportului de misiune EODREP(Vezi Anexa 6).
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Subunitățile EOD își justifică pe deplin existența, iar utilitatea lor nu poate fi contestată. Diferite elemente de muniții rămase neexplodate, unele datând încă din perioada celui de-al doilea război mondial, muniții și dispozitive explozive rămase în urma conflictelor actuale sau potențialele eșecuri ale conflictelor viitoare, toate constituie obiectul acțiunilor acestor subunități. În același context aducem în vedere amenințările teroriste care țin sub teroare națiuni, oficialități sau chiar oameni simpli.
Importanța acestor structuri a fost înțeleasă și de către armata română, fiind înregistrate progrese mari în ceea ce privește dotarea cu echipamente performante, precum și în elaborarea unei doctrine, însă, fiind la început, există greșeli și lacune, discrepanțe și neîncredere.
Rolul acestor subunități nu a fost încă înțeles pe deplin, dovada fiind faptul că, încercând să adopte modele ale armatelor străine și dorind a avea o concepție integralistă, structurilor EOD din armata română le-au fost atribuite în plus o serie de misiuni (asanările). Problema esențială rezidă în faptul că nu a fost delimitată clar o graniță între atribuțiunile și rolurile subunităților de geniu și EOD, confuziile apărute ducând la incapacitatea trasării unor sarcini certe ale acestora. Pe lângă aceasta, în România, la ora actuală, de incidentele EOD din afara M.Ap. se ocupă structuri echivalente EOD din M.I.R.A., S.R.I., Protecția Civilă, S.P.P., neexistând nici o reglementare de natură juridică sau legislativă care să stabilească relații între acestea. În acest sens recomand unirea tuturor structurilor EOD din România sub o conducere centrală care să le coordoneze activitatea astfel încât resursele disponibile să fie distribuite optim.
Întrucât operativitatea și utilitatea subunităților EOD a fost demonstrată cu succes în cadrul misiunilor internaționale, recomand stabilirea unui cadru legislativ fiabil și a unor relații strânse cu structurile similare din afara M.Ap., care să permită operativitatea acestora și pe teritoriul național.
În condițiile în care astăzi principala amenințare vine din partea organizațiilor teroriste, apar o serie de dificultăți majore. Asta pentru că, dacă în urmă cu câțiva ani principala misiune a EOD-iștilor era neutralizarea mecanismelor explozive și în principal a celor convenționale, în momentul de față accentul cade pe intervenții pentru eliminarea mecanismelor improvizate, capcană și mai ales a celor de distrugere în masă. Acest lucru face ca pregătirea specialiștilor să fie una foarte complexă, costisitoare și de durată, iar interesul pentru o astfel de structură să fie redus.
Activitatea actuală a elementelor EOD presupune, pe lângă componenta operativă, din teren, și foarte multă analiză, interpretare și evaluare în vederea prevenirii și limitării eventualelor atacuri. Acest lucru a devenit într-adevăr o problemă, întrucât teroriștii pot ataca oriunde și fără discriminare, provocând mai multă panică și anarhie decât conflictul convențional. Pe lângă aceasta, aproape oricine poate fabrica o “bombă”, folosind informații accesibile la nivel public (ex. Internet), fără a lăsa urme care să-l demaște. În acest sens s-au luat o serie de măsuri prin limitarea accesului la informațiile referitoare la: echipamentele și ustensilele folosite de echipele de intervenție (detalii tehnico-tactice), metodele și tehnicile folosite de către acestea pentru neutralizarea dispozitivelor explozive, incidentele care au avut loc și modalitatea de rezolvare a lor, datele personale ale operatorilor EOD, etc. Toate acestea s-au realizat în scopul creșterii securității operatorilor. Aceste măsuri nu sunt însă suficiente, ele trebuind dublate de activitatea altor structuri care să limiteze accesul public la informații despre modul cum se poate construi un IED. Este mult mai ușor să prevenim decât să acționăm pentru înlăturarea efectelor.
O structură puternică înseamnă concentrarea energiilor, a experienței și pregătirii în vederea realizării în timp scurt a obiectivelor. Există, fără îndoială, argumente pro și contra referitoare la domeniul abordat, pentru că întotdeauna va fi greu de găsit organizarea perfectă. Există amenințarea, reală și fără echivoc, a mecanismelor explozive, indiferent de natura lor. În acest context lucrarea de față se vrea a fi un real sprijin pentru cei interesați în creșterea eficienței subunităților EOD și, în consecință, a reducerii numărului de incidente datorate acestor dispozitive.
Eliminarea amenințărilor mecanismelor explozive este în ultimă instanță o problemă de atitudine.
Bibliografie
***EOD-1, Înstrucțiuni privind sprijinul EOD în armata României, București, 2006;
***EOD-2, Înstrucțiuni privind măsurile de siguranță pe timpul intervenției pentru neutralizarea și distrugerea munițiilor și dispozitivelor explozive, București, 2006;
***Proiect Manual EOD 1, Râmnicu Vâlcea, 2004;
***Concepția privind constituirea, dotarea și pregătirea structurilor EOD în armata României, București, Editura militară, 2003;
***Proiect „Manual EOD, Râmnicu Vâlcea, 2003;
***RNLA EOD, Manual for Detection and Clearance of UXO –MP 40-45, 20 februarie 2002;
***Revista EOD/IEDD, Personal Equipment and Tools, Editura Med-Eng Inc, , 2001;
FM 4-30.16, EOD Multiservice Procedures for Explosive Ordnance Disposal in a Joint Environment (Proceduri generale EOD în acțiunile întrunite), februarie 2001;
***AN–2, Regulamentul acțiunilor militare, București, Editura militară, 2000;
***AEODP–3 (A) Principiile distrugerii mecanismelor explozive improvizate, 1998;
FM 100-38, UXO Multiservice procedures for Operations in an Unexploded Ordnance Environment (Proceduri generale EOD privind mânuirea munițiilor neexplodate), iulie 1996;
FM 9-15, Explozive Ordance Disposal Service and Unit Operations (Arma EOD și operațiile acesteia), mai 1996;
FM 21-16, Unexploded Ordnance (UXO) Procedures (Proceduri privind mânuirea munițiilor neexplodate), august 1994;
***A–106, Memorator pentru cunoașterea munițiilor de infanterie, aruncătoare, artilerie și reactive, București, Editura militară, 1986;
FM 9-16, Explozives Ordnance Reconnaissance (Recunoașterea munițiilor neexplodate și dispozitivelor explozive improvizate), iulie 1981;
***G-2, Cercetarea de geniu, București, Editura militară, 1983;
***G-3, Baraje de mine. Instrucțiuni pentru trupele de geniu, București, Editura militară, 1980;
***G-4, Instrucțiuni pentru trupele de geniu. Lucrări de distrugeri, București, Editura militară, 1975;
***Instrucțiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele, București, Editura militară, 1981;
***SMO 50082/2003, Procedura de gestionare a unui incident EOD în condițiile cooperării cu alte structuri militare sau cu autorități civile;
***SMO 50083/2003, Principii pentru înlăturarea dispozitivelor explozive improvizate;
***S.M.O. 50.029/2001, Ediția 1, Recunoașterea dispozitivelor explozive și controlul mecanismelor explozive;
***SOP-Part 3, Operations, United Nations Mine Action Centre, Version 1.0, ;
***SOP-Part 4, Demolitions, United Nations Mine Action Centre, Version 1.0, ;
***STANAG 2143, Recunoașterea dispozitivelor explozive / Controlul mecanismelor explozive (EOR/EOD);
***STANAG 2377, Procedee de gestionare a unui incident EOD când se lucrează cu alte agenții;
***STANAG 2389, Standarde minime de performanță pentru pregătirea personalului EOD (C.M.E.);
Teleșpan, C., Stanciu, L., Bazele Managementului, , Editura Academiei Forțelor Terestre, 2005;
Teleșpan, C., Stanciu, L., Fundamente ale Managementului Organizației Militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2005;
Habian, L., Managementul organizației militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2002;
Petca, I. C., Management, , Editura Academiei Forțelor Terestre, 2001;
Stăncioiu, I., Militaru, Gh., Management. Elemente fundamentale, București, Editura Teora, 1998;
National Semiconductor: LM386 Low Voltage Audio Power Amplifier (August 2000)
http://www.abprecision.co.uk/businessunits/eod/eod.htm
http://www.army.mod.uk/rlc/units/11_eod_regt/index.htm
http://www.army.mod.uk/royalengineers/specialist/bombdisposal.htm
www.EODT.com
www.EOD-solutions.com
http://www.fas.org/irp/agency/ustreas/atf/taggent/fedregexp.htm
http://www.firstdefense.com/html/bomb_disposal_Equipment_Military_Police_LawEnforcement_EOD.htm
http://www.globalsecurity.org/military/library/policy/army/fm/21-16
http://www.globalsecurity.org/military/library/policy/army/fm/9-15
http://www.globalsecurity.org/military/systems/munitions/index.html
http://www.med-eng.com/default.asp
http://www.stringssecurity.co.uk/displaysubcat.asp?qid=89&qdbquery=searchsubbycat&qtitle=EOD+Equipment
http://www.tswg.gov/tswg/idd/idd_ma.htm
http://www.uxoinfo.com/uxoinfo/eodbackground.cfm
http://en.wikipedia.org/wiki/Bomb_disposal#EOD
http://en.wikipedia.org/wiki/Unexploded_ordnance
http://en.wikipedia.org/wiki/Improvised_explosive_device
http://en.wikipedia.org/wiki/Bomb_disposal
http://en.wikipedia.org/wiki/Booby_trap
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_bomb_%28explosive%29
http://en.wikipedia.org/wiki/Explosive
ANEXE
ANEXA 1. Dispozitivul exploziv improvizat (IED)
Fig. 1 Schema circuitului IED
(Realizată în OrCad 9.2)
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL
DESPRE UN INCIDENT CU MUNIȚIE EXPLOZIVĂ – EOINCREP
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
ORDINUL
PENTRU EXECUTAREA RECUNOAȘTERII MUNIȚIEI EXPLOZIVE – EORSPOTREP
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
ORDINUL
DE MISIUNE EOD – EODTASKORD
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL
PRIVIND RECUNOAȘTEREA MUNIȚIEI EXPLOZIVE – EORREP
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL EOD – EODREP
_________
________________________________
ANEXA 7
Costumul EOD-8 este destinat pentru protecția personalului împotriva schijelor/ fragmentelor când se intervine la neutralizarea/ distrugerea mecanismelor explozive. Acesta asigură o protecție de 360º împotriva schijelor, suprapresiunii, impactului cu flacăra și căldura.
Fig. 1 Costume de protecție EOD-8, EOD-7B
Robotul de cercetare PacBot 510 Scout, în configurație completă, are o greutate de 18 kg. și o înălțime de 20 cm. Acest robot folosește o multitudine de senzori și echipamente, precum GPS, busolă electronică și senzori de temperatură. Vehiculul atinge o viteză maximă de 14 km/h și poate urca o pantă cu înclinația de 60%.
Fig.2 Robotul de cercetare PacBot 510 Scout
Echipamentele de transport sunt destinate pentru transportul mecanismelor explozive. Containerele speciale sunt dispozitive create pentru transportul în siguranță al mecanismelor explozive de până la 5kgf.
Fig.3 Diferite tipuri de containere de transport.
Bibliografie
***EOD-1, Înstrucțiuni privind sprijinul EOD în armata României, București, 2006;
***EOD-2, Înstrucțiuni privind măsurile de siguranță pe timpul intervenției pentru neutralizarea și distrugerea munițiilor și dispozitivelor explozive, București, 2006;
***Proiect Manual EOD 1, Râmnicu Vâlcea, 2004;
***Concepția privind constituirea, dotarea și pregătirea structurilor EOD în armata României, București, Editura militară, 2003;
***Proiect „Manual EOD, Râmnicu Vâlcea, 2003;
***RNLA EOD, Manual for Detection and Clearance of UXO –MP 40-45, 20 februarie 2002;
***Revista EOD/IEDD, Personal Equipment and Tools, Editura Med-Eng Inc, , 2001;
FM 4-30.16, EOD Multiservice Procedures for Explosive Ordnance Disposal in a Joint Environment (Proceduri generale EOD în acțiunile întrunite), februarie 2001;
***AN–2, Regulamentul acțiunilor militare, București, Editura militară, 2000;
***AEODP–3 (A) Principiile distrugerii mecanismelor explozive improvizate, 1998;
FM 100-38, UXO Multiservice procedures for Operations in an Unexploded Ordnance Environment (Proceduri generale EOD privind mânuirea munițiilor neexplodate), iulie 1996;
FM 9-15, Explozive Ordance Disposal Service and Unit Operations (Arma EOD și operațiile acesteia), mai 1996;
FM 21-16, Unexploded Ordnance (UXO) Procedures (Proceduri privind mânuirea munițiilor neexplodate), august 1994;
***A–106, Memorator pentru cunoașterea munițiilor de infanterie, aruncătoare, artilerie și reactive, București, Editura militară, 1986;
FM 9-16, Explozives Ordnance Reconnaissance (Recunoașterea munițiilor neexplodate și dispozitivelor explozive improvizate), iulie 1981;
***G-2, Cercetarea de geniu, București, Editura militară, 1983;
***G-3, Baraje de mine. Instrucțiuni pentru trupele de geniu, București, Editura militară, 1980;
***G-4, Instrucțiuni pentru trupele de geniu. Lucrări de distrugeri, București, Editura militară, 1975;
***Instrucțiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele, București, Editura militară, 1981;
***SMO 50082/2003, Procedura de gestionare a unui incident EOD în condițiile cooperării cu alte structuri militare sau cu autorități civile;
***SMO 50083/2003, Principii pentru înlăturarea dispozitivelor explozive improvizate;
***S.M.O. 50.029/2001, Ediția 1, Recunoașterea dispozitivelor explozive și controlul mecanismelor explozive;
***SOP-Part 3, Operations, United Nations Mine Action Centre, Version 1.0, ;
***SOP-Part 4, Demolitions, United Nations Mine Action Centre, Version 1.0, ;
***STANAG 2143, Recunoașterea dispozitivelor explozive / Controlul mecanismelor explozive (EOR/EOD);
***STANAG 2377, Procedee de gestionare a unui incident EOD când se lucrează cu alte agenții;
***STANAG 2389, Standarde minime de performanță pentru pregătirea personalului EOD (C.M.E.);
Teleșpan, C., Stanciu, L., Bazele Managementului, , Editura Academiei Forțelor Terestre, 2005;
Teleșpan, C., Stanciu, L., Fundamente ale Managementului Organizației Militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2005;
Habian, L., Managementul organizației militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2002;
Petca, I. C., Management, , Editura Academiei Forțelor Terestre, 2001;
Stăncioiu, I., Militaru, Gh., Management. Elemente fundamentale, București, Editura Teora, 1998;
National Semiconductor: LM386 Low Voltage Audio Power Amplifier (August 2000)
http://www.abprecision.co.uk/businessunits/eod/eod.htm
http://www.army.mod.uk/rlc/units/11_eod_regt/index.htm
http://www.army.mod.uk/royalengineers/specialist/bombdisposal.htm
www.EODT.com
www.EOD-solutions.com
http://www.fas.org/irp/agency/ustreas/atf/taggent/fedregexp.htm
http://www.firstdefense.com/html/bomb_disposal_Equipment_Military_Police_LawEnforcement_EOD.htm
http://www.globalsecurity.org/military/library/policy/army/fm/21-16
http://www.globalsecurity.org/military/library/policy/army/fm/9-15
http://www.globalsecurity.org/military/systems/munitions/index.html
http://www.med-eng.com/default.asp
http://www.stringssecurity.co.uk/displaysubcat.asp?qid=89&qdbquery=searchsubbycat&qtitle=EOD+Equipment
http://www.tswg.gov/tswg/idd/idd_ma.htm
http://www.uxoinfo.com/uxoinfo/eodbackground.cfm
http://en.wikipedia.org/wiki/Bomb_disposal#EOD
http://en.wikipedia.org/wiki/Unexploded_ordnance
http://en.wikipedia.org/wiki/Improvised_explosive_device
http://en.wikipedia.org/wiki/Bomb_disposal
http://en.wikipedia.org/wiki/Booby_trap
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_bomb_%28explosive%29
http://en.wikipedia.org/wiki/Explosive
ANEXE
ANEXA 1. Dispozitivul exploziv improvizat (IED)
Fig. 1 Schema circuitului IED
(Realizată în OrCad 9.2)
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL
DESPRE UN INCIDENT CU MUNIȚIE EXPLOZIVĂ – EOINCREP
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
ORDINUL
PENTRU EXECUTAREA RECUNOAȘTERII MUNIȚIEI EXPLOZIVE – EORSPOTREP
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
ORDINUL
DE MISIUNE EOD – EODTASKORD
COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE ______
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL
PRIVIND RECUNOAȘTEREA MUNIȚIEI EXPLOZIVE – EORREP
_________
________________________________
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar nr. ___
Unitatea militară 01784 ,,EO”
________________
Nr. _______
Rm Vîlcea
RAPORTUL EOD – EODREP
_________
________________________________
ANEXA 7
Costumul EOD-8 este destinat pentru protecția personalului împotriva schijelor/ fragmentelor când se intervine la neutralizarea/ distrugerea mecanismelor explozive. Acesta asigură o protecție de 360º împotriva schijelor, suprapresiunii, impactului cu flacăra și căldura.
Fig. 1 Costume de protecție EOD-8, EOD-7B
Robotul de cercetare PacBot 510 Scout, în configurație completă, are o greutate de 18 kg. și o înălțime de 20 cm. Acest robot folosește o multitudine de senzori și echipamente, precum GPS, busolă electronică și senzori de temperatură. Vehiculul atinge o viteză maximă de 14 km/h și poate urca o pantă cu înclinația de 60%.
Fig.2 Robotul de cercetare PacBot 510 Scout
Echipamentele de transport sunt destinate pentru transportul mecanismelor explozive. Containerele speciale sunt dispozitive create pentru transportul în siguranță al mecanismelor explozive de până la 5kgf.
Fig.3 Diferite tipuri de containere de transport.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Subunitatilor de Geniu Privind Modul de Interventie Si Distrugere a Munitiilor Uxo Si Ied In Teatrul de Operatii (ID: 142547)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.