Managementul Subscrierilor In Asigurarea Cladirilor

Economie

Managementul Subscrierilor In Asigurarea Cladirilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………….. 2

CAPITOLUL I – ASIGURᾸRI. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Conceptul de asigurare ………………………………………………………………4

Funcțiile și clasificarea asigurărilor……………………………………………………7

Elementele tehnice ale asigurării……………………………………………………..12

CAPITOLUL II – ASIGURᾸRILE DE BUNURI ÎN ROMANIA

2.1. Coordonate generale privind asigurările de bunuri………………………………………………19
2.2. Cadrul legal al asigurărilor de bunuri din România……………………………………………..21
2.3. Contractul de asigurare de bunuri……………………………………………………………………..21
2.4. Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile produse de incendiu și alte calamități…………………………………………………………………………..27

CAPITOLUL III – MANAGEMENTUL SUBSCRIERLOR ÎN ASIGURAREA CLᾸDIRILOR . STUDIU DE CAZ – SC ASIROM ASIGURĂRI SA ȘI SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURᾸRI SA

3.1. Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri la SC ASIROM ASIGURĂRI SA………………………………………………32
3.2. Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri la SC ALLIANZ TIRIAC ASIGURᾸRI SA……………………………………34
3.3. Evoluția comparativă a asigurării clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri în perioada 2008-2011………………………………………………………………..36

CONCLUZII…………………………………………………………………………………46

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………48

INTRODUCERE

Asigurarea de bunuri permite unei persoane să-și protejeze bunurile al căror proprietar este, precum și veniturile viitoare. Aceasta are scopul de a compensa cheltuielile financiare solicitate de refacerea sau înlocuirea acelor bunuri, care sunt distruse sau pierdute.

O evaluare corectă a bunurilor unei familii va duce la concluzia că și celelalte bunuri prin valoarea lor este necesar să fie asigurate, deoarece în cazul producerii unui eveniment care ar duce la distrugerea lor, valoarea de înlocuire a acestor bunuri este destul de mare.

Lucrarea de față se intitulează „Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor” și este structurată pe 3 capitole. Am ales această temă pentru prezenta lucrare datorită faptului că am vrut să îmi însușesc și să aprofundez detaliile cu privire la acest tip de asigurare, întâlnit la majoritatea companiilor de asigurări însă totodată diferit atât din punct de vedere conceptual cât și ca evoluție.

Primul capitol al acestei lucrări, „Asigurări. Noțiuni introductive,” este, așa cum se poate observa și din titlu, un capitol introductiv, a cărui menire este de a familiariza lectorul cu termenii ce urmează a fi folosiți. Definim astfel în cadrul acestui capitol asigurarea conform lui Gheorghe Bistriceanu și prezentăm apoi acest concept sub mai multe aspecte: juridic, economic și financiar. Vorbim apoi despre funcțiile și clasificarea asigurărilor precum și despre elementele tehnice ale unei asigurări.

Capitolul II, „Asigurările de bunuri în România,” este de fapt un capitol liant ce face legatura între partea teoretică și partea practică a acestei lucrări. În cadrul acestui capitol discutăm despre coordonatele generale în ceea ce privește asigurările de bunuri precum și de cadrul legal al acestora în contextul economico-politic din România. În partea a doua a acestui capitol discutăm despre concepte specifice temei alese și anume despre contractul de asigurare de bunuri și în special despre asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținului acestora pentru cazurile de incendiu și alte calamități.

Societățile de asigurări abordează în mod diferit problema asigurării bunurilor. Unele societăți de asigurare emit condiții particulare unice privind asigurarea bunurilor împotriva incendiilor, indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinație civilă (clădiri de locuit, anexe gospodărești etc.) sau la bunuri cu destinație comercială sau industrială (unități de alimentație publică, magazine și depozite de mărfuri, unități de producție, prestări de servicii, ateliere etc.). alte societăți grupează bunurile acceptate în asigurare în funcție de destinația acestora și de natura riscurilor la care sunt supuse. Ca urmare, ele stabilesc condiții particulare de asigurare distincte după cum este vorba de riscuri civile sau de riscuri comerciale și industriale.

Cel din urmă capitol, capitolul III, „Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor. Studiu de caz – SC ASIROM ASIGURĂRI SA și SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI SA,” reprezintă partea practică a lucrării. În cadrul acestui capitol prezentăm concret conceptul de asigurarea clădirilor pentru fiecare societate în parte precum și o evoluție a subscrierilor acestui tip de asigurare în perioada 2008-2011. În analiza acestei evoluții am folosit Rapoartele Anuale publicate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor precum și rapoartele anuale individuale ale fiecarărei societăți în parte.

În urma analizei făcute am observat că societatea ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. a avut o evoluție mai bună în perioada 2008-2011 față de societatea ASIROM ASIGURĂRI S.A. atât la nivelul primelor subscrise pentru asigurările pe clădiri cât și a daunelor plătire respectiv a comisioanelor achitate.

CAPITOLUL I

ASIGURᾸRI. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Conceptul de asigurare

Gh. Bistriceanu definește asigurarea ca fiind „operațiunea financiară ce decurge dintr-o lege sau dintr-un contract prin care societatea de asigurări se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui”.

Totodată, se poate spune că, asigurarea este un raport juridic izvorât din lege sau dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun.

Asigurarea are următoarele trăsături caracteristice:

riscurile se compensează prin crearea unei comunități de risc și suportarea daunelor se face potrivit principiului mutualității.

evenimentul trebuie să fie întâmplător, adică producerea riscului să fie independentă de voința asiguratului și asigurătorului;

evenimentul trebuie să se poată evalua pe baza calculelor statistico-matematice privind frecvența și proporțiile valorice ale fiecărui risc;

asigurații trebuie să fie egal amenințați de riscurile respective;

plata primei de asigurare și, respectiv, a indemnizației de asigurare, în forma cea mai simplă.

Problemele asigurării trebuie abordate, după caz, sub trei aspecte:

juridic,

economic

financiar.

Abordarea juridică

Pentru a fi operantă asigurarea trebuie să capete formă juridică, O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părților", precum și legea propriu-zisă, emisă de puterea legislativă.

Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare îndemnizație, în limitele și la termenele convenite". Formulări asemănătoare pot fi întâlnite și în codurile civile ale altor țări.

Legea și contractul de asigurare se completează reciproc, constituind izvoare de drepturi și obligații în domeniul asigurărilor.

Legea constituie principala formă juridică de reglementare a asigurărilor. În art. 942, Codul civil român definește contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic".

Contractul de asigurare este strict bilateral și, de regulă, nu se poate încheia cu titlu gratuit. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor aleatorii.

Potrivit prevederilor Codului civil român actualizat în 2012, art. 1173 „Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voința părților, oferă cel puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor și incert ".

Asigurarea facultativă se realizează prin contractul de asigurare. Toate asigurările sunt reglementate prin lege, dar, în timp ce asigurările obligatorii funcționează direct pe bază de lege, asigurările facultative au la bază și contractul de asigurare semnat de părți.

Asigurările sub aspect economic

Relațiile de asigurare sunt o componentă a finanțelor, a relațiilor economice. Relațiile economice de asigurare se concretizează în primul rând în constituirea fondului de asigurare, dar și în procesul de repartiție al acestuia. Aceste relații bănești de repartiție se concretizează în primele de asigurare pe care le plătesc companiile naționale, regiile autonome și societățile comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale lor, organizațiile private și persoanele fizice pentru asigurarea bunurilor lor sau chiar a persoanelor fizice. Aceleași relații economice de asigurare se folosesc și cu prilejul utilizării fondului de asigurare pentru finanțarea diferitelor măsuri de prevenire, limitare și combatere a efectelor distructive ale manifestării forțelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite și plata sumelor asigurate în cazul accidentării sau decesului persoanelor asigurate etc.

Din punct de vedere economic, asigurările exprimă ansamblul relațiilor bănești cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfășurării normale, neîntrerupte a procesului de producție, în scopul apărării integrității avutului public, privat și personal și ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacității de muncă, supraviețuire, în caz de deces.

Conținutul economic al relațiilor de asigurare este determinat de natura și trăsăturile orânduirii social-economice și de stat, de formele de proprietate, de legile economice obiective.

Întrucât asigurările fac parte din sfera finanțelor, ele întrunesc trăsăturile acestora, dar, în același timp, ele au și unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de repartizare și de utilizare a fondului de asigurare. Astfel, asigurările au fost instituite ca urmare a existenței unor riscuri comune a căror producere cauzează uneori pagube foarte mari economiei în ansamblu. Riscurile comune determină constituirea comunității de risc, adică anumite persoane fizice și juridice sunt amenințate de aceleași riscuri, primejdii, ceea ce le determină să participe împreună la organizarea și ducerea luptei pentru "apărarea unor interese comune”.

Relațiile de asigurare se nasc între companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale, societățile de comerț exterior, de transporturi, unitățile și organizațiile cooperatiste, private și persoanele fizice, pe de o parte, și societățile de asigurări, pe de altă parte.

Asigurările sub aspect financiar

Asigurările sunt considerate o ramură prestatoare de servicii, un intermediar financiar și un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Societățile de asigurări pot face depuneri la bănci, pot achiziționa hârtii de valoare, pot face investiții în bunuri imobiliare, participă la operațiuni de bursă, pot solicita împrumuturi etc.

Funcțiile și clasificarea asigurărilor

Ca și celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite funcții.

Funcția de repartiție – funcție principală a asigurărilor

se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziția organizației de asigurare, pe seama primei de asigurare;

se manifestă în procesul de repartiție a fondului de asigurare către destinațiile sale legale, și anume: plata indemnizației de asigurare, finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodărești ale organizației de asigurare și constituirea unor fonduri de rezervă.

impozitele datorate de organizația de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz,

contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcția de control – funcție complementară a asigurărilor

urmărește modul cum se încasează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare,

urmărește cum se efectuează plățile cu titlu de indemnizație de asigurare,

urmărește cheltuielile de prevenire a riscurilor,

urmărește cheltuielile administrativ-gospodărești, ș.a.,

urmărește corecta determinare a drepturilor cuvenite asigurărilor,

urmărește gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare și a rezervelor legale constituite,

urmărește îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor financiare ale asigurătorului față de stat și de terți.

După cum se știe, noțiunea de asigurare se folosește în legătură nu numai cu activitatea societăților comerciale de asigurări și a organizațiilor de asigurări mutuale, dar și cu asigurările sociale.

Clasificarea asigurărilor se poate face după mai multe criterii, astfel:

A. După domeniul la care se referă:

1. Asigurări de viață;

2. Asigurări generale (non-viață).

B. După forma juridică de realizare a asigurării:

1. Asigurări obligatorii (prin efectul legii);

2. Asigurări facultative (contractuale).

C. După zona geografică de cuprindere:

1. Asigurări interne;

2. Asigurări externe.

D. După localizarea raporturilor juridice:

1. Asigurări directe;

2. Asigurări indirecte.

A. Clasificarea asigurărilor după domeniul acoperit presupune două categorii mari de asigurări – de viață și generale – care conțin la rândul lor mai multe clase de asigurări. Legislația românească s-a adaptat recent celei europene și prin definirea acelorași tipuri și clase de asigurări, după cum urmează (din anexa 1 la Legea 403/2004):

A1. Asigurări de viață

Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

a) asigurări de viață care includ: asigurarea la termen de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supraviețuire și de deces (mixtă de viață), asigurarea de viață cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

b) anuități:

c) asigurări de viață suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă de boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de șomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viață;

d) asigurări permanente de sănătate.

B. După forma juridică de realizare a asigurării vorbim de asigurări obligatorii (prin efectul legii) și asigurări facultative (contractuale).

Asigurarea prin efectul legii (obligatorie) este stabilită prin reglementările legale și se realizează automat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidența acestora. Ea are la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblul său și nu necesită acordul de voință al persoanelor fizice sau juridice vizate. În cele mai multe țări (ca și în România), forma de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule. În altele, ca asigurări obligatorii avem asigurările de răspundere profesională.

Asigurarea contractuală (facultativă) are la bază un contract de asigurare între asigurat și asigurător, fiind o expresie a voinței părților. Este forma de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecție a asiguratului, răspunzând astfel mai bine necesităților și intereselor acestuia.

Prezentare comparativă a asigurărilor obligatorii și a celor facultative

C. După zona geografică de cuprindere vorbim de asigurări interne și asigurări externe.

Asigurările interne sunt cele în care:

– părțile contractante domiciliază în aceeași țară;

– bunurile, personale și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află în aceeași țară;

– riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu;

– primele de asigurare, despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de regulă, în moneda națională.

Asigurările externe sunt cele în care:

– una din părțile contractante sau beneficiarul asigurării domiciliază în altă țară;

– obiectul asigurării se află în altă țară;

– răspunderea civilă legală a asiguratului rezident se manifestă în altă țară;

– riscul asigurat se poate produce pe teritoriul altei țări;

– primele de asigurare, despăgubirile sau sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de regulă, în valută.

În categoria asigurărilor externe intră: asigurarea pe timpul transportului extern a mărfurilor ce fac obiectul comerțului internațional, asigurarea mijloacelor de transport în trafic internațional, asigurarea creditelor de export, asigurarea de răspundere civilă avută în afara țării, asigurarea construcțiilor și a răspunderii civile a constructorului pentru obiectivele realizate în străinătate etc.

D. După localizarea raporturilor juridice vorbim de asigurări directe și asigurări indirecte.

În asigurările directe se stabilesc raporturi juridice între asigurați, persoane fizice sau juridice (excluzând societăți de asigurări) și asigurători fie în baza legii, fie în baza contractului de asigurare facultativ. Includem aici și coasigurarea, adică asigurarea aceluiași risc în cote-părți cu mai mulți asigurători, în baza unor contracte bilaterale între asigurat și fiecare coasigurător în parte.

Asigurările indirecte sunt perfectate între două societăți de asigurare dintre care una are statutul de reasigurat, iar cealaltă de reasigurător, în baza unui contract de reasigurare. Se urmărește cedarea către reasigurător a unei părți din răspunderea pe care asiguratorul și-a asumat-o printr-o asigurare directă. În acest fel reasiguratorul ajunge să suporte o parte din riscul la care este expus un asigurat fără să încheie cu acesta vreun contract.

1.3. Elementele tehnice ale asigurarilor

Conținutul complex și formele în care se perfectează asigurările sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune:

1. Subiectul asigurării – asigurarea implică o serie de părți sau subiecte, persoane fizice sau juridice, între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acești subiecți sunt:

a. asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați, își asumă răspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, față de alte persoane;

b. asiguratul – poate fi:

– persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori

– persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viața sa, precum și

– persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

La asigurările de bunuri apare ca asigurat atât persoana fizică, cât și persoana juridică, în timp ce la asigurările de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice.

c. contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea, fără a obține prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate să încheie asigurarea pentru salariații săi – transportați la și de la locul de muncă).

În general, noțiunile de contractant și beneficiar se întâlnesc numai în asigurările de persoane. La asigurările de bunuri, asiguratul îndeplinește, simultan, rolul de contractant și de beneficiar al asigurării. La asigurările de răspundere civilă, beneficiarul asigurării este terța persoană care a suferit paguba.

d. beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze asigurarea sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare. Există situații în care beneficiarul poate fi desemnat explicit în contractul de asigurare sau acest lucru se face în cursul executării contractului, prin declarație scrisă comunicată societății de asigurare sau prin testament. În alte situații, beneficiarul este desemnat prin condițiile contractului de asigurare. De asemenea, pot exista mai mulți beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate sau cu drepturi diferențiate, dacă s-a dispus astfel.

2. Obiectul asigurării – poate fi reprezentat de:

a. bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurator în favoarea asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamități, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;

b. persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asiguratorul garantează persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terțe persoane – ca beneficiar în asigurare – plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului în funcție de care s-a perfectat asigurarea;

c. răspundere civilă – asiguratorul preia asupra sa obligațiile de despăgubire pe care asiguratorul le-ar putea avea față de o terță persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

3. Interesul în asigurare – reflectă manifestarea de voință favorabilă promovării raporturilor de asigurare între părți. Interesul în asigurare este motivat de risc, într-un context social, tehnico-economic, de mediu, etc., dar poate constitui și efectul unui act educațional, a forței financiare a persoanei fizice sau juridice în mediul de referință.

În asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naște din raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil, pe care îl deține sau îl posedă.

Interesul reflectă valoarea pecuniară, expusă pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese că, interesul asiguratului trebuie să aibă un caracter economic și să fie evaluabil în bani.

În asigurarea de persoane, interesul este în strânsă legătură cu evenimentele sau riscurile sub incidența cărora se află persoanele. Interesul asigurabil apare ca o opțiune pentru o măsură de prevedere și ca un mijloc de economie pe termen lung.

În asigurările de răspundere civilă, interesul se referă la patrimoniul celui responsabil, amenințat a fi micșorat în caz de sinistru, cu sumele datorate de asigurat terțului păgubit sau vătămat pentru acoperirea prejudiciului de care este răspunzător.

4. Riscul – noțiunea de risc este esențială și caracteristică în ansamblul elementelor generale ale asigurărilor. Riscul are semnificații multiple: pericol sau primejdie posibilă sau eveniment incert, posibil și viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea, viața, etc.

Riscurile pot fi provocate de forțele naturii, acestea putând acționa cu caracter accidental (forță majoră, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forțe umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influențelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfecțiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Noțiunea de risc asigurabil are, de regulă, mai multe sensuri:

– risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât acest eveniment are o frecvență mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei și apare mai necesară asigurarea;

– un alt sens este posibilitatea de distrugere parțială sau totală a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindină, incendiu, seism etc.).

În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevăzut, dar posibil de realizat, care, odată produs, conduce la pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numește caz asigurat sau sinistru.

– Riscul asigurat mai poate fi întâlnit și în sensul de mărime, dimensiune a răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei asigurări.

În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

• producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, cu o anumită regularitate în producere și un grad de dispersie teritorială cât mai mare, pentru că altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare;

• fenomenul trebuie să aibă, în toate cazurile, caracter întâmplător;

• înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidența statistică. Existența unor date referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a răspunderii asiguratorului și, implicit, a primei de asigurare;

• producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării.

Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operația prin care se stabilește valoarea bunurilor, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fie stabilită în deplină concordanță cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, într-un sens sau în altul, poate avea consecințe negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slăbirea preocupării asiguraților pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, în caz de pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să-și poată acoperi întreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv, înregistrată în evidența contabilă sau stabilită la prețul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel bun pe piață, în momentul încheierii asigurării.

Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri.

5. Suma asigurată – conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurării pentru care asiguratorul își asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asiguratorului și ea nu poate depăși valoarea reală a bunului asigurat.

În asigurările obligatorii, asiguratul nu-și poate stabili suma asigurată, aceasta fiind prevăzută de lege, restrictiv sau alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabilește în funcție de propunerea asiguratului, cu condiția ca asiguratorul să fie de acord. La asigurările de persoane, suma asigurată se stabilește în funcție de înțelegerea dintre asigurator și asigurat.

6. Prima de asigurare – suma de bani pe care o plătește asiguratorul pentru ca acesta să constituie fondul de asigurare necesar plății indemnizațiilor în cazul producerii riscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligația să mai constituie și alte rezerve sau fonduri prevăzute prin dispozițiile legale.

Valoarea primei de asigurare se stabilește înmulțind suma asigurată cu cota-primă, stabilită la 100 u.m. sumă asigurată.

7. Durata asigurării – perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat și asigurator, așa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurării este specifică asigurărilor specifice facultative: la asigurările de bunuri, contractele de asigurări durează între câteva luni și un an; la asigurările de viață – durata este mai extinsă (5 – 30 ani). Durata asigurării exercită o influență deosebită asupra mărimii primei de asigurare.

8. Paguba sau dauna – reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:

– totală – bunul a fost distrus în întregime;

– parțială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat.

9. Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat. Despăgubirea nu poate depăși suma asigurată și este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor, în funcție de principiul de răspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:

• principiul răspunderii proporționale – despăgubirea este stabilită în aceeași proporție față de pagubă în care se află suma asigurată față de valoarea bunului asigurat. În cazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atunci despăgubirea este și ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv;

• principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate este considerată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează nivelul despăgubirii. Despăgubirea este egală cu paguba, în limita sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât principiul răspunderii proporționale, pentru că pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare, dar și nivelul primelor de asigurare este mai mare;

• principiul răspunderii limitate (clauza cu fanciză) – se caracterizează prin faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba depășește o anumită valoare prestabilită. Astfel, o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită franciză. Aceasta poate fi:

– atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelul sumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franciza;

– deductibilă sau absolută – aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă, indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă care depășește franciza.

Indiferent de tipul de franciză, nu se acordă despăgubire dacă valoarea pagubei se încadrează în limitele francizei.

CAPITOLUL II

ASIGURᾸRILE DE BUNURI ÎN ROMANIA

2.1. Coordonate generale privind asigurările de bunuri.

Asigurarea de bunuri permite unei persoane să-și protejeze bunurile al căror proprietar este, precum și veniturile viitoare.

Asigurarea de bunuri are scopul de a compensa cheltuielile financiare solicitate de refacere sau înlocuirea acelor bunuri, care sunt distruse sau pierdute.

O evaluare corectă a bunurilor unei familii va duce la concluzia că și celelalte bunuri prin valoarea lor este necesar să fie asigurate, deoarece în cazul producerii unui eveniment care ar duce la distrugerea lor (de exemplu : inundații, incendii) valoarea de înlocuire a acestor bunuri este destul de mare.

Din acest motiv este necesară o inventariere a bunurilor pentru care recomandăm următoarele etape:

se alcătuiește o listă cu toate bunurile avute în proprietatea persoanelor cu menționarea datei și a prețului la care au fost cumpărate;

se atașează chitanțele cu care s-au cumpărat aceste bunuri;

se fotografiază sau se înregistrează pe peliculă video aceste bunuri, notându-se data și filmele care au fost făcute ;

se vor face mai multe fotografii pentru bunurile de mare valoare cu detaliile necesare ;

se vor pune numere de inventar pe acele bunuri care ar putea fi furate (chiar gravate pe obiectele respective) ;

documentele de inventar se vor păstra la bancă sau într-un loc sigur, ferit de distrugeri sau furt.

Trebuie menționat că evaluarea bunurilor nu se face la prețul la care au fost achiziționate.

Valoarea bunurilor variază în timp deoarece valoarea lor poate să crească sau să scadă în timp în funcție de natura bunurilor.

Pentru a determina valoarea poliței de asigurare realizarea unui inventar este util societății de asigurare.

În România pot fi asigurate facultativ:

bunurile aparținând persoanelor fizice și juridice cu domeniul sediul sau reședința în România ;

bunurile primite în folosință sau aflate în păstrare, reparate, prelucrate, curățate, vopsite, vândute sau spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor ;

bunurile sau activitățile care fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriate sau locație de gestiune.

Bunurile se asigură pentru sumele declarate de Asigurat, dar nu pot fi mai mari decât :

valoarea din nou a acestora (prețul de înlocuire) din care s-a scăzut uzura – în cazul mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar;

prețul de cost – în cazul materiilor prime, materialelor, produselor finite, mărfurilor;

valoarea de circulație – în cazul obiectelor de muzeu sau de expoziție a lucrărilor de artă pe sticlă, din sticlă, ori plăci de marmură.

Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate în condiții bune, care să permită prevenirea producerii evenimentelor asigurate. În caz contrar, asigurătorul poate să-i denunțe asigurarea, dacă din această cauză s-au produs pagube.

De asemenea, în caz de daună, asiguratul trebuie să ia măsuri pentru limitarea pagubelor, salvarea bunurilor asigurate, păstrarea bunurilor rămase, prevenirea degradării ulterioare, toate în contul sumei asigurate.

Despăgubirea datorată de asigurător nu poate depăși :

valoarea bunurilor în momentul producerii riscului asigurat ;

cuantumul pagubei ;

suma asigurată.

Asigurătorul nu datorează despăgubiri dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție sau dacă pagubele au fost produse din culpa Asiguratului, beneficiarului sau de către prepușii acestora.

În cazul subasigurării despăgubirea cuvenită se va reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului conform principiului răspunderii proporționale.

În România asigurările de bunuri dețin un loc important în activitatea de asigurare, iar plata daunei se menține la un nivel scăzut.

2.2. Cadrul legal al asigurărilor de bunuri din România.

Cadrul legal se bazează pe cunoașterea în detaliu a statutelor de funcționare a societăților de asigurare și reasigurare.

Modalitatea legală de realizare a asigurărilor de bunuri este contractul de asigurare a cărui conținut nu diferă în mod esențial de celelalte categorii de asigurări.

Pentru a se ajunge la o piață unică a asigurărilor s-a elaborat un program de către Uniunea Europeană pe baza căruia Asigurătorii își vor putea desfășura activitatea pe baza unei singure autorizații acordată de țara în care își au sediul.

Pentru realizarea acestui deziderat este imperativ necesar modificarea și perfecționarea neîntreruptă a cadrului legislativ românesc.

2.3. Contractul de asigurare de bunuri.

În asigurarea de bunuri, Asiguratorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească Asiguratului sau beneficiarului desemnat o despăgubire. Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. În cazul în care a fost desemnat un beneficiar al asigurării încheiate, această condiție trebuie îndeplinită de beneficiar. Asigurări facultative de bunuri pot încheia persoanele fizice și cele juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România. Această măsură creează posibilitatea ca și regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, precum și instituțiile publice să încheie contracte de asigurare a bunurilor de care dispun.

Bunurile și riscurile ce pot fi asigurate, precum și situațiile în care se acordă despăgubiri sunt prevăzute în condițiile speciale stabilite pentru fiecare fel de asigurare.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Primele de asigurare se stabilesc de către Asigurător și se achită anticipat și integral. La cererea asiguratului, plata primelor se poate face și în rate subanuale ce se achită la termenele stabilite în contract.

În cazul în care înainte de a începe răspunderea asigurătorului, evenimentul asigurat s-a produs și asigurarea a rămas fără obiect, precum și atunci când după începerea răspunderii asigurătorului, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă, contractul de asigurare se reziliază de drept, iar primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie.

Răspunderea Asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. În cazul în care primele de asigurare se plătesc în rate, iar Asiguratul nu a achitat rata scadentă la termenul stabilit și nici în perioada de păsuire aprobată de Asigurător, contractul de asigurare se reziliază fără restituirea primelor de asigurare plătite.

Dacă Asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete ori dacă nu a făcut de îndată Asigurătorului comunicarea referitoare la schimbarea împrejurărilor esențiale privind riscul, Asigurătorul are dreptul, înainte de producerea evenimentului asigurat, să propună Asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunțe, în cazul în care, cunoscând exact împrejurările, nu ar fi încheiat contractul

După producerea evenimentului asigurat, Asigurătorul are dreptul să reducă indemnizația cuvenită, corespunzător raportului dintre prima stabilită și cea care, cunoscându-se exact împrejurările, ar fi cuvenită, sau să refuze plata indemnizației, dacă față de acele împrejurări contractul nu s-ar fi încheiat

Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate.

În cazurile stabilite, prevăzute în condițiile de asigurare, la producerea riscului Asiguratul este obligat să :

să ia, pe seama Asigurătorului și în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, măsuri pentru limitarea pagubelor, pentru salvarea bunurilor asigurate, pentru păstrarea și paza bunurilor rămase și pentru prevenirea degradărilor ulterioare ;

să înștiințeze, în scris, pe Asigurător despre producerea riscului în termen de 24 de ore ;

să înștiințeze imediat, în caz de incendiu sau de explozie, organele de poliție sau unitățile de pompieri etc.

De regulă, societatea de asigurări nu acordă despăgubiri pentru :

pagube indirecte provocate de : reducerea valorii bunurilor asigurate după reparație, scăderea prețurilor bunurilor, întârzieri în livrarea bunurilor, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare și alte asemenea cauze ;

pagube produse prin întrepătrunderea producției, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare ;

pagube produse de operațiuni militare în timp de război, dacă nu s-a convenit altfel ;

cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri de cauze necuprinse în asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări și restaurări nereușite ;

pagube pricinuite de măsuri de război, invazie, ocupație militară, război civil, insurecție, rebeliune, revoluție, dictatură militară sau uzurpare de putere ;

pagube produse de tulburări civile, revolte, acte de terorism sa sabotaj, acte de vandalism sau altele asemănătoare ;

pagubele produse de influențe directe ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive, ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile ;

prejudiciile provocate de măsuri de confiscare, naționalizare, sechestrare, rechiziționare sau altele similare luate de autorități ;

pagubele sau cheltuielile în legătură cu poluarea și / sau contaminarea provocate direct sau indirect din orice cauză ;

pagube de alte riscuri necuprinse în asigurare.

În legătură cu pagubele provocate de calamități naturale bunurilor asigurate pe baze contractuale, practica nu este unică. Astfel, unele societăți despăgubesc în aceeași măsură pagubele provocate de calamități tehnice (incendiu, accidente etc,), ca și pe cele determinate de calamități naturale (cutremure, inundații, trăsnet, furtună, uragan etc). În schimb alte societăți despăgubesc pagubele provocate de calamități naturale, numai în măsura în care polița cuprinde clauze speciale referitoare la asemenea riscuri – mișcări tectonice, erupții vulcanice, aluviuni, inundații, uragane, cutremure subacvatice, grindină, gheată – cu plata unei prime corespunzătoare.

Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de faptul dacă paguba este totală sau parțială.

Prin pagubă totala se înțelege :

la clădiri și alte construcții :

distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica ;

distrugerea în asemenea măsură încât, deși au mai rămas resturi sau elemente de construcție ce se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea prin reparație nu mai este posibilă ;

costul reparațiilor mai puțin uzura depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a clădirilor sau a altor construcții, din care s-a dedus valoarea, la aceeași dată, a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură (kg, litri, bucăți, metri liniari, pătrați sau cubi ) – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime ;

la celelalte bunuri :

distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica ;

distrugerea în asemenea măsură încât, deși au mai rămas resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, bunurile respective nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori a pieselor avariate sau prin înlocuire, recondiționarea ori restaurarea acestora.

La bunurile ce mai pot fi folosite prin repararea părților componente, ori a pieselor avariate sau prin înlocuirea sau recondiționarea acestora, costul reparațiilor ori costul de înlocuire sau de recondiționare a părților componente sau a pieselor avariate, din care se scade uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate, depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a bunurilor respective ;

Costul restaurării obiectelor de muzeu, de expoziții etc, depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a bunurilor respective.

Prin paguba parțială se înțelege :

la clădiri sau la alte construcții – avarierea în cazurile în care clădirile sau alte construcții se pot reface prin reparații (cu unele excepții) ;

la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – pierderea de calitate (deprecierea) la acea parte din cantitatea totală care a rămas după producerea riscului asigurat și care diminuează valoarea bunurilor respective ;

la celelalte bunuri – avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente sau a pieselor avariate sau prin înlocuirea, recondiționarea ori restaurarea acestora (cu unele excepții).

În caz de pagubă totală, mărimea acesteia reprezintă :

la clădiri sau alte construcții – costul construirii din nou, din care se scad uzura și valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica ;

la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – valoarea pierderii de calitate a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea bunurilor respective ;

la obiectele de muzeu sau de expoziții, lucrări de artă pe sticlă și altele asemănătoare – costul restaurării, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica ;

la celelalte bunuri – costul reparațiilor părților componente sau a pieselor avariate ori costul de înlocuire sau de recondiționare a acestora, din care se scad uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate și valoarea resturilor ce mai pot fi întrebuințate sau valorificate.

După producerea evenimentului asigurat, Asigurătorul achită despăgubirea cuvenită Asiguratului, numai după ce acesta din urmă a probat :

legitimitatea sa de a încasa indemnizația ;

a declarat dacă a mai încheiat asigurări cu alte societăți pentru același risc ;

a predat Asigurătorului întreaga documentație necesară subrogării acestuia pentru a exercita acțiuni de subrogare.

În cazul în care Asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare pentru același risc, iar totalul despăgubirilor depășește valoarea pagubei, Asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, și anume aceea care rezultă din repartizarea proporțională a despăgubirilor datorate de către toți Asigurătorii. În felul acesta, se urmărește va despăgubirea plătită Asiguratului de către toți Asigurătorii să nu depășească valoarea pagubei.

După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuă pentru suma rămasă, prima de asigurare pentru această perioadă rămânând neschimbată. La cererea Asiguratului, suma rămasă poate fi completată printr-o asigurare suplimentară contra plății diferenței de primă corespunzătoare.

2.4. Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile produse de incendiu și alte calamități.

Societățile de asigurări abordează în mod diferit problema asigurării bunurilor. Unele societăți de asigurare emit condiții particulare unice privind asigurarea bunurilor împotriva incendiilor, indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinație civilă (clădiri de locuit, anexe gospodărești etc.) sau la bunuri cu destinație comercială sau industrială (unități de alimentație publică, magazine și depozite de mărfuri, unități de producție, prestări de servicii, ateliere etc.). alte societăți grupează bunurile acceptate în asigurare în funcție de destinația acestora și de natura riscurilor la care sunt supuse. Ca urmare, ele stabilesc condiții particulare de asigurare distincte după cum este vorba de riscuri civile sau de riscuri comerciale și industriale. În ambele cazuri, însă, tarifele de prime se diferențiază în funcție de felul și destinația bunurilor respective.

O altă deosebire constă în faptul că unele societăți iau în considerare toate riscurile care pot afecta bunurile admise în asigurare, adică atât riscul de incendiu, cât și calamitățile naturale. În cazul în care un Asigurat dorește să fie protejat numai împotriva unora dintre aceste riscuri, se va face mențiunea în poliță, iar prima se va reduce în mod corespunzător. Alte societăți se obligă să-l despăgubească pe Asigurat pentru daunele directe și materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu : acestea consimt să acorde despăgubiri și pentru alte riscuri decât incendiul, cum ar fi calamitățile naturale, numai în măsura în care în polița de asigurare s-au prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri cu plata prealabilă a primei suplimentare de asigurare.

Obiectul asigurării clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pentru cazurile de pagube produse de incendiu și de alte calamități

În această asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri:

clădirile și alte construcții care servesc drept locuințe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții etc. (aici se au în vedere atât clădirile și construcțiile propriu-zise, cât și instalațiile fixe de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare, încorporate în acestea) ; clădirile în curs de construcție, împrejurimile etc. ;

mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe ;

obiectele de inventar ;

mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.

Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pe baza poliței de incendiu.

A. Riscurile civile

Obiectul asigurării

În această asigurare sunt cuprinse următoarele categorii de bunuri:

clădirile (lucrările edilitare, inclusiv instalațiile imobile în serviciul clădirii asigurate, dependințele, împrejurimile și cotele-părți din imobile care constituie proprietate comună) ;

bunurile casnice, conținutul cabinetelor profesionale și al birourilor (mobilier și alte dotări, tablouri și obiecte de artă, aparate electrice și electronice de uz casnic și de birou, îmbrăcăminte, cărți, utilaje și alte bunuri pentru birou sau cabinete profesionale, alte bunuri).

Riscurile asigurate

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe și materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu, precum și suplimentar pentru cele provocate de :

stricăciuni pricinuite prin măsurile autorităților în scopul de a împiedica sau de a opri incendiul

explozie, care nu a fost provocată de dispozitive explozive ;

trăsnet,

căderea aparatelor de zbor și a vehiculelor spațiale, a părților acestora și a obiectelor transportate de acestea;

lovirea de către vehicule rutiere;

fum, gaz sau vapori ;

alte eventuale asemenea riscuri ;

Asigurătorul mai acoperă, în anumite limite, cheltuielile de demolare, evacuare și transport ale resturilor materiale de pe urma producerii evenimentului asigurat.

La cererea expresă a Asiguratului, în polița de asigurare de incendiu mai pot fin incluse, cu plata prealabilă a primei suplimentare corespunzătoare, și alte riscuri. Asigurătorul se angajează să acopere daunele materiale și directe suferite de Asigurat, cauzate de :

cutremur ;

inundații și aluviuni;

fenomene atmosferice (uragan, vijelie, furtună, grindină, trombă de aer);

prăbușirea sau alunecarea terenului;

greutatea stratului de zăpadă ;

avarii la instalațiile de apă ;

grindină ;

eventuale alte riscuri.

B. Riscuri comerciale și industriale

Obiectul asigurării

Sunt primite în asigurare următoarele categorii de bunuri :

clădirile (construcțiile edilitare, localurile cu destinație industrială, de laborator și comercială, birourile, locuințele etc ; instalațiile fixe în serviciul clădirilor : hidraulice, igienico-sanitare, de încălzire și condiționare a localurilor, lifturi, ascensoare pentru mărfuri, instalații de iluminat etc ; împrejurimile etc 😉

utilajele și echipamentele, mobilierul (mașini, utilaje, ustensile, mijloace de ridicare, rezervoare și silozuri, mijloace de cântărire, mobilier, mașini de birou și aparatură electronică, îmbrăcăminte hârtii de valoare, titluri de credit, bani, documente, registre etc) ;

mărfuri (materii prime, materiale, semifabricate, produse în curs de execuție, produse finite în depozit, ambalaje și altele asemănătoare).

bunurile casnice (mobilier, alte dotări, și tot necesarul pentru uzul casnic și personal al Asiguratului, al persoanelor cu care coabitează, inclusiv obiectele de artă și tablourile de valoare în anumite limite).

Sunt primite în asigurare contra incendiului, pentru riscuri comerciale și industriale, toate categoriile de mijloace fixe folosite de unitățile care produc ori comercializează bunuri și servicii, precum și elemente materiale ale mijloacelor circulante aflate în dotarea acestora, având calitatea de asigurat.

Bunurile care fac obiectul acestei asigurări de incendiu, pentru riscuri comerciale și industriale, se deosebesc de cele cuprinse în asigurarea prezentată în subparagraful intitulat « Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului lor pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități. » mai ales prin modul de grupare, și mai puțin prin sfera lor de cuprindere.

Riscurile asigurate

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe și materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu, precum și suplimentar pentru daunele provocate de evenimentele enumerate la riscurile civile.

Determinarea daunei

Pentru clădiri se estimează valoarea la momentul producerii evenimentului asigurat (costul din nou, exclusiv prețul terenului minus deprecierea suferită ca urmare a folosirii, a modului de întrebuințare și a altor factori). Apoi se estimează cheltuielile reclamate pentru construirea din nou a părților distruse sau pentru repararea celor avariate, din care se scad deprecierea suferită și valoarea recuperabilă a părților rămase.

Pentru bunurile mobile se estimează valoarea bunurilor asigurate la momentul producerii evenimentului asigurat în funcție de calitate, uzură, starea de folosință etc. diferența dintre valoarea astfel determinată și valoarea bunurilor rămase întregi, salvate sau recuperate, reprezintă dauna.

Pentru documente, registre, fișe, discuri și benzi pentru mașini electronice, Asigurătorul despăgubește numai cheltuielile de refacere a acestora. Pentru titlurile de credit pentru care este prevăzută procedura de reconstituire, Asigurătorul acoperă numai cheltuielile ocazionate de reconstituirea acestora, iar nu valoarea nominală a titlurilor respective.

Asigurătorul nu depășește daunele indirecte (lipsa de beneficiu, folosință sau chirie, profiturile sperate etc), în afară de cazul în care părțile au convenit astfel. Atunci când polița cuprinde o clauză specială privind daunele indirecte, Asigurătorul suportă o despăgubire suplimentară limitată.

CAPITOLUL III

MANAGEMENTUL SUBSCRIERLOR ÎN ASIGURAREA CLᾸDIRILOR. STUDIU DE CAZ – SC ASIROM ASIGURĂRI SA ȘI SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURᾸRI SA

Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri la SC ASIROM SA

Prin acest tip de contract de asigurare S.C. ASIROM S.A. asigură :

Clădirile și alte constucții (inclusiv instalații fixe aferente de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.) servind pentru: locuințe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe etc; clădirile în curs de construcție; împrejmuirile etc;

Mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele,inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;

Obiectele de inventar;

Mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.

În cadrul acestui contract de asigurare nu sunt cuprinse următoarele bunuri: banii,hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale și altele asemenea , cu excepția, bunurilor de acest fel care constituie obicte de muzeu sau de expoziție ori a celor care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare; solariile și tunelele-constucții speciale din stâlpi de lemn, beton, metal sau din alte materiale cu pereți laterali și acoperișul din panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte materiale.

Sucursala analizată acordă despăgubiri în caz de pagube la bunurile asigurate, produse de incendiu, trăsnet, explozie, chiar și dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă și cădere pe clădiri sau alte construcții a unor corpuri. Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiș sau su cerul liber.

În cazul clădirilor și a altor construcții se mai acordă despăgubiri și pentru cazurile în care a fost nevoie să se dărâme ori să se demonteze clădirea sau altă construcție ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară demontarea sau mutarea în alt loc a acestora; pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un vehicul; cheltuielile pentru lucrările de curățare a locului unde s-a produs paguba, în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate și sunt necerare pentru executarea lucrărilor de reparații.

În cazul mijloacelor fixe și mijloacelor circulante materiale se mai acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a: carbonizării totale sau parțiale, ori topirii, chiar și fără flacără; avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaz, apă, canal sau încălzire centrală; dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, ori a unor clădiri sau alte construcții învecinate, dacă aceasta se face pentru a se opri întinderea incendiului la o amenințare bruscă de inundație de prăbușire sau alunecare de teren; acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile respective; pierderii sau dispariției bunurilor asigurate cauzate direct de riscurile asigurate; prăbușirii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, precum și a izbirii lor de către un vehicul.

S.C. ASIROM S.A. nu acordă despăgubiri pentru: pagube produse numai de fermentație, oxidare, căldură, precum și de afumare, pătare ori pârlire provenite dintr-o sursă normală de căldură; pagube produse instalațiilor electrice numai prin acțiunea curentului electric dacă aceasta nu este urmată de un incendiu; pagube produse aparatelor electrice numai prin acțiunea curentului electric, dacă aceasta nu este urmată de incendiu, dacă acțiunea curentului electric a fost cauzată de trăsnet; pagube produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.

Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel: separate pentru fiecare clădire sau altă construcție, precum și pentru fiecare obiect de muzeu sau de expoziție, lucrare de artă pe sticlă, din sticlă sau pe plăci de marmură:

global pentru toate bunurile din aceeași grupă;

separate pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri din aceeași grupă.

Primele de asigurare se calculează potrivit tarifului prevăzut în anexa la condițile speciale de asigurare din cadrul activității sucursalei asigurate.

Managementul subscrierilor în asigurarea clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri la SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURᾸRI SA

Asigurarea clădirilor și a bunurilor este una dintre primele tipuri de asigurări ce trebuie luate în calcul pentru a proteja o afacere. Această asigurare oferă protecție pentru cazul în care bunurile aparținând companiei asigurate sunt distruse sau furate. Asigurarea clădirilor oferă siguranța că, indiferent de factorii care pot afecta o afacere, asiguratul va beneficia de protecție financiară pentru investitia sa.

Asigurarea clădirilor și a bunurilor în cadrul SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. implică:

Protecție financiară pentru afacerea asiguratului. SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. este un partener de încredere, care susține dezvoltarea și succesul unei afaceri.

Flexibilitate la plata primei de asigurare. La alegere, primele de asigurare se pot plăti integral, semestrial sau trimestrial.

Reasigurare. Protecția poliței este susținută de contractele de reasigurare ale SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. cu cei mai importanți reasiguratori la nivel mondial.

Riscurile acoperite de asigurarea de clădiri și bunuri:

Asigurarea STANDARD:

Incendiu

Trăsnet

Explozie

Căderea aparatelor de zbor (aeronave și vehicule spațiale), a unor părți ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea.

Asigurarea STANDARD EXTINSĂ, riscurile prevăzute la asigurarea STANDARD cu extindere selectivă sau cumulativă pentru:

cutremur de pământ

inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață, precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții

furtuna, uragan, vijelie, tornade

efecte directe ale ploii torențiale, inclusiv cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ușilor și ferestrelor, prin manifestarea violentă a fenomenelor atmosferice enumerate la punctul anterior manifestate concomitent cu ploaia torențială

grindina-efectele directe

furtul prin efracție și/ sau acte de tâlhărie.

Asigurarea TOATE RISCURILE, riscurile cuprinse în asigurarea "Standard extinsă cumulativ", precum și riscurile:

vandalism

prăbușire și/sau alunecare de teren

greutatea zăpezii și/ sau gheții

izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând asiguratului, a cladirii asigurate sau adăpostind bunurile asigurate sau direct a bunurilor asigurate aflate sub cerul liber

unda de șoc provocată de avioane (boom sonic)

avalanșe de zăpadă

cădere accidentală de corpuri (stânci, copaci, stâlpi, etc.)

riscuri politice (greve și tulburări civile).

Prin achiziționarea de clauze suplimentare se poate extinde acoperirea de bază, pentru o multitudine de situații deosebite, cum ar fi :

recuperarea cheltuielilor fixe și a profitului pe care l-ar fi obținut asiguratul dacă bunul mers al activității firmei sale nu ar fi fost întrerupt ca urmare a producerii unui risc de bază acoperit prin polița de bunuri pentru persoane juridice

pagube produse ca urmare a scurgerii accidentale a apei din sprinklere

asigurarea bunurilor transportabile care se gasesc la altă locație decât cea în care se desfășoară activitatea asiguratului în mod uzual.

Evoluția comparativă a asigurării clădirilor, construcțiilor, echipamentelor și altor bunuri în perioada 2008-2012

Conform situațiilor financiare anuale auditate transmise Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către societățile de asigurare, la data de 31.12.2011, valoarea agregată la nivelul pieței a capitalului social subscris era de 4.038.239.446 lei, iar cea a capitalului social subscris și vărsat era de 4.032.415.034 lei.

Comparativ cu valoarea agregată a capitalului social subscris la societățile de asigurare la sfârșitul anului 2010, de 4.175.309.300 lei, valoarea raportată la data de 31.12.2011 a înregistrat o reducere cu 137.069.854 lei, ceea ce înseamnă o scădere nominală cu 3,28%.

În 2011, primele brute subscrise, cumulate pentru cele două categorii de asigurări – generale și de viață – au totalizat 7.822.309.952 lei, nivel ce arată o diminuare cu 483.092.200 lei comparativ cu anul 2010, respectiv o scădere cu 5,81%, în termeni nominali, și de 10,98%, în termeni reali.

Gradul de penetrare al asigurărilor în Produsul Intern Brut (PIB) a înregistrat o diminuare a nivelului, comparativ cu data de 31.12.2010, evoluție influențată în principal de scăderea volumului de prime subscrise, dar și de creșterea nominală a valorii PIB.

La data de 31.12.2011, gradul de penetrare în PIB al asigurărilor, determinat ca raport între primele brute subscrise pentru asigurări generale și de viață și PIB, era de 1,35%, înregistrând o scădere cu 0,27 puncte procentuale față de nivelul anului 2010. Gradul de penetrare în PIB al asigurărilor generale era de 1,05%, iar cel al asigurărilor de viață s-a situat la 0,30%. Comparativ cu anul 2010, indicatorul a înregistrat o scădere cu 18,60% pentru asigurările generale și una cu 9,09% pentru asigurările de viață.

Densitatea asigurărilor, un alt indicator specific sectorului asigurărilor, este determinată ca raport între volumul de prime brute subscrise și numărul populației. Potrivit calculelor realizate de CSA, la data de 31.12.2011, acest indicator înregistra o valoare de 410,77 lei/locuitor, nivel în creștere cu 22,92 lei/locuitor față de anul 2010 (387,85 lei/locuitor).

Această creștere a fost determinată de scăderea numărului de locuitori luat în calcul pentru anul 2011, comparativ cu cel anunțat de INS pentru anul 2010 (21.413.815 locuitori). În sectorul asigurărilor generale, densitatea asigurărilor s-a situat la 319,49 lei/locuitor, nivel în creștere cu 3,04 lei/ locuitor față de anul 2010. Pentru categoria asigurărilor de viață, valoarea acestui indicator a fost de 91,29 lei/locuitor, nivel în creștere cu 17,37 lei/locuitor comparativ cu anul 2010. Sectorul asigurărilor de viață nu a reușit să influențeze îmbunătățirea, la nivel general, a gradului de penetrare în PIB al asigurărilor și densitatea acestora, deși a înregistrat în 2011 o ușoară creștere a volumului de prime brute subscrise.

Ponderea redusă, de 22,22%, pe care o dețin primele brute subscrise pentru asigurări de viață în totalul subscrierilor pieței, diminuează semnificativ influența acestui sector asupra celor doi indicatori.

Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime brute subscrise, la data de 31.12.2011, era următoarea:

6.083.943.098 lei, prime brute subscrise pentru categoría asigurărilor generale, reprezentând 77,78% din total;

1.738.366.854 lei, prime brute subscrise pentru categoría asigurărilor asigurărilor de viață, reprezentând 22,22% din total.

Din analiza structurii portofoliului de asigurări, se observă că, în perioada 2007 – 2009, volumul valoric al primelor brute subscrise pentru asigurări generale s-a înscris pe o tendință crescătoare, în timp ce în intervalul 2010 – 2011 s-au înregistrat scăderi, după cum urmează:

2008/2007, creștere cu 23,42%

2009/2008, creștere cu 2,45%

2010/2009, scădere cu 8,31%

2011/2010, scădere cu 8,37%

2011/2008, scădere cu 13,92%, ceea ce în mărime absolută înseamnă o diminuare cu peste 984 milioane lei.

Discutând concret pe studiul nostru de caz, observăm din tabelul de mai jos, tabel ce evidențiază societățile cu cele mai mari volumen de prime brute subscrise și ponderea în total piață valabile pentru anul 2011, că cele două societăți de asigurări analizate de noi în această lucrare ocupă locurile 2 respectiv 4 în topul realizat de CSA, pe primul loc fiind Astra S.A. cu 1.008.544.317 lei prime subscrise la fínele anului 2011 si care are o cota de piață de 12.89%. Aceasta este îndeaproape urmată de Allianz Țiriac ăsigurări S.A. cu 898.416.364 lei și 11.49% cotă de piață și nu în ultimul rând Asirom Vienna Insurance Group S.A. cu 677.995.991 lei și 8.03% cotă de piață.

Tabel nr. 1 – Societățile cu cele mai mari volume de prime brute subscrise și ponderea în total piață (asigurări generale și de viață)

Sursa: Raport CSA 2011

Astfel, putem observa că volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurările generale, în anul 2011, a fost de 6.020.516.020 lei, înregistrând o scădere nominală cu 8,37% față de anul 2010, ceea ce înseamnă o reducere în termeni reali cu 13,39%.

Dacă am discuta doar despre primele subscrise pentru contráctele de asigurări generale încheiate de persoane fizice, în anul 2011 valoarea acestora a scăzut în termeni nominali cu 0,55% față de anul 2010. Valoarea aferentă contractelor încheiate de persoane juridice a înregistrat o scădere cu 13,08% față de anul precedent, pe fondul politicilor de reducere a cheltuielilor alocate asigurărilor, aplicate de companiile românești.

Din tabelul de mai jos se poate observa că ierarhia prezentată anterior nu se mai păstrează în ceea ce privește compania de asigurări Asirom Vienna Insurance Group S.A. Primele două locuri rămân neschimbate, însă în această categorie, Asirom Vienna Insurance Group S.A. ocupă locul 5, fiind devansată de companii precum Groupama Asigurări S.A. sau Omniasig Vienna Insurance Group S.A.

Tabel 2 – Societățile cu cele mai mari subscrieri pentru asigurări generale în anul 2011

Sursa: Raport CSA 2011

Din analiza datelor raportate de cele 31 de societăți de asigurare care au subscris prime aferente asigurărilor generale, rezultă că 10 societăți au cumulat o valoare de 5.298.541.763 lei, ceea ce reprezină 87,09% din totalul acestui segment de activitate.

Mergând mai departe cu analiza noastră discutăm despre asigurarea clădirilor în cadrul Allianz Țiriac Asigurări S.A. Luând în considerare rapoartele anuale întocmite de către societate și publicate pe site-ul oficial al acesteia, am întocmit următorul tabel ce evidențiază evoluția acestor asigurări în perioada 2008-2011.

Tabel 3 – Asigurările pe bunuri în cadrul Allianz Țiriac Asigurări S.A. în perioada 2008-2011

Sursa: www.allianztiriac.ro

După cum se poate observa și din tabelul de mai sus, dacă discutăm despre primele brute subscrise pentru asigurările pe clădiri, vedem că acestea au avut o traiectorie descendentă în perioada 2008-2010, redresându-se ușor în anul 2011.

În ceea ce privește daunele nete de reasigurare, și acestea au avut o evoluție sinuoasă, atingând máximum în anul 2009, când s-au înregistrat daune în valoare de 59.534.886 lei, iar mínimum în anul 2011, cu daune în valoare de 30.985.536 lei.

Doar în ceea ce privește comisioanele de achiziție și variabila cheltuielilor de achiziție un au existat modificări majore, nivelul acestora nomodificându-se considerabil în perioada 2008-2011.

Piața de asigurări a încheiat anul 2011 cu un volum de prime brute subscrise de 7.948 mld.lei (- 4,3 % față de anul 2010), potrivit datelor transmise către CSA. Această dinamică a fost cauzată de evoluția segmentului de asigurări generale, care a marcat o scădere a subscrierilor de 6,5 % față de anul 2010, de la 6.640 mld. lei la 6.206 mld. lei.

În anul 2011, ASIROM a înregistrat pe total prime brute subscrise de 668,1 mil. lei, din care au fost anulate subscrieri de 40,1 mil. lei, rezultând în final in urma anularilor o subscriere de 628,0 mil. lei. Asigurările generale au înregistrat un volum de prime brute subscrise de 577,4 mil. lei din care au fost anulate subscrieri de 31,3 mil. lei, rezultând în final in urma anularilor o subscriere de 546,1 mil. lei.

Discutând mai în amănunt despre Asirom Asigurări S.A. și analizând rapoartele anuale publicate pe site-ul oficial al companiei, observăm că în anul 2011, volumul total al primelor cedate în reasigurare a fost de 186.92 milioane lei, totalul comisioanelor din reasigurare a fost de 16.88 milioane lei iar participarea reasiguratorilor la daunele plătite a fost de 70.55 milioane lei, adică cu o creștere față de anul 2010 de 10.11% . Tabelul de mai jos prezintă evoluția rezultatelor financiare ale reasigurării în cadrul companiei Asirom Asigurări S.A. în perioada 2008-2011:

Tabel 4 – Evoluția rezultatelor financiare ale reasigurării în cadrul companiei Asirom Asigurări S.A. în perioada 2009-2011

Sursa: www.asirom.ro

Urmărind tabelul de mai sus, observăm o creștere bruscă a primelor cedate în reasigurare în special in perioada 2009-2010 iar mai apoi și în 2011.

Și în ceea ce privește daunele plătite de reasiguratori se observă o creștere continuă în perioada 2009-2011, însă nu atât de vertiginoasă ca în cazul precedent.

Volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurările generale, în anul 2011, a fost de 6.083.943.098 lei, înregistrând o scădere nominală cu 8,37% față de anul 2010, ceea ce înseamnă o reducere în termeni reali cu 13,39%.

La data de 31.12.2011, distribuția primelor brute subscrise pe categorii de asigurați era următoarea: 40,77% – prime brute subscrise de persoane fizice, cu un total de 2.480.467.148 lei; 59,23% – prime brute subscrise de persoane juridice, cu o valoare de 3.603.475.950 lei.

În anul 2011 valoarea primelor brute subscrise pentru contractele de asigurări generale încheiate de persoane fizice a scăzut în termeni nominali cu 0,55% față de anul 2010. Valoarea aferentă contractelor încheiate de persoane juridice a înregistrat o scădere cu 13,08% față de anul precedent, pe fondul politicilor de reducere a cheltuielilor alocate asigurărilor, aplicate de companiile românești. Din analiza datelor raportate de cele 31 de societăți de asigurare care au subscris prime aferente asigurărilor generale, rezultă că 10 societăți au cumulat o valoare de 5.298.541.763 lei, ceea ce reprezină 87,09% din totalul acestui segment de activitate.

În ceea ce privește structura pe clase de asigurări a primelor brute subscrise pentru asigurări generale, Allianz Țiriac Asigurări S.A. ocupă un loc secund în cadrul clasei VIII – asigurări de incendiu si alte calamități pentru asigurările de bunuri, aici fiind incluse și asigurările pe clădiri, compania înregistrând 162.422.607 lei, ceea ce reprezintă 13.79% din volumul total al subscrierilor pe această clasă.

CONCLUZII