Managementul Resurselor Necesare Unui Proiect

INTRODUCERE

Managementul proiectelor a apărut ca un instrument de planificare, coordonare, realizare și control al activităților complexe din proiectele industriale, comerciale, sociale, culturale și politice moderne.

Orice activitate modernă este privită ca un proiect modern, cu un caracter complex, care impune o viziune nouă începând cu analiza necesităților proiectului și terminând cu reutilizarea eficientă a rezultatelor proiectului. Presiunile sistemului globalizat economic și politic concurențial al lumii industrializate, competitivitatea dintre producători, un respect mai mare pentru valoarea, respective bunăstarea celor care formează forța de muncă a proiectului și implicit pentru costul acestei forțe de muncă au dus la dezvoltarea de noi tehnici de management de proiect. Primul care furnizează ceea ce clientul dorește este câștigător și va supraviețui în cadrul acestui sistem concurențial. Soluția este realizarea de proiecte performante cu un management de proiect performant.

Managementul proiectului are drept obiectiv realizarea unui produs / serviciu care să corespundă necesităților exprimate întrucât nu se poate produce orice pentru a vinde, nu se vinde decât ceea ce clientul / utilizatorul dorește. Managementul proiectului este proces de planificare, organizare și control al fazelor și resurselor unui proiect cu scopul de a îndeplini un obiectiv bine definit care are în mod uzual restricții de timp, resurse și cost. Managementul proiectelor impune planificarea, organizarea, monitorizarea și controlul tuturor aspectelor unui proiect și motivarea tuturor celor implicați pentru a realiza în siguranță obiectivele proiectului, în limita timpului, costului și criteriilor de performanță stabilite.

1. Proiect

1.1 Definiție

Proiectul reprezintă un ansamblu de activități desfășurate în scopul rezolvării deferitelor prbleme specifice, având o durată prestabilită, beneficiind totodată de un buget necesar atingerii scopului propus.

Proiectele sunt activități unice, orientate spre obiective, cu un grad ridicat de noutate și cu o sarcină de lucru complexă. Ele sunt limitate în timp și din punct de vedere al resurselor materiale și umane, necesitând de obicei o colaborare interdisciplinară în cadrul unei structure organizatorice speciale, precum și metodici speciale implicând riscuri specifice.

Proiectele pot îndeplinii roluri multiple rezultând și din varietatea pe care o pot cunoaște acestea, dintre care cele mai frecvente sunt:

de soluționare a problemelor sau de ameliorare a situațiilor constatate dacă nu este posibilă o eradicare a acestora, în cadrul diferitelor instituții sau organizații de stat sau private.

de pregătire a personalului care va desfășura noi tipuri de activități sau va acționa în contexte diferite.

de informare a publicului asupra unor evenimente ce vor avea loc și a modului în care acesta/acestea trebuie să se comporte.

de concretizare a ideilor care pot conduce la întâlnirea valorilor democratice și pot contribui la o dezbatere durabilă economico-socială.

Pot fi de mai multe tipuri în funcție de diferite criterii care sunt avute în vedere,cum ar fi:

În funcție de sursa de finanțare:

proiecte interne

proiecte internaționale

proiecte mixte – fonduri conume

În funcție de procedurile de atribuire a fondurilor

proiecte finanțate prin licitații

proiecte finanțate prin competiție de proiecte

proiecte finanțate prin cereri în ordinea depunerii și acceptării

prin priotizare

prin acceptare

În funcție de natura obiectivului principal:

proiecte de investiții

proiecte de organizare

proiecte de restructurare

proiecte de cercetare

proiecte de dezvoltare

proiecte de consultanță

proiecte de informare și conștientizare a publicului

În funcție de caracterul sectorului care beneficiază de rezultate

de afaceri

de mediu

de securitate

economice

sociale

educaționale culturale

Obiectivele proiectelor

Obiectivele proiectelor rezultă din nevoia pe care acesta trebuie să o resolve, din obiectivele strategiei ce se dorește a fi aplicată. Tema proictului sau misiunea acestuia reprezintă motivul pentru care acesta a fost creat, adică tocmai rațiunea de a exista a proiectului.

Obiectivele proiectelor și/sau proiectelor reprezintă rezultatele preconizate către care se îndreaptă efortul de implementare. Acestea pot fi atât generale cât și speciale.

Obiectivele generale vizează o arie mai largă a rezultatelor, cu un grad de generalitate ridicat, practice ridică un orizont mai vast și de perspective a posibilelor rezultate.

Obiectivele specifice ale unui proiect sunt formulate astfel încât să indice rezultatele concrete preconizate în acel caz. Ele reprezintă o formă de particularizare a obiectivelor generale pentru o situație concretă.

1.2. Conținutui unui proiect

Un proiect se compune din:

1. o misiune care este formalizata, si serveste ca referent permanent; rezultatele de obtinut, constrângerile de respectat sunt descrise foarte precis;

2. o organizare functionala, temporara, fondata pe reunirea competentelor în interiorul unui grup, în domeniul aportului de cunostinte si a potentialului de munca;

3. mijloace reprezentate de resurse financiare, tehnice, dar mai ales de mijloace în termeni de timp si metodologii.

Constientizarea acestor elemente va permite evitarea aspectelor negative

cele mai des întâlnite în acest domeniu:

deplasari bugetare necontrolate,

depasirea termenelor,

conflictele de interese între persoane,

minusuri în ceea ce priveste realizarea integrala a obiectivelor.

1.3 Planificarea proiectului

Planificarea pe termen lung. Planurile pe termen lung sunt cele care acopera aspecte competitive, tehnologice si strategice complexe ale conducerii unei societati comerciale si care implica si alocarea resurselor. Planificarea pe termen lung cuprinde cercetarea, dezvoltarea si expansiunea de capital, dezvoltarea organizationala si manageriala si satisfacerea cerintelor financiare ale societatii.

Planurile pe termen lung sunt de obicei concepute de managerii de varf si se intind pe perioade mai mari de 5 ani. Planurile pe termen lung care fac parte din planificarea strategica a societarii comerciale.

Planificarea pe termen mediu. Planurile pe termen mediu sunt concepute de obicei pe unul pana la trei ani., planurile pe termen mediu sunt de obicei mai detaliate si au mai multa relevanta pentru managerii de pe nivel mediu si inferior.

Planurile pe termen mediu se refera de obicei la functiile organice ale firmei, cum ar fi finantele, marketingul sau productia. Datorita faptului ca planurile pe termen lung trebuie sa ia in calcul un mare numar de variabile, accentul cade in multe societatii pe planurile pe termen mediu.

Planificarea pe termen scurt. Planurile pe termen scurt, la fel ca si cele pe termen mediu, deriva din cele pe termen lung. Au un termen scurt de cel mult un an si au un impact mai mare asupra activitatii zilnice a managerilor decat planurile pe termen mediu sau lung. Includ anumite planuri de atingere a obiectivelor financiare (bugetul), inventar, publicitate, instruirea angajatilor.

Planificarea se poate desfășura pe mai multe planuri după cum urmează:

Planurile strategice. Acestea influenteaza intreaga societate comerciala, sunt elaborate de obicei de managerii de pe nivele ierarhice superioare (managementul de varf) si sunt in consecinta pe termen lung. Planurile strategice descriu scopul societatii si decid care trebuie sa fie obiectivele acesteia.

Procesul planificarii incepe cu declararea formala a obiectivelor, care stabileste directia planificarii firmei. Sunt determinate apoi obiective strategice ale societatii si este creata baza pentru planurile operationale ale companiei. Stabilirea planurilor strategice ale societatii reprezinta punctul de plecare in procesul de planificare la nivelul intregii societati.

Planurile operationale. In timp ce planurile strategice stabilesc cadrul general al planificarii in societate, planurile operationale acopera un domeniu mai restrans, fiind orientate spre activitatile zilnice sau lunare ce trebuie efectuate pentru indeplinirea planurilor strategice si implicit a obiectivelor strategice. Planurile operationale au in general drept obiect alocarea de resurse si programarea activitatilor.

La planuri operationale putem sa enumeram urmatoarele planuri:

·         Planuri de marketing, orientate spre vanzarea si distribuirea produselor sau serviciilor companiei.

·         Planuri de productie si aprovizionare, orientate spre facilitatile, metodele si echipamentele de care este nevoie, pentru ca produsul finit sa fie realizat.

·         Planuri financiare, orientate spre gestionarea fondurilor si spre obtinerea de fonduri necesare implementarii planurilor strategice.

·         Planuri de personal, sunt orientate spre recrutarea, integrarea si formarea resurselor umane de care are nevoie societatea.

Planurile operationale implica mai mult decat alt planuri, coordonarea si controlul fluxurilor de resurse interne.

1.4 Implementarea proiectului

După stabilirea strategiei proiectului trebuie stabilite detaliile privind punerea în practică a strategiei. Strategia răspunde întrebării: ce trebuie să facem pentru a ne atinge obiectivele? Planificarea vizează identificarea și coordonarea tuturor activităților ce trebuie întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei. Una din greșelile frecvente a celor care realizează planul de implementare este aceea că demarează elaborarea planului înainte de a avea o strategie de proiect solidă. Dacă nu avem în vedere o strategie clară, planul poate avea numeroase lipsuri.

Cel mai important instrument utilizat în etapa elaborării planului de implementare este metoda construirii structurii activităților. Pentru aceasta se determină toate activitățile ce trebuie îndeplinite pentru a obține rezultatele dorite.

Stabilirea și utilizarea structurii activității

Structura activității reprezintă o metodă de a determina ce trebuie întreprins, de către cine, cât timp va dura, cât va costa. Structura activităților reflectă corelația dintre toate activitățile de muncă ce trebuie corelate pentru atingerea obiectivelor proiectului.

O cauză care poate duce la eșuarea proiectului este utilizarea unor valori estimate global pentru parametrii proiectului. Aceste estimări sunt stabilite în general prin preluarea unor valori dintr-un proiect similar și corectarea lor în raport cu eventualele schimbări. Acestea sunt acceptate de către managerii superiori și sunt transmise managerilor de proiect pentru a fi îndeplinite. Astfel, aceste estimări globale ajung să devină obiectivele proiectului. Dacă însă împărțim procesul de muncă complex în procese de muncă simple putem realiza estimări mai bune pentru fiecare proces de muncă simplu, decât atunci când evaluăm volumul de muncă în ansamblu (în special în ceea ce privește parametrul cost).

b. Stabilirea formei de prezentare a structurii activităților

Există două forme principale de reprezentare:

b.1. O structură piramidală în care sunt incluse activitățile

b.2. O structură care ordonează într-o succesiune verticală activitățile proiectului, în funcție de importanța fiecărei activități în cadrul proiectului

c.Aspectele generale privind structura activităților

Pentru a elabora o schemă utilă, trebuie avute în vedere:

Structura nu trebuie reprezentată pe mai mult de 20 de niveluri. În cazul proiectelor de mică amploare este suficient să se construiască structuri desfășurate pe maxim 6 niveluri.

Ramificațiile structurii nu trebuie să coboare toate până la același nivel. Nu trebuie să încercăm să realizăm o structură perfect simetrică, întrucât nu toate activitățile impun același nivel de detaliere.

Structura activităților trebuie determinată înainte de a stabili calendarul termenelor și repartizarea resurselor. Scopul constituirii activităților este acela de a defini ce activități trebuie realizate pentru a putste suficient să se construiască structuri desfășurate pe maxim 6 niveluri.

Ramificațiile structurii nu trebuie să coboare toate până la același nivel. Nu trebuie să încercăm să realizăm o structură perfect simetrică, întrucât nu toate activitățile impun același nivel de detaliere.

Structura activităților trebuie determinată înainte de a stabili calendarul termenelor și repartizarea resurselor. Scopul constituirii activităților este acela de a defini ce activități trebuie realizate pentru a putea stabili ulterior cine le va utiliza, în cât timp și cu ce consum de resurse.

La elaborarea structurii activităților trebuie să participe toți cei implicați în desfășurarea lor (de ex. dacă proiectul se referă la construirea unui nou tip de avion, iar schițele tehnice au fost elaborate de o firmă subcontractoare, atunci structura activităților firmei trebuie atașată structurii activităților proiectului).

d. Estimarea perioadei de execuție, a costurilor și a necesarului de personal

Problema comună a managerilor de proiect este cum să estimeze o situație viitoare. Cu cât proiectul este mai important, cu atât sarcina de a realiza aceste estimări este mai dificilă. Mai mult, în majoritatea cazurilor, proiectul nu se finalizează nici la timp și nici cu respectarea limitelor bugetelor stabilite. Cum se poate determina cât timp va dura realizarea unui proiect? Cel mai frecvent răspuns este: pe bază de experiență. Managerii de proiect care au mai condus proiecte similare pot evalua cel mai bine pe baza experienței, atât durata cât și volumul costurilor și necesarul de resurse umane.

Există o serie de tehnici de estimare, dar practica a demonstrat că folosirea celor mai sofisticate elemente de calcul nu pot înlocui experiența unui manager de proiect.

e. Întocmirea graficului responsabilităților

După finalizarea structurii activităților se trece la completarea graficului responsabilităților. Acest grafic cuprinde persoanele nominalizate care răspund de toate sarcinile în cadrul proiectului.

Structura organizatorică a unei firme este prezentată sub forma unei organigrame piramidale care evidențiază relațiile ierarhice dintre membrii acesteia. În cazul unui proiect, elaborarea organigramei ca instrument de reflectare a relațiilor organizatorice nu este suficientă pentru că nu relevă relațiile de cooperare între membrii echipei de proiect. Deși se acordă puțină atenție acestor relații, trebuie știut că ele pot influența decisiv succesul proiectului, deci nu trebuie neglijate.

Una dintre cele mai comune probleme de interacțiune umană din proiect este că o decizie luată unilateral de către o persoană îl poate afecta pe unul sau pe mai mulți membrii ai echipei de proiect (ex. se poate întâmpla ca cei care iau echipamente de lucru să nu-i consulte pe colaboratori, și astfel ca echipamentul cumpărat să nu răspundă cerințelor utilizatorilor). Pentru a se evita această situație, în graficul responsabilităților trebuie să se specifice care sunt persoanele care trebuie consultate sau avizate în probleme legate de îndeplinirea unei anumite sarcini. În acest fel, graficul responsabilităților va permite surprinderea într-un document formal, oficial al relațiilor de cooperare între participanții la realizarea proiectului

1.5 Responsabilități manager-proiect

Managerul de proiect este acea persoană care are autoritatea, responsabilitatea, de a conduce proiectul pentru realizarea obiectivelor specifice.

Rolulul managerului de proiect este acela de a :

Previziona

Organiza

Coordona

Conduce și declanșa acțiuni

Controla și regla

Aceste atribuții sunt commune tuturor celor care îndeplinesc un rol de manager și se aplică managerului de proiect, definind de fapt funcțiile manageriale.

Alături de aceste atribuții manageriale, managerul de proiect are cși atribuții specifice, astfel:

Interfață între proiect și celelalte componente; asigură comunicarea dintrew echipa de proiect, finanțatori, beneficiar și alte entități interesate în derularea proiectului. În cadrulk acestei atibuții este inclusă și cea de promovare a proiectului, precum și aceea de adaptare la cerințele benefiviarului.

Liant al echipei proiectului; acesta creează echipa de proiect, asigură comunicarea și armonizarea activităților și intereselor acestora.

Integrator al sistemului; este component care distribuie resursele proiec tului, armonizează și asamblează rezultatele parțiale ale echipei într-un tot unitar, menține unitatea și stabilitatea sistemului.

Rolul principal al managerului de proiect este acela de a desfășura activitățile necesare realizării procesului de conducere al proiectului, astfel încat la încheierea duratei acestuia să poată fi precedat rezultatul așteptat de către beneficiar.

Cerințele fundamentale ale unui management al proiectului constau în:

Eficiență

Eficacitate

Professionalism

Rolul managementului proiectului constau în:

Capacitatea acestuia de a transpune scopul în obiective concrete, într+o structură de activități și atribuții concrete menite să conducă la obținerea rezultatelor dorite;

Capacitatea de a asigura realizarea proiectului în condițiile unei planificări, coordonări și control adecvat;

Capacitatea de a asigura la finalul proiectului satisfacția beneficiarului și a finanțatorului armonizând interesele părților.

2. MANAGEMENTUL PROIECTULUI

1. Resurse umane

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităților orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea și menținerea resurselor umane în vederea realizării cu eficiență maximă a obiectivelor proiectului și satisfacerii nevoilor angajaților.

Managerii creează un plan de atragere și reținere a persoanelor cu abilitățile de care au nevoie. Implementarea planului presupune recrutarea, selecția, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite și evaluarea permanentă a performanțelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele. Aceste activități reprezintă componentele managementului resurselor umane.

Intr-un proiect membrii echipei sunt cei mai importanti. Acestia trebuie sa intruneasca calitatile cerute de proiect. Planul de resurse umane este creat în acord cu planul strategic al proiectului. Recrutarea, instruirea și programele de recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării și păstrării oamenilor cu abilitățile necesare.

Dezvoltarea resurselor umane implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie. Trebuie stabilite metode de găsire și angajare de oameni care să posede abilitățile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane. Analizându-se proiectul se estimează numărul de oameni de care este nevoie și tipul de abilități și competențe pe care le solicită eventualele posturi vacante.

După dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie urmați un număr de pași necesari implementării planului. Prima parte esențială a implementării este determinarea numărului de oameni cu anumite abilități de care este nevoie la un anumit moment. Următorul pas îl constituie recrutarea – o procedură folosită pentru atragerea oamenilor calificați să candideze pentru posturile libere. După ce oamenii au fost atrași să solicite postul, este folosită procedura de selecție pentru stabilirea persoanelor care vor îndeplini efectiv sarcinile și care vor fi angajați.

Odată ce oamenii au început să funcționeze la nivelul potrivit apare problema recompensării lor adecvate. Sunt stabilite salariile considerate corecte pentru oamenii cu anumite abilități și responsabilități ale postului, precum și procedura potrivită de evaluare a performanțelor prin care conducerea poate lua decizii corecte de acordare a recompenselor oferite sub forma salariului sau promovării.

Atunci când apar conflicte sunt necesare intervenții calificate pentru a le gestiona și rezolva constructiv. Pot fi de asemenea acordate angajaților servicii de consiliere în diverse aspecte din partea managerilor sau a unor specialiști. Toate aceste activități constituie substanța relațiilor angajați-conducere. Această serie de activități poartă numele de management al resurselor umane.

Managementul resurselor umane constituie complexul de activități orientate către utilizarea eficienta a personalului, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia cât și satisfacerea nevoilor angajaților. Numai prin satisfacerea nevoilor angajatului se va putea obține implicarea acestuia în realizarea obiectivelor și numai contribuind la succesul proiectului angajații vor putea să-și satisfacă nevoile legate de munca pe care o desfășoară. Numai atunci când cei implicați înțeleg această relație managementul resurselor umane ocupă o poziție importantă în cadrul organizației și poate contribui la succesul acesteia.

Principiile esențiale ale managementului resurselor umane sunt:

1.       Aprecierea factorului uman ca o resursă vitală;

2.       Corelarea, într-o manieră integrată, a politicilor și sistemelor privind resursele umane cu misiunea și strategia proiectului;

3.       Preocuparea susținută de concentrare și direcționare a capacităților și eforturilor individuale în vederea realizării eficiente a misiunii și obiectivelor stabilite;

Obiectivele urmărite de managementul resurselor umane constau în:

1. Creșterea eficienței și eficacității personalului (sporirea productivității);

2. Reducerea absenteismului, fluctuației și a amplorii și numărului mișcărilor greviste;

3. Creșterea satisfacției în muncă a angajaților;

4. Creșterea capacității de inovare, rezolvare a problemelor.

Recrutarea personalului

Recrutarea personalului reprezinta procesul de cautare, de localizare, de identificare si de atragere a candidatilor potentiali, din care urmeaza sa fie alesi candidati capabili care, in cele din urma, prezinta caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerintelor posturilor vacante actuale si viitoare.

In domeniul resurselor umane, pentru a avea succes si mai ales pentru a supravietui, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

– identificarea calificarilor sau a aptitudinilor si alegerea candidatilor care corespund cel mai bine cerintelor posturilor nou create sau vacante;

– identificarea si atragerea candidatilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

– respectarea legislatiei in domeniul referitor la oportunitati egale de angajare si corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Solutionarea favorabila a acestor probleme inseamna succesul intregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important in economia unui proiect avand in vedere efectele unor posibile greseli sau erori de angajare.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se refera la confirmarea necesitatii de a angaja personal, la unele schimbari in situatia angajarii cu personal, precum si actiunile intreprinse de localizare si identificare a potentialilor candidati si pentru atragerea celor competitivi, capabili sa indeplineasca cat mai eficient cerintele posturilor.

Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexa si extrem de costisitoare, care necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste consecintele interne si externe, precum si necesitatile de resurse umane existente si viitoare. De aceea, in cadrul functiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde sa devina o activitate de sine-statatoare.

  Asigurarea cu personal, numita si angajare, cuprinde mai multe activitati de baza, anume: planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia personalului.

Intr-un sens mai larg, procesul de asigurare cu personal cuprinde si alte activitati din domeniul resurselor umane, de exemplu: analiza posturilor si proiectarea muncii.

Recrutarea este primul pas in procesul de asigurare cu personal, precum si primul pas in procesul de selectie al acestuia.

Obiectivul activitatii de recrutare consta in identificarea unui numar suficient de mare de candidati, astfel incat cei care indeplinesc conditiile sa poata fi selectati. Astfel, cele mai eficiente metode sau procedee de selectie a personalului sunt limitate de eficienta procesului de recrutare a acestuia.

Recrutarea resurselor umane are in vedere, de asemenea, analiza posturilor si proiectarea muncii, datorita faptului ca rezultatele de baza ale acestor activitati sunt esentiale in procesul de recrutare a personalului. Acest lucru presupune ca persoana care recruteaza sau angajeaza trebuie sa detina informatiile necesare referitoare la caracteristicile postului, cat si la calitatile viitorului detinator al acestuia.

Cunoasterea din timp a necesarului de personal sau anticiparea acestuia, ca urmare a procesului de planificare a resurselor umane, permite desfasurarea in bune conditii si cu mai multe sanse de succes a procesului de recrutare a personalului.

In esenta, procesul de asigurare cu personal este un proces de triere, trecerea printr-o serie de filtre in urma caruia solicitantii sunt selectati in urma unor activitati specifice domeniului resurselor umane care sunt desfasurate succesiv.

Planificarea resurselor umane are drept scop determinarea nevoilor, strategiilor si filozofiilor privind resursele umane ale proiectului.

Obiectivele planificării resurselor umane constau în obținerea:

ˇ         oamenilor potriviți

ˇ         în numărul necesar

ˇ         cu cunoștințele, abilitățile și experiența necesare

ˇ         în posturile potrivite

ˇ         la locul și timpul potrivit

ˇ         cu un cost adecvat.

Succesul recrutării este dificil de obținut dacă posturile sunt vag definite. Indiferent dacă postul este mai vechi sau este nou-creat, trebuie precizat clar ce oferă și ce anume cere titularului său, incluzând detalii precise despre:

– calitățile,

– experiența și calificările necesare,

– data de începere a activității și caracteristici ale locului de muncă.

Trebuie luata în calcul și compatibilitatea dintre candidat și persoanele cu care va lucra.

Procedurile de recrutare și selecție încearcă să realizeze o potrivire între cerințele postului și calitățile candidaților. Cu cât descrierea posturilor vacante este mai detaliată, cu atât devine mai ușoară identificarea celor mai adecvate persoane. Așadar, reușita recrutării personalului depinde în mare măsură de definirea exactă și de înțelegerea cerințelor postului care urmează să fie ocupat.

Analiza postului servește ca punct de pornire în recrutarea și selectarea personalului și are ca rezultat întocmirea fișei postului. Aceasta specifică sarcinile și responsabilitățile ce revin titularului postului, condițiile de lucru, standardele de performanța, modalitatea de recompensare, caracteristicile personale necesare angajatului pentru îndeplinirea cerințelor postului.

Descrierea postului nu poate ocoli tipul și nivelul recompenselor asociate lui. Acestea determina în mare măsură gradul de atractivitate a unui post. Recompesarea trebuie să ia în considerare:

nivelurile de salarizare din domeniul de activitate respectiv;

cererea și oferta de pe piața muncii;

tipul de post vacant (marcând diferența între posturile de conducere și posturile „mici");

pachetul de beneficii disponibil în organizație;

condițiile de viață din cadrul comunității în care operează firma;

tipul de angajat (pot exista diferențe de plată între angajatii aceluiași post, în funcție de meritele fiecăruia).

Pentru acoperirea posturilor vacante din cadrul echipei de proiect există două posibilități de acțiune:

aducerea de noi angajați apelând la piața externă a forței de muncă sau / și

repartizarea angajaților existenți (surse interne)

Selecția personalului

Spre deosebire de recrutare, selecția personalului constă în evaluarea și alegerea angajatului potrivit dintr-un număr de candidați care satisfac cerințele postului (rezultați în urma activității de recrutare).

Costurile unei decizii de selecție greșite pot fi foarte mari. Integrarea celor selectați și instruirea lor ulterioară crește suma cheltuită pentru găsirea angajatului potrivit și pentru adecvarea calităților sale lacerintele postului.

Un proces de selecție bine condus creează plusvaloare proiectului. Există o mare diferență între un angajat bine selectat, cu performanțe deosebite, și un altul care depune un minimum de efort, muncind doar pentru a fi plătit.

Este nevoie de ceva timp pentru identificarea și îndepărtarea unui angajat care afectează productivitatea celorlalți. Pe de altă parte, alegerea unor candidati supracalificați prezintă riscul ca, în scurt timp / ei să fie demotivați sau chiar plictisiți de acel post.

În general, un performer modest va impune standardul său de lucru colegilor, de aceea e necesar ca selecția angajaților să evite, pe cât posibil, o parte din costurile greu de estimat ale unei angajări nefericite.

Selecția rămâne un proces marcat de iinexactitati și incertitudini.

Chiar și cele mai eficace proceduri de selecție pot evalua corect abia aproximativ 60% din adevăratele caracteristici ale unui candidat.

Selecția nu se poate sustrage subiectivității celui care selectează. Judecățile personale pot fi întotdeauna influențate de factori externi precum vechi prietenii, impresia fizică plăcută, afinități personale.

Decizia finală trebuie să fie rezultatul unui compromis între criteriul care se referă la calificările profesionale ale candidatului și la experienta sa, și între percepția dvs. în legătură cu personalitatea și compatibilitatea candidatului cu acele condiții specifice din firma dvs.

2. Resurse Materiale

Managementul administrarii resurselor materiale nu reprezinta doar o insumare mecanica a diferitelor etape prin care se realizeza un anumit ciclu de aprovizionare, ci presupune o imbinare fructuoasa a activitatilor realizate de departamentul de aprovizionare. Elementele componete din cadrul aprovizionarii unui proiect sunt:

Cererea de aprovizionare, formulata de utilizator pe baza necesarului acestuia de materii prime sau componente. Initierea unei astfel de cereri are la origine un control al stocurilor, al magaziilor sau spatilor de depozitare, o analiza a proiectelor tehnologice sau a controlului productiei, in functie de tipul produselor si organizarea firmei.

Odata identificat necesarul de materiale, se purcede la intocmirea unei cereri adresate departamentului de aprovizionare prin care se solicita reinnoirea stocurilor, folosindu-se anumite documente: formularul de solicitare de aprovizionare, ce cuprinde detalii referitoare la produsele care vor fi achizitionate, cantatile necesare, dar si o cerere de reinnoire a stocurilor.

Selectarea furnizorului, reprezinta a doua etapa a aprovizionarii si presupune o alegere a sursei de achizitie bazata pe cotatii de preturi, conditii de livrare, reputatia privind standardele de calitate, performantele de livrare si situatia comerciala. Sursa de aprovizionare poate consta din unul sau mai multi furnizori, in functie de materialul solicitat.

Emiterea comenzii este cea de-a treia etapa. Probleme ce se pot ivi in aceasta etapa privesc timpul, desi simplă si obisnuită, această activitate poate dura cateva zile sau saptamani modificandu-se astfel timpul, alocat proiectului. Orice comanda de achizitie are anumite conditii comerciale care obligă la respectarea unor termene sau costuri. Aceste obligatii sunt obligatii referitoare la termenele de plata, la pret, la termenii de livrare, caliatatea si descrierea produselor ce urmeaza a fi livrate, la modul de despagubire in cazul mărfii deteriorate din punct de vedere al proiectarii sau executiei, proprietate intelectuala, pierdere sau deterioarare. Odata contractat produsul vanzatorul nu are nici un drept a-l modifica decat printr-o notificare prealabila si se poate emite un amendament la comandă cu acordul partilor in care se determina modificarile survenite. Vanzatorul are dreptul de a contracta subfurnizori cu conditia ca acestia sa fie cunoscuti de cumparator. Cumparatorul are dreptul de a refuza produse livrate argumentand starea lor necorespunzatoare sau daca vanzatorul comite o incalcare a comenzii. Orice disputa referitoare la contractul de achizitie se rezolva cu ajutorul uinui arbitru sau in instanta.

Comfirmarea comenzii reprezinta raspunsul furnizorului la comanda de achizitie, in cazul in care este pozitiv, inregistrandu-se un contract legal supus normelor in vigoare. Obligatia furnizorului este de a returna o confirmare a acceptarii conditiilor sau cel putin confirmarea dataliilor privind cantitatea, specificatiile, pretul, si conditiile de livrare.

Expedierea presupune marcarea articolelor, prin stampilare inainte de părăsirea locului de productie, pentru recunoasterea ulterioara.

Livrare si facturare – facturile insotesc actele de trimitere a marfurilor si se deconteaza de catre solicitantul marfii in momentul receptionarii acestora.

Inspectia interna a produselor este realizata de factorii de control in firma.

Receptia produselor consta in examinarea amanuntita pentru verificarea pagubelor survenite pe parcursult transportului, greseli referitoare la natura marfurilor sau la cantitate.Daca marfurile corespund sunt trimise la magazie.

3. Resurse financiare

Finanțarea proiectelor de investiții (Project Finance – PF) reprezintă o tehnica de sine stătătoare de finanțare a proiectelor intensive în capital, concept adeseori confundat cu finanțarea oricărui proiect de investiții. În esență, finanțarea proiectelor de investiții poate fi definit ca finanțarea unui proiect de investiții de capital, separabil din punct de vedere economic și legal, în care fluxurile de numerar rezultate din proiect reprezintă sursa de fonduri pentru plata serviciului datoriei și a celor care au investit capital în acțiunile proiectului; datoriile proiectului nu apar în bilanțul firmei sponsor și astfel nu îi afectează capacitatea de îndatorare, iar creditorii au posibilități limitate (sau nule) de regres împotriva acționarilor în caz de imposibilitate de plata. Termenele pe care sunt contractate împrumuturile precum și durata acțiunilor sunt în funcție de caracteristicile preconizate pentru fluxurile de numerar. Garanția rambursării împrumuturilor contractate se bazează, cel puțin parțial pe profitabilitatea proiectului și valoarea colaterala a activelor implicate. Deși finanțarea proiectelor de investiții are anumite trasaturi comune, finanțarea pe baza proiectului impune în mod necesar adaptarea pachetului modalităților de finanțare la particularitățile fiecărui proiect. Activele care au fost finanțate în decursul timpului pe bază de proiecte includ conducte, docuri portuare, mine etc.

Finanțarea proiectelor de investiții include, de obicei, următoarele elemente de baza:

un contract între părțile responsabile financiar pentru realizarea proiectului, pentru a pune la dispoziția proiectului toate fondurile necesare pentru realizarea acestuia ;

un contract între părțile responsabile financiar ( de obicei luând forma unui contract pentru achiziția produselor realizate de compania de proiect ), astfel încât atunci când compania de proiect își va începe activitatea va avea suficiente încasări necesare cheltuielilor operaționale și rambursării datoriilor ;

asigurări date de către părțile responsabile financiar ca în cazul producerii unei opriri în activitatea companiei de proiect și fiind necesare fonduri suplimentare, acestea vor fi puse la dispoziția ei prin intermediul unor contracte de asigurare, avansuri contra unor livrări ulterioare sau alte mijloace.

Costul din ce în ce mai mare al dezvoltării de infrastructuri, a impus statelor dezvoltate din punct de vedere economic, necesitate unei îmbinări a utilizării resurselor și capacităților manageriale proprii sectorului privat cu principiile aplicabile sectorului public, în vederea minimizării costurilor suportate de la bugetele publice și eficientizarea construcției și operării unor infrastructuri, cu un mare impact social, care ar fi fost imposibil de acoperit numai din resurse bugetare.

Managementul finantelor in cadrul proiectului de refera la utilizara resurselor obtinute in urma finantarii la atingerea obiectivelor propuse prin proiect. Aceste resurse sunt folosite in scopul specificat in proiect, la aprovizionarea cu echipamente sau materiale, la plata furnizorilor diferitelor servicii, la achitarea datoriilor catre firmele care se ocupa de dezvoltarea anumitor faze ale proiectului, la plata personalului care realizeaza proiectul.

4. Timpul si atingerea obiectivului

Managementul timpului include ansamblul activităților necesar a fi desfășurate în vederea asigurării realizării proiectului conform termenelor de execuție prevăzute prin contract. Importanța realizării obiectivului managementului timpului este dată de efectul direct pe care eșecurile în acest domeniu le au asupra costurilor și credibilității contractantului. Managementul timpului cuprinde următoarele procese:

Descompunerea proiectului în activități componente simple și stabilirea succesiunii lor. Definirea activităților necesare pentru realizarea proiectului presupune identificarea activităților specifice care vizează realizarea elementelor identificate în cadrul descompunerii orientate pe scop a proiectului (organigrama sarcinilor).

Realizarea programului de execuție a proiectului, prin apelarea, în funcție de complexitatea proiectului, la metode clasice sau moderne de programare;

Monitorizarea și actualizarea programului pe măsura executării lui, care include măsurarea și raportarea progresului în executarea programului și utilizarea resurselor, adoptarea de acțiuni de corecție, actualizarea și ajustarea programului.

Prin programarea activităților componente ale proiectului se urmărește să se realizeze o eșalonare cât mai economică a executării acestora.

Programarea execuției proiectului include reprezentarea grafică a programului, calculul termenelor de începere și terminare ale fazelor și activităților, precum și al rezervelor de timp, stabilirea duratei totale de execuție și determinarea activităților critice, alocarea resurselor, nivelarea folosirii resurselor, optimizarea duratei de execuție, realizarea de grafice comasate sau detaliate pentru fiecare activitate (lucrare, stadiu fizic) în funcție de nivelul ierarhic sau de execuție care urmează să utilizeze programul. După determinarea duratei de execuție prin analiza drumului critic se compară aceasta cu durata de realizare impusă prin contract. Durata programată trebuie sa devina mai mică sau egală cu durata contractată. Programarea execuției lucrărilor trebuie să ia în considerare resursele disponibile pe parcursul realizării proiectului, programul de lucru (dacă se lucrează 5 sau 6 zile pe săptămână, 8, 10 sau 12 ore pe zi), constrângerile legate de intervalele de aprovizionare cu anumite materiale și echipamente, de termenele de execuție a unor părți din proiect sau de finalizare a acestuia.

Metodele clasice de programare se pot aplica cu succes în cazul proiectelor de complexitate redusă, care sunt formate dintr-un număr mic de procese simple de lucru (aproximativ 30 – 40 ) și folosesc resurse puține.

Principala metodă clasică de programare se bazează pe reprezentarea proceselor simple de lucru, la scara timpului, în cadrul graficului calendaristic (Gantt) într-un sistem de axe, în care pe abscisă se înscrie timpul, iar pe ordonată procesele simple de lucru. Folosirea graficului Gantt asigură următoarele avantaje: este simplu și se elaborează ușor; poate fi interpretat și de către personalul fără pregătire specială; asigură cunoașterea termenelor minime de începere și de terminare a lucrărilor etc. Principalele dezavantaje ale programării lucrărilor cu ajutorul graficului Gantt sunt: se aplică greu la lucrările complexe, deoarece nu redă legăturile tehnologice și organizatorice dintre procesele simple de lucru; este rigid și nu poate fi reactualizat (în cazul nerespectării duratei unei activități, necesitând refacerea sa completă); nu evidențiază toate posibilitățile de suprapunere în timp a unor procese simple de lucru; nu permite cunoașterea posibilităților de decalare a începerii unor procese de lucru ce nu influențează durata totală de execuție etc.

După realizarea programului poate fi necesară comprimarea duratei de execuție a proiectului în vederea încadrării în termenul de execuție prevăzut. În acest scop se pot folosi tehnici cum sunt:

Analizarea posibilităților de reducere cu costuri minime a duratelor activităților.

Accelerarea executării lucrărilor prin desfășurarea în paralel a unor activități care în mod normal se realizează succesiv (de exemplu, demararea executării construcției în paralel cu procesul de proiectare a acesteia). Această metodă prezintă riscuri mari și determină adesea refacerea unor lucrări.

Programul rezultat necesită, în multe cazuri, mai multe resurse, în anumite perioade, numite "vârfuri în consum", decât sunt disponibile pentru realizarea sa. În astfel de situații se procedează la alocarea resurselor și la nivelarea resurselor. În urma nivelării resurselor se înregistrează adesea depășiri ale duratei totale de execuție programate inițial. Există însă și posibilitatea realizării unei nivelări a resurselor în condițiile unor constrângeri legate de durata de execuție, caz în care activitățile sunt reprogramate doar în limitele rezervelor libere de timp de care dispun.

Puține proiecte se derulează cu exactitate conform planului. Schimbările care apar pot determina reevaluarea duratelor anumitor activități, modificări în succesiunea activităților sau analizarea unor programe alternative. Actualizarea programului se face în cazul în care este necesară realizarea de modificări ale proiectului solicitate de client sau au avut loc întârzieri.

Timpul este o componentă de bază a unui proiect, care trebuie bine administrată.

Managementul timpului nu depinde doar de regulile de organizare internă a activităților, ci și de metodele de lucru proprii fiecărui membru din echipă. Pot apărea adesea activități neprevăzute (ședințe, necesitatea rezolvării unor conflicte, rezolvarea unor situații de urgență), care pot prelungi termenele de finalizare pentru diferite faze ale unui proiect, în cazul în care nu luăm în considerare aceste probleme.

Dintre factorii considerați a fi “hoți de timp”, fac parte următorii:

Schimbări neașteptate

Incompetență în delegarea responsabilităților

activitate administrativă excesivă

Amânarea hotărârilor

Implicarea prea multor persoane în actul de decizie

Un spațiu de lucru prost organizat

Lipsa cunoștințelor de specialitate. Timpul este cea mai dificilă resursă sub aspectul controlului și conducerii.

În timp ce este posibil a efectua anumite “schimburi” între diferite alte resurse, în cazul timpului se aplică următoarele reguli: timpul nu poate fi stocat, timpul nu poate fi tranzacționat, timpul nu poate fi cumpărat, timpul nu poate fi vândut, timpul nu poate fi decât folosit

Astfel, un proiect se poate realiza în câteva saptamâni sau poate dura mai multe luni.

3. Educația în penitenciare

1. Obiectivele educației în penitenciare

1.1 Dreptul la instruire

Obiectivele educației în penitenciare nu trebuie să fie mai puțin importante decât cele ale educației din exterior. Mai ales, obiectivele educației în penitenciare trebuie să fie aceleași cu cele ale educației pentru adulți. Serviciile de educație din penitenciare trebuie să aibă ca obiectiv, înainte de toate, facilitarea dreptului la instruire, de care beneficiază orice om și care constituie cheia desăvârșirii lui ca persoană.

Educația pentru adulți are unele caracteristici particulare. În special, se presupune că elevii participă activ la alegerea conținutului și a metodelor de învățare, precum și la evaluarea asimilării cunoștințelor predate. Deseori, este posibil ca deținuții să-și asume organizarea completă a unor evenimente, în special a activităților sportive și a manifestărilor culturale. De asemenea, învățământul pentru adulți, în comparație cu învățământul școlar, are o legătură mai strânsă cu experiența de viață a cursanților. În plus față de accentul care se pune pe participare, se pune accent și pe metodele active de învățare, care sunt mai adecvate decât cele tradiționale – mult mai pasive. Învățământul în comunitate înseamnă participare și acumulare de experiență, și nu a asculta în mod pasiv vocea profesorului.

Datorită acestor caracteristici, metodele de predare trebuie să fie foarte flexibile, astfel încât să se adapteze la dorințele și la preferințele participanților. Trebuie să existe cât mai multe opțiuni pentru diverse tipuri de activități și de domenii de studiu, și chiar și în cadrul cursurilor. În măsura în care este posibil, programa este stabilită de către profesori împreună cu cursanții. Într-o serie de instituții din Olanda există o convenție între profesori și cursanți, care se angajează să acopere împreună o materie, introducând astfel responsabilizarea, nu doar participarea cursantului.

Dreptul la instruire este definit în declarația adoptată la cea de a 4‐a Conferință internațională a UNESCO cu privire la educația pentru adulți:

dreptul de a citi și de a scrie;

dreptul de a întreba și de a reflecta;

dreptul la imaginație și la creație;

dreptul de a citi despre mediul său și de a-și scrie memoriile;

dreptul de a accede la resursele educative;

dreptul de a dezvolta competențe individuale și colective.

Sarcina principală a educatorilor care se ocupă de deținuți este aceea de a face eforturi ca educația în penitenciare să fie echivalentă cu educația pentru adulți din exterior. Cu alte cuvinte, educația în penitenciar are o valoare intrinsecă, indiferent de obiectivele sistemului penitenciar. Această abordare se potrivește oricărui sistem penitenciar din țările membre ale Consiliului Europei.

Totuși, trebuie să se țină seama și de contextul carceral în care se desfășoară procesul de educație pentru adulți. Privarea de libertate produce suferințe și o degradare a personalității, iar educația poate să joace un rol important în limitarea acestor consecințe. De fapt, efectele nefaste ale detenției – depersonalizarea, instituționalizarea, desocializarea – sunt cele care justifică, în beneficiul educației în penitenciare, desfășurarea unor resurse și eforturi mai mari decât cele de care beneficiază societatea, în general. O educație reală pentru adulți poate să contribuie, într-o oarecare măsură, la normalizarea situației anormale, care este detenția.

De asemenea, educația în penitenciare este, uneori, considerată un mijloc de socializare sau de re-socializare, ceea ce poate constitui un obiectiv justificat, dar cu condiția să nu impună indivizilor un comportament. O adevărată educație presupune respectarea integrității și a libertății de opțiune a elevilor. Educația poate să le stimuleze potențialul pozitiv și să-i facă să conștientizeze noi posibilități. În această privință, educația poate să-i ajute să se decidă ei înșiși să renunțe la delincvență.

Deși este normal ca educatorii să-și stabilească principalele obiective în profesia lor, așa cum s-a descris mai sus, este important să se recunoască faptul că nu este nevoie să existe contradicții fundamentale între obiectivele educaționale și cele ale întregului sistem penitenciar. De fapt, ar trebui să fie complementare, cum sunt și obiectivele de tratament din cadrul regimurilor, adoptate în conformitate cu versiunea revizuită a Regulilor europene de penitenciar.

Încarcerarea, prin privarea de libertate, este ea însăși o pedeapsă. Astfel, condițiile de detenție și regimurile penitenciare nu trebuie să agraveze suferința inerentă, decât în cazul în care menținerea ordinii justifică izolarea.

Trebuie să fie întreprinse toate eforturile pentru a se asigura că regimurile din așezămintele penitenciare sunt stabilite și gestionate astfel încât:

a). să asigure condiții de viață compatibile cu demnitatea umană, la standarde acceptabile în comunitate;

b). să reducă la minimum efectele dăunătoare ale detenției și diferențele dintre viața carcerală și viața în libertate, care tind să diminueze respectul de sine și simțul responsabilității;

c). să mențină și să consolideze legăturile deținuților cu membrii familiei și cu lumea din exterior, în interesul ambelor părți;

d). să ofere deținuților posibilitatea de a-și îmbunătăți cunoștințele și competențele, care le vor spori șansele de a se reintegra în societate, după liberare”.

În orice situație, educatorii adulților trebuie să facă față contextului în care muncesc și să acorde atenție nevoilor speciale cu care se confruntă, iar această adaptare capătă un interes deosebit în mediul carceral.

2. Participanții

2.1. Deținuții și cursanții

Obiectivele educației în penitenciare nu trebuie să fie mai puțin importante decât cele ale educației din exterior. Mai ales, obiectivele educației în penitenciare trebuie să fie aceleași cu cele ale educației pentru adulți. Serviciile de educație din penitenciare trebuie să aibă ca obiectiv, înainte de toate, facilitarea dreptului la instruire, de care beneficiază orice om și care constituie cheia desăvârșirii lui ca persoană.

Este esențial ca toate persoanele implicate în procesul educațional în penitenciar să fie încurajate să-și privească cursanții ca pe adulți care participă la activități normale de educație. Este important să fie tratați ca persoane responsabile, care dispun de posibilitatea de a alege. Altfel spus, trebuie să se minimalizeze contextul penitenciar și să fie trecute pe planul al doilea antecedentele penale ale cursanților, astfel încât să se creeze un climat firesc, de interacțiuni și procedee educaționale, asemănătoare celor din comunitatea exterioară. Ceea ce este fundamental pentru un astfel de abordare, este ca programul educativ să se bazeze pe nevoile individuale ale participanților.

Atunci când se examinează nevoile educaționale ale deținuților, este posibil să apară unele generalizări. Printre deținuți, se va găsi un procent mare de persoane defavorizate, care au suferit eșecuri multiple. Acești deținuți au puțină instruire sau nu au nici o calificare. Au o proastă imagine de sine și le lipsesc deprinderile participative. Sunt conștienți de eșecul lor școlar. Inițial vor avea convingerea că educația nu le poate oferi nimic. Mulți dintre ei sunt analfabeți și se simt stigmatizați.

Astfel de oameni reprezintă o provocare considerabilă pentru educatori care, în primul rând trebuie să-i convingă să participe. A-i motiva să ia parte la procesul educațional necesită multă inventivitate și încurajare din partea cadrelor didactice. Problema cheie este aceea de a reclădi încrederea în propriul potențial. Pentru a ajunge aici, profesorii trebuie să se distanțeze și mai mult de abordările și de atitudinile carcerale tradiționale, chiar și de un număr mare de aspecte ale școlii tradiționale.

3. Metode de educație pentru adulți

În linii mari, maniera în care un educator pentru adulți își abordează activitatea în mediul carceral este aceeași cu cea din exterior. Obiectivele, tipul de cursuri și activitățile propuse sunt similare, ca și metodele de predare. Pot fi diferite unele dintre problemele cu care se confruntă și, bineînțeles, caracterul defavorizat al populației carcerale – care țin, în primul rând, de factorii de proveniență descriși în capitolul precedent și, în al doilea rând, chiar de încarcerare – care se va reflecta în numeroase aspecte ale educației. Cu toate acestea, în principal, metodele prin care educatorul pentru adulți planifică, conduce și modifică activitățile și cursurile sunt aceleași cu cele care se aplică în exterior. De fapt, stilul, conținutul și problemele de învățământ în penitenciar pot fi în întregime comparabile cu activitatea desfășurată în exterior cu grupuri similare, defavorizate din punct de vedere social și educațional. În prezentul capitol sunt analizate metodele educaționale de predare pentru adulți, așa cum se aplică ele în mediul carceral.

Educația pentru adulți are unele caracteristici particulare. În special, se presupune că elevii participă activ la alegerea conținutului și a metodelor de învățare, precum și la evaluarea asimilării cunoștințelor predate. Deseori, este posibil ca deținuții să-și asume organizarea completă a unor evenimente, în special a activităților sportive și a manifestărilor culturale. De asemenea, învățământul pentru adulți, în comparație cu învățământul școlar, are o legătură mai strânsă cu experiența de viață a cursanților. După cum a subliniat un grup de profesori care își desfășoară activitatea în penitenciare, elevul adult posedă cunoștințe despre lume, infinit mai vaste decât cel mai învățat copil (7). În plus față de accentul care se pune pe participare, se pune accent și pe metodele active de învățare, care sunt mai adecvate decât cele tradiționale – mult mai pasive. Comisia apreciază că stilul de educație pe care îl are în vedere pentru deținuți se apropie mult de educația din comunitate, descrisă în raportul Consiliului de cooperare culturală al Consiliului Europei: “Învățarea (…) se bazează pe motivație, conține obiective și este legată de rezolvarea de probleme. Nu se bazează pe relația tradițională profesor/elev și nu se înscrie în învățământul școlar tradițional. Învățământul în comunitate înseamnă participare și acumulare de experiență, și nu a asculta în mod pasiv vocea profesorului (8)”.

Datorită acestor caracteristici, metodele de predare trebuie să fie foarte flexibile, astfel încât să se adapteze la dorințele și la preferințele participanților. Trebuie să existe cât mai multe opțiuni pentru diverse tipuri de activități și de domenii de studiu, și chiar și în cadrul cursurilor. În măsura în care este posibil, programa este stabilită de către profesori împreună cu cursanții. Într-o serie de instituții din Olanda există o convenție între profesori și cursanți, care se angajează să acopere împreună o materie, introducând astfel responsabilizarea, nu doar participarea cursantului.

Detenția generează situații care necesită metode de predare mult mai flexibile. De cele mai multe ori, fluctuația de cursanți este mare datorită liberărilor sau transferărilor; cursurile sunt frecventate la intervale neregulate de timp; mulți cursanți au pedepse scurte. La toate acestea se adaugă și condițiile speciale ale deținuților arestați preventiv. Într-o astfel de situație, cursurile modulare de scurtă durată au avantaje considerabile. Ele permit încheierea unui segment educațional într-o perioadă scurtă de timp – ceea ce este deosebit de important pentru cei care, în trecut, rareori au dus la bun sfârșit ceea ce au început. Pe de altă parte, cursurile modulare permit cursantului să continue să urmeze același curs și după liberare. În aceeași ordine de idei, se pot concepe cursuri tematice, în general scurte, consacrate unor probleme care prezintă interes pentru cursanți, dar care nu fac parte din programele obișnuite. De exemplu, se pot aborda problemele de educație sanitară atât nevoile cursanților, cât și mediul penitenciar indică alte particularități ale metodelor de predare. Sunt de preferat grupele mici de cursanți, care permit aplicarea programelor individualizate și care se pretează la o frecventare neregulată. Deseori, profesorii vor fi nevoiți să își pregătească singuri materialul didactic, deoarece textele pentru copii nu sunt relevante și nu se potrivesc cu interesele și experiențele cursanților adulți. De exemplu, în munca de alfabetizare, folosirea propriilor cuvinte ale cursantului sau propria poveste (dictată sau înregistrată pe bandă magnetică, dacă este necesar) reprezintă o metodă foarte importantă.

Comitetul a fost special însărcinat, prin mandatul său, să analizeze cursurile prin corespondență. Aceste cursuri implică o instituție din exterior care trimite materiale de studiu și teme unui cursant, temele sunt efectuate și trimise înapoi instituției pentru a fi corectate, iar corecturile și explicațiile sunt trimise în scris cursantului. Procesul de „feedback” este mai puțin direct în cazul altor forme de „învățământ la distanță”, în care se folosesc înregistrări audio sau video. În asemenea cazuri, se consideră că elevul lucrează în mod independent și își urmărește singur progresele. Adesea, documentele audiovizuale și cele scrise sunt asociate și, uneori (ca în cazul universităților deschise din Marea Britanie și Olanda), sunt completate cu lucrări efectuate sub îndrumarea unui profesor.

Cursurile de acest tip trebuie privite în lumina celor discutate în contextul metodelor de învățământ pentru adulți. Comisia a ajuns la concluzia că dezavantajele cursurilor prin corespondență și a altor forme de învățământ la distanță sunt destul de mari, atunci când sunt utilizate în mediu carceral, și a recomandat utilizarea lor într-o măsură foarte limitată. Deseori, acest tip de învățământ nu permite cursantului să stabilească o legătură între cursuri, propria experiență și mediu. Conținutul cursului fiind fix și deci ne-negociabil, elementul indispensabil de participare a elevilor la conceperea cursului lipsește în mare măsură. În plus, de multe ori, nu există nici un fel de contact cu un profesor sau cu alți cursanți care urmează cursurile prin corespondență; interacțiunea imediată, supravegherea, ajutorul, sfătuirea sau confirmarea nu sunt posibile. În consecință, este foarte dificil să se mențină motivația, iar cursurile de acest gen se caracterizează prin procente foarte mari de abandon, în cazul în care procedurile de selecție, consilierea dinainte și după începerea cursurilor nu sunt cu adevărat foarte bune. Un alt dezavantaj este acela că, aceste cursuri, deși au aplicabilitate în ceea ce privește deprinderile cognitive, sunt inadecvate învățării care implică deprinderi practice și dezvoltare comportamentală.

Totuși, comisia a apreciat că aceste cursuri prin corespondență se potrivesc unui număr mic deținuți. Este vorba de cursurile universitare sau de alte studii superioare, pentru care cunoștințele anterioare, aptitudinile și motivația sunt suficiente pentru a începe și a continua un program de studiu independent. Chiar și la acest nivel, șansele cursantului vor fi mai mari, dacă acesta poate dispune de consultații și de îndrumări directe și dacă cursanții care frecventează același curs sau cursuri similare se pot întâlni în mod regulat, pentru a se încuraja și a se ajuta reciproc.

Instituțiile de tipul universităților deschise au enormul avantaj de a oferi o mare varietate de cursuri din domenii care nu ar putea să fie tratate altfel, fie din cauză că tematica lor ar prezenta prea puțin interes cursanților, fie din cauză că nu au suficienți profesori disponibili. Atunci când există o astfel de posibilitate, este important ca deținuții să poată să profite, pe cât este posibil, de această alegere. Un alt avantaj al învățământului prin corespondență, pentru deținuți, constă în faptul că este mult mai ușor pentru ei să-și continue studiile în cazul în care sunt transferați într-un alt penitenciar sau atunci când sunt liberați.

O mare parte dintre referirile făcute se leagă de utilizarea computerelor personale în procesul de predare. Datorită avantajelor pe care le prezintă în anumite situații utilizarea computerelor, educatorii trebuie să știe foarte bine cum să le folosească. Este important ca aceste instrumente să nu reprezinte o enigmă pentru cursanți. Pentru o parte dintre cursanți programarea informatică va fi un domeniu de studiu important și va oferi și locuri de muncă. Dar, cel mai important este faptul că un computer personal reprezintă un instrument util de lucru in multe situații în procesul de învățământ, inclusiv în procesul de alfabetizare. Totuși, trebuie subliniat faptul că reprezintă doar un tip de instrument util în completarea muncii profesorului și nu neapărat mai util decât alte instrumente, care trebuie de asemenea să fie disponibile, cum ar fi tabla, mașina de scris, casetofonul.

Computerul personal poate fi utilizat eficient atunci când se cunosc rezervele față de acest instrument: unii îl pot considera impersonal, este dificil de folosit experiența cursantului în procesul de învățare și nu se pretează la dobândirea deprinderilor afective. Totuși, considerat un instrument pedagogic, printre alte instrumente folosite de profesor, computerul poate fi foarte util pentru crearea unei noi și incitante dimensiuni a procesului de învățare, mai atractivă, în special pentru cursanții mai tineri.Un avantaj important constă în faptul că utilizatorul poate avea controlul asupra învățării, fără să depindă de profesor. Experiența dominării unei mașinării și a deținerii controlului asupra propriului proces de învățare poate aduce beneficii mai mari pentru imaginea de sine și pentru încrederea în sine a cursantului.

Deseori, multe dintre metodele de învățare recomandate mai sus – participarea cursantului, învățarea, mai degrabă activă, decât pasivă, programele individualizate etc. – sunt asociate cu un stil “liberal” de educație pentru adulți. Uneori, există impresia că astfel de abordări nu se prea pot aplica și altor tipuri de învățământ pentru adulți, cum ar fi formarea profesională. Comisia consideră, în mod contrar, că o astfel de metodologie este la fel de importantă și pentru formarea profesională. Nevoia de metode de predare flexibile și novatoare iese în evidență atunci când efectivul de cursanți este format din tineri marginalizați, cu puține șanse de ocupare a unui loc de muncă (ca în cazul celor mai mulți dintre deținuți).

Un astfel de demers este ilustrat de experiența daneză în domeniul învățământului, cu ajutorul „proiectării”. Proiectele combinate învățământ/producție se bazează pe o metodologie elaborată în universitățile din Danemarca și aplicate tinerilor șomeri care:

au abandonat școala, adesea înainte de încheierea ciclului obligatoriu de învățământ;

nu au urmat nici un curs de formare profesională;

nu au lucrat niciodată în vreo branșă.

S-a constatat că pentru acești tineri, atelierele tradiționale de formare profesională nu au fost de folos, iar în ultimii zece ani, „proiectarea”, s-a bucurat de un succes considerabil atât în interiorul, cât și în exteriorul așezămintelor penitenciare.

Activitatea de proiectare se axează pe un scop sau pe o problemă, scopul în sine fiind același care se stabilește prin mijloace tradiționale în procesul de formare profesională, ca de exemplu, construirea unui zid, fabricarea unui scaun sau a unei bărci, renovarea unei camere de zi etc. Însă acum, maniera în care se realizează aceste lucruri este diferită. Se insistă mai mult pe învățare, decât pe producție, scopul principal fiind acela de a-i ajuta pe tineri să învețe cum să muncească și/sau să învețe cum să învețe. Scopul trebuie să fie stabilit în funcție de abilitățile cursanților și trebuie să ofere posibilități de instruire, iar procesul de învățare pe care îl presupune scopul depășește, de regulă, hotarele domeniului respectiv. De asemenea, este esențial ca rezultatele acestei activități să fie folosibile, fie de către instituție, fie de către studenți, sau să poată fi vândute.

În aceste proiecte este mai important procesul decât produsul. Cursanții dobândesc cunoștințe prin sarcinile pe care le realizează dar, mai important este faptul că devin interesați să învețe și să muncească și își dezvoltă simțul responsabilității. Proiectele sunt conduse de către cursanți începând cu etapa de prezentare în care discută despre ceea ce au nevoie pentru a-și atinge scopul, continuând cu planificarea tipului de lucru, a metodelor, a materiei ce trebuie învățată, până la etapa de producție și la cea de evaluare.

În permanență, ar trebui ca toți profesorii să-și reevalueze obiectivele, conținutul și metodele de învățământ. Fiind vorba despre adulți, cursanții înșiși ar trebui să contribuie la această evaluare, iar condiția de deținut nu trebuie să priveze persoana de posibilitatea și de responsabilitatea de a participa la formularea de judecăți legate de procesul de învățământ pe care îl urmează. De asemenea, instituțiile de învățământ trebuie să își evalueze obiectivele, programele, metodele, resursele și rezultatele pe care le obțin. Comisia a subliniat permanent necesitatea ca educația din “mediul carceral” să fie comparabilă și evaluată în raport cu educația “din mediul exterior”. Lucrul acesta implică faptul că ar trebui să fie evaluată de cei care au această responsabilitate în exterior. Ar trebui ca inspectoratele independente, în special cele în subordinea ministerului educației sau a altor autorități, să fie abilitate să efectueze evaluări similare cu cele din exterior. În plus, chiar sectoarele educative din penitenciare ar trebui să-și evalueze activitatea, în mod sistematic și obiectiv și să-și adapteze strategiile în funcție de rezultatele evaluării. De asemenea, ar trebui să se implice și guvernatorii și alți membri de personal din comunitatea penitenciară. Nu numai că punctul lor de vedere este important, ci acest proces ar trebui să contribuie mai mult la înlăturarea barierelor dintre educatori și regimul penitenciar. Comisia a constatat că documentul publicat de Inner London Education Authority, “Ținând instituția sub observație” (“Keeping the Institute under Review”), conceput ca un cadru de auto-evaluare pentru instituțiile de învățământ pentru adulți din comunitate, este în curs de adoptare, în vederea unei posibile folosiri de către educatorii din penitenciarele din Anglia și Țara Galilor (10).

4. Activități creative și culturale

Creativitate

Orice ființă umană simte nevoia sau dorința de a crea. Aceasta se poate exprima în numeroase domenii: în bucătărie, în sport, în activitățile manuale, în relațiile cu ceilalți, pentru a da doar câteva exemple. De cele mai multe ori, creativitatea rămâne în stare latentă, nu se dezvoltă. Uneori, chiar indivizii își ignoră potențialul. De cele mai multe ori, creativitatea poate să fie împiedicată și este regretabil că sistemul de învățământ, care ar trebui s-o ajute să se exprime și să se dezvolte, servește, uneori, la distrugerea ei. De asemenea, se întâmplă, uneori, ca aceasta să fie deviată într-un sens distructiv sau antisocial, cum s-a întâmplat în cazul multor deținuți.

Activități culturale

Orice formă de educație autentică este, într-un fel, un mijloc de creație. În același timp, activitățile artistice au un rol special în procesul de eliberare a energiei creatoare. În acest capitol vom examina posibilitățile de învățare pe care ni le oferă artele. Vor fi analizate două serii de activități:

proiectele care necesită participarea activă a deținuților, cum ar fi exprimarea artistică, dramaturgia, scrisul, dansul, fotografia, producția de filme, pe care comisia le-a numit “activități de creație”;

activități mai pasive, cum ar fi: vizionări, prelegeri, concerte și piese de teatru prevăzute pentru deținuți și care au fost denumite “activități culturale”. Desigur, această terminologie este puțin arbitrară, iar distincția pasiv/activ nu este întotdeauna aplicabilă. Este utilizată aici pentru a sublinia importantele diferențe calitative dintre domeniile pe care mass-media le prezintă ca fiind active, în raport cu cele mai puțin active. Atunci când deținuții participă, potențialul educațional și de reabilitare al artelor este mult mai mare.

În același timp, a insista asupra “activităților de creație” ca fiind cele mai active, nu subestimează în nici un fel “activitățile culturale”, mai pasive. Într-adevăr, fiecare dintre ele poate reprezenta un sprijin sau un stimulent pentru cealaltă. De exemplu, atunci când o persoană joacă într-o piesă de teatru, aceasta poate să dobândească unele cunoștințe care pot să îi trezească interesul pentru o altă piesă, care la rândul său poate să-i stimuleze interpretarea. Același lucru este valabil și pentru muzică, pentru producția de filme, pentru artă etc. Mai mult, implicarea deținuților în activități culturale poate să sporească atunci când ei înșiși participă la organizarea manifestărilor și la alegerea filmelor, a artiștilor etc. În analiza care urmează, se cuvine să se țină cont de această complementaritate dintre cele două forme de activități creative.

Existența în penitenciare a talentelor neexploatate

Educatorii din mediul penitenciar trebuie să fie perfect conștienți de bogăția de talente și de creativitate neexprimate, care poate fi găsită în deținuți. Educatorul pentru adulți are ca sarcină primordială, să-i ajute pe elevii deținuți să se cunoască, apoi să-și dezvolte resursele neexploatate, pe care le posedă fiecare. Este indispensabil ca tuturor să le fie oferite posibilități de învățare în domeniul artelor, chiar dacă unii încep prin a respinge această ofertă. Comisia este optimistă în ceea ce privește atracția pe care activitățile creative pot să o exercite asupra deținuților și recunoaște potențialul intrinsec al acestora pentru dezvoltare, care depinde însă, în mare măsură, de atitudinile și de calitatea artiștilor și a profesorilor.

Există doi factori care favorizează, amploarea “subdezvoltării” creativității în penitenciare. În primul rând, așa cum am comentat în capitolul IV, numeroși deținuți au avut în trecut posibilități de studiu foarte reduse și pot fi foarte dezavantajați în numeroase alte privințe. În al doilea rând, există motive în a vedea în comportamentul infracțional manifestarea unei energii creatoare “ greșit orientată”, a unei personalități puternice care nu a putut să dispună de mijloace mai constructive. Astfel, Jimmy Boyle, din Scoția, care fusese înainte un criminal cu un comportament violent, a descris cum și-a descoperit talentul pentru sculptură, în penitenciar:

“M-am apucat să-mi revărs întreaga energie în acest nou mod de exprimare și eram năucit de profunzimea a ceea ce simțeam atunci când terminam o sculptură. Singurul sentiment cu care puteam să-l compar era cel pe care-l aveam în trecut, când ieșeam învingător dintr-o încăierare sau când reușeam să obțin o victorie împotriva sistemului. Diferența este că, în penitenciar, foloseam această energie știind că sunt atât de agresiv, dar creând un obiect care era un simbol concret, acceptabil pentru societate. Lucram într-un ritm rapid, redând, în principal, ceea ce era în sufletul meu: durere, furie, ură, iubire, disperare și teamă. Era foarte important pentru mine în plan personal, deoarece mi-a permis să-mi eliberez toate aceste emoții foarte puternice, canalizându-le în alt fel: în sculptură”. (15)

Bineînțeles, Jimmy Boyle este un caz excepțional, atât prin amploarea trecutului său infracțional, cât și prin calitatea activității sale artistice și literare, ulterioare. Dar, esențialul argumentației sale poate fi valabil pentru toți deținuții, chiar și fără nuanțe atât de dramatice. Deși în numeroase cazuri, schimbarea va fi mai puțin bruscă, nu va fi mai puțin semnificativă. În primul rând, mulți dintre ei se dedică unei activități artistice, numai pentru că în ea găsesc o sursă de consolare, de luptă împotriva plictiselii sau, pur și simplu, pentru a face ceva și a nu rămâne pasiv; dar, motivația poate să conducă, în timp, la o schimbare pozitivă. De asemenea, activitatea de creație sau artistică poate să producă și alte efecte favorabile: să contribuie din plin la dezvoltarea afectivă a deținuților, oferindu-le un mijloc de exprimare și de explorare a sentimentelor lor, într-un mod acceptabil și neprimejdios. Această activitate este și un mijloc de însușire a autodisciplinei și de a învăța să coopereze cu cei cu care lucrează în echipă.

Atracția exercitată de arte

Datorită naturii informale și a faptului că aceste activități oferă participanților posibilitatea de a alege, numeroși deținuți care sunt înstrăinați de orice formă de învățământ acceptă activitățile culturale. Pot avea sentimentul că sunt străini de arte, dar încurajările educatorilor și ale administratorilor au un rol important în a-i face să depășească acest sentiment. În general, se constată că activitățile de creație, ca și educația fizică și sportul, au un prag de participare scăzut, dar deținuții sunt ușor de motivat să participe. Mai mult decât atât, aceste activități nu depind neapărat de cunoașterea unei anumite limbi.

Libertate de exprimare

Este important să se acorde deținuților o libertate maximă de exprimare (în interiorul convențiilor artistice recunoscute). Aceasta va permite chiar și exprimarea sentimentelor ostile și negative, cum ar fi cele la care face referire Jimmy Boyle. Fără această libertate, deținuții riscă să nu acționeze cu toată sinceritatea și pot să presupună că li se oferă aceste posibilități pentru a fi manipulați. Mai mult, o reabilitare autentică, în sensul că deținuții sunt cei care aleg re-orientarea energiei și vieții lor, nu se poate face decât în contextul unei libertăți de alegere care să le permită să-și analizeze sentimentele și trăirile și să poată defini ei înșiși “poziția în care se află”. O veritabilă libertate de alegere are mai multe șanse să fie garantată, atunci când activitatea de creație este înlesnită de artiști sau de educatori din afara sistemului penitenciar. În special, artiștii aduc cu ei un spirit de stimulare și de speranță. Atunci când este posibil, activitățile ar trebui să se desfășoare în afara penitenciarului, întărind astfel interacțiunea cu societatea și creând legături care ar putea să se mențină după liberare.

Abordare non-elitistă și multiculturală

Este indispensabil să se adopte o abordare non-elitistă. Orice politică culturală sau artistică pentru deținuți trebuie să aibă ca obiectiv participarea în număr cât mai mare și nu să se ocupe doar de cei care au aptitudini speciale. Nu trebuie să se ocupe doar de un grup cultural majoritar. Adoptând o politică pluri-culturală, se poate contribui mai mult la ameliorarea înțelegerii reciproce și la dispariția prejudecăților rasiale și culturale. S-a convenit, ca în penitenciare, să se urmărească o abordare “artă pentru toți”, în sensul noțiunii “sport pentru toți”.

Interacțiune cu comunitatea

Trebuie să fie subliniate și alte condiții care sunt necesare pentru reușita unei politici. Nu este posibil să se obțină opere artistice de înaltă calitate de la un număr mare de deținuți, fără un angajament serios din partea regimului penitenciar, în ceea ce privește timpul, spațiul și resursele. Desigur, timpul destinat recreării oferă unele posibilități, dar o politică serioasă lasă să intervină sectorul educativ din penitenciar și permite ca cel puțin o parte din ziua de lucru să fie consacrată activităților artistice. Totuși, de cea mai mare importanță este implicarea pe scară cât mai largă a personalităților artistice și culturale din exterior: scriitori și muzicieni din exterior care să interacționeze cu scriitorii și muzicienii deținuți; profesioniști în arta dramatică care să se asocieze cu deținuții (de exemplu, actrițe care să facă parte din distribuție într-un penitenciar pentru bărbați și invers); artiști care să conducă ateliere etc. De exemplu, în Irlanda, Consiliul național pentru arte propune ateliere de scriitori și ateliere de artiști în penitenciare. În aceste ateliere, scriitori și artiști profesioniști interacționează cu scriitorii și artiștii deținuți.

STUDIU DE CAZ

1. Studiu de caz: Activitati educationale

În anul școlar 2009/2010 au fost încheiate numeoase parteneriate pe diferite teme. În cadrul tuturor parteneriatelor au fost efectuate activități la clase constând în aplicare de chestionare, dezbaterea unor teme propuse, confecționarea de obiecte și desene care au fost expuse în cadrul unor expoziții la școlile sau instituțiile partenere. În afara activităților din cadrul parteneriatelor, au fost derulate, conform calendarului activităților educative propuse la nivelul școlii și cu sprijinul SEAP al Penitenciarului de minori și tineret, activități organizate cu ocazia unor zile, precum:

Ziua Mondială a Educației – concurs și prezentări PPT ;

Ziua Mondială a Alimentului – activitatea ,,Tinerii și alimentația sănătoasă” – activitate de informare și prezentări coordonate de către profesorii din cadrul penitenciarului;

Ziua Forțelor Armate Române – activitatea ,,Cinstim memoria eroilor!”- program artistic;

Ziua Internațională pentru Toleranță – activitatea ,,Toleranță și intoleranță în Europa” –activitate informativă;

Ziua Națională a României – activitatea ,,Să cinstim istoria patriei!” – montaj literar-artistic, program artistic și prezentări media Crăciunul – activitatea ,,În prag de sărbători” – scenetă, colinde, montaje literar-artistice;

Cu ocazia zile de 1 DECEMBRIE, elevii claselor I-IV împreună cu învățătorii au realizat expoziții dedicate acestei zile (desene, stegulețe etc.).

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, elevii împreună cu învățătorii și profesorii diriginți au realizat diverse lucrări cu care au împodobit sălile de clase. De asemenea, a fost realizată o expoziție cu lucrări în holul școlii și o expoziție cu desene în sala de festivități. Personalulului încadrat la PMT Craiova i-au fost oferite felicitări de Crăciun realizate de către elevii Școlii de Arte și Meserii Craiova, sub îndrumarea învățătorilor și a profesorilor.

În ceea ce privește participarea la concursuri, amintim Concursul Național ,,Zborul-Visul de aur al omenirii”- etapa județeană (23-24 octombrie 2009), unde echipajul compus din câțiva elevi, îndrumat de profesorul său, a obținut locul I la secțiunea stiințifică – prezentări PPT.

La concursul internațional ,,Confluențe”, organizat în perioada 11-12 decembrie 2009, Școala de Arte și Meserii a fost reprezentată de un echipaj format din 2 elevii. Lucrarea s-a intitulat ,,Paradoxurile omului modern”.

2. Studiu de caz: 19 deținuți susțin examene de calificare profesională

În baza protocolului de colaborare încheiat între Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Bistrița-Năsăud și Penitenciarul Bistrița, în cadrul unității, a avut loc examenul de finalizare a cursului de calificare profesională în meseria de tâmplar, dulgher, parchetar.

Cursul a fost derulat în data de 02.11.2009, beneficiarii fiind 19 persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Bistrița.

În urma susținerii unui examen ce urmărește evaluarea cunoștințelor dobândite pe durata cursului, participanții care au obținut note de trecere, au primi un certificat de calificare, acreditat de AJOFM Bistrița-Năsăud și recunoscut la nivelul Uniunii Europene.

Totodată, persoanele private de libertate care au absolvi acest curs au beneficiat de 15 zile considerate executate din pedeapsă, conform legilor în vigoare.

Cursurile de calificare derulate în penitenciar fac parte din sfera activitaților de formare profesională, puse la dispoziția persoanelor private de libertate prin intermediul Serviciului de Educație și Asistență Psihosocială a Penitenciarului Bistrița.

Obiectivele derulării acestor activități constă în creșterea competențelor profesionale și crearea de oportunități pe piața muncii pentru persoanele care au executat o pedeapsă privativă de libertate, facilitându-se, astfel, reintegrarea lor socială.

3. Studiu de caz: Programe și activități specifice Paștelui la Penitenciarul Arad

Deținuții încarcerați la Penitenciarul Arad au avut parte de Sfintele Sărbători de Paște de programe și activități festive specifice, care să marcheze acest eveniment important pentru întreaga creștinătate. Astfel, preotul capelan va oficia slujbe religioase, atât la sediul nou cât și la penitenciarul vechi, oferind celor de după gratii momente de meditație și retrospectivă. Slujba de Înviere, transmisă pe posturile de televiziune va putea fi vizionată în direct de toate persoanele private de libertate. În această perioadă a fost organizată acțiunea „Mama și copilul”, șapte mame aflate în executarea unei pedepse privative de libertate au putut să-și petreacă, într-un cadru deosebit, câteva momente de neuitat alături de copiii lor. De asemenea, în ziua de Paște deținuții au avut parte de un meniu îmbunătățit, iar cu sprijinul unor organizații neguvernamentale locale s -au distribui pachete persoanelor private de libertate care pe perioada detenției au întrerupt legătura cu familia. Au fost organizate activități moral-religioase, manifestări cultural educative și artistice și vizionări de filme cu un conținut adecvat momentului, aceste programe fiind susținute atât de către persoanele private de libertate cât și de colaboratorii externi, care au fost alături de cei încarcerați într-un număr foarte mare. Patru persoane private de libertate care îndeplinesc condițiile legale au fost recompensate cu permisiunea de ieșire din penitenciar în această perioadă pentru a-și petrece în familie sărbătorile pascale.

4. Studiu de caz: Detinuții au igienizat spațiile verzi ale unităților spitalicești din Baia Mare

Astfel au marcat prin voluntariat Ziua Mondială a Sănătății. Această zi a fost marcată nu numai de persoanele care lucrează în acest domeniu, ci și de persoanele private de libertate de la Penitenciarul Baia Mare. În 7 aprilie, noua deținuti au igienizat spațiile verzi de la Spitalul de Pneumoftiziologie, Spitalul Județean de Urgență “Dr. Constantin Opris” din Baia Mare, Spitalul de Boli Infecțioase, Dermatovenerologie și Psihiatrie Baia Mare, dar și de la o creță. Deținuții au făcut voluntariat și susțin că nu regretă nicio clipă că au fost de folos comunității.

Acțiunea face parte din programul de intervenție “Și nouă ne pasă”, aflat la a II-a ediție, derulat de Penitenciarul Baia Mare, în parteneriat cu Direcția de Sănătate Publică Maramureș.

Ideea de bază a programului este de voluntariat, de contribuție a persoanelor private de libertate la spațiul comunitar. Așa că au fost ales patru locații pentru a le igieniza. Este o acțiune a Serviciului de educație și intervenție psiho-socială. Persoanele private de libertate sunt dintre cele care nu sunt selecționate la activitați lucrative în penitenciar și care au dorit să deruleze această acțiune, cu toate că nu sunt renumerați.

Piesa de teatru pentru angajații Spitalului TBC: Personalul Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare a fost invitat să marcheze Ziua Mondiala a Sanatații la un local. Aici, pe langă un meniu copios și ciocnirea unui pahar cu șampanie, angajații unității au avut parte de o surpriză. Special pentru ei, actorii Teatrului Independent profesionist Ararat au pus în scenă o piesă de teatru.

Este primul spital care beneficiaza de igienizare. Este un început benefic pentru persoanele private de libertate în vederea incluziunii sociale, iar pentru noi este un pas în amenajarea unui spațiu de joacă, aăa cum a  fost cu mulți ani în urmă. Cu siguranță acest gen de acțiuni se vor derula în viitor împreună cu deținuții. Iar pentru a marca și noi Ziua Mondială a Sănătății și pentru a închega relațiile colectivului, i-am invitat pe colegi la un cockteil”, a precizat ec. S.P., manager al Spitalului de Pneumoftiziologie. Deținuții au continuat acțiunile de igienizare la celelalte locații alese în cadrul acestui proiect.

5. Studiu de caz: Calculatoarele din penitenciar, folosite doar la ore

Deținuții au ocazia să învețe primii pași în tainele calculatorului fie în clasele gimnaziale, fie la cursuri de calificare dacă penitenciarul va avea calculatoare noi,dar este exclusă conectarea acestora la internet.

Filmele, jocurile pe calculator sau internetul sunt încă vise ale “chiriașilor” din Penitenciarul Focșani. Deși unitatea de detenție este dotată de mai bine de un an cu calculatoare, iar în viitorul apropiat aici ar putea exista și mai multe, acestea sint momentan folosite doar în scopuri educative. Unii dintre deținuți învată tainele calculatorului fie în cadrul orelor din clasele V-VIII, iar alți, mai avansați, se instruiesc pentru a putea chiar profesa când ies din penitenciar. Penitenciarul Focșani a fost inclus într-un proiect demarat în 2007, în baza căruia au primit șase monitoare și un server. Este un mod de lucru mai complicat, se lucrează în rețea, iar în momentul în care s-au primit calculatoarele, în cadrul proiectului au fost instruiți și doi lucrători din penitenciar. Astfel, cei doi angajați ai penitenciarulului i-au ajutat pe deținuții școlari saă învețe cum să se descurce în fața monitorului și a tastaturii. Aceleași calculatoare au fost folosite de altfel și în cadrul cursurilor de inițiere în meseria de operator introducere prelucrare și validare date, în urma cărora 12 deținuți au primit diplome de “meseriași”. Cum una dintre condițiile pentru participarea la aceste cursuri este ca deținutul să nu mai aib mare parte din pedeapsă de executat, mulți dintre cei calificați au fost eliberați din penitenciar. Dacă le-au folosit sau nu cursurile nu se știe, însă ca orice meserie învățată în penitenciar, calificarea aceasta le-ar putea oferi o șansă în plus în încercarea de a se angaja la întoarcerea acasă. B.R.C. este unul dintre cei 12 deținuți care au urmat cursurile, pentru ca mai are puțin din pedeapsa pentru omor, speră ca, o data ajuns în libertate, să îți poată dovedi cunoștințele. Declarația deținutului :"am participat la cursurile din a doua serie, pe care le-am finalizat în urmă cu un an. Nu aveam nici un fel de cunostințe de calculator, am pornit de la zero, însă sper că mă vor ajuta când ma voi libera. Am executat până acum 13 ani, și mă voi libera la anul, când probabil mă voi adresa unei instituții pentru angajre”, s-a arătat încrezător deținutul.

6. Studiu de caz: Deținuții au expus icoane pe sticlă și lemn, ouă încondeiate și sculpture

Gazda vernisajului a fost Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”, cu care Penitenciarul colaborează.

Icoane pictate pe sticlă și lemn, ouă încondeiate și sculpturi au fost ieri etalate în cadrul unei expoziții. Acestea au fost realizate de deținuții de la Penitenciarul Baia Mare. Expoziția a fost vernisată la Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”, unde, de altfel, persoanele private de libertate împreună cu elevii claselor a X-a ale liceului au prezentat și un moment literar “Nichita Stănescu”.

A fost încheiat un protocol de colaborare cu această unitate de învățământ, având în vedere că am desfășurat și în 2009 mai multe acțiuni comune. În prezent manifestările se axează pe doua secțiuni< vernisarea expoziției de Paști și un moment literar. Au recitat poezii patru persoane private de libertate din trupa de teatru a Penitenciarului Baia Mare. Astfel am marcat 77 de ani de la nașterea poetului necuvintelor. Totodată, o persoană privată de libertate a interpretat la chitară momente speciale din lirica marelui poet, a precizat C.S., purtatorul de cuvant al Penitenciarului Baia Mare.

Tablourile, iconițele și ouale încondeiate au fost realizate în cadrul orelor de atelierelor de terapie ocupațională. Persoanele private de libertate au fost însoțite și de preotul N.A., care a reamintit celor prezenți despre semnificația Sfintelor Sărbători de Paști. Totodată, din partea gazdelor, au trecut în revistă date despre viața și activitatea lui Nichita Stănescu profesoarele A.D., A.B., profesor CDI, dar și directorul adjunct, profesor O.M.

7. Studiu de caz: Prevenirea HIV/SIDA în penitenciarul Bistrița

La începutul anului 2010, în Penitenciarul Bistrița s-a desfășurat o serie de activități ce au urmărit continuarea procesului de implementare a proiectului „INIȚIATIVA 38 – PREVENIREA HIV/SIDA în penitenciare”, proiect finanțat de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, TUBERCULOZEI și MALARIEI.

Proiectul a fost inițiat încă din luna octombrie a anului 2008, când reprezentanți ai Fundației “ALĂTURI DE VOI” – filiala Mureș, au derulat în penitenciarul bistrițean ample  campanii de informare, educare, conștientizare, precum și de formare a educatorilor.
Activitatea a constat în derularea de sesiuni de informare a persoanelor private de libertate din custodia Penitenciarului Bistrița, acțiune coordonată de educatorii pentru sănătate ai Fundației „ALĂTURI DE VOI”. Vor fi transmise informații de bază privitoare la transmiterea infecției cu HIV, modalitățile de prevenire a infectării cu acest virus, statistici naționale și mondiale, consumul de droguri și riscurile sale. Participanții au vizionat filmul „Oameni între oameni”, care exemplifică aspectele psihosociale ale acestei boli și a consumului de droguri, spoturi pentru combaterea discriminării persoanelor seropozitive și pentru încurajarea unui comportament sexual fără riscuri.

De asemenea, persoanele private de libertate vor fi încurajate să opteze pentru testarea voluntară HIV, fiind o categorie cu risc crescut de a contacta acest virus. La final, participanții au primi pliante și materiale informative din partea fundației. În primii doi ani de proiect, au beneficiat de informații pe temele menționate anterior și au avut acces la efectuarea unui test HIV gratuit un număr de 7 300 persoane private de libertate din 19 penitenciare din țară, cu care ADV România a avut încheiate acorduri de parteneriat.
În 2010, specialiștii ADV România vor lucra în 16 penitenciare din țară, până la data de 30 iunie 2010, data finalizării proiectului, estimându-se că, aproximativ 5 000 persoane private de libertate aflate în detenție vor primi informații despre HIV/SIDA, prevenirea consumului de droguri și transmiterea infecțiilor sexuale.

Obiectivele proiectului de prevenire HIV/SIDA în penitenciare vizează informarea și educarea persoanelor aflate în unități de detenție, responsabilizarea acestora cu privire la adoptarea unui stil de viață sănătos, printr-o informare corectă în privința situațiilor de risc.

8. Studio de caz: Stadionul Dinamo, deszăpezit de 25 de deținuți de la Penitenciarul Jilava

Stadionul Dinamo a fost deszăpezit de un grup de 25 de persoane private de libertate din cadrul Penitenciarului București Jilava.

Pentru munca unui deținut, orice societate trebuie să plătească între patru și șase lei pe oră, tariful fiind negociabil.

Penitenciarul Jilava poate ajuta pe oricine care solicită un numar variabil de deținuți și poate negocia tarifele pe care le practică. Poate să ajute contra-cost și primării sau societăți comerciale, sau chiar persoane fizice, cu tarife negociabile. Tarifele sunt raportate la salariul minim pe economie. Munca unui deținut care ajută la deszăpezire costa între patru și șase lei pe ora de muncă. Un deținut ajunge la aproximativ 40 de lei pe zi, ținând cont de salariul minim pe economie. Dacă vor cinci deținuți, se negociază mai puțin, dacă se doresc 50, negocierea se va face mai mult. Personalul din cadrul penitenciarului va asigura paza și tot ceea ce este necesar, a mai spus C.E.M..

Purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava a precizat că deținuților le convine să iasă la muncă, deoarece în afara sumei pe care o primesc ei beneficiind și de "zile-câștig" de detenție.

Deținuții primesc 30 la sută din sumă, iar 70 la sută rămân la penitenciar. Aceste sume sunt folosite pentru imbunătășirea condițiilor de detenție, în conformitate cu standardele europene. Deținuților le convine, pentru că beneficiază de zile-câștig, ăn afara sumei de bani pe care o primesc. La patru zile muncite se consideră cinci de detenție, adică ei câștigă o zi, la o lună câștigă șapte. Dacă muncesc un an ajung cu aproape două luni mai aproape de Comisia de eliberare condiționată, ceea ce le convine.

9. Studiu de caz: Deținuții fac bani dând cu sapa și făcând pantofi

Lucrări agricole sau în construcții, cusut sau săpături, toate aceste activități sunt făcute de persoanele private de libertate din Penitenciarul din Târgu-Jiu. Mai mult, pentru munca depusă, aceștia primesc și bani. Chiar dacă anul 2009 a fost unul de criză, deținuții au reușit să strângă peste un milion de lei în cele 12 luni.

Dacă veniturile realizate din prestări cu forța de muncă specială au scăzut în 2009, nu la fel s-a întâmplat și cu veniturile din valorificarea produselor din gospodăria agrozootehnică. Din primele activități s-au strâns peste 430.000 de lei, iar din restul aproape un milion de lei. Directorul Penitenciarului din Târgu-Jiu, G.E., a declarat că persoanele private de libertate prestează servicii atât în interiorul penitenciarului cât și în afara acestuia. Un număr de 20 de contracte au fost încheiate anul trecut, șapte dintre acestea fiind parafate cu persoane fizice. Prin punctul de lucru interior, persoanele private de libertate au executat lucrări pe diverse faze, cele mai importante servicii fiind cele de reparare încălțăminte, de unde deținuții au obținut un venit de peste 200.000 de lei.

Anul trecut, 524 de deținuți au fost acceptați pentru a fi folosiți la muncă, fie că este vorba despre cusutul tălpilor de pantofi, lucrări agricole sau în construcții, săpături la șanțuri sau aducțiuni de apă și gaze. Directorul G.E. a declarat că și în 2010 vor fi încheiate contracte, iar dacă situația economică se va îmbunătăți, se așteaptă ca și veniturile obținute să fie mult mai mari.

10. Studiu de caz: Deținuții citesc romane polițiste

Deținuții din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu se cultivă și se școlesc după gratii. Din cei peste 400 de deținuți, jumătate sunt cititori fideli ai bibliotecii unității de detenție, iar un număr de 23 de persoane private de libertate sunt elevi în clasele I-IV. Unul dintre deținuți a citit într-un an peste 150 de cărți de beletristică, aventură, literatură SF dar mai ales romane polițiste.

Aproximativ 200 de deținuți au trecut pragul bibliotecii Penitenciarului Târgu Jiu în anul 2009. Cei mai mulți au citit presa, cărți de beletristică, de aventură, polițiste și literatură SF. Biblioteca dispune de un număr de 2710 volume și de peste 50 de publicații centrale și locale. În fiecare dimineață, se înregistrează câte 8-10 cititori. După-amiază, biblioteca este folosit drept sală de cursuri pentru deținuții care își continuă studiile, a declarat M.M., agent tehnic al Penitenciarului. În anul 2009-2010 s-a remarcat o creștere a numărului persoanelor înscrise la cursurile de școlarizare în ciclul primar, de la 14 persoane în 2007 și 14 persoane în 2008, la 23 de personane în anul 2009.

Spectacolele trupei de teatru „Șansa” i-au încurajat pe deținuți și le-au demonstrat că pot să-și schimbe viața de după gratii. În anul 2009 s-a dublat numărul de cititori ai bibliotecii și s-a văzut o dorință mai mare către studiu din partea deținuților. Numărul mare al deținuților care s-au înclinat către studiu se datorează foarte mult implicării în spectacole a trupei de teatru a penitenciarului și a îmbogățirii fondului de carte din urma donațiilor, a precizat L.P., directorul adjunct al Serviciului de Educație și Asistență Psiho-Socială din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu.

Deținuții se refugiază în lectură. Aceștia consideră lectura un refugiu și mod prin care trece mai repede perioada ispășirii pedepsei. Mărturia unui deținut: „într-un an de zile am citit peste 150 de cărți. În acest fel timpul trece mai repede. Citesc cărți de poezii, de aventură și polițiste. Vin la bibliotecă de 4 ori pe săptămână, în restul timpului liber particip la repetiții cu trupa „Șansa”. Îmi iau foarte multe cărți și la cameră și citesc seara”. Deși lucrează în construcții, deținuții își fac timp pentru lectură. A declarat M.D.:  „Lucrez în construcții, dar de 2 ori pe săptămână îmi fac timp să vin la bibliotecă. Aici citesc, compun poezii și scriu diverse materiale pentru gazeta penitenciarului. Ultima carte citită a fost „Cap și spadă” de Alexandru Dumas.

11. Studiu de caz: Muncă în folosul comunității

În luna aprile 2010 un grup de 12 persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Botoșani a participat la o acțiune benevolă, voluntară de ecologizare, reamenajare și înfrumusețare a unor spatii publice din municipiul Botoșani, amplasate la intersecția străzilor Primăverii cu Octav Onicescu, respectiv intersecția străzilor Primăverii cu Sucevei.

              Activitatea a fost organizată în colaborare cu Primăria municipiului Botoșani, avînd ca scop principal promovarea valorilor civice prin conștientizarea necesității aportului personal în direcția cultivării unui mediu sănătos, precum și responsabilizarea participanților în ceea ce privește respectarea unor reguli de conviețuire socială.

Deschiderea și înțelegerea, manifestată de conducerea administrației publice a municipiului reședință de județ, față de situația și nevoile persoanelor private de libertatea din Penitenciarul Botoșani, va permite implicarea în continuare a deținutilor în activități de întreținere și gospodărire a domeniului public, prin contractarea forței de muncă speciale la prețuri minimale, un prim acord în acest sens urmînd a se încheia pentru perioada 14-30 aprilie a anului curent.

12. Studiu de caz: Program de pregătire profesională

Începînd cu 1 martie, deținuții aflați în custodia Penitenciarului Botoșani încep primul curs de calificare organizat în anul 2010. Derulat în colaborare cu AJOFM Botoșani, cursul are o durată de 720 ore și se adresează unui număr de 16 persoane private de libertate, cărora le va asigura pregătirea în meseria de tîmplar universal.

            În anul 2009, la nivelul unității de detenție botoșănene s-au derulat 6 cursuri de calificare, două organizate împreună cu AJOFM Botoșani și patru prin intermediul unui proiect cu finanțare PHARE, care s-au finalizat cu un număr de 152 de absolvenți în meseriile: tîmplar universal, confecționer textile, lucrător finisor construcții, lucrător structuri construcții, instalator construcții și confecționer universal.

13. Studiu de caz: Program de activitate educativă

   În luna februarie 2010, un număr de 50 persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Botoșani au participat la desfășurarea unei activități educative intitulate „Sărbătorile de primăvară în spiritutalitatea românilor”, organizate în colaborare cu Muzeul Județean Botoșani.

Acțiunea, care încearcă să surprindă aspecte ale obiceiurilor de primăvară specifice poporului român, este realizată cu participarea muzeografului S.B., care va prezenta perspectiva strict etnografică a acestora. Partea generală va fi completată de expunerea d-lui prof. U.N., salariat al instituției de detenție botoșănene.

Activitatea se înscrie în rindul demersurilor recuperative și de mentținere a contactului cu societatea pentru persoanele private de libertate și are ca scop principal cunoașterea și înțelegerea unor tradiții cu rădăcini profunde în istoria națională, precum și creșterea nivelului de educație și dezvoltarea comportamentelor prosociale în rîndul participantilor.

14. Studiu de caz: Expoziție – HAVE A PRISON ART BREAK – Fapt de primăvară

În ziua de vineri, 26 februarie, a avut loc vernisajul expoziției HAVE A PRISON ART BREAK – Fapt de primăvară, în cadrul complexului comercial Iulius Mall.

           Rezultat al unui proiect educațional și al parteneriatului de incluziune socială inițiat și susținut de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, Penitenciarul Botoșani, Palatul Copiilor Suceava, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava și Iulius Mall Suceava, expoziția reunește lucrări ale unor persoane private de libertate din Penitenciarul Botoșani (în special minori, dar și tineri cu activitate deja consacrată în domeniul artei), realizate în cadrul programelor de terapie ocupațională, lucrări ale cadrelor din Penitenciar și ale elevilor de la Palatul Copiilor Suceava.

După cum sugerează și moto-ul expoziției, lucrările sunt inspirate din simbolistica primăverii – renaștere, tinerețe, puritate, dar și din semnificația zilei de 8 martie, cînd este omagiată cea mai frumoasă floare a acestui anotimp și nu numai.

Expoziția a fost deschisă vizitatorilor până pe data de 10 martie, timp în care toți doritorii au putut să vizioneze, dar și să achiziționeze unul sau mai multe dintre exponate, care constau preponderent în picturi, felicitări și mărțișoare realizate sub atenta îndrumare a profesorilor din cadrul Palatului Copiilor Suceava și Penitenciarului Botoșani.

Scopul principal al acestui proiect îl constituie schimbarea mentalității membrilor comunității în legătură cu statutul, locul și modul de recuperare a minorilor și tinerilor privați de libertate, valorizarea persoanelor private de libertate prin inducerea sentimentului de utilitate, valorizarea eficientă a potențialului artistic din fiecare persoană și, poate cel mai important, invocarea artei și culturii ca mijloc de reeducare și resocializare.

15. Studiu de caz: Voluntariat

Penitenciarul Botoșani continuă să promoveze conceptul de voluntariat în rândul persoanelor private de libertate pentru a întări și susține valorile morale legate de comunitate, stabilind în același timp puncte de legătură constante între aceasta și mediul carceral.

În concordanță cu acest obiectiv, în data de 6 octombrie 2009, un grup de 19 persoane private de libertate – femei se vor deplasa la Mănăstirea din localitatea Vorona, județul Botoșani, urmînd a desfășura pe parcursul întregii zile, alături de măicuțe, activități gospodărești în incinta locașului de cult și alte munci specifice sezonului de toamnă, în exteriorul acestuia.

Manifestarea este organizată în conformitate cu prevederile protocolului de colaborare încheiat cu Mănăstirea Vorona și are ca scop principal dezvoltarea sentimentelor moral-religioase și cultivarea spiritului de întrajutorare, activitățile în cauză dorindu-se a constitui un exercițiu de solidarizare pozitivă și o sursa de îndreptare morală a celor care au comis fapte antisociale.

16. Studiu de caz: Ziua internațională a Romilor

Ziua de 8 aprilie, atestată ca Zi internațională a Romilor, a fost marcată și la nivelul Penitenciarului Botoșani de către persoanele private de libertate apartenente la această entnie.

     Astfel, dacă la nivel național romii au ales să se întrunească la Teatrul Național din București pentru a sărbători în stil propriu această zi, cei aproximativ 300 aflați în custodia Penitenciarului Botoșani au organizat o manifestare prezentată prin intermediul studioului cu circuit închis al Penitenciarului, ocazie cu care un reprezentant al acestei etnii, din rindul celor aflați în custodia Penitenciarului, a vorbit colegilor de detenție despre semnificația zilei de 8 aprilie, precum și despre istoricul , prezentul și perspectivele evoluției comuniății rome autohtone. Prezentarea a făcut referire și la aspectele specifice mediului penitenciar, fiind evidențiat progresul înregistrat de sistem în ceea ce privește aplicarea principiului nediscriminării și cel al egalității de tratament între toate categoriile de persoane private de libertate, accesul facil și echitabil la programe socio-educative al deținuților romi, precum și interesul sporit al acestora pentru alfabetizare și continuarea studiilor în forme superioare de învățământ.

17. Studiu de caz: Concurs de Graffiti

Vineri, 27 noiembrie 2009, Penitenciarul Botoșani va fi gazda unui concurs inedit de graffiti, ocazie cu care 7 aspiranți la titulatura de graffer își vor etala cunștințele și îndemânarea pe un perete de aprox. 30 m.p. amplasat în incinta unității de detenție.

             Demonstrația de abilitate în această artă, la care vor concura 5 elevi ai unor licee din Botoșani și Suceava, precum și două persoane private de libertate, va fi apreciată de un juriu, a cărui componență include și doi angajați ai Penitenciarului Botoșani – d-nii prof. C.A. și N.U.

Concursul este organizat cu sprijinul Clubului Sportiv Nord Arena Suceava, în aplicarea protocolului de colaborare încheiat cu unitatea de detenție botoșăneană, acord care mai prevede, pentru luna decembrie a acestui an, derularea unui concurs de șah între persoane private de libertate aflate în custodia Penitenciarului.

18. Studiu de caz: Concurs de șah

În data de 7 decembrie 2009, Penitenciarul Botoșani a fost gazdă etapei finale a concursului de șah care a avut drept competitori cei mai buni jucători din rândul persoanelor private de libertate în custodia unității de detenție botoșănene.

Demarat în urmă cu o săptămână la nivelul fiecărei camare de deținere, care a desemnat 1 sau 2 reprezentanți pentru competiție, concursul a continuat cu etapa a doua, la nivelul secțiilor de deținere, pentru ca în finală să fie calificate 22 persoane private de libertate care și-au disputat astăzi podiumul. Ocupanții primelor patru locuri au fost premiați cu tricouri, șepci și diplome.

Concursul a fost organizat în colaborare cu Clubul Sportiv Nord Arena Suceava, care a asigurat instruirea participanților cu privire la regulamentului competiției, jurizarea și premierea câștigătorilor, aceasta fii în aplicarea protocolului de colaborare îincheiat intre părți.

19. Studiu de caz: Program pentru reinserția socială a persoanelor private de libertate între Penitenciarul Botoșani și Administrația Națională a Penitenciarelor din Portugalia

În perioada 17-18 decembrie 2009, la sediul Penitenciarului Botoșani va avea loc întâlnirea echipei manageriale de implementare a Programului de antreprenoriat pentru reinserția socială a persoanelor private de libertate. Acest program educațional este parte componentă a proiectului "Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție, prin o mai bună educație, informare a societății și îmbunătățirea activităților în penitenciar", care se desfășoară pe o perioadă de trei ani în cadrul parteneriatului încheiat între Administrația Națională a Penitenciarelor și Direcția Generală a Serviciului Închisorilor din Portugalia. Din echipa de lucru vor face parte un reprezentant al Administrației Naționale a Penitenciarelor, precum și doi reprezentanți ai sistemului penitenciar portughez (Penitenciarului Sintra), care doresc să împărtășească colegilor români experiența implementării acestui program în cadrul administrației pe care o reprezintă.

Discuțiile vor stabili și cadrul general al colaborării cu Liceul Elie Radu din Botoșani, în vederea implementării proiectului "O zi în închisoare", aplicat deja în penitenciarele din Portugalia, care își propune să prevină violența, comportamentele deviante și infracționalitatea în mod deosebit în rândul tinerilor elevi din școli și licee.

20. Studiu de caz: Proiect „Tineri pentru tineri” în penitenciar

În luna mai anul 2009, Penitenciarul Tulcea a primit în vizită 20 de elevi de clasa a VIII-a din cadrul Școlii Generale Nr. 10 „Alexandru Ciucurencu din Tulcea însoțiți de d-na M.G. – directorul școlii și d-l P.I. unul dintre profesorii diriginți ai claselor a VIII-a.

Acțiunea s-a desfășurat în cadrul proiectului „Tineri pentru tineri” și este o continuare a colaborării dintre unitatea de detenție, instituțiile de învățământ și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, înscriindu-se în aria activităților de prevenire a delincvenței juvenile.

Vizita a fost coordonată de d-l Comisar I.F. Directorul Penitenciarului Tulcea care în introducere a prezentat în interiorul clubului cadrelor, specificul unității de detenție. Activitatea a continuat cu vizitarea penitenciarului și anume câteva dintre camerele de deținere din cadrul secției de tineri, biblioteca persoanelor private de libertate, cluburi educative, capela, atelierele ocupaționale și terenul de sport. Prezentarea a continuat cu o expunere privind locul pe care unitatea de detenție îl ocupă în viața comunității și consecințele ce decurg din adoptarea unei conduite antisociale, precum și restricțiile pe care le comportă statutul de persoană privată de libertate.

            Cea mai practică dintre activități a fost întâlnirea cu un număr de 20 de tineri aflați în detenție în regimul de executare semideschis. Dialogul interactiv, moderat de reprezentanți ai Direcției de Reintegrare Socială și Șeful Serviciului de Probațiune, între grupul de elevi și tinerii aflați în detenție s-a concentrat pe oferirea de sfaturi de tipul „așa nu”, identificarea problemelor cu care se pot confrunta tinerii după liberare, în procesul de reintegrare socio-profesională.

            La finalul acțiunii invitaților le-a fost prezentată o mini-expoziție cuprinzând diferitele lucrări de desen realizate de tinerii din detenție și au fost decernate diplome pentru participarea și implicarea în proiect.

Directorul Penitenciarului Tulcea, d-l Comisar I. F. a declarat: Prin prezentul proiect s-a dorit să se accentueze importanța prevenirii delincvenței juvenile și sensibilizarea comunității la problematica reintegrării socio-profesionale a foștilor infractori.

La rândul lor, cadrele școlare care au însoțit grupul de elevi și-au exprimat convingerea referitoare la beneficiul întâlnirii dintre celor două categorii de tineri.

21. Studiu de caz: Activități educative în penitenciar de Ziua Dobrogei

Principala expoziție din muzeu a fost reprezentată de partea de preistorie cu obiecte din cultura Hamangia, Boian, o vitrină dedicată eneoliticului. Expoziția a continuat cu prezentarea obiectelor în epoca bronzului cu cultura emblematică de la Babadag cu cele 3 faze ale evoluției,  complexul Celic Dere unde predomină colecția de arme. Alte obiective vizitate au fost necropola getică de la Enisala cu mormântul de incinerație și complexul de amfore descoperite în cetatea Aegyssus, Tulcea de astăzi.

Vizita la Muzeul de Istorie și Arheologie s-a încheiat cu prezentarea Sălii Tezaurului principal, expoziția Tezaurul de la Uzum Bair. De menționat este și faptul că mare parte dintre vizitatori au fost pentru prima dată într-un muzeu de istorie și arheologie. Activitatea este posibilă ca urmare a protocolului de colaborare încheiat la începutul acestui an între Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea și Penitenciarul Tulcea.

Cu aceeași ocazie, persoanele private de libertate au vizitat și Monumentul Reîntregirii de pe colnicul Hora, ridicat în cinstea celor care și-au dat viața pentru obținerea Independenței de Stat a României.

În cadrul Penitenciarul Tulcea s-au desfășurat mai multe activități în sectorul educației în scopul marcării evenimentului istoric aniversat in data de 14 noiembrie. Astfel 21 de persoane private de libertate din regimul închis de executare al pedepselor privative de libertate au participat la un simpozion cu tema 14 noiembrie – Ziua Dobrogei, acțiune coordonată de către d-l agent șef principal D.L. și la care invitat special a fost d-na M.M., profesor de istorie din cadrul Școlii Generale Nr. 5 Tulcea.

Alte 11 persoane din custodia Penitenciarului Tulcea, din regimul închis, s-au întrecut într-un concurs de cunoștințe istorice pe tema 14 noiembrie – Ziua Dobrogei. Deținuții care au dat dovadă de pregătire temeinică în ale istorie și s-au remarcat ocupând locurile fruntașe în urma finalizării concursului au fost recompensați potrivit reglementărilor în vigoare.

Un grup de 8 persoane private de libertate din Penitenciarul Tulcea, din categoria  tineri, cu vârsta cuprinsă între 19 – 21 de ani, au reprezentat într-o competiție sportivă, echipa de minifotbal a deținuților din Penitenciarul Tulcea. Astfel, în Sala de Sport a Clubului Sportiv Școlar, echipa tinerilor privați de libertate a disputat o partidă în compania echipei de tineret a Clubului Sportiv Școlar din Tulcea coordonată de profesorii E. și I.. Pe parcursul jocului s-au putut remarca experiența și jocul bine pregătit al sportivilor de la C.S.S. echipați în albastru, însă nu puține au fost și ocaziile de-a dreptul periculoase create de echipa tinerilor din penitenciar echipați în galben complet. Partida s-a încheiat cu victoria gazdelor. La finalul meciului, jucătorii celor 2 echipe s-au fotografiat împreună adresându-și cuvinte de încurajare și felicitare. Activitatea sportivă a fost planificată în calendarul activităților social-educative ocazionat de cei 130 de ani de la alipirea Dobrogei la Patria Mamă, România. Colaborarea și desfășurarea activității a fost posibilă ca urmare a parteneriatului dintre Penitenciarul Tulcea și Grupul Sportiv Școlar Tulcea.

22. Studiu de caz: Alcoolul, tutunul și sănătatea dezbătute după gratii

În perioada 14 – 18 septembrie, anul 2009, Penitenciarul Tulcea în parteneriat cu Autoritatea de Sănătate Publică și Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Tulcea desfășoară proiectul „Alcoolul și sănătatea”. Activitățile proiectului au ca beneficiari persoanele condamnate la pedepse privative de libertate cu antecedente de consum de alcool, dar și persoane care nu au avut tangențe de consum. Scopul urmărit este prevenirea consumului excesiv de alcool prin derularea activităților de informare-educare precum și conștientizarea beneficiilor adoptării unui stil de viață sănătos. Prin dezbaterile ce vor urma pe tema consumului excesiv de alcool, prin distribuirea de materiale informative, vizionarea de filme de scurt metraj și participarea la concursul de desene pe tema „Alcoolul și sănătatea”, specialiștii instituțiilor organizatoare vor urmării ca persoanele private de libertate să conștientizeze și să fie responsabilizate cu privire la înțelegerea consecințelor negative ale consumului de alcool. În cadrul aceluiași proiect vor fi prezentate alternative ocupaționale în vederea amânării pe cât posibil a debutului consumului de alcool.

La finalizarea concursului de desene pe tema „Alcoolul și sănătatea”, trei dintre participanți vor fi recompensați în funcție de conținutul și calitatea mesajelor transmise, iar cele mai reprezentative lucrări vor face obiectul unei expoziții cu același nume, în foaierul de la parterul locului de deținere.

 Proiectul este parte integrantă a Programului Antidrog (Educație în scopul prevenirii consumului de droguri – coordonat de psihologul din penitenciar M.I.), în care un grup format din 20 de persoane private de libertate au participat la ședințe de consiliere individuale și de grup, întâlniri de informare privitoare la consecințele negative ale consumului de droguri. Pe toată perioada desfășurării proiectului, beneficiarii au fost implicați într-un atelier de desen pe tema „Fumatul și efectele lui”. Toate lucrările au fost expuse în foaierul  de la parterul locului de deținere. Partenerii penitenciarului în prezentul proiect au fost Biblioteca Județeană „Panait Cerna” și C.P.E.C.A. Tulcea.

23. Studiu de caz: Debut școlar pentru deținuții tulceni

În ziua de 15 septembrie 2008 Penitenciarul Tulcea a organizat deschiderea noului an școlar pentru un număr de 36 de persoane private de libertate din toate regimurile de executarea a pedepselor privative de libertate.

În contextul unei lungi și de tradiție colaborări dintre Inspectoratul Școlar Județean Tulcea și Penitenciarul Tulcea și în baza protocolului de colaborare încheiat între cele două instituții, anul școlar 2008-2009 și-a deschis porțile pentru trei clase de elevi. Cele 36 de persoane private de libertate din Penitenciarul Tulcea vor fi școlarizate în două clase a câte 12 elevi pentru clasele primare I – IV și alți 12 pentru clasele V-VIII în cadrul Programului „A doua șansă”.

La fel ca și în anii trecuți clasele I – IV vor avea ca învățători pe domnii Luchian Vasile și Serghei Mihai, iar coordonator al clasei V – VIII din Programul A doua șansă va fi inspectorul Băisan Gheorghe. Cele trei cadre didactice au fost desemnate și urmează a fi remunerate de către Inspectoratul Școlar Județean Tulcea. Pentru buna desfășurare a cursurilor școlare și pentru derularea acestora în condiții similare celor din învățământul din comunitate, clasele de elevi din penitenciar au fost arondate școlilor tulcene I.L. Caragiale și Ioan Nenițescu. În acest sens vor fi distribuite abecedare și celelalte manuale, caiete și restul rechizitelor școlare.

Ca noutate pentru acest an școlar este faptul că Penitenciarul Tulcea organizează în premieră Programul A doua șansă ca o alternativă de continuare și finalizare a studiilor obligatorii pentru persoanele care, din diverse motive, nu au reușit acest lucru, și care în prezent au depășit vârsta legală de școlarizare.

La festivitatea de deschidere a noului an școlar alături de conducerea penitenciarului au participat reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Tulcea, reprezentanți ai Direcției de Educație și Asistență Psihosocială din penitenciar, învățătorii și cum altfel ar fi putut să lipsească și bobocii.

24. Studiu de caz: Expoziție de icoane

Cu ocazia zilei personalului din cadrul sistemului administratiei penitenciarelor, la Centrul Cultural  ION VINEA din Giurgiu, a avut loc o expoziție de icoane, cu vânzare, intitulată LUMINA DIN SUFLET.

Vor fi expuse aproximativ 100 lucrări, ai căror autori sunt persoanele private de libertate din Penitenciarul Giurgiu, ce participă la programul de reintegrare socială  HOBBY, program desfășurat în cadrul serviciului de educație și asistență psihosocială din instituția noastră.

De asemenea, în aceeași locație, cu sprijinul EPISCOPIEI GIURGIU, se va amenaja un ștand cu vânzare de carte cu tematică religioasă.

În colaborare cu Centru Cultural ION VINEA va avea loc și un program de muzică școrală, instrumental  clasică.

După aceste activități, va avea loc licitația pentru vânzarea celor 100 de lucrări expuse, fondurile rezultate urmând a fi folosite integral pentru finalizarea picturii capelei penitenciarului, ce va fi sfințită cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavrilă.

25. Studiu de caz: Activități cultural – educative și sportive

În perioada 23.06.2008 – 27.06.2008, cu ocazia sărbătorilor Sf. Petru și Pavel și a Zilei Internaționale de Luptă Antidrog, în Penitenciarul Giurgiu se vor desfășura, în parteneriat cu: Direcția de Asistență Socială Giurgiu; Agenția de Sănătate Publică Giurgiu; Direcția Județeană pentru Sport Giurgiu; Direcția pentru Tineret Giurgiu; Centrul cultural Ion Vinea Giurgiu; Consiliul Local Giurgiu; Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Giurgiu; Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu și Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității; Episcopia Giurgiului, o serie de activități cultural – educative și sportive, după urmatorul program:

în data de 23.06.2008, între orele 9-11 – concurs de creație artistică AFIS cu tema ALEGE VIAȚA – SPUNE NU DROGURILOR. Participă un numar de 25 persoane private de libertate;

în data de 24.06.2008, între orele 12,30 – 13,30 – emisiunea tv Știi Totul Despre Droguri. Participă un numar de 25 persoane private de libertate;

în data de 26.06.2008, între orele 9 – 10,30 – program artistic de muzica si dansuri populare din zona Vlasca – invitat, Ansamblul artistic Doina Dunarii al Politiei de Frontiera Giurgiu. Participa un numar de 120 persoane private de libertate. In aceeasi zi, intre orele 13 – 14, cu ocazia zilei mondiale antidrog se va organiza si simpozionul ALEGE VIATA – SPUNE NU DROGURILOR , activitate la care vor participa 120 persoane private de libertate.

în ultima zi, cea de 27.06.2008, se va desfășura concursul de fotbal CUPA SF. PETRU ȘI PAVEL, la care vor participa 214 private de libertate din Penitenciarul Giurgiu.

26. Studiu de caz: Expoziție de obiecte decorative

În ziua de 01.04.2010, în cadrul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” Iași, va avea loc vernisajul expoziției de obiecte decorative pentru Sărbătoarea Paștelui „Fantezie și îndemânare”, rezultat al lucrărilor desfășurate de către persoanele private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Iași, elevi ai Școlii de Arte și Meserii nr. 41, în cadrul cercului de abilități practice. Activitățile desfășurate în cadrul acestor manifestări educative în parteneriat, reprezintă un mijloc agreabil și util de petrecere a timpului liber, oferă elevului posibilitatea de a-și dezvolta imaginația, stimulând astfel fantezia creatoare. Componența estetică a educației realizate în școală contribuie la dezvoltarea calității vieții și la menținerea implicării afective în relațiile cu semenii. Obiectivele principale ale acestor acțiuni urmăresc ameliorarea climatului afectiv cu prilejul tradițiilor legate de Sărbătorile Pascale, schimbarea atitudinii și mentalității comunității locale în legătură cu situația celor care-și ispășesc pedeapsa privativă de libertate în unitățile penitenciare, precum și valorificarea talentelor de care dispun aceștia cu scopul dezvoltării unor motivații pozitive și a creșterii încrederii în capacitățile proprii.

27. Studiu de caz: Program educativ privind semnificațiile istorice ale Sărbătorilor Pascale

    În perioada 29.03 – 01.04.2010 se va derula un program educativ privind semnificațiile istorice ale Sărbătorilor Pascale, în cadrul căruia persoanele private de libertate care-și execută pedeapsa în regim închis și în regim de maximă siguranță aflate în custodia Penitenciarului Iași vor fi implicate într-o serie de activități dedicate sărbătorii sfinte a Învierii Domnului, perioadă în care toate persoanele private de libertate vor beneficia de asistență religioasă.

De asemenea, în ziua de 02.04.2010, se va derula un alt proiect de asistență psihologică intitulat „Lumina din sufletele noastre”. Programul își propune să susțină afectiv și moral persoanele private de libertate și să le ajute să privească  “jumătatea plină a paharului” și să-și evalueze corect sentimentele în perioada înainte de sărbătorile pascale (având în vedere că vinerea mare este o perioadă “încărcată emoțional”, persoanele private de libertate prezintă un grad mai ridicat de vulnerabilitate).

Scopul acestor programe este de cultivare a spiritului și valorilor moral – creștine în rândul acestora și de a facilita recuperarea psiho – comportamentală.

Asistarea moral-religioasă a persoanelor pe care unitățile penitenciare le au în custodie presupune activități care necesită eforturi susținute din partea tuturor lucrătorilor de penitenciar. Poate mai mult decât în alte locuri, în astfel de instituții, apropierea de Dumnezeu este mai puternică, iar nevoia de spiritualitate este mai acut resimțită.  De aceea ori de câte ori simțim nevoia sau vrem să cerem ajutor apelăm la Biserică pentru a-l întâlni pe Dumnezeu.

Persoanele private de libertate vor beneficia de un meniu îmbunătățit, iarîn conformitate cu prevederile legale în vigoare în luna aprilie ele vor avea dreptul să primească din partea aparținătorilor un pachet suplimentar cu alimente specifice acestor sărbători.

28. Studiu de caz: Organizarea unui concurs cu tema „Cea mai frumoasă cameră”

Indiferent de mediul în care se află, oamenii trebuie să se preocupe de propriul organism, dar și de sănătatea mediului în care aceștia trăiesc și evoluează, în vederea cunoașterii unor modalități concrete de prevenire a apariției și transmiterii bolilor care pot perturba climatul ambiental.

Penitenciarul Iași – Serviciul de Educație și Intervenție Psihosocială organizează un concurs adresat persoanelor private de libertate, intitulat „Cea mai frumoasă cameră”.

Demararea acestei activități urmărește realizarea igienizării camerelor de deținere din cadrul Penitenciarului Iași de către  persoanele private de libertate, crearea unui climat igienic, precum și formarea unor deprinderi de viață sănătoasă atât pentru propria persoană cât și pentru personalul unității penitenciare.

Pentru buna desfășurare a concursului s-a întocmit o comisie de monitorizare din cadrul conducerii unității care urmărește următoarele aspecte:

Starea disciplinară în rândul deținuților;

Respectarea normelor specifice unității penitenciare și Regulamentul de Ordine Interioară;

Participarea la activitățile educative și terapeutice precum și rezultatele obținute;

Starea de igienă individuală, starea de curățenie a camerei, modul de pavoazare a spațiilor la camerele de deținere

Câștigătorii vor fi recompensați conform prevederilor Legii nr. 275/2006 cu referire la procedura acordării recompenselor, iar la final vor asista la un spectacol artistic susținut de grupul vocal instrumental al persoanelor private de libertate.

Obiectivele generale vizează formarea deprinderilor de întreținere igienică a spațiului personal, conștientizarea riscurilor la care persoanele  în cauză se supun în condițiile nerespectării normelor minime de igienă personală și colectivă, înțelegerea importanței menținerii sănătății, precum și crearea unui cadru ambiental propice perioadei premergătoare sărbătorilor pascale.

29. Studiu de caz: „Dă sens vieții tale! – program integrat de abilități de viață pentru copiii și tinerii delincvenți”.

În ziua de miercuri, 17 martie2010, începând cu orele 11.00, Fundația Serviciilor Sociale Bethany va susține la Hotel „Ramada” în sala „Roma” o conferință de presă ocazionată de deschiderea oficială a lucrărilor din cadrul proiectului „Dă sens vieții tale! – program integrat de abilități de viață pentru copiii și tinerii delincvenți”. În cadrul acestui proiect Penitenciarul Iași este în calitate de partener, întrucât beneficiarii direcți ai proiectului sunt tinerii cu vârste cuprinse între 21 și 25 de ani aflați în custodia penitenciarului.

Scopul  principal al proiectului îl constituie diminuarea decalajelor în domeniul educației, al dezvoltării abilităților de viață necesare, al informării, orientării și incluziunii copiilor și tinerilor delincvenți prin îmbunătățirea accesului acestora la un program integrat de abilități de viață în vederea facilitării procesului de reabilitare și reintegrare cu succes în societate.

Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României în cadrul Programului “Facilitarea de Tranziție – Integrarea în societate a tinerilor aparținând minorităților și grupurilor dezavantajate” și își propune ca principale obiective : realizarea unui program integrat de abilități de viață pentru copiii și tinerii delincvenți din Penitenciarul Iași, inițierea unei campanii de apel la solidaritate în vederea sensibilizării și conștientizării cetățenilor privind problematica copiilor și tinerilor delincvenți, realizarea unui workshop pentru stabilirea grupului consultativ de lucru la nivelul județului în domeniul incluziunii sociale, precum și publicarea unui ghid de servicii pentru beneficiarii direcți despre serviciile pe care le pot accesa din domeniul abilităților de viață și reintegrării în comunitate.

Fundația Serviciilor Sociale Bethany este o organizație non-guvernamentală și non-profit care urmărește îmbunătățirea vieții persoanelor dezavantajate, în special a copiilor și a familiilor, oferind servicii sociale și promovând practici profesioniste în asistența socială.

30. Studiu de caz: Deținutele au tricotat pentru familiile sărace

Crucea Roșie a donat obiecte de îmbrăcăminte și jucării confecționate de către deținutele Penitenciarului Târgșor, către familiile sărace  cu mulți copii din Bărcănești.

Anul aceasta, Crucea Roșie nu i-a uitat pe copiii care trăiesc într-o sărăcie lucie. Deținutele Penitenciarului Târgșor au donat Crucii Roșii sute de obiecte de îmbrăcăminte pentru adulți și copii, dar și jucării, toate tricotate de ele, iar la finalul săptămânii trecute acestea au fost dăruite familiilor cu mulți copii din comuna Bărcănești.

Este vorba de peste 100 de căciuli și alte sute de fulare, veste, pulovere, șosete și peste 120 de păpuși tricotate de către deținutele din acest penitenciar, pe care le-am dus la cele mai sărace 48 de familii, în urma anchetelor sociale efectuate de către Consiliul Local Bărcănești. Dintre aceste familii, două se află într-o situație cu totul deosebită, având câte șase și șapte copii, ne-a declarat G.R., directorul CR Filiala Prahova. Bucuria micuților a fost emoționantă, mai ales că, din cauza posibilităților limitate, unii dintre ei nu primiseră niciodată o jucărie.

31. Proiect FSE-POS DRU „Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție prin o mai bună educație, informare a societății și îmbunătățirea activităților în penitenciar”. Coordonator proiect: Administrația Națională a Penitenciarelor Buget total: 18.128.407 lei

La 16.04.2008 a fost semnat contractul de finanțare al proiectului iar implementarea va începe în luna septembrie 2008.

Proiectul a primit o finanțare de 18.128.407 lei reprezentând 98% din totalul costurilor eligibile, perioada de implementare fiind de trei ani.

Obiectiv general: transferul, dezvoltarea comună și adaptarea practicilor și produselor PGISP (proiect de administrare a inovării sistemului penitenciar) în sistemul penitenciar românesc.

Obiective specifice :

implicarea deținuților în dezvoltarea strategiilor de reinserție activă (ex. ghidul meu spre libertate);

conceperea și implementarea unor noi programe educative;

implementarea schimbării mentalității la nivelul sistemului penitenciar românesc referitoare la incluziunea socială a deținuților implicând toate grupurile profesionale și toți factorii interesați;

pregătirea agenților de inovare în vederea implementării managementului calității;

standardizarea proceselor interne importante și a procedurilor precum și dezvoltarea de indicatori cheie de performanță astfel încât în activitățile penitenciarului să existe un echilibru între măsurile custodiale și cele de reintegrare socială;

dezvoltarea resurselor de învățare pentru instruirea managerilor, personalului administrativ și a celui de pază în vederea sprijinirii proceselor interne de inovare;

implicarea diferiților factori interesați în găsirea de soluții inovative pentru reinserția socială a deținuților;

promovarea unei culturi organizaționale bazată pe colaborare, prin crearea comunităților de practică la diferite niveluri (manageri, personal de pază, personal educativ, personal administrativ).

Proiectul are un caracter transnațional, partenerii din Portugalia ai Administrației Naționale a Penitenciarelor fiind:

– Direcção Geral dos Serviços Prisionais,

– GLOBAL CHANGE Consultores Internacionais Associados, Lda

– ISCTE – Instituto Universitário de Lisboa.

CONCLUZII

Activitățile de educație și asistență psihosocială din penitenciar vizează utilizarea eficientă a timpului carceral în scopul pregătirii revenirii în comunitate a celor care execută pedepse privative de libertate, prin formarea sau dezvoltarea unor conduite acceptate social și au ca domenii de acțiune informarea, evaluarea și cunoașterea populației carcerale din punct de vedere educativ și psihosocial, derularea programelor și a activităților cu caracter educativ și de asistență psihosocială, în interiorul și exteriorul locului de deținere, independent sau în colaborare cu instituții aparținând societății civile.

Activitățile de educație și asistență psihosocială se organizează în funcție de specificul fiecărei unități, regimurile de detenție precum și de caracteristicile și nevoile educative și psihosociale ale populației carcerale și sunt coordonate, la nivelul unităților de deținere, de către directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, șef serviciu educație, șef serviciu asistență psihosocială fiind organizate și derulate de către membrii serviciilor de educație – educator, agent educator, monitor sportiv, preot, agent tehnic, bibliotecar și de asistență psihosocială – psiholog, asistent social.

Activitatea de școlarizare desfășurată în unitățile de învățământ din penitenciare este parte componentă a sistemului de învățământ special. Unitățile de învățământ și clasele afiliate care funcționează în penitenciare sunt în subordinea metodologică a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și sunt cuprinse în rețeaua unităților școlare din sistemul național de învățământ.

Înscrierea persoanelor private de libertate la cursurile universitare se face pe baza recomandărilor cuprinse în planul de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, a angajamentului scris al solicitantului de a suporta taxele școlare și orice cheltuieli suplimentare și a aprobării directorului locului de deținere.

În activitatea de formare profesională, penitenciarele pot încheia acorduri cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă, în care sunt precizate modul de desfășurare a activităților și obligațiile ce revin fiecărei părți.

Colaborările între penitenciare și organizațiile neguvernamentale care presupun derularea de proiecte comune se desfășoară în baza unor protocoale de colaborare.

Activitățile și programele educative și de asistență psihosocială desfășurate în penitenciare cu participarea reprezentanților comunității se derulează în urma încheierii protocoalelor de colaborare.

Activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate în comunitate au un caracter educativ și stimulativ în scopul dezvoltării și exersării comportamentelor pro-sociale și se referă la vizionarea de spectacole, organizarea de competiții, vizitarea de obiective culturale și instituții publice care oferă asistență de specialitate, organizarea de expoziții sau lansări de carte ai căror autori sunt persoanele private de libertate.

BIBLIOGRAFIE

Paul Marinescu “Management de proiect” editura Universitatii din Bucuresti 2005

Adriana Grigorescu „ Praczica managementului proiectelor” editura Uranus din București 2008

Ion-Ovidiu Panisoara, Georgeta Panisoara (2005) – Managementul resurselor umane. Ghid practic Editia a II-a, Editura Polirom

Site – www.anp-just.ro

Recomandarea nr. R(89) 12 a Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, adoptată la data de 13 octombrie 1989 și expunerea de motive Strasbourg, 1990

Yvan Tellier, Daniela Roventa (1999) – Resurse umane si dezvoltare organizationala, Editura Cavallioti

Paul Marinescu “managemntul institutiilor publice” Editura Universitatii din Bucuresti