Managementul Reproductiei Unor Cervide Crescute In Conditii Diferite

“MANAGEMENTUL REPRODUCȚIEI

UNOR CERVIDE CRESCUTE IN

CONDIȚII DIFERITE”

Cuprins

INTRODUCERE

PARTEA I: CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ MANAGEMENTUL REPRODUCȚIEI LA CERVIDE

1.1 Evolutia efectivelor de vânat

1.2 Factorii abiotici

1.3 Factorii trofici

1.4 Factorii biotici

1.5 Factorii antropogeni

Capitolul 2 Caracterizarea morfologică a principalelor specii de vânat de pe raza ocolului silvic Frasin

2.1 Principalele specii de cervide de interes vânatoresc

2.1.1 Cerbul carpatin

2.1.2 Capriorul

Capitolul 3 Date privind locul de desfășurare al cercetărilor

3.1 Definiția fondurilor de vânătoare

3.2 Cadrul natural

3.3 Relieful

3.4 Rețeaua hidrografică

3.5 Clima

3.6 Fonduri de vânătoare active în județul suceava

PARTEA aII-a: CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 4 Scop, material și metoda de lucru

4.1 Scopul cercetărilor

4.2 Materialul biologic utilizat

4.3 Metoda de lucru

Capitolul 5 Rezultate obtinute si discutarea lor.

5.1 Vîrsta minimă de reproducție

5.2 Vîrsta maximăde reproducție și declinul fiziologic

5.3 Formele vieții conjugale

5.4 Analiza dinamicii efectivului

5.5 Analiza populației pe categorii de vârstă

5.6 Analiza planurilor de recoltă în perioada

5.7 5.7 Analiza evoluției masei corporale a vânatului în perioada 2010- 2014

5.8 Analiza greutății trofeelor recoltate în perioada 2010-2014

Conluzii și recomandari

Bibliografie.

Lista tabelelor

Lista figurilor

Introducere

Fauna cinegetică reprezintă în prezent o valoare deosebită, datorită inportanței biologice, educative, estetice și economice. Evoluția efectivelor speciilor sălbatice și în ultimă instanță, supraviețuirea lor nu a constituit o preocupare permanentă, fapt ce a permis pierderea a numeroase specii și periclitarea serioasă a altora. În prezent, această administrare nu mai poate fi neglijată, actualele concepții impunând o administrare atentă și competentă.

Existența faunei sălbatice este în present influențată într-o măsură mai mare sau mai mică de factorii abiotici, biotici și antropici. Acțiunea factorilor s-a evidențiat mai ales în ultimile decenii, când evoluțiile din agricultură, silvicultură, industrie, transporturi, vânătoare etc. au condus la situații conflictuale și la aminințări la adresa existenței faunei de interes cinegetic care, în ultimile cazuri, au determinat pierderea definitivă a unor specii.

Această situație nu numai că a dat de gândit specialiștilor, și nu numai lor, dar a determinat luarea unor măsuri la nivel local, național sau internațional. În câteva decenii s-au înregistrat diferențieri de concepții în gospodărirea și valorificarea faunei de interes cinegetic, ducând mai ales în unele state mai avansate la concepția managerial de gospodărire a vânatului. Aceasta este dificilă ca “artă de a conduce” sau “ansamblul activităților de organizare și conducere în scopul adoptării decizilor optime în proiectarea și reglarea proceselor micro-economice”.

Managementul are ca obiective în cazul faunei sălbatice: conservarea speciilor, dezvoltarea efectivelor în raport cu condițiile de mediu, reglarea raporturilor între categoriile de consumatori, evitarea influențelor nefaste ale unor categorii de consumatori, evitarea influențelor nefaste ale unor factori adverși precum poluarea, chimizarea, mecanizarea etc. , valorificarea cât mai completă a potențialului cinegetic al fondurilor de vânătoare, organizarea activităților de ocrotire și promovare a faunei sălbatice, stabilirea tendințelor din evoluția efectivelor, realizarea echilibrelor între vânătoare, pe de o parte și alte sectoare, pe care de altă parte .

În acest context, managementul cinegetic are următoarele obiective:

Restricționarea în diverse forme a recoltării faunei sălbatice

Reglementarea raporturilor între categoriile de consumatori în favoarea consumatorilor primari

Legarea gospodăririi faunei cinegetice în favoarea celui de fond de vânătoare.

Implementarea unor restricții totale de recoltare în zone de refugiu, rezervații etc.

Inventarierea periodică a efectivelor fiecărei specii de interes cinegetic în vederea stabilirii unor planuri de recoltă

Înmulțirea faunei de interes cinegetic în crescătorii speciale, în vederea colonizării acesteia.

Corectarea unor deficiențe ale mediului privind hrana și adăpostul necesare existenței faunei de interes cinegetic

Înstituirea unor măsuri manageriale pe termen scurt și mediu, ca și executarea pe termen lung a unui sistem de amenajări din ce în ce mai complex.

Aplicarea coerentă a unei politici manageriale presupune : prevederea evoluției efectivelor sub influența diverșilor factori, planificarea acțiunilor care să sprijine politica stabilă, organizarea structurilor necesare, asigurarea comunicării între toți factorii interesați, coordonarea acțiunilor întreprinse, antrenarea personalului și motivarea activităților și acțiunilor, promovarea proceselor de schimbare în raport cu modificarile generate în agricultură, industrie, sivicultură, transporturi s.a.m.d .

Managementul se poate realiza prin stabilirea unor obiective, prin alocațiile bugetare în direcțiile dorite, prin proiecte pe segmente ale activității cinegetice.

În activitatea cu personalul fondurilor de vânătoare, un rol important îl are organizarea activității care trebuie să stimuleze un sistem participative în care să fie cointeresați economic și juritic toți angajații.

De mare importanță este sistemul decizional, care trebuie să aibă la bază o decizie a tuturor specialiștilor și la care să contribuie și un sistem informațional cuprinzător și de calitate. Fluxul informațiilor trebuie să circule de la unitatea de bază până la forul supreme de decizie și invers. O condiție esențială este calitatea informației, care trebuie să fie corectă și cât mai precisă posibil.

Managementul cinegetic, trebuie să se bazeze pe un sistem organizatoric care să cuprindă în mod unitar atât sistemul de decizie, cât și cel de execuție, iar ca elemente ajutătoare, sistemul de informare și modalitățile de corectare-dezvoltare.

PARTEA I:

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ MANAGEMENTUL

REPRODUCȚIEI LA CERVIDE

Necesitatea managementului reproductiv

Primele semnalări clare privind importanța îngrijirii faunei de interes cinegetic apar în scrierile lui Marco Pollo care, în vizitele făcute în imperiul mongol a găsit, cu surprindere, reglementări privind perioadele de prohibiție între martie și octombrie. Tot acolo sunt semnalate suprafețe cultivate pentru hrana faunei de interes cinegetic; se găsește ideea păzirii cu ajutorul unor paznici, ca și a realizării unor adăposturi necesare supraviețuirii în timpul iernilor aspre.

În Europa feudală s-au statornicit o serie de obiceiuri care se refereau exclusuv la practicarea vânătorii și care favorizau nobilimea. Ideea de ocrotire era aproape în totalitate absentă. Treptat s-au conturat și au luat amploare acțiunile de stârnire a carnivorelor. Astfel, recoltatrea lupilor, vulpilor, pisicilor sâlbatice era practicată cu motivația că acestea erau dăunătoare. Și vidrele erau vânate pentru că distrugeau prea mult pește. În general, toate animalele care produceau daune sau se presupune că sunt răspunzătoare într-o măsură mai mare sau mai mică de ele erau ucise fară rezerve.

Blănurile unor animale sălbatice care s-au dovedit mai bune sau mai apreciate erau motivul pentru care acestea erau urmărite și ucise. De altfel, deoarece se acreditau idei precum că părți dintr-un animal (dinții, smocuri de păr, anumite glande interne etc.) pot da puteri sporite sau pot vindeca bolile, ducea la următoarea cu înverșunare a acestora.

Exemplele s-au perpetuat până în zilele noastre care au ajuns în prag de dispariție. Nu am menționat interesul pentru carnea unor animale, deoarece vânătoarea în timpurilor mai vechi avea o pondere mare în alimentația oamenilor.

În secolele XV și XVI se insistă pe legarea faunei de interes cinegetic de proprietatea funciară. Au apărut și rezervații, în care fauna de interes cinegetic era protejată, cu scopul de a asigura plăceri cinegetice unor personalități. Primele rezervații, în sensul actual al termenului au apărut doar în secolul XIX. Creșterea în captivitate a unor specii din faună este considerată în Europa încă de la greci și romani. Ea s-a perpetuat într-o formă sau alta până la modernele crescătorii actuale.

În secolul XVII sunt menționate în unele țări din ansamblul Europei măsuri împotriva celor care culegeau ouăle păsărilor sălbatice. Multe măsuri luate în secolele XVI-XVII erau menite să înlesnească recoltarea faunei. Treptat, în Europa de Apus s-a recurs tot mai mult la înmulțirea artificală și mai puțin la îmbunătățirea condițiilor de mediu, pe când în Europa de Răsărit, pe primul rând se găsesc condițiile mai favorabile de mediu și abia în ultimul timp au apărut preocupări privind creșterea în captivitate.

În ultimul secol, în țările Vest Europene împuținarea faunei de interes cinegetic , transformările importante din structura vegetației, industrializarea și poluarea au generat griji care s-au conturat si legi din ce în ce mai restrictive, dar cu toate acestea procesul a continuat, ceea ce a dederminat o dezvoltare a preocupărilor privind creșterea faunei cinegetice în captivitate.

A. Leopold ( citat de V. Cotta) are mare dreptate când susține că „atât vânătorii sportivi, cât și oamenii de știință își dau seama că e eficiența conservarii impune, pe lângă o opinie publică și legi, o conștientă manipulare a mediului înconjurător, care să asigure atât hrana, cât și adăpostul pentru fauna de interes cinegetic, într-o măsură cât mai mare”.

1.2 Factorii abiotici

Existanța vânatului este influențată de numeroți factori abiotici dintre care amintim: relieful, solul și unele subtanțe minerale, compoziția aerului, lumina, latitudinea, temperatura, umiditatea, vîntul, apa etc. Este evident că acțiunea lor este cumulată într-o rezultată, care reprezintă influența generală a mediului. Totuși sunt destule situații în care unul din factori prin acțiunea sa, realizează un efect hotârâtor asupra unei specii sau mai multor specii de vânat.

Relieful

Marea varietate de forme de relief din țara noastră, strâns legate de microclimatul local, de asociațiile vegetale și condițiile de sol, formează mediul de trai ce însumează o gamă largă de biomuri, care constituie sediul vieții pentru fiecare comunitate. Suprafța teritoriului pe care se întâlnesc condițiile necesare existenței unei anumite specii poartă numele de areal. Trebuie remarcat că unele animale și păsări, cum er fii ursul, mistrețul, lupul, vulpea, cioara, coțofana populează mai multe biomuri, datorită posibilității largi de mișcare și adaptare pe care le prezintă.

Solul și unele subtanțe minerale

Influențe exercitate de sol asupra vântului sunt în general indirecte, deși sunt destule cazuri când solul are un rol principal. De troficitatea solului este srâns legată și distribuția vânatului, deoarece acolo unde este solul permite dezvoltarea unei vegetații bogate și vânatul va avea o densitate mai mare, având asigurată o hrană îmbelșunată. Solul este o verigă intermediară în ciclul biogeochimic între organismele vii și mediul abiotic. (figura 1.2.1)

Figura 1.1 Ciclul edafic – circulația materiei în sol (după Woodbury)

În sol se acumuleză materia organică moartă care supusă proceselor de descompunere va da substanțe minerale ce vor reintra în biosferă prin procesul de asimilare al plantelor, asigurând astfel recircularea substanței în ecosisteme.

Temperatura

Activitatea metabolică normală se desfășoară în general între intervalul de 0-400C. Rezistanța unui animal la temperaturi extreme este strâns legată de temperatura obișnuită a biotopului pe care îl ocupă acesta, astfel conform legii sumei temperaturilor zilnice, o specie pentru a se dezvolta normal și a se reproduce trebuie sa aibă întrunii anumite specii poartă numele de areal. Trebuie remarcat că unele animale și păsări, cum er fii ursul, mistrețul, lupul, vulpea, cioara, coțofana populează mai multe biomuri, datorită posibilității largi de mișcare și adaptare pe care le prezintă.

Solul și unele subtanțe minerale

Influențe exercitate de sol asupra vântului sunt în general indirecte, deși sunt destule cazuri când solul are un rol principal. De troficitatea solului este srâns legată și distribuția vânatului, deoarece acolo unde este solul permite dezvoltarea unei vegetații bogate și vânatul va avea o densitate mai mare, având asigurată o hrană îmbelșunată. Solul este o verigă intermediară în ciclul biogeochimic între organismele vii și mediul abiotic. (figura 1.2.1)

Figura 1.1 Ciclul edafic – circulația materiei în sol (după Woodbury)

În sol se acumuleză materia organică moartă care supusă proceselor de descompunere va da substanțe minerale ce vor reintra în biosferă prin procesul de asimilare al plantelor, asigurând astfel recircularea substanței în ecosisteme.

Temperatura

Activitatea metabolică normală se desfășoară în general între intervalul de 0-400C. Rezistanța unui animal la temperaturi extreme este strâns legată de temperatura obișnuită a biotopului pe care îl ocupă acesta, astfel conform legii sumei temperaturilor zilnice, o specie pentru a se dezvolta normal și a se reproduce trebuie sa aibă întrunită o anumită sumă de „zile-grade”.

Acolo unde temperaturea crește cu 100C se produce o creștere de aproximativ două ori a activității chimice și fizice, astfel conform legii Van’t Hoff, odată cu scăderea temperaturii crește durata de viață a organismelor aceleași specii care trăiesc în regiuni mai caldă (A. Nrgruțiu)

Creșterea temperaturii influențează vânatul, determinând un consum mai mare de apă, migrații spre zone mai răcoroase sau mai calde și adăpostite precum și năpârlirea. Totodată temperatura influențează creșterea și reproducerea la animale, astfel temperaturile scăzute reduc viteza de creștere, întârziind apariția pubertății și a prolificității.

Temperatura joacă un rol important în desfășurarea proceselor vitale, astfel cantitatea de hrană consumată, fecunditatea, mărimea pontei, manifestările etc. Animalele s-au adaptat la temperaturi scăzute prin marimea și densitatea părului, prin micșorarea suprafeței de pierdere a căldurii, variația metabolismului etc.

Temperaturile scăzute asociate cu creșterea umidității pot provoca primăvara pierderi Însemnate la puii multor specii de vânat cum ar fi la iepure.

Lumina

Influențează prin fenomenele de fotoperiodism, astfel în zilele scurte unele păsări nu au timp să se hrănească suficient, astfel find nevoite să migreze. Variațiile ritmice ale intensității luminoase determină modificări ale metabolismului, comportamentului, activității fiziologice, declanșând activitatea sexuală, năpârlirea, iar la nivelul glandelor hormonale influențează glandele sexuale și de creștere a părului. Totodată ritmul cardiac și cel anual al vânatului se modifică în raport cu acest factor.

Atingerea pubertății este influențată de regimul de lumină, astfel Sadleir (1969) prezintă la rozătoare, oi și cai cum o intensitate luminoasă mai mare și un timp de expunere de 16 ore duce la o accelerare a declanșarii funcțiilor sexuale și creșterea procentului de femele gestante.

Lumina are o influență directă asupra sezonului de reproducție, astfel după unii cercetători ziua de lumină poate să inhibe sau să stimuleze procesele de reproducere în mod diferit.

Latitudinea

Joacă un rol important reproducere, fiind cunoscut faptul că sezoanele de reproducere ale păsărilor variază funcție de latitudine. Cu cât ne ne deplasăm de la ecuator spre nord sau sud, cu atât se întârzie depunerea pontei.

Vîntul

Costituie un mijloc de depistare a prăzi sau a periculului pe care animalele îl sesizează cu ajutorul mirosului, fiind un factor important în lupta pentru existență.

Vânturile de intensitate mare însoțite de zapadă sau ploaie influențează zborul păsărilor, obligîndu-i să se retragă. Se poate constata că părțile unde bate vântul mai puternic este mai slab populat de vânat decât zonele adăpostite.

Umiditatea

Ploile prelungite dar și seceta, furtunile, poleiul, zăpada mare și influențează viața vânatului. Pentru păsări, un rol important îl are uniditatea, deoarece reușita reproducției este legată de procentul de umiditate din atmosferă.

Cantitatea prea mare de precepitații ce cade într-o anumită regiune poate influența existența sau chiar eliminarea unei populații, astfel stratul de zăpadă prea gros poate faforiza prinderea cerbului lopătar de către răpirori.Totodată poate duce la distrugerea unui procent însemnat din tineret și chiar adulții de mistreț, căprior sau cerb.

În general animalele își pot procura apa necesară prin adăpare sau din hrana consumată.

1.3 Factorii trofici

Factorii alimentari joacă un rol important important în existența, creșterea și dezvoltarea vânatului, fiind procurată din biotopul în care trăiesc. Totodată hrana în funcție de calitatea ei și de abundentă poate influnța natalitatea, mortalitatea, longivitatea etc.

Fiecare biotop dispune de o anumită capacitate trofică care raportată la masa totală de consumatori, având o valoare diferită pentru fiecare specie sau grup de specii care concură pentru aceași hrană.

Cantitatea de hrană disponibilă este un factor limitativ pentru efectivul unei specii, știindu-se faptul că fiecare specie are nevoie de o cantitate de hrană care să-i asigure energia de care are nevoie. Astfel distingem o cantitate minimă, care să asigure supraviețuirea și cantitatea optimă care asigură creșterea, dezvoltarea și funcțiile individului, cantitatea diferețiind în funcție de sex, anotimp și specie.

Astfel un animal va avea nevoie de o cantitate mai mare de hrană iarna pentru a rezista. De exemplu la Cervidae, care de obicei se hrănesc noaptea, iarna sunt nevoite să o prelungescă și ziua.

Fiecare individ se încadrează în structură trofică a ecosistemului, prezentând o varietate de relații trofice și pot fi grupate în relații pradă-prădător, competiție, comensalism, simbioză și parazitism.

Figura 1.2 Rețeaua trofică

1.4 Factorii biotici

Aici intră relațiile dintre indivizii aceleiași specii și relațiile dintre specii diferite.

1.4.1 Relații intraspecifice

Între indivizii aceleiași specii se stabilesc relații de coexistență și de condiționare reciprocă, jucând un rol important în dezvoltarea și conservarea fiecărui individ. Astfel viteza de creștere, vitalitatea, teritorialismul sunt mecanisme ale relațiilor intraspecifice.

Relațiile intraspecifice privesc specia în ansamblu fiind folosiți în cazul când o parte din indivizi sunt sacrificați.

Relațiile intraspecifice fundamentale = sunt incluse toate relațiile care asigură în mod direct reproducerea speciei și menținerea la un anumit nivel a diferitelor categorii de vârstă ale populației respective.

Acestea pot avea un caracter antagonic între indivizii unui cârd, exemplarele cu o talie și cu o forța mai mare reușesc să-și procure mai multă hrană, asigurând o bază a diferențierii.

Relațiile intraspecifice derivate = putem aminti relațiile între indivizi ca rezultat al creșterii densității populației și datorită instinctelor de autoconservare, fiind menționat și teritorialismul, lupta pentru hrană, canibalismul etc.

1.4.2 Relații interspecifice

Relațiile apar între specii diferite, pe fondul numeroșilor factori ce asigură existența și dezvoltarea indivizilor, amintind și mutriția, reproducția și dezvoltarea indivizilor.

După E. Odum (1959) relațiile interspecifice pot fi grupate în raporturi de: cooperare, neutre, conflictuale, antagonice sau de parazitare. Cele mai importante relații interspecifice se crează pe fondul relațiilor trofice, fiind astfel distinse relațiile gazdă-parazit, pradă-răpitor și concurență la hrană.

Conservarea speciilor depinde de dezvoltarea unor adaptări înafară de văz, miros și auz, astfel iezii de căprior și vițeii de cerb au o culoare de protecție care le permite să se ascundă în frunzișul pădurii, având totodată un miros foarte slab.

Se mai remarcă că unele specii s-au adapt să se apere folosind mijloace chimice, astfel dihorul și sconcsul elimină cu ajurorul unei glande un miros urât. Un interesant mod de apărare întâlnit la căprior și potârniche atunci când puii sau cuibul este amenințat de un prădător, îl ademenește cât mai departe de cuib simulând că ar fi rănet, bolnav sau că ar putea fi victima prădării.

1.4.3 Relațiile vânatului cu vegetația

Animalele sunt într-o legătură cu vegetația direct prin adăpost și indirect prin hrana care o consumă. Vegetația asigură hrana pentru consumatorii primari, astfel influențând indirect și celelalte categorii de consumatori.

Vegetația mai joacă un rol important în asigurarea adăpostului, fiind strans legată de regimul alimentar, de modul trai și de fotoperiodism. Astfel speciile stenohydrice (vidra, rațele etc.) își fac culcușul lângă apă, respectiv săpat în mâl la vidră și în stuf la rațe. Majoritatea păsărilor își fac cuiburile în copaci, liliecii se adăpostesc în scorpore ale copacilor și peșteri .

Cercetările efectuate la noi au evidențiat fapul că există atât deosebiri între speciile ierbivore, în funcție de organul analizat și de anotimp. Este evident că organele cu însușiri nutritive superioare sunt fructele și în frunzele, iarna crește importanța lujerului, iar la sfarșitul acesteia importanți sunt mugurii.

Frunzarele din speciile preferate de vânat, cu un conținut ridicat de substanțe nutritive, cu un grad ridicat de digestibilitate vor fi o hrană valoroasă și economică în realizarea unei capacități nutritive ridicate. De mare importanță este modul de gospodărire al acesteia intervențiile cu caracter cultural, astfel dacă în crâng sunt condiții favorabile pentru fazan și iepure v-a fi adecvat și pentru cerbul, ursul sau râsul.

1.5 Factorii antropici

Prin domesticirea animalelor, oamenii au produs o depresiune numerică în populațiile naturale, acționând ca factor al fluctuației. Alteori prin măsuri de creștere a potentialului nutritiv și măsuri de ocrotire, a crescut densitatea unor populații naturale prin atenuarea rezistenței mediului, acționând ca factor dependent de densitate.

Datorită vânatului intensiv și nețind cont ce vor lăsa urmașilor, omul a devenit un factor independent care a influnțat densitatea acestora, dispărând unele specii bourului (bos primigenius) și zimbrul (Bison bonasus) din Carpați, fiind doar numai două din miile de exemple care s-ar putea da.

Defriând au dus la restrângerea habitatului multor specii, creînd totodată condiții de trai pentru alte specii. Agricultura exercită o uriașă influență directă și indirectă asupra animalelor sălbatice, aducând modificări radicale.

În urma apariției plantelor cultivate valorose din punct de vedere trofic, a influențat creșterea prolificității și a robusteții faunei salbatice plantivore. Totodată în urma creșteri efectivelor avantajate, s-a limitat existența concurenților acestor specii, ducând la situații dăunătoare de suprapopulări.

Chimizarea și mecanizarea agriculturii a avut însă efecte catastrofale pentru unele specii (potârnichea și iepurele comun) care în urma unor abateri de la lege, arderea miriștelor, având rezultate devastatoare asuprea faunei pentru majoritatea animalelor, ducând la morartea puilor și a animalelor care nu s-a putut salva.

Prin acțiunea de exploatare a faunei, omul modifică diversitatea și componența populațiilor. Eliminând animalele bătrâne, recoltări selective pentru trofee cu schimbarea claselor de vârstă și modificări calitative. Totodată în urma acțiunilor de aclimatizare și colonizare pretint pe de o parte eliminarea carnovorilor și pe de altă parte crează noi raporturi între specii și restul ecosistemului.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA MORFOLOGICĂ A

PRINCIPALELOR SPECII DE VÂNAT

2.1 Principalele specii de cervide de interes vânatoresc

Din punct de vedere al interesului pentru vânătoare, căpriorul și cerbul fac parte din categoria vânatului cu păr, de talie mare, nerăpitor, iar ca mod de trai este considerat sedentar.

2.1.1 Cerbul carpatin (Cervus Elaphus L)

Este un animal de talie mare, prezintă un evident dimorfism sexual. Masculul denumit și cerb sau taur, are o lungime de 220-250cm, înălțimea la grebăn de 140-155cm și o greutate care variază între 240-300kg. Femela (cerboaică sau ciută) are dimensiuni mai mici față de mascul, greutatea fiind între 80-150kg. Puii cerbilor până la vârsta de 10 luni se numesc “viței”, având la fătare o greutate între 7-12 kg.

Greutatea cerbilor diferă foarte mult în funcție de sex și de vârsta animalului, de condițiile de hrană, de anotimp și de diferitele ciclu anual de viață. Animal zvelt, vara are o culoare roșcată în jumătatea superioară a corpului și galbuie pe abdomen, regiunea cozii are o pată de culoare deschisă, fiind vizibilă de la distamță numindu-se “oglindă”. Culoarea cerbului variază iarna fiind mai închisă, spre cenușiu (figura 2.1)

Fig 2.1 Cerbul carpatin (Cervus Elaphus L)

Masculii au coarne, care sunt amplasate pe niște proeminențe la nivelul capului, numite cilindri frontali. Începând cu vârsta de un an, încep să crească primele coarne, fără rozete și ramificații. Al doilea rând de coarne au 3-4 și char mai multe ramificații fiind influențată de vigorea masculului și de ereditatea acestuia. Masculii care în al doilea an au tot “sulițe” sau doar 2 ramuri “furcari” sunt considerați slabi, fără perspectivă. (figura 2.2)

Fig 2. 2 Trofeu de cerb carpartin

Dentiția cerbului este formată din 34 de dinți după cum urmează,

Caninul din maxilarul superior la female lipsește, iar la masculi este redus fiind considerat trofeu. Caninul de pe maxilarul inferior seamană cu incisivul, lipsit de aceștea. Premolarii constituie dentiția de lapte, fiind înlocuiți lavârsta de 2 ani și jumătate. Molarii se dezvoltă treptat , începând cu vârsta de 6-26 de luni.

Aprecierea vârstei este o problemă importantă în gospodărirea efectivelor de cerb, atingând după unii autori 20 de ani. Pentru a cunoaște ponderea claselor de vârstă este nevoie să fie apreciată vârsta animalelor vii, folosindu-se teoria recomandată de V Cotta și M Bodea : forma corpului și comportamentul animalului.

Astfel cerbul de 3-4 ani are un corp zvelt, ține capul sus, are gâtul subțire, este îndrăzneț, dar nu prea prudent. Cerbul de 7-9 ani are corpul mai masiv, ține capul ceva mai jos, are gâtul mai gros, acoperit cu păr mai lung și mai mult, fiind prudent și atent. Cerbul de 12-14 are corpul masiv, linia spatelui coborâtă, de la grebăn spre crupă, ține capul mai aplecat, are un gât mai gros acoperit cu păr lung, Este prevăzător și prudent, are mișcări domole, boncănește scurt și rar. (figura 2.3)

Figura 2. 3 Siluetele cerbului carpatin funcție de vârsta acestuia

2.1.2 Căpriorul

Căriorul (Capreolus capreolus I) este cea mai întâlnită specie din cadrul familiei Cervidae de la noi din țară.

Biotopul pentru căprior constituie zonele de câmpie și de dealuri unde este solul fertil, menit să asigure hrana necesară existenței. Regiunile preferate de cărior sunt cele compuse din suprafețe mici de pădure fiind între 100-500 ha, de foiase sau amestec de foioase și rășinoase în care foioasele dețin o pondere de 65%.

Căpriorul este denumirea folosită pentru specie, definindu-se sexele. Pentru diferențierea sexelor, masculul este numit țap roșu, iar femela căprioară.

Dimensiunile corporale

Lungimea corpului se încadrează între 95-135cm, coada este prezentă dar foarte scurtă de doar 2-3cm, fiind greu de observat, dar poate fi simțită la pipăit. Înălțimea la grebăn este de 65-75cm. Greutatea corporală la adult variază între 15-31 kg, cu diferențe între sexe, masculii având între 20-25 kg, iar femela 15-22 kg.

La fătare iezii cântăresc între 1250-1600g în primele 2 zile, ajugând la 2-7 zile 1500-2000g și la 8-9 luni 9-12kg, având un spor mediu zilnic în jur de 52-89g.

Greutatea corporală variază în funcție de sex, vârstă, abundența hranei (în special a ghindei), dar și a structirii biotopului constatându-se că cervidele din zona de deal și la munte sunt superioare în privința greutății, exemplarelor din câmpie.

Cea mai mare greutate la caprior este în noiembrie înainte de a intra in iarnă, slăbind până în primăvară, apoi refăcându-se. Tapul mai slăbește și-n perioada alergatului (15 iunie – 15 august).

Culoarea părului

La iezi întâlnim fenomenul de homocromie fiind brună cu pete albe dispuse în rânduri, având rolul de protecție contra dușmanilor. Crescând în vârstă, începând cu luna iulie, petele încep să dispară, fiind înlocuite de peri bruni-roșcați, culoarea lor de vară. În octombrie, iedul va năpârli, crescându-i un păr mai lung de culoare cenușiu închisă. (figura 2.4)

Fig 2.4 Căpriorul (http://www.waidmannsheil.ro/Capriorul.html )

Năpârlirea la căprior are loc de două ori pe an, prima fiind în lunile mai-iunie când îmbracă haina de vară, culoarea robei fiind brun-roșcat și a doua în septembrie-octombrie când se pregătește pentru iernat, culoarea devenind cenușiu închis.

Primii care năpârlesc sunt căpriorii care au vârsta până la 2 ani și femelele sterpe, urmând căpriorii mai în vârstă și femelele cu iezi să-și schimbe părul după căteva săptămâni. Năpârlitul de toamnă durează mai mult, fiind părul mai lung si des pentru a pregăti animalul să reziste frigului. O caracteristică a specie este culoarea părului pe abdomen și pe partea interioară a membrelor ce este mai descisă, iar în jurul anusului e o pată albă numită oglindă, care vara este puțin vizibilă.

Formula dentară la căprior este I = C= P= M= , un total de 32 (34) de dinți. Caninul din maxilarul inferior are sub formă de incisiv, putând fi usor confundat. Caninul de pe maxilarul superior este intalnit destul de rar, fiind prezent la 1,5-2% din cazuri. Dentiția căpriorului devine completă de obicei la vârsta de 1-3 luni când dinții de lapte sunt înlocuiți cu cei permanenți, iar molarii sunt toți prezenți.

Coarnele constituie un caracter sexual secundar, fiind prezente doar la masculi. La femele coarnele sunt întâlnite foarte rar, din cauza dereglărilor hormonale. Părțile componente ale coarnelor sunt prezentate în figura 2.5

Figura 2.5 Denumirea părților componente ale coarnelor

Căderea coarnelor se datorează înmuierii stratului cilindrului frontal din dreptul șănțulețului (figura 2.6). Căpriorii vânați în a doua jumătate a lunii octombrie pot pierde coarnele dacă acestea sunt lovite sau prinse cu mâna. După căderea acestora, începe creșterea noilor coarne, care sunt inițial îmbrăcate într-o piele puternic vascularizată cu păr scut și mătăsos, având rolul de a trasporta materialul din care vor rezulta noile coarne.

Trebuie menționat faptul că procesul de cădere și cel de creștere al coarnelor este asociat perioadei de încetare a activității testiculare în perioada octombrie-aprilie fiind influențată hormonal.

Fugura 2.6 Etapele lepădării coarnelor de căprior

Mărimea coarnelor depinde de vârsta animalului, de însușirile ereditare și de mediul înconjurător. Un țap are coarne lungi mari când va ajunge la 5-9 ani. Mediul înconjurător influențează direct creșterea coarnelor prin abundența sau lipsa hranei, astfel în anul ce urmează după o bună fructificație de jir și ghindă întâlnim căpriori cu coarne mari. Greutatea coarnelor reprezintă 1% din greutatea animalului.

Proporția dintre sexe este de 1:1, în locurile unde omul nu a intervenit. Se admite o proporție de 1:2 în fondurile cu densitatea sub cea normală, cu scopul accelerării înmulțirii pentru a atinge efectivul optim.

Deosebirea între sexe se poate face în aprilie- octombrie după coarne, iar din noiembrie –martie după perii de la nivelul organului genital la masculi și la femelă din regiunea vulvo-anală.

Longevitatea căpriorului este apreciată în general la 15 ani, fiind exemplare care au avut și 16-17 ani. La noi în țară se întâlnesc uneori căpriori care ating vârsta de 11-13 ani. Aprecierea vârstei căpriorului se poate face pe animalul viu urmarindu-se forma cornului și a comportamentului, iar la căpriorul împușcat funcție de dentiție.

Cel mai dezvoltat simț al căpriorului este mirosul, putând simți un om de la distanța de 200-300m dacă are un vânt favorabil. Foarte bine dezvoltat este și auzul, dar în schimb este puțin dezvoltat văzul, dovadă fiind faptul că în condiții statice ale vânătorului, căpriorul se apropie până la 10 m de acesta.

Pe baza urmei se poate determina daca sunt de căprioară sau țapi după ecartamentul urmei-pârtie ce este de aproximatic 10 cm la femelă, iar la mascul este de 16 cm. Căpriorul se poate deplasa și în salturi, acoperind în medie lungimea de 2-3 m.

CAPITOLUL 3

DATE PRIVIND LOCUL DE DESFĂȘURARE AL CERCETĂRILOR

Fondurile de vânătoare reprezintă o necesitate în vederea unei bune gospodăriri a vânatului. Acestea au fost clasificate pe calități funcție de specia de vânat, de condițiile ecologice pe care le oferă și de factorul antropic. Un rol important joacă altitudinea, fertilitatea solului, precipitațiile, vegetația și așezările omenești.

Pentru a se stabili obiectivele culturii vânatului a fost necesară clasificarea fondurilor de vânătoare după bonitatea lor. Pentru căprior s-au stabilit 4 categorii de bonitate, ar pentru cerb și capră neagră câte 3.

Se analizează în continuare 2 fonduri diferite de vânătoare, unul situat în zona de deal și al doilea la munte.

3.1 Cadrul natural și instituțional

Activitatea de cercetare s-a desfășurat în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare – filiala Suceava: Fondul de vânătoare Frasin (gestionat de USAMV Iași), . Cealaltă locație a fost AVPS Iași ce are în gestiune 10 fonduri de vânătoare.

Dat fiind importanța cadrului instituțional în care s-a desfășurat activitatea de cercetare considerăm oportună prezentarea unei caracterizări a obiectivelor instituționale în care s-au desfășurat cercetările proprii.

3.1.1 Fondul de vânătoare Frasin – Direcția Silvică Suceava

Organizarea fondului cinegetic național s-a efectuat având la bază organizarea fondului forestier, împărțirea acestuia pe direcții silvice județene și pe ocoale silvice. Fiecare ocol silvic este împărțit în unități de producție cinegetică, numite fonduri de vânătoare.

Prin fond de vânătoare se înțelege „o suprafață de teren, cuprinsă între 2000 și 20000 ha, mărginită de limite distinctive: ape, culmi, văi și căi de comunicație, la care se poate deosebi o zonă productivă și una neproductivă”. În constituirea fondurilor de vânătoare s-a ținut seama de limitele ocoalelor silvice și de limitele unităților de producție, numărul fondurilor de vânătoare dintr-un ocol silvic fiind în funcție de modul cum este dispersată pădurea în interiorul acestuia.

Fondul de vânătoare Frasin aparține arealului cinegetic al județului Suceava. Acest fond cinegetic este situat în partea de N – E a României, fiind încadrat de râul Siret și culmile Munților Căliman, Bârgău, Suhard, Rodnei și Maramureșului.

Din suprafața totală a județului, 305381 ha reprezintă suprafața productivă pentru vânat, respectiv 16982 ha (5%) suprafața neproductivă cinegetic. Din aceasta, 78,5% este acoperită cu pădure, fapt ce influențează structura speciilor de vânat.

La nivelul Direcției Silvice Suceava există organizate 25 de ocoale silvice, a căror dimensiune variază între 7000 și 20000 ha, cel mai mare fond de vânătoare fiind Moldovița (20401 ha), ce aparține ocolului silvic cu același nume.

În primăvara anului 2015, în conformitate cu „Instrucțiunile tehnice de evaluare și de calcul a cotelor de recoltă” s-a efectuat evaluarea efectivelor de vânat de la nivelul fondului silvic 24, Frasin (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Situația efectivelor de vânat pe fondul de vânătoare Frasin în perioada 2011-2015

În urma desfășurării acestei activității și a centralizării datelor primite din teren au fost evidențiate aspecte privind dinamica principalelor specii de vânat ce coabitează în acest teritoriu, numărul efectivelor de cervide și mistreț (Cervus elaphus L., Capreolus capreolus și Sus scrofa ferus). Din analiza numărului efectivelor evaluate în primăvara anului 2014-2015 s-a constatat o superioritatea numerică a speciilor cinegetice față de efectivele optime, ceea ce denotă un management cinegetic eficace privind exploatarea vânatului din punct de vedere turistic și de menținere echilibrată a lanțului trofic.

Fondul de vânătoare nr. 24 Frasin este situat în partea centrală a județului Suceava, conform delimitării sale teritoriale și fișei fondului de vânătoare (fig. 3.1)

Din suprafața acestui fond de vânătoare, pe categorii de folosință, în cadrul suprafeței productiv cinegetice, ponderea cea mai mare o deține pădurea (61%), urmată în sens descendent de pășuni și livezi (16%), la o diferență de 1% de acestea fiind suprafața arabilă (15%) .

Figura 3.1 Fișa fondului de vânătoare FRASIN

Suprafața neproductiv cinegetică de la nivelul Fondului de vânătoare Frasin ocupă o pondere de 8% (1469 ha) din suprafața totală (18450 ha), structura și modul de organizare a suprafeței productive, respectiv neproductive cinegetic fiind prezentată în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2

Suprafața fondului de vânătoare FRASIN pe categorii de folosință

UM – unitatea de măsură.

Figura 3.2 – Schița Fondului de Vânătoare Frasin, O. S. Suceava

Fondul de vânătoare Frasin s-a constituit pe o structură funciară existentă din perioade trecute, are o suprafață de 18450 ha, fiind gestionat în scopuri științifice de USAMV „Ion Ionescu de la Brad” Iași. Managementul exploatării fondului prevede acțiuni de întreținere și realizare de construcții vânătorești (tabelul 3.3).

Începând cu anul 2005, preocuparea intensă pentru un management cinegetic eficace a dus la creșterea construcțiilor de tipul hrănitorilor, destinate speciilor ce habitează pe teritoriul său, de la 26 în anul 2005 la un număr total de 49 la sfârșitul anului 2014, această situație fiind similară și în cazul sărăriilor.

Tabelul 3.3

Construcții și instalații vânătorești (buc.)

Pentru a se dezvolta normal și a nu suferi pierderi în timpul iernii, vânatului trebuie să i se asigure hrană suficientă în toate cele patru anotimpuri. Astfel, pentru o eficacitate mare a exploatării vânatului, acțiunile menționate anterior sunt coroborate cu asigurarea unui nivel optim de hrană, în special în anotimpul rece, pentru speciile de animale ce habitează pe teritoriul fondului de vânătoare. Acest lucru se asigură prin practicarea unor culturi speciale pentru vânat (tabelul 3.4), tipul culturilor și cantitatea acestora fiind stabilite în funcție de efectivul animalelor din teritoriu, de fondurile proprii și cele alocate de către structurile abilitate.

Tabelul 3.4

Culturi speciale pentru vânat

În stabilirea echilibrului în acest ecosistem muntos, condițiile climaterice de habitare ale vânatului sunt foarte importante (tabelul 3.5); ele descriu un sector cu o climă, caracterizată printr-o temperatură medie a lunii celei mai reci sub – 3o C și temperatura medie a lunii cele mai calde mai mare de 10o C; precipitații suficiente tot timpul anului (fig. 3.3, 3.4, 3.5); temperatura medie a lunii celei mai calde sub 22o C timp de cel puțin 4 luni, ea nedepășind 10o C; maxima pluviometrică este la începutul verii iar minima la sfârșitul iernii.

Tabelul 3.5

Dinamica unor parametrii climaterici pentru zona Frasin pentru perioada 2003 – 2010

ZTM_MN_10 = număr de zile cu temperatura minimă -10o; ZTM_MX_0 = număr de zile cu temperatura maximă 0o C;

ZTM_MN_0 = număr de zile cu temperatura minimă 0o C; ZTM_MX_25 = număr de zile cu temperatura maximă 25o C;

ZTM_MX_30 = număr de zile cu temperatura minimă 20o C.

Figura 3.3 – Dinamica cantității lunare de precipitații din zona Frasin pentru ultimii 3 ani

Teritoriul Fondului de Vânătoare Frasin este o zonă caracterizată printr-o climă de munte (IV). În funcție de formele de relief, altitudine și vegetație, pe teritoriul său se deosebesc mai multe climate locale, de versanți însoriți, semiînsoriți și umbriți.

Conform temperaturilor medii anuale (fig. 3.4), înregistrate de cea mai apropiată stație meteorologică (Poiana Stampei), se observă o creștere lentă a temperaturilor medii anuale în ultimii 8 ani, cu efect direct asupra ameliorării condițiillor de habitare pentru vânatul local.

Fig. 5.4 – Dinamica temperaturii medii anuale din zona Frasin în perioada 2007 – 2014

Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din județul Iași a fost înființat în 1968. În perioada anilor 2000-2010 a gestionat un număr de 32 fonduri cinegetice în suprafață totală de 296038 ha, iar din 2011 gestionează un număr de 27 fonduri cinegetice.

Din acestea, noi am studiat un număr de 10, cel mai apropiate de județul Iași. Fondurile cinegetice sunt gospodărite de un număr de 1000-1250 de vânători.

În continuare a fost studiat efectivul de căprior existent și evaluat la sfărșitul anului 2014. Populația cuprinde 1364 de indivizi.

Inițial AVPS au fost 15 fonduri de vânîtoare luate în studiu, dar 5 dintre ele au fost scoase la licitație și au intrat în adminstrare privat. Situația efectivelor de căpriori efectuată la sfârșitul anilui 2014 la nivelul AVPS Iași se prezintă în tabelul 3.6

Tabelul 3.6

Situația efectivelor de căprior evaluată la sfărșitul anului 2014 la nivelul AVPS Iași

Anâlizând tabelul, se constată că efectivul de căprior pe raza fondul cinegetic Poieni, reprezintă peste 17,01% din efectivul total analizat. La polul opus se află fondul de vânătoare Ghiorghițoaia cu un efectiv ce reprezintă 4,69% din efectivul total.

PARTEA aII-a:

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4

SCOP, MATERIAL SI METODA DE LUCRU

4.1 Scopul cercetărilor

Populațiile de vânat, definite ca forme de existență a speciei, prezintă o serie de particularități față de populațiile de animale domestice. Acestea au condiții de existență și de dezvoltare de sine statătoare, de timp nelimitat și totodată posedă capacitatea de a reacționa adaptativ la mediul extern. Populațiile de vânat se caracterizează prin parametri biostatistici specifici conferindu-i acestora anumite trăsături structurale.

Analizând acești parametrii și evoluția lor se pot lua cele mai indicate măsuri de gestionare a acestora.

Lucrarea de față are scopul de a evidenția particularitățile reproductive ca parte a structurii populației la principalele mamifere din familia cervide aflate în habitate diferite. Particularitățile reproductive sunt influențate de condițiile de mediu ce imprimă și modificări morfologice și comportamentale diferite.

Lucrarea își propune să analizeze raportul între sexe, ce caracterizează tendința populației. Un alt obiectiv este acela de a analiza dinamica efectivelor ce redă variațiile numărului de indivizi la anumite intervale de timp.

Printre indicatorii ce evaluează funcția de reproducție prezintă imporanță vârsta minimă și maximă a indivizilor ce se reproduc, ce influențează viitoarele generații de produși. Se urmărește de asemeni prolificitatea speciilor ce se analizează, ce contribuie în mod direct la creșterea numerică a populațiilor. Acest indicator este legat de densitatea populației care atunci cand este maximă afectează prolificitatea, longevitatea și mortalitatea indivizilor din populații.

Un alt obiectiv urmărit este acela de a analiza densitatea normală și optimă ce se corelează direct cu posibilitatea habitatului de a susține un anumit număr de indivizi la unitatea de suprafață. Natalitatea exprimă numărul de indivizi fătați într-un interval de timp, raportat la un număr standard 100 sau 1000 de indivizi. Mărirea natalității este condiționată ecologic și genetic. Fiecare specie are un potențial biologic, adică o anumită capacitate de a produce urmași, de a supraviețui și a se înmulți (Chapman 1931 ).

Analizând piramida vârstelor se evaluează tendința populației de creștere sau regres aspect important pentru buna gospodărire a fondului de vânătoare. Schimbarea numărului de indivizi dintr-o specie nu trebuie să fluctueze în condițiile în care mediul sau alți factori perturbatori nu acționează.

Cota de recoltă stabilită are scopul de a extrage din teritoriu fie indivizii supranumerari care exercită presiune asupra troficității habitului, fie se extrag plus variantele pentru a evalua calitatea materialului biologic, sau se face vânătoare de selecție pentru a elimina variantele nesatisfăcătoare.

Intervenția omului în natură a determinat modificări considerabile prin invadarea teritoriilor și distrugerea habitatului, periclitând astfel existența multor specii.

Având în vedere acest scop managementul reproductiv reprezintă un aspect în gospodărirea vânatului fiind de importanță covărșitoare pentru a restabili echilibrul în ecosistem.

4.2 Materialul biologic utilizat

Cercetările au fost efectuate în două județe ce fac parte din Regiunea de Dezvoltare NE, respectiv județul Iași si Suceava. Efectivul este gospodărit de AVPS la nivelul județului Iași, iar Fondul de Vânătoare Frasin este gestionat de USAMV Iași.

Materialul studiat la nivelul județului Iasi cuprinde populația de căprior, repartizată pe suprafața celor 10 fonduri cinegetice. Populația a fost evaluată la 1364 de exemplare, repartizată pe fondurile cinegetice amintite, situație prezentată în tabelul 4.1

Tab 4.1

Situația efectivelor de căprior evaluate pe sexe la nivelul AVPS Iasi în 2014

Din analiza tabelului 4.1 se constată că la nivelul fondurilor cinegetic Grajduri se ală cel mai mare număr de căprior, 273 reprezentând 20,01% din totalul populației studiate. La popul opus se află Fondul de Vânătoare Ghiorghițoaia cu un număr de 34 de căpriori repezentând 4,69% din efectivul analizat.

Pe raza fondului de vânătoare Frasin se află pe lângă căprior și efective de cerb comun. Situația efectivelor de vânat pe fondul 24 Frasin în anii 2014-2015 se prezintă în tabelul 4.2

Tabelul 4.2

Efectivele de cervide de pe fondul de vânatoare 24 Frasin, repartizat pe sexe.

Din analiza tabelului 4.2 se constată diferențe la efectivul evaluat în 2004 față de cerbul comun în 2015. O situație diferită întâlnim la căprior, și anume la nivelul anului 2015 efectivul valuat a crescut față de cel din 2014 cu 8 capete, reprezentând 8%din efectivul total al anului 2014.

La ambele sexe se constată diferențe între sexe în favoarea femelelor, aspect explicat prin aceea că sunt responsabile de stabilitatea și extinderea populației.

Pe de altă parte, gestația, fătarea, creșterea puilor sunt piedici pentru femele în lupta pentru supraviețuire, de aceea raportul sex-tațio este în favoarea lor.

O altă remarcă este aceea că față de efectivul optim, cel real este mai numeros, situație cu un potențial de risc, pentru că procentul de creștere este de peste 70% la ambele specii. Pe de altă parte, prin mecanismele de autoreglare și de interacțiune cu mediul a încurajat creșterea numerică a sexului femel

Pe fondul de vânătoare au fost înregistrate și alte specii de vânat, cum ar fi mistrețul și iepurele. Facem mențiunea că speciile numite nu sunt concurente la hrana cervidelor.

4.3 Metoda de lucru

Metoda de lucru constă în evaluarea efectivelor de căprior din punct de vedere reproductiv și demografic, fapt ce presupune determinarea numărului de exemplare optim și real la unitatea de suprafață, stabilirea poporției sexelor (sex-ratio) a claselor de vârstă, a stării de sănătate și a calității vânatului.

Evaluarea la cervide este dificilă din punct de vedere organizatoric și în privința exactității datelor culese, datorită faptului că animalele se află pe o suprafață foarte mare de teren sunt greu de identificat.

Evaluarea s-a realizat în perioada 15 mai-15 iun 2014, deoarece stabilirea în privința locurilor și orelor de hrană este mixtă, iar vegetația din câmpul agricol nu reprezintă locuri de camunflaj pentru exemplarele studiate. (Fișa de avaluare la căprior este prezentată în anexa 1)

Evaluarea s-a făcut prin observații repetate și directe cu binoclul, dimineața și seara pe toată suprafața fondului. În zona agricolă observațiile au fost facilitate de posibilitatea folosirii autoturismelor.Evaluarea este completată cu cea realizată pe timpul iernii pe zăpadă pentru a oferi rezultate cat mai precise.

Evaluarea pe timpul iernii se bazează pe faptul că pe durata anotimpului rece căpriorul se adună în cârduri fiind mai ușor de apreciat. Pentru a determina efectivul s-au organizat 2-3 acțiuni pe zăpadă când vizibilitatea a fost foarte bună pentru populația de căprior parcurgându-se atât pădure cât și câmpurile din apropiere. Întreaga suprafață observată a fost împărțită în zone și pe traseele căpriorilor din anii precedenți, iar deplasarea observatorului s-a efectuat cu mijloace diferite funcție de natura terenului.

Traseele urmărite sunt cele de-a lungul locurilor de hrănire special amenajate de către ocoalele silvice pentru cervide, în zonele liniștite și pe versanții însoriți unde se concentrează vânatul iarna. Pentru căprior, o atenție deosebită se dă câmpului limitrof pădurii, frecventat de cârdurile acestora. Personalul participant la observații a fost bine instruit și dotat cu binoclu pentru a putea identifica în mod corect de la distanță specia, sexul și vărsta.

A fost notat tot despre vânatul observat direct dar și cercetând urmele lăsate pe zăpadă de către cârd, stabilindu-se dimensiunea cârdului și proporția seselor. (figurele 4.1 și 4.2)

Figurele 4.1 și 4.2 Urme de cervide pe zăpadă

La cerb

Evaluarea efectivului nu este ușoară, mai ales în Munții Carpați. Prima și cea mai importantă condiție este o temeinică organizare. Pentru a obține cifre exacte ale efectivului, se fac evaluări de 3 ori pe an, apoi făcându-se media. Prima evaluare are loc în perioada boncănitului (septembrie-octombrie), a doua la căderea primei zăpezi, iar a treia în martie. Pentru corecta evaluare trebuie respectat regulamentul. (Fișa de avaluare la cerb este prezentată în anexa 2)

La caprior

La deal și munte, unde nu-s linii parcelate, evaluarea se face pe baza numărării urmelor. Unde efectivul este numeros, număratul se face greu, deoarece urmele se încurcă. Având raza mică de mișcare, observațile făcute de personalul de pază în cursul anului sunt foarte prețioase, mai ales la acestă specie.

O bună metodă aplicată în zona de câmpie și deal unde pădurile au suprafețe mici și au în jur terenuri agricole, este aceea de a număra căpriorii ieșiti în luna martie pe terenurile semănate cu grâu. După hrana uscată și puțină din perioada iernii, căpriorii ies la hrană verde de pe câmp. Trebuie observatori mulți care să facă observații la aceeași oră a dimineții. În pădurile întinse, unde nu-s terenuri agricole în apropiere, observațiile se fac în poieni, parchete, rariști și alte locuri unde căpriorul iese la pășune.

Oricare ar fi metoda de evaluare, trebuie luat în calcul mortalitatea la căprioare, care atinge punctul culminat în luna februarie. Din acest motiv, abia în martie se poate ști efectivul de reproducție rămas. Pentru aprecierea vârstei se fac doua clase: sub un an și peste un an.

După ce s-a realizat observația în teren s-a trecut la centralizarea datelor culese la corectarea lor, ținându-se cont de observațiile din anii anterior.

Valoarea efectivelor de cerb și căprior, determinate prin această metode nu sunt reale în totalitate, deoarece metoda de evaluare a efectivului este una care permite numeroase greșeli, fiind până în prezent singura metodă care apropie valoarea estimată de cea reală.

Pentru a dovedi limitele metodei cercetării daneze au făcut un studiu privind stabilirea densității populației de căprior prin această metodă și prin observație au obținut o pululație de 70 de căpriori pe o suprafață de 340 ha pădure, iar ulterior trecând la vânătoare pentru a stabili valoarea reală a efectivului au recoltat 213 căpriori, fiind o valoare de 3 ori mai mare.

CAPITOLUL 5

REZULTATE OBTINUTE SI DISCUTAREA LOR.

Pentru a analiza și determina influența factorilor de reproducție asupra populației de căprior există în administrarea AVPS Iași și la USAMV Iași au fost urmărite o serie de caractere ce influențează funcția de reprocuctie. Au analizat in primul rând vârsta minimă și maxima de reproducție, perioada rutului si durata gestației, prolificitatea, formele vieții conjugale, raportul între sexe, dinamica populației și tendințele acesteia în vederea unui management corespunzător.

5.1 Vârsta minimă de reproducție

În mod normal o specie poate rezistă numai dacă individul fătat dă viață unui produs pe care îl crește, până la stadiul de a fi el însuși independent.

Vârsta la care un individ dintr-o specie produce primul produs influențează înmulțirea speciei și în final existența acesteia. Cu cât vârsta este mai mică la prima fătare cu atât potențialul de înmulțire este mai mare.

Au fost efectuate curbele teoretice de îmnulțire pentru cerb și căprior care au elemente comune de calcul, dar și diferențe cum ar fii de produși fătați. În cazul celor două specii vârsta minimă de reproducție este de 24 de luni, dar este diferită prolificitatea, deci potențialul de înmulțire a celor două specii prezintă diferențe.

Tabelul 5.1,

Înmulțirea teoretică a speciilor de cervide studiate

Tendința de înmulțire depinde de 2 factori, vârsta minimă amintită anterior și numărul total de produși care sunt defapt componenți ai prolificității. Cel dintâi acționează în timp, iar cel de-al doilea prin masă. Din interacțiunea lor rezultă o curbă (figura 5.1) , ușor așcendentă

Rezultă deci că potențialul de înmulțire a acestei specii prezintă diferențe, fiind reprezentat în Figura 5.1

Figura 5.1 Curba înmulțirii teoretice pentru cerb și căprior

Vârsta minimă reală de reproducție la speciile studiate poate înregistra diferențe funcție de mediu și de starea fiziologică a individului. Clima este un alt factor de influență a maturității sexuale, dar nici stările patologice și carențele alimentare nu sunt excluse.

Analiza curbelor de înmulțire arată că între cervidele studiate sunt diferențe în privința numărului de pui fătați, cerbul fiind mult mai sensibil la o recoltă prea mare deoarece înmulțirea lui este mai înceată. Căpriorul acționează diferit față de cerb, aceste fiind favorizat de o prolificitate mai mare.

Cunoașterea vârstei minime de reproducție are o însemnătate proctică deosebită, deoarece influențează acțiunea de gestionare a vânatului. Cerbul cumun este sensibil asupra acțiunile vânătorești pretinzând un tratament deosebit față de cel aplicat populațiilor cu potențial mare de înmulțire. Cu toate că acest caracter au o importanță deosebită în gestionarea efectivelor de vânat, determinarea ei este dificilă de urmărit în practică în practică.

Un alt caracter urmărit a fost vârsta maximă de reproducție, aspect ce va fi analizat în continuare.

5.2 Vărsta maximă de reproducție și declinul fiziologic

Această însușire contează în dinamică populației pentru evaluarea productivității la fel de mult ca și vârsta minimă. Între cele două limite se situează numărul de ani în care partenerii sunt capabili de a se reproduce și de a da producții maxime.

Ambele extreme sunt esențiale pentru a calcula dezvoltarea populației. Datele existente în realitate sunt mai puțin numeroase în cazul vârstei maxime de reproducție deoarece mediu unde animalele sălbatice trăiesc nu este favorabil pentru atingerea acestei valori.

Acest indicator se apreciază mai bine la animalele din captivitate și niciodată nu-i identic cu cel înregistrat la animalele sălbatice. Acestea pot atinge această vârstă numai în situația cand trăiesc într-un mediu fără prădători, dar și în acest caz individul este afectat din punct de vedere fiziologic, dentiția fiind cea mai afectată sau declinul unor organe.

Cervidele care trăiesc în zonele de munte, unde predomină rășinoasele, iar furajele mai dure, uzura dinților este mai accentuată decât a celor din pădurille de șes sau coline. Cel mai bătrân cerb împușcat pe raza Ocolului Silvic Frasin a avut vârsta de 14 ani, iar la nivelul AVPS Iași a fost de 10 ani.

Literatura de specialitate menționează că pentru Carpații nostri, vârsta maximă de reproducție ar fi de 14-15 ani, în condiții de hrană abundentă.

5.3 Formele vieții conjugale

Mamiferele ierbivore, cum este cazul cerbului și căpriorului au ca formă a vieții conjugale poligamia, adică masculii cei mai puternici vor monta grupul femelelor adunate în jurul lor. În acest caz masculul este cel care pe perioada împerecherii își alege femelele. Durata perioadei nupțiale la speciile ce produc un singur rând de pui pe an durează 3-4 săptămâni.

Deplasarea perioadei de activitate sexuală este dăunătoare progeniturii și productivității. Se întânplă ca vițeii de cerb și iezii de căprioară fătați spre toamnă (în loc de mai-iunie) să prezinte o dezvoltare necorespunzătoare, sau chiar mor în iarna viitoare. Acest aspect nu a fost sesizat în cadrul cercetărilor ce au fost efectuate.

Din punct de vedere al managementul vânatului, trebuie să se observe în amănunt toate aspectele legate de activitatea sexuală pentru a remedia pe cele nedorite ce pot apărea în această perioadă de vulnerabilitate ridicată. Prezintă importanță în cadrul vieții conjugale și creșterea progeniturii. Pentru speciile ierbivore, rolul părinților se rezumă la inițierea și dirijarea puiului pentru găsirea hranei, asigurarea adăpostului și a altor condiții de trai. Pentru a caracteriza și alți parametrii, se prezintă în tabelul 5.2 caracteristicile reproductive ale căpriorului.

Datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă observațiile efectuate pe o perioadă de 10 ani, pe raza Direcției Silvice Iași ce a însumat 15 fonduri de vânătoare inițial, iar în prezent gestionează doar 10.

Tabelul 5.2

Principalele caracteristici de reproducție ale căpriorului

Din analiza tabelului 5.2 se constată că longevitatea este de 15 ani, în condițiile în care nu se vânează și scade la 10-13 ani acolo unde se practică vânătoarea. Prolificitatea este de 2 iezi, înregistrându-se și cazuri de 3 pui.

Un fenoment interesant dar nu unic în natură se întamplă la căprioară, când embrionul stă în stare de latență timp de 4 luni, reluându-și dezvoltarea astfel încât puiul la fătare să poată beneficia de hrană. Înseamnă că toate căprioarele ce sunt vânate iarna sunt gestante în stadiu incipient de gestație.

Aceleași caracteristici reproductive sunt prezente și la cerbul comun (Tabelul 5.3)

Tabelul 5.3

Principalele caracteristici de reproducție ale cerbului

Din analiza tabelului de mai sus, se constată că longevitatea este mai mare decât la căprior ajugând la 18-20 de ani, numărul de produși este de obicei 1, mai rar 2. Maturitatea sexuală se instalează la 16-17 luni, dar au fost și cazuri când masculii au manifestat tardivitate, aceasta instalându-se la 4-6 ani.

Analizând particularitățile reproductive la cele două specii, se constată elemente comune, cum ar fi raportul între sexe, maturitatea sexuală, forma vieții conjugale, dar si aspecte diferite cum ar fi longevitatea, declinul fiziologic perioada gestației, fenomenul de plutire blastocitară (latență embrionară) întâlnit la căprioară.

5.4 Analiza dinamicii efectivului

S-a analizat dinamica efectivului de căproir în perioada 2010-2014, pe fiecare fond cinegetic în parte, precum și raportul între sexe. Efectivul evaluat va fi comparat cu efectivul optim pentru fiecare fond cinegetic în parte. După ce s-a realizat acest lucru s-a analizat evoluția efectivului total pe aceleași perioade comparând efectivul real cu cel optim. Datele obținute sunt prezentate în cele ce urmează.

La nivelul fondului cinegetic Sirețel, situația se prezintă în tabelul 5.4

Tabelul 5.4

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Sirețel, în perioada 2010-2014

Analizând datele din tabel se constată o creștere a efectivului de căprior de la 100 indivizi în 2010 la 121 căpriori în 2014. Raportul între sexe a oscilat, de 1:1.6 la 1:1.7 ceea ce înseamnă că la nivelul acestui fond cinegetic se aplică un program de creștere a valorii calitative a efectivului cu scopul de a obține trofee de calitate superioară.

Din analiza graficului de mai jos, se observă că efectivul optim este de 85 de indivizi /ha. Se constată că în toată perioada analizată, efectivul real este peste cel optim, insemnând că pe fondul respectiv se poate vâna atât pentru selecție cât și pentru trofeu.

Figura 5.2

Graficul efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Sirețel, în perioada 2010-2014

Următorul fond cinegetic analizat este Crivești, iar datele obținute sunt prezentate în tabelul 5.5

Tabelul 5.5

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Crivești, în perioada 2010-2014

Analizând datele din tabel se constată că cel mai redus efectiv a fost la nivelul anului 2010, în număr de 49 indivizi în anul 2014 ajugând la 65 indivizi. Remarcăm o creștere de 16 căpriori, adică 3,1 căpriori/an, acest fond de vânătoare având o suprafață relativ mică de teren.

Analizând evoluția efectivului real față de cel optim (figura 5.3), se remarcă o diferență în plus la efectivul real față de cel optim. Sex-ratio este de 1:1 apropiindu-se cel mai mult de valoarea citată de literatura de specialitate. Această situație arată că populația este în echilibru.

Figura 5.3

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Crivești, în perioada 2010-2014

Următorul fond cinegetic analizat este cel de la Ghiorghițoaia, datele analizei fiind prezentate în tabelul 5.6

Tabelul 5.6

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Gheoghițoaia, în perioada 2010-2014

Se constată că în intervalul de timp analizat, efectivul a înregistrat ușoare creșteri de la un an la altul. Analizând raportul între masculi și femele se constată diferențe pe ani și anume cel mai mic în 2014 de 1:1,6 și cel mai mare în anii 2012-2013 de 1:2. Acest aspect ilustrează tendința naturală spre expansiune a pupulației.

Analizând raportul între efectivul real și optim, graficul de la figura 5.4 se constată că acesta este peste nivelul optim. La nivelul anului 2012 a existat o tendință de creștere a efectivului de femele, dar aceasta a scăzut în următorul interval de timp având drept cauză braconajul și mortalitățile înregistrate la această categorie.

Figura 5.4

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Gheoghițoaia, în perioada 2010-2014

Următorul fond cinegetic analizat este cel de la Mogoșești, datele analizei fiind prezentate în tabelul 5.7

Tabelul 5.7

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Mogoșești, în perioada 2010-2014

Analizând tabelul 5.7 se pot concluziona că pe întreaga perioadă cercetată, efectivul este constant, înreristrând mici oscilații între 96-98 de indivizi. Se constată că numărul de femele este superior masculilor, fapt ce arată temdința populației de creștere ca urmare a unui unui habitat corespunzător din punct de vedere al hranei, liniștii și al adăpostului, dar și un control al prădătorilor.

Figura 5.4

Efectivele de căprior evaluate pe fondul cinegetic Mogoșești, în perioada 2010-2014

Analizând graficul 5.4 se constată că efectivul optim ce poate fi suportat de habitat este de 55 de indivizi, iar cel real este peste această valoare, fapt ce ilustrează posibilitatea efectuării vânătorii, atât de selecție cât și pentru trofeu știut fiind faptul că acest fond a avut masculi purtători de trofee medaliate.

Următorul fond cinegetic analizat este cel de la Poieni, datele analizei fiind prezentate în tabelul 5.8

Tabelul 5.8

Efectivele de căprior evaluate pe fondul cinegetic Poieni, în perioada 2010-2014

Un fond cinegetic valoros, Poieni care se remarcă și printr-un habitat deosebit și prin semnalarea prezenței cerbului comun în efective mici dar fluctuente. La sfârșitul anului 2013, efectivele identificate nu au mai fost găsite, deoarece cerbul migrează în condițiile în care unul din factorii de mediu necesari supraviețuirii lipsește..

În privința căpriorului, este fondul cu efectivul cel mai mare din cele analizate. Tabelul 5.8 prezintă evoluția acestui efectiv care este între 224-232 indivizi, având un raport între sexe în favoarea femelelor de 1:2.2 la 1:2,4.

Acest fond, este folosit pentru vânătoare cu străini, de aceea este necesar să existe un vânat numeros pentru a satisface cererea pentru valorificare prin această modalitate.

Analizând raportul între efectivul optim și cel real se constată că cel optim este de 200 de indivizi/ha, iar cel real depășește această valoare..

Figura 5.5

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Poieni, în perioada 2010-2014

În continuare discutăm situația de pe fondul de vânătoare Schitu Duca, prezentată în tabelul 5.9

Tabelul 5.9

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Schitu Duca, în perioada 2010-2014

Acest fond de vânătoare este unul mic, tendința efectivului este fluctuentă. Afirmăm acest lucru analizând efectivul pe cinci ani. Între cele două sexe sunt diferențe în favoarea femelelor fapt ce ilustrează, tendința de creștere a populației încurajată și de politica administrației fondului.

Situația populației și tendința acesteia se vede mai bine în graficul din figura 5.6 . Este singurul fond cinegetic din cele analizate la care efectivul real este sub cel optim. Acest lucru poate fi explicat prin prezența braconajului, dar și printr-o gestionare proastă a prădătorilor. Nu poate fi vorba de condiții de hrană nefavorabile, atâta timp cât bonitatea acestui fond este de 3.

Figura 5.6

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Schitu Duca, în perioada 2010-2014

Următorul fond cinegetic analizat este cel de la Pietrosu, datele analizei fiind prezentate în tabelul 5.10

Tabelul 5.10

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Pitrosu, în perioada 2010-2014

Populația de căprior aflată pe fondul Pietrosu este una numeroasă, ce reprezintă cu 8,4% peste valoarea medie a efectivului optim calculat pentru acest fond. Tendința populației este de usoară creștere, iar faptul că în ultimii 3 ani, efectivul s-a menținut la 175 indivizi demostrează că acesta este în echilibru.

Raportul între sexe este favorabil femelelor, rezultând că gospodărirea acestui fond urmărește creșterea efectivului în ciuda faptului că habitatul este pregătit să suporte doar 160 de exemplare. Acest fond utilizează indivizii excedentari pentru comercializare, iar acest lucru presupune păstrarea la reproducție a tuturor femelelor.

Figura 5.7

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Pietrosu, în perioada 2010-2014

Analizând raportul dintre efectivul optim și cel real, rezultă că efectivul real se situează peste cel optim cu 1,1% în ultimii 3 ani analizați.

În continuare a fost analizat fondul cinegetic de la Brădicești, datele fiind prezentate în tabelul 5.11

Tabelul 5.11

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Brădicești, în perioada 2010-2014

Din tabel se poate observa că efectivul analizat nu prezintă fluctuații pe durata celor 5 ani. Efectivul total s-a menținut la 95 de indivizi, iar între sexe, diferențele au fost nesemnificative.

Raportul între sexe nu a oscilat, meținându-se în jurul valorii 1:2. Acestă proporție arată că factorii de mediu, vârsta, anotimpul nu au influențat acestă valoare, populația rămânând în echilibru.

Față de efectivul optim, efectivul real este puțin deasupra acestuia, lucrul fiind explicat prin faptul că se face vânătoare de selecție cu scopul de a îmbunătăți valoarea biologică a materialului.

Figura 5.8

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Brădicești, în perioada 2010-2014

Situația efectivului de căprior, analizată pe fondul cinegetic Bunești, se prezintă, în tabelul 5.12

Tabelul 5.12

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Bunesti, în perioada 2010-2014

La o primă analiză a tabelului se constată că acest fond este bogat în căpriori, iar numărul acestora înregistrează anual o creștere. Masculii din punct de vedere numeric au o creștere mai mică, numărul lor oscilând între 61-65 capete, în schimb femelele sunt mult mai numeroase, depășind 104 căprioare.

Raportul între sexe este strâns,fără oscilații, valoarea fiind de1:1,6 – 1:1,7 pe toată perioada analizei.

În urma analizării graficului, se constată că efectivul optim are valoarea de 140 indivizi, iar efectivul total real este cu mult peste acestă valoare, ceea ce ne face să credem că selecția pe acest fond nu se face sau mediul permite o suprapopulație de căprior, deoarece conform graficului acesta a crescut anual.

Figura 5.9

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Bunesti, în perioada 2010-2014

Ultimul fond cinegetic analizat este Grajduri, cel mai important din punct de vedere al numărului de căpriori, care îl plasează pe locul 2, după fondul Poieni. tabelul 5.13

Tabelul 5.13

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Grajduri, în perioada 2010-2014

Analizând datele din tabelul 5.13 se constată următoarele

Populația de cervide a fost fluctuentă, dar cu o ușoară tendință de creștere în ultimii 2 ani de analiză

Remarcăm creșterea numărului de masculi în 2014, față de 2013 cu 3 indivizi, înregistându-se la nivelul acestui an un număr de 103 căpriori.

În privința femelelor acestea au tendința de a se stabiliza în jurul valorii de 170 de căprioare. Interesant este analiza efectivului total și cel optim din figura 5.10.

Figura 5.10

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Grajduri, în perioada 2010-2014

Comparând cele două valori, efectiv real și optim se constată o diferență mare între aceste valori în favoarea primei valori, ce este cu 89-93 indivizi mai mare față de capacitatea de suport a habitatului.

Acestă diferență mare, constituie un semnal de alarmă pentru silvicultorii din acest fond cinegetic, deoarece acestă expansiune a populației se îndreaptă ușor spre o prăbușire dacă nu se intervine.

Literatura de specialitate spune că în condițiile în care populația crește cu peste 50% față de posibilitatea de suport a habitatului, urmează o perioadă dramatică de declin (A.M. Comșia)

O observație interesantă ce poate fi legată de acest fond de vânătoare este că efectivul de masculi a început să crească ușor, în timp ce efectivul de femele staționează. Acest aspect este favorabil populației, deoarece creșterea efectivului de masculi duce și la creșterea luptelor dintre ei, favorizând calitatea acestora, promovând la reproducție exemplare viguroase.

Datele centralizate din cele 10 fonduri de vânătoare sunt prezentate în tabelul tabelul 5.14 ce oferă o imagine completă asupra populației de căprior gestionata de AVPS Iași

Tabelul 5.14

Efectivul de căprior evaluat pe fondul cinegetic Directia Silvica Iasi, în perioada 2010-2014

Din analiza tabelului se constată că efectivul total a înregistrat oscilații, cel mai mic număr de căprior înregistrându-se la nivelul anului 2014 de 1364 de indivizi, cu 490 mai puțini decât în 2013.

Scăderea efectivului atât de femele cât și de masculi arată că braconajul sau gestionarea necorespunzătoare a răpitoarelor pot constitui drept cauze ale acestei situații.

Figura 5.11

Dinamica efectivelor de căprior evaluat pe fondul cinegetic Directia Silvica Iasi, în perioada 2010-2014

Mergând la analiza efectivului optim și total la întreaga perioadă analizată se constată creșteri substanțiale ale efectivului total față de cel optim, cu excepția anului 2014 când a scăzut din cauza scoaterii la licitație a 5 fonduri de vânătoare din gestiunea AVPS-ului.

Concluzia este că trebuie intervenit pentru reducerea efectivului real pentru menținerea populației la nivel optim pentru a nu influența negetiv mediul și nici declinul populației de căprior.

Un alt fond cinegetic analizat a fost situat în zona de munte, unde pe langă căprior s-a înregistrat și cerbul, fiind vorba de Fondul de vânătoare Suceava. (Tabelul 5.15)

Tabelul 5.15

Efectivele de cervide de pe fondul de vânatoare 24 Frasin, repartizat pe sexe.

Inlocuit cu grafic

Tabelul de mai sus prezintă tendința populației repartizată pe sexe în doi ani de observație, 2014-2015. La cerbul comun se constată că numărul masculilor este constant, în cei doi ani de observație. La femele se înregistrează o scădere, de la 92 la 87 capete.

Raportul între sexe este de 1:3 ce arată că masculii sunt foarte viguroși, puternici și cei care participă la reproducție sunt foarte buni.

Este îngrijorătoare scăderea femelelor, ce are drept cauză mortalități prin capturarea de către lupi, accidente de mașină sau de tren.

La căprior, se înregistrează o situație similar cu a cerbului, în sensul că masculii au tendință de creștere, iar femelele de scădere. Raportul înre sexe este de 1:1.9 – 1:1.6 .

Figura 5.12

Dinamica comparativă efectivelor de vânat la nivelul AVPS Iași și Frasin

Din graficul prezentat, se desprind următoarele concluzii

La nivelul AVPS Iasi, efectivul real este peste cel optim, pe întreaga perioadă analizată, cu excepția anului 2014 când situația se inversează, motivul principal fiind plecarea din adminstrarea unității AVPS Iași a 5 fonduri de vânătoare ce a atras diminuarea efectivului real

O situație inversă este la nivelul fondului cinegetic Frasin, efectivul real situându-se peste cel optim, exprimând tendința spre expansiune a populației, situație care la acest fond nu îngrijorează deoarece bonitatea habitatului este de 3.

În stabilirea prin management a numărului de indivizi printr-o populație trebuie avut în vedere faptul că acest număr trebuie să asigure perpetuarea populației respective. Acest lucru se traduce printr-un potențial reproductiv care să facă față bolilor, accidentelor, factorilor ecologici nefavorabili și recoltei. În acest caz managerul trebuie să adopte un număr de indivizi care să fie acceptabili din punct de vedere biotic.

Se folosește termenul de economic suportabil ce trebuie înleles printr-un impact mic al efectivului, pagube nesemnificative, care pot fi eliminate prin recoltări sau măsuri preventive de pază.

5.5 Analiza populației pe categorii de vârstă

În continuare vom urmări structura efectivelor din punct de vedere al vârstei pe durata celor 5 ani analizați. Astfel în tabelul 5.16 se prezintă pe ani și categorii de vârstă efectivul de căprior analizat.

Tabelul 5.16

Proporția categoriilor de vârstă din efectivul total din perioada 2010-2014

Analizând tabelul, constatăm faptul că vârstele tinere predomină ca nivel procentual din structura populației pe întreaga perioadă a studiului. Procentul de bătrâni cuprinde indivizi aflați în perioada de senescență dar și alții în ultima perioadă de reproducere.

Categoria de vârstă cu ponderea cea mai mare în populatie este categoria 1-3 ani, insa trebuie sa tinem cont de faptul ca in aceasta categorie intra indivizi de 3 varste diferite, astfel ca impartind totalul pe cele 3 vârste rezultă valori mai mici. În consecinta categoria de vârstă cu cel mai mare efectiv real este aceea a indivizilor cu vârstă mai mica de 1 an.

În cadrul categoriei de vârstă 1-3 ani se observă o constanță a efectivului care se menține la o valoare de 34,2 -34,7% pe perioada celor 5 ani de analiză. Același lucru se observă și la celelalte categirii de vârstă analizate. Trebuie remarcat că cea mai mică proporție de căpriori este a celor bătrâni într-un procent ce oscilează între 4,6 – 4,9% .

Figura 5.13

Efectivului de căprior aflat pe fondurile cinegetice AVPS Iasi pe categorii de vârstă

Analizând figura 5.13 s-a constatat că populația de căprior aflată în fondurile cinegetice administrate de AVPS Iași este preponderent tânără, fapt ce explică evoluția constantă a efectivului evaluat.

Asta arată că populației de căprior, se află în siguranță cel puțin din punct de vedere numeric, dat fiind ascensiunea categoriilor sub 1 an și de la 1 la 3 ani. Transformarea piramidei de vârstă duce la structurarea genetică a populației, ceea ce determină o nouă configurație funcțională. Acest aspect are importanță indirectă pentru scopul propus în lucrarea de față. Ponderea vârstelor, influențează desfășurarea normală a funcției de reproducție.

Analiza piramidei vârstelor este cea care dă semnalul în privința evoluției viitoare a populațiilor gestionate. Pentru un manager competent, ele înseamnă măsuri de protecție a puilor, în egală măsură recoltarea unui număr corespunzâtor de exemplare pentru păstrarea echilibrului cu alte specii, fie ele animale sau vegetale.

Explicația oferită de silvicultori în privința numărului mic de căpriori sub un an este că aceste categorii au fost în ultima perioadă tot mai afectate de bolile parazitare și de unele infecții specifice, fapt ce contribuie la creșterea mortalității în cadrul categoriei în discuție.

Concluzia este că trebuie intervenit imediat pentru a reduce mortalitatea categoriilor 3-5 ani, respectiv 5-10 ani, categorii care sunt cu tendința descrescătoare, lucru anormal, ținând cont de faptul că aceste categorii susțin perpetuarea speciei. Trebuie identificate corect bolile care determină moartea indivizilor și găsirea altenativelor pentru tratarea lor.

5.6 Analiza planurilor de recolta în perioada 2010-2014

Este important să acordăm atenție și planurilor de recoltă căci acestea contribuie la realizarea programelor de selecție, de conservare și ameliorare a populației. Astfel că în tabelul 5.17 prezentam planurile de recolta.

Tabelul 5.17

Planul de recoltă pentru populația de căprior perioada 2010-2014

Din analiza tabelului se constată că numărul de masculi extrași a fost în anul 2010 de 18 capete ajugând în 2014 la un număr de 22 capete. Pentru female tendința a fost de creștere a numărului de exemplare extrase, de la 27 indivizi în 2010 la 34 în 2014, o creștere cu 7 indivizi mai mult față de anul de referință (2010).

Pentru a vedea evoluția planului de recolta s-a creat graficul 5.18 și analizându-1 putem observa că recolta față de anul 2010 a crescut până în anul 2014 cu 10%, lucru justificat în mare măsură de creșterea efectivului populației de caprior ce este peste nivelul optim.

Figura 5.14

Evoluția cotei de recoltă la căprior pe fondurile cinegetice AVPS Iași în perioada 2010-2014

Atâta timp cât pe majoritatea fondurilor cinegetice administrate de AVPS Iași va exista un surplus de efectiv,odată cu creșterea acestuia va crește și cota de recoltă, care ar trebui să țină cont mai mult de efectivul optim al populației și de influența ecologică a acțiunilor întreprinse. Iar în ce privește fondurile care au dimensiunea efectivului sub valoarea optimă se vor continua programele înmulțire a căpriorului.

La nivelul fondului de vânătoare Frasin (tabelul 5.18) se constată că intervalul de timp 2014-2015 au fost aprobate a se extrage din teren un număr de 8 căpriori și 11 cerbi. Iar în intervalul 2015-2016 numărul recoltelor s-a mărit la 20 căpriori și 24 cerbi.

Planul de recoltă sa realizat la cerb în sezonul de vânătoare 2014-2015, numai că 1 mascul și 5 femele (veței de un an) au fost scoase din cota de recoltă a sezonului amintit deoarece exemplarele menționate au fostucise de lupi.

Tabelul 5.18

Situația cotelor de recoltă la cervide pe fondul cinegetic Frasin

La căprior, planul de recoltă s-a realizat exceptie făcând 3 exemplare de female care au fost ucise de o familie de râși.

5.7 Analiza evoluției masei corporale a vânatului în perioada 2010- 2014

Greutatea corporală este influențată de starea de sănătate oferind informații în primul rând despre cantitatea și calitatea hranei din teritoriul ocupat de cervide. Pe baza exemplarelor recoltate prin vânătoare și aprecierea greutății acestora, putem prin extrapolare să stabilim și greutatea indivizilor din populație. Datele înregistrate sunt prezentate în tabelul 5.19

Tabelul 5.19

Numărul de indivizi recoltați din fondurile cinegetice studiate

Analizând tabelul, se constată că indivizii cei mai numeroși extrași au fost cei cu greutatea de 15-20kg. La polul opus se află indivizii care se află sub 15 kg. care au totalizat pe parcursul celor 5 ani un total de 15 indivizi.

Figura 5.15

Greutatea corporal a exemplarelor recoltate în perioada 2010-2014

Analizând figura 5.15, se constată că la nivelul anului 2015 categoria din care au fost extrase cele mai multe exemlare a fost de 15-20 kg. Aceleași lucru se observă și la nivelul anului 2010.

O altă categorie importantă din economia vânatului, este cea peste 25 kg, fiind reprezentantă în mare parte de masculi. Situația la acestă categorie prezintă diferențe în toți anii analizați, cei mai mulți indivizi recoltați au fost la nivelul anului 2012, în număr de 21 capete și în 2014 de 19 capate.

Ținând cont că evaluarea s-a facut doar pe efectivele recoltate, tendința nu poate fi atribuită în mod corect populației, ci mai degrabă vânătorilor.Aceștia vânează exemplare cu greutate mai mare care nu au probleme de sănătate sau de vârstă..

5.8 Analiza greutății trofeelor recoltate în perioada 2010-2014

Trofeele sunt o parte importantă a produsului de vânătoare la căprior. Pe lângă frumusețe, formă și corectitudine, greutatea trofeului contribuie la realizarea punctajului general ce indică indirect și calitatea individului ce a purtat trofeul.

Din acest considerent analiza evolutiei greutatii trofeelor de-a lungul perioadei analizate ne poate oferi informatii referitoare la modul in care a fost calitativ influentata populatia.

Datele inregistrate sunt prezentate in tabelul 5.20, iar evolutia greutatii trofeelor a fost ilustrata cu ajutorul graficului 5.16

Tabelul 5.20

Numărul de indivizi care au oferit trofee pe clase de incadrare a greutatii

Analizând datele din tabelul 5.19, se constată o scădere a trofeelor odată cu creșterea lor în greutate. Cele mai multe trofee au fost cele din categoria 300-400g, o categorie din zona de mijloc a calității trofeelor aspect așteptat. Trebuie remarcat faptul că programele de selecție și ameliorare derulate la nivelul AVPS Iași a dus la creșterea numărului de trofee din categoria 500-600g ( graficul 5.16).

Figura 5.16

Evolutia numarului de trofee in perioada 2001-2011 pe clase de greutate

Facem mențiunea că trofeele peste 600g, sunt trofee valoroase ce primesc punctaje ridicate, ce le permite și obținerea de medalii. Faptul că un număr foarte mic din întreaga populație analizată se încadrează în clasele de mijloc, în privința greutății trofeelor, ne permite să conluzionăm că asupra populației trebuie interprinse acțiuni susținute de selecție și ameliorare pentru a crește valoarea biologică a materialului.

CONCLUZII

Cercetările au fost effectuate în două zone difetite din Moldova, administrate de Regia Naționalî a Pădurilor Romsilva, ce are unități teritoriale în fiecare județ, obiectivul principal fiind gospodărirea durabilă și unitară a ecosistemelor și a vânatului.

Materialul pe care s-a lucrat a fost alcătuit din 1364 de căpriori repartizați pe 10 fonduri de vânătoare, administrate de AVPS Iași și pe ….. cerb și pe …….căprior de pe fondul de vânătoare Frașin, județul Suceava.

Cercetările effectuate au evidențiat dinamica efectivului pe durata a cinci ani. Dintre cele 10 fonduri cinegetice analizate, cel cu populația cea mai mare a fost Poieni,cu un efectiv de 232 indivizi reprezentând 20% din efectivul total. Aceast fond nu are suprafața cea mai mare de teren (5493 ha), efectivul existent fiind influențat de abundența și diversitatea hranei prezente în acest teritoriu.

Tendința de creștere a populațiilor studiate a fost înregistrată la toate cele 10 fonduri cinegetice analizate dar și la fondul Frasin. Cea mai mare creștere s-a înrestrat la fondul 51 Grajduri, de 70,3% față de efectivul optim.

Fondul de vânătoare Schitu Duca s-a detașat de celelalte pentru că efectivul real este sub cel optim, media anuală a populației scade annual cu 1,1 indivizi/an

Caracteristicile reproductive la căprior au arătat că longevitatea reproductivă în terenurle care se vânează scade față de zonele unde omul nu intervine.

În periada de rut durata gestației și perioada fătării nu prezintă diferențe față de datele din literature. Se înregistrează diferențe la raportul între sexe față de datele din literatură în sensul că acest raport în teren este mai mare de 1/1 fiind în favoarea femelelor.

Ca formă a vieții conjugale la ambele specii se înregistrează poligamia, conferind acesteia posibilitatea de a supraviețui în medii diferite pentru că masculul cel mai puternic își allege femelele cu care se v-a împiedica. Se realizează astfel o discriminare reproductivă în defavoarea masculilor mai slabi dezvoltați si adaptați la mediu.

Vârsta minimă de reproducție este un indicator important în evaluarea performanțelor reproductive ale populației, dar în practică este greu de determinat.

Analizând structura pe clase de vârstă a populației de căprior s-a constatat că populația este tânără oferind perspective, încurajatoare pentru economia cinegetică. Un aspect negative este faptul că a scăzut proporția indivizilor cu vârsta între 5 și 10 ani datorită în principal bolilor parazitare, diminuând astfel și longevitatea indivizilor.

În privința greutății exemplarelor recoltate se constată că cei mai mulți indivizi se încadrează în categoria 15-20 kg. A crescut de asemeni și numărul indivizilor ce cântăreau peste 25 de kg, aspect mai puțin favorabil pentru că în această grupă sunt de regula exemplare sănătoase, viguroase cu posibilități de a îmbunătăți calitativ viitoarele generații.

În privința greutății trofeelor se constată tendința de creștere numerică a celor cu greutatea de peste 500g, ca urmare a vânătorii de selecție.

RECOMANDARI

Deoarece problemele întâlnite la fondurile de vânătoare analizate prezintă particularități se impune ca și gestionarea și managementul să fie diferit.

Există la populațiile naturale multe necunoscute, de aceea se impune sprijinirea substanțială financiară a grădinilor zoologice, a rezervațiilor naturale în vederea cercetărilor ce pot fi implementate și în aceste habitate natural.

Se impune o educație civică a celor care lucrează în acest dimeniu, deoarece ar fi trist dacă generațiile viitoare nu ar beneficia de prezența vânatului în mediul lui natural.

BIBLIOGRAFIE

V. Cotta și col 2001 – “Vânatul și vânătoarea în România”, Ed Ceres, București

A.M.Comșia 1961 – “Biologia și principile culturii vânatului” Ed Academiei Republicii Populare Române , București

Cosma Cristian 2012 – Suport de curs Modulul Vânătore și salmonicultură, calificare pădurar

Aurel Negruțiu 1983 – “Vânătoare și salmonicultură” Ed Didactică și Pedagogică București

Aurel Negruțiu, V Popescu 2006 – “Analiza și managementul populațiilor de interes cinegetic și salmonicol” tipărită la Tipografia Universității “Transilvania” din Brașov

Bogdan Stugren1982 – “Bazele ecologiei generale”, Ed Stiințifică și Enciclopedică, București

Niculai Șelaru 2009 – “manual pentru examenul de vânătoare” ediția aIV-a

Suport electronic de curs “Vânătoare” Facultatea de Silvicultură Suceava

.http://jurnalul.ro/stiri/externe/baietii-lui-donald-trump-la-vanatoare-in-zimbabwe-donald-trump-jr-nu-imi-este-rusine-ca-am-omorat-animalele-606897.html

http://guzgan.ro/tags/africa/

http://animalepeterra.blogspot.ro/2012/05/cerbul.html

http://www.waidmannsheil.ro/Capriorul.html

http://kadet-hoinareala.blogspot.ro/2011/01/semne-prin-zapada.html

BIBLIOGRAFIE

V. Cotta și col 2001 – “Vânatul și vânătoarea în România”, Ed Ceres, București

A.M.Comșia 1961 – “Biologia și principile culturii vânatului” Ed Academiei Republicii Populare Române , București

Cosma Cristian 2012 – Suport de curs Modulul Vânătore și salmonicultură, calificare pădurar

Aurel Negruțiu 1983 – “Vânătoare și salmonicultură” Ed Didactică și Pedagogică București

Aurel Negruțiu, V Popescu 2006 – “Analiza și managementul populațiilor de interes cinegetic și salmonicol” tipărită la Tipografia Universității “Transilvania” din Brașov

Bogdan Stugren1982 – “Bazele ecologiei generale”, Ed Stiințifică și Enciclopedică, București

Niculai Șelaru 2009 – “manual pentru examenul de vânătoare” ediția aIV-a

Suport electronic de curs “Vânătoare” Facultatea de Silvicultură Suceava

.http://jurnalul.ro/stiri/externe/baietii-lui-donald-trump-la-vanatoare-in-zimbabwe-donald-trump-jr-nu-imi-este-rusine-ca-am-omorat-animalele-606897.html

http://guzgan.ro/tags/africa/

http://animalepeterra.blogspot.ro/2012/05/cerbul.html

http://www.waidmannsheil.ro/Capriorul.html

http://kadet-hoinareala.blogspot.ro/2011/01/semne-prin-zapada.html