Managementul Implementarii Tehnologiilor Informationale In Invatamant

CUPRINS

pag.

Introducere 2

Capitolul I. TENDINȚE GLOBALE ȘI POLITICI TIC ÎN EDUCAȚIE 6

Concepte de bază 6

Factorii de success pentru implementarea politicilor TIC 9

Tendințe globale de implementare TIC în educație 10

Metodologii de elaborare și realizare a politicilor TIC în învățământ 18

Capitolul II. IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DIN REPUBLICA MOLDOVA 22

Analiza situației actuale din Republica Moldova privind TIC în învățământul preunivesitar 22

Politicile TIC în educație din Republica Moldova 39

Elaborarea unui plan de acțiuni de implementare a politicilor TIC în învățământ pentru Republica Moldova 42

Monitorizarea și evaluarea realizării planului de acțiuni 45

Concluzii generale și recomandări 49

Bibliografie 51

Anexe 54

Introducere

Procesele care se desfășoară pe plan global în contextul trecerii de la o societate industrializată, din secolul XX la cea postindustrială și informațională din secolul XXI fac ca procesul de învățare să devină o necesitate continuă a societății moderne. În acest context, se trece la o nouă paradigmă a învățământului național în care aplicarea tehnologiilor informaționale în procesul de predare-învățare devine indispensabilă. Cercetările savanților din domeniul educațional cu aplicarea posibilităților TIC, arată că noile tehnologii permit creșterea substanțială a eficacității învățării. Pe de altă parte, calitatea învățământului modern cu utilizarea TIC determină și profesionalismul cadrelor didactice, capacitatea acestuia de asigurare a procesului de predare-învățare cu spațiu informațional (soft-uri, video, etc.) calitativ. Aplicarea TIC în învățământ reprezintă o tendință tot mai prezentă în învățământul țărilor europene, precum și a statelor spațiului CSI.

Conform studiilor de dată recentă, Moldova a rămas în urma majorității statelor membre UE în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), ocupând locul 78 din 142 de țări în The Network Readiness Index (NRI) 2012, index ce măsoară tendința țărilor de a exploata oportunitățile oferite de TIC. Considerând același index, România ocupă locul 67, Bulgaria – 70, Ucraina – 75, Rusia – 56. Din acest raport, deși Moldova are un scor bun la mediul infrastructural, suferă din punct de vedere al pieței și al mediului regulator și din lipsa unei viziuni guvernamentale coerente în dezvoltarea TIC.

În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani, Moldova încă se confruntă cu inegalități puternice între urban și rural, în ceea ce privește alfabetizarea digitală și accesul la tehnologii moderne ale informației.

Cele mai multe țări europene au făcut investiții semnificative în ultimii ani cu scopul de a asigura accesul universal la TIC, cu un succes considerabil. Soluția pentru o utilizare eficientă a TIC în educație, cu toate acestea, nu este tehnologia în sine. Centrul politicii de astăzi în domeniu trebuie să se mute acum pe avansarea înțelegerii noilor tehnologii și cum pot fi acestea folosite în școli pentru a sprijini învățarea și care sunt obstacolele din calea succesului.

Această lucrare își propune de a analiza modalitatea în care poate fi proiectat, realizat și monitorizat procesul de implementare TIC în educație, schimbările pe care le aduc în politicile și practicile naționale cu privire la metodele de predare, conținutul și procesele de evaluare, astfel încât investițiile în acest domeniu să aducă cât mai mari beneficii atât elevilor și cadrelor didactice, cât și întregii societăți în general.

De asemenea, se oferă un set de indicatori și o privire în interior care poate sprijini factorii de decizie în eforturile lor de a planifica, evalua și spori impactul utilizării TIC asupra învățării.

La nivel internațional, abordarea transformării educației prin implementarea TIC, au făcut obiectul unor studii și lucrări de valoare ale lui dr. Wagner Daniel A., profesorul și directorul Universității din Pennsylvania (Philadelphia, SUA), dr. Kozma R. (SUA), Noveanu E., Nicolescu O., Potolea D., Vota W., Bsaiso R., Jones R., Frunzeanu M., Anghel C.V. , Făt S., Labăr A. V., ș.a.

În Republica Moldova, problema dată a fost cercetată mai mult, direct sau indirect, prin managementul strategic, politicile educaționale în contextual managementului asigurării calității învățământului, schimbarea de paradigmă în învățământ, implementarea TIC în curriculum de către prof., dr. hab. V. Guțu, prof., dr. V. Gh. Cojocaru, dr. T. Cojocaru, Darii L., Muraru E., Fulea T., Patrașcu D., Chicu V. ș.a.

Managementul implementării TIC este încă un domeniu în devenire, în proces de delimitare conceptuală și afirmare, care în prezent necesită un suport teoretic și modele ce ar putea fi aplicate în diverse contexte. Această constatare a și constituit punctul de pornire în investigația realizată, și a determinat identificarea problemei de cercetare.

Scopul cercetării constă în stabilirea unor repere metodologice pentru inserția conceptului de management al implementării TIC în învățământ, respectiv prin diverse strategii și modele în politicile și practicile educaționale, cu orientare spre asigurarea calității în învățământ.

În timpul cercetării, a fost aruncată o privire asupra strategiilor folosite în diverse țări pentru utilizarea TIC. S-au utilizat Datele cheie referitoare la învățare și inovare prin intermediul TIC în școlile din Europa 2011, din publicațiile Eurydice privind tehnologia informației și comunicării în școlile din Europa.

Studiul analizează infrastructura TIC în școli, modul în care TIC este utilizat în procesele de învățământ și rolul acestuia în facilitarea dezvoltării unor metode de predare inovative.

Metode, tehnici și instrumente de cercetare utilizate:

1) studiul documentelor de politică educațională (această metodă de investigație a inclus: a) Strategia ”Educația 2020”, b) activitățile de pilotare din cadrul pilotului ”Conectează-te TIC!” din Republica Moldova, c) rapoarte statistice pe educație din Moldova, d) rapoartele Eurydice, d) Ghidul cu privire la elaborarea unui plan strategic eficient de implementare TIC în educație, elaborat de Compania Intel.)

2) chestionarul – chestionare adresate cadrelor didactice, prin care s-a urmărit determinarea gradului de implementare TIC în procesul de predare-învățare-evaluare și utilizarea softului educațional Ael. Un chestionar a fost aplicat pe 557 cadre didactice din diferite regiuni ale țării, iar altul în 82 de instituții, care au primit licență de utilizare a softului educațional Ael.

Lucrarea conține două capitole, Concluzii și recomandări, Bibliografie și Anexe.

În Capitolul I sunt descrise tendințele globale și politicile TIC din mai multe țări, precum și strategiile folosite pentru utilizarea TIC în învățământ.

În Capitolul II este descrisă Direcția Strategică 6: Integrarea eficientă a TIC în educație a noii Strategii „Educația 2020”, elaborată în 2012. Implementarea cu succes a prezentei Strategii presupune un angajament politic ferm, o dirijare eficientă și vizibilă, asigurarea cu resursele necesare, un management și o planificare bună, un sistem eficient de monitorizare și evaluare la fiecare nivel, precum și personal competent. În acest context este propus un plan de acțiuni de implementare a Direcției Strategice 6 Integrarea eficientă a TIC în educație, precum și propuneri cu privire la selectarea instrumentariului de evaluare și monitorizare a realizării obiectivelor.

În totalitate, lucrarea conține 9 figuri, 19 tabele, 3 anexe și 31 surse bibliografice și referințe.

Capitolul I. TENDINȚE GLOBALE ȘI POLITICI TIC ÎN EDUCAȚIE

Concepte de bază

Majoritatea teoreticienilor în management găsesc începuturile managementului la Frederic Taylor și la Henry Fayol. Unii consideră că au existat și înaintea acestora specialiști și practicieni care puseseră în evidența elemente manageriale (R. Owen, Ch. Babbage etc). Potrivit unor cercetători, începuturile managementului trebuie văzute în antichitate.

Management este funcția organizațională care asigură desfășurarea eficientă a activităților și care urmărește obținerea nivelului maxim de rezultate prin folosirea optimă a resurselor. Activitatea de management poate avea în vedere grupuri de oameni (echipe) sau procese.

Resursele pe care un manager le are, în principal, la dispoziție: timpul, talentul, resursele financiare și resursele umane.

Management este de asemenea denumirea dată echipei de manageri din cadrul unei organizații.

Funcțiile managementului (engleză: functions of management) sunt componentele majore ale managementului, activitățile foarte importante care compun procesul de management. Astăzi se consideră că funcțiile managementului sunt următoarele: (1) planificarea, (2) organizarea, (3) conducerea și (4) controlul. Semnificațiile acestor funcții sunt:

Planificare = stabilirea unor scopuri (obiective) și imaginarea modului în care să fie atinse (adică elaborarea planurilor).

Organizare = asigurarea că există resursele necesare (umane și fizice) pentru realizarea planurilor și atingerea scopurilor.

Conducere = influențarea subalternilor pentru ca ei să contribuie la atingerea scopurilor organizației.

Control (sau reglare) = compararea rezultatelor reale cu cele planificate și luarea unor măsuri corective în caz de nevoie.

Prima abordare a funcțiilor managementului datează din 1916 și îi aparține lui Henri Fayol, care prin intermediul lor a definit managementul (numit de către el administrare): „a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla”. Iar funcțiile propuse erau: (1) prevederea și previziunea, (2) organizarea, (3) comanda, (4) coordonarea și (5) controlul.

Diferențele dintre viziunea contemporană și cea a lui Fayol sunt următoarele:

Prima funcție nu mai este de previziune, ci de planificare, un concept mai larg (care include și previziunea, ca instrument folosit în planificare).

Comanda a fost înlocuită de conducere, un concept mai larg și lipsit de conotația autoritaristă a comenzii.

Coordonarea este inclusă astăzi în organizare.

Termenul „management strategic” a fost lansat în 1973, în cadrul ,,The First International Conference of Strategic Management” organizată de I.H. Ansoff la Universitatea Vanderbilt, SUA.

După pr., dr. habilitat, Vl. Guțu, Mangementul strategic poate fi definit ca „proces managerial de formulare și implementare a unei strategii. … Managementul strategic presupune un proces amplu, complex, prin care se dezvoltă un plan strategic și se crează condițiile necesare pentru implementarea acestuia; procesul managementului strategic, proces dinamic care presupune schimbări pentru adaptarea permanentă a organizației la modificările survenite în mediul în care evoluează, se constiutie într-un ansamblu de decizii și acțiuni manageriale prin care se definesc direcția și rezultatele pe termen lung ale organizației.” [p. 60-77].

Etapele esențiale în dezvoltarea unei strategii au fost identificate:

Diagnoza mediului intern și extern al organizației, care fundamentează strategia și, în special, țintele și opțiunile strategice;

Elaborarea strategiei;

Implementarea strategiei prin planuri și programe operaționale.

Formele principale de diagnoză și analiză de nevoi sunt:

Analiza informațiilor de tip cantitativ

Analiza informațiilor de tip calitativ

Cunoașterea grupurilor de interese

Analiza complexă a comunității

Analiza scopurilor actuale ale organizației

Analiza SWOT

Elaborarea strategiei presupne parcurgerea următoarelor etape:

Descrierea contextului social general

(Re)formularea misiunii organizației

Stabilirea scopurilor proiectului de dezvoltare

Definirea opțiunilor strategice și formularea strategiei

Stabilirea programelor

Implementarea strategiei se realizează printr-un plan, întocmit pentru fiecare activitate, cuprinzând elementele:

Obiectivele

Resursele (umane, financiare și materiale, informaționale, de timp, etc.)

Responsabilitățile și termenele

Indicatori de evaluare/de performanță
Analiza informațiilor de tip cantitativ

Analiza informațiilor de tip calitativ

Cunoașterea grupurilor de interese

Analiza complexă a comunității

Analiza scopurilor actuale ale organizației

Analiza SWOT

Elaborarea strategiei presupne parcurgerea următoarelor etape:

Descrierea contextului social general

(Re)formularea misiunii organizației

Stabilirea scopurilor proiectului de dezvoltare

Definirea opțiunilor strategice și formularea strategiei

Stabilirea programelor

Implementarea strategiei se realizează printr-un plan, întocmit pentru fiecare activitate, cuprinzând elementele:

Obiectivele

Resursele (umane, financiare și materiale, informaționale, de timp, etc.)

Responsabilitățile și termenele

Indicatori de evaluare/de performanță

Alfred Chandler (1962, profesor la Harvard Business School) definește strategia ca fiind “determinarea pe termen lung a scopurilor și  obiectivelor unei întreprinderi, adoptarea cursului de acțiune  și alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor” și consideră strategia un instrument de bază al managementului strategic.

O. Nicolescu (1999) consideră că strategia poate fi definită ca “ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare împreună cu resursele alocate, în vederea obținerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizației”.

Strategia desemnează un set de decizii și activități prin care se stabilesc obiectivele majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obținerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizației. [ibidem, p.7]

Strategia, ca instrument al managementului strategic, constă într-un plan cuprinzător unitar și integrator, de acțiune managerială, în vederea îndeplinirii la termen a obiectivelor fixate, care precizează cum va fi condusă organizația și cum va acționa, precum și ce acțiuni vor fi desfășurate pentru a asigura organizației îndeplinirea misiunii asumate.

Strategia organizației reprezintă fundamentul pentru elaborarea politicii acesteia. Politica organizației se poate defini ca un set de obiective pe termen mediu ce se referă la ansamblul activităților sau la componente majore ale organizației împreună cu volumul și structura resurselor disponibile, acțiunile majore de întreprins, principalii responsabili și executanți de finanțare, termenele finale și intermediare, indicatorii de eficiență globali sau parțiali.[ibidem, p.9]

Factorii de success pentru implementarea politicilor TIC

Ca și în cazul tuturor politicilor, politica TIC în educație trebuie să fie gestionată în conformitate cu un cadru care sprijină punerea în aplicare eficientă a acesteia. Au fost identificați o serie de factori de succes:

Leadership, angajament, sprijin politic și guvernamental la cel mai înalt nivel.

Colaborarea ME cu alte ministere, departamente și agenții, APL, comunitatea și alți factori interesați.

Finanțarea

Utilizarea eficientă a resurselor financiare ar trebui să fie văzut ca un element critic și Guvernul ar trebui să aibă angajament în furnizarea și asigurare cu resurse adecvate pentru a asigura succesul și durabilitatea. Planificarea și bugetarea pentru desfășurarea politicilor TIC va include elemente referitoare la:

– Achiziționarea de hardware și software adecvate

– Instalare și configurare

– Conectivitate

– Suport tehnic și de întreținere

– Consolidarea capacităților

– Costurile de modernizare / înlocuire.

Participarea activă a părților interesate

O astfel de interacțiune va oferi încredere, sinergii și o mai bună colaborare în realizarea politicii.

Munca în echipă și în baza unui management operațional

Coordonarea continuă și feedback-ul la toate etapele de implementare

Efectele TIC în educație pot fi văzute în termen lung, în timp ce punerea în aplicare necesită resurse umane și financiare enorme. Obiectivele și acțiunile anuale vor fi stabilite într-un Plan de implementare.

Managementul schimbării

Având în vedere amploarea și diversitatea schimbărilor necesare pentru punerea în aplicare, procesele managementlui schimbării vor atrage după sine:

Evaluarea disponibilității la schimbare a Ministerului, instituțiilor de învățământ și a altor părți interesate, cu scopul de a selecta cea mai bună configurare a schimbării;

Definirea unei viziuni clare;

Conștientizarea potențialului TIC în transformarea sectorului, folosind date locale și internaționale, consultând bunele practici;

Comunicarea, atragerea și implicarea tuturor părților interesate;

Stabilirea rolurilor și responsabilităților, formarea abilităților necesare la toate nivelurile (național, raional/municipal, instituțional);

Proiectarea adecvată a structurilor organizatorice, la toate nivelurile, structuri de raportare și mecanisme de integrare adecvate, bazate pe managementul performanței.

Monitorizarea și evaluarea

Crucial pentru coordonare este dezvoltarea, implementarea și monitorizarea obiectivelor. Rapoartele și evaluările anuale vor fi efectuate pentru a obține informații cu privire la procesul de implementare. Direcțiile ce vor urma, vor fi stabilite din perspectiva experienței acumulate, a lecțiilor învățate și a concluziilor. Datele și informațiile colectate vor ghida deciziile și contribui la îmbunătățirea continuă a realizării pliticilor TIC în educație.

Tendințe globale de implementare TIC în educație

Alfabetizarea digitală, cunoștințele și abilitățile necesare pentru a participa la activitățile esențiale pentru utilizarea TIC, sunt considerate astăzi drept condițiile pentru dobândirea de competențe de bază, atât specifice disciplinei cât și trans-curriculare (Grupul TIC, 2010). Comisia Europeană, de asemenea, a pus sus pe agenda sa pentru următorii zece ani alfabetizarea digitală ca fiind un rezultat în învățământ (Comisia Europeană, 2010b).

Toate țările includ cel puțin unele dintre obiectivele de învățare TIC enumerate în documentele lor directoare pentru învățământul obligatoriu. Obiectivele de învățare ”utilizarea unui calculator” și ”căutarea de informații”, au fost adoptate de către toate acele țări în care documentele directoare menționează obiective specifice. ”Utilizarea aplicațiilor de birou” este, de asemenea, un obiectiv pe scară largă al curriculum-ului care a fost adoptat de către aproape toate țările. Obiectivul de învățare cel mai puțin adoptat este ”Folosirea de dispozitive mobile”, care este inclus în documentele directoare a doar aproximativ jumătate din sistemele de învățământ. Țările care au toate obiectivele enumerate mai sus în documentele lor directoare, atât pentru învățământul primar, cât și secundar sunt Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovacia și Regatul Unit (Țara Galilor și Scoția).

În majoritatea țărilor europene școlile aplică TIC în curriculum. Manualul privind Strategiile Digitale pentru Transformarea educațională recomandă integrarea utilizării TIC și media digitală în tot curriculum-ul prin sarcini specifice la toate disciplinele în scopul de a dezvolta fluență digital [ibidem, p.7]. Cercetarea empirică a evidențiat faptul că există într-adevăr o schimbare de la predarea izolată a competențelor în domeniul TIC către abordări mai orizontale, ”traversând granițele tradiționale ale disciplinelor academice” și făcând parte din alte abilități complexe, cum ar fi de colaborare și de comunicare [p. 172].

Informațiile Eurydice privind curricula și documentele directoare arată că politica în domeniul educației reflectă aceste constatări. TIC este utilizată ca un instrument general și/sau pentru sarcini specifice la diferite discipline ale curriculum-ului în marea majoritate a țărilor.

O mare varietate de aspecte legate de siguranța online sunt incluse în programa școlară. Siguranța online (SO) poate include o mare varietate de subiecte. În raportul Eurydice, au fost analizate șase elemente principale: Comportamentul online sigur, Problemele de confidențialitate, Agresiunea cibernetică, Problemele legate de download și de drepturile de autor, Utilizarea în siguranță a telefoanelor mobile și Contactul cu persoanele necunoscute.

Țările europene promovează o gamă largă de metode inovatoare de predare la nivel primar și secundar. Metodele inovatoare de predare care se bazează pe învățarea activă și experiențială și care pot fi îmbunătățite prin utilizarea TIC, pot crește implicarea elevilor și îmbunătățirea rezultatelor acestora.

Atât la nivel primar cât și secundar, marea majoritate a țărilor europene recomandă sau sugerează mai multe abordări pedagogice inovatoare. Acestea pot include activități de învățare bazate pe proiecte care îi implică pe elevi în întrebări sau probleme cu durată nedeterminată, pe termen lung (o săptămână sau mai multe); în învățare personalizată, prin care elevii învață în moduri relevante pentru propria lor pregătire, experiență și sferă de interes; în învățare individualizată, prin care cadrele didactice fac posibil ca fiecare elev să lucreze în ritmul lui propriu sau își adaptează predarea la capacitatea individuală a elevilor și la nevoile lor de învățământ; și în cercetarea științifică, bazată pe observație, ipoteze, experimentare și concluzii.

Mai puțin de jumătate din țările europene promovează utilizarea învățământului online în cazul în care profesorul și elevul sunt separați de distanță și/sau timp, iar interacțiunile între cei doi sunt efectuate prin intermediul tehnologiei online.

În majoritatea țărilor în care abordările pedagogice inovatoare sunt recomandate sau sugerate în documentele oficiale, sprijinul este, de asemenea, la dispoziția școlilor și al profesorilor sub formă de sfat sau ajutor pentru implementarea acestor noi metode de predare.

Utilizarea de către profesori a hardware-ului și software-ului TIC la clasă este promovată pe scară largă. Se presupune că TIC are, în general, un impact pozitiv asupra învățării. Beneficiile derivate din TIC se extind dincolo de utilizarea calculatoarelor și a Internet-ului pentru a cuprinde utilizarea altor tehnologii, cum ar fi camerele digitale și telefoanele mobile, care pot sprijini învățământul elevilor și dezvoltare personală.

În prezent, în majoritatea țărilor din Europa, este promovată utilizarea unei game largi de instrumente TIC pentru predare și învățare. Majoritatea țărilor recomandă sau sugerează ca profesorii să utilizeze o gamă largă de hardware, inclusiv calculatoarele, proiectoarele sau videoproiectoarele, DVD, video, TV, aparatele foto, tablele inteligente și mediile virtuale de învățare, care integrează o serie de infrastructuri TIC pentru a crea un spațiu personalizat de învățare online.

Majoritatea țărilor care recomandă sau sugerează, în documentele lor oficiale, utilizarea unor instrumente TIC în clasă oferă, de asemenea, sprijin și consiliere pentru școli și profesori în folosirea acestor instrumente. Cu toate acestea, în Belgia, Spania, Slovacia și Turcia, deși nu există recomandări oficiale sau sugestii, sprijinul este totuși acordat școlilor și profesorilor pentru utilizarea unei game de instrumente TIC.

În Republica Cehă, Luxemburg, Olanda, Finlanda, Suedia, Islanda și Norvegia, niciunul dintre instrumentele TIC de mai sus nu este recomandat, sugerat sau sprijinit în mod special de la nivel central. Ca și în cazul practicilor inovatoare de predare, acest lucru se datorează autonomiei școlilor și cadrelor didactice în ceea ce privește metodele de predare, în cele mai multe dintre aceste țări.

Mai multe țări recomandă mai degrabă utilizarea software-ului special TIC decât a hardware-ului pentru predare și învățare în clasă. Tipurile de software pe care aproape toate țările le promovează includ software-ul tutorial; aplicațiile generale de birou, cum ar fi programele pentru procesarea de text și calcul tabelar; aplicațiile multimedia; jocurile digitale pentru învățământ; software-ul de comunicare, precum e-mail-ul, chat-ul sau forumurile de discuții și resursele digitale, de exemplu, enciclopediile și dicționarele.

În majoritatea țărilor în care diferitele tipuri de programe sunt recomandate sau propuse pentru utilizare în clasă, este oferit și sprijinul pentru punerea în aplicare. În Belgia, Spania, Slovacia și Regatul Unit (Scoția), cu toate că nu există recomandări sau sugestii oficiale cu privire la această chestiune, sprijinul este pus la dispoziție școlilor și profesorilor.

Politicile naționale pentru TIC în învățământ există în toate țările europene și de obicei acoperă întregul proces de învățare. Toate țările europene au strategii naționale pentru încurajarea utilizării TIC în domenii diferite, inclusiv o strategie specifică dedicată educației. în multe cazuri, aceste strategii au ca scop de a oferi competențele TIC necesare pentru elevi (în special competențele de alfabetizare), precum și de a oferi instruire în domeniul TIC pentru profesori. O altă caracteristică definitorie este furnizarea de tehnologie și infrastructură modernă în școli. Grupurile țintă pentru aceste măsuri în toate țările sunt profesorii/formatorii, iar activitățile se concentrează pe învățământul primar și secundar.

E-incluziunea este un alt domeniu relevant în care este oferită din ce în ce mai multă formare specifică.

Aproape toate țările monitorizează central progresul spre atingerea obiectivelor strategice naționale în domeniul TIC.

Dezvoltarea politicii și a strategiei se face în principal la nivel administrativ central, în timp ce punerea în aplicare implică un număr de organisme semnificativ mai mare, inclusiv administrațiile locale și școlile.

Aproape toate țările finanțează public activitățile TIC din domeniul educației; în aproximativ jumătate din țările europene această finanțare este completată prin contribuții private.

Mulți profesori dobândesc cunoștințele și abilitățile TIC în timpul programelor educaționale de formare inițială. În plus față de profesorii specializați în domeniul TIC, este important ca profesorii tuturor disciplinelor să aibă cunoștințe și abilități pentru a integra TIC în activitatea lor de predare de zi cu zi. În conformitate cu o înștiințare referitoare la politicile privind TIC pentru învățare, inovație și creativitate întocmită de Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective (Institute for Prospective Technological Studies), TIC poate, de fapt, să îmbunătățească eficiența învățării și a rezultatelor învățării, dar rezultatele depind de abordările utilizate. Prin urmare, este esențial ca formarea inițială a cadrelor didactice să ofere acestora cunoștințe despre abordările noi și inovatoare, precum și să-i încurajeze să experimenteze tehnologiile digitale și media și să reflecteze cu privire la impactul pe care practicile lor de predare îl pot avea.

O analiză a reglementărilor privind formarea inițială a cadrelor didactice în întreaga Europă arată că TIC este inclusă în studiile lor de bază, în peste jumătate din țări. Cu toate acestea, implementarea poate varia în practică la unele instituții de învățământ superior. Celelalte țări raportează că există autonomie instituțională în acest domeniu; cu alte cuvinte, instituțiile sunt libere să decidă dacă să includă TIC în formarea inițială a profesorilor sau nu.

Finanțarea este publică, dar diferite niveluri administrative sunt implicate în distribuția sa. Ca și pentru responsabilitatea pentru formularea politicilor și a coordonării strategiei responsabilitatea pentru furnizarea finanțării pentru livrarea strategiei TIC în educație revine autorităților publice la nivelurile centrale și regionale/locale. În majoritatea țărilor, ambele niveluri au o responsabilitate comună.

În timp ce implementarea, în cele mai multe cazuri implică instituțiile de învățământ, în Belgia (comunitatea franceză), Estonia, Italia, Slovenia, Regatul Unit (Anglia și Țara Galilor) și Norvegia, instituțiile de învățământ sunt, de asemenea, implicate în finanțarea măsurilor pentru punerea în aplicare a strategiei TIC în educație alături de administrațiile centrale și regionale/locale. Deasemenea, în Italia, organizațiile societății civile sunt implicate.

Monitorizarea strategiilor centrale TIC este larg răspândită, dar formele și calendarul variază. Numai șapte țări europene nu dispun de mecanisme centrale specifice de monitorizare pentru evaluarea strategiilor lor naționale în domeniul TIC. În unele țări, implementarea și evaluarea au loc la nivel local și nu se efectuează o monitorizare la nivel național. Acolo unde au fost raportate mecanisme centrale de monitorizare, acestea iau diferite forme, sunt efectuate de către diferite organisme și includ diferite grade de detaliere. Belgia (comunitatea flamandă), Spania și Polonia au dezvoltat indicatori privind infrastructura și societatea informațională, în scopul de a măsura progresul în implementarea strategiei în domeniul TIC.

În Norvegia, o agenție executivă a Ministerului Educației, Centrul pentru TIC în educație, monitorizează implementarea strategiei TIC, în timp ce în Republica Cehă inspectoratul școlar efectuează evaluări anuale. Ungaria și Slovacia evaluează în contextul proiectelor finanțate de UE (Phare, ESF), în timp ce Italia implică parteneri în evaluarea proiectelor sprijinite extern. Germania, Estonia, Franța, Letonia și Portugalia au rapoarte periodice privind activitățile și proiectele. Cu toate acestea, în Suedia, evaluările sunt efectuate doar în cazul în care planurile de acțiune se apropie de finalizare.

Franța, Lituania și Polonia au instituții dedicate pentru a monitoriza implementarea strategiei în domeniul TIC. Aceste instituții, cu toate acestea, se concentrează mai mult pe strategiile TIC generale și/sau broadband, mai degrabă decât pe aspectele educaționale.

Pentru a asigura disponibilitatea infrastructurii TIC este utilizată o combinație de obiective și indicatori naționali. Toate unitățile de învățământ trebuie să aibă acces la rețele, echipamente și software corespunzătoare, în scopul de a promova TIC la toate disciplinele și pentru toți elevii. Această infrastructură trebuie să fie eficientă, disponibilă pentru utilizare de către toți elevii și profesorii și să nu fie limitată la domenii specifice de studiu sau discipline.

Din aceste motive, în aproape toate țările europene în care obiectivele privind disponibilitatea TIC sunt stabilite în documentele directoare la nivel central, acestea sunt însoțite de o serie de indicatori pentru a măsura progresul. În 21 dintre sistemele de învățământ, asigurarea unui “număr suficient de calculatoare per școală”, este un obiectiv-cheie pentru factorii de decizie. În majoritatea acestor țări/regiuni, acest obiectiv este utilizat în conjuncție cu un indicator pentru “numărul de elevi per calculator”. Această combinație în politicile naționale garantează nu numai un număr total rezonabil de elevi per calculator, dar, de asemenea, o distribuție echitabilă între școli.

În paralel, șaptesprezece țări includ în documentele lor directoare un obiectiv legat de stabilirea unei conexiuni în bandă largă într-o anumită proporție de școli. Acest lucru este în mod clar legat de aplicarea noilor metode de predare, cum ar fi e-Learning, utilizarea de conținut audiovizual și multimedia sau accesul la software didactic interactiv și software pentru simulare. Autoritățile din învățământ sunt foarte ambițioase în acest domeniu existând câteva țări care includ obiectivul de acoperire în bandă largă a școlilor aproape integral până în 2012-2015.

În plus, într-o treime dintre țări, existența unui website școlar este stabilit ca un indicator al disponibilității infrastructurii TIC. Diversitatea de informații postate pe asemenea website-uri variază considerabil între diferite țări, dar în toate țările, școlile furnizează pe site-urile lor informații generale, precum informațiile privind planurile pedagogice și activitățile extra-curriculare.

O gamă diversă de alți indicatori cu privire la furnizarea de echipamente TIC este utilizată de către autoritățile centrale din unele țări. Germania, Slovenia și Islanda monitorizează cantitatea de material educaționale digitale disponibile sau procentajul de tipuri diferite de software folosit în clasă.

Majoritatea țărilor europene au mecanisme de monitorizare a dezvoltării politicilor lor în domeniul TIC în învățământ. Această sarcină de colectare a informațiilor de la școli poate fi îndeplinită de către ministerul care are responsabilitate pentru învățământ sau activitatea poate fi delegată către Biroul Național de Statistică sau către o agenție specială care se ocupă de TIC în învățământ.

În unele țări, au fost dezvoltate alte forme de monitorizare folosind chestionare, fie făcute în școli (precum în Italia), fie făcute de agenții externe independente, precum în Malta, unde monitorizarea echipamentelor închiriate (laptop-uri pentru cadrele didactice și calculatoare în sălile de clasă) se face de Agenția Malteză pentru Tehnologia Informației prin rețeaua proprie.

În multe Comunități Autonome din Spania, un profesor desemnat de către școală, este numit de către autoritatea din învățământ ca fiind “Coordonator TIC”. Documentele directoare adoptate de către fiecare Comunitate autonomă definesc atribuțiile Coordonatorului TIC cum ar fi planificarea, organizarea și gestionarea resurselor media și tehnologice ale școlii, asigurând conformitatea cu standardele și recomandările, supervizând instalarea și configurarea software-ului educațional. în paralel, inspectoratele școlare ale Comunităților Autonome evaluează Planul de Lucru al coordonatorului în domeniul TIC, ca parte a planului școlar anual pentru a se asigura că este conform cu standardele și recomandările.

Responsabilitatea pentru actualizarea echipamentelor TIC este împărțită între școli și autoritățile din învățământ. În majoritatea țărilor europene, actualizarea echipamentelor informatice și achiziționarea de software educațional este o responsabilitate delegată școlilor. Cu toate acestea, în multe țări, autoritățile centrale sau locale din domeniul învățământului pot furniza, de asemenea, resurse suplimentare.

În aproape toate țările, aceeași autoritate este responsabilă atât pentru actualizarea hardware, cât și software. Cu toate acestea, în Austria, distribuirea de software educațional este gestionată la nivel central, iar responsabilitatea pentru reînnoirea echipamentelor TIC este împărțită între școli și autoritățile locale. În Grecia, Cipru, Malta și Liechtenstein, toate calculatoarele din școală și softwareul aferent sunt gestionate la nivel central, dar școlile pot integra și alte resurse tehnologice în procesul de învățare.

În cele din urmă, în Italia, Olanda și Suedia, nu există proceduri specifice definite la nivel central, iar școlile au autonomia de a-și dezvolta propriile politici în domeniul TIC.

Școlile sunt, în general, responsabile pentru întreținerea tehnică a echipamentelor TIC existente și ele depind, de obicei, de propriile resurse pentru a face acest lucru. Cu toate acestea, în șaptesprezece țări, autoritățile centrale sau locale din domeniul învățământului oferă acces unor contractanți externi certificați pe care școlile îi pot folosi pentru furnizarea acestor servicii. În Bulgaria, Estonia, Irlanda, Spania, Lituania, Austria și Slovenia, școlile folosesc propriile bugete pentru a întreține calculatoarele și rețelele școlare și apelează la contractantul desemnat central sau, în unele cazuri, aleg un contractant extern, în funcție de nevoile lor.

TIC este recomandat pentru evaluarea competențelor, dar documentele directoare rareori arată modul în care trebuie aplicat. Pentru a realiza potențialul TIC, acesta ar trebui să fie utilizat în clasă nu numai ca un instrument de învățare, dar, de asemenea, ca un mijloc de evaluare.

A fost luată în considerare utilizarea a trei abordări pentru evaluarea elevilor care beneficiază de TIC sau se bazeză cu adevărat pe TIC: auto-evaluarea care poate profita de TIC din moment ce elevilor le este furnizat un feedback imediat privind performanța lor și informațiile pot fi afișate; evaluarea rezultatelor învățării, care poate include alfabetizarea digitală, de către profesor (sau alți elevi); și de e- Portofoliu care este un mecanism de evaluare cu adevărat bazat pe TIC, ce facilitează colectarea de probe ale realizărilor elevilor.

Puține țări au implementat deja e-portofoliile ca metodă de abordare a evaluării, dar o serie de țări intenționează să le utilizeze sau se află în fază pilot.

Foarte puține țări recomandă la nivel central utilizarea TIC în evaluarea elevului în învățământul obligatoriu, dar în cazul în care o fac, recomandă mai ales testarea generală a elevului pe ecran și/sau interactivă.

În general, competențele în domeniul TIC sunt evaluate în Europa. În țările în care aceasta se face, testele practice și teoretice sunt adesea folosite împreună. Evaluarea este mult mai răspândită în învățământul secundar.

Realizarea obiectivelor pe baza European Computer Driving Licence (ECDL) este utilizată într-un număr de țări pentru a evalua și certifica abilitățile elevilor în domeniul TIC. Cu toate acestea, recomandările naționale privind utilizarea ECDL variază și, de asemenea, și forma actuală a certificatelor acordate elevilor.

Tehnologia informației joacă un rol central în cooperarea dintre școli și comunitate și în implicarea părinților în procesul de învățare. Noile metode de comunicare dintre școli și părinți reprezintă un element important al managementului școlar de zi cu zi. În multe școli este de multe ori disponibil un buletin informativ electronic la care părinții se pot abona, sau, în unele cazuri, unde pot chiar să scrie. În cele din urmă, informațiile administrative cum ar fi scrisorile circulare sau anunțurile de la minister sunt, de asemenea, disponibile online și la dispoziția părinților.

În multe școli, TIC nu se limitează numai la comunicarea de informații de zi cu zi, dar, de asemenea, este utilizat pentru consolidarea angajamentului familiei și încurajarea învățării în afara sălii de clasă.

Activitățile extracurriculare sunt promovate pe scară largă utilizând tehnologia informației, transformând școala într-un mediu de învățare care se extinde dincolo de sala de clasă.

Metodologii de elaborare și realizare a politicilor TIC în învățământ

A avea o viziune bună, corectă este doar primul pas realizat spre a obține ceea ce se dorește, dar este important a elabora un plan care ar duce la atingerea strategiilor înaintate.

Pe parcursul ultimilor 50 ani, diferite țări, printre care Singapur, Republica Coreea și Finlanda, au realizat un salt semnificativ în sfera economică și socială, deținând azi titlul de lideri. Alte țări, doar tind spre a obține astfel de rezultate. Factorii importanți ce au dus la progresul economic și social în aceste țări au fost investițiile mari în transformarea învățământului. De-a lungul anilor au fost implementate politici și programe, îndreptate spre creșterea calității dezvoltării profesionale a cadrelor didactice, actualizarea programelor de învățământ, creșterea calității evaluării și orientarea ei spre susținerea învățării, și, de asemenea, corespunderea celor studiate cu necesitățile reale. Toate aceste schimbări contribuind la pregătirea elevilor pentru societatea sec. XXI.

Tehnologiile Informaționale și Comunicaționale au jucat un rol important în transformările din educație în aceste țări. Totodată, utilizarea TIC în școli a permis implementarea noilor metodologii în predare-învățare, noilor tehnici de evaluare, și desigur, noilor metode de organizare a cursurilor, a instituțiilor, în general.

Un efort mare în elaborarea unei metodologii eficiente de elaborare a politicilor TIC, în scopul susținerii transformărilor din învățământ, a depus Compania Intel, implicând în cercetare mai mulți experți internaționali (Robert Kozma, doctor în știițe, consultant, SUA; Andrea Carpati, Universitatea din Budapest ”Roland Eotvosa”, Ungaria; Brius Dicson, consultant, Australia, etc.) .

Inovațiile, bazate pe TIC, pot avea loc în auditoriu chiar dacă la nivel de stat nu se realizează politici TIC în sfera educației. Se cunosc multe exemple, când un cadru didactic cointeresat, calificat, utiliza TIC pentru a atrage elevii la activități de cercetare, lucru în grup, căutare și prelucrare de informații, elaborare diverselor produse digitale, chiar și în lipsa unor politici TIC în învățământ. Aceste exemple, bazate pe experiența și competența cadrelor didactice, formează politica TIC în învățământ.

Politicile TIC din învățământ, prin transformările ce implică, pot influența sfera socială și dezvoltarea economică a țării, precum, creșterea rolului instituțiilor de învățământ, susținerea egalității de gen, pregătirea specialiștilor calificați, crearea de noi locuri de muncă, contribuirea la dezvoltarea noilor tehnologii, elaborarea conținuturilor educaționale și dezvoltarea sectoarelor din economie, legate de e-educație.

Și totuși, nu orice politică, care la început pare bună, reușește cu succes. Ceea ce pare de perspectivă pe hârtie, uneori poate arăta altfel în realitate. Cauza ar putea fi insuficienta informare a administrației instituțiilor de învățământ și a cadrelor didactice cu misiunea politicilor din educație, lipsa resurselor pentru implementarea politicilor TIC sau rezistența către schimbările pe care le aduce.

De aceea este important a elabora un plan de implementare a strategiilor bine gândit.

Compania Intel a elaborat un instrumentariu cu privire la elaborarea unui plan eficient de implementare a politicilor TIC în învățământ. Sunt identificate 4 etape:

Viziunea

Elaborarea planului strategic

Realizarea inițiativelor

Evaluarea rezultatelor obținute și revizuirea planului

Fig. 1.1 Procesul de elaborare și dezvoltare a politicilor TIC în învățământ [31, p. 6]

Capitolul II. IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DIN REPUBLICA MOLDOVA

Analiza situației actuale din Republica Moldova privind TIC în învățământul preunivesitar

Dotarea școlilor cu calculatoare

Nivelul de informatizare a sistemului educațional este determinat, în primul rând, de dotarea instituțiilor de învățământ cu computere și acces la internet.

Pozitiv este faptul că toate laboratoarele de informatică sunt conectate la Internet, incontestabilă fiind importanța accesului la Internet în instruirea viitoarei generații și oferirea unei educații calitative.

Principalul indicator care reflectă gradul de pregătire a sistemului educațional pentru edificarea societății informaționale este numărul de elevi ce revin la un computer.

În Republica Moldova, familiarizarea elevilor cu TIC este limitată de rata scăzută de acoperire cu calculatoare și de utilizarea lor târzie. În anul de studii 2012-2013, în sistemul educațional existau circa 25701 computere. Avem nu doar o rată scăzută de acoperire cu calculatoare: 20 elevi/ studenți la un calculator în comparație cu maximum 3 copii la un calculator în UE, dar și o uzură ânaltă, jumătate din calculatoare fiind depășite moral. Aproximativ 40% dintre acestea sunt de generație veche. Mai mult, elevii sunt familiarizați cu TIC prin intermediul disciplinei școlare Informatica, care este predată obligatoriu âncepând cu clasa a VII-a. Totuși, în majoritatea covârșitoare a statelor membre UE, predarea TIC sub o formă sau alta începe din ciclul primar.

Conform sondajului realizat (Anexa 1), un procent de 66,99% profesorii afirmă că există computere disponibile pentru elevi, însă doar 26,86% din cadrele didactice declară că școala asigură computere pentru activitatea lor. Cadrele didactice găsesc probabil modalități complementare pentru nevoia de utilizare a computerului, mai ales că pregătirea lecțiilor (proiectarea didactică, actualizarea conținuturilor predării) se desfășoară preponderent acasă. Acest fapr este confirmat de faptul că 63,82% dintre ei folosesc calculatoarele în cadrul procesului de predare-învățare.

Tabelul 2.1. Dotarea școlilor cu computere

Fig. 2.1 Prezentarea grafică a distribuției răspunsurilor cadrelor didactice la itemul „Școala dvs. asigură calculatoare?”

În linii mari totuși, activitatea didactică a fiecărui profesor se desfășoară cu intercalarea unor ore în care se utilizează instrumente TIC (87,03%).

Fig. 2.2 Gradul de utilizare a TIC în învățământ

Situația cea mai frecvent întâlnită (peste jumătate dintre situațiile de utilizare a TIC) este situația folosirii computerului sau laptopului de către mai mulți elevi în sala de clasă (93,26%). De asemenea, folosirea de către mai mulți elevi a computerelor din laboratorul de informatică existent în toate școlile de la noi (37,08%).

Fig. 2.3 Modele de utilizare a computerelor pentru activități didactice

Folosirea individuală de către elevi a propriului laptop este o situație încă greu de realizat în condițiile socio‐economice din Moldova. Cu toate acestea, peste 83,33% consideră necesar faptul de a asigura un laptop pentru fiecare elev (1:1 computing), cunoscute fiind calitățile acestuia: facilitatea utilizării, portabilitate, oferirea posibilității de personalizare a spațiului de lucru etc. Dotarea insuficientă cu echipamente este una din realitățile școlii noastre, de aceea putem vorbi cu un oarecare scepticism despre instruire eficientă în contextul secolului XXI.

Dificultăți în utilizarea TIC în activitatea didactică

Unul din punctele nevralgice ale folosirii TIC în țara noastră este confirmat și cu ocazia acestui studiu. Furnizarea softului educațional sunt nesatisfăcătoare pentru 21,45% dintre cadrele didactice, fie pentru că inițiativele de dotare cu soft educațional sunt încă insuficiente, fie pentru că apar dificultăți asociate achiziționării și distribuirii lui (36,33%), legate de problema costurilor. În plus, personalizarea de către profesor a softului este considerată (încă) un demers extrem de complex și dificil de realizat.

Cauzele în ordinea importanței relevă probleme externe/interne, de ordin tehnic sau financiar. Deși în ultimii ani s‐au făcut eforturi considerabile în a introduce TIC în strategiile de predare‐învățare, problemele sunt departe de a se fi soluționat, dată fiind varietatea factorilor care le influențează, de la asigurarea bazei materiale și până la dimensiunea formativă a pregătirii specifice a cadrelor didactice.

Tabelul 2.2. Factori frenatori în utilizarea TIC în activitatea didactică

Fig. 2.4 Dificultăți în utilizarea TIC în activitatea didactică

Discipline avantajate de utilizarea TIC

În opinia cadrelor didactice chestionate, discipinele școlare care beneficiază în cea mai mare măsură de „virtuțile” informatizării sunt:

Geografie (57,45%)

Istorie (56,03%)

Limba străină (55,56%)

Limba maternă (46,53%)

Științele (fizică, chimie sau biologie), indicate de 41,57% dintre respondenți;

Se poate observa că disciplinele enumerate folosesc oportunitățile de vizualizare, de organizare grafică, de reprezentare oferite de noua tehnologie. Calculatorul permite modelarea unor fenomene ce au loc în condiții dificil de realizat. Calculatorul poate simula eficient experimente, fără a se substitui lucrărilor de laborator, contribuind la o mai bună înțelegere a realității înconjurătoare. Din rândul disciplinelor pentru care utilitatea suportului tehnologic nu este confirmată pe deplin, respondenții au ales în cea mai mare măsură, după cum era de așteptat, educația fizică (în procent de 40,58% considerând că TIC sunt complet ineficiente).

Tabelul 2.3. Distribuția procentuală a răspunsurilor cadrelor didactice

per variantă de răspuns la itemul privind eficiența calculatoarelor

pentru pregătirea elevilor în activități la diferite discipline

Impactul TIC în procesul didactic

Impactul utilizării TIC în procesul de educație a constituit obiectul mai multor studii evaluative, relevarea impactului pozitiv fiind de domeniul evidenței. Analiza rezultatelor (a procentelor pe varianta de răspuns) indică faptul că:

Calculatoarele la clasă facilitează activitatea de predare (80,33%);

Calculatoarele la clasă îmi permit să-mi adaptez mai bine lecțiile pentru fiecare elev în mod individual (63,46%)

Calculatoarele sunt în mod deosebit utile pentru adaptarea activităților de învățare pentru elevii cu cerințe speciale sau dificultăți de învățare (54,55%);

Tehnologia la clasă nu a avut niciun impact asupra activității mele de predare (media 28,95).

Interesantă pare această poziție pe care se plasează afirmația conform căreia „Tehnologia la clasă nu a avut niciun impact asupra activității mele de predare”. O posibilă explicație poate fi faptul că adeseori, cadrele didactice consideră că factorul personal este cel responsabil de maniera și stilul de predare folosit, și nu tehnologia în sensul ei procedural, puternic tehnicizat.

Tabelul 2.4. Impactul utilizării TIC în activitatea instructiv‐educativă

Impactul TIC asupra elevilor

În continuare s‐a urmărit evidențierea impactului folosirii TIC asupra profesorilor și elevilor lor. Modificările la nivelul comportamentelor intelectuale, emoționale, sociale ale elevilor sunt traduse și concretizate în aspecte precum:

creșterea interesului de a învăța;

creșterea frecvenței la ore;

obținerea unei mai bune concentrări;

stimularea lucrului în echipă;

îmbunătățirea rezultatelor școlare;

dezvoltarea competenței de comunicare;

optimizarea managementului proiectelor;

dezvoltarea capacității de rezolvare a problemelor.

Registrul atitudinal este remarcat de către respondenți a fi vizibil modificat în sensul pozitivării lui.

Tabelul 2.5 Impactul utilizării TIC, la nivelul elevilor

Utilitatea TIC din perpectiva pregătirii și inserției profesionale a tânărului absolvent este de domeniul evidenței pentru 87,03% din respondenți. Competența tehnologică este o competență primară în exercitarea majorității profesiilor. Există însă și acest caz al unui procent de 12,97% care neagă prioritatea TIC pentru profesionalizare, în general.

Fig. 2.5 Impactul TIC asupra elevilor

Impactul TIC asupra cadrelor didactice

În ceea ce privește percepția cadrelor didactice asupra propriului nivel de eficiență în utilizarea TIC, peste jumătate (61,00%) se declară încrezători în nivelul competenței informatice. Un procent de 30,50% se erijează în rolul de îndrumători în utilizarea computerului, recunoscut fiind faptul că elevii sunt cunoscători ai tehnologiei de la o vârstă fragedă.

Tabelul 2.6. Distribuția procentuală a răspunsurilor cadrelor didactice

la itemul privind propriul nivel de eficiență în utilizarea TIC

Fig. 2.6 Nivelul de utilizare a TIC al cadrelor didactice, comparativ cu proprii elevi

Direcții de ameliorare și de dezvoltare

În ceea ce privește responsabilitatea pentru furnizarea pentru școli a unei baze informatice adecvate, guvernului i se atribuie primul loc și, în fapt, i se pretinde mai mult: „Guvernul ar trebui să facă mai multe” (în procent de 84,17%). Un alt agent ce poate iniția schimbarea cel puțin în privința acestui aspect este chiar școală (5,41%), cunoscute fiind multiplele demersuri descentralizate ale școlii în a se gestiona.

Tabelul 2.7. Responsabilitatea pentru asigurarea echipamentelor IT în școli.

Fig. 2.7 Responsabilitatea pentru asigurarea echipamentelor IT în școli

Accesul la soft-urile educaționale

După cum și s-a văzut, metodele și dispozitivele interactive TIC nu sunt utilizate la scară largă în predarea disciplinelor. Doar 4052 de computere sunt utilizate în scopuri didactice. Pentru a integra TIC mai profund în procesul de studii, circa 140 de școli au fost dotate cu softuri specializate pentru disciplinele de bază, însă acestea sunt utilizate în proporție diferită din cauza motivației scăzute și a instruirii insuficiente a cadrelor didactice în domeniu.

Din totalul de 1400 de cadre didactice care predau Informatica în învățământul general, 50% au studii în domeniul științelor reale și doar 36% au studii nemijlocit în domeniul predării informaticii. Majoritatea cadrelor didactice nu participă la activități de formare continuă și deseori nu au acces la curriculumul adaptat în domeniul informaticii.

Curriculumul pentru clasele VII-IX nu corespunde rigorilor europene. Gradul de dificultate a materiei predate nediscriminatoriu este cu mult peste cerințele specificate atât de către UNESCO, cât și de Boardul Școlilor Europene.

Comunicarea la nivel de management școlar este dominată de metode clasice – adunări, scrisori pe suport de hârtie etc. Utilizarea TIC în managementul instituțiilor școlare ar permite eficientizarea timpului și micșorarea cheltuielilor. Totodată, ar permite transparentizarea procesului educațional și disciplinarea profesorilor prin crearea registrelor electronice, dezvoltarea și plasarea conținuturilor digitale și a temelor pentru acasă în format electronic pentru vizualizarea de către elevi și părinți, ar servi în comunitate drept exemplu pentru utilizarea eficientă a resurselor TIC.

Dotarea instituțiilor de învățământ s-a efectuat în mai multe etape:

A fost instalată o platform AeL, gratuit, la Liceul Teoretic Călărași în anul 2006;

Au fost procurate 61 de licențe în anul 2007.

donația de către Compania SIVECO a 20 de licențe în anul 2010;

Fiecare Pachet AeL includea:

platforma Managementul clasei, care se instalează pe calculatorul cadrului didactic;

circa 750 obiecte de învățare (elemente de lecție), din care cadrul didactic trebuie să asambleze lecții concrete.

În scopul analizei impactului implementării softului AeL în 67 din cele 82 de instituții de învățământ a fost administrat un chestionar electronic (Anexa 2). Chestionarul a fost completat de către conducerea instituției de învățământ sau, la indicația acesteia, de către coordonatorul TIC din școală.

Instituțiile incluse în studiu dispun de 82 de licențe, majoritatea din ele fiind procurate în anul de studii 2007/08.

Tabelul 2.8. Numărul de licențe AeL procurate

Numărul de cabinete a crescut odată cu creșterea numărului de licențe, însă în ultimii doi ani acest număr este în scădere. Cauza acestei scăderi constă în (a) plecarea cadrelor care pot menține acest soft și (b) uzarea tehnicii de calcul din instituțiile în cauză.

Tabelul 2.9 Numărul de cabinete pe calculatoarele din care rulează softul AeL

O tendință similară se atestă și în cazul numărului de calculatoare pe care rulează AeL.

Tabelul 2.10 Numărul de calculatoarele pe care rulează softul AeL

Numărul de cadre didactice ce au urmat cursuri de instruire AeL înregistrează o scădere semnificativă, directorii raportând în primul rând pleacă din școli specialiștii care se pricep în tehnologia informației și comunicațiilor.

Tabelul 2.11 Numărul de cadre didactice ce au urmat cursuri

de instruire în utilizarea softului AeL

O tendință similară se atestă și în cazul numărului de cadre didactice ce utilizează softul AeL, cota acestora variind în intervalul 2% … 3% din numărul total de cadre didactice din școli.

Tabelul 2.12 Numărul de cadre didactice ce utilizează softul AeL

Cu regret, numărul claselor în care se predau disciplinele școlare pentru care a fost procurat softul AeL scade. Această scădere nu este provocată de scăderea propriu-zisă a numărului de elevi și clase în general, ântrucât scade și ponderea claselor AeL în numărul total de clase.

Tabelul 2.13 Numărul și ponderea claselor în care se predau disciplinele

școlare pentru care a fost procurat softul AeL

Totodată menționăm faptul, că ponderea orelor care se predau cu utilizarea softului AeL se menține la un nivel relativ stabil, de circa 8,3% din numărul total de ore la disciplinele pentru care a fost procurat softul în cauză.

Tabelul 2.14 Numărul și ponderea orelor în cadrul cărora

au avut activități didactice cu utilizarea softului AeL

În schimb se atestă o creștere semnificativă a numărului de elevi, care au participat la orele în cadrul cărora au avut activități didactice cu utilizarea softului AeL, de la 19.2% în anul de studii 2005/06, până la 34,0% în anul de studii 2012/2013.

Tabelul 2.15 Numărul și ponderea elevilor ce au participat la orele în cadrul cărora

au avut activități didactice cu utilizarea softului AeL

Din analiza chestionarelor rezultă următoarele efecte benefice ale implementării softului AeL la nivelul unității școlare.

Tabelul 2.16 Efectele benefice
ale implementării softului AeL la nivelul unității școlare

Se observă, că efectele principale țin de creșterea motivației pentru învățare, âmbunătățirea evaluării și creșterea eficacității învățării.

Principalele probleme identificate la nivelul unităților școlare sunt necorespunderea curriculumul școlar, faptul că softul este greoi pentru utilizare și problemele de ordin tehnic.

Accentuăm faptul că cadrele didactice așteaptă lecții gata făcute, nefiind în stare să asambleze astfel de lecții din unitățile de învățare oferite de AeL.

Era necesar de făcut update la sistemul respectiv.

Tabelul 2.17 Problemele softului AeL
dificil de rezolvat la nivelul unității școlare

În scopul îmbunătățirii situației, instituțiile incluse în studiu au înaintat propunerile din tabelul de mai jos.

Tabelul 2.18 Propuneri pentru rezolvarea unor probleme

ale softului AeL cu care se confruntă profesorii

Se observă, că impedimentele care mai există în implementarea softului țin mai mult de formarea continuă a cadrelor didactice, de modernizarea și simplificarea softului în cauză.

„Racordarea” la Curriculumul național foarte multe cadre didactice o înțeleg ca o corespundere 1:1 a softului utilizat la manualul școlar tipărit.

Concluzii cu privire la utilizarea softului AeL:

Ponderea elevilor care participă în activitățile didactice asistate de AeL este în creștere.

Extinderea utilizării softului AeL este împiedicată de numărul mic și performanțele tehnice slabe ale calculatoarelor din școli.

Cadrele didactice nu sunt gata să “asambleze” lecțiile din unitățile de învățare oferite de AeL, fapt ce impune extinderea formării profesionale continue.

Politicile TIC în educație din Republica Moldova

Politica educațională privind introducerea tehnologiilor informaționale în sistemul de învățământ cu orientarea spre elev și pregătirea cadrelor didactice capabile de a aplica eficient TIC în procesul de predare este o prioritate pe agenda zilei Guvernului. Republica Moldova are deja anumite realizări la acest capitol, însă trebuie să se determine care ar fi cea mai potrivită cale de dezvoltare ulterioară, reieșind din contextul național.

În ultimii ani, Guvernul Moldovei a recunoscut tehnologia informației și comunicațiile (TIC) drept un domeniu prioritar pentru viitorul țării, catalizator pentru dezvoltarea economică și socială. În anul 2012 Moldova a adoptat Strategia de dezvoltare națională – Moldova 2020 care pune la baza dezvoltării creșterea economică calitativă ca mijloc de reducere a sărăciei, contribuind la edificarea unui stat prosper cu nivel înalt de viață al cetățenilor. Implementarea eficientă a celor șapte priorități stabilite în Strategia Moldova 2020 poate fi realizată cu succes doar prin utilizarea inteligentă a tehnologiei informației.

Conform noii Strategii „Educația 2020”, Direcția Strategică 6: Integrarea eficientă a TIC în educație spune:

Politicile în educație trebuie să susțină pregătirea tinerilor pentru participarea activă la construcția și dezvoltarea unei societăți a cunoașterii, care să constituie motorul de dezvoltare socioeconomică a societății competitive la nivel global. Tehnologiile informaționale și comunicaționale au permis dezvoltarea unei palete largi de instrumente de educație și formare profesională, astfel încât utilizarea TIC în educație a devenit o trăsătură comună a țărilor dezvoltate, cu economii puternice. Analiza situației în care se găsește Republica Moldova în prezent a arătat că familiarizarea elevilor cu TIC este limitată de rata scăzută de acoperire cu calculatoare și de utilizarea lor târzie. Aplicarea limitată a metodelor și dispozitivelor interactive TIC în scopuri didactice și de management nu permite atingerea obiectivelor de calitate, incluziune și eficiență, care îi vor pregăti pe tineri pentru cerințele pieței muncii și pentru o viață socioeconomică satisfăcătoare. În scopul integrării eficiente a TIC în educație, au fost prevăzute acțiuni prioritare, subordonate obiectivelor specifice descrise în continuare.

Obiectiv specific 6.1. Sporirea accesului la educație de calitate prin dotarea instituțiilor de învățământ cu echipamente moderne, utile procesului de studii.

Acțiuni prioritare:

6.1.1. Pilotarea proiectului „Un calculator pentru fiecare elev” în 15 școli, începând din 2013 (3 ani).

6.1.2. Elaborarea unui plan pe termen mediu de dotare a instituțiilor de învățământ cu calculatoare, acces la internet și infrastructura necesară implementării cu succes a tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor în procesul educațional.

6.1.3. Asigurarea accesului la educație de calitate pentru elevii din școlile mici care nu pot fi ânchise prin implementarea modelelor de învățământ la distanță.

6.1.4. Facilitarea creării rețelelor de comunicare și de schimb de bune practici între cadrele didactice.

Obiectiv specific 6.2. Dezvoltarea competențelor digitale prin elaborarea și aplicarea conținuturilor educaționale digitale în procesul educațional.

Acțiuni prioritare:

6.2.1. Elaborarea și implementarea programelor de instruire și motivare a profesorilor pentru utilizarea TIC în educație, inclusiv pentru crearea și publicarea propriilor conținuturi digitale.

6.2.2. Diversificarea ofertei cursurilor opționale în învățământul primar și general prin introducerea cursurilor care utilizează sau promovează tehnologiile informaționale.

6.2.3. Elaborarea standardelor pentru manuale digitale și aplicarea lor la licitațiile de manuale.

6.2.4. Crearea unei platforme educaționale unice care să cumuleze conținuturile educaționale digitale din Moldova și care să poată fi accesată de elevi, profesori și părinți.

6.2.5. Promovarea utilizării conținuturilor educaționale digitale existente (de ex., Școala Discovery, Khan Academy ș. a.).

6.2.6. Sporirea calității învățământului universitar prin promovarea integrării cursurilor online (Massive Open Online Courses – MOOC) în curricula universitare.

Obiectiv specific 6.3. Creșterea eficacității și eficientizarea managementului școlar la nivel de sistem, școală și clasă prin intermediul tehnologiilor informaționale.

Acțiuni prioritare:

6.3.1. Implementarea unui Sistem Informațional de Management Educațional, care va cuprinde registrul școlilor, elevilor și al profesorilor, pe baza recensământului școlar, și asigurarea colectării regulate și corecte a datelor din școli.

6.3.2. Îmbunătățirea managementului școlar prin suplimentarea instruii echipei de conducere cu softuri de management al școlii (contabilitate, planificare bugetară etc.).

6.3.3. Sporirea calității procesului de predare-învățare, a evidenței performanței elevilor și a comunicării între elev, profesori și părinți prin introducerea treptată în școli a softurilor de management al clasei.

Implementarea cu succes a prezentei Strategii presupune un angajament politic ferm, o dirijare eficientă și vizibilă, asigurarea cu resursele necesare, un management și o planificare bună, un sistem eficient de monitorizare și evaluare la fiecare nivel, precum și personal competent. Sunt indispensabile participarea și suportul partenerilor sociali, a organizațiilor neguvernamentale, a asociațiilor interesate și a grupurilor comunitare. Un rol semnificativ revine cooperării cu structurile internaționale atât din perspectiva asistenței tehnice, cât și în vederea atragerii investițiilor partenerilor de dezvoltare.

Elaborarea unui plan de acțiuni de implementare a politicilor TIC în învățământ pentru Republica Moldova

Realizarea obiectivelor de politică TIC în educație, solicită o direcție strategică pe termen lung care va oferi un cadru de priorități și acțiuni care urmează să fie puse în aplicare pe o perioadă de timp. Aceste obiective prevăzute în strategia de implementare servesc pentru a ghida pe termen mediu Procesul de integrare a TIC și de identificare a obiectivelor naționale, inițiative și alocarea resurselor.

După cum s-a vorbit mai sus, în Republica Moldova prima etapă a fost realizată prin elaborarea strategiei ”Educația 2020” și definirea viziunii cu privire la TIC este reflecat în Strategia nr. 6.

În India, viziunea dezvoltării sistemului de învățământ este legată de obiectivele statului cu privire la dezvoltarea economică: până în 2020, unde este prevăzut că, 44 % din Pib-ul național vor fi asigurate din veniturile sectorului agricol, 21% din sectorul producătorilor și 35% din sfera de deservire.

În Finlanda, viziunea de dezvoltate a țării indică că către anul 2015 Finlanda va deveni recunoscută internațional ca o societate competitivă și umanitară cu o sferă de deservire largă, bazată pe competențe. în condițiile creșterii concurenței globale, ea va rămâne una de succes în crearea condițiilor pentru o viață de nivel înalt prin dezvoltarea competențelor și a creativității, precum și implementarea reformelor importante în modelele de organizare și conducere.

Cu o viziune puternică și voință, investițiile în dezvoltarea societății informaționale au adus la un șir de rezultate bune, datorită cărora Finlanda s-a transformat dintr-un producător și consumator de TIC într-un lider mondial.

Sectorul social și sectorul de bussines din Finlanda stau în rândul liderilor mondiali în utilizarea TIC și implementarea noilor posibilități pentru bussines, dezvoltând societatea informațională.

Societatea informațională a Finlandei se bazează pe o dezvoltare balansată a societății sociale și informaționale, coordonată, cu o structură sigură și accesibilă societății informaționale, cu o încredere deplină în cei implicați. Societatea informațională este una flexibilă și orientată către tilizator în orice situație cotidiană.

În Cili (America Latină), misiune a ministerului educației constă în asigurarea echității și calității în sistemul de învățământ, ce ar contribui la instruirea pe parcursul întregii vieți pentru fiecare și dezvoltarea țării prin intermediul creării și realizării unei politici corespunzătoare, expuse în actele legislative și normative. Misiunea Enlaces constă în ”integrarea TIC în sistemul de învățământ pentru îmbunătățirea procesului de învățământ și dezvoltarea competențelor digitale la toți elevii”.

Tot la acestă etapă sunt determinați participanții cointeresați în realizarea viziunii și rolul fiecăruia. Printre participanții cointeresați în Republica Moldova se regăsesc: Ministerul Educației, Centrul de Tehnologii Informaționale și Comunicaționale, Institutul de Științe ale Educației, Ministerul de Tehnologii Informaționale și Comunicaționale, Asociația Companiilor private în domeniul TIC, ONG-uri etc.

Analiza sistemului socio-economic permite identificarea situației actuale în instituțiile de învățământ, părțile slabe și părțile tari ale sistemului de învățământ, diferențele dintre situație existentă și cea dorită, care sunt așteptările la nivel local, național și global, asigură acesta echitatea, care ar fi obstacolele, etc.

În scopul elaborării strategiilor de implementare a acestui plan este nevoie de determinat mecanismele de influență, care ar putea ajuta/contribui la obținerea schimbărilor planificate. Inițial sunt analizate dintre părțile tari, dar, de asemenea, pot fi găsite și printr părțile slabe. Important a putea transforma părțile slabe în unele tari. Această analiză se face pentru primii 5 ani.

De exemplu, Singapore, a identificat 4 strategii, îndreptate spre pregătirea elevilor către viață în societatea cunoașterii. Această sarcină se referă nu doar la învățare, dar și la predare, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, administrația instituțiilor de învățământ și TIC:

Intensificarea procesului de intergare TIC în programele de studii, pedagogie, evaluare pentru creșterea calității instruirii și formarea competențelor necesare pentru sec. XXI;

Asigurarea unei dezvoltări profesionale diferențiate cu accent pe partea practică, precum și pe elaborarea modelelelor eficiente de utilizare TIC, care ar ajuta elevii să învețe mai bine;

Realizarea unui schimb de experiență, bune practici și inovații;

Asigurarea școlilor cu TIC.

În Finlanda, în cadrul politicii de stat cu privire la informatizare se regăsește: Utilizarea TIC în învățământ. Pentru aceasta a fost planificiată realizarea proiectului OpetusTIME. Utilizarea TIC este popularizată în toate sferele, precum și în predare-învățare.

În Hong Kong (China), în susținerea viziunii a fost elaborat un plan strategic pe 5 ani. Datorită acestei strategii, timp de 5 ani a fost creată infrastructura necesară pentru inițierea dezvoltării și implementării TIC în învățământ. Bazându-se pe părțile tari și analizând împiedimentele, următoarea strategie se referă la:

Utilizare TIC ca un mecanism de susținere și implementare a inițiativelor de reformă din învățământ;

dezvoltarea calităților de leadership la angajații din școli, care elaborează proiecte/planuri de dezvoltare a școlilor, planuri strategice de implementare TIC;

o implementare mai eficientă a TIC în programele școlare, precum și în procesul de predare-învățare;

dezvoltarea parteneriatului pentru integrarea eficientă a TIC.

În scopul realizarării inițiativelor, se recomandă formarea unei echipe de partenerii, stabilirea și mobilizarea resurselor.

Realizarea planului strategic (se recomandă a face pentru o perioadă de 5 ani) necesită coordonare și control, deseori cu implicarea partenerilor.

Pentru determinarea resurselor financiare se vor analiza participanții cointeresați, partenerii potențiali cu care se planifică a lucra.

În calitate de surse ar putea servi:

Ministerul Educației

Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor

Alte ministere

ONG-uri

finanțări din partea unor agenți economici

finanțări din surse proprii (instituțiile, familiile elevilor)

APL

grantturi și donații internaționale

Bănci

Companii TIC

etc.

Ținînd cont de experiența altor țări, precum și recomandările experților din domeniu, a fost elaborat un Plan de acțiuni de implementare a politicilor TIC în învățământ (Anexa 3).

Monitorizarea și evaluarea realizării planului de acțiuni

Monitorizarea și reexaminarea permit a urmări procesul de realizare a strategiei și, la necesitate, includerea unor modificări în procesul de realizare.

Profesorul și directorul Universității din Pennsylvania (Philadelphia, SUA), Dr. Daniel A. Wagner, a propus un model conceptual de planificare a unei evaluări analitice, bazate pe TIC. Schema conceptuală reprezintă traectoria dezvoltării inițiativelor din domeniul integrării TIC – de la realizare la efectul asupra activității elevului și profesorului, procesului educațional și absolvirea instituției de învățământ, și, în final, efectele socio-economice (în timp):

Fig. 2.8 Traectoria dezvoltării inițiativelor din domeniul integrării TIC

În dependență de timpul/durata implementării planului, efectele vor fi unele sau altele. De exemplu, după șapte luni de implementare nu putem încă măsura/vedea efectele asupra economiei sau realizările elevilor. În prima fază se recomandă a analiza gradul de realizare a planului, a ne focusa pe implicarea majorității cadrelor didactice în realizarea lui.

Atunci când proiectul devine extins pe o arie mare, pot fi așteptate rezultate legate de formarea competențelor la cadrele didactice și, respectiv, la elevi. După câțiva ani de implementare a planului, pot fi obținute rezultate de tip: număr mărit al elevilor ce absolvesc cu succes o instituție de învățământ, a celor încadrați în câmpul muncii după absolvire, etc.

Tradițional, există 3 moduri cu privire la realizarea unei evaluări analitice:

Chestionarea (selectivă) (ex. Anexa 1, 2)

Case study (analiza situațională, a exemplelor din practică)

Analiza comparativă.

O altă sursă ce poate servi ca furnizor de date, utile pentru analiză, sunt datele oficiale colectate de minister. Ele pot conține date despre contingentul de elevi, activitatea profesorilor, standardele de învățare, rezultatele evaluărilor.

În tabelul de mai jos sunt prezentate tipurile de evaluări, cazurile în care pot fi utilizate, părțile tari și slabe:

Tabelul 2.19 Selectarea tipului de evaluare

Șirul de activități cu privire la monitorizare și evaluare trebuie să fie parte a planului strategic de dezvoltare TIC. Sunt identificate 2 obiective ale monitorizării și evaluării:

Monitorizarea realizării strategiei

Evaluarea consecințelor.

Pentru realizarea acestor obiective se folosesc 3 metode:

Monitorizarea activităților de bază prin utilizarea datelor Ministerului Educației

Analiza activității cadrelor didactice și implementarea TIC

Evaluarea reușitei școlare

Un alt indicator ține de măsurarea gradului de realizare a planului și de determinare a indicatorilor cantitativi.

Concluzii generale și recomandări

TIC a devenit un motor important al vieții de zi cu zi și al activității economice. Majoritatea covârșitoare a oamenilor în Europa de astăzi utilizează un computer pentru o varietate de scopuri; pentru tânara generație în special, utilizarea unui computer este o activitate normală, de zi cu zi. Integrarea calculatoarelor în domeniul educației reflectă aceste tendințe.

Folosirea cu succes a calculatoarelor în contexte educaționale depinde nu numai de disponibilitatea lor, dar și de familiarizarea utilizatorilor cu acestea. Acest lucru este valabil și pentru accesul la Internet.

TIC trebuie să fie utilizată cu scopul de a ridica nivelul de calitate al educației care se asigură în școală. Sistemele de educație pot încorpora abordarea predării centrate pe elev care ia în considerare variațiile în stilurile de învățare și cerințele pedagogice față de elevi. TIC este importantă și prin modul în care susține cadrele didactice din perspectiva rolului lor mai larg. Este foarte important să se evalueze dacă și cum TIC este utilizat la capacitatea maximă și care este impactul TIC asupra rezultatelor proceselor de învățare în termeni dobândire de competențe.

Guvernul Republicii Moldova își propune prin politicile sale educaționale să reconstruiască sistemul educativ al țării, în concordanță cu evoluțiile europene și nevoile cetățenilor, comunităților și societății noastre.

În acest sens, Ministerul Educației s-a implicat în ultimii ani în informatizarea sistemului de învățământ și în furnizarea mijloacelor pentru utilizarea Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (TIC) în procesul didactic de la toate nivelurile de învățământ, cu accent pe sistemul educațional preuniversitar.

Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) este văzută ca un sistem de referință prin care pot fi facilitate oportunitățile de dezvoltare vizând achizițiile și performanțele cognitive ale elevilor, competențele profesionale ale cadrelor didactice, relația școală-comunitate, dezvoltarea instituțională școlară, susținerea financiară a inovației în educație și nu în ultimul rând, managementul sistemului de învățământ.

În afară de argumentele legate de legislația națională și internațională și de bunele practici existente la nivel național și internațional în domeniul integrării tehnologiei informației și comunicării în educație, putem aduce în discuție și conceptul de management al calității totale (TQM), care vizează crearea unei culturi a calității, punând accent pe îmbunătățirea continuă. În educație, TQM ia forma pregătirii multivalente a profesorilor, inclusiv în domeniul TIC, cu accent pe înnoirea vieții școlare, permanenta adaptare a ofertei educaționale la nevoile educaționale ale indivizilor și ale comunității.

De asemenea, TIC poate fi folosită ca un instrument pentru personalizarea învățării și pentru promovarea echității în educație. O măsură importantă ce merită realizată este dotarea cu computere, alte tehnologii și echipamente a școlilor cu copii cu CES. Aceasta ar reprezenta o șansă reală de încadrare în societate a acestor pături social-vulnerabile, care constituie un potențial uman nevalorificat.

Poate permite, de asemenea, copiilor spitalizați să rămână în contact cu clasa lor. Permițând utilizatorilor să învețe în ritmul lor propriu, îi încurajează, să își sporească stima de sine pe elevii mai puțin capabili.

Un sprijin esențial în încurajarea implementării TIC ar fi elaborarea unor măsuri legislative menite să încurajeze specializarea în domeniul TIC și procurarea de către profesori a computerelor. De exemplu, scutirea de impozitul pe venit cu un anumit procent, a specialiștilor în domeniul TI, oferirea creditelor fără procente profesorilor pentru procurarea calculatoarelor, etc.

Implementarea cu succes a Strategiei TIC din Republica Moldova presupune un angajament politic ferm, o dirijare eficientă și vizibilă, asigurarea cu resursele necesare, un management și o planificare bună, un sistem eficient de monitorizare și evaluare la fiecare nivel, precum și personal competent. Sunt indispensabile participarea și suportul partenerilor sociali, a organizațiilor neguvernamentale, a asociațiilor interesate și a grupurilor comunitare. Un rol semnificativ revine cooperării cu structurile internaționale atât din perspectiva asistenței tehnice, cât și în vederea atragerii investițiilor partenerilor de dezvoltare.

Bibliografie

Anghel C.V. (2010) – „Eficiența utilizării competențelor TIC în educație”, capitol din cartea „A învăța împreună”, (coord. Drobot L.), vol.1, Didactica Internațional, Ediția a XIX-a, Ed. Mirton Timișoara.

Borza A. et al. (2005). Management. Cluj-Napoca: Risoprint.

Burciu A., et al. (2008). Introducere în management. București: Editura Economică.

Cojocaru V. Gh. Calitatea în educație. Managementul calității. Chișinău: F. E.-P. „Tipografia Centrală”, 2007.

Cucoș C. Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Editura Polirom, 2006.

Chandler Alfred. Strategy and Structure:  Chapters in the History of the Industrial Enterprise. MIT Press, 1990. http://books.google.md/books?id=xvz4WOOYzmAC&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false

Datele cheie referitoare la tehnologia informației și a comunicațiilor în școlile din Europa 2011; Eurydice 2011. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice%20/documents/key_data_series/129RO.pdf

Făt Silvia, Labăr Adrian Vicențiu. Eficiența utilizării noilor tehnologii în educație . EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă. August, 2009.

Frunzeanu Mirela. Creșterea calității educației și formării prin noile tehnologii informaționale și de comunicare. http://www.asociatia-profesorilor.ro/cresterea-calitatii-educatiei-si-formarii-prin-noile-tehnologii-informationale-si-de-comunicare.html

Fulea T. Tehnologii informaționale avansate în procesul de elaborare ale cursurilor multimedia. Concepte și strategii de dezvoltare a învățământului contemporan. Materialele Conferinței Științifice internaționale, Chișinău. 2004.

Gichoya David. Factors Affecting the Successful Implementation of ICT Projects in Government, http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:CAGn5hp85j8J:www.ejeg.com/issue/download.html%3FidArticle%3D70+&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=md

Guțu V. Managementul schimbării în cadrul educațional. Chișinău: CEP USM, 2005.

Guțu Vl. Schimbări de paradigmă în teoria și practica educațională. Vol. I,II,III. Chișinău: CEP USM, 2009.

http://ictconnection.edumall.sg/cos/o.?c=/ictconnection/pagetree/func=view/rid=748

http://www.arjentietoyhteiskunta.fi/files/38/periaatepaatos_tietoyhteiskuntapolitiikan_tavoitteista_engl_.pdf

http://www.csdms.in/gesci/ict-policy-everonn_%20paper_susha.asp

http://www.enlaces.cl/index.php?t=44&i=2&cc=1883&tm=2

http://www.info.gov.hk/archive/consult/2004/wayforward-e.pdf

Ilieș L., et al. (2009). Management. Cluj-Napoca: Risoprint.

Impactul formativ al utilizării AEL în educație. București: TEHNE. Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație.

Intel. Ghid pentru implementarea si susținerea TIC în scolile primare. Ianuarie 2010, Vital Wave Consulting.

Kozma R., Vota W., Bsaiso R. ICT policy and strategy, operational plan, monitoring and evaluation plan: 2011-2015 and moving towards 2025. Amman Jordan, Ministry of Education. 2010.

Nicolescu O. Management. Bucuresti: Editura Economică, 2000

Noveanu, E. & D. Potolea (coord.) Informatizarea sistemului de învățământ: Programul SEI. 2008. București: Agata. Online: http://www.elearning.ro/resurse/EvalSEI_raport_2008.pdf

Noveanu, E. (coord.) Impactul formativ al utilizării AeL în educație. Bucuresti: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educație. 2005.

www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf

Raport dezvoltarea și asimilarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în cadrul instituțiilor de învățământ. Strategia Națională privind Edificarea Societății Informaționale . Implementarea Componentei e-Guvernare a Strategiei Naționale. Moldova Electronică Chișinău, aprilie 2007.

Rue L.W., Holland P.G. Strategic Management: Concepts and Experiences. McGraw-Hill, 1986.

The Networked Readiness Index 2012: Benchmarking ICT Progress and Impacts for the Next Decade http://www3.weforum.org/docs/GITR/2012/GITR_Chapter1.1_2012.pdf

UNESCO (2008) ICT Competency Standards for Teachers. Paris: UNESCO, http://portal.unesco.org/ci/en/ev.php-URL_ID=25740&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

Wagner D., Day B., James T., Kozma R., Miller J., Unwin T. Monitoring and evaluation of ICT in education projects. Washimgton, DC: InfoDev, World Bank.

Tpанcфopмация ИКT-пoлитики в oбpазoвании. Pyкoвoдcтвo. Интeл, 2013.

Anexe

Anexa 1

CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

(adaptat după TEHNE România)

Studiul de față este parte a unei cercetări, care urmărește să afle modalitățile în care cadrele didactice utilizează tehnologia pentru educație.

1. În care categorie de vârstă vă încadrați?

21 – 29

30 – 39

40 – 49

50 sau mai mult

2. Care dintre următoarele atribute descrie cel mai bine zona în care predați?

Urban – oraș mare

Urban – oraș mic

Rural

Rural – sat și școli izolate

3. Ce vârstă au copiii cărora le predați în cea mai mare parte a timpului?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

10 – 14 ani

14 – 18 ani

Peste 18 ani

4. Școala dvs. asigură calculatoare?

Da, pentru elevi

Da, pentru cadrele didactice

Nu

Intenționează să introducă

5. Ce vă împiedică să folosiți calculatoare în școala dvs.?

Lipsa accesului la tehnologie (hardware)

Neânțelegerea felului în care tehnologia poate fi folosită pentru predare (formare)

Lipsa încrederii în folosirea tehnologiei la clasă

Lipsa fondurilor disponibile pentru achiziționarea tehnologiei

Lipsa conectivității (internet, broadband etc)

Lipsa securității (capacitatea de a restricționa conținutul)

Lipsa unui suport IT în școală care să poată fi folosit eficient

Rezistență din interiorul școlii

Rezistență din partea părinților

Lipsa unor conținuturi/softuri pentru profesori corespunzătoare

Nu există interes

6.a. Folosiți calculatoarele ca parte a activităților la clasă?

Da

Nu (Treceți la întrebarea 16)

6.b. Dacă da, este vorba de un:

Calculator de birou (personal pentru fiecare copil)

Calculator de birou (pentru mai mulți elevi într‐o clasă obișnuită)

Calculator de birou (pentru mai mulți elevi într‐un laborator de informatică)

Laptop (personal pentru fiecare copil)

Laptop (pentru mai mulți elevi într‐o clasă obișnuită)

Laptop (pentru mai mulți elevi într‐un laborator de informatică)

7. Cât de des folosiți calculatoarele ca parte integrală a activităților cu clasa?

Cel puțin patru ore pe zi

Cel puțin două ore pe zi

Cel puțin o oră pe zi

Mai puțin de două ore pe săptămână

Mai puțin de o oră pe săptămână

O oră pe lună

Niciodată

8. La ce vârstă încep elevii din școala dvs. să utilizeze calculatorul la clasă?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

11 – 14 ani

15 – 18 ani

19 și peste

Niciodată

9. După părerea dvs., la ce vârstă copiii ar trebui să aibă acces la un calculator sub supravegherea profesorului?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

11 – 14 ani

15 – 18 ani

19 și peste

După părerea mea, copiii nu ar trebui să aibă acces la un calculator indiferent de vârstă.

10. Cum apreciați eficiența calculatoarelor pentru pregătirea elevilor în activități la următoarele discipline?

Există și alte discipline la care folosirea calculatoarelor este eficientă pentru pregătirea elevilor? (Vă rugăm să menționați care sunt acestea.)

…………………………………….

11. Care dintre următoarele modificări comportamentale au fost observate de dvs. ca urmare a utilizării calculatoarelor la clasă? Vă rugăm să apreciați următoarele:

Scară 1 – 5 (Vă rugăm să acordați puncte pe o scară de la 1 la 5, unde 1 = total de acord, 5 = total dezacord):

12. Credeți că faptul că știu să folosească foarte bine calculatorul îi pregătește pe elevi mai bine pentru a face parte din forța de muncă?

Da

Nu

13. Sunteți de acord că ar trebui să se asigure pentru fiecare elev un laptop ca instrument personal de învățare?

Da

Nu

14. Credeți că știți mai multe despre folosirea eficientă a calculatoarelor decât elevii dvs.? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord? (Vă rugăm să selectați toate variantele cu care sunteți de acord.)

Da, sunt competent(ă) și știu mai multe decât elevii mei

Da, mă descurc cu calculatorul și știu la fel de multe ca elevii mei

Nu, nu mă descurc să folosesc un calculator și știu mai puțin decât elevii mei

Deși mă descurc cu cunoștințele mele despre calculatoare, elevii mei știu mai multe decât mine

Deși elevii mei s‐ar putea să cunoască mai bine tehnologia, îi pot învăța cum să folosească foarte bine calculatoarele și internetul

Niciuna dintre variantele de mai sus

15. Cum a schimbat folosirea calculatoarelor activitatea dvs. de predare? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord?

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă total de accord și 5 total dezacord

Calculatoarele la clasă facilitează activitatea de predare

Calculatoarele la clasă îmi permit să‐mi adaptez mai bine lecțiile pentru fiecare elev în mod individual

Calculatoarele sunt în mod deosebit utile pentru adaptarea activităților de învățare pentru elevii cu cerințe special sau dificultăți de învățare

Tehnologia mă ajută să obțin un echilibru între învățarea centrată pe professor și cea centrată pe elev

Tehnologia la clasă nu a avut niciun impact asupra activității mele de predare

Tehnologia mă ajută să obțin conținuturile obligatorii/ să împărtășesc conținuturile cu colegii mei

Niciuna dintre variantele de mai sus

16. Credeți că guvernul ar trebui să facă mai multe pentru a asigura în școli accesul la calculatoare ca instrumente de învățare? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord?

Guvernul ar trebui să facă mai multe

Guvernul face destule

E responsabilitatea școlii să asigure aceste resurse

Este responsabilitatea părinților

Niciuna dintre variantele de mai sus

Câteva date despre dvs., utile pentru prelucrări de tip statistic și interpretări corecte:

18. Grad didactic

debutant

gradul II

gradul I

superior

fără grad didactic

19. Vechime în învățământ (în ani)

………………

20. Genul

masculin

feminin

21. Disciplina predată

………………

Vă mulțumim pentru participarea la acest studiu.

Anexa 2

Impactul

implementării softurilor educaționale ale Companiei SIVECO

Denumirea instituției de învățământ ____________________

Raionul/municipiul __________________________________

Localitatea _________________________________________

Indicatori

Disciplinele cele mai avantajate de utilizarea softului Siveco (în ordinea descrescătoare a impactului):

Efectele benefice ale implementării softului Siveco la nivelul unității școlare:

Problemele softului Siveco dificil de rezolvat la nivelul unității școlare:

Propuneri pentru rezolvarea unor probleme ale softului Siveco cu care se confruntă profesorii

Anexa 3

Plan de acțiuni

pentru implementarea Direcției Strategice “Integrarea eficientă a TIC în educație”

Bibliografie

Anghel C.V. (2010) – „Eficiența utilizării competențelor TIC în educație”, capitol din cartea „A învăța împreună”, (coord. Drobot L.), vol.1, Didactica Internațional, Ediția a XIX-a, Ed. Mirton Timișoara.

Borza A. et al. (2005). Management. Cluj-Napoca: Risoprint.

Burciu A., et al. (2008). Introducere în management. București: Editura Economică.

Cojocaru V. Gh. Calitatea în educație. Managementul calității. Chișinău: F. E.-P. „Tipografia Centrală”, 2007.

Cucoș C. Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Editura Polirom, 2006.

Chandler Alfred. Strategy and Structure:  Chapters in the History of the Industrial Enterprise. MIT Press, 1990. http://books.google.md/books?id=xvz4WOOYzmAC&printsec=frontcover&hl=ro#v=onepage&q&f=false

Datele cheie referitoare la tehnologia informației și a comunicațiilor în școlile din Europa 2011; Eurydice 2011. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice%20/documents/key_data_series/129RO.pdf

Făt Silvia, Labăr Adrian Vicențiu. Eficiența utilizării noilor tehnologii în educație . EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă. August, 2009.

Frunzeanu Mirela. Creșterea calității educației și formării prin noile tehnologii informaționale și de comunicare. http://www.asociatia-profesorilor.ro/cresterea-calitatii-educatiei-si-formarii-prin-noile-tehnologii-informationale-si-de-comunicare.html

Fulea T. Tehnologii informaționale avansate în procesul de elaborare ale cursurilor multimedia. Concepte și strategii de dezvoltare a învățământului contemporan. Materialele Conferinței Științifice internaționale, Chișinău. 2004.

Gichoya David. Factors Affecting the Successful Implementation of ICT Projects in Government, http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:CAGn5hp85j8J:www.ejeg.com/issue/download.html%3FidArticle%3D70+&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=md

Guțu V. Managementul schimbării în cadrul educațional. Chișinău: CEP USM, 2005.

Guțu Vl. Schimbări de paradigmă în teoria și practica educațională. Vol. I,II,III. Chișinău: CEP USM, 2009.

http://ictconnection.edumall.sg/cos/o.?c=/ictconnection/pagetree/func=view/rid=748

http://www.arjentietoyhteiskunta.fi/files/38/periaatepaatos_tietoyhteiskuntapolitiikan_tavoitteista_engl_.pdf

http://www.csdms.in/gesci/ict-policy-everonn_%20paper_susha.asp

http://www.enlaces.cl/index.php?t=44&i=2&cc=1883&tm=2

http://www.info.gov.hk/archive/consult/2004/wayforward-e.pdf

Ilieș L., et al. (2009). Management. Cluj-Napoca: Risoprint.

Impactul formativ al utilizării AEL în educație. București: TEHNE. Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație.

Intel. Ghid pentru implementarea si susținerea TIC în scolile primare. Ianuarie 2010, Vital Wave Consulting.

Kozma R., Vota W., Bsaiso R. ICT policy and strategy, operational plan, monitoring and evaluation plan: 2011-2015 and moving towards 2025. Amman Jordan, Ministry of Education. 2010.

Nicolescu O. Management. Bucuresti: Editura Economică, 2000

Noveanu, E. & D. Potolea (coord.) Informatizarea sistemului de învățământ: Programul SEI. 2008. București: Agata. Online: http://www.elearning.ro/resurse/EvalSEI_raport_2008.pdf

Noveanu, E. (coord.) Impactul formativ al utilizării AeL în educație. Bucuresti: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educație. 2005.

www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf

Raport dezvoltarea și asimilarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în cadrul instituțiilor de învățământ. Strategia Națională privind Edificarea Societății Informaționale . Implementarea Componentei e-Guvernare a Strategiei Naționale. Moldova Electronică Chișinău, aprilie 2007.

Rue L.W., Holland P.G. Strategic Management: Concepts and Experiences. McGraw-Hill, 1986.

The Networked Readiness Index 2012: Benchmarking ICT Progress and Impacts for the Next Decade http://www3.weforum.org/docs/GITR/2012/GITR_Chapter1.1_2012.pdf

UNESCO (2008) ICT Competency Standards for Teachers. Paris: UNESCO, http://portal.unesco.org/ci/en/ev.php-URL_ID=25740&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

Wagner D., Day B., James T., Kozma R., Miller J., Unwin T. Monitoring and evaluation of ICT in education projects. Washimgton, DC: InfoDev, World Bank.

Tpанcфopмация ИКT-пoлитики в oбpазoвании. Pyкoвoдcтвo. Интeл, 2013.

Anexe

Anexa 1

CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

(adaptat după TEHNE România)

Studiul de față este parte a unei cercetări, care urmărește să afle modalitățile în care cadrele didactice utilizează tehnologia pentru educație.

1. În care categorie de vârstă vă încadrați?

21 – 29

30 – 39

40 – 49

50 sau mai mult

2. Care dintre următoarele atribute descrie cel mai bine zona în care predați?

Urban – oraș mare

Urban – oraș mic

Rural

Rural – sat și școli izolate

3. Ce vârstă au copiii cărora le predați în cea mai mare parte a timpului?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

10 – 14 ani

14 – 18 ani

Peste 18 ani

4. Școala dvs. asigură calculatoare?

Da, pentru elevi

Da, pentru cadrele didactice

Nu

Intenționează să introducă

5. Ce vă împiedică să folosiți calculatoare în școala dvs.?

Lipsa accesului la tehnologie (hardware)

Neânțelegerea felului în care tehnologia poate fi folosită pentru predare (formare)

Lipsa încrederii în folosirea tehnologiei la clasă

Lipsa fondurilor disponibile pentru achiziționarea tehnologiei

Lipsa conectivității (internet, broadband etc)

Lipsa securității (capacitatea de a restricționa conținutul)

Lipsa unui suport IT în școală care să poată fi folosit eficient

Rezistență din interiorul școlii

Rezistență din partea părinților

Lipsa unor conținuturi/softuri pentru profesori corespunzătoare

Nu există interes

6.a. Folosiți calculatoarele ca parte a activităților la clasă?

Da

Nu (Treceți la întrebarea 16)

6.b. Dacă da, este vorba de un:

Calculator de birou (personal pentru fiecare copil)

Calculator de birou (pentru mai mulți elevi într‐o clasă obișnuită)

Calculator de birou (pentru mai mulți elevi într‐un laborator de informatică)

Laptop (personal pentru fiecare copil)

Laptop (pentru mai mulți elevi într‐o clasă obișnuită)

Laptop (pentru mai mulți elevi într‐un laborator de informatică)

7. Cât de des folosiți calculatoarele ca parte integrală a activităților cu clasa?

Cel puțin patru ore pe zi

Cel puțin două ore pe zi

Cel puțin o oră pe zi

Mai puțin de două ore pe săptămână

Mai puțin de o oră pe săptămână

O oră pe lună

Niciodată

8. La ce vârstă încep elevii din școala dvs. să utilizeze calculatorul la clasă?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

11 – 14 ani

15 – 18 ani

19 și peste

Niciodată

9. După părerea dvs., la ce vârstă copiii ar trebui să aibă acces la un calculator sub supravegherea profesorului?

Sub 6 ani

6 – 10 ani

11 – 14 ani

15 – 18 ani

19 și peste

După părerea mea, copiii nu ar trebui să aibă acces la un calculator indiferent de vârstă.

10. Cum apreciați eficiența calculatoarelor pentru pregătirea elevilor în activități la următoarele discipline?

Există și alte discipline la care folosirea calculatoarelor este eficientă pentru pregătirea elevilor? (Vă rugăm să menționați care sunt acestea.)

…………………………………….

11. Care dintre următoarele modificări comportamentale au fost observate de dvs. ca urmare a utilizării calculatoarelor la clasă? Vă rugăm să apreciați următoarele:

Scară 1 – 5 (Vă rugăm să acordați puncte pe o scară de la 1 la 5, unde 1 = total de acord, 5 = total dezacord):

12. Credeți că faptul că știu să folosească foarte bine calculatorul îi pregătește pe elevi mai bine pentru a face parte din forța de muncă?

Da

Nu

13. Sunteți de acord că ar trebui să se asigure pentru fiecare elev un laptop ca instrument personal de învățare?

Da

Nu

14. Credeți că știți mai multe despre folosirea eficientă a calculatoarelor decât elevii dvs.? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord? (Vă rugăm să selectați toate variantele cu care sunteți de acord.)

Da, sunt competent(ă) și știu mai multe decât elevii mei

Da, mă descurc cu calculatorul și știu la fel de multe ca elevii mei

Nu, nu mă descurc să folosesc un calculator și știu mai puțin decât elevii mei

Deși mă descurc cu cunoștințele mele despre calculatoare, elevii mei știu mai multe decât mine

Deși elevii mei s‐ar putea să cunoască mai bine tehnologia, îi pot învăța cum să folosească foarte bine calculatoarele și internetul

Niciuna dintre variantele de mai sus

15. Cum a schimbat folosirea calculatoarelor activitatea dvs. de predare? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord?

Pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă total de accord și 5 total dezacord

Calculatoarele la clasă facilitează activitatea de predare

Calculatoarele la clasă îmi permit să‐mi adaptez mai bine lecțiile pentru fiecare elev în mod individual

Calculatoarele sunt în mod deosebit utile pentru adaptarea activităților de învățare pentru elevii cu cerințe special sau dificultăți de învățare

Tehnologia mă ajută să obțin un echilibru între învățarea centrată pe professor și cea centrată pe elev

Tehnologia la clasă nu a avut niciun impact asupra activității mele de predare

Tehnologia mă ajută să obțin conținuturile obligatorii/ să împărtășesc conținuturile cu colegii mei

Niciuna dintre variantele de mai sus

16. Credeți că guvernul ar trebui să facă mai multe pentru a asigura în școli accesul la calculatoare ca instrumente de învățare? Cu care dintre următoarele afirmații sunteți de acord?

Guvernul ar trebui să facă mai multe

Guvernul face destule

E responsabilitatea școlii să asigure aceste resurse

Este responsabilitatea părinților

Niciuna dintre variantele de mai sus

Câteva date despre dvs., utile pentru prelucrări de tip statistic și interpretări corecte:

18. Grad didactic

debutant

gradul II

gradul I

superior

fără grad didactic

19. Vechime în învățământ (în ani)

………………

20. Genul

masculin

feminin

21. Disciplina predată

………………

Vă mulțumim pentru participarea la acest studiu.

Anexa 2

Impactul

implementării softurilor educaționale ale Companiei SIVECO

Denumirea instituției de învățământ ____________________

Raionul/municipiul __________________________________

Localitatea _________________________________________

Indicatori

Disciplinele cele mai avantajate de utilizarea softului Siveco (în ordinea descrescătoare a impactului):

Efectele benefice ale implementării softului Siveco la nivelul unității școlare:

Problemele softului Siveco dificil de rezolvat la nivelul unității școlare:

Propuneri pentru rezolvarea unor probleme ale softului Siveco cu care se confruntă profesorii

Anexa 3

Plan de acțiuni

pentru implementarea Direcției Strategice “Integrarea eficientă a TIC în educație”