Luarea Si Darea DE Mita – Infractiuni DE Coruptie Savirsite In Domeniul Afacerilor
LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ – INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE SĂVÎRȘITE ÎN DOMENIUL AFACERILOR
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I Aspecte generale privind luarea și darea de mită ca infracțiuni de corupție
Evoluția incriminării luării și dării de mită
1.2. Reglementări internaționale și elemente de drept comparat privind infracțiunea de luare și de dare de mită
1.3. Tendințe actuale de comitere a luării și dării de mită
CAPITOLUL II Analiza juridico-penală a infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită
2.1. Aspecte definitorii
2.2. Obiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
2.3. Latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
2.4. Latura subiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
2.5. Subiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
CAPITOLUL III Delimitarea luării de mită de coruperea pasivă și delimitarea dării de mită de coruperea activă
3.1. Aspecte definitorii
3.2. Delimitarea obiectului infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și al dării de mită de corupere activă
3.3. Delimitarea laturei obiective a infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă
3.4. Delimitarea laturei subiective a infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă
3.5. Delimitarea subiectului al infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și al dării de mită de corupere activă
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate
În condițiile în care Republica Moldova ține o poziție solidară față de cursul strategic spre integrare europeană, justiția, ca valoare socială, trebuie să urmeze acest vector în strînsă legătură cu valorile universale, concentrate prioritar pe ideea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei. Anumite experiențe ne demonstrează că pentru realizarea cu succes a aspirațiilor de integrare, nu este suficientă doar simpla recunoaștere a ordinii juridice prescrise de standardele europene, ci mai este necesar ca organele de drept să asigure eficient respectarea acesteia.
Modificarea continuă a relațiilor sociale, în permanență impune perfectarea unui cadru legislativ eficient și corespunzător, care ar asigura buna dezvoltare a societății. Un rol important în acest domeniu îl joacă normele de drept, în special cele ce vizează materia penală, aplicarea corectă a cărora este menită să stopeze creșterea criminalității, care afectează din ce în ce mai mult viața socială.
Un moment dureros pentru societatea contemporană, dar mai ales pentru Republica este flagelul bine înrădăcinat – corupția.
În conformitate cu anexa Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015, nr.154 din 21.07.2011, corupția a constituit o preocupare permanentă pe plan intern, fapt care a impus autorităților publice și diverselor grupuri sociale active promovarea proceselor și mecanismelor de prevenire și de combatere a fenomenului, pornind de la declarații generale formulate în discursurile și în alte intervenții publice ale oficialilor de cel mai înalt rang, continuînd prin campanii de educare civică și de propagare a intoleranței față de fenomenul vizat, avînd ca finalități dosare intentate, aduse în fața justiției.
În Republica practicarea corupției rămîne a fi o ,,afacere convenabilă” atît timp cît va continua să aducă beneficii considerabile persoanelor corupte fără riscurile aferente, în cazul depistării acțiunii lor, să fie prea mari. Dacă profiturile ilicite obținute din corupție sunt inestimabile, riscurile ei pot fi clar calculate: cercul subiecților care pot fi trași la răspundere este limitat; procedura de ridicare a imunității de care beneficiază anumite grupe de persoane este disproporționată în raport cu interesele urmăririi penale, inclusiv în cazul faptelor de corupție; sancțiunile aplicate nu descurajează persoana coruptă, majoritatea reducîndu-se la amenzi a căror valoare nu depășește ,,cîștigul” realizat din activitatea coruptorie, confiscarea veniturilor și a proprietăților obținute ilicit nefiind aplicată datorită protecției oferite de prezumția constituțională a legalității dobîndirii proprietății; riscul de a pierde locul de muncă nu este prea înalt, deoarece legea penală limitează posibilitatea de a ocupa o anumită funcție o perioadă, însă nu exclude totalmente posibilitatea persoanei condamnate pentru infracțiuni de corupție de a rămîne în serviciul public sau în cadrul unei alte funcții de răspundere în sectorul privat.
Consecințele nefaste ale corupției în Republica sunt resimțite mai curînd de societate decît de indivizii corupți, iar practicarea corupției oferă beneficii immediate celor corupți și periclitează pe termen lung bunăstarea populației, subminînd încrederea societății în autoritățile publice și eficiența funcționării democratice a unui stat de drept.
Cea mai gravă consecință a corupției este sărăcia, care la rîndul ei, sporește atractivitatea corupției. Pentru a rupe cercul vicios ,,corupție-sărăcie-corupție”, abordarea activităților anticorupție trebuie să fie ghidată de intoleranță față de corupție și de transformarea acesteia din activitate cu avantaje mari și riscuri mici într-o activitate cu avantaje mici și riscuri mari, astfel doar fiind posibilă diminuarea fenomenului.
Obiectul de studiu al acestei lucrări îl constituie infracțiunile de luare de mită, de dare de mită prin prisma conținutului infracțiunilor și a elementelor care le compun totodată aplicîndu-se metoda comparativă a aceluiaș fenomen de corupție dar în sectorul public, prin prisma conținutului și a elementelor care le compun a infracțiunilor de corupere pasivă și corupere activă. Totodată, studierea unui fenomen infracțional se face imposibilă fără abordarea unor aspecte cu caracter general. Astfel, prezenta lucrare pe lîngă elementele cheie, adică studiul infracțiunilor din perspectiva dreptului penal mai cuprinde și unele aspecte definitorii și de esență precum ar fi: definirea corupției, delimitarea sectorului privat de cel public, istoricul și locul incriminării, tendința actuală a fenomenului cît și importanța combaterii fenomenului.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul studiului constă în eludarea esenței luării de mită și dării de mită ca infracțiuni incriminată în legislația penală a Republicii Moldova, precum și în legislațiile penale ale altor state, cît și delimitarea fenomenului de corupție din sectorul privat cu cel din sectorul public. În special, studiul este concentrat în direcția analizării elementelor și semnelor constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și dare de mită, delimitarea lor de coruperea pasivă și coruperea activă cît și evidențierii unor reguli de calificare a acestor fapte infracționale.
Pentru atingerea scopurilor menționate au fost formulate următoarele obiective:
analiza lucrărilor științifice din doctrina penală autohtonă și cea străină publicate la tematica problemei investigate;
examinarea locului incriminării infracțiunilor de corupție în sistemul infracțiunilor;
analiza comparată a legislațiilor penale ale altor state existente în materia incriminării infracțiunilor de corupție;
elucidarea elementelor și semnelor componente ale infracțiunilor de luare de mită și dare de mită;
evidențierea semnelor delimitative dintre infracțiunile de luare de mită și dare de mită și unele fapte similare acesteia (coruperea activă și coruperea pasivă etc;
analiza bazelor de date referitor la infracționalitatea pe teritoriul Republicii și depistarea indicelui nivelului de corupție.
Suportul științific al lucrării. Baza teoretică a investigației o constituie lucrările celor mai recunoscuți autori consacrați în domeniu: Brînză S., Dolea I., Doga A., Dobrinoiu V., Lupașco Z., Stati V., Țurcanu I., Cușnir V., Iachimov S., Stoianov S. etc.
Semnificația teoretică și practică a lucrării constă în faptul că constatările și concluziile pot fi de folos în activitățile de drept penal și în realizarea obiectivelor legii penale în direcția protejării relațiilor sociale legate buna funcționare a sectorului public și privat la capitolul incoruptibilității.
Structura lucrării. În vederea realizării obiectivelor propuse, lucrarea a fost structurată pe 3 capitole, 13 paragrafe, introducere, încheiere și bibliografie.
În capitolul I întitulat Aspecte generale privind luarea și darea de mită ca infracțiuni de corupție, a fost redată evoluția incriminării luării și dării de mită prin prisma exemplelor din antichitate pînă în perioadele recente. Acest capitol mai cuprinde și abordarea reglementării internaționale cît și analiza elementelor de drept comparat privind infracțiunea de luare și de dare de mită. În același cadru al lucrării a fost analizată și tendința actuală de comitere a infracțiunilor de corupție pe teritoriul Republicii pe fiecare an în parte.
Capitolul II al lucrării, intitulat Analiza juridico-penală a infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită înglobează problemele cu caracter juridico-penal a infracțiunii vizate din perspectiva legislației penale naționale, fiind analizate elementele și semnele componenței de infracțiune.
În capitolul III al lucrării, intitulat Delimitarea luării de mită de coruperea pasivă și delimitarea dării de mită de coruperea activă, au fost identificate și semnalate aspectele delimitative dintre infracțiunea de luare de mită de coruperea pasivă și dintre infracțiunea de dare de mită de coruperea activă.
CAPITOLUL I:
ASPECTE GENERALE PRIVIND LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ CA INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE
1.1. Evoluția incriminării luării și dării de mită
Prima mențiune despre corupție în sistemul serviciului de stat, care și-a găsit oglindire în unul din cele mai vechi monumente ale statalității – arhivele Babilonului Antic – se referă la a doua jumătate a sec. al XXIV-lea î.Hr. În epoca sumerienilor și a semiților Regele Urukaghina (Uruinimghina) din Lagaș (oraș-stat antic în Sumer) a reorganizat administrația de stat în scopul de a pune capăt abuzurilor funcționarilor și judecătorilor săi, de asemenea, de a reduce solicitările nelegitime de obținere a recompenselor de la personalul templului de către administrația regală, micșorarea și reglementarea plăților pentru ceremonii.
În India, Kautilya, ministrul principal al împăratului Ciandrapurta Mauria, în sec. V î.Hr., a enumerat în tratatul „Arthasăstra” 40 de tipuri de însușire a venitului de către funcționarii de stat, dar, făcînd, totuși concluzia: „Este imposibil să nu încerci gustul mierii sau al otrăvii, dacă ea se află pe vîrful limbii tale, tot așa și pentru funcționarul de stat este cu neputință să nu rupă măcar puțin din veniturile regale”. În tratatul său Kautilya a făcut o concluzie pesimistă: „Averea împăratului nu poate să nu fie, cît de puțin, însușită de către acei care administrează această proprietate”.
Frecvența îngrijorătoare a corupției în Grecia Antică l-a determinat pe Platon să propună pedeapsa cu moartea pentru funcționarii care primeau daruri pentru a-și face datoria. El spunea: „Nu trebuie să primești daruri nici pentru lucrurile bune, nici pentru lucrurile cele rele”. La rîndul său, Aristotel, scrie următoarele: „Persoanele ce întrunesc funcții de gerant (membrii sfatului celor bătrîni) pot fi supuse mituirii și, adesea, aduc funcțiile lor statale jertfă intereselor personale. De aceea, acestea ar trebui să-și schimbe atitudinea în această ordine de idei”. În același context, în lucrările cercetătorilor antici greci Dinarh, Hiperide și Demostene, luarea și darea de mită este considerată una dintre cele mai grave infracțiuni, determinînd ca sancțiune pedeapsa capitală sau amenda în mărime decernară din suma mitei primite.
O îngrijorare deosebită a trezit coruperea judecătorului, deoarece ea conducea la redistribuirea nelegitimă a proprietății și dorința de a soluționa litigiul contrar legii. Nu întîmplător religiile de frunte, dintre toate tipurile de corupție, acuză, în primul rînd, coruperea judecătoritat este cu neputință să nu rupă măcar puțin din veniturile regale”. În tratatul său Kautilya a făcut o concluzie pesimistă: „Averea împăratului nu poate să nu fie, cît de puțin, însușită de către acei care administrează această proprietate”.
Frecvența îngrijorătoare a corupției în Grecia Antică l-a determinat pe Platon să propună pedeapsa cu moartea pentru funcționarii care primeau daruri pentru a-și face datoria. El spunea: „Nu trebuie să primești daruri nici pentru lucrurile bune, nici pentru lucrurile cele rele”. La rîndul său, Aristotel, scrie următoarele: „Persoanele ce întrunesc funcții de gerant (membrii sfatului celor bătrîni) pot fi supuse mituirii și, adesea, aduc funcțiile lor statale jertfă intereselor personale. De aceea, acestea ar trebui să-și schimbe atitudinea în această ordine de idei”. În același context, în lucrările cercetătorilor antici greci Dinarh, Hiperide și Demostene, luarea și darea de mită este considerată una dintre cele mai grave infracțiuni, determinînd ca sancțiune pedeapsa capitală sau amenda în mărime decernară din suma mitei primite.
O îngrijorare deosebită a trezit coruperea judecătorului, deoarece ea conducea la redistribuirea nelegitimă a proprietății și dorința de a soluționa litigiul contrar legii. Nu întîmplător religiile de frunte, dintre toate tipurile de corupție, acuză, în primul rînd, coruperea judecătorilor: „Să nu primești daruri, căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschiși și sucesc hotărîrile celor drepți” (Exodul 23:8, Deuteronomul 16:19); „Nu vă însușiți nelegitim averea unul la altul și nu cumpărați judecătorii, ca să vă însușiți intenționat proprietatea altor oameni” (Koran 2:188) ș.a.m.d.
În statul Roman se interzicea acceptarea compensațiilor, darurilor pentru cele mai importante îndatoriri civice. În legile romane adoptate – Lex Cinicia de donis muneribus (204 î.Ch.); Calpurnia (149 î.Ch.); Acilia (123 î.Ch.); Servilia (110 î.Ch.); Cornelia (81 î.Ch.); Iulia (51 î.Ch.) – corupția, fiind răspîndită alarmant în societate, a fost sancționată ca delict prin care se înțelegea orice îmbogățire injustă a persoanelor ce aveau o funcție publică sau semipublică. Sancțiunile aplicate funcționarilor corupți erau diferite. După Legea Calpurnia, de exemplu, funcționarul vinovat era obligat să restituie mita. Legea Acilia prevedea aplicarea pedepsei precuniare, stabilind restituirea dublei valori a folosului primit. Legea Servilia a prevăzut și pierderea de către funcționarii vinovați a drepturilor politice. În Imperiul Roman delictele funcționarilor corupți erau pedepsite și mai sever, fiind aplicate, de rînd cu celelalte pedepse principale, exilul și confiscarea averii.
În Evul Mediu nivelul corupției nu era mai mic, deși încercările de a o limita erau. În această perioadă noțiunea „corupție” capătă doar însemnătate exclusiv bisericească, canonică – ademenire, seducere de către diavol. Circa 500 de ani în urmă părinții inchiziției, cu metodele lor specifi ce, au contribuit la terminarea rapidă a luptei limbii latine cu rădăcinile sale grecești, care continua de peste două mii de ani, una din cauzele căreia a fost și schimbarea termenului katalysis (de la gr. katalysis – distrugere, descompunere) cu latinescul corruptia. Corruptibilitas însemna trecerea omului, predispoziția la distrugere și nicidecum capacitatea lui de a lua și a da mită. Corupția în teologia catolică a devenit manifestarea păcatului. După căderea în păcat a primului născut, coruptă, adică bună și păcătoasă, s-a dovedit a fi natura în care se nasc și mor oamenii. Păcatul moștenit adesea era examinat drept cauză inițială a tuturor păcatelor (Augustin cel Blajin, Thoma De Aquino).
În sec. VI imperatorul Bizanțului Anastasie, pentru a lupta cu corupția, practica darea de seamă a funcționarilor, mărirea numărului de pretexte pentru a fi pedepsiți, înăsprirea controlului asupra îndeplinirii funcțiilor încredințate, înfăptuirea schimbării cadrelor. La punctele de primire erau utilizate etaloane de măsură și de cîntărire, pentru ca funcționarii și vameșii să nu poată micșora (sau mări) greutatea. Pentru unele categorii de funcționari erau fixate lefuri, ca ei să nu poată să se îmbogățească peste măsură din vistieria statului sau pe baza petiționarilor din popor. Treptat, în Imperiu au fost ridicate cerințele față de dările de seamă pe marginea activității demnitarilor de toate rangurile și cinurile. Activitatea anticorupție a imperatorului Anastasie urmărea scopul de protecție de furt a cîtor mai multe resurse ale imperiului. Controlul era aproape unica metodă de a micșora abuzurile funcționarilor în teritoriu. Ceva mai tîrziu, în actele legislative ale lui Iustinian I, se observă tendința de a reduce numărul funcționarilor în provincie, a răsunat cererea „de a micșora numărul funcționarilor neprevăzuți în statele de personal.” Luptei cu corupția i se atribuia și interzicerea de atunci de a cumula mai multe funcții.
Metodele de combatere a corupției din acea epocă erau destul de primitive – ele, în principiu, erau limitate de interziceri și amenințări, eficacitatea lor era foarte mică. Imperatorul Iustinian practica, în sec. VI, recompensa pentru denunțarea delapidatorilor de fonduri publice și a celor care luau mită. Se considera că denunțurile aveau un caracter voluntar și aducea folos societății, de aceea în morala acelor secole ele nu erau acuzate.
A devenit foarte cunoscută reforma de combatere a corupției imperatorului Andronic. Leafa multor funcționari din Imperiu a fost majorată, pentru a-i face mai puțin accesibili mituirii. Judecătorii erau numiți din oamenii onești și incoruptibili. Povara dărilor a fost ușurată și colectorii de impozite lacomi erau supuși pedepselor aspre. Au fost aplicate măsuri dure împotriva marilor proprietari de pămînt și mulți reprezentanți ai aristocrației bizantine au fost pedepsiți cu moartea.
În 1337, în Bizanț, a avut loc procesul judiciar împotriva soborului judecătoresc corupt, ca rezultat, parte din colegiul judecătoresc bizantin a fost acuzată de luare de mită, ea fiind condamnată la exilare cu confiscarea averii.
În Evul Mediu nivelul corupției era înalt și în alte țări. În Anglia, în 1601, spicherul Camerei Comunelor a subliniat că judecătorii de pace „pentru o jumătate de duzină de pui sunt gata să scuipe pe o duzină întreagă de legi penale”.
În Rusia, prima mențiune despre mită ca recompensă nelegitimă pentru efectuarea unor atribuții oficiale de stat a fost fixată în Gramota regulamentară Dvinsk din 1397–1398.
În sistemul judiciar reducerea corupției în Rusia se manifestă în anii de guvernare a țarului Ivan III. Pentru prima dată condamnarea la moarte ca pedeapsă pentru luarea de mită deosebit de mare a fost introdusă de către nepotul lui, Ivan IV (Ivan cel Groaznic). Pravila sinodală din mărit considerabil cercul faptelor ilicite și a subiecților corupți, iar pe timpul cîrmuirii lui Petru I, legislația, pe lîngă personalitățile oficiale, a plasat la subiecții corupți și mijlocitorii, părtașii, inițiatorii și tăinuitorii.
În vechiul drept francez, pentru actele de corupție erau pedepsiți guvernatorii și intendenții, care luau bani pentru ai salva pe unii de corvoadă ori pentru a-și procura alte avantaje; seniorii – pentru scutirea unor supuși de impozite; ofițerii de justiție, grefierii, judecătorii – pentru abuz de funcție. „Judecătorii sunt corupți – scria Jousse – nu numai atunci cînd convin să facă un lucru pentru bani, dar și atunci cînd fără nici o convenție ei primesc ceva sub pretext de cadouri…”. În Codul penal francez (Codul Napoleon) din anul 1810, pentru prima dată au fost introduse sancțiuni foarte aspre pentru comiterea actelor de corupție. Aceste norme au fost urmate, în esență, de majoritatea statelor europene.
În Moldova medievală exista o regulă: „Dacă boierii își însușeau ceva din vistieria statului în favoarea lor ori comiteau vreo fărădelege împotriva domnitorului, ce se întîmpla nu chiar atât de rar, atunci el, nesfătuindu-se cu boierii, putea să le ia viața sau averea”. Dimitrie Cantemir nota că „regula simplă nu se baza pe o lege scrisă și de aceea judecătorii necinstiți se abăteau de la sensul ei adevărat, creînd prin aceasta condiții pentru hotărîri nedrepte”. În una din Pravilele lui Matei Basarab (sec.XVI) se spunea: „Cade-se judecătorului… să fie tuturor miloserd, nefățarnic, neluător de mită…”. Orice abatere de la aceste reguli era pedepsită. Miron Costin în Letopisețul Țării Moldave spunea că Domnitorul era sever nu numai față de popor, dar și față de judecătorii care se lăsau corupți, aceștea fiind pedepsiți după vechile legi.
În se practica responsabilitatea pentru corupția judiciară: „Dacă se va dovedi că boierul a luat o hotărîre nedreaptă, influențat de mită ori părtinire ori neștiind legea, el este supus pedepsei aspre”.
Esența actuală a corupției se afirmă la răscrucea Epocii Noi, odată cu constituirea statelor centralizate și a sistemelor de drept existente și azi. Un impuls important pentru sesizarea corupției în sensul ei de azi ne dau lucrările lui Niccolo Machiavelli. Corupția a fost comparată de el, de exemplu, cu oftica. La început este dificil s-o descoperi, dar e mai ușor s-o tratezi, dacă însă a fost delăsată, este simplu s-o descoperi, dar e greu s-o tratezi. Așa e și cu corupția în cadrul statului, dacă observi la timp apariția bolii, ceea ce-i dat doar cîrmuitorilor înțelepți, nu este greu să te debarasezi de ea, dacă ea a fost neglijată, atunci fiecare vede că nu mai ajută nici un leac.
Ulterior, accentul în înțelesul corupției a fost pus pe partea ei criminologică și a dreptului penal. Thomas Hobbes menționa în „Leviathan”: „Oamenii care se laudă cu averea lor, comit cu îndrăzneală crime în speranța că vor putea evita pedeapsa, corupînd justiția de stat ori vor fi iertați pentru bani ori pentru alte forme de recompensă”. La aceștia el îi raporta și pe acei care „aveau multe rude influente ori oameni „populari” care îndrăznesc să încalce legea în speranța că vor reuși să exercite presiune asupra puterii care execută legea”. Corupția, după Hobbes „este rădăcina din care derivă, în toate timpurile și grație diferitelor ispite, sfidarea tuturor legilor”.
Doar în sec. XX treptat se produc schimbări în atitudinea față de corupție. Punctul de vedere actual, care spune că corupția afectează dezvoltarea, cu cîteva decenii în urmă era considerat îndoielnic. În anii 1960–1970 tema corupției era pe larg discutată în țările slab dezvoltate, dar nu s-a ajuns la o părere comună despre faptul cum afectează ea dezvoltarea. O parte din savanți considerau că corupția poate fi chiar utilă dezvoltării societății. Astfel, Hantington menționa că corupția poate avea efect pozitiv, așa cum ea micșorează nivelul violenței și, pe lîngă altele, reprezintă unul din mecanismele adaptării la epoca contemporană și are un caracter antirevoluționr. „Acel care dă mită polițistului care deservește sistemul – este mai predispus să se identifice cu sistemul, decît acela care ia cu asalt sectorul de poliție”, afirma Hantington.
Robert Merton, în baza analizei funcționale a mecanismului politic al SUA, a demonstrat că este imposibil să examinezi corupția în afara unui context concret, în care ea există; în multe cazuri corupția este funcțională pentru dezvoltarea societății.
La sfârșitul anului 1964, Nataniel Leff de din susținea următoarele: „Corupția poate introduce elementul concurenței în industria monopolistă arhiînstărită și, astfel, în sistem va fi introdusă tendința spre eficacitate”.
În anii ’90 ai sec. XX atitudinea față de corupție a început să se schimbe. În 1993, Piter Aidjen a creat organizația Transparency International (Transparența Internațională) care, în editat primul catalog de percepere a corupției. Anchetînd pe cei mai învîrstă și mai cu experiență conducători ai companiilor transnaționale și coordonînd răspunsurile lor cu informații din alte izvoare, Transparency International a alcătuit un raiting a 53 de țări ale lumii. În urma publicării indicelui corupției efectul a fost colosal. Majoritatea celor mai mari ziare ale lumii le-au retipărit cu comentariile lor, la el au început să facă trimiteri partidele de opoziție, el a fost supus criticii de către guverne. Dar cea mai importantă consecință a constituit-o convingerea societății că a apărut posibilitatea comparării corupției unei sau altei țări și urmăririi creșterii corupției într-o concretă.
1.2. Reglementări internaționale și elemente de drept comparat privind infracțiunea de luare și de dare de mită
Pe plan internațional, s-au adopta mai multe acte normative, convenții sau declarații care au drept scop confirmarea angajamentului de către toate statele ce fac parte la ele, că vor lupta cu infracțiunile de corupție și că își adaptează legislația internă la aceste documente internaționale. Printre ele fac parte :
1. Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (adoptată prin rezoluția Adunării Generale din 31 octombrie 2003);
2. Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea criminalității organizate transnaționale (aprobată prin rezoluția Adunării Generale din 15 noiembrie 2000);
3. Conferința Internațională luptă cu finanțarea terorismului (adoptată prin rezoluția Adunării Generale din 9 decembrie 1999);
4. Declarația ONU despre lupta cu corupția și mita în operațiile comerciale internaționale (a fost aprobată prin rezoluția Asambleii Generale din 16 decembrie 1996);
5. Codul Internațional al comportamentului persoanelor oficiale de stat (aprobată prin rezoluția Adunării Generale din 12 octombrie 1996);
6. Principiile de conducere pentru realizarea efectivă a Codului comportamentului persoanelor oficiale pentru susținerea ordinei de drept (aprobată prin rezoluția Consiliului Economic și Social al ONU din 24 mai 1989);
7. Măsurile în lupta cu corupția. Măsurile cu privire la prevenirea și spălarea banilor. Planul de acțiuni pentru realizarea Declarației de despre criminalitate și justiție: răspunsuri la provocările sec. XXI (aprobată prin rezoluția Adunării Generale din 15 aprilie 2002);
8. Convenția Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupție (Strasbourg, 27 ianuarie 1999);
9. Convenția Consiliului Europei despre responsabilitatea penală privind corupția (Strasbourg, 9 septembrie 1999);
10. Douăzeci de principii ale luptei cu corupția (aprobate de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 6 noiembrie 1997);
11. Codul model de comportament pentru funcționarii de stat (aprobată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 11 mai 2000);
12. Convenția Consiliului Europei referitoare la spălarea, depistarea, reținerea și confiscarea produselor infracțiunii (Strasbourg, 8 noiembrie 1990);
13. Norme unice împotriva corupției la finanțarea partidelor politice și companiilor de alegeri (aprobată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 8 aprilie 2003);
14. Declarația de cu privire la spălarea banilor (declarație de totalizare a conferinței parlamentare a Uniunii Europene cu privire la combaterea spălării banilor din 8 februarie 2002);
15. Convenția despre colaborarea statelor participante Independente în lupta cu criminalitatea (Moscova, 25 noiembrie 1998);
16. Legea-model „Despre bazele legislației cu privire la politica anticorupție” (aprobată la cea de-a XXII ședință plenară a Adunării Interparlamentare (AIP CSI) la 15 noiembrie 2003);
17. Legea-model „Lupta cu corupția” (aprobată la cea de-a XIII ședință plenară a AIP CSI la 3 aprilie 1999);
18. Legea-model „Despre acțiunile antilegalizării (spălării) veniturilor obținute ilicit” (aprobată la cea de-a XII ședință plenară a AIP CSI la 8 aprilie 1998);
19. Actul legislativ recomandat „Despre lupta cu crima organizată” (aprobat prin decizia AIP CSI din 2 noiembrie 1996).
Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea criminalității organizate din anul fost un pas de răspuns globalizării criminalității și corupției organizate. Convenția cuprinde un spectru larg de probleme, inclusiv și corupția, definește noțiunea de corupție penală sancționată. Ea prevede, de asemenea, necesitatea de a criminaliza actele corupției, adică, primirea și darea mitei și luarea unor măsuri legislative și administrative de prevenire și depistare a corupției în rîndul funcționarilor publici pentru asigurarea contracarării eficiente a corupției în baza standardelor unice.
Convenția ONU împotriva corupției din 2003 exprimă îngrijorări serioase în legătură cu problemele și pericolul generate de corupție pentru stabilitatea și securitatea societății, care subminează instituțiile și valorile democratice, aduc prejudicii dezvoltării stabilității și ordinei de drept. În Convenție este menționat legătura dintre corupție și alte forme ilicite, în particular, crima organizată și crima economică, inclusiv spălarea mijloacelor bănești. Conform art. 6 al Convenției, statele asigură existența unui organ care să se ocupe de problemele politice anticorupție, supravegherea și coordonarea acestei politici. Acest organ trebuie să fie de sine stătător și independent. Caracteristicile obligatorii ale componenței corupției citate în convenții sunt: intenția, caracterul ilegal al faptei (activă sau pasivă) ori avantajul ilegal (pentru însuși funcționarul public ori pentru o terță persoană); comiterea faptelor ilicite de către persoana oficială (funcționarul) în cazul exercitării obligațiilor funcționale (de serviciu) ori abuzând de poziția sa. Vom menționa că pentru actele ilicite ale corupției nu e obligatoriu ca ele să aibă un caracter finalizat. În calitate de faptă pasibilă de pedeapsă Convenția propune examinarea tentativei asupra comiterii actelor de corupție, pregătirea ei pentru săvîrșire, de asemenea, diferite forme de complicitate.
Convenția prevede următoarele componente ale actelor de corupție:
mituirea persoanelor oficiale naționale;
mituirea persoanelor publice străine și persoanelor oficiale ale organizațiilor publice internaționale;
mituirea în sectorul privat;
folosirea atribuțiilor de serviciu în scopul obținerii profitului:
abuzul de influență în scopul obținerii profitului;
spălarea veniturilor de la crime;
infracțiuni cu referire la operațiile cu conturile:
sustragerea bunurilor de către persoana publică;
îmbogățirea ilicită;
sustragerea bunurilor în sectorul privat;
participarea și tentativa la infracțiunile enumerate mai sus;
tăinuirea.
Astfel, ONU a recunoscut caracterul internațional al problemei corupției și încearcă să găsească forme și metode unanim acceptate de reducere a acestui fenomen.
Convenția Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupție din 1999 acordă o atenție deosebită măsurilor care sunt necesare de a le aproba la nivel național. Convenția stabilește 13 tipuri de infracțiuni de corupție, zece dintre care pot fi pe de-a-ntregul raportate la concretizarea a două manifestări tradiționale ale mituirii-corupție – primirea și darea mitei. Concretizarea are loc cu referire la subiect, la comportamentul funcționarilor publici naționali, a membrilor adunărilor naționale de stat, a funcționarilor de stat străini și a membrilor adunărilor internaționale, reprezentanților sectorului privat, persoanelor oficiale ale organizațiilor internaționale, membrilor adunărilor parlamentare internaționale, judecătorilor și persoanelor oficiale ale judecătoriilor internaționale. În rîndul infracțiunilor de acest fel Convenția prevede, de asemenea, folosirea în scopuri ilicite a atribuțiilor de serviciu, spălarea veniturilor obținute din acte de corupție și infracțiuni care se referă la operațiile cu conturile.
Un aspect important al Convenției este reglementarea pedepsei și extrădării criminalilor. După semnarea în ianuarie 1999, de către un număr impunător de țări europene, a Convenției despre responsabilitatea penală pentru corupție, persoanele care au săvîrșit acte ilicite de corupție nu vor mai putea să folosească teritoriul acestor țări pentru a scăpa de urmărirea penală (cum se întâmpla anterior, când lipsea acordul bilateral despre extrădare între țări concrete. Totuși, aceasta nu înseamnă că ei nu vor alege țara cu pedepse mai ușoare pentru comiterea actelor de
corupție.
În Convenția despre responsabilitatea de drept civil pentru corupție din 1999 este stipulat că: corupția constituie un pericol serios pentru tronarea legii, democrației și drepturilor omului, egalității și dreptății sociale, complică dezvoltarea economică și pune în pericol funcționarea corespunzătoare și adevărată a economiei de piață. Sunt menționate consecințele financiare păgubitoare ale corupției pentru persoanele particulare, companii și state, pentru instituții internaționale. Este arătată importanta contribuție a dreptului civil în combaterea corupției. Astfel, conform Convenției, „fiecare Parte prevede în legislația sa națională mijloace eficiente ale dreptului de apărare pentru persoanele care au suportat pagube în urma actelor de corupție care să le permită să-și apere drepturile și interesele, incluzînd posibilitatea de recuperare a pierderilor” (art. 1). Convenția instituie normele dreptului civil și procesual în sfera combaterii corupției.
Legislația penală românească condamnă fenomenul de corupție anume în titlul V „Infracțiuni de corupție și de serviciu”, al Noului Cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. În acest capitol se condamna fapta de luare de mită, prevăzută la art. 289 și anume fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întîrzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Totodata, legea penală românească condamnă fapta de dare de mită la art. 290, care are o dispoziție de trimitere, și presupune promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile descrise în articolul 289.
În legislația penală rusă fapta de luare de mită și de dare de mită sunt incriminate la art. 290 și respectiv art. 291 al Codului Penal al Federației Ruse, și anume se incriminează luarea de mită în formă de bani, hîrtii de valoare, alte bunuri sau servicii cu caracter patrimonial, personal sau prin intermediar. În cazul dării de mită, se incriminează fapta de dare de mită personal sau prin intermediar persoanei cu funcție de răspundere, persoanei publice cu funcție de răspundere, sau persoanei publice internaționale cu funcție de răspundere.
În legislația penală cehă, termenul ,,corupție” nu este definit. Deobicei, „mita” este cunoscută ca fapta de corupție, așa cum apare în Secțiunea 3, Capitolul III al Codului penal ceh, capitol ce definește infracțiunile care aduc atingere ordinii publice. Prin incriminarea infracțiunilor de „mită” în art. 160-162 Cod Penal ceh, s-a urmărit protejarea integrității vieții publice și păstrarea obiectivității în problemele cu privire la interesul public al cetățenilor.
Conform art. 160 Cod Penal ceh infracțiunea de „luarea de mită” îi este atribuită infractorului care, în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de ordin public, acceptă mita sau încurajează promisiunea mitei. O astfel de faptă se pedepsește cu pîna la doi ani închisoare și interzicerea dreptului de exercitare a profesiei. În cazul în care infractorul cere mita pentru a-și îndeplini vreuna din datoriile de interes public ce intra în atributiile sale, pedeapsa este închisoarea de la șase luni pînă la trei ani. Dacă comite o astfel de faptă în calitate de funcționar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani.
În concordanță cu textul de lege din Codul Penal ceh autorul infracțiunii de „mită” este acela care aduce, oferă sau promite mita în legatură cu îndeplinirea datoriilor de ordin public.
Art. 162 Cod Penal ceh, reglementînd infracțiunea de „mită indirectă”, stipulează că oricine solicită sau acceptă mita pentru a încerca să influențeze un funcționar public în folosirea puterii sale sau pentru că a influențat astfel un funcționar public este pasibil de pedeapsă cu inchisoarea de pana la doi ani.
În art. 163 Cod Penal ceh apare o cauză de nepedepsire. Conform acestui text de lege persoana care aduce sau promite mita, pentru că i s-a cerut acest lucru de către o altă persoană, nu se pedepsește, dacă denunță fapta, fără întîrziere, procurorului sau organelor de poliție.
În Franța Codul Penal în art. 435-1 reglementează infracțiune de „corupție” :
„Pentru aplicarea convenției cu privire la lupta împotriva corupției funcționarilor Comunităților europene sau a funcționarilor statelor membre din Uniunea Europeană, semnată în 26 mai 1997, se pedepsește cu zece ani închisoare și 150 000 de Euro amendă, fapta unui funcționar comunitar sau cea a unui funcționar național al unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui membru al Comisiei Comunităților Europene, a Parlamentului European, a Curții de Justiție sau a Curții de Conturi din cadrul Comunităților Europene de a cere sau de a încuviința, fără drept, oricînd, direct sau indirect, oferte, promisiuni, donații, cadouri sau avantaje de orice fel pentru a îndeplini sau a se abține de la îndeplinirea unui act în legătură cu funcția sa, care intra în atribuțiile sale sau în legătură cu mandatul său, ori să faciliteze îndeplinirea unui astfel de act.”
Se manifestă susceptibilitatea săvîrșirii faptelor de corupție de către cetățeni francezi investiți cu putere publică cărora li se încredințează o sarcină în serviciul public sau un mandat public. Este interzis prin legi unei astfel de persoane să accepte beneficii de orice fel pentru asigurarea, sau pentru a se abține de la o conduită decurgînd din atribuțiile sale, sarcină sau mandat, sau pentru a-și exercita influența, fie reală sau presupusă, în scopul de a obține de la un organ public sau un organ de administrație publică un onorariu, o slujbă, tranzacție comercială sau orice altă decizie folositoare. Este, de asemenea, interzis prin lege să se acorde orice formă de beneficiu pentru scopul de a se obține oricare din „facilitățile” mai sus menționate de la o persoană investită cu putere publică, căreia i se încredințează o sarcină în serviciul public sau un mandat public. Sancțiunea este închisoarea de pîna la zece ani.
În Germania, există o reglementare strictă a fenomenului de corupție, mai ales în ceea ce îi privește pe judecători, arbitri și militari în cadrul Forțelor armate germane. Este calificată ca și infracțiune de „dare de mită” fapta persoanei care acordă un beneficiu funcționarului în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale, sau în cazul rezolvării contractelor comerciale. În 1997, în Germania, a avut loc o dezbatere cu privire la simpla acceptare a unui folos nejustificat, dacă aceasta întrunește condițiile infractiunii de „mită”, chiar și atunci cînd nu este urmată de o conduită ilicită. Astfel, există o tendință clară de a evita amplificarea fenomenului infracțional, prin extinderea sferei faptelor în legătură cu luarea sau darea de mită, poate chiar într-o forma mediată, asupra anumitor categorii de persoane angajate în funcții publice care trebuie să se abțină de la acceptarea oricărui beneficiu nejustificat.
În Austria, în afară de infracțiunea de „mită”, este reglementată „intervenția prohibită”; se consideră că este inadmisibil ca un funcționar să incerce să intervină, în orice mod, în probleme care nu sunt legate de atribuțiile sale, sau care sunt exercitate într-un mod interzis de lege.
În Suedia, începand cu Constituția din 1974 se observă preocuparea pentru prevenirea abuzului în serviciul public. Prevederea se aplică, mai ales, reprezentanților aleși și tuturor persoanelor care, în orice fel, iau decizii privind servicii publice sau care sunt angajați în astfel de servicii. Această lege se referă, de asemenea, la persoanele cărora li se încredințează protecția unui interes public. Este interesant faptul că în cercul persoanelor la care legea suedeză face referire sunt incluși și administratorii si îngrijitorii muzeelor de stat și a monumentelor istorice.
Legea prevede în mod expres aplicarea conținutului ei și în cazurile în care fapta a fost comisă înainte ca infractorul să fi ocupat funcția sau dupa ce acesta și-a încheiat angajamentul.
În cazul în care persoana care a primit mită nu face parte din categoria celor mai sus menționate, procurorul poate dispune acțiunea penală împotriva făptuitorului numai dacă acesta a fost denunțat de angajatorul său, de o persoană interesată care depune o plîngere în acest sens, sau dacă o asemenea acțiune se dovedește a fi de interes public.
Deci, în anumite cazuri, corupția îmbraca forme diferite. Tot ca și infracțiune de corupție este văzută și acceptarea unor beneficii nelegale pentru a vota într-un fel sau altfel. Aceasta prevedere se aplică persoanelor care obțin sau acceptă o promisiune, sau care solicită un avantaj ilegal în schimbul promisiunii de a vota într-un anume fel, ori de a se abține să voteze într-o chestiune de ordin public.
Sub titlul „Corupția slujitorilor publici”, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, este reglementată o sferă largă de infracțiuni.
Legea din 1889, care se ocupă de practicile corupte din corpurile guvernamentale, clasifică drept faptă criminală conduita oricărui membru, funcționar sau angajat al unui organ administrativ local de a solicita sau accepta daruri ca un stimulent sau o recompensă pentru înfaptuirea oricărui activitate în legătura cu sarcinile sale de ordin public.
În Elveția, conform legislatiei în vigoare, „darea de mită” și „luarea de mită” se sancționeaza numai în acele cazuri în care persoana care a fost mituită sau cea care cere mită, este un funcționar angajat într-o organizație publică, o persoană numită într-o funcție juridică, magistrat, expert aflat sub jurămînt, translator, interpret sau membru al Forțelor armate. Sunt deosebit de stricte măsurile punitive aplicate în cazurile de „luare de mită” in legătură cu rezolvarea unor probleme oficiale pe căi ilegale. În schimb, sancțiunile sunt mai puțin aspre atunci cînd în urma acceptării mitei, problema în cauza nu a fost rezolvată pe o cale ilegală.
În Slovacia, în 1995, Guvernul a aprobat Programul anticorupție „Mîini curate”.Ca urmare s-au mărit pedepsele pentru infracțiunile de „mită”. S-au introdus in legătură cu infracțiunea de „luare de mită” (art. 160 Cod Penal slovac) și infracțiunea de „mită indirecta” (art. 162 Cod Penal slovac), prevederi în ceea ce privește punerea sub acuzație a persoanelor care au obținut beneficii considerabile sau excesive.
Pe lînga acestea, au fost incluse în art. 168, Paragraf 1, Cod Penal slovac, infracțiunile propriu-zise de „luare de mită” și „mita indirectă”.
În Statele Unite ale Americii este interzis prin lege ca un funcționar public al Guvernului Federal să solicite sau să accepte „mită”. Aceeași lege interzice tuturor persoanelor să acorde, să ofere sau să promită „mită” unui funcționar public.
Cele enumerate mai sus ne duc la concluzia că majoritatea statelor moderne au adoptat legi cu privire la fenomenul de „corupție”, recunoscînd gradul ridicat de pericol social pe care îl reprezintă astfel de fapte. Se impune deci, controlarea și sancționarea acestora prin crearea unui cadru normativ adecvat, a unor organisme anticorupție eficiente la nivel instituțional și, nu în ultimul rînd luarea de măsuri de ordin educațional.
1.3. Tendințe actuale de comitere a luării și dării de mită
Pentru a putea urmări tendințele actuale de săvîrșire a infracțiunilor legate de fenomenul corupționist, este necesar de analizat situația criminogenă în acest domeniu, de urmărit creșterea sau descreșterea nivelului infracțional și respectiv analiza bazelor de date anuale în legătură cu incriminarea faptelor de corupție. O astfel de statistică ne este prezentată de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, unde putem urmări progresia sau regresia fenomenului de corupție în republică. Astfel, statistica dată ne ajută să ne formăm o imagine complexă referitor la nivelul de corupție, și ne sunt prezente date din 2007 pînă în 2013, eșantion de timp ce ne permite să urmărim efectele adoptării actelor internaționale și legilor interne de prevenire și combatere a corupției.
În anul 2007 au fost înregistrate în total 23 620 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Din totalul de 23 620 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 294 , ceea ce reprezintă 1,24 % din numărul total. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 65,7 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.8. Din totalul a celor 294 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 220 au fost trimise în judecată, iar în 6 cazuri procesul penal a fost încetat.
În anul 2008 au fost înregistrate în total 23 817 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 0,8% mai mult decît în anul 2007. Din totalul de 23 817 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 241, cu 18 % mai puțin decît în 2007 , ceea ce reprezintă 1,01 % din numărul total de infracțiuni în 2008. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 64,4 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.7. Din totalul a celor 241 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 152 au fost trimise în judecată, iar în 9 cazuri procesul penal a fost încetat. În comparație cu 2007, în 2008 scade infracționalitatea ce ține de mită.
În anul 2009 au fost înregistrate în total 24 826 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 4,2% mai mult decît în anul 2008. Din totalul de 24 826 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 114, cu 52,7 % mai puțin decît în 2008 , ceea ce reprezintă 0,45 % din numărul total de infracțiuni în 2009. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 67,1 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.3. Din totalul a celor 114 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 55 au fost trimise în judecată, iar în 8 cazuri procesul penal a fost încetat. În comparație cu 2008, în 2009 scade infracționalitatea ce ține de mită.
În anul 2010 au fost înregistrate în total 32 001 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 28,9% mai mult decît în anul 2009. Din totalul de 32 001 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 179, cu 57 % mai mult decît în 2009 , ceea ce reprezintă 0,55 % din numărul total de infracțiuni în 2010. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 89,7 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.5. Din totalul a celor 179 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 60 au fost trimise în judecată, iar în 5 cazuri procesul penal a fost încetat. În comparație cu 2009, în 2010 sporește infracționalitatea ce ține de mită.
În anul 2011 au fost înregistrate în total 33 621 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 5,1% mai mult decît în anul 2010. Din totalul de 33 621 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 145, cu 19 % mai puțin decît în 2010 , ceea ce reprezintă 0,43 % din numărul total de infracțiuni în 2011. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 94,4 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.4. Din totalul a celor 145 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 73 au fost trimise în judecată, iar în 4 cazuri procesul penal a fost încetat. În comparație cu 2010, în 2011 scade infracționalitatea ce ține de mită.
În anul 2012 au fost înregistrate în total 34 956 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 4,0% mai mult decît în anul 2011. Din totalul de 34 956 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 182, cu 25,5 % mai mult decît în 2011 , ceea ce reprezintă 0,52 % din numărul total de infracțiuni în 2012. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 98,2 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.51. Din totalul a celor 182 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 68 au fost trimise în judecată, și nici un proces penal nu a fost încetat. În comparație cu 2011, în 2012 crește infracționalitatea ce ține de mită.
În anul 2013 au fost înregistrate în total 36 154 infracțiuni pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 3,42% mai mult decît în anul 2012. Din totalul de 36 154 infracțiuni, infracțiuni de corupție au fost înregistrate 205, cu 12,64 % mai mult decît în 2012 , ceea ce reprezintă 0,56 % din numărul total de infracțiuni în 2013. Astfel, indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori reprezintă 101,54 iar indicele nivelului infracțional la 10 000 de locuitori în legătură cu infracțiunile de mituire este de 0.58. Din totalul a celor 205 de infracțiuni înregistrate în legătură cu mita, 108 au fost trimise în judecată, iar în 3 cazuri procesul penal a fost încetat. În comparație cu 2011, în 2012 crește infracționalitatea ce ține de mită.
Astfel, urmărind cifrele din statistica Ministerului Afacerilor Interne, putem observa o creștere a numărului de infracțiuni înregistrate de către organele afacerilor interne, însă dacă să analizăm raportul dintre numărul de infracțiuni de corupție cu numărul total de infracțiuni, observăm că a fost o scădere a acestui indice după 2008, cu ulterioarea ei stabilizare la nivelul de aproximativ 0,5 % , fapt ce spune despre stagnarea puterii de combatere a fenomenului corupționist.
Însă, datele prezentate mai sus sunt doar datele despre infracționalitatea înregistrată, sau mai bine zis, infracționalitatea depistată, ceea ce nu reprezintă totalmente situația real criminogenă. La aceste date, cu siguranță trebuie să fie adăugate și criminalitatea latentă, sau cea neînregistrată și nedepistată, iar aceste date cel mai bine pot fi urmărite în sondajurile care se efectuează pe un eșantion cît mai larg, de organizații maxim obiective.
Potrivit Agenției „Infotag”, sondajul realizat la nivel global, a arătat că 64 % dintre respondenții moldoveni consideră că instituțiile de stat din Republica Moldova sînt capturate de interese private, iar în ultimii doi ani fenomenul corupției a sporit. Două treimi din cei intervievați susțin că fenomenul corupției este o problemă care afectează serios societatea. Totodată, Barometrul global al corupției arată că 55% din numărul respondenților consideră ineficiente eforturile guvernanților în combaterea corupției, iar 54 % din respondenți susțin că oamenii simpli pot contribui la lupta împotriva corupției și circa jumătate din ei sînt dispuși să denunțe cazuri de corupție.
Astfel putem observa o diferență mare între datele înregistrate oficial de către organele de drept din Republica Moldova, precum că actele de corupție constituie 0,5 % din numărul total de infracțiuni, și faptul că jumătate dintre cei intervievați consideră că corupția este deja un flagel bine înfipt în societate.
CAPITOLUL II:
ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR DE LUARE DE MITĂ ȘI DARE DE MITĂ
2.1. Aspecte definitorii
Infracțiunile de luarea de mită și darea de mită sunt incluse în capitolul XVI al Codului penal care se numește Infracțiuni de corupție în sectorul privat.
La art. 333 este prevăzută infracțiunea de Luare de mită care incriminează pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Noțiunea de luare de mită presupune pretinderea, acceptarea sau primirea sumelor de bani, valori, prestări servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unui funcționar ce gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârși un act contrar acestor obligațiuni.
Luarea de mită reprezintă corupția pasivă în sectorul privat cînd persoana care gestionează organizațiile comerciale, obștești sau alte organizații nestatale sau persoana care lucrează pentru o astfel de organizație, arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat întreprinde acțiuni de a solicita sau primi, direct sau prin mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de a accepta oferte sau promisiunii privind un asemenea avantaj pentru sine sau pentru altcineva, pentru ca această persoană să efectueze sau să se abțină de la efectuarea unui act, încălcînd obligațiunile sale de serviciu.
Luarea de mită reprezintă prin sine infracțiunea care împiedică funcționarea normală a relațiilor de piață, încalcă egalitatea în fața legii a persoanelor fizice și juridice. Mai mult decât atît, un alt aspect al pericolului social al acestei infracțiuni constă în afectarea conștiinței membrilor societății cu privire la statutul legal și imparțial al organului de administrare nu doar în instituțiile de stat, dar și în cadrul organizațiilor nestatale (societăți comerciale, necomerciale sau alte organizații nestatale).
În art.333 CP RM, sunt reunite cinci variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiun i.
Luarea de mită in prima varianlă-tip este incriminată la alin.(1) art. 333 CP RM: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comerciala, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Prima variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.333 CP RM, presupune săvîrșirea infracțiunii specificate la alineatul (1) de două sau mai multe persoane.
Potrivit lit.c) alin. (2) art.333 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracțiune constă în extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comerciala, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
În corespundere cu lit.d) alin.(2) art.333 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau în acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
În conformitate cu lit.a) alin.(3) art.333 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de infracțiune constă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau în acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(3) art.333 CP RM, presupune că infracțiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt săvîrșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.
în sfîrșit, cea de-a cincea variantă-tip de infracțiune, prevăzută la alin.(4) art.333 CP RM. se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora dacă acestea se exprima în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale pentru a îndeplini sau nu pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie in cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
La art. 334 este prevăzută infracțiunea de Dare de mită care incriminează promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Dare de mită se consideră promisiunea, oferirea sau darea sumelor de bani, valori, prestări servicii, privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unui funcționar ce gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau o persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat spre a îndeplini, a nu îndeplini sau a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârși un act contrar acestor obligațiuni.
În art.334 CP RM, sunt reunite trei variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni.
Astfel, prima variantă-tip de infracțiune, specificată la alin.(1) art.334 CP RM, constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Prima variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.334 CP RM, presupune că infracțiunea prevăzută la alineatul (1) este săvîrșită de două sau mai multe persoane.
Cea de-a doua variantă-tip de infracțiune, specificată la lit.c) alin. (2) art.334 CP RM, se exprima în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizație comercială, obșteasca ori o altă organizație nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Cea de-a treia variantă-tip de infracțiune, prevăzută la lit.a) alin.(3) art.334 CP RM, constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(3) art.334 CP RM, presupune că infracțiunile specificate la alineatul (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.
În fine, la alin.(4) art.334 CP RM se stabilește că persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea săvârșită de ea.
2.2. Obiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute la art. 333 și art. 334 fac parte din capitolul XVI cu denumirea „Infracțiuni de corupție în sectorul privat”, putem afirma faptul că obiectul juridic generic îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 333 Luarea de mită îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat, care presupune respectarea de către un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat a obligației de a pretinde, accepta sau primi remunerația în strictă conformitate cu legea.
În cazul infracțiunii prevăzute la art. 334 Darea de mită obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de mituire a arbitrilor aleși sau numiți să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori a persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori a participanților la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat; obiectul juridic secundar în constituie relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 333 și art. 334 îl reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu ori unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație.
În acord cu lit. d) art. 2 al Convenției ONU împotriva corupției, adoptată la 31.10.2003, prin „bunuri” trebuie înțelese bunurile, corporale sau incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, ori actele juridice sau documentele atestînd proprietatea acestor bunuri sau drepturi referitoare la acestea.
Prin „bunuri” se are în vedere, printre altele : 1) semnele bănești autentice (bancnotele sau monedele metalice autentice, inclusiv cele jubiliare și comemorative, emise de Banca Națională a Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine); 2) valorile mobiliare de stat autentice; 3) alte titluri de valoare autentice.
„Serviciile” reprezintă activitățile, altele decît cele din care rezultă produse, desfășurate în scopul satisfacerii unor necesități ale persoanei care a primit mita. Se au în vedere, inclusiv, serviciile de natură sexuală. De aceea – dacă unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat i se pune la dispoziție o persoană în scopuri sexuale, persoană ale cărei servicii sunt achitate de către corupător, despre care fapt persoana dată este informată – acceptarea unor astfel de servicii urmează a fi calificate conform legislației penale.
Prin „privilegii” se înțelege, după caz: 1) scutirea de obligații (către stat); 2) oferirea de drepturi sau distincții sociale care se acordă în situații speciale.
Prin „avantaje” trebuie de înțeles favorurile, scutirile de obligații sau alte foloase care ameliorează nemeritat situația în raport cu ceea pe care subiectul infracțiunii o avusese înaintea comiterii infracțiunii. Avantajele sunt, în general, de natură economică sau financiară, însă pot avea și un caracter nepatrimonial. Avantajele pot consta în: vacanțe; împrumuturi de bani fără dobîndă; accelerarea tratării unui bolnav; perspective mai bune în carieră etc.
Prin „oferte” înțelegem ofertele de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă; prin „promisiuni” – asumarea obligației de a da bunuri, de a oferi servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă.
O cerință obligatorie este ca bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ofertele ori promisiunile sub orice formă să nu i se cuvină persoanei corupte. Se are în vedere că remunerație (promisă, oferită sau dată de către corupător) nu-i este legal datorată persoanei corupte. În alți termeni, este necesar ca, reieșind din reglementările normative în vigoare, subiectul infracțiunii să nu fie îndreptățită a pretinde, accepta sau primi o asemenea remunerație.
De aici derivă o altă cerință: caracterul gratuit al bunurilor, serviciilor, privilegiilor, avantajelor, ofertelor ori promisiunilor sub orice formă pretinse, acceptate sau primite de către persoana coruptă. Cu alte cuvinte, subiectul infracțiunii nu-i achită corupătorului valoarea bunurilor, serviciilor, privilegiilor, avantajelor, ofertelor ori promisiunilor sub orice formă pretinse, acceptate sau primite.
Pe lîngă aceasta, se cere ca remunerația ilicită să constituie un contraechivalent al conduitei pe care persoana mituită se angajează să o aibă, adică un contraechivalent al îndeplinirii sau neîndeplinirii, al întîrzierii sau grăbirii îndeplinirii unei acțiuni fie în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Deci, remunerația ilicită trebuie să aibă un caracter de retribuție, să constituie plata sau răsplata în vederea efectuării unui act determinat, arătat în mod explicit.
Legea nu cere existența unei anumite proporții, a unei echivalențe riguroase între remunerația ilicită și actul persoanei mituite. Însă, legea impune implicit ca remunerația ilicită să aibă aptitudinea de a mitui, să fie serioasă. De aceea, dacă între remunerația ilicită pretinsă, acceptată sau primită și actul determinat există o vădită disproporție în sensul că actul determinat depășește cu mult în valoare sau importanță acea remunerație, atunci caracterul de retribuție, de contraechivalent poate fi exclus.
Dacă arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori persoana care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat pretinde, acceptă sau primește remunerația ilicită nu cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care aceasta se angajează să o aibă, atunci cele săvîrșite nu vor constitui infracțiunea specificată la art. 333 sau art. 334 ale CP RM.
Totodată este necesar de accentuat faptul că în lipsa obiectului material sau imaterial, fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 333 sau 334 ale CP RM.
2.3. Latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 333 al CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, ori de acceptare a ofertei ori promisiunii de asemenea foloase.
Acțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin. (1) art. 333 al CP RM cunoaște următoarele patru modalități normative cu caracter alternativ:
pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite;
acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite;
primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite;
acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite.
De exemplu, la cea de-a treia modalitate normativă enunțată mai sus se referă următoarea speță: R.M. a fost condamnată în baza alin.(1) art. 333 CP RM. în fapt, activând ca președinte al Cooperativei de consum „A.” din or. Telenești, la 10.06.2008, aproximativ la ora 12.00, contrar atribuțiilor de serviciu, a primit, în biroul său de serviciu, de mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, în sumă de 200 dolari SUA, pentru a-i acorda lui C.S. două locuri de comercializare pe teritoriul pieței din or. Telenești, acțiuni ce intră în obligațiile de serviciu ale lui R.M.
Caracterizînd sumar modalitățile normative ale acțiunii prejudiciabile specificate la alin.( 1) art. 333 CP RM, menționăm: pretinderea presupune cererea stăruitoare (insistentă) sau formularea unei pretenții vizînd bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite. Pretinderea nu implică neapărat satisfacerea pretenției formulate de făptuitor.
În cazul pretinderii, inițiativa întotdeauna aparține făptuitorului. Pretinderea poate fi exteriorizată prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de comunicare. Nu este necesar ca cererea să fie astfel formulată încît să poată fi înțeleasă de oricine. Este suficient ca, în raport cu împrejurările concrete, ea să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adresează.
Atunci cînd pretinderea se face printr-o scrisoare sau mesaj, pretinderea se consideră consumată în momentul în care destinatarul ia cunoștință de conținutul cererii și înțelege conținutul acesteia, deoarece anterior acestui moment ne aflăm în prezența unei acțiuni care încă nu s-a exteriorizat în raport cu o altă persoană. La momentul expedierii scrisorii sau mesajului, care conține pretinderea, vom fi în prezența tentativei la infracțiune, aceasta nefiind încă consumată.
Indiferent dacă este expresă sau aluzivă, pretinderea remunerației ilicite trebuie să fie univocă, manifestînd intenția mituitului de a condiționa de ea conduita legată de obligațiile sale de serviciu. Destinatarului pretenției, formulate de către mituit, nu i se cere să înțeleagă semnificația penală a faptei. Totuși, el trebuie să înțeleagă că tocmai pretinderea remunerației ilicite condiționează angajarea mituitului să adopte conduita legată de obligațiile de serviciu ale unei astfel de persoane.
La rîndul său, acceptarea se exprimă, după caz, în: 1) consimțirea dării de către mituitor de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite; 2) aprobarea oferirii ori promisiunii de către mituitor de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite. în fine, primirea se exprimă în luarea în posesiune, obținerea, încasarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite.
În ipoteza acceptării, inițiativa aparține corupătorului. Acceptarea poate fi expresă sau tacită. În ipoteza din urmă acceptarea rezultă din anumite manifestări care relevă neîndoielnic acordul persoanei mituite de a primi remunerația ilicită. Acceptarea poate presupune și nerespingerea remunerației ilicite. Pentru existența infracțiunii este suficient ca persoana publică sau persoana mituită să accepte oferta sau promisiunea chiar dacă remunerația ilicită nu a fost determinată, în sensul că nu s-a precizat, în concret, în ce se va consta aceasta.
În fine, primirea se exprimă în luarea în posesiune, obținerea, încasarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite. Primirea implică darea din partea corupătorului. Iată de ce, spre deosebire de modalitatea de pretindere, în cazul modalității de primire inițiativa aparține corupătorului.
Primirea trebuie să fie spontană. Spontaneitatea presupune o relativă concomitență între acceptarea propunerii și primire sau, altfel spus, inexistența, între aceste două momente, a unui interval de timp care să permită acceptării să devină ea însăși relevantă juridic. Așadar – în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 333 CP RM. săvârșite prin primire – acceptarea și primirea nu se pot produce decât în același timp. în lipsa unei asemenea concomitențe, ne vom afla în prezența modalității nr.2 sau nr.4 a acțiunii prejudiciabile specificate la alin.l) art. 333 CP RM. În cazul dat, infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 333 CP RM se va considera consumată din momentul a) acceptării de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau persoanei care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat sau b) acceptării ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau persoanei care lucrează pentru o astfel de organizație, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat. Primirea remunerației ilicite va marca momentul de epuizare a infracțiunii respective.
Latura obiectivă a infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de extorcare, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Pot fi deosebite următoarele trei modalități faptice de extorcare:
punerea victimei într-o situație care o impune să-i transmită persoanei mituite remunerația ilicită, pentru a preîntâmpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime ale victimei;
amenințarea cu lezarea intereselor legitime ale victimei (nu lezarea efectivă), în cazul în care aceasta nu-i transmite persoanei mituite remunerația ilicită;
nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să transmită remunerația ilicită către persoana mituită, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime.
Această diferențiere nu influențează asupra calificării faptei conform lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM, însă poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei.
Prima dintre aceste modalități se regăsește în fapta descrisă în următoarea speță: B.I. a fost condamnat în baza lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM. în fapt, acesta deținea funcția de șef al serviciului comunicații în sectorul Vulcănești al întreprinderii „M.T.G.” SRL, fiind persoană căreia într-o subdiviziune a acestei întreprinderi i-au fost acordate permanent, prin numire, drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție. Acționând coordonat cu alți factori de decizie din cadrul aceleiași întreprinderi, începând cu a doua jumătate a lunii iulie 2011 până la 13.08.2011, B.I. a extorcat de 3500 lei și 700 metri de cablu electric de model „3KII 1x4x1,2” . în schimb, B.I. nu a întocmit actul de constatare în privința întreprinderii „C.S." SA, în legătură cu deterioi area de către angajații acesteia a unui cablu electric subteran amplasat în regiunea satului Găvănoasa, raionul Cahul. De asemenea, B.I. a promis să nu înainteze în instanța de judecată acțiunea de recuperare a prejudiciului cauzat întreprinderii ,,M.T.G.” SRL.
La cea de-a treia din modalitățile faptice ale acțiunii prejudiciabile prevăzute la lit.c) alin.(2) art. 333 CP RM se referă următoarea speță: C.V. a fost condamnat conform lit.c) alin.(2) art.333 R-M. în fapt, acesta exercita funcția de director al întreprinderii ,,F.-G." SRL, fiind persoană care gestionează o organizație comercială. La 16.09.2009, C.V. a extorcat 300 euro de în schimb, C. V. i-a comercializat lui V.P. trei cisterne pentru gaz, ceea ce ținea de obligațiile de serviciu ale lui C.V.
Pentru calificarea celor săvîrșite in baza lit.c) alin.(2) art.333 CP RM, nu contează dacă extorcarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite, se realizează direct, de către persoana mituită însăși, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane, în ce privește rolul intermediarului (mijlocitorului), acesta este complice la infracțiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM.
Infracțiunea în cauză este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din momentul extorcării în întregime a remunerației ilicite.
În ipoteza în care infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM nu-și produce efectul din cauze independente de voința făptuitorului (adică, nu se reușește extorcarea integrală de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin făptuitorului, ori acceptarea integrală a ofertei sau promisiunii de asemenea foloase), cele comise urmează a fi calificate potrivit art.27 și lit.c) alin.(2) art.333 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracțiuni prelungite – cînd, în vederea realizării aceleiași intenții infracționale, făptuitorul extorcă remunerația ilicită nu deodată, dar în tranșe – vom fi în prezența tentativei la infracțiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM, dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, acesta va extorca doar o parte din acea remunerație.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de promisiune, oferire sau dare, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Astfel, acțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM cunoaște următoarele trei modalități normative cu caracter alternativ:
promisiunea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
oferirea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
darea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.
Caracterizînd sumar modalitățile normative ale acțiunii prejudiciabile, menționăm: promisiunea reprezintă angajamentul pe care mituitorul și-l asumă față de persoana mituită de a-i transmite în viitor – într-un termen determinat sau nedeterminat – remunerația ilicită, dacă acea persoană mituită va acționa în sensul dorit de mituitor. Promisiunea se poate realiza verbal, în scris sau în orice alt mod perceptibil pentru a ajunge la cunoștința destinatamlui. De asemenea, promisiunea poate fi expresă sau implicită ori chiar aluziva. Chiar dacă foloasele promise pot să nu fie determinate sub aspectul calității și cantității, promisiunea trebuie să fie serioasă și nu vagă sau imposibil de realizat. Promisiunea este un act unilateral al corupătorului. De aceea, pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu alin.(1) art.334 CP RM nu contează dacă destinatarul promisiunii o acceptă sau o respinge.
La rândul său, oferirea se exprimă în prezentarea, etalarea, înfățișarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei mituite. Oferirea trebuie să aibă un caracter precis, să se concretizeze intr-o acțiune efectivă, reală și să aibă la bază inițiativa corupătorului. Nu este indispensabil ca oferirea sa fie inteligibilă pentru oricare neinițiați. Este suficient ca oferirea să fie inteligibila pentru persoana interesată, care, cunoscînd nuanțele relevante, să fie în situația de a i înțelege semnificația. Este adevărat că oferirea poate fi precedată de promisiune, dar, intr-un asemenea caz, infracțiunea se consumă odată cu formularea promisiunii. Prin natura ei, oferirea deja presupune promisiunea pe care o absoarbe și o depășește, cele două activități suprapunîndu-se, deci fiind simultane. Ca și promisiunea, oferirea este un act unilateral al corupătorului. De aceea, pentru aplicarea răspunderii conform alin.(1) art.334 CP RM, nu importă dacă destinatarul oferirii o acceptă sau o respinge. Este suficientă realizarea oferirii de către corupător.
În fine, darea constituie înmînarea, remiterea, predarea efectivă a remunerației ilicite de către mituitor către persoana mituită. Spre deosebire de promisiune sau oferire, darea implică în mod necesar acțiunea corelativă de primire a foloaselor necuvenite, acțiune săvîrșită de persoana mituită. Deci, darea nu mai este un act unilateral. Ea este un act bilateral. Pentru existența infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM în modalitatea de dare, nu contează dacă inițiativa săvârșirii infracțiunii a aparținut corupătorului sau persoanei corupte, dacă foloasele necuvenite au fost date din propria inițiativă a corupătorului sau acesta a cedat solicitărilor persoanei mituite. În alt registru, promisiunea, oferirea sau darea unei persoane mituite de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin acelei persoane, se poate realiza personal sau prin mijlocitor. în ultima ipoteză, mijlocitorul acționează în numele corupătorului și cu intenția de a-1 ajuta, avînd calitatea de complice la infracțiunea specificată la alin.(1) art.334 CP RM.
După posibilitatea de mituire, putem distinge următoarele două forme ale acțiunii prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM: 1) forma deschisă; 2) forma deghizată.
În prezența formei deschise a acțiunii – promițîndu-i, oferindu-i sau dîndu-i remunerația ilicită unui arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu ori unei persoane care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație – făptuitorul îi stabilește nemijlocit acele acțiuni, pe care aceasta urmează să le îndeplinească (să nu le îndeplinească; să le grăbească; să le întîrzie). în cazul formei deschise, remunerația ilicită se înmînează direct și deschis arbitrului ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu ori persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație.
La rîndul său, forma deghizată a acțiunii este mascată sub forma unor activități, care aparent au un caracter legal, cum ar fi: acordarea unui împrumut; pierderea intenționată la jocurile de noroc; o asigurare fictivă etc. în astfel de cazuri, esențial este că ambele părți conștientizează că foloasele, care se promit, se oferă sau se dau, constituie plata pentru a transmite arbitrului ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantului la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat în calitate de recompensă ilicită, dar, neavînd intenția de a proceda astfel, le sustrage, atunci fapta mijlocitorului fictiv va reprezenta una dintre infracțiunile prevăzute la art.190 CP RM. Bineînțeles, aceasta nu are niciun impact asupra calificării faptei celui care transmite acea recompensă – ca tentativă la infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM. Or, această persoană nu conștientizează că este înșelată, că cel căruia îi transmite recompensa ilicită nu dorește să mijlocească remunerarea ilicită. În aceleași circumstanțe, dacă mituitorul transmite mijlocitorului recompensa ilicită, iar ultimul, înșelînd mituitorul, își lasă o parte din această recompensă, transmițînd restul sumei arbitrului ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantului la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, acțiunile mijlocitorului vor constitui infracțiunea specificată la alin.(5) art.42 și alin.(1) art.334 CP RM, alături de una dintre infracțiunile prevăzute la art.190 CP RM.
Infracțiunea specificată la alin.(1) art.334 CP RM este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în întregime a recompensei ilicite.
În situația în care infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM nu-și produce efectul din cauze independente de voința făptuitorului (adică, nu se reușește promisiunea, oferirea sau darea integrală a recompensei ilicite), cele comise urmează a fi calificate potrivit art.27 și alin.(1) art.334 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracțiuni prelungite – cînd, în vederea realizării aceleiași intenții infracționale, făptuitorul promite, oferă sau dă recompensa ilicită nu deodată, dar în tranșe – vom fi în prezența tentativei la infracțiunea specificată la alin.(1) art.334 CP RM, dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, acesta va promite, oferi sau da numai o parte din acea recompensă ilicită.
2.4. Latura subiectivă a infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
Latura subiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM se caracterizează prin intenție directă. În cele mai frecvente cazuri, motivul infracțiunii în cauză se exprimă în interesul material sau în năzuința de a obține unele avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracțiunii este unul special. Acesta adoptă una din următoarele patru forme:
scopul îndeplinirii – în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana mituită a unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat; (în ipoteza în care persoana mituită este participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, acest scop se poate concretiza în scopul întreprinderii – în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana mituită a unei acțiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv. Acțiunile participantului la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat ar produce un efect viciat asupra respectivului eveniment în oricare din următoarele două ipoteze: 1) ar fi deviat cursul firesc al întregului eveniment sportiv sau de pariat, al unei anumite părți a respectivului eveniment sau chiar al unor clemente separate ale evenimentului sportiv sau de pariat; 2) ar fi denaturat rezultatul final al respectivului eveniment. prevederea de la alin.(1) art.333 CP RM este aplicabilă chiar și atunci când scopul făptuitorului este ca persoana mituită să îndeplinească – la cea mai înaltă capacitate și cu randamentul cel mai mare – o acțiune în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Or, în această ipoteză, contează că îndeplinirea unei acțiuni – la eea mai înaltă capacitate și cu randamentul cel mai mare – urmează a se face în schimbul unei remunerații ilicite.);
scopul neîndeplinirii – în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana mituită a unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat;
scopul întîrzierii îndeplinirii – în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana mituită a unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat;
scopul grăbirii îndeplinirii – în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana mituită a unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu alin.(1) art.333 CP RM, nu este indispensabilă realizarea scopului enunțat în dispoziția acestei norme.
Prevederea de la alin.(1) art.333 CP RM nu poate fi aplicată dacă remunerația ilicită este pretinsă, acceptată sau primită după îndeplinirea sau neîndeplinirea, întîrzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acțiune ține de exercitarea funcției mituitului sau este contrară funcției în cauză. Or, în ipoteza dată, lipsește unul diutre semnele obligatorii ale componenței infracțiunii specificate la alin.(l) art.333 CP RM, anume – scopul infracțiunii: la momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii, întîrzierii sau grăbirii îndeplinirii unei acțiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – dacă o asemenea acțiune ține de exercitarea funcției mituitului sau este contrară funcției în cauză – arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori persoana care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat urmărește un alt scop decît cel prevăzut la alin.(1) art.333 CP RM. Chiar dacă arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori persoana care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori participantul la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat obține respectiva remunerație ilicită, ea o obține nu pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acțiune ține de exercitarea funcției mituitului sau este contrară funcției în cauză. Pentru că acțiunea în cauză deja a fost îndeplinită (nu a fost îndeplinită; întîrziată; grăbită).
În lipsa scopului specific infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM, o asemenea faptă poate fi sancționată, eventual, doar în plan disciplinar.
Latura subiectivă a infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM se caracterizează prin intenție directă. Motivul infracțiunii analizate se exprimă, de cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuința de a obține unele avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracțiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.333 CP RM este unul special, fiind desemnat prin sintagma „pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni fiind în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat”. În vederea perceperii esenței juridice a scopului în cauză, este analog cu explicațiile privind scopul infracțiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.334 CP RM se caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii în cauză se exprimă în: năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje nepatrimoniale; năzuința făptuitorului de a-și ajuta persoana apropiată; interesul material etc.
Scopul infracțiunii specificate la alin.(1) art.334 CP RM este același ca și scopul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.
Precizăm doar că lista de forme ale scopului infracțiunii analizate are un caracter exhaustiv. Ea nu poate include alte forme (de exemplu: 1) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, pe un alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, să îndeplinească o acțiune în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvîrșită; 2) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, pe un alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să nu îndeplinească o acțiune în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvîrșită; 3) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, pe un alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întârzie îndeplinirea unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvîrșită; 4) scopul de a-1 face pe un alt arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, pe o altă persoană care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală sau pe o altă persoană care lucrează pentru o astfel de organizație, pe un alt participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercițiul funcției sale sau contrar acesteia, fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvîrșită).
Sub acest aspect, atrage atenția următoarea speță: C.S. a fost condamnata în baza art.26 și alin.(1) art.334 CP RM. În fapt, aceasta exercita funcția de conferențiar universitar la o catedră a unei instituții de învățământ superior private, fiind persoană căreia i s-a acordat, prin numire, drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție (și anume: aprecierea imparțială a cunoștințelor studenților în cadrul sesiunilor de examinare, cu înscrierea notelor, confirmate în borderou prin semnătura personală). La 09.06.2006, aproximativ la ora 11.15, într-un birou al instituției respective C.S. a luat de la studentul anului III al acestei instituții O.V 150 dolari SUA, pentru a-l influența pe lectorul superior M.I. și pe lectorul asistent P.N. ca aceștia să primească de ., studentă la aceeași instituție, diferențele la trei discipline. Ambii lectori erau angajați ai aceleiași instituții.
Promisiunea, oferirea sau darea recompensei ilicite persoanei mituite este direct legată de anumite acțiuni care fie țin de exercitarea funcției unei astfel de persoane ori sunt contrare funcției în cauză, fie se desfășoară în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat. Exercitarea funcției de către persoana mituită presupune tot ceea ce cade în seama unor astfel de persoane în conformitate cu normele ce reglementează, guvernează serviciul respectiv ori este inerent naturii acestuia.
Dacă acțiunea – în vederea îndeplinirii (neîndeplinirii; grăbirii; întîrzierii) căreia persoanei mituite i s-a promis, i s-a oferit sau i s-a dat recompensa ilicită – nu ține de exercitarea funcției unei astfel de persoane, ori nu este contrară funcției în cauză, ori nu se desfășoară în cadiul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, cele comise de mituitor urmează a fi calificate ca tentativă la infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM. Aceasta întrucît acțiunea intenționată a mituitorului a fost îndreptată nemijlocit spre comiterea infracțiunii în cauză, vizînd o acțiune care ține de exercitarea de către persoana mituită a funcției sale, ori nu este contrară funcției în cauză, ori se desfășoară în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat, însă, din cauze independente de voința mituitorului, această acțiune nu și-a produs efectul.
Totodată, în ipoteza analizată, fapta arbitrului ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori a persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori a participantului la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat va constitui una dintre infracțiunile specificate la art. 190 CP RM.
Nu este posibilă aplicarea alin.(1) art.334 CP RM, nici a unei alte norme, atunci cînd recompensa ilicită este promisă, oferită sau dată după îndeplinirea sau neîndeplinirea, întîrzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă o asemenea acțiune ține de exercitarea de către mituit a funcției sale, ori este contrară funcției în cauză, ori se desfășoară în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat.
În situația în care făptuitorul promite, oferă sau dă o recompensă unei persoane particulare, considerînd eronat că aceasta este un arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat – care îi va îndeplini sau nu, va întîrzia sau va grăbi îndeplinirea unei acțiuni în interesul făptuitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – deși, de fapt, acelei persoane îi lipsea calitatea de arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori de persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori de participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat, ne vom afla în prezența tentativei la infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.334 CP RM.
2.5. Subiectul infracțiunilor de luare de mită și dare de mită
Subiectul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă una din următoarele calități speciale:
arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu;
persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală;
persoană care lucrează pentru o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală;
participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat.
Cît privește prima calitate specială din cele sus-menționate, potrivit art.1 al Protocolului adițional penală a Consiliului Europei privind corupția, ratificat prin Legea pentru ratificarea Protocolului adițional penală privind corupția, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 06.07.2007, termenul „arbitru” trebuie înțeles prin referire la dreptul național al statului parte la acest Protocol, dar în orice caz trebuie să includă o persoană care, avînd în vedere un acord de arbitraj, este chemată să ia o decizie care obligă din punct de vedere juridic cu privire la un litigiu ce-i este prezentat chiar de către părțile acestui acord; sintagma „acord de arbitraj” înseamnă un acord recunoscut de dreptul național și prin care părțile convin să supună un litigiu unui arbitm pentru a decide.
Indiferent dacă este național sau străin, arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu poate evolua ca subiect al infracțiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM. Important este ca calitatea de arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu să corespundă: a) definiției noțiunii de arbitru din legea națională a statului de origine a acelui arbitru; b) definiției noțiunii de arbitru din art. 1 al Protocolului adițional penală a Consiliului Europei privind corupția, reprezentînd un standard minim obligatoriu comun pentru statele semnatare a acestei Convenții,inclusiv pentru Republica Moldova.
Referitor la cea de-a doua calitate specială a subiectului infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM, consemnăm că din definiția formulată în art.124 CP RM reiese că persoana care gestionează organizația comercială, obștească sau altă organizație nestatală este acea persoană care îndeplinește următoarele trei condiții:
este o persoana căreia i se acordă drepturi și obligații într-o organizație comercială, obșteasca sau altă organizație nestatală ori într-o subdiviziune a acestora;
aceste drepturi și obligații i se acordă permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau in virtutea unei însărcinări;
aceste drepturi și obligații i se acordă în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice.
De exemplu, calitatea de persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală o are subiectul din următoarea speță: V.N. a fost numit în funcția de șef al secției de montare a utilajului interior de gaze în cadrul SRL „C.-G”. Fapta, pentru care a fost pus sub învinuire, constă în următoarele: la 11.07.2007, aproximativ la ora 14.00, fiind în exercitarea funcțiilor de serviciu și afiăndu-se în biroul său de serviciu, V.N. l-a primit în audiență pe P. V. Acesta a înaintat o cerere scrisă, prin care solicita montarea utilajului interior de gaze. La cerere a anexat proiectul și documentația aferentă. La rândul său, V.N., în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de funcție ale șefului secției de montare a utilajului de gaze a SRL „C.-G.”, aprobate la 24.01.2006, după examinarea prealabilă a cererii și a documentelor prezentate de P. V., urma să adopte decizia asupra valabilității lor. În cazul în care nu ar fi constatat vreo piedică la montare, trebuia să aplice pe cerere viza corespunzătoare și să dispună subalternilor organizarea montării, deplasarea tehnicianului la fața locului, deschiderea contului de decontare. Adică, urma să organizeze și să asigure realizarea lucrului. însă, la momentul depunerii și examinării cererii, V.N. nu și-a îndeplinit obligațiunile sale funcționale sus-indicate, astfel punându-l pe P. V. intr-o situație de dependență, deoarece ultimul nu a putut să-și valorifice dreptul la utilizarea gazelor naturale. De asemenea, V. N. i-a explicat lui P. V. că lucrările solicitate pot fi efectuate într-un termen nedeterminat și i-a comunicat că montarea utilajului poate avea loc efectiv peste 20 de zile de la înaintarea cererii, însă contra unei plăți suplimentare – în valoare de 100 euro, sumă destinată lui personal. La 13.07.2007, în jurul orelor 15.00, V.N., folosindu-se de starea de vulnerabilitate a solicitantului, primindu-l repetat în audiență, a luat de 1600 lei, bani ce nu i se cuvin și pe care i-a primit pentru a accepta cererea de montare și a urgenta organizarea montării utilajului interior de gaze, acțiuni pe care el era obligat să le îndeplinească fară a pretinde o plată adăugătoare pentru sine.
În calitate de persoană care gestionează organizația comercială, obștească sau altă organizație nestatală, evoluează, după caz: a) persoana care, într-o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală ori într-o subdiviziune a acestora, exercită funcții sau acțiuni administrative de dispoziție (persoana care are împuterniciri legate de dirijarea nemijlocită a unui colectiv de oameni sau de administrarea unui sector de muncă în cadrul unei organizații comerciale, obștești sau al unei alte organizații nestatale, ori în cadrul unei subdiviziuni a acestora); b) persoana care, într-o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală ori într-o subdiviziune a acestora, exercită funcții sau acțiuni organizatorico-economice (persoana care are obligații și împuterniciri legate de dispunerea și administrarea patrimoniului în cadrul unei organizații comerciale, obștești sau al unei alte organizații nestatale, ori în cadrul unei subdiviziuni a acestora).
Cea de-a treia calitate specială a subiectului infracțiunii specificate la alin.(1) art.333 CP RM, consemnăm că, prin „persoană care lucrează pentru o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală” trebuie de înțeles acea persoană care, deși este angajată a organizației comerciale, obștești sau a unei alte organizații nestatale, totuși nu exercită funcții sau acțiuni administrative de dispoziție ori organizatorico-economice. Persoanele care lucrează pentru o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală nu pot avea calitatea de: 1) membri ai consiliului organizației date; 2) membri ai comisiei de cenzori a organizației comerciale, obștești sau a unei alte organizații nestatale; 3) director executiv al acestei organizații; 4) contabil-șef al organizației comerciale, obștești sau al unei alte organizații nestatale; 5) conducător al filialei sau al reprezentanței acestei organizații; 6) alte persoane abilitate, conform legislației sau statutului organizației comerciale, obștești sau al unei alte organizații nestatale, să-și asume obligații, de sine stătător sau împreună cu alții, în numele și în contul organizației respective.
În fine, cât privește cea de-a patra calitate specială a subiectului infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.333 CP RM, vom analiza conținutul noțiunilor „participant la un eveniment sportiv” și „participant la un eveniment de pariat”.
Pentru a cunoaște semantismul primei dintre aceste noțiuni, este necesar să stabilim înțelesul noțiunii „eveniment sportiv”.
Conform alin.(2) art.l al Legii cu privire la cultura fizică și sport, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.03.1999, „sportul este o parte componentă a culturii fizice, o sferă specifică de activitate, orientată spre dezvoltarea posibilităților extreme ale omului în condiții competiționale și în procesul sportiv-pedagogic”. Luînd aceasta în considerare, prin „participant la evenimentul sportiv” trebuie de înțeles persoana (sportivul) sau echipa implicată într-un eveniment ce presupune realizarea unei activități orientate spre dezvoltarea posibilităților extreme ale omului în condiții competiționale sau în procesul sportiv-pedagogic.
Ulterior vom stabili înțelesul noțiunii „participant la un eveniment de pariat”. în Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.02.1999, participantul la un eveniment de pariat este numit „Jucător”. Conform alin.(1) art.5 al acestei legi, jucător este persoana care a plătit participarea sa la joc și are dreptul să primească cîștigul prevăzut de regulile jocului.
Ulterior vom stabili înțelesul noțiunii „participant la un eveniment de pariat”. în Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.02.1999, participantul la un eveniment de pariat este numit „Jucător”. Conform alin.(l) art.5 al acestei legi, jucător este persoana care a plătit participarea sa la joc și are dreptul să primească cîștigul prevăzut de regulile jocului.
În general, reieșind din definiția legislativă a noțiunii „pariuri”, în corespundere cu lit.b) alin.(1) art.3 al Legii cu privire la jocurile de noroc, prin „participant la evenimentul de pariat” trebuie de înțeles persoana care ia parte la evenimentul ce îndeplinește următoarele condiții: a) se desfășoară sau nu în conformitate cu regulile sportului; b) are un caracter real sau ireal; c) presupune că participantul la eveniment mizează pe caracterul real sau ireal al acestuia; d) presupune că rezultatul pariului este generat parțial de elemente aleatorii; e) este obiectul unei convenții prin care fiecare dintre participanți, care susțin lucruri contrare într-o dispută, se obligă să ofere o compensație materială acelui participant care se va dovedi că are dreptate.
Subiectul infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.334 CP RM este:
persoana fizică responsabilă care la momentul săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani;
persoana juridică (cu excepția autorității publice.
Nu se cere ca subiectul să aibă vreo calitate specială.
În corespundere cu alin.(4) art.334 CP RM, persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală în cazul cînd mita i-a fost extorcată sau în caz că această persoană s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea săvîrșită de ea.
CAPITOLUL III:
DELIMITAREA LUĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA PASIVĂ ȘI DELIMITAREA DĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA ACTIVĂ
3.1. Aspecte definitorii
Infracțiunile de corupere pasivă și corupere activă sunt incluse în capitolul XV al Codului penal care se numește Infracțiuni contra bunei desfîșurări a activității în sfera publică.
În art.324 CP RM, sub denumirea de corupere pasivă sunt reunite șapte variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni.
Coruperea pasivă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(l) art.324 CP RM: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitai ea funcției sale sau contrar acesteia.
Conform lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un funcționar internațional de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ou pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Prima variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.324 CP RM, presupune săvîrșirea infracțiunii specificate la alineatul (1) de două sau mai multe persoane.
Potrivit lit.c) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracțiune constă în extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publica străină de bunuri, seivicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
În corespundere cu lit.d) alin. (2) art.324 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
În conformitate cu lit.a) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a cincea variantă-tip de infracțiune constă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcție de demnitate publică de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – indiferent dacă acestea se exprimă sau nu în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – indiferent dacă acestea se exprimă sau nu în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Conform lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a șasea variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcție de demnitate publică de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.c) alin.(3) art.324 CP RM, resupune că infracțiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.
În sfârșit, cea de-a șaptea variantă-tip de infracțiune, specificată la alin.(4) art.324 CP RM, se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
În art.325 CP RM, sub denumirea de corupere activă sunt reunite patru variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni.
Coruperea activă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(l) art.325 CP RM: promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Prima variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.325 CP RM, presupune că infracțiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârșită de două sau mai multe persoane.
Potrivit lit.c) alin.(2) art.325 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracțiune se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Conform lit.a) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracțiune constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, seirvicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
În conformitate cu lit.a1) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de infracțiune se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane cu funcție de demnitate publică sau unui funcționar internațional de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – indiferent dacă acestea se exprimă sau nu în proporții mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.
Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(3) art.325 CP RM, presupune că infracțiunile specificate la alineatul (1) sau (2) sunt săvîrșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.
În fine, la alin.(4) art.325 CP RM se stabilește că persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art 324 CP RM este eliberată de răspunderea penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvîrșit-o.
Observăm că atît în cadrul luării de mită cît și în cadrul coruperii pasive, sunt prezente două variante agravate de infracțiuni, și anume de două sau mai multe persoane și în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.
Totodată, menționăm că diferențierea a numărului tip de infracțiuni între coruperea pasivă și luarea de mită și a coruperii active cu darea de mită constă în diferența elementelor constitutive ale infracțiunilor date, care vor fi analizate ulterior.
3.2. Delimitarea obiectului infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și al dării de mită de corupere activă
Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute la art. 324 și 325 fac parte din capitolul XV cu denumirea „Infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică”, putem afirma faptul că obiectul juridic generic îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică. Faptul dat este o vădită delimitare între obiectul juridic generic ale infracțiunilor prevăzute la art. 324 cu art. 333 și art. 325 cu art. 334.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice și persoanele publice străine a obligației de a pretinde, accepta sau a primi remunerația în strictă conformitate cu legea.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de corupere a persoanelor publice sau a persoanelor publice străine.
În cadrul obiectului juridic special se observă o vădită diferențiere la faptul că infracțiunile prevăzute la art. 324 și 325 CP RM prevăd condamnarea faptelor ce prejudiciaza buna desfășurare în sectorul public, iar în cadrul infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334 CP RM, este vorba despre sectorul privat.
3.3 Delimitarea laturei obiective a infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, ori de acceptare a ofertei ori promisiunii de asemenea foloase.
Astfel, cele patru modalități normative cu caracter alternativ ale acțiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.324 CP RM sunt:
pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
Observăm că acțiunile alternative prevăzute la art. 324 CP RM sunt identice cu cele prevăzute la art. 333 CP RM, fapt ce ne arată că în cadrul laturei obiective nu observăm nici o deosebire.
La prima dintre modalitățile normative ale acțiunii prejudiciabile în cauză se referă următoarea speță: C.V a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. în fapt, acesta exercita funcția de ofițer operativ de sector în cadrul Comisariatului de Poliție al sectorului Botanica, mun. Chișinău. Știind cu certitudine că documentele (livretul militar, buletinul de identitate, polița de asigurare obligatorie și cartela medicală) aparținând lui P.C. se află în sediul în care activa C. V. (în seiful său), la 17.12. . V. a pretins de 1000 dolari SUA pentru a-i restitui documentele ridicate.
La a treia dintre modalitățile normative ale acțiunii prejudiciabile în cauză se referă următoarea speță: R.A. a fost condamnat în baza alin.(1) art.324 CP RM. În fapt, activînd în calitate de inspector al poliției criminale, avînd statutul de ofițer de urmărire penală, fiind deci persoană cu funcție de răspundere, căreia, în virtutea legii, i-au fost acordate drepturi și obligații în vederea executării funcțiilor autorităților publice, a săvîrșit coruperea pasivă în următoarele circumstanțe: la 02.06.2005, R.A. a primit spre examinare materialul cu plîngerea lui N.M. privind nerestituirea de către C.V. a împrumutului bănesc în sumă de 2000 dolari SUA. La 01.07.2005, C.V. a fost adus de către R.A. în biroul său de serviciu. Informîndu-l pe C.V. că de el depinde inițierea sau refuzul de a porni în privința acestuia urmărirea penală pe semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.195 CP RM, a acceptat să primească de 500 dolari SUA, asigurîndu-l că, pentru recompensa oferită, va adopta hotărîrea despre reînceperea urmăririi penale. Astfel, la 05.07.2005, aproximativ la ora 15.00, R.A. a fost reținut în flagrant delict, după ce a primit de 200 dolari SUA.
Infracțiunea specificată la alin. (1) art.324 CP RM este o infracțiune formală, fapt analog ca în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 333 CP RM.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de promisiune, oferire sau dare, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.
Astfel, acțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM cunoaște următoarele trei modalități normative cu caracter alternativ:
promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
oferirea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.
Observăm că și în cazul comparării laturilor obiective ale infracțiunilor prevăzute la art. 325 și art. 334 CP RM observăm o analogie în ceea ce privește modalitățile normative cu caracter alternativ.
În legătură cu prima modalitate normativă, cînd destinatarul promisiunii respinge promisiunea se referă următoarea speță: M.E. a fost condamnată în baza alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, la 24.05.2012, aproximativ la ora 11.50, C.N., ofițer de urmărire penală în Secția Urmărire Penală a Comisariatului de Poliție al raionului Drochia, a sesizat Procuratura raionului Drochia cu privire la instigarea lui de către M.E. la săvîrșirea acțiunii coruptibile legate de activitatea lui de serviciu, în interesul feciorului acesteia, M.V. Înainte de aceasta, la 18.05.2012, C.N. a început urmărirea penală în cauza penală privind comiterea de către M.V. a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM. La 22.05.2012 M.V. a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit. în timpul desfășurării urmăririi penale, la 22.05.2012, M.E. i-a promis lui C.N. 4000 de lei pentru adoptarea unei hotărâri favorabile în legătură cu cauza penală privind comiterea de către M.V. a infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.264 CP RM. La 06.06.2012 M.E. i-a dat lui C.N. acele 4000 de lei.
În cazul cînd destinatarul promisiunii o acceptă, se referă următoarea speță: T.I. a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, C.S. exercita funcția de inspector principal în cadrul Direcției pentru Misiuni Speciale a MAI. În procedura acestuia se aflau materialele controlului pe marginea practicării ilegale a activității de întreprinzător de către SRL „A.". La 12.11.2009, aflîndu-se în biroul de serviciu al lui C.S., T.I. i-a propus acestuia 500 dolari SUA, care urmau să i se transmită la 13.11.2009. În schimbul acestor bani, T.I. i-a solicitat lui C.S. ca în privința lui T.I. și a celorlalți reprezentanți ai SRL „A." să nu fie începută urmărirea penală. La 13.11.2009, în jurul orei 14.00, oferind, în același birou de serviciu, explicații suplimentare, T.I. a recunoscut faptul practicării ilegale a activității de întreprinzător. După aceasta, el i-a transmis lui C.S. cei 500 dolari SUA. Imediat după transmiterea acestor bani T.I. a fost reținut în flagrant delict.
În concluzie, pot susține faptul că delimitarea dintre latura obiectivă a infracțiunei prevăzute la art. 333 CP RM și a laturei obiective a infracțiunei prevăzute la art. 324 CP RM practic nu există, fapt analog și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 334 CP RM cu cea de la art. 325 CP RM.
3.4 Delimitarea laturei subiective a infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și a dării de mită de corupere activă
Latura subiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM se caracterizează prin intenție directă. Motivul infracțiunii în cauză se exprimă, de cele mai multe ori, în interesul material sau în năzuința de a obține unele avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este unul special, adoptînd oricare din următoarele patru forme:
scopul îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;
scopul neîndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;
scopul întîrzierii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;
scopul grăbirii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză.
Această listă este exhaustivă și nu poate include alte forme.
Pentru calificarea faptei în baza alin.(1) art.324 CP RM, nu este obligatorie realizarea scopului sus-menționat. Totuși, dacă scopul urmărit se realizează și făptuitorul îndeplinește (nu îndeplinește; întîrzie; grăbește) o acțiune contrar funcției sale, atunci infracțiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM poate forma concursul cu una dintre faptele prevăzute la art.306, 307, 308, 309, 327, 328, 332 sau altele din Codul penal ori la art.312, 313 sau altele din Codul Contravențional.
La o asemenea ipoteză se referă următoarea speță: T.S. a fost condamnat conform alin.(1) art.324 și alin.(1) art.327 CP RM. In fapt, acesta exercita funcția de comandant de grupă al unei subdiviziuni a Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău, fiind persoană cu funcție de răspundere. La 26.01.2010, între orele 10.00 și 11.00, T.S. se afla în preajma sediului Judecătoriei sectorului Botanica, mun. Chișinău. Urmărind să obțină mijloace bănești ce nu i se cuvin, acesta a primit de la o persoană care s-a numit „A.” 500 de lei pentru a-i transmite unui deținut în Penitenciarul nr.13 din mun. Chișinău un telefon mobil. În aceeași zi, aproximativ la ora 17.00, T.S. a transmis acel telefon mobil deținutului B.A.
Observăm o analogie între latura subiectivă a art. 324 CP RM cu art. 333 CP RM, atît intenția directă, cît și cele patru forme ale scopului infracțiunii.
Latura subiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM se caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii în cauză se exprimă în: năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje nepatrimoniale; năzuința făptuitorului de a-și ajuta persoana apropiată; interesul material etc.
Scopul infracțiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este unul special. Caracteristicile acestuia nu diferă de cele ale scopului infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM.
Precizăm că lista de forme ale scopului infracțiunii, specificate la alin.(l) art.325 CP RM, are un caracter exhaustiv și nu poate include alte forme. În această ordine de idei, este util să reproducem următorul exemplu din practica judiciară: S.M. a fost condamnat conform alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, acesta era bănuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art.27 și la alin.(2) art.2171 CP RM. La 18.09.2012, aproximativ la ora 12.00, S.M. se afla în incinta barului „C." din or. Arienii Noi. În aceste condiții, el i-a dat 5000 de lei lui S.S., ofițer superior in Secția Urmărire Penală a Comisariatului de Poliție al raionului Anenii Noi. S.S. exercita urmărirea penală în cauza penală pornită împotriva lui S.M. Cei 5000 de lei i-au fost dați lui S.S. pentru ca acesta să-și îndeplinească acțiunile contrar funcției sale și să influențeze liberarea lui S.M. de răspundere penală.
Din această speță nu este clar cui i-au fost destinați și pentru ce au fost dați banii: 1) exclusiv lui S.S. pentru ca acesta să-și îndeplinească acțiunile contrar funcției sale; 2) atît lui S.S. pentru ca acesta să-și îndeplinească acțiunile contrar funcției sale, cît și unei alte persoane pe care S.S. ar influența-o în vederea liberării lui S.M. de răspunderea penală?
În aceste două ipoteze, soluția de calificare este diferită. Aceasta ne-o sugerează C.Timofei: „Concursul dintre infracțiunile prevăzute la art.325 și alin.(11) art.326 CP RM se atestă atunci cînd făptuitorul promite, oferă sau dă unei persoane, personal sau prin mijlocitor, bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru traficantul de influență și pentru o persoană publică, persoană cu funcție de demnitate publică ori persoană publică străină sau funcționar internațional, când respectivul traficant de influență are sau susține că are o influență asupra acelei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică ori persoane publice străine sau asupra acelui funcționar internațional, pentru a o (a-1) face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite”.
Analizînd latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 325 CP RM la fel observăm analogie cu latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 334 CP RM.
3.5 Delimitarea subiectului al infracțiunii de luare de mită de corupere pasivă și al dării de mită de corupere activă
Subiectul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică sau de persoană publică străină.
Noțiunea „persoană publică” este definită la alin.(2) art.123 CP RM. Categoriile de persoane publice care intră sub incidența acestei definiții sunt:
funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau militare);
angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public;
angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică;
persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public.
Deducem că noțiunea „funcționar public” (care este o noțiune de factură extrapenală) este subsecventă față de noțiunea „persoană publică” utilizată în alin.(1) art.324 CP RM.
În corespundere cu art.2 al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 04.07.2008, funcționar public este persoana fizică numită, în condițiile acestei legi, într-o funcție publică; funcție publică constituie ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică.
Conform alin.(1) art. 13 al aceleiași legi, evidența la nivel național a funcțiilor publice și a funcționarilor publici se efectuează prin administrarea registrului funcțiilor publice și al funcționarilor publici și a dosarelor personale ale funcționarilor publici. Implicit, această normă face trimitere Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Sistemului informațional automatizat „Registrul funcțiilor publice și al funcționarilor publici”, nr.106 din 11.02.2014.
Din anexa pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.07.2011, aflăm că funcțiile publice sunt de trei niveluri: funcțiile publice de nivel superior; funcțiile publice de conducere; funcțiile publice de execuție. În dependență de nivelul funcției publice de care aparține subiectul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM, poate fi făcută individualizarea pedepsei.
În sensul alin.(2) art. 123 CP RM, persoane autorizate sau învestite de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sunt acele persoane care prestează servicii notariale. Nu există alte persoane care să fie autorizate sau învestite de stat să presteze în numele acestuia servicii publice.
Persoanele autorizate sau învestite de stat să îndeplinească activități de interes public: executorul judecătoresc; avocatul; expertul judiciar; auditorul; interpretul și traducătorul antrenați de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, de organele procuraturii, organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, de notari, avocați sau de executorii judecătorești; mediatorul; medicul, privit ca liber-profesionist; mandatarul autorizat etc. De asemenea, reprezentantul statului în societățile comerciale cu cotă de participare a statului este o persoană publică, făcând parte din categoria de persoane autorizate sau învestite de stat să îndeplinească activități de interes public.
În altă ordine de idei, cele trei categorii de persoane publice străine, specificate în alin.(1) art.123 CP RM, sunt: 1) orice persoană, numită sau aleasă, care deține un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; 2) persoana care exercită o funcție publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; 3) persoana care exercită funcția de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Noțiunea „persoană publică străină” este una nouă pentru cadrul normativ al Republicii Moldova. Ea a devenit aplicabilă numai odată cu intrarea în vigoare a amendamentelor operate la 02.12.2011. Până la acel moment, noțiunea în cauză pur și simplu a lipsit în Codul penal al Republicii Moldova.
Potrivit alin.(2) art.1231 CP RM, prin „funcționar internațional” se înțelege: funcționarul unei organizații publice internaționale ori supranaționale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizație să acționeze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a unei organizații internaționale ori supranaționale; orice persoană care exercită funcții judiciare în cadrul unei curți internaționale, inclusiv persoana cu atribuții de grefă.
Infracțiunea specificată la lit.a) alin.(3) art.324 CP RM este săvîrșită de o persoană cu funcție de demnitate publică.
Din alin.(3) art.123 CP RM deducem că persoană cu funcție de demnitate publică este, după caz:
persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituția Republicii Moldova;
persoana care este învestită în funcție, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Președintele Republicii Moldova sau Guvern, în condițiile legii;
persoana căreia persoana cu funcție de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
În anexa cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică sunt nomi nalizate următoarele funcții de demnitate publică: Președinte al Republicii Moldova; Președinte al Parlamentului; Prim-ministru; Vicepreședinte al Parlamentului; Prim-viceprim-ministru; Viceprim-ministru; Președinte al comisiei permanente a Parlamentului; Vicepreședinte al comisiei permanente a Parlamentului; Președinte al fracțiunii parlamentare; Membru al Biroului permanent al Parlamentului; Secretar al comisiei permanente a Parlamentului; Deputat în Parlament; Ministru; Viceministru; Secretar general al Guvernului; Secretar general adjunct al Guvernului; Guvernator (Bașcan) al Unității teritoriale autonome Găgăuzia; Președinte al Adunării Populare a Unității teritoriale autonome Găgăuzia; Vicepreședinte al Adunării Populare a Unității teritoriale autonome Găgăuzia; Președinte al comisiei permanente a Adunării Populare a Unității teritoriale autonome Găgăuzia; Prim-vicepreședinte și vicepreședinte al Comitetului Executiv al Unității teritoriale autonome Găgăuzia; Primar General al municipiului Chișinău, primar, viceprimar; Președinte, vicepreședinte al raionului; Director general (director) al autorității administrative centrale; Președinte al Curții Constituționale, judecător, judecător asistent la ea; Președinte, membru al Consiliului Suprem al Magistraturii cu activitatea de bază în Consiliu; Președinte, vicepreședinte al Curții Supreme de Justiție, judecător la ea; Președinte, vicepreședinte al Curții de Apel, judecător la ea; Președinte, vicepreședinte al judecătoriei, judecător la ea; Procuror General, prim-adjunct al Procurorului General, adjunct al Procurorului General, procurori de toate nivelurile; Director al Centrului pentru Drepturile Omului, avocat parlamentar; Președinte, vicepreședinte, membru al Curții de Conturi; Director, director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate; Președinte, vicepreședinte, secretar al Comisiei Electorale Centrale; Președinte, membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului; Președinte, vicepreședinte, membru al Comisiei Naționale a Pieței Financiare; Președinte, vicepreședinte, membru al Comisiei Naționale de Integritate; Președinte al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității; Guvernator, prim-viceguvemator, viceguvernator al Băncii Naționale a Moldovei; Director general, director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică; Șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat; Director, director adjunct al Serviciului de Protecție și Pază de Stat; Președinte, prim-vicepreședinte, vicepreședinte, secretar științific general al Academiei de Științe a Moldovei; Președinte, vicepreședinte, secretar științific al Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare; Șef al Serviciului de Stat de Curieri Speciali; Director general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină; Președinte al Casei Naționale de Asigurări Sociale; Director al Serviciului de Stat de Arhivă; Agent guvernamental – reprezentant al Guvernului Republicii Moldova a Drepturilor Omului.
În cadrul analizei subiectului infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM, observăm că una din cele mai mari deosebiri cu art.333 CP RM o reprezintă anume subiectul infracțiunii, adică persoana care săvîrșește fapta prejudiciabilă.
Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art. 325 CP RM este : 1) persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vîrsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepția autorităților publice). Nu se cere ca subiectul să aibă vrep calitate specială.
În cadrul analizei subiectului infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM, observăm o analogie cu subiectul infracțiunii prevăzute la art. 334 CP RM, adică nu este un subiect special.
ÎNCHEIERE
În cadrul acestei teze de licență sunt tratate problemele juridico-penale ale infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită, cît și delimitarea acestora de infracțiunile de corupere pasivă și corupere activă, prin prisma elucidării elementelor și semnelor componente ale acestora. Studiul este realizat pe baza normelor legale în vigoare, cu unele referiri și la legislația penală anterioară, precum și la legislația penală a altor state, pe baze de date ale organelor de ocrotire a normelor de drept, cît și pe unele spețe din practica judiciară autohtonă.
Problema științifică soluționată prin cercetarea realizată constă în fundamentarea științifică a elementelor și semnelor constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, corupere activă și corupere pasivă, avînd ca efecte aplicarea corectă a legii penale și perfecționarea normelor de incriminare.
Cercetarea problemelor teoretice și practice ale infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, corupere activă și corupere pasivă, a condiționat necesitatea evidențierii următoarelor concluzii generale:
O primă premisă care a stat la baza incriminării fenomenului de corupție a constituit-o momentul la care drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la siguranță și la un stat de drept, au fost recunoscute ca atare, în calitate de valori sociale supuse protecției penale;
Cu referință la clasificarea infracțiunilor de corupție s-a demonstrat că un rol primordial îl are conținutul obiectului juridic;
S-au adus exemple pentru claritate din practica judiciară autohtonă, pentru excluderea ulterioară a interpretării greșite a cărorva semne ale componenței de infracțiuni cu ulterioara calificare eronată a faptei prejudiciabile;
Studiul comparativ al infracțiunilor de corupție permite clasificarea legislațiilor penale în două categorii:
legislații penale care delimitează corupția din sectorul privat cu cea din sectorul public;
legislații penale care nu delimitează corupția din sectorul privat cu cea din sectorul public.
În cazul infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de mituire a arbitrilor aleși sau numiți să soluționeze prin arbitraj un litigiu, ori a persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau care lucrează pentru o astfel de organizație, ori a participanților la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat. În cazul infracțiunilor de corupere pasivă și corupere activă obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu săvîrșirea unor fapte de corupere a persoanelor publice sau a persoanelor publice străine.
S-au delimitat și definit acțiunile alternative din cadrul dispozițiilor normelor și anume :
pretinderea – cererea stăruitoare, insistentă sau formularea unei pretenții;
acceptarea – consimțirea dării de către mituitor de bunuri sau aprobarea oferirii ori promisiunii de către mituitor de bunuri;
primirea – luarea în posesiune, obținerea, încasarea de bunuri, fapt care trebuie să fie spontan;
promisiunea – angajamentul pe care mituitorul și-l asumă față de persoana mituită de a-i transmite în viitor remunerația ilicită;
oferirea – prezentarea, etalarea, înfățișarea de bunuri;
darea – înmânarea, remiterea, predarea efectivă a remunerației ilicite.
S-a demonstrat că în cadrul celor patru infracțiuni de corupție, intenția este directă în toate cazurile, fapt ce determină că persoana care săvîrșește fapta infracțională conștient merge la o fărădelege.
S-a demonstrat că toate infracțiunile cercetate și studiate au o componență formală, fapt ce presupune că infracțiunea este săvîrșită doar din momentul săvîrșirii uneia dintre acțiunile alternative;
S-a demonstrat faptul că diferențierea subiectelor infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită se diferențiază datorită diferențierii sferei de activitate ale acestora, fie ea publică sau privată;
S-a demonstrat diferența subiectelor acestor infracțiuni, prin ulterioara
definire ale acestora și anume:
persoană publică;
persoană publică străină;
persoană cu funcție de demnitate publică;
funcționar internațional;
arbitru ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu;
persoană care gestionează organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală;
persoană care lucrează pentru o astfel de organizație;
participant la un eveniment sportiv;
participant la un eveniment de pariat.
În urma analizării efectuate propun ca de lege ferenda legiuitorul să ia în considerație următoarea opinie: în baza art. 65 CP RM, propun ca în cadrul infracțiunii prevăzute la art. 333 CP RM să fie majorată pedeapsa care prevede privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate după cum armează:
La alin. (1) de la 5 pînă la 10 ani;
La alin. (2) și alin. (3) de la 10 pînă la 15 ani;
La alin. (4) de pînă la 5 ani.
Consider necesară majorarea pedepsei date pentru descurajarea fenomenului de corupție și ulterioara săvîrșire a acestei fapte.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Conferința Internațională luptă cu finanțarea terorismului (adoptată prin rezoluția Adunării Generale din 9 decembrie 1999).
Convenția Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupție din 1999.
Convenția ONU împotriva corupției din 2003.
Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea criminalității organizate transnaționale (aprobată prin rezoluția Adunării Generale din 15 noiembrie 2000).
Declarația ONU despre lupta cu corupția și mita în operațiile comerciale internaționale (a fost aprobată prin rezoluția Asambleii Generale din 16 decembrie 1996).
Additional Protocol to the Criminal Law Convention on Corruption.
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din 12.08.1994.
Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002.
Legea cu privire la cultura fizică și sport, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.03.1999// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.83-86.
Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 04.07.2008// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.230-232.
Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.02.1999// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.50-52.
Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16.27.2010// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.194-196.
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.07.2011// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.164-165.
Noul Cod Penal al României, intrat în vigoare la 01.02.2014.
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Sistemului informațional automatizat „Registrul funcțiilor publice și al funcționarilor publici”, nr.106 din 11.02.2014// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.35-41.
Manuale, tratate și monografii:
Bejan O., Corupția: noțiune, prevenire și contracarare. Chișinău: Tipografia Centrală, 2007.
Brânză S., Drept Penal partea specială vol. II, Chișinău 2005.
Brînză S., Stati V., Tratat de drept penal, partea specială, volumul II,Chișinău 2015.
Cușnir V.M., Corupția: – reglementări de drept; activități de prevenire și combatere. Monografie, Chișinău, 1999.
Iachimov S., Stoianov S., Corupția în Moldova și lupta cu ea. Comrat, Institutul pentru Democrație, 2007.
Popov R., Subiectul infracțiunilor prevăzute în Capitolele XV și XVI din Partea Specială a Codului penal. Chișinau. CEP USM. 2012.
Timofei C., Răspunderea penală pentru traficul de influență, Chișinău 2012.
Barac L., Constantele și variabilele dreptului penal. Partea Generală. Partea Specială. Jurisprudență penală. București: ALL Beck, 2002.
Mrejeru T., Safta D., Safta M. – Infracțiunile de corupție. Aspecte teoretice și practice, Ed. All Beck, București, 2000.
Байболов К., Сыдыкова Л., Сыдыков А., Коррупция. Взяточничество. Ответственность (вопросы теории и практики). Бишкек, 1999.
Вербова О. В., Проблема борьбы с коррупцией в США в XIX в. // Право Беларуси. Часть 1. Новополоцк, 2004.
Гуров А. И., Профессиональная преступность: прошлое и современность. Москва, 1991.
Th. Mommsen, Le droit penal romain, vol.III, , 1907.
Jousse, Traite de la justice criminelle de Franse, vol.III, 1771.
Ediții periodice:
Lupașcu Z., Corupția – istoricul, evoluția și consecințele ei la etapa actuală // Prevenirea și combaterea corupției în Republica : aspecte teoretice și practice: Materialele conferinței internaționale. Chișinău, 19–20 noiembrie 2004. Chișinău, 2004.
Popov R., Subiectul infracțiunilor prevăzute în capitolele XV și XVI din partea specială a Codului penal, Teză de doctor în drept, Chișinău 2013.
Țurcan I. Analiza faptelor de pretindere, primire, acceptare ca semne ale laturii obiective ale infracțiunii de corupere pasivă. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”, 2010, nr.3.
Țurcan I. Analiza faptelor de pretindere, primire, acceptare ca semne ale laturii obiective ale infracțiunii de corupere pasivă. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”, 2010, nr.3.
Țurcan I. Cu privire la interpretarea unor semne calificative agravante ale infracțiunii de luare de mită. În: Revista Națională de Drept, 2001, nr.10.
Țurcan I., Răspunderea penală pentru coruperea pasivă: Teză de doctor în drept, Chișinău, 2010.
Vidaicu M., Infracțiunile de corupție în lumina legislației naționale și convențiilor internaționale // Prevenirea și combaterea corupției în Republica : aspecte teoretice și practice: Materialele conferinței internaționale. Chișinău, 19–20 noiembrie 2004. Chișinău, 2004.
Practică judiciară:
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09.07.2010. Dosarul 1ra-776/2010.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013. Dosarul nr.1ra-905/13.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.06.2012. Dosarul nr.1re-239/12.
Decizi Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.11.2010. Dosarul nr.4-lre-l 423/10.
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31.03.2009. Dosarul nr.1ra-324/09.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28.05.2014. Dosarul nr.1ra-889/14.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24.06.2009. Dosarul nr.1ra-824/09.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.03.2014. Dosarul nr.1ra-530/14.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04.05.2011. Dosarul nr.1ra-136/11.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05.11.2013. Dosarul nr.1ra-774/13.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02.04.2014. Dosarul nr.1ra-666/14.
Surse Internet:
http://mai.gov.md. (accesat la 10.03.2015).
http://www.noi.md/md/news_id/24724. (accesat la 20.04.2015).
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf. (accesat la 25.04.2015).
www.csj.md.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Conferința Internațională luptă cu finanțarea terorismului (adoptată prin rezoluția Adunării Generale din 9 decembrie 1999).
Convenția Consiliului Europei despre responsabilitatea penală pentru corupție din 1999.
Convenția ONU împotriva corupției din 2003.
Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea criminalității organizate transnaționale (aprobată prin rezoluția Adunării Generale din 15 noiembrie 2000).
Declarația ONU despre lupta cu corupția și mita în operațiile comerciale internaționale (a fost aprobată prin rezoluția Asambleii Generale din 16 decembrie 1996).
Additional Protocol to the Criminal Law Convention on Corruption.
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din 12.08.1994.
Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002.
Legea cu privire la cultura fizică și sport, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25.03.1999// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.83-86.
Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 04.07.2008// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.230-232.
Legea cu privire la jocurile de noroc, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.02.1999// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.50-52.
Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16.27.2010// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.194-196.
Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.07.2011// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.164-165.
Noul Cod Penal al României, intrat în vigoare la 01.02.2014.
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Sistemului informațional automatizat „Registrul funcțiilor publice și al funcționarilor publici”, nr.106 din 11.02.2014// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.35-41.
Manuale, tratate și monografii:
Bejan O., Corupția: noțiune, prevenire și contracarare. Chișinău: Tipografia Centrală, 2007.
Brânză S., Drept Penal partea specială vol. II, Chișinău 2005.
Brînză S., Stati V., Tratat de drept penal, partea specială, volumul II,Chișinău 2015.
Cușnir V.M., Corupția: – reglementări de drept; activități de prevenire și combatere. Monografie, Chișinău, 1999.
Iachimov S., Stoianov S., Corupția în Moldova și lupta cu ea. Comrat, Institutul pentru Democrație, 2007.
Popov R., Subiectul infracțiunilor prevăzute în Capitolele XV și XVI din Partea Specială a Codului penal. Chișinau. CEP USM. 2012.
Timofei C., Răspunderea penală pentru traficul de influență, Chișinău 2012.
Barac L., Constantele și variabilele dreptului penal. Partea Generală. Partea Specială. Jurisprudență penală. București: ALL Beck, 2002.
Mrejeru T., Safta D., Safta M. – Infracțiunile de corupție. Aspecte teoretice și practice, Ed. All Beck, București, 2000.
Байболов К., Сыдыкова Л., Сыдыков А., Коррупция. Взяточничество. Ответственность (вопросы теории и практики). Бишкек, 1999.
Вербова О. В., Проблема борьбы с коррупцией в США в XIX в. // Право Беларуси. Часть 1. Новополоцк, 2004.
Гуров А. И., Профессиональная преступность: прошлое и современность. Москва, 1991.
Th. Mommsen, Le droit penal romain, vol.III, , 1907.
Jousse, Traite de la justice criminelle de Franse, vol.III, 1771.
Ediții periodice:
Lupașcu Z., Corupția – istoricul, evoluția și consecințele ei la etapa actuală // Prevenirea și combaterea corupției în Republica : aspecte teoretice și practice: Materialele conferinței internaționale. Chișinău, 19–20 noiembrie 2004. Chișinău, 2004.
Popov R., Subiectul infracțiunilor prevăzute în capitolele XV și XVI din partea specială a Codului penal, Teză de doctor în drept, Chișinău 2013.
Țurcan I. Analiza faptelor de pretindere, primire, acceptare ca semne ale laturii obiective ale infracțiunii de corupere pasivă. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”, 2010, nr.3.
Țurcan I. Analiza faptelor de pretindere, primire, acceptare ca semne ale laturii obiective ale infracțiunii de corupere pasivă. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”, 2010, nr.3.
Țurcan I. Cu privire la interpretarea unor semne calificative agravante ale infracțiunii de luare de mită. În: Revista Națională de Drept, 2001, nr.10.
Țurcan I., Răspunderea penală pentru coruperea pasivă: Teză de doctor în drept, Chișinău, 2010.
Vidaicu M., Infracțiunile de corupție în lumina legislației naționale și convențiilor internaționale // Prevenirea și combaterea corupției în Republica : aspecte teoretice și practice: Materialele conferinței internaționale. Chișinău, 19–20 noiembrie 2004. Chișinău, 2004.
Practică judiciară:
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09.07.2010. Dosarul 1ra-776/2010.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013. Dosarul nr.1ra-905/13.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06.06.2012. Dosarul nr.1re-239/12.
Decizi Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.11.2010. Dosarul nr.4-lre-l 423/10.
Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31.03.2009. Dosarul nr.1ra-324/09.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28.05.2014. Dosarul nr.1ra-889/14.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24.06.2009. Dosarul nr.1ra-824/09.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.03.2014. Dosarul nr.1ra-530/14.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04.05.2011. Dosarul nr.1ra-136/11.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05.11.2013. Dosarul nr.1ra-774/13.
Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02.04.2014. Dosarul nr.1ra-666/14.
Surse Internet:
http://mai.gov.md. (accesat la 10.03.2015).
http://www.noi.md/md/news_id/24724. (accesat la 20.04.2015).
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf. (accesat la 25.04.2015).
www.csj.md.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Luarea Si Darea DE Mita – Infractiuni DE Coruptie Savirsite In Domeniul Afacerilor (ID: 141914)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.