Cultura Ciupercilor

BIBLIOGRAFIE

Banu C. și colab., 1999, Manualul inginerului din industrie alimentară, Vol. II, [NUME_REDACTAT] București.

Mateescu N., 1982, Producerea ciupercilor, [NUME_REDACTAT] București.

Mateescu N., [NUME_REDACTAT], 1982, Aspecte privind producerea inoculului și a miceliului de ciuperci, [NUME_REDACTAT] vegetală, Horticultura, nr. 5, pp. 19 – 21.

[NUME_REDACTAT], 2001, Materii prime vegetale, Vol. I, [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2002, Materii prime vegetale, Vol. II, [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2000, Managementul procesării produselor agricole, [NUME_REDACTAT] Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2007, Procesarea produselor agroalimentare, [NUME_REDACTAT] Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2004, Prelungirea duratei de valorificare a ciupercilor în stare proaspătă, [NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT] Mediului.

[NUME_REDACTAT], 2004, Materii prime vegetale – Depozitare și păstrare, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 1983, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, [NUME_REDACTAT] București.

[NUME_REDACTAT], 2008, Tehnologia și controlul materiilor prime, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 2008, Lucrări practice de control tehnologic al materiilor prime vegetale, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 1996, Noțiuni privind producerea miceliului de ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT], nr. 5, pg. 20.

[NUME_REDACTAT], 2000, Cultura ciupercilor comestibile și producerea miceliului, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2001, Ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT]-Alex.

[NUME_REDACTAT], 2001, Cultura și protecția ciupercilor comestibile, [NUME_REDACTAT] Agricole.

[NUME_REDACTAT], 2004, Ciuperci și miceliu, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2004, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2005, Cultivarea ciupercilor Pleurotus, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2008, CHAMPIGNON. Tehnologia de cultura, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2010, Cultura ciupercilor pentru începători, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2010, Cultura ciupercilor Pleurotus, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

Ciupercile constituie o lume aparte in ansamblul regnului vegetal din care fac parte. Lucrari știintifice de specialitate În domeniu mentioneaza ca ciupercile sunt plante inferioare, fără clorofila, de mărimi și foarte variate raspandite pe tot globul. Ele sunt recoltate din flora spontana, din cele mai vechi timpuri, atât pentru valoarea lor alimentară cât și pentru alte întrebuințări (extragere de alcaloizi, confectionarea de diferite obiecte, în industria vopselelor).

Cultura ciupercilor este o îndeletnicire care nu necesita eforturi susținute, este variată și plăcută și la îndemâna oricui. Este de menținut faptul că nici o altă cultură horticolă nu produce 5-6 recolte pe an ca în cazul ciupercilor cultivate, nici o plantă nu oferă un procent atât de ridicat de proteină pe metru pătrat, așa cum o fac ciupercile.

Ciupercile comestibile reprezintă un produs agroalimentar foarte valoros prin conținut bogat în substanțe nutritive și prin gustul și aroma specifice fiind apreciate în toate țările și în toate anotimpurile anului.

Deoarece cultura ciupercilor este o activitate interesantă, cu multe beneficii și despre care mulți oameni cunosc prea puține, iar alții nu știu nimic, am considerat important acest subiect fapt pentru care l-am ales pentru lucrarea de față.

Pentru realizarea acestei lucrari, doresc în primul rând să aduc respectuoase mulțumiri D-nei Conf. dr. ing. [NUME_REDACTAT], cercetător științific gr. I la Stațiunea de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], conducătorul științific al acestei lucrări, care cu o înaltă competență mi-a indrumat întreaga activitate de cercetare.

CAPITOLUL I

Considerații generale asupra ciupercilor

1.1 Ce sunt ciupercile ?

Ciupercile constituie o lume aparte in ansamblul regnului vegetal din care fac parte. Lucrari știintifice de specialitate in domeniu, ca si dicționarele enciclopedice menționează că ciupercile sunt plante inferioare, fara clorofila,de marimi si forme variate, răspândite pe tot globul,de la poli la ecuator, pe toate meridianele uscatului, atât pe terenuri plane cât și accidentate, din cele mai adânci prăpastii și râpe până pe crestele muntilor. Ele pot trai adaptandu-se la cele mai vitrege conditii de viata, pe sol, în mediul acvatic (apa dulce sau sarata), pe organisme vii (plante și animale, inclusiv om), oriunde găsesc substanțe organice din care isi pot procura hrana.

Din cele circa un milion de specii de plante cara populeaza globul, ciupercile numara aproape 200000 (20%)de specii, subspecii, varietati si forme ale acestor unitati sistematice, din care circa 8700 numai in tara noastra. Se mai menționeaza faptul că, prin munca de identificare si studiere, an de an se descoperă noi specii care se adauga la cele existente, numarul acestora sporind astfel.

In ceea ce priveste marimea,ciupercile variaza de la cativa microni (la cele inferioare) pana la peste 50 de cm (diametrul palariei si inaltimea piciorului) la unele specii superioare. Forma sub care se prezintă, este de asemenea foarte variata, de la cea de filament (hife), simple sau ramificate, de grosime submilimetrica, la ceea de tal, rezultat din hife, dând nastere unor pseudotesuturi mai mult sau mai putin consistente, lipsite de vase conducatoare.

Studii intreprinse de-a lungul timpului mentioneaza ca ciupercile, pe lângă caracteristicile ce țin de lumea plantelor, au si unele proprietati ce le aproprie de regnul animal. Oamenii de stiinta (botaniști, biologi etc.) și-au pus uneori întrebarea daca nu cumva ciupercile formeaza un regn aparte, de trecere intre plante si animale.

Membrana celulară (pereții celulei vegetale) este alcătuită, în principal, din celuloza (un polizaharid format din resturi de glucoza), pe când peretii celulari ai ciupercilor sunt alcătuiți, cu foarte putine exceptii, din chitina si derivate ale acestuia.

Chitina este un polizaharid (asemănător din punct de vedere chimic cu celuloza) care intra în alcătuirea învelișului extern al unor artropode. Nevertebratele sunt caracterizate printr-un invelis chitinos precum cele din clasele crustaceelor (racul, crabul, crevetele), arahnidele (paianjenul), miriapode (scolopandra, urechelnita), insecte (carabusi, lacuste, gandacul ghebos si cel de Colorado, plosnitele), reptile (unii serpi, broasca testoasa etc.)

Glicogenul este tot un polizaharid de origine animala, format prin polimerizarea glucozei. Polimerizarea inseamna unirea unor substante cu greutate moleculara mica, care, în urma unor reactii chimice, se transforma in substante cu greutate moleculara mare.

Glicogenul se gaseste in cantitati mari in muschi, in ficat (17%), constituind rezerva de glucide a organismului.

Ca exceptie de la celelalte plante, care în general produc amidon, ciupercile nu produc amidon, ci glicogen, ca si animalele.

Vitamina D. Aceasta reprezintă un grup de substante care se gasesc in organismele animale (ex. în untura de peste, unt, lapte, galbenus de ou). Plantele nu produc vitamina D. In mod exceptional, ciupercile sunt singurele plante care produc această vitamină. Componența de baza a grupului vitaminei D este D2 (calciferol), al cărei rol esențial este de a ajuta absorția calciului și a fosforului alimentar.

1.2. Locul ciupercilor în regnul vegetal

Ținându-se seama de o serie de criterii asemănătoare, ciupercile au fost și ele clasificate și ordonate.

Se pare că prima clasificare asupra plantelor o datorăm filozofului grec Teofrast (370-283 i.h.r.). Considerat si parintele botanicii, el a descris 500 de specii de plante ce au constituit o baza de studiu pana la sfarsitul evului mediu.

In sec. XVIII, lucrarea lui K.Linne: ,,Species plantarum” (1753) a ramas pana astazi printre cele de baza, cuprinzand descrierea a circa 10000 specii, printre care si ciuperci.

La noi in tara Al. Borza, în anul 1925, a prezentat un sistem de clasificare bazat pe criterii evolutive, împarțind plantele in patru etape:

PROTOTHALLOPHYTAE

EUTHALLOPHYTA

ARCHEGONITAE

SPERMATOPHYTA

Fiecare etapa a fost impartita in Increngatura, Clasa, Ordin, Familie, Gen, Specie.

Specia reprezinta un grup de indivizi care se caracterizeaza prin trei trasaturi fundamentale: multitudinea de indivizi (grup), asemanarile morfologice si unitatea de reproducere. In cazul ciupercilor, specia poate avea caracterele subunității, subspeciei, varietate, forma, tulpina, hibrizi. Concret, cele mai cunoscute ciuperci fac parte din:

Etapa EUTHALLOPHYTA (plante uni sau pluri celulare).

Increngatura-MYXOPHYTA (plante saprofite tip plasmodiu)

Clasa-BASIDIOMYCETES

Ordinul- AGARICALES, TUBERALES, APHYLLOPHORALES

Familia: AGARICACEAE, PLEUROTACEAE, TUBERACEAE, BOLETACEAE, COPRINACEAE, STROPHARIACEAE, POLYPORACEAE

Genul: AGARICUS, PLEUROTUS,  LENTINUS, COPRINUS, PHOLIOTA, STROPHARIA, POLYPORUS, BOLETUS.

Specii: Agaricus bisporus, Agaricus bitorquis, Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus sajor-caju, Pleurotus cornucopiae, Coprinus comatus, Pholiota nameko, Stropharia rugosa-anullata, Polyporus squamosus, Boletus edulis s.a.

In afara acestei clasificari, alcatuita pe criterii științifice,ciupercile au mai fost clasificate si dupa marime. Astfel:

MYCOPHYTA(ciuperci microscopice care nu se vad cu ochiul liber)

MACROPHYTA(ciuperci mari cu diametrul palariei mai mare de 4 mm).

Deoarece încrengătura MYCOPHYTA cuprinde un numar foarte mare de specii si pentru a usura munca de identificare si studiere, acestea au fost grupate in:

-ciuperci saprofite

-cu miceliu in sol -humicole

-tericole

-praticole

-cu miceliu pe sol -silicoase

-granitice

-argiloase

-cu adaptare de la acid la alcalin

-ciuperci simbionte-care formeaza micorize

-ciuperci parazite pe :-plante

-animale

-om

-ciuperci cu valaore terapeutica

Ciupercile macromicete, după adaptarea la conditiile specifice, se împart în:

-specii arenicole- pe nisipul dunelor

-specii antracofile- in foste carbunarii

-specii halofite- pe terenuri saraturate

-specii nivale- in zone a lpine superioare

-specii fimicole si coprofile- pe gunoi

-specii lignicole- pe lemn

-specii foliicole- pe frunze

Ciupercile mai pot fi clasificate după efectul pe care il produc (folositoare si daunatoare), dupa vitalitate (efemere, anuale, perene), cele comestibile dupa valoarea alimentară (foarte mare, mare si redusa sau fara), iar cele otravitoare pot fi: mortale, provocatoare de intoxicatii cu grad redus sau de deranjamente gastro-intestinale.

1.3. Scurt istoric privind cultura ciupercilor comestibile

Intotdeauna ciupercile au intrigat oamenii. Pentru că nu cunoșteau nimic despre cresterea si modul lor de inmulțire, mult timp au facut obiectivul unor legende. Se credea că ciupercile sunt produsul întâlnirii unei raze de soare cu o picătura de rouă.

Despre ciuperci nu se stie si nici nu ne-a ramas vreun document scris care sa consemneze data precisa a aparitiei lor pe pamânt.

1.3.1 Pe plan mondial

Primele aprecieri cu privre la valoarea alimentara a ciupercilor au fost facute de catre oamenii din țarile asiatice care le-au identificat si le-au introdus in alimentatie.Chinezii sunt deținătorii cunoștințelor despre ciuperci inca din anul 533 i.h.r.Referintele despre ciuperci se gasesc in scrierile clasice in limbile hindu, ebraica și musulmana.

Consemnari din antichitate in limbile greaca si latina au ajuns pana la noi si au fost facute de: Horatiu, poet roman (65-8i.h.r.) ce considera că: ,,este mai usor a dispretui aurul si argintul decat a renunta la o mancare de ciuperci’’; Discoride (sec I i.h.r) medic si botanist grec, originar din [NUME_REDACTAT],descrie in lucrarea sa: ,,Despre mijloacele de vindecare’’ medicamentele de origine vegetala (inclusiv ciupercile), animala si minerala din timpul său; Pliniu cel Batran (27-29 d.Hr.) istoric si literar roman, in lucrarea sa: ,,Istoria naturala’’, scrie despre ciupercile bune de consum. Din antichitate au ajuns pana la noi unele consemnari despre ciuperci, dar acestea au facut referire mai cu seama la nocivitatea lor. Agripina, a patra sotie a lui Claudiu I, a pus capat vieții împăratului oferindu-i o mâncare de ciuperci otravitoare. Acest lucru confirmă că in respectiva perioadă (15-59d.Hr.) se cunosteau destul de bine ciurercile comestibile si cele otravitoare si unii locuitori ai Romei le foloseau pentru a prepara delicioase mâncăruri.

La început ciupercile au fost recoltate din flora spontana si consumate datorită gustului si aromei lor specifice placute. Târziu,peste 1600 de ani, oamenii s-au gândit la posibilitatea de a le cultiva.

Incepand cu anul 1650 si pana in prezent ,in organizarea si dezvoltarea culturii ciupercilor se disting trei perioade istorice:

-perioada I- 160 ani- (1650-1810)

-perioada a II a- 100 ani (1810-1910)

-perioada a III a- 90 ani (1910 până în prezent).

In ultimii douazeci de ani ai mileniului doi au fost extinse studiile asupra ciupercilor în toate țările din Europa, America și Asia, în cadrul unor stațiuni sau institute stiințifice de cercetare, creeindu-se sectii sau laboratoare de cercetare a ciupercilor.

1.3.2 [NUME_REDACTAT]

Primele scrieri despre ciupercile macromicete din țara noastra se datoreaza lui Demidoff, care in urma unei calatorii știintifice a lasat câteava date privind ciupercile din Valahia (1842).

La jumatatea secolului al XIX-lea încep să apară tot mai multe lucrari despre ciuperci, odata cu cele despre plantele superioare.

La inceputul secolului XX, prof. [NUME_REDACTAT], de la Universitatea din Iasi, consemneaza intr-o lucrare circa 500 de ciuperci macromicete pe teritoriul Moldovei.

In 1938, [NUME_REDACTAT] publica lucrarea de sinteza asupra macromicetelor din România.

In ceea ce privește organizarea culturii dirijate a ciupercilor în țara noastră, aceasta a inceput dupa anul 1950. In anul 1952 s-a organizat prima ciupercarie in grajdurile I.C.A.B. situate pe soseaua Giulesti din Bucuresti. Această ciupercarie a fost condusa de regretatul dr. biol. [NUME_REDACTAT].

-In 1953, [NUME_REDACTAT] a publicat o sinteza asupra tuturor ciupercilor existente in noastra.

-1954-1956- Pentru producerea miceliului comercial s-au folosit studii asupra culturilor pure de miceliu care au constituit primul material biologic pentru creearea viitorelor tulpini din speciile de ciuperci ce urmau a fi cultivate la noi in .

-1962- In cadrul Centrului experimental de ingrasaminte bacteriene Baneasa-Bucuresti(in prezent Institutul de Cercetari pentru [NUME_REDACTAT]) s-a realizat pe compost de paie si gunoi de cal primul miceliu clasic, renuntandu-se la import.

-1965- [NUME_REDACTAT] publica un conspect asupra macromicetelor din Romania, care cuprinde 1218 specii din genurile Agaricus si Pleurotus.

-1968-1972- S-au organizat si dat in exploatare primele ciupercarii cu tehnologie intensiva, de tip industrial, la Arad, Mangalia, Stoicanesti-Olt, Bucov-Prahova, Fagaras. Tot in 1972 a debutat cultura ciupercilor Pleurotus (Trandaf V., 1973), speciile cultivate fiind P.ostreatus si P. Florida.

-1975- S-a obtinut miceliu comercial pe suport granulat(boabe de cerealae), apoi s-a trecut la organizarea primului laborator industrial de producere a miceliului.

-1980- S-a realizat diversificarea sortimentului de ciuperci ce pot fi cultivate in țara noastra.In acelasi timp s-au stabilit tehnologiile de cultura.

-1981- Deci cu un an mai tarziu, s-a trecut la folosirea compostului sintetic pentru speciile de Agaricus (A.bisporus si A.bitorquis).

-1982-1983- Au fost luate in studiu speciile de Pleurotus stabilindu-se de asemenea tehnologiile necesare (Mateescu N., [NUME_REDACTAT], Zagrean V.).

-1985- A fost introdusa in cultura specia Pleurotus sajor-caju de catre acesti autori.

-1987-1989- Pe langa cele 8 ciupercarii industriale amintite, au intrat in productie ciupercariile intensive de la Popesti-Bucuresti, Savinseti-Neamt, Iernut-Mures, Cluj, Constanta, Pitesti, Oradea si Galati. Pe langa unele din aceste ciupercarii au fost infintate laboratoare sau statii de producere a miceliului comercial. Astfel, in prezent sunt amenajate statii de miceliu la: ICLF-Vidra-Mogosoaia, Popesti, Savinesti, Constanta, Pitesti, Oradea, Arad, Fagaras, Bucov si Iernut,dintre care mai functioneaza numai cele de la Mogosoaia si Arad.

Din 1990 ca urmare a schimbărilor survenite in tara noastra, activitatea acestor unitati de productie a cunoscut o regresie, de astfel justificata. Cauzele principale se considera a fi: modificari conceptuale asupra modului de productie a unor bunuri si penuria de energie, scumpirea acesteia impinsa pana la limita suportabilitatii. Astfel, o buna parte dintre aceste statii de miceliu si ciupercarii au primit o alta destinație (depozite).

1.4.Morfologia ciupercilor

Toate plantele de pe Terra, de la cele inferioare pe scara evolutiei (exemplu bacteriile, algele albastre, unele alge verzi, unele ciuperci etc.) pana la baobab-arborele gigant raspândit in Africa tropicala, a carui tulpina foarte groasa poate ajunge pana la 10 metri diametru, au aceeasi forma fundamentala de organizare a structurii lor, celula.

Celula este cea mai simpla unitate anatomica a materiei vii, formata in general din protoplasma, nucleu si membrana celulara.

In comparație cu celula animala, la cea vegetala –inclusiv a ciupercilor, desi poate avea diferite forme: sferica, ovala, cilindrica, stelata, prismatica etc., predomina forma prismatica, ea regasindu-se la marea majoritate a speciilor de plante.

Ca in orice organism viu, ciupercile sunt alcătuite din una sau mai multe celule. Cele alcatuite dintr-o singura celula se numesc unicelulare, iar cele alcatuite din mai multe poarta denumirea de ciuperci pluricelulare.

Structura ciupercilor mari

Structura cea mai complexa a carpoforului o intalnim la ciupercile din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Aceasta este alcatuita din 2 parti distincte: palaria si piciorul.

Pălăria (pileusul) este formata din culticula, pulpa (carne), zona de crestere situata la limita dintre picior si palarie, himenofor, camera subhimeniala si velmul.

Pălăria poate fi variata ca forma: plana, convexa, mamelonata, cu varful ascutit sau rotunjit, campanulata sau conica, concava sau adancita la centru, infundibuliforma sau in forma de pâlnie, cerebriforma, tufa, ramuri, perfect rotunda, ca niște cupe etc.

Cuticula (pielita) pălăriei are o structura diferita de cea a pulpei fiind alcatuita din mai multe straturi de celule de forme diferite.

Este alba sau diferit colorată, listatata, mătăsoasa sau scămoasa ori cu crapaturi, pete etc. La unele specii se desprinde usor de palarie, iar la altele nu se poate indeparta.

Carnea sau pulpa palariei poate fi groasa sau subțire, de consistenta carnoasa, moale, compacta, gelatinoasa sau sfarmicioasa. La unele specii, cand ajung la maturitate, se lichefiaza sau se usuca. Sub stroma se afla corpurile de fructificatie (himenoforul), care poate fi de diferite forme: lamele sau tuburi.

Lamelele au doua fete si o muchie. Ele pot fi groase sau subtiri, late sau inguste, cu marginea neteda sau serata, dese sau spatiate etc., dispuse radiar pe marginea palariei.

In raport cu piciorul, lamelele pot fi: libere (departate de picior), concrescute cu piciorul (adunate) sau prelungite de picior (decurente). Si acest caracter este important in determinarea speciilor.

Himenoforul este protejat in partea inferioara de velum, numit si val partial, care este prins de marginea palariei si de picior, creind astfel un spatiu gol, numit camera subhimeniala. Locul de contact al piciorului cu palaria constituie zona de creștere a ciupercii.

Piciorul (stipesul) este partea basidiofructului care sustine palaria, facand corp comun cu acesta. El poate fi prins de palarie astfel: central, excentric sau lateral.

Forma piciorului poate fi: cilindrica sau butucanoasa (ingrosat mult de la mijloc spre baza si subtiat la ambele extremitati), claviform, fusiform, filiform sau bulbiform.

In cazul piciorului prevăzut cu bulb, el poate fi cu bulb marginat sau cu bulb nemarginat. Privit in sectiune longitudinala, piciorul prezintă la exterior o cuticula care poate fi netedă, striată, sau reticulară. Sub cuticula se afla pulpa sau carnea piciorului, iar in mijloc canalul medular. La nivelul partii superioare a piciorului (la varf), la insertia acestuia cu palaria se afla zona de crestere.

In stadiul tânăr, încă de la faza de primordii si butoni, basidiocarpul este protejat de doua invelisuri: la exterior acest inelis cuprinde intreg basidiofructul si poarta numele de val general, iar in interiorul palariei, himenoforul este protejat de un alt invelis, numit velum sau val partial.

Basidiocarpul, prin creștere, apasa asupra valului general si acesta se rupe, eliberand palaria si piciorul. Adeseori resturi de val general sub forma de scvame, solzi sau petice raman pe suprafata palariei si a piciorului. Tot din resturi de val general, cu e dezvoltare ulterioara mai pronuntata, este si volva de la baza piciorului, caracteristica anumitor specii de ciuperci.

Valul parțial, care in stadiul tânăr este prins de marginea palariei si de picior,inchizând camera subhimenila, se rupe si el prin crestere ,o parte ramanand atarnata de marginea palariei sub forma de franjuri, iar alta parte atasata de picior sub forma unui inel sau guleras. Prin cresterea piciorului, inelul se distanteaza de palarie. Faptul ca inelul poate fi aderent la picior sau mobil, uneori caduc, ca poate fi simplu sau dublu, moale, pergamentos sau foarte fragil, constituie un valoros criteriu de indentificare a speciilor de ciuperci.

In unele cazuri, țesuturile din care este format valaul parțial poate suferi unele modificari, devenind un adevarat val, ca o panza de paianjen intinsa intre marginile palariei si picior (cortina).

Culoarea ciupercilor constituie unul din criteriile de baza in indentificarea speciilor macroscopice. Vorbind de culoare, avem in vedere culoarea cuticulei palariei si a piciorului ,,culoarea himenoforului, inclusiv a sporilor si culoarea carnii, atat din palarie, cat si din picior. Culoarea acestor parti ale ciupercii difera de la o specie la alta, iar in cadrul aceleiasi specii se poate schimba in raport cu varsta, cu mediul inconjurator si cu starea vremii.

Demn de reținut este faptul ca, la ciuperci, culoarea este data de pigmenti care se afla in citoplasma. Unii din acesti pigmenti fiind solubili in apa, in condiții de umiditate mare (ploaie, roua, ceata etc.) se dizova, schimband culoarea ciupercii, făcând-o de nerecunoscut (ciuperci higrofane). De asemenea, carnea si cuticula fructificatiilor, daca sunt atinse, strivite, rupte sau taiate si expuse oxidarii (in contact cu aerul), se coloreaza diferit in raport cu specia.

Alte criterii de identificare sunt: mirosul, gustul și proprietatea de a secreta un lichid (latex) care poate fi incolor sau colorat în alb, galben, roșu, portocaliu etc.

1.5.Biologia ciupercilor

În cursul vieții lor, ciupecile trec prin doua stadii de dezvoltare distincte, in urmatoarea succesiune: stadiul vegetativ, reprezentat prin miceliu (aflat is substratul nutritiv) si stadiul fertil, in care se formeaza corpurile fructifere purtatoare de spori, care, in majoritatea cazurilor, se afla in afara stratului nutritiv.

Stadiul vegetativ este reprezentat prin miceliu (aglomerare de filamente subtiri,simple sau ramificate, numite hife, anastomozate si impletite intre ele, formand o pâslă deasa de culoare alba uneori diferit colorata).

Hifele iau nastere din spori, prin germinara acestora cand sunt create conditii favorabile de dezvoltare.

Ele sunt formate din celule așezate cap la cap, despărțite prin pereti transversali si cresc in lungime prin diviziune repetata a celulelor de la varf, putand atinge, uneori, cativa metri.

La ciupercile superioare se întâlnesc 3 feluri de miceliu: primar, secundar si tertiar-fiecare avand un rol bine determinat in realizarea reproducerii sexuate.

-Miceliul primar este format din celule uninucleate cu nucleu haploid, rezultand din germinarea bazidiosporilor. Este putin dezvoltat si are viata scurta. Miceliul primar rezultand din germinarea bazidiosporilor diferentiati sexual, ia parte nemijlocită procesul sexual, aceasta petrecandu-se intre micelii de sex contrar sau intre celulele aceluia si miceliu printr-un proces de plasmogamie.

La unele specii, segregarea caracterelor nu are loc in bazidii care dau nastere la bazidiospori bisexuati. Aceștia produc un miceliu primar bisexuat si conjugarea lor are loc între 2 articole ale miceliului. Sunt deci specii homotalice la care segregarea caracterelor nu are loc decat in momentul formarii gametilor. Printre ciupercile homotalice se numara si Psalliota campestris.

-Miceliul secundar este format din celule binucleate dicariote si rezulta in urma plasmogamiei care a avut loc pe miceliile primare. Acest miceliu secundar constituie aparatul vegetativ de lunga durata al Basidiomycetelor. De pe aceasta se formeaza bazidii, iar pe el se observă niște formațiuni caracteristice care au infatisarea unor carlige si fac legatura intre 2 celule invecinate ale aceluiasi filament. Unul din cei 2 nuclei ai celulei care formeaza carligul lateral migreaza in el,iar celalalt ramane in celula. Urmeaza apoi o diviziune simultana, producandu-se 4 nuclei, dintre care 2 migreaza in partea superioara. Concomitent cu formarea bazidiosporurilor are loc si diferentierea lor sexuata.

Miceliul secundar este miceliul de lunga durata, constituit din mai multe hife cu aspect pascos.

-Miceliul tertiar la Basidiomycete este miceliul de fructificare. Bazidiofructele se numesc popular ciuperci sau carpofori.

Acest tip de inmulțire se caracterizeaza prin aparitia organelor special diferentiate care se formeaza in dependenta de factorii de mediu, in special de conditiile de nutritie.

La cele mai multe specii de ciuperci, numai o parte din corpul vegetativ este folosit pentru formarea organelor de fructificare, restul isi pastreaza functia de organ vegetativ, deci cele doua stadii (vegetativ si de fructificare) sunt separate atat in timp,cât si in spatiu. Organele de inmulțire sunt sporii care au dubla functiune: organe de inmultire și propagare si organe de rezistenta.

Miceliul terțiar este miceliul de fructificare la Basidiomycete si este format dintr-un tal masiv cu structura diferentiata asemanatoare tesuturilor de la plantele superioare, adica sunt false tesuturi numite plectenchime, cu celule de rezerva, elemente de conducere, celule secretorii, celule cu latex etc.

[NUME_REDACTAT], corpurile fructifere au forme diferite, in majoritatea cazurilor palariei cu picior.

1.6. Nutriția ciupercilor

Fiind plante lipsite de clorofila, ciupercile au o nutriție heterotrofa, adică folosesc pentru hrana lor substanțe organice sintetizate din alte plante. După substratul de nutritie pe care se instaleaza si din care isi procura hrana, deosbim :

-ciuperci parazite, care traiesc pe organisme vii, producand in majoritatea cazurilor imbolnavirea sau chiar moartea acestor organisme;

-ciuperci saprofite, care traiesc pe resturi animaliere (cadavre, pene, par, copite, excremente etc.) sau pe resturi vegetale (lemn, scoarta, frunze, radacini sau tulpini de plante ierboase etc.);

-ciuperci simbiotice, care convietuiesc cu radacinile unor plante superioare lemnoase sau ierburoase, formand micorize.

Ciupercile cultivate la noi in țară in spații special amenajate, facand parte din clasa Basidiomycete, au o nutriție saprofita.

Indiferent de substratul nutritiv pe care se instaleaza, mecanismul de nutritie al ciupercilor superioare este in general urmatorul: miceliul, venind in contact cu substratul nutritiv prin enzimele pe care le conține, descompune substantele organice complexe in produsi mai simpli (cu molecula mai mica), pe care le absoarbe.

Procesul de absorție se face fie pe toata suprafata miceliului, fie prin anumite organe specializate cum sunt haustorii la ciupercile parazite sau rizoizii la ciupercile saprofite. La speciile de ciuperci simbiotice are loc un schimb de substante intre planta superioara si ciuperca si se formeaza o micoriza ecotrofa. Patrunderea substantelor organice aflate in solutia de sol sau a substratului nutritiv in celulele ciupercii se face prin procesul de osmoza, adica deplasarea de la solutie cu concentratie foarte mica spre o soluție cu o concentrație mai mare (sucul celular), prin procesul de endosmoza.

1.7.Compoziția chimică si valoarea alimentara a ciupercilor

Valoarea alimentară a unui produs depinde in principal de doi factori si anume: compozitia chimica si digestibilitatea compusilor ce intra in alcatuirea lui.

Compozitia chimica diferă de la o specie la alta, iar in cadrul aceleasi specii, depinde de stadiul de dezvoltare a ciupercilor, de substratul nutritiv pe care se dezvolta, de partea carpoforului luata in considerarea (palarie, picior etc.), de conditiile de clima, de perioada de crestere etc.

Digestibilitatea diferitelor substante care intra in compozitia chimică, chiar dacă teoretic rămâne constantă, poate suferi modificari in raport cu alte substante care participa la alcatuirea unui aliment. Privite din aceste puncte de vedere, ciupercile constituie un aliment cu o ridicata valoare nutritiva.

Ciupercile contin apă, substante organice si saruri minerale.

Mai jos se prezinta procentul principalelor grupe de substante care intra in alcatuirea ciupercilor (la 100 g substanta proaspata).

Apa………………………………………………………………………….82-92%

Substanțe organice ……………………………………………………6-16,5%

-proteine(albumina si alte substante azotate)……………….3-5%

-proteine(zaharuri)……………………………………………………1-3%

-alte substante lipsite de azot……………………………………..1,5-7%

-lipide(grasimi)………………………………………………………..0,5-1%

-alte substanțe organice(enzime,vitamine etc.)……………..cca 0,5%

-Saruri minerale(cenusa)……………………………………………0,5-1,5%

Structura proteinelor din ciuperci este asemanatoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grau, fiind alcatuite din aceasi aminoacizi esentiali. De asemenea proteinele din ciuperci sunt comparabile cu cele din carne si chiar dacă, din punct de vedere cantitativ, ciupercile continmai putine proteine decat carnea, ele sunt suficiente pentru organismul uman, fapt pentru care pot fi considerate un aliment complet.

Din totalul de substanta uscata conținuta de ciuperci, proteinele reprezinta in medie 23%, iar din cele 104 elemente cunoscute, ciupercile contin 50. Tinand seama si de echilibrul dintre substantele proteice si glucide (hidrati de carbon), introducerea lor in alimentatie este un lucru benefic pentru organismul uman.

Glucidele, numite in mod curent hidrati de carbon (manita, glucoza, trehaloza, zaharoza si celuloza) si prin alte substante organice lipsite de azot (glicogen, chitina, hemiceluloza etc.), sunt substante organice cu rol important in metabolism, fiind constituentii fundamentali ai materiei vii.

Proportia hidratilor de carbon este de 6% in ciupercile uscate si de 0,9-1,4% in cele proaspete. Glucidele din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel din carnea animalelor.

Referitor la concentratia zaharurilor in diferite parți ale ciupercii s-a determinat prin analize chimice ca in ciupercile tinere continutul in zaharuri este mai ridicat in palarie. Pe masura ce ciupercile se maturizeaza, zaharurile sunt consumate la formarea sporilor.

Lipidele (substante grase) sunt substanțe organice insolubile in apa, dar solubile in eter, alcool, cloroform, fiind constituiente principale ale organismului viu. In ciupecile proaspete, grasimile reprezinta 0,5% si sunt folosite de organism ca sursa de energie. Aceastea se afla numai sub forma combinata (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). Faptul ca ciupercile conțin cantitați reduse de grasimi le recomanda ca pe un aliment distetic, putand fi consumat fara restrictii din punct de vedere cantitativ si fara teama de ingrasare.

Substantele minerale (0,5-1,5%)din ciuperci reprezinta acea parte dintr-un organism (viu sau mort) care rezulta dupa eliminarea apei prin evaporare si arderea substantelor organice. In mod curent, acestei grupe de substante i se mai spune si cenusa.

In raport cu celelalte substante care intra in alcatuirea ciupercilor, substantele minerale au o pondere redusa.

Substantele minerale determinate in cenusa sunt: potasiul, fosforul, siliciul si calciul in cantitati mai mari, apoi fierul, cuprul, magneziul, sodiul, clorul s.a. in cantitati mai reduse.

Potasiul 44-47%, se găsește în cantități mai ridicate în pălărie și mai reduse in picior. Importanta potasiului consta in faptul ca din combinatia oxizilor lui cu apa iau nastere baze,care contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic in organism, iar sarurile de potasiu ajuta la reglarea continutului de apa din celulele vii.

Fosforul -13,5-25% din totalul substantelor minerale aflate în ciuperci. El se află sub forma de acid fosforic sau fosfatide (substanțe organice grase în molecula cărora intră fosfor). Are rol important în funcționarea celulelor nervoase și ia parte la constituirea sistemului osos, precum și a albuminelor. Dupa continutul lor în fosfor, ciupercile de cultura sunt comparate cu carnea de peste.

Siliciul reprezinta 8% din totalul substantelor minerale din ciuperci.

Fierul este un element cu rol in prevenirea si combaterea anemiilor.

Cuprul are rol deosebit in metabolism si previne anemiile.

Magneziul se gaseste in cantități mici in ciuperci.

Sodiul, de asemenea, se gaseste in cantitați reduse, ceea ce face ca, in comparatie cu alte alimente, ciupercile sa fie socotite putin sarate.

Clorul este intalnit numai in inele specii de ciupercii de ciuperci (hribi),ca si alte elemente minerale de importanta mai redusa precum iodul, magneziul si zincul.

Substanta uscata. In ceea ce priveste continutul in substanta uscata, ciupercile de cultura ocupa o pozitie medie.

Alte substante organice. In aceasta grupa sunt incluse o serie de substante care, desi se gasesc in cantitati mici in ciuperci, unele dintre ele au rol foarte mare din punct de vedere vital.

-Acizii organici sunt reprezentati prin: acid malic, citric, tartric, oxalic etc.

-Enzimele (fermenti) sunt compusi organici, de natura proteica, prezenti in celulele vii si au rol de sinteza si degradare a substantelor organice, avand ca rezultat producerea si inmagazinarea energiei.

-Vitaminele sunt substante organice care in cantități mici joaca un rol esential in procesele vitale ale organismelor. Lipsa lor din alimentatie duce la grave imbolnaviri, deoarece organismul uman nu produce vitamine. Ciuprcile sunt singurele din regnul vegetal care contin vitamine din complexul B (thiamina, biotina, acid nicotinic, acid pantotenic). Vitamina A se gaseste sub forma de provitamina (caroten)-lipsa ei duce la turburari oculare, tegumentare etc. Vitamina C (acid ascorbic) este foarte raspandita in natura, lipsa ei din alimentatie duce la scorbut, boala care se manifesta prin anemie, edeme ale membrelor, hemoragii si ulceratii ale gingiilor si ale altor mucoase. Vitamina D este un grup de substante prezente in organismele animale, iar dintre plante se gaseste numai in ciuperci –din acest grup, cea mai importanta este vitamina D2 (calciferol) al carei rol esential este resorbtia calciului si fosforului alimentar. Vitamina H (biotina) aparține grupului de vitamine B –este foarte raspandita in natura si reprezinta un factor esential de crestere,iar lipsa acestei vitamine din alimentatie poate duce la o forma grava de anemie. Vitamina K-are actiune antihemoragica. Vitamina PP-este din grupul vitaminelor B de tipul acidului nicotinic, cu rol esential in prevenirea pelagrei (eradicata in tara noastra).

Substantele tanante sunt compusi organici ai taniului, substante asemanatoare cu cele din scoarta copacilor, din fructe sau din tegumentul lemnos al unor seminte de fructe sau legume. Aceste substante se remarca prin proprietatile lor de conservare. Astfel de substante se pot obtine si pe cale sintetica. In ciuperci se gasesc in cantitati foarte mici.

Uleiurile eterice sunt substanțe organice cu aspect uleios, volatile, cu miros pronuntat caracteristic fiecarei specii de plante, inclusiv ciupercilor. Prin aceea ca ciupercile conțin astfel de substanțe, ele imprumuta mirosul specific mancarurilor, contribuind la ridicarea valorii lor alimentare.

Ciupercile proaspete contin 28 de calorii, comparativ co tomatele 15, varza 19, carnea slaba de vita 80.

Ciupercile au gust si aroma deosebite si de accea pot fi consumate ca aliment de baza pentru cei sanatosi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu contin amidon care in organism se transforma in zahar.

Tot din punct de vedere alimentar, ciupercile ce apar spontan in majoritatea zonelor din tara noastra constituie un produs alimentar gratuit ce poate fi recoltat de catre amatorii care stiu sa le recunoasca. Recoltarea si folosirea acestor ciuperci prezinta importanta din punct de vedere economic.

1.8. Avantajele cultivării ciupercilor

In lupta sa pentru existenta, în tot ceea ce intreprinde, omul se întreabă, prin viu grai, în scris sau numai gândind, ce beneficii poate obține de pe urma unei activități în care se angajează, mai cu seamă când activitatea nu îi este cunoscută.

Referitor la valoarea lor alimentară, ciupercile suportă foarte bine orice asociere cu alte alimente sau ingrediente contribuind evident la îmbunătățirea calității preparatelor.

-Un mare avantaj al acestei culturi îl constituie folosirea unor spații deja existente cărora nu li s-a dat altă întrebuințare (valabil pentru gospodariile mici și mijlocii, și nu numai). In această categorie de spații intră serele, solariile, răsadnițele, grajdurile, magaziile, pivnițele, șoproanele, cămările, balcoanele, terasele, boxele, subsolurile de cladiri si alte asemenea spatii. Eventualele mici reparatii, igienizarea, dezinfectarea si dotarea lor cu unele instalatii de apa, iluminat, ventilație sau încălzire, dacă se are în vedere și folosirea in sezonul rece, pot face din aceste spatii neutilizate mijloace aducatoare de profit.

Chiar și în gospodăriile (întreprinderile) mari se pune problema folosirii unor spatii dezafectate. In cazul în care acestea nu exista, se pot construi ciupercarii industriale moderne.

-Tinand seama de acest aspect al folosirii terenului in gospodariile mici si mijloci, in care spațiile de cultura a ciupercilor, se află de obicei in incinta lor (langa casa), se face economie de teren agricol, acestea putand fi cultivat cu alte specii de plante, indeosebi legume, flori etc. Iata deci un alt avantaj al cultivarii ciupercilor comsetibile.

-Fiind cultivate în spații inchise si având o perioada scurta de dezvoltare (100-120 zile de la insemantare pana la ultimul recoltat), ciupercile se pot cultiva in toate perioadele anului, ele fiind mult cautate si bine valorificate. Orice excedent de producție poate fi absorbit de piata, mai ales in sezonul rece, cand celelalte legume se gasesc in cantitati reduse. Este un avantaj deosebit sa poti realiza 2 pana la 4 si chiar 5 cicluri (recolte) pe an de pe aceeasi suprafata.

-Alt avantaj al cultivarii ciupercilor este acela ca, fiind plante cu talie mica,iar in anumite perioade de dezvoltare nu au nevoie sau sunt indiferente la lumina,ocupa spatii restranse in raport cu cantitatea de productie. In acest scop se pot cultiva pe mai multe niveluri facand astfel economie de spatiu. In ciupercariile bine organizate se pot realiza culturi pe 3-4 niveluri pe acelasi metru patrat de suprafata.

-Rentabilitatea culturii ciupercilor este data si de faptul ca de la majoriatea speciilor se consuma (sunt comestibile) toate partile componente (palarie, picior, cuticula, lamele), facand astfel ca procentul de utilizare sa reprezinte 99-100%.

-Din punct de vedere financiar, cultivarea ciupercilor asigura o circulatie rapida a fondurilor investite (3-4 luni), ceea ce este foarte avantajos, permitand si cultivatorilor cu bani mai putini sa se implice intr-o astfel de activitate.

-Prin substanțele chimice pe care le conțin, ciupercile au avut si au un rol important in terapeutica medicala inca din timpuri indepartate. Li se atribuie virtuti anticanceroase, antivirale, de scadere a colesterolului in sange, in avitaminoze.

-Ciupercile fiind amplasate (in general) in gospodariile mici si mijlocii, deci in imediata apropiere a locuintei, asigura o mai buna supraveghere a activaitatii si in acelasi timp o economie de timp in comparatie cu ciupercariile organizate la distante mai mari. In felul acesta este posibila o interventie mai prompta in cazul in care se ivesc probleme nedorite in legatura cu buna functioanare a unor sectoare din ciupercarie.

-Munca in ciupercarie, fiind foarte variata, nu este plictisitoare si nici extrem de grea (obositoare), ea aplicandu-se dupa programe tehnologice bine studiate si judicios planificate pe perioade de timp, tinand seama de etapele fenologice ale ciupercilor. Lucrarile se executa in perfecta ordine si curatenie, igiena fiind una din conditiile de baza pentru obtinerea de recolte bune si evitarea esecurilor.

-Este cunoscut faptul că, in unele periaode ale anului, pietele alimentare abunda de ciuperci recoltate din flora spontana de catre unii cetateni care nu intotdeauna pot deosebi cu precizie ciupercile bune (comestibile) de cele rele (necomestibile, toxice sau otravitoare). In astfel de cazuri, intoxicatiile sau moartea consumatorilor nu mai pot fi evitate. Prin cultivarea dirijata a ciupercilor comestibile, confuzia dintre ciupercile comestibile si cele toxice sau otravitoare este inlaturata, si astfel se elimina orice risc.

-Mulți factori contribuie la obtinerea unei productii bune, atât cantitativ, cat si calitativ, dar printre acestia o importanta deosebita o au materialele care iau parte la pregatirea substratului nutritiv. Avantajul mare in cultura ciupercilor consta in faptul că, in general, aceste materiale se gasesc in orice gospodarie sub forma de productie agricola secundara (paie, pleava, tulpini si ciocalai de porumb, tulpini de sorg, vreji de mazare, soia, fasole) sau dejectii de animale amestecate cu asternutul care, de obicei, este alcatuit tot din paie, rumegus, talpas sau coji de floarea soarelelui. De mare importanta este balegarul de cai. Printr-una din tehnologiile decrise, prin combinarea a 2 a sau mai multe dintre aceste materiale, se obtine substratul nutritiv numit compost, folosit in cultura ciupercilor Agaricum bisporus sau Pleurotus spp. Unele deseuri celulozice care pot alcatui substratul de cultura pentru ciupercile Pleurotus spp. pot fi procurate fara pret de cost, ca: puzderia de in si canepa, deseurile de plante aromatice si medicinale s.a.

-Ciupercile au un randament bioenergetic ridicat. Astfel, pe un metru pătrat cultivat cu ciuperci, pe suprafete neagricole, se pot realiza pana la 3 kg substante proteice, in timp ce de pe aceeasi suprafata cultivata cu grau se obtin doar 200 g. Suprafețele cultivate cu ciuperci sunt in continua crestere, iar tehnologia in plina perfectionare.

-[NUME_REDACTAT] spp., Volvariela volvacea, acoperind un interval termic de 15-30 grade C, sunt recomandate a fi introduse in cultura in tari tropicale in curs de dezvoltare. In aceste tari ar aduce un venit suplimentar pentru toti membrii familiei, putând lucra batrani, femei si copii. Se impune astfel tehnologii simple si la indemana atat in mediul rural, cat si in cel urban, iar pentru sustinerea acestora se obtine sprijinul organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, nationale sau internationale.

-Marea majoritate a speciilor de plante se inmultesc pe doua cai: prin seminte si prin cale vegetativa (butasi, marcotaj, despartirea tufei etc.). Ciupercile, plante inferioare din punct de vedere evolutiv, se înmulțesc și ele tot pe două căi: prin spori, ce prin analogie corespund semintelor de la plantele superioare și vegetativ, prin miceliu, care ia nastere prin pegumentarea sporilor, cand acestia gasesc conditiile favorabile de viata. Prin germinare, sporii emit niste filamente foarte subtiri numite hife, care se ramifica, formand o masa mai mult sau mai putin compacta, numita miceliu. In practica cultivarii ciupercilor se foloseste ca material de inmultire miceliul. Obținerea miceliului cere conditii si personal specializat. In gospodariile mici si mijlocii,in general, nu se pot intrunii conditiile de producere a acestuia. De aceea, la nivel national au fost create laboratoare si statii de producere a miceliului in cantitati suficiente, care se livreaza la cerere (cu precomanda ferma) contra cost.

-Masura mai sus menționata constituie un mare avantaj, apreciat de catre cultivatori.

-Substratul uzat (la sfarsitul recoltarii) nu se pierde. Compostul evacuat de la ,,champignons’’ mai contine suficiente elemente hranitoare pentru alte specii de plante si poate fi folosit ca ingrasamant foarte valoros in legumicultura, pepiniere pomicole si viticole, precum si la infintarea de noi plantatii de pomi si vita de vie. Substratul celulozic uzat (unele retete) poate fi folosit cu succes in hrana animalelor rumegatoare. Cel provenit din deseuri lignicole, precum butucii de padure, din parcuri, livezi care au produs ciuperci din speciile Pleurotus, poate fi folosit ca lemn de foc pentru incalzirea spatiilor de cultura sau pentru dezinfectia altui substrat nou. In concluzie, si acest material uzat, in urma cultivarii ciupercilor, poate fi valorificat. Sumele obtinute din vanzare sau economiile realizate prin refolosirea lui in gospodarii prezinta avantajul de a participa la sporirea incasarilor,alaturi de ciupercile marfa, prin vanzare sau prin consum in interiorul gospodariei.

-Lucrările ce se executa într-o ciupercărie necesită un conducător, un om cu multă energie, pricepere si hotarare, ce poate trece peste eventualele greutati. El poate fi ajutat de alti membri ai familiei sau de personal angajat care prin pricepere si disciplina sa poata stapani toate lucrarile aferente tehnologiei de cultura.

-Consider foarte important avantajul de a avea siguranta ca, prin cultivarea dirijata a ciupercilor in spatii inchise si folosind miceliul unor specii comestibile cunoscute,se inlatura orice teama de intoxicare.

-Pe langa rolul economic, ciupercile au si importanta ecologica: ele constituie singur cultura de bioconversie a materiei organice in proteina pentru hrana animalelor. Tot rol ecologic il are si substratul uzat, epuizat, dupa finalizarea culturii. Acesta poate fi folosit fie drept hrana pentru animalelele rumegătoare, fie ca îngrășământ natural în legumicultura, prin transformarea lui în mranita sau ca atare pentru corectarea structurii solurilor.

1.9. Definitia miceliului

Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obtine in conditii sterile de laborator si care, plasat intr-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit (specia, tulpina sau hibridul respectiv).

1.10.Etapele producerii miceliului de ciuperci

Lucrarile de cercetare in selectia tulpinilor de ciuperci se desfasoara in principal conform schemei alaturate, din care reiese integrarea cercetarii cu productia.

-Cultura izolata reprezinta un rezultat al aplicarii in conditii sterile de laborator,a uneia dintre urmatoarele metode :

-Monosporala

-Multisporala

-Cultura de tesut

-Mutageneza

-[NUME_REDACTAT] este procesul de schimbare a informatiei genetice indusa de un agent mutagen. Duce la modificari asupra expresiei fenotipice.

Hibridarea este procesul de obtinere a unui individ prin incrucisarea sexuata sau vegetativa intre organisme parentale deosebite genetic. Aceasta poate fi in interiorul speciei (intraspecifica) sau intre specii diferite (interspecifice).

Cultura izolata are stabilite principalele caractere biologice si morfologice ale speciei si susei din care provin, cu mentinerea indelungata in timp. Cultura izolata constituie in stadiul de subcultura prima veriga a procesului de selectie, conditionand desfasurarea intregului proces de ameliorare.

Cultura elită (CE) se evidentiaza in urma executarii a trei cicluri de cultura a izolatelor miceliene-culturi comparative de alegere elita,la care se urmaresc capacitatea de productie,calitatea comerciala,precocitatea,specificialitatea la conditii tehnologice si de microclimat si rezistenta la boli si daunatori, precum si mentinerea acestora in timp.

Cultura superelită (CSE) provine in urma executarii a trei cicluri cu elitele in culturi comparative de concurs,dupa crireriile mentionate.

Se aleg elitele cu indicii cei mai ridicati in functie de modul de valorificare, pentru consum in stare proaspata sau prin industrializarea sub denumirea de superelite. Ulterior, acestea sunt dirijate si pastrate in colectia de macromicete cultivate, unde se mențin sub forma de cultura-stoc, pe medii agarizate. In final, cultura superelita constituie rezultanta selectiei efectuate asupra miceliului secundar in stare de subcultura, pe parcursul a cca. zece transferari (pasari)-repicari miceliene si asupra carpoforilor in sase cicluri de culturi comparative,marcand astfel realizarea tulpinii de ciuperci.

Cultura-mama este provenita din cultura-stoc a colectiei si reprezinta forma de materializare a culturii superelita,care initiaza procesul tehnologic al producerii industriale a miceliului, asigurand astfel permanenta legatura dintre cercetare si productie in acest domeniu.

Pregatirea culturilor-mama necesita asigurarea urmatoarelor cerinte: transfer micelian (repicare-in eprubete pe mediu agarizat, ce se executa la interval de trei-patru luni, in permanenta, cu incubare la 24-25o C si pastrare la rece la 2-3o C). Aceste culturi-mama se inregistreaza prin etichetare si li se mentine evidenta (se noteaza specia de ciuperci, tulpina, data executarii inocularii, numarul de ordine al eprubetei respective, precum si data livrarii catre productie). O cultura-mama asigura executarea a douazeci-treizeci culturi pure. Asadar cultura-mama reprezinta un material biologic cu caracteristici cunoscute si stabile. Pentru mentinerea insusirilor si a calitatii se recomanda sa nu se execute inoculari suplimentare.

Cultura pura, respectiv tulpina de ciuperci, constituie prima veriga in producerea industriala a miceliului comercial. Ea provine din cultura-mama si de asemenea este marcata privind specia, tulpina, data inocularii, numărul de ordine al culturii-mama si al ei. Culturile pure se produc in eprubete pe mediu agarizat, se incuba la 24-25o C, se pastreaza la 2-4o C nu mai mult de 40-60 zile in functie de specia de ciuperci. In prezent, nu se mai livreaza ca atare la beneficiar (Spatii de miceliu) ci se pregateste inocul spre livrare. O cultura pura asigura un flacon tip CIL de1/1 de inocul pe suport granulat. Pastrarea culturilor pure se face in conditii de refrigerarea la temperatura da +2-3o C pe o perioada maxima de 30 de zile.

Inoculul provine din cultura pura. Se produce in facoane tip CIL, pe suport granulat format din boabe de cereale (grau,orz sau sorg) sau pe baghetele din lemn de esenta moale.

Un flacon de inocul cu capacitatea de un litru (care cuprinde 0,5 kg ) asigura producerea a 25-70 kg de miceliu comercial, adica intre 50-140 sticle cu capacitatea de 0,5 kg de miceliu granulat, in functie de suportul de crestere al inoculului (grau sau baghete).

Inoculul, la fel ca si cultura pura din care este obtinut, prezinta notate specia de ciuperci, tulpina, numarul de ordine al culturii pure, numarul de ordine al flaconului de inocul, data inocularii.

Miceliul intermediar (inoculul) dupa cresterea totala (30-35 de zile) poate fi pastrat la 2-4o C timp de 40-60 zile, in functie de specia de ciuperci si de suportul de crestere. Dupa aceasta perioada, el incepe sa fructifice, isi pierde vitalitatea, deci imbatraneste.

1.11.Factorii care influentiaza cresterea miceliului

Principalii factori care influenteaza cresterea miceliului sunt:

-substratul de crestere;

-umiditatea;

-pH-ul;

-cantitatea de aer;

-temperatura;

1.11.1. Substratul de cultură

Influentiaza atata prin substantele nutritive si stimulatoare existente in compozitia sa cat si prin valoarea umiditatii si a pH-ului.

Miceliul de ciuperci, dupa insamantare creste pe compost fermentat (format din paie de grau si dejectii de la diferite specii de animale) sau substrat ligno-celulozic (rumegus, paie, ciocalai de porumb etc.) in functie de specie.

In laborator (Statie de miceliu), miceliul se produce pe seminte de cereale, precum : grau, secara, mei,sorg, porumb. In unele tari, se produce miceliu in forma lichida pe baza de macro si microelemente sau de pulbere.

Substantele nutritive din substrat,care ajuta la cresterea miceliului, sunt: azotul, carbonul, calciul si fosforul.

Azotul (N) joaca un rol structural si functional. Miceliul ciupercilor are un continut de 6,4% in substante azotate iar dintre acestea, proteinele formeaza materia de baza a protoolasmei. Cele mai bune surse de azotat sunt cele organice (asparagina si ureea) fata de cele minerale (azotatul si sulfatul de amoniu).

Exemplu pentru 2,5-2,7 t compost la care se utilizeaza urmatoarea reteta:

-1000 kg paie de grâu

-500 kg gunoi de pasare

-10 kg uree tehnică

-150 kg colti de malt

-250 kg superfosfat

-60 kg ipsos

Asadar daca gunoiul de pasare are un continut in azot de 2,5%, atunci compostul va contine azot in total de 2,1%,aceasta valoare poate fi inca mai ridicata daca gunoiul are un continut in azot de 3,5%, sau mai scazuta dupa caz.

Valoarea azotatului total de 2,1 este optima pentru un compost realizat in sistem clasic si care nu trece prin procesul de pasteurizare conditionare, in tunelul special amenajat si unde se trateaza cu abur. Pentru un compost obținut in sistem intensiv, valoarea azotatului total se modifica dupa pasteurizare, de exemplu de la 1,45 azot total la introducerea in tunel ajunge la 2,15% dupa evacuare.

Carbonul. Ciupercile sunt mari consumatoare de polizaharide care sub influenta unor enzime specifice sunt hidrolizate in monozaharide usor asimilabile. Ca hidrati de carbon favorabili cresterii ciupercilor sunt polizaharidele: glucoza, fructoza si mai putin favorabile manoza, iar dintre dizaharide: zaharoza si lactoza.

In urma tratamentului termic la care este supus compostul, se produce o descompunere a zaharurilor complexe (polizaharide) in forme mai simple (monozaharide), rezultand glucoza asimilabila usor de catre miceliul in crestere.

Calciul are un rol functional de a inhiba efectul daunator al excesului de fosfor, potasiu si sodiu. Calciul se distribuie la formarea compostului sub forma de sulfurat de calciu (ipsos) sau carbonat de calciu (creta furajera), fiind aplicat in proportii diferite de la Agaricum spp. si la substratul pentru speciile ligno-celulozice-Pleurotus spp.

Fosforul are rol functional,in absenta lui din compost miceliul isi inceteaza cresterea pana la stagnarea totala. Fosforul (P) se repartizeaza in compost sub forma de superfosfat simplu, dublu sau triplu concentrat in doza de 5-7 kg/t de compost, cantitatea minima fiinde de 3 kg fosfor la tona de compost.

Alte substante stimulatoare la crestere: acestea sunt reprezentate prin microelemente ca: zincul, cuprul, magneziul si molibdenul, care sunt indispensabile compostului, iar ca substante biologice un rol important il au aneurina si biotina.

Alti factori care au rol important asupra cresterii miceliului sunt umiditatea substratului si cea relativa a aerului, temperatura si valoarea pH-ului precu si cantitatea, compozitia si viteza aerului.

1.11.2 [NUME_REDACTAT] sunt plante mezohidrofile care necesita o umiditate a substratului de cultura de 60-70%. Excesul de umiditate creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea unor ciuperci saprofite si a bacteriilor si pentru pieirea prin sufocare a miceliului care prezinta cerinte si fata de oxigen.

Umiditatea relativa a aerului in ciupercarii are valori cuprinse intre 75-90% in functie de specia cultivata si de faza fenologica in care se afla.

O umiditate relativ scazuta reduce productia de ciuperci prin formarea acestora la suprafata stratului de acoperire,iar o umiditate in exces formeaza condens pe ciuoerci,ceea ce favorizeaza aparitia unor boli.

1.11.3. Valoarea pH-ului

Apropiata de cea neutra (7), creeaza conditii de descompunere a albuminelor, peptonelor, tripeptidelor si asimilarea lor de catre hifele miceliene. In compost, valorile optime ale pH-ului pentru cresterea miceliului sunt cuprinse intre 6,8-7,5, deci ciuperca Agaricum spp. creste bine pe un substrat neutru sau foarte usor alcalin. Miceliul acestor ciuperci in faza cresterii acidifica usor substratul si de accea se prefera ca valoarea lui la insamantare sa fie usor alcalina. Compostul cu o reactie acida poate influenta reducerea productiei de ciuperci. La o valoare a p-h-ului peste 8, cresterea miceliului este mult incetinita.Un rol important are si valoarea pH-ului amestecului de acoperire (turba) de 7,2-7,6.

1.11.4 Cantitatea de aer

Se va tine seama sa se realizeze raportul de 1,5 mc aer la aerisirea libera pentru 1 mp, suprafata de cultura, in cadrul ciupercariilor clasice, deci pentru 100 mp de cultura este necesar ca volumul incaperii să fie de minim 150 mc.

In ciupercariile intensive, prin folosirea ventilatei dirijate, un mc. volum util al incaperii va corespunde unei suprafete de cultura de un mp. Pentru ventilarea cu un debit de 200 mc aer/t de substrat sau 20 mc.aer/h/mp, sunt necesare 3300-3500 mc./h pentru suprafata respectiva de 150 mp. Viteza de circulatie a curentilor de aer nu trebuie sa fie mai ridicata de 0,2-0,3 m/s.

Lumina nu reprezinta un factor de microclimat necesar culturii ciupercilor Agaricus spp. dar este absolut indispensabil pentru fructificarea ciupecilor Pleurotus spp. Patrunderea directa a razelor solare in ciupercarie produce urmatoarele inconveniente :-scade umiditatea relativa a aerului

-usuca suprafata straturilor de cultura ;

-creeaza conditii favorabile de aparitie a unor daunatori (musculite, tantari);

-exofoliaza, crapa si brunifica ciupercile.

1.11.5. [NUME_REDACTAT] termice sunt diferite in functie de faza de crestere a ciupercilor.Temperatura optima pentru cresterea miceliului(incubare) este situata la valori intre 18-22o C, cu minimum 8-10o C si maximum 26-28o C.

Miceliul in substrat ramane viabil si la 0o C,dar temperatura este letala la valoarea de 30-32o C, mai ales la Agaricum spp. fata de Pleurotus spp. care este mai rezistent. Variatiile de temperatura intre zi si noapte nu trebuie sa fie mai ridicate de 3o C. Temperatura din interiorul substratului se recomanda sa fie mai ridicata cu 2-4o C decat cea din ciupercarie.

CAPITOLUL II

Cultura ciupercilor Agaricus, ciuperca de balegar sau de strat

2.1. Descrierea ciupercilor albe, crem sau bruna Agaricus bisporus, sinonim Psalliota hortensis-ciuperca de balegar, de strat sau champinion

Este ciuperca de cultura cea mai raspandita in tara noastra și pe glob, fiind cel mai mult studiata si prezentand un numar mare de tulpini (suse). Ciuperca, indiferent de culoare, prezinta doua parti distincte: o parte in substrat (ingropata) si o parte aeriana.

Partea ingropata este reprezentata printr-un postament micelian ce rezulta din impletirea hifelor crescute din miceliul insemantat. Din aceste hife, in amestecul de acoperire iau nastere primordiile sau butonii de fructificare.

2.2.Spațiul de cultura

Pentru cultura ciupercilor se pot folosi spații existente dar nefolosite pentru alte activitati, spatii special construite in vederea infintarii unei microciupercarii.

2.2.1.Spații existente

Pot fi :pivnite,subsoluri ale locuintelor sau alte constructii, cladiri vechi, balcoane, magazii, soproane, garaje, grajduri, sere, solarii, depozite, hale, forturi, umbrare etc.

2.2.2. Pregatirea spațiilor de cultura in vederea folosirii lor constă in:

-repararea, daca este cazul, a acoperisurilor, pereților, pardoselilor, usilor, ferestrelor etc. si astuparea gaurilor facute de rozatoare.

-igienizarea spatiului, care consta in curatirea de resturi vegetale, deratizare

-spălarea cu apa curate si dezinfectarea cu una din solutiile: soda calcinata 5% (50 g soda la 1 litru de apa); Formalina(40%) solutie cu concentratia 2-5% (20-50 ml la 1 litru de apa).

Pereții si pardoseala se varuiesc, adaugandu-se in zeama de var 20-30 g piatra vanata (sulfat de cupru) la 1 litru de emulsie.

Dezinfectarea spatiului de cultura este obligatorie dupa fiecare ciclu de cultura.

2.3.Substratul nutritiv pentru ciupercile Agaricus bisporus

[NUME_REDACTAT] spp. sunt plante inferioare, ce isi procură din substratul pe care se dezvoltă, nesesarul de substante azotoase si hidrati de carbon, deci prezintă o nutritie heterof-saprofita. Avand in vedere aceasta cerinta a lor, substratul de cultura sau compostul trebuie sa aiba in compnenta sa surse de carbon, azot si diferite minerale. Substantele organice din compost sunt asimilate ce catre ciuperci cu ajutorul unor enzime specifice pe care le poseda.

Nutriția cu carbon se bazează pe unii produsi aflati in substratul de cultura ca :hemiceluloza, celuloza si lignina, continuti de hidratii de carbon din paie, coceni si ciocalai de porumb. Datorita enzimelor hidroproteice produse de miceliu, hidratii de carbon sunt transformati in zaharuri direct asimilabile. Substantele minerale folosite la pregatirea compostului trebuie sa asigure sursele de azot si calciu.

Azotul din substrat poate fi proteic sau amoniacal. Azotul amoniacal va trebui sa fie eliminat sau transformat in azot proteic, usor asimilabil.

Elementele minerale cu rol important in nutritia ciupercilor sunt: fosforul, potasiul, calciul si sulful, iar ca microelemente: zincul, cuprul, magneziul si molibdenul. Pe langa acestea in substrat se mai gasesc si substante biologice de crestere precum aneurina si biotina.

Componentele de baza ale compostului sunt: paiele, gunoiul, tulpini si ciocălai de porumb, rumegus si talpas de esențe foioase. La acestea, in functie de reteta se adauga amendamente, ingrasaminte chimice cu fosfor si azot si unele insecticide.

Calculul necesarului de compost se face in functie de suprafata utila ce urmeaza a fi insamantata, avand in vedere ca pe un metru patrat sunt necesare 80-100 kg de compost.

Compostul (substratul de cultura) reprezintă unul din factorii primordiali, hotaritori pentru reusita unei culturi. Procesul de pregatire al acestuia este considerat foarte dificil.

In funcție de reteta utilizată compostul poate fi:

-clasic (pe baza de gunoi cu asternut de paie)

-mixt sau semisintetic (pe paie,gunoi de pasari si de porc)

-sintetic (pe paie de grau,gunoi de pasare si aport de minerale).

2.4. Fazele tehnologice de pregatire,asezare si insamantarea

Dupa terminarea compostarii aerobe, substratul nutritiv se introduce in ciupercarii pentru a fi insemantat. Exista mai multe posibilitati de asezare a substratului. In sistem clasic acesta poate fi asezat direct pe pardoseala in brazde, in lazi sau in saci de polietiena. Când ciupercaria este dotata cu stelaje, substratul se aseaza direct pe stelaj-vrac-sau in lazi ori saci asezati direct pe stelaj.

In trecut, se practica pe biloane simple sau amplasate cate 2-3, confectionate cu ajutorul unui tipar (prisma trapezoidala). Biloanele puteau fi amplasate direct pe pardoseala sau pe rafturi.

Asezarea in saci. Cantitatea de substrat repartizata intr-un sac este cuprinsa intre 10-15 pana la 20 de kg, grosimea compostului fiind de circa 20-30 cm. In cazul folosirilor sacilor din polietilena, acestia vor avea grosime de 0,1 mm si sacii vor asigura o suprafata de cultura de 0,2-0,4 mp. Sacii fata de biloane reprezinta urmatoarele avantaje:

– umplerea se face mai rapid manual sau mecanizat;

– introducerea si evacuarea se executa mai usor;

-se evita infestarea cu nematozi si alti paraziti;

-permite evacuare substratului uzat la distante mari.

Asezarea pe stelaje. Stelajele pot fi confectionate din beton, aluminu, plastic cu latimea de 1,4 m si distanta intre nivele de 50-60 cm, cu adancimea de 20 cm (deci grosimea substratului va fi de 20 cm).

De multe decenii, ciupercariile cu suprafețe reduse sau extinse, din intreaga lume, au folosit pentru cultura ciupercilor Agaricum bisporus rafturi de aluminiu.

Rafturile sunt confectionate din aluminiu rezistent la coroziune, ușor de curățat si dezinfectate chimic, cu numar variabil de paturi, lungimea si distanta intre paturi variabile, usor de instalat cu ajutorul elementelor de prindere (suruburi, piulite, garnituri de etansare).

Așezarea in lazi. Lazile cele mai indicate sunt cele metalice, din aluminiu sau din PVC rezistente la oxidare. Lazile din lemn s-au folosit in tara noastra pana in 1990.

Insămânțarea este (metoda) lucrarea prin care miceliul este introdus in substratul nutritiv de cultura. Operatia se executa numai dupa ce temperatura din substrat a scazut sub 30o C mentinandu-se la 24-25o C. Inainte de a administra miceliul in vederea incorporarii lui se vor executa urmatoarele lucrari :

-se vor controla straturile sau sacii (sa nu prezinte mucegaiuri sau diferiti daunatori) daca se depisteaza focare, se trateaza dupa caz;

-se face o afanare a substratului in vederea crearii conditiilor pentru o incorporare mai uniforma a miceliului.

Insămânțarea se face prin împrastierea miceliului (la inceput1/2 din cantitate) si amestecarea lui uniform in substrat, apoi se repartizeaza si cealalta jumatate si se procedeaza in mod asemanator. Se va avea in vedere ca la inceputul insamantarii sa se retina 1/10 (40-100g miceliu dintr-un kg) care se va imparastia pe deasupra straturilor dupa insamantarea propriu-zisa (miceliu de control). Dupa incorporarea miceliului in substrat se face mai intai o tasare uniforma a acestuia, cu ajutorul unei unelte ,,drisca de lemn’’ asemanatoarea cu cea folosita la tencuit.

Apoi se repartizeaza miceliul de control si nu se mai taseaza. La însamantare se impune sa se respecte igiena de lucru.

Pe biloane insamantarea se facea in cuiburi la 20 cm distanta si adancime de 2-4 cm (nu se mai practica in prezent).

In culturile intensive însămânțarea se face mecanizat cu ajutorul unei masenari care repartizeaza miceliul, il amesteca in substrat iar cu ajutorul unui tambur se netezeste si taseaza solul.

Insămânțarea in lazi,de asemenea ,se face mecanizat cu ajutorul unor linii tehnologice complexe-automatizate, dar care pot deveni rentabile numai in cazul utilizarii lor pe suprafete extinse de cultura.

Temperatura in ciupercariile in momentul insemantarii se recomanda sa nu depaseasca 22-24o C, iar umiditatea relative a aerului sa se mentina la valori de 80-85% (prin udarea aleilor, a pardoselii).

Dupa terminarea insămantarii se aplica pe straturi hartie tip ziar (absorbanta) in sistem clasic, se face curatenie in ciupercarie, se amplaseaza termometre atat in aer, cat si in substrat si se aplica un tratament cu solutie de Formalina 0,5-1%. In sistem intensiv se pliaza partea superioara a sacului sau se acopera cu folie de polietilena.

2.5. Acoperirea straturilor însămânțate

Operatiunea de acoperire a straturilor insemantate se executa la 7-10 zile de la insemantare sau imediat dupa zdruncinare. Daca se intarzie executia lucrarii peste 10-12 zile, productia scade proportional cu numarul de zile intarziate. Lucrarea se poate executa si imediat dupa insamantat, eliminandu-se astfel utilizarea hartiei.

Rolul acoperirii cu amestec :

-constituie suportul de crestere pentru ciuperci, care fructifica numai in acesta;

-protejeaza miceliul si substratul incubat inpotriva bolilor si daunatorilor;

-pe aceasta se executa intretinerea culturii,tratamentele etc.;

-turba din componenta amestecului retine o mare cantitate de apa si elemente nutritive pe care apoi le cedeaza treptat ciupercilor in crestere. Apa se pierde din amestec prin evaporare, iar dupa fiecare udare are loc un soc de frig care influentiaza fructificarea;

-prin conținutul de carbonat de calciu se neutralizeaza substratul incubat care tinde sa devina acid (deci are rol de tampon) ;

-reprezinta un strat-tampon intre concentratia de CO2 din substrat care ajunge la1-2% si cea din aer, care este de 0,03%, stimuland aparitia ciupercilor;

-bacteriile din acesta stimuleaza formarea ciupercilor.

Principalele componente ale amestecului de acoperire

Turba, poate fi neagra sau rosie. Aceasta trebuie sa se prezinte fibroasa, sa nu contina excese de umiditate (sa aiba aspectul unui pamant jilav) si sa prezinte capacitate mare de retinere a apei si a elementelor nutritive. Daca este prea umeda, se usuca, se marunteste si se cerne. La noi in tara se gasesc turbarii in judetele: Cluj, Covasna, Suceava, Brasov, Maramures si Botosani.

Nisipul: se recomanda cel calcaros, deoarece prezintă o capacitate mai mare de retinere a apei. Nu se foloseste singur, ci numai in amestec cu alte materiale. Daca acesta contine pietre mari, se cerne.

Piatra calcaroasa: se va evita pe cat posibil folosirea pietrei colorate, preferand piatra de culoare alba care prezinta avantajul ca nu murdareste ciupercile cu oxizii continuti. Se foloseste numai in amestec. Se gaseste sub forma de sedimente in preajma unor izvoare la poalele pantelor. Ca aspect exterior se prezinta ca o masa spongioasa de culoare gri-deschis pana la gri-inchis. Contine apa 20-50% si oxid de calciu 40-50%. Se usuca in gramezi de 1,5-2 m inaltime, se sfarma si se cerne, cu dimensiunea de 2,5-5mm.

Perlitul: este o roca sticloasa formata in medii acvatice. La noi se gaseste in nordul tarii (Maramures). Bine maruntit poate fi inclus in reteta de amestecare si acoperire.

Perliflor: este obtinut din tuf vulcanic prin tratare termica. Prezinta granule cu diametrul de circa 3 mm, favorabile realizarii unui amestec de acoperire de calitate, datorita capacitatii ridicate de retinere a apei. Se poate utiliza singur sau in amestec cu turba.

Carbonatul de calciu sau creta furajera (CaCO3), sau agrocalcar, provinde din muntii Dobrogei si se valorifica la Basarabi, jud. Constanta. Acest amendament este indispensabil pentru orice reteta de amestec de acoperire. Piatra calcaroasa, macinata ca atare, poate fi utilzata ca amestec fara alte componente.

Tehnica acoperirii

Mai întâi se colecteaza hârtiile sau folia de pe verifica incubarea miceliului. Daca pe straturi, in sistemclasic mai ales, se constata unele infectii, se trece la indepartare zonelor contaminate, care se face cu substrat pe o adancime de 1-2 cm, iar locul respectiv se dezinfecteaza chimic cu o solutie de Formalina 2% sau Mirage 0,3%. Preventiv, inainte de a aplica amestecul pe suprafata insamantata se administreaza cate un gram/mp cu unul din urmatorele fungicide: Zineb, Mancozeb, Perozin sau Bavistin. Cu ajutorul unei galeti cu capacitatea de 10 litri, se introduce amestecul in ciupercarie si se repartizeaza uniform (o galeata la 4 -5 saci). Se niveleaza cu mana sau cu ajutorul unui nivelator (drisca de lemn). Se verifica grosimea optima de 3-5 cm. Daca se urmareste obtinerea de ciperci mari, grosimea amestecului va fi mai redusa si invers.

Caracteristicile amestecului de acoperire :

-pH-ul 7,2-7,6

-conținutul in calciu 2,5-3% pentru a asigura retinerea apei, el contribuind la realizarea unei structuri glomerulare a amestecului de acoperire

-continutul in azot organic 0,07-0,18%

-umiditate 67-70% (jilav)

-fara coninut de mangan, fier, etc.

-sa fie curat, sa nu contina agenti patogeni si daunatori

-sa fie cat mai omogen

-sa nu formeze crustă

-sa prezinte buna capacitate de retinere a apei

2.6.Lucrari de îngrijire a culturii ciupercilor si condițiile de microclimat

După însămânțare

Temperatura in ciupercarie va trebui sa fie mentinuta intre 20-24o C pentru a se realiza incubarea. Diferentele de intre zi si noapte se recomanda sa nu fie mai mari de 3-4o C. Importanta este si mentinerea concentratiei de bioxid de carbon intre limite normale de 0,03-0,1%. Umiditatea relativa a aerului din spatiul de cultura va fi mentinuta in jur de 85%. Hartia cu care sunt acoperite straturile se va mentine in permanenta umeda, prin pulverizari fine cu apa curata, fara a balti.

In perioada incubarii se va preveni uscarea straturilor de cultura. Acesta se manifesta astfel :

-paiele devin mai evidente

-substratul se deschide la culoare sau devine roscat

-substratul devine elastic ,fufos si se desface cu usurinta

Dupa acoperirea cu amestec

Temperatura in spatiile de cultura se va scadea la 19-20o C,in functie de cerintele lulpinii,umiditatea se va mentine la optim 85% prin stropirea straturilor si a pardoselii. Ventilatia se va intesifica la 1-2 mc aer/h/mp de cultura. Cantitatea de apa sau solutie de stropit se va mentine la 50-100 ml/mp de cultura ca o conditie pentru cresterea miceliului in amestecul de acoperire.

2.7. Recoltatul, ambalarea si livrarea

Ciupercile apar in 5-6 valuri, fiecare val necesitand 3-6 recoltari la intervale de 2-3 zile. Pauza dintre valuri pot ajunge si la 10 -12 zile.

Desfașurarea perioadei de recoltare la aceste ciuperci dureaza circa 45-60-70 zile, in raport cu temperatura localului de cultura, mai mare la temperatura scazuta de 12-14o C si mai redusa la temperatura ridicata de 16-17o C.

Tehnica recoltarii consta in desprinderea ciupercilor prim rasucire cu o mana, iar cu cealalta mana se tine bucherul pentru a se smulge cu totul. Daca intr-un buchet sunt nai multe ciuperci, recoltarea se face esalonat in momentul ajungerii la maturitate, prin taierea cu un cutit de lama inoxidabila. Momentul optim al recoltarii corespunde cu aparitia volumului.

In țara noastra, recoltarea se face numai manual, iar in tarile industrializate se recolteaza manual extra si 1 apoi se finalizeaza printr-o recoltare mecanizata care taie totul.

Ambalarea se face in pungi de polietilena transparente si in caserole de diferite culori si capacitati, acoperite cu pelicula de PET. Se pot pastra la rece la 0-4o C timp de 3-4 zile fara sa se piarda din greutate. Ciupercile pastrate in ambalaje mari, necorespunzatoare, duce la pierderi din greutate de pana la 10-12% si la deteriorarea lor prin inmuiere. Se recomanda ca ciupercile sa fie ambalate imediat dupa recoltare si livrate catre beneficiari in condiții optime, de exemplu, în perioadele calde, in masini frigorifice.

CAPITOLUL III

Cultura ciupercilor Pleurotus (pastravi sau bureti)

3.1.Importanța culturii ciupercilor din genul [NUME_REDACTAT] Pleurotus sunt tot ciuperci comestibile ca si Agaricus sp., apartinand, din punct de vedere sistematic, aceleeasi clase si care aceluiasi ordin; fac, insa, parte din familii si genuri diferite. Difera si ca alcatuire exterioara, dat se aseamana in ceea ce priveste valoarea alimentara; contin proteine, glucide, acizi organici, aproape toate vitaminele cunoscute, saruri minerale si altele.

Importanța cultivarii lor consta in faptul ca substantele nutritive pe care le contin se realizeaza pe seama unor materiale cu valioare energetica scazuta, aproape nula. Astfel, un amestec constand in 150 kg rumegus obtinut din esente foioase, paie de grau sau ciocalai de porumb poate produce aproximativ 30 kg de bureti, care aduc un aport in hrana omului de peste 1 kg desubstante proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 kg carne de porc sau vita.

[NUME_REDACTAT] prezinta calitati importante pentru pastrare. La temperatura de 10o C pot fi pastrati 10 zile, tinuti in ambalaj din polietilena. De asemenea, se preteaza la uscare, avand avantajul ca in momentul folosirii pot reabsorbi apa, fara a prezenta mirosul caracteristic ciupercilor deshidratate, vechi.

La recoltare, buretii raman curati, fara pamant, turba sau nisip. In schimb, la bureti nu se consuma piciorul, care este celulozic(tare) la maturitate.

3.2. Substratul de cultura

Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit din materiale cu un bogat continut celulozic sau din butuci de diferite esente lemnoase, din specii de foioase.

3.2.1.Materii prime pentru substrat

Sunt reprezentate de deseuri provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii lemnului, industria textila si a prelucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura, se pot folosi :paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talpas, rumegus, scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vrejii de soia, fasole, mazare si rapita; paie de lucerna uscata; puzderie de in si canepa; iarba de marar. Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat, ferite de precipitatii, iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an. Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii de bureti.

3.2.2 Materii auxiliare

Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la extragerea uleiului vegetal, de la fabricele de chibrituri, hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz, porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se transforme in uruiala, astfel existand posibilitatea sa incolteasca is substratul de cultura.

3.2.3 Amendamente cu calciu

Amendamentele sunt reprezentate prin :

-carbonat de calciu

-var stins (sub forma de pasta, ca o smantana)

Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul) substratului insamantat sa fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru). Pentru 100 kg material dezinfectant si stors se folosesc 5-6 kg de creta furajera sau o cantitate de 2 litri de var stins de consistentat smantanii.

3.3. Pregatirea substratului nutritiv

Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchiderea sau dechiderea, in functie de anotimp sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala spatiului trebuie sa fie betonata

. In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape:

-maruntirea, zdrobirea sau macinarea;

-omogenizarea;

-imbibare sau umectare;

-scurgere sau stoarcere;

-dezinfectare termica;

-racire;

-cântarire;

-aprecierea calitatii;

-administrarea amendamentelor;

-însămânțarea;

-repartizarea în recipienti;

-transportul si asezare ciupercarie sau in camera de incubare.

3.3.1. Dezinfectarea termică

Se aplică in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare. Este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta sau cu abur fierbinte. Recomandam unul unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau cu apa fierbinte.

-Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea termica cu apa fierbinte la 80o C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezinfectarea se face cu mare atentie, masurand in permanenta temperatura apei cu termometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de partea de deasupra a flacarii.

Se amesteca continuu. Apa nu trebuie sa fiarbă. In momentul atingerii temperaturii de 90o C se opreste focul si se reaprindse cand temperatura a scazut sub 75o C.

Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur sub presiune,avand temperatura de 90o C, prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de 55-60o C si mentinand materialul 20-24 ore.

Cu apă fierbinte. Cea de a treia metoda de dezinfectare termica inbina intr-o singura operatie faza de umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, de asemenea, in sistem gospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste el se toarnaapa fierbine la 60o C, tinand cont ca ¼ din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor. Vasul se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza cu paturi, carpe, pentru a nu se pierde caldura. Din cand in candse mai completeaza cu apa fierbinte, astfel incat temperatura de 60o C sa fie mentinuta timp de 24 ore.

3.4. Însămânțarea si aplicarea amendamentelor

Amendamentul se administreaza in substrat concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi, bazine etc., de preferat cu capacitatea de cel putin 100 kg de substrat. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. Nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei catitiatii mai mari de 100 kg de material celulozic la o transa, in vederea bunei organizari. Norma de amendament a fost prezentata si este de circa 2-5%, iar cea de miceliu de 2,5-4%.

Materialul celulozic cântărit se pune in cada, apoi se imparteste amendamentul si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se imparstie apoi miceliul, de asemenea, cantarit si din nou se amesteca.

Cantități mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct pe pardoseala, pe o folie de polietilena absolut curata, eventual noua.

Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de orz si grau) se desfac usor cu mana. Nu se recomanda sa se frece prea tare miceliul in mana pentru nu a distruge hifele de crestere.

Dupa insamntare, substratul cu muceliu si amendament se repartizeaza in diferiti recipienti (lazi, saci, cosuri).

Dupa repartizarea substratului insamntat in recipienti, se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra lor se presara miceliul de control retinut. Explic si la aceasta specie ca se numeste miceliu de control deoarece asupra lui se facobservatii privind capacitatea de crestere si aparitia infectiilor. Dupa aplicarea acestui miceliu, sacii se leaga la gura, iar deasupra lazilor se aplica o folie de polietilena curata pentru a preintampina deshidratarea.

Dupa finalizarea acestei operații, recipienții sunt transportați in camerele de incubat (in sistem intensiv) sau in ciupercarii, pe stelaje sau direct pe pardoseala. O cantitate mare de substrat, de 50-60 kg/lada,poate duce la incingerea sau autoaprinderea acestuia. Prin incalzire in interior la peste 30o C, miceliul insamântat este distrus si intreaga cultura compromisa. La polul opus, o cantitate redusa de substrat de 1-5 kg poate fi intretinuta cu greu la parametrii optimi in ceea ce priveste umiditatea substratului. Acesta, fiind in cantitatea mai redusa, se usuca foarte repede si apoi este foarte greu de restabilit umiditatea.

3.5 Condiția de microclimat ale ciupercilor [NUME_REDACTAT] ecologici indispensabili culturii ciupercilor Pleurotus sunt: temperatura, lumina, aerul si umiditatea.

Temperatura este factorul care intervine decisiv in desfășurarea culturii, in diferite faze tehnologice si fenologice, prezentand diferite praguri. Astfel, pentru pregatirea substratului celulozic prin udare, stropire sau imbibare se utilizeaza apa la diferite grade de temperatură. Vara se recomanda ca temperatura apei sa fie in jur de 15-20o C, iar iarna apa calda in jur de 40-45o C.

[NUME_REDACTAT] sunt termogene, temperatura avand tendinte de crestere in substrat in perioada incubarii, odata cu cresterea miceliului.

Temperaturile ridicate de peste 3o C, favorizeaza declansarea procesului de fermentare ,,autoaprindere’’ in substratul celulozic.

[NUME_REDACTAT] substratul nutritiv repartizarea consumului de apă pe verigi tehnologice se prezinta astfel:

-pentru imbibare – 20-30% in functie de materiile prime si auxiliare folosite si metoda aplicata;

-pentru dezinfectia termica-2-5% ;

-pentru mentinerea culturii, stropiri ale brichetelor si spatiului de cultura-50-65%;

-pentru pregatirea spatiului de cultura, spalarii, dezinfectii, 20-25%

Factorul umiditate trebuie urmărit si reglat incă din faza înființării culturii, prin verificarea umiditatii in substrat. Miceliul nu trebuie incubat intr-un amestec cu exces de apa pentru ca exista pericolul sa se distruga si sa piara. De alfel, in substrat deficitul de apa este preferabil excesului. Aceasta afirmatiese explica prin faptul ca, dupa insamntare, recipientii se inchid cu folie de polietilena, iar in timpul incubarii isi face aparitia si apa din condens, care completeaza deficitul.

Aerul in cultura ciupercilor Pleurotus este valabil in funcție de faza fenologica la care se afla ciuperca (incubare a miceliului, inductia fructificarii, recoltare). In faza de incubare sau crestere amiceliului in substratul nutritiv celulozic, necesarul de aer este redus sau aproape inexistent. Nevoia de oxigen apare in faza inductiei fructificarii, la diferentierea primordiilor fata de semiaerobizata la incubare. In aceasta faza este necesar un debit de aer 150mc/h/t de substrat, cu o viteza de 0,2-0,3m/s. Daca viteza aerului se depaseste, are loc uscarea substratului si a primordiilor nou aparute. Lipsa de ventilație determină alungirea piciorului ciupercilor,iarcurentii de aer prea puternici usuca brichetele, ducand la incetarea fructificarii su limitarea culturii ka un val.

Lumina: pentru germinarea sporilor si crețterea miceliului nu este necesară lumina la aceste ciuperci si nici la cele Agaricum spp., dar este indispensabilă pentru diferențierea și creșterea carpoforilor la bureti. Lumina poate fi naturala (opacizata), fara radiatii calorice folosita in special in culturile sezoniere sau fluorescenta (lumina rece), cu lampi de neon.

Pentru creșterea ciupercilor-pastravi este recomandata atata lumina naturala, cât și cea artificială. Lumina naturală nu trebuie sa fie puternică, ci difuza, deoarece ciupercile se deshidrateaza la insolatii puternice. Razele ultarviolete sunt folosite mai bine decat cele infarosii. Sursele de lumina artificiala vor trebui sa ofere cantitate mare de lumina albastra (fluprescenta), vapori de mercur. Lumina este indispensabila pentru obtinera de carpofori normali de Pleurotus osteatus. Dacă se compara factorul de aer cu factorul de lumina, prioritate are lumina și in special in faza de dezvoltare a carpoforilor. In decursul a 8-10 zile de la aparitia primordiilor si pana la dezvoltarea lor este nesesara o intensitate globala 8000 lucsi. La amplasarea tuburilor fluorescente se are in vederea ca distanta minima fata de plante sa fie de un metru,iar cea maxima de 2,5 metri.

Culturile de Pleurotus spp. dinsere si solarii au prezentata dezvoltare normală față de factorul lumina. In sere, in perioadele cu insolatie se impun cretizarea geamurilor, cu huma sau var.

3.6. Așezarea brichetelor la fructificare

Lucrarea se executa dupa apariția butonilor de fructificare și constă în scoaterea brichetelor din saci sau lazi si așezarea lor in diferitemoduri, astfel :

-zid de brichete

-zid de lazi

-stalpi de brichete

Zidul este format din 3-4 rânduri de brichete scoase din lazi, rezemate de peretii localului de cultura si fixate de acestia prin sarme si cuie. Zidul poate fi si din lazi continand brichete. Buretii vor aparea la suprafata brichetelor.

Aceste ziduri pot fi duble, prezentand 2 fețe, prin așezarea lazilor sau brichetelor doua cate doua legate intre ele. Pentru o buna fixare se poate lega intre cu sarma si bricheta in fiecare lada și ancorand colturile.

3.7. Recoltarea și randamentul obținut

Recoltarea se poate declansa dupa 15-20 de zile in cazul tulpinilor sau al hibrizilor precoce, ori mai târziu , cca 25-30 de zile, la P.ostreatus, in sistem clasic cu temperatura sub nivelul optim recomandat. Buretii dintr-un val se recolteaza in 4-5 zile, apoi urmează o pauza de 8-10 zile, dupa care apare alt val. Mai frecvent, aceste ciuperci apar in buchete si mai rar izolat. Se recoltează întreg buchetul prin rasucire usoară cu măna. Un buchet poate fi format din 2-3 până la 15-20 si chiar mai muli carpofori, ajungându-se chiar la 40 de indivizi la P.cornucopiae, cu greutatea in jur de 1-2 kg, uneori depasind-o.

Recoltarea se desfașoară pe o perioada de 70-80 de zile la P.ostreatus si 60-70 zile la celalalte specii, parcurgandu-se circa 4 valuri de recoltare, in functie de substrat,specie si conditii de microclimat din localul de cultura. Dupa fiecare recoltat se adună bureții slab dezvoltați si se răzuiesc eventualele pete de mucegaiuri. Pata de mucegai se îndepărtează cu mâna,cu tot cu substrat, pe o adancime de 5-10 cm, iar locul respectiv se tamponeaza cu o soluție de Formalina 0,5%, ca și ciupercile Agaricus bisporus.

Randamentul culturii. Producția obtinută pe întreaga perioadă de recoltare se va situa la 15-30 kg bureți la 100 kg substrat însămânțat. Randamentul depinde de toți factorii ecologici și tehnologici, precum și de specie și hibrid.

CAPITOLUL IV

Materialul si metoda de analiză

4.1. Materialul biologic analizat

Pentru efectuarea determinărilor de laborator la ciuperci, am ales ciuperca alba (Champignon) (fig. 4.1., 4.2., 4.3.) din comerț neambalata pe care am analizat-o separat palarie și picior și ciupercile Pleurotus.

Ciupercile reprezintă un material vegetal pe care l-am examinat pentru a afla compoziția chimică deoarece aceasta diferă de la o specie la alta, iar in cadrul aceleiasi specii, depinde de stadiul de dezvoltare a ciupercilor, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea carpoforului luată in considerare (palarie sau picior) precum și de condițiile de climă sau de perioada de creștere.

Fig. 4.1. Ciuperca albă – [NUME_REDACTAT]. 4.4. [NUME_REDACTAT]

4.2. Determinarea substanței uscate la ciuperca albă (pălărie sau picior) și ciupercile [NUME_REDACTAT] determinarea substanței uscate la ciuperci am pregatit materialul, apoi am făcut tara la fiolă, am pus ciuperca în fiola, pe care am uscat-o la etuvă la 105o C timp de 2 ore. Dupa aceea le-am racit la exicator, apoi am cântărit fiolele cu probele din ciuperci.

Calculul substanței uscate l-am determinat astfel:

U%=A-B/A-C x 100

S.U%=100-U%

Unde : A=creuzet+ciuperci umede

B=creuzet+ciuperci uscate la 105o C

C=creuzet gol

4.3. Determinarea proteinei la ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcatuite din aceeasi aminoacizi esențiali. Din totalul de substanțe uscate conținută de ciuperci proteinele reprezintă în medie 23%.

Pentru determinarea proteinei la ciuperci am folosit metoda Kyendahl.

Procedura:

1.Proba: 10 g de produs măcinat, sitat la 2 mm complet uscat la etuva la 105o C cântărit cu acuratețe și transferat cantitativ într-un tub de digestie.

2.Reacții de digestie: la fiecare probă adăugați în tubul de digestie :

7 g sulfat de potasiu anhidru (K2SO4)

5 mg de seleniu (Se) pudră

2 tablete sau cod 66:09

7 ml peroxid de hidrogen (H2O2) 35% 130 vol

7 ml acid sulfuric concentrat 96%

2-3 chipsuri de fierbere

3.Digestia: încălziți timp de 20 min la 420o C sau 60 min la 370o C

4.Răcirea și diluare: lăsați tuburile de digestie să se racoreasca la 50-60o C și apoi adăugați în fiecare 50 ml de apă distilată fără amoniu.

5.Distilarea: amplasați corespunzator in unitatea de distilare flaconul Erlenmayer colector continand 25 ml de soluție de acid baric 4%. Amplasati in unitatea de distilare un tub de digestie cu o probă digerată. Adăugați 50 ml de NaOH 35% prin intermediul dispozitivului automat. Distilați cu aburi până se colectează 100 ml de distilat.

N total=0,0014 /nx100=0,14

Proteina=Nx6,25×5,8

V=masa produs

4.4. Determinarea nitraților din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] a determina continutul de nitrați in ciuperci am cantarit 10 g ciuperca si 100 ml CH3COOH concentratie 2%. Se amesteca 3-4 minute. Se filtreaza si se citeste NO3.

4.5. Determinarea potasiului la ciuperca albă (pălărie și picior) și la ciupercile [NUME_REDACTAT] potasiului consta in faptul ca din combinatia oxizilor lui cu apa iau nastere baze, care contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic in organism iar sarurile de potasiu ajuta la reglarea continutului de apa din celulele vii.

Pentru determinarea potasiului am utilizat urmatoarea metodă:

Principiul metodei: Potasiul total se dozeaza in soluția obtinută,dupa nincralizarea materialului vegetal.

Metoda folosită pentru determinarea potasiului este cea a fotometrei în flacără.

Avem nevoie de urmatoarele reacții:

-acid clorhidric 0,5; se dizolvă în 500-600 ml apă distilată, 4 ml acid clorhidric concentrat d=1,19 grame si se completeaza la semn intr-un balon cotat de 100 ml.

-solutie etalon de baza care contine 1m K/ml

-solutie etalon de lucru carecontin intre 5-60 micrograme

Mod de lucru: Din extractul clorhidric obținut la mineralizarea materialului vegetal se pipeaza 2 ml intr-un balon cotat de 50 ml si se completeaza la semn cu apa distilata.Proba astfel obtinuta este fotonetrata.

Dozarea potasiului si a altor cationi la fotonetrul cu flacara se face respectand instructiunile specifice aparatului folosit cum ar fi :

-conectarea la retea a aparatului, se lasă un timp suficient pentru ca piesele să intre în regim de lucru, se face admisia aerului in aparat apoi a gazului combustibil, respectând presiunile stabilite, apoi se aprinde flacara. In continuare se pulverizeaza o soluție etalon cu conținut mijlociu dun scara de lucru pentru excitarea timp de 10-15 minute a fotocelulei.

Dozarea propriu-zisa a potasiului incepe cu pulverizarea setului de solutii etalon de lucru la care se noteaza citirile la galvanometru. Se pulverizeaza apoi probele de analizat, menținând aceleași condiții de lucru ca la citirea etaloanelor. Controlul se face pulverizând după 8-10 probe a unor etaloane cu concentrații medii. In final se construiește curba de etalonare reprezentând pe abcisa micrograme K/ml iar pe ordonata citirile de la aparatul de măsură. Din aceasta curba se calculeaza concentrațiile în micrograme K/ml la probele analizate.

Calculul și exprimarea rezultatelor: Conținutul în procente (%) după substanța uscată după formula:

K% din s.u.=C(u/ml) x v x r/n x 106 x 100

C= concentratia in micrograme K/ml de pe curba de etalonare

V=volumul solutiei diluate folosite la dozare in ml

R=raportul de dilutie folosit

N=cantitatea de material vegetal folosita la mineralizare

Etalonarea aparatului s-a facut cu concentrații în micrograme și valorile la citire. La 10 ug am avut citirea 20, la 20 ug am avut citirea 40. După înregistrarea concentrațiilor și citirea la aparat am făcut graficul, de pe care am citit valorile probelor mele.

Mineralizarea se consideră terminată când la degajarea vaporilor de SO3 nu mai are loc brunificarea soluției din baloane. După această fază, baloanele se racoresc la temperatura laboratorului, se spală pâlniile din gâtul balonului cu un jet de apa distilată, iar continutul probei se trece cantitativ într-un balon cotat de 50 ml. După răcirea completa a soluției baloanelor cotate se completează la semn cu apă distilată și se omoginizează.

4.6. Determinarea calciului la ciuperca albă (pălărie) și picior și ciupercile [NUME_REDACTAT] face parte si el din substantele minerale conținute de ciuperci. Conținutul de calciu este în cantități mai mari precum si siliciul sau fosforul. Calciul este un element de mare importanță în organism având rol plastic în formarea tesutului osos.

Medoda de lucru pentru determinarea calciului este urmatoarea:

Din proba de material vegetal pregătită pentru analiză se cântăresc la balanța analitică 0,2 g, se trec într-un balon conic de 100-150 ml perfect uscat.

Se adaugă peste probă cu o biureta sau pipeta automată 5,5 ml amestec sulfo-percloric. Balonul acoperit apoi cu o pâlnie sau pară de sticlă se lasă la temperatura camerei cateva ore sau până a doua zi. In scopul colonizarii lente a materiei organice (conținutul balonului se înnegrește). Se trece apoi pe o plită electrică în nișă si se incalzeste la temperatura de 350o C până ce conținutul balonului devine incolor. Dacă dupa aceasta incalzire lichidul nu s-a decolorat complet baloanele se iau de pe plita si dupa racire se adauga inca cateva picaturi de acid percloric 60% dupa care se reia încălzirea pe plită până la decolorare. In timpul mineralizarii conținutului baloanelor, se omoginezează din când în când, prin rotirea acestora. După terminarea oxidarii baloanelor se răcesc la temperatura laboratorului apoi se spală pâlnia cu un jet de apă distilată, iar conținutul balonului se trece într-un balon cotat, se completează la semn cu apă distilată și se omogenizează.

Formula de calcul a calciului folosita este :

Ca% = c(ug/ml) x V /n x 106 x 100

Unde: c = concentrația în micrograme Ca/ml de pe curba de etalonare

V= volumul soluției diluate folosită la dozare în ml, V=100

n= cantitatea de material vegetal folosita; n=1g substanță uscată.

Etalonarea aparatului s-a făcut cu concentrații în micrograme și valorile la citire. La 10 ug Ca/mg am avut citirea 10.

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE

5.1. Umiditatea și conținutul de substanță uscată la ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] a avut valoarea de 89,80% în cazul ciupercii albe (pălărie), 89,18% în cazul piciorului de la ciuperca albă și 91,41% la ciuperca Pleurotus. (tabel 5.1., respectiv figura 5.1.)

În urma analizelor efectuate, substanța uscată determinată a avut valorile cele mai ridicate în ciuperca albă (picior) 10,79% și pălărie 10,16%. Valoarea cea mai scăzută s-a înregistrat în ciuperca Pleurotus 8,57%. (tabel 5.1., respectiv figura 5.2.)

Tabel 5.1.

Umiditatea și conținutul de substanță uscată la ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] 5.1. Umiditatea la ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] 5.2. Conținutul de substanță uscată la ciuperca albă (pălărie și picior) și Pleurotus

5.2. Conținutul de azot total și proteină din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] ce privește conținutul în azot total, în pălăria ciupercii albe acesta a avut o concentrație de 0,128%, în piciorul acesteia 0,208%, iar la specia Pleurotus 0,211%. (tabel 5.2, figura 5.3.)

Conținutul cel mai ridicat în proteină, 12,22%, s-a determinat în ciuperca Pleurotus și în piciorul de la ciuperca albă, 11,10%. Cel mai scăzut conținut în proteine, 7,4%, s-a determinat în pălăria ciupercii albe. Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 5.2, respectiv figura 5.4.

Proteinele din ciupercile Pleurotus contin 17 aminoacizi esențiali care sunt indispensabili organismelor vii ([NUME_REDACTAT], 2004).

Tabel 5.2.

Conținutul de proteină din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] 5.3. Conținutului de azot total la ciuperca albă, picior și [NUME_REDACTAT] 5.4. Conținutului de proteina la ciuperca albă, picior și Pleurotus

5.3. Concentrația de nitrați din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] privind conținutul de nitrați la ciuperca albă (pălărie) au fost de 0,39%, în picior 0,40%, iar în ciuperca Pleurotus 0,43%. Așadar conținutul cel mai ridicat în nitrați îl înregistrează ciupercile Pleurotus (tabel 5.3, figura 5.5.).

Tabel 5.3.

Concentrația de nitrați din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT]. 5.5. Concentrația de nitrați din ciuperca albă (pălărie și picior) și Pleurotus

5.4. Conținutul de potasiu din ciuperca albă (pălărie și picior) și la ciupercile [NUME_REDACTAT] efectuate au evidențiat faptul că în urma analizelor privind concentrația în potasiu au fost următoarea: în (pălărie) a fost de 3,20%, în ciuperca albă (picior) 2,72%, iar la ciupercile Pleurotus s-a înregistrat valoarea de 2,74%. (tabel 5.4.). Reprezentarea grafică este prezentată în figura 5.6.

Tabel 5.4.

Conținutul de potasiu din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] 5.6. Conținutul de potasiu din ciuperca albă (pălărie și picior) și Pleurotus

5.5. Conținutul de calciu la ciuperca albă (pălărie și picior) și ciupercile [NUME_REDACTAT] probele realizate în laborator am obținut un conținut scăzut de calciu la ciupercile supuse analizei, astfel că în ciuperca albă atât în pălărie, cât și în picior conținutul în calciu a avut valoarea de 0,2%. În ce privește ciuperca Pleurotus, aceasta a avut un conținut în calciu mai mic decât în componentele ciupercii albe, 0,1%. (tabel 5.5., respectiv figura 5.7.)

Tabel 5.5.

Conținutul de calciu din ciuperca albă (pălărie și picior) și [NUME_REDACTAT] 5.7. Conținutul de calciu din ciuperca albă (pălărie și picior) și Pleurotus

CONCLUZII

Ciupercile reprezintă un produs agroalimentar foarte valoros prin conținutul bogat în substanțe nutritive și prin gustul și aroma lor specifice, fiind apreciate în toate țările și mai ales în toate anotimpurile anului.

In urma analizelor efectuate în laboratorul Stațiunii de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] s-au desprins următoarele concluzii:

Ciupercile luate în studiu au avut o umiditate de 89,8% în cazul ciupercii albe (pălărie), 89,18% în cazul piciorului de la ciuperca albă și 91,41% la ciuperca Pleurotus.

S-a constatat că ciuperca albă are conținutul cel mai ridicat în substanța uscată 10,79% în picior și 10,16% în pălăria ciupercii albe, comparativ cu ciuperca Pleurotus, în care s-a înregistrat o valoare de 8,57%.

[NUME_REDACTAT] a avut valoarea cea mai ridicată în ce privește conținutul în azot total, 0,211%. În cazul piciorului ciupercii albe concentrația în azot total a avut o valoare apropiată de ciuperca Pleurotus, 0,208%. În pălăria ciupercii albe acesta a avut o concentrație de 0,128%.

Cel mai scăzut conținut în proteină, 7,4%, a fost determinat în pălăria ciupercii Champignon, iar cel mai ridicat în ciuperca Pleurotus, 12,22%.

Cel mai ridicat conținut în nitrați s-a înregistrat în ciuperca Pleurotus, 0,44%. În ciuperca albă (pălărie) a fost de 0,40%, iar în picior 0,41%.

In urma determinărilor privind concentrația în potasiu s-a constatat că în pălăria ciupercii albe aceasta a fost de 3,22% și în picior 2,75%. La ciupercile Pleurotus s-a înregistrat valoarea de 2,26%.

BIBLIOGRAFIE

Banu C. și colab., 1999, Manualul inginerului din industrie alimentară, Vol. II, [NUME_REDACTAT] București.

Mateescu N., 1982, Producerea ciupercilor, [NUME_REDACTAT] București.

Mateescu N., [NUME_REDACTAT], 1982, Aspecte privind producerea inoculului și a miceliului de ciuperci, [NUME_REDACTAT] vegetală, Horticultura, nr. 5, pp. 19 – 21.

[NUME_REDACTAT], 2001, Materii prime vegetale, Vol. I, [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2002, Materii prime vegetale, Vol. II, [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2000, Managementul procesării produselor agricole, [NUME_REDACTAT] Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2007, Procesarea produselor agroalimentare, [NUME_REDACTAT] Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2004, Prelungirea duratei de valorificare a ciupercilor în stare proaspătă, [NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT] Mediului.

[NUME_REDACTAT], 2004, Materii prime vegetale – Depozitare și păstrare, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 1983, Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, [NUME_REDACTAT] București.

[NUME_REDACTAT], 2008, Tehnologia și controlul materiilor prime, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 2008, Lucrări practice de control tehnologic al materiilor prime vegetale, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[NUME_REDACTAT], 1996, Noțiuni privind producerea miceliului de ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT], nr. 5, pg. 20.

[NUME_REDACTAT], 2000, Cultura ciupercilor comestibile și producerea miceliului, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2001, Ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT]-Alex.

[NUME_REDACTAT], 2001, Cultura și protecția ciupercilor comestibile, [NUME_REDACTAT] Agricole.

[NUME_REDACTAT], 2004, Ciuperci și miceliu, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2004, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2005, Cultivarea ciupercilor Pleurotus, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2008, CHAMPIGNON. Tehnologia de cultura, [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2010, Cultura ciupercilor pentru începători, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2010, Cultura ciupercilor Pleurotus, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].