Limbajul Gastronomic. Studiu DE Caz Restaurantul ”camara Boierului” DIN Cadrul Hotelului Hilton Sibiu

LIMBAJUL GASTRONOMIC.

STUDIU DE CAZ RESTAURANTUL ”CĂMARA BOIERULUI” DIN CADRUL HOTELULUI HILTON SIBIU

CUPRINS

INTRODUCERE

Comunicarea – considerații generale

Definiții ale comunicării

Elementele procesului de comunicare

Clasificări ale comunicării

1.4 Bariere în calea comunicării

1.5 Comunicarea în afaceri

1.6. Mijloace de comunicare utilizate în turismul culinar

Gastronomia – considerații generale

Scurt istoric și evoluție a gastronomiei

Conceptul de gastronomie

Bucătaria românească și influențele ei

Turismul culinar

Târguri și festivaluri gastronomice în zona Sibiului – forme ale turismului culinar

Limbajul culinar exemplificat pe restaurantul “Cămara Boierului” din cadrul Hotelului Hilton Sibiu

Prezentarea generală a societății

Tipul de unitate, specializarea restaurantului/bucătăriei

Amplasarea restaurantului

Oferta de produse

Prezentarea meniului

Specialitățile culinare

Calitatea prezentării preparatelor

Filozofia patronului

Elemente privind clientela

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

INTRODUCERE

De-a lungul istoriei, o mare însemnătate în fixarea tipului de alimentație a unui popor, o au factorii naturali, climatici, geografici, dar pe lângă acestea trebuie avute în vedere și schimările pe care tradițiile, obiceiurile și evoluția le au asupra alimentației. Pentru a putea ca toate acestea să fie transmise avem nevoie de ceea ce se numește comunicare. Comunicăm pentru a evolua, pentru a ne menține tradițiile vii, pentru a împărtăși cu ceilalți experiențele noastre culinare ca și popor.

Mereu prezentă și indispensabilă în viața omului, hrana reușește să fie și subiectul celei mai mari industrii din lume – cea a turismului. Acest aspect se datorează în primul rând faptului că masa face parte din majoritatea pachetelor turistice oferite pe piață. Însă chiar și fără acest lucru, turiștii ajunși într-o altă țară au parte de o experiență gastronomică locală. Și tocmai pentru că hrana reprezintă o parte importantă a vieții cotidiene, ea cere și o atenție deosebită din partea specialiștilor în domeniul turistic, și nu numai.

Gastronomia, parte a culturii locale, reprezintă o resursă turistică pentru un turism de nișă o componentă a turismului urban și rural, o experiență internațională, o premisă de dezvoltare economică a comunităților locale și schimburi interculturale, un scop în sine al călătoriei pentru unii, precum și un factor motivant în alegerea destinației turistice, un element component al pachetului de servicii turistice, precum și un element de legătură și contact cu specificul local și pulsul autohton.

Experiențele gastronomice se pot transforma în momente memorabile, atât pentru turiștii autohtoni, cât și pentru cei străini. Ca urmare, turismul culinar a devenit o piață de nișă cu un mare potențial.

Turismul culinar pune accent pe degustarea de preparate alimentare și băuturi locale. Această formă de turism promovează experiențe gastronomice unice și impresionante. Deși neglijat în trecut, turismul culinar este în prezent o piață importantă care susține dezvoltarea economică și a comunitații, oferind totodată turistului o imagine mai amănunțită asupra diverselor culturi cu care acesta intră în contact în timpul călătoriilor.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole care au rolul de a prezenta gastronomia, respectiv turismul culinar ca mijloace de comunicare și promovare a produselor și valorilor specifice locale.

Primul capitol este destinat comunicării în general; în cadrul acestui capitol am redat câteva definiții ale comunicării, elementele componente ale procesului de comunicare, dar și mijloacele de comunicare utilizate în turismul culinar.

Capitolul al doilea prezintă un scurt istoric al gastronomiei, aspecte generale cu privire la turismul culinar, cât și cele mai reprezentative târguri și festivaluri gastronomice din zona Sibiului.

Cel de-al treilea capitol reprezintă partea aplicativă a lucrării de față și cuprinde o analiză a restaurantului “Cămara Boierului” din cadrul Hotelului Hilton Sibiu din punct de vedere al diversității meniului dar și al specialităților culinare.

CAPITOLUL I. Comunicarea – considerații generale

1.1 Definiții ale comunicării

Dintotdeauna au existat discipline care au întâmpinat dificultăți în circumscrierea și explicarea obiectului de cercetare; pe măsura progreselor științifice, se ivesc necesitatea definirii unor noi domenii și discipline și cerința reconsiderării periodice a raporturilor reciproce dintre cele existente.

În ceea ce privește teoria comunicării, denumirea acestei noi discipline pare clară, dar ascunde o capcană, datorită ambiguităților și conotațiilor acumulate în timp de termenul „comunicare”. Conceptul de comunicare derutează prin multitudinea ipostazelor sale și se constituie într-o sursă de confuzii și controverse.

”Comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale”.

Comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, între două sau mai multe grupuri care are ca elemente esențiale relația dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea și receptarea de semnificații, modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajați.

Comunicarea umană se ocupă de sensul informației verbale, prezentată în formă orală sau scrisă și de cel al informației non verbale, reprezentată de paralimbaj, mișcările corpului și folosirea spațiului.

Noțiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Aceasta se datorează faptului că fiecare noțiune prezentă este foarte complexă, dar și faptului că fiecare din aceste noțiuni comunicare, limbă, limbaj – sunt studiate de mai multe discipline științifice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau măcar complementare.

Principala problemă pe care o presupune studiul noțiunii de comunicare este aceea a stabilirii conținutului și a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis. Cât privește conținutul, aceasta are un conținut informațional, un conținut afectiv-emoțional, unul motivațional și un altul volitiv. În general, se comunică trei tipuri de informații: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.

Începem cu definiția DEX: COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu…; a vorbi cu… 2. Intranz. A fi în legătură cu…, a duce la… Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer. COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. – V. comunica.

Dar NODEX spune: A COMUNICÁ comúnic 1. tranz. (știri, vești, informații) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a relata; a anunța; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunități sociale) A întreține relații permanente; a fi în legături de prietenie. /<fr. Communiqué.

Etimologic, verbul latin comunico, – are și-ar avea originea în adjectivul munic, -e – care își face datoria, îndatoritor, serviabil – care a dat naștere unei întregi familii lexicale: imunis -scutit de sarcini, exceptat de la îndeplinirea unui îndatoriri-; comunis -care își împarte sarcinile cu altcineva, ce aparține mai multora sau tuturora- (Dinu M. 2000). Comunicus care duce la comunicare cu sensul de contact și legătură este genial derivat de Constantin Noica cu insistență pe cuminecare, cuminecătură, împărtășanie și grijanie ca acțiunea de „a pune în comun, a împărtăși, a pune împreună, a amesteca și a uni” specific umanului creștin, care se delimitează astfel de comunicarea de semne, date etc. de către mașini care retransmit exact ceea ce primesc, în timp ce oamenii pun în comun și sentimente, emoții, subînțelesuri, idei etc. (Pruteanu S. 2000).

Acum 20 de ani, Frank E.X. Dance și Carl E. Larson – doi cercetători americani au încercat să adune într-o carte definițiile comunicării, propuse de autori din domenii diferite de activitate, astfel printre cele mai reprezentative sunt:

”Comunicarea este o acțiune a unui organism sau a unei celule care alterează modelele prealabile de comportament ale altui organism sau celule, într-o manieră adaptativă pt. unul sau ambii participanți.” (Biologul Edward O. Wilson)

”Comunicarea este un proces prin care un individ – comunicatorul – transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi – auditoriul” (Psihologii și sociologii: Carl I. Hovland, Irving I. Janis și Harold H. Kelley), iar pentru filozoful maerican Charles Morris comunicarea este ”punerea în comun, împărtășirea, transmiterea unor proprietăți unui număr de lucruri. Orice mediu care servește acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.”

În încheiere, definiția lui Nicholas Harvey este considerată a fi una mai reprezentativă, astfel: „comunicarea este un proces activ care se schimbă continuu. Limbajul nu rămâne același”.

1.2 Elementele procesului de comunicare

Prin comunicare se înțelege un proces de transmitere a informațiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emițător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice:

Sursa datelor : Costel Nistor, Comunicare și negociere în afaceri

Indiferent de forma pe care o îmbracă, orice proces de comunicare are câteva elemente structurale caracteristice :

”existența a cel putin doi parteneri (Emițător și Receptor) între care se stabilește o anumită relație;

capacitatea partenerilor de a emite și recepta semnale într-un anumit

cod, cunoscut de ambii parteneri (de menționat faptul că, în general, în orice proces de comunicare partenerii “joacă” pe rând rolul de emițător și receptor);

existența unui canal de transmitere a mesajului, a feed-back-ului,a acțiunii de codificare și de decodificare a mesajului”.

Procesul de comunicare ia astfel naștere ca urmare a relației de interdependență ce există între elementele structurale enumerate mai sus. Orice proces de comunicare se va desfășura astfel: există cineva care inițiază comunicarea, emitentul, și altcineva căruia îi este destinat mesajul, destinatarul. Acest mesaj este o componentă complexă a procesului de comunicare, datorită faptului că presupune etape precum codificarea și decodificarea, presupune existența unor canale de transmitere, este influențat de dependența modului de recepționare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emitentului și destinatarului, de contextul fizic și psihosocial în care are loc comunicarea.

Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau paraverbal. Se impune o prezentare succintă a fiecăruia din aceste concepte. Astfel, limbajul verbal reprezintă limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul neverbal este limbajul care folosește altă modalitate de exprimare decât cuvântul(gesturi, mimică etc.). Limbajul paraverbal este o formă a limbajului neverbal, o formă vocală reprezentată de tonalitatea și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzeledintre cuvinte, ticurile verbale.

În cadrul procesului de comunicare realizat de fiecare individ, ponderea cea mai importantă o deține, în mod surprinzător, limbajul neverbal, datorită faptului că acest tip decomunicare este deosebit de subtil și de complex, având un grad redus de conștientizare. Limbajul neverbal este urmat de cel paraverbal și apoi de către limbajul verbal.

Feedback-ul în cadrul acestui oricărui model de comunicare este procesul de verificare a mesajelor, a întelegerii corecte a semnificației lor. Pentru obținere feedback-ului de la primitorul mesajului în cazul crbal reprezintă limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. Limbajul neverbal este limbajul care folosește altă modalitate de exprimare decât cuvântul(gesturi, mimică etc.). Limbajul paraverbal este o formă a limbajului neverbal, o formă vocală reprezentată de tonalitatea și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzeledintre cuvinte, ticurile verbale.

În cadrul procesului de comunicare realizat de fiecare individ, ponderea cea mai importantă o deține, în mod surprinzător, limbajul neverbal, datorită faptului că acest tip decomunicare este deosebit de subtil și de complex, având un grad redus de conștientizare. Limbajul neverbal este urmat de cel paraverbal și apoi de către limbajul verbal.

Feedback-ul în cadrul acestui oricărui model de comunicare este procesul de verificare a mesajelor, a întelegerii corecte a semnificației lor. Pentru obținere feedback-ului de la primitorul mesajului în cazul comunicării orale se folosește chestionarea și parafraza. Calea cea mai utilizată de a avea confirmarea că mesajul transmis a fost înteles corect este totuși întrebarea. Indivizii au tendința de a pune întrebări pentru a verifica modul în care a fost recepționat mesajul de către receptor.

Canalele de comunicare reprezintă "drumurile", "căile" urmate de mesaje. Există două tipuri de canale de comunicare:

1. canale formale, prestabilitate, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizație;

2. canale neformale stabilite pe relații de prietenie, preferințe,interes personal.

Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat detoate mijloacele tehnice care pot veni în sprijinul procesului decomunicare: telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.

Mediul comunicării este influențat de modalitățile de comunicare; există mediu oral sau mediu scris.

Filtrele, zgomotele, barierele reprezintă perturbațiile ce pot interveni în procesul de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate încât între acestea și mesajul primit să existe diferențe vizibile. Perturbațiile pot fi de natură internă – factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori interpersonali sauintrapersonali și de natură externă – care apar în mediul fizic în careare loc comunicarea (poluare fonică puternică, întreruperi succesiveale procesului de comunicare).

În procesul de comunicare, barieră reprezintă orice lucru care reduce fidelitatea sau eficiența transferului de mesaj. În funcție de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate în bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate poziției emițătorului și receptorului, bariere de concepție.

1.3 Clasificări ale comunicării

Comunicarea poate fi clasificată, în primul rând, în funcție de numărul persoanelor implicate și se disting (P. Golu, 1974):

– o comunicare de masă, adică, transmiterea mesajelor la un număr mai mare de persoane deodată;

– o comunicare interpersonală, care desemnează transmiterea mesajelor de la o persoană la alta, în cadrul relațiilor primare dintre ele.

Tot după același criteriu – al numărului de oameni implicați în actul comunicării – M.Agabrian distinge patru categorii:

a) Comunicarea intrapersonală.

Aceasta este comunicarea în și către sine. Cândgândim noi comunicăm cu noi înșine. De asemenea, uneori ne vorbim nouă înșine.

b) Comunicarea interpersonală; este comunicarea între oameni, ea se referă la oameni care interacționează față în față.

c) Comunicarea în grup.

Această categorie este comunicarea între membriigrupelor și comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oameni din afara acestora. (Considerăm că acest tip de comunicare este, de fapt, tot comunicare interpersonală și deci, nu ar trebui să fie o categorie distinctă).

d) Comunicarea de masă, care este comunicarea primită de, sau folosită de unnumăr mare de oameni.”

În funcție de instrumentul cu ajutorul căruia se codifică informația și se transmite mesajul, există:

– comunicare verbală;

– comunicare nonverbală (metacomunicarea și paralimbajul)

1.4 Bariere în calea comunicării

Comunicarea are loc întotdeauna într-un anumit mediu și într-un context specific, care îi conferă semnificație. Natura acestui context poate însă să și împiedice procesul de comunicare și să-i provoace eșecul. În această secțiune, vom examina o parte dintre factorii uzuali care pot interveni în procesul de comunicare, inhibându-l.

1. Zgomotul

În cursul comunicării, zgomotul poate fi, desigur, o problemă majoră. La fel de nociv pentru o comunicare eficace este, însă, și zgomotul „interior” –adică orice stare psihologică sau fiziologică ce afectează eficacitatea comunicării unei persoane: suferințele fizice, problemele personale grave sau obsesive ori surmenajul.

2. Limbajul

Tot ceea ce spunem – verbal sau în scris – are legătură cu limbajul. Când comunicăm, încercăm să ne înțelegem unii pe alții dar și contextul în care are loc interacțiunea. Pentru aceasta, facem uz de simboluri verbale – limbajul. Comunicarea se bazează pe faptul că aceste simboluri sunt înțelese. Într-un mediu profesional, utilizarea unui limbaj cu încărcătură emoțională excesivă determină adesea interpretări greșite și neînțelegeri. Eficacitatea în comunicare depinde de capacitatea de a fi „pe aceeași lungime de undă”. De aceea, acuratețea joacă un rol important. Sexul și limbajul adoptat. Un alt aspect care ține de considerația arătată interlocutorului se referă la sex și la limbajul utilizat. Au trecut vremurile când toți managerii erau bărbați și toate asistentele medicale erau femei. Limbajul folosit trebuie să reflecte această evoluție și este recomandabil să țineți cont de acest lucru atât în scris cât și în vorbire. Astfel, este necesar ca exprimarea dvs. să nu sugereze că vă referiți preferențial la unul dintre sexe, ignorând persoanele de sex opus.

3. Percepțiile și judecățile

Avem cu toții propriul nostru sistem de referință. Percepția este procesul prin care ne înțelegem mediul și-i răspundem, extrăgând informațiile care corespund sistemului de referință și filtrându-le sau eliminându-le pe cele care nu corespund. Opiniile clădite fără a ține cont de fapte sau înainte de a cunoaște faptele nu sunt altceva decât prejudecăți. Este important să ne recunoaștem ca atare propriile prejudecăți și să încercăm să le ocolim pe ale altora. Este imposibil să avem cu toții aceleași simpatii, dar trebuie să ne menținem o atitudine profesională și să nu permitem percepțiilor personale să se interpună în calea datoriilor și a responsabilităților pe care le avem față de ceilalți, în special în ceea ce privește promovarea ideii de egalitate a șanselor.

4. Stresul

Orice persoană suferă, din când în când, de stres. Stresul poate fi generat și de viața profesională – de exemplu, din cauza unui volum excesiv de muncă. Oricine se află într-o astfel de situație poate constata că presiunile îi afectează capacitatea de a comunica eficient. Dar, recunoscând semnele – atât la dvs. cât și la ceilalți –puteți măcar lua anumite măsuri de compensare. Acordând comunicării o atenție suplimentară, vă puteți sigura măcar că nu sporiți dvs. înșivă dificultățile.

5. Distorsiunile în lanț

O problemă comună organizațiilor mari este că mesajele trebuie, adesea, să parcurgă distanțe lungi și să treacă pe la mai multe persoane, înainte de a ajunge la destinație. Dacă este implicată vorbirea, există posibilitatea ca mesajul primit să fie diferit de cel inițial, deoarece participanții la procesul de transmitere adaugă, inevitabil, propria lor interpretare. Acest fenomen se numește distorsiuni în lanț.

6. Invadarea spațiului personal

Spațiul personal este dat de distanța minimă pe care simțim nevoia să o interpunem între noi și ceilalți. Mărimea acestei sfere variază în funcție de relația cu ceilalți, dar și de cultura națională.

1.5. Comunicarea în afaceri

Comunicarea este fundamentală pentru cooperarea umană și joacă un rol hotărâtor în activitatea curentă. Este un proces complex, cu multe posibilități de eroare și neînțelegere. Este realizată prin folosirea unui set de aptitudini, iar acestea pot fi identificate și îmbunătățite prin practică. Abilitatea de a comunica eficient, atât ca expeditor cât și ca destinatar, îmbunătățește eficiența activității desfășurate.

Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenței. Toate activitățile economice sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de înțelegere între oameni cu ajutorul transferului de informație.

A face afaceri înseamnă a comunica. Problema care se pune nu este aceea a existenței comunicării, ci de "a stii ce și cum să se comunice".

"Stiința afacerilor" reprezintă o specializare ca oricare alta, dar este mai dură, complicată, controversată, multidisciplinară și destul de nouă. Administrarea afacerilor, și mai mult, comunicarea în afaceri, ca specializare universitară este o invenție a ultimei perioade a secolului XX.

Principalul scop al comunicării rămâne stabilirea unor relații interpersonale sau interinstituționale care să permită definirea și atingerea obiectivelor unei firme.

Prin intermediul comunicării se vor dezvolta planuri și scheme astfel încât obiectivele să fie atinse, resursele umane și materiale vor fi organizate pentru îndeplinirea obiectivelor, se va crea un climat comportamental favorabil conducerii, sprijinirii și motivării oamenilor.

Comunicarea este un mijloc prin care oamenii sunt uniți unii cu ceilalți într-o organizație pentru a realiza un scop comun. Nici o activitate de grup, comună, nu se poate desfășura fără comunicare. Există totuși o serie de probleme care apare în momentul inițierii, transmiterii și primirii unor informații prin intermediul procesului de comunicare. Comunicarea determină implicarea angajaților în cadrul organizației, crește motivarea și angajamentul pentru soluționarea problemelor. Managerii trebuie să comunice în interiorul firmei la diferite niveluri ierarhice, atât cu indivizi cât și cu grupuri și departamente, iar în exterior cu furnizori, clienți, bănci etc. Atât sistemele de comunicare oficială și neoficială sunt necesare pentru evaluarea și interpretarea informațiilor. Aptitudinile comunicaționale reprezintă nucleul competențelor de conducere. Atât sistemele laterale cât și cele verticale sunt utile pentru concentrarea tuturor agenților asupra acelorași obiective.

Obiectivul general al comunicării într-o organizație este acela de a determina o anumită schimbare interioară și de a facilita adaptarea, atât interioară cât și exterioară, la această schimbare. Sensul acestui obiectiv este acela de a

Nu trebuie uitat un lucru: o organizație nu poate exista singură, ea depinzând de alte structuri, iar alte structuri depind la rândul lor de aceasta. Orice acțiune a unei organizații are influențe mai reduse sau mai mari, mai devreme sau mai târziu, asupra celorlalte organizații, iar activitățile celorlalte organizații influențează la rândul lor situația organizației inițiale. Pentru evitarea apariției unor situații negative nu trebuie neglijat rolul semnificativ al organizării comunicării, transmiterii informațiilor necesare tuturor agenților implicați și utilizării comunicării ca mijloc de prevenire și soluționare a crizelor.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare obligă oamenii de afaceri să devină din ce în ce mai informați asupra problemelor tehnice. Normal, nu partea de inginerie tehnică interesează, ci decelarea inovațiilor reale introducerea noului și mai ales exploatarea lui în folosul propriei afaceri. De la un anumit punct însă introducerea noilor tehnologii înseamnă supraviețuire. Așa cum papirusul nu mai e folosit decât eventual pentru cadouri speciale tot așa tehnici până de curând considerate noi au căzut în desuetitudine. Aproape nimeni în țările dezvoltate nu mai folosește telexul deși e un mijloc sigur și stabil. Costurile sunt însă prohibitive, față de noile facilități iar cei care vor să îl folosească se trezesc că nu mai au terminal la celălalt capăt.

Telefonul: cunoscut și intrat în cotidian, rețelele de telefonie au cunoscut adevărate revoluții în ultimele decenii. Dereglementarea piețelor de telefonie a condus la o „prăbușire a prețurilor. Fibra optică a mărit viteza și cantitatea de informație care poate fi vehiculate.

Tehnologia s‐a schimbat, rețelele wireless devin tot mai extinse, mobilitatea mai mare. Un telefon contemporan este total diferit de ceea ce aveam acum câteva decenii. Stă mărturie dispariția centralelor și centralistelor telefonice, roboții telefonici preluând sarcinile dar introducând și noi restricții: memorarea extensiilor, conversațiile prin „lăsarea” mesajelor etc. Un telefon modern preia de fapt opțiuni multiple: telefon, fax, scanner, copiator, terminal pentru email etc. Aceasta înseamnă noi abilități care trebuie cunoscute de omul de afaceri.

Telefonia mobilă a adus noi oportunități dar și noi eforturi pentru a te menține la curent cu noua tehnologie. Noi uzanțe au devenit globale. Dar, trebuie să subliniem că libertatea în comunicare este legată de dotarea tehnică, care, fie prin cablu, fie prin fascicul de lumină sau prin satelit acoperă numai o parte a lumii. Fără infrastructura adecvată e puțin probabil că se poate comunica – deci se pot începe afaceri – cu lumea globală. Mai mult, tehnicile încep să se integreze și costurile depind de libertățile oferite de partea de „hard”. E foarte important să se estimeze corect introducerea sau schimbare tehnologiei pentru că durata de viață, mai ales cea morală este foarte scurtă și poate afecta costurile. Un aparat nou, poate ajunge la jumătate de preț în câteva luni și să fie scos din uz (adică să‐și piardă interfața) în numai câțiva ani.

Telefonia mobilă a dus la noi reguli de protocol și politețe, care trebuie cu strictețe observate. Transmiterea de mesaje poate „câștiga” timp și comoditate în comunicare, dar necesită și o tehnică corespunzătoare pentru gestionarea depozitării, transferului și ștergerea lor. Mai mult, sunt un sistem care nu poate fi folosit drept probă. Nu uitați să spuneți clar numele, telefonul de pe care sunați, numele companiei (dacă e cazul), motivul mesajului, data și ora apelului.

Faxul: intrat deja în cotidian, se supune regulilor normale ale corespondenței, cu observația că nefiind probă în justiție implică reguli stricte privind confirmarea letrică. Consumul de hârtie a fost practic înlocuit de computere.

Câteva reguli privind comunicarea prin telefonie trebuie menționate:

‐ Vorbiți clar, cu voce normală

‐ Fiți pregătit, aveți clar în minte ceea ce vreți să comunicați înainte de a apela

‐ Pregătiți‐vă note pentru viitoarea convorbire

‐ Aveți la îndemână pix și hârtie

‐ Păstrați note privind convorbirea sau chiar înregistrați.Oricum ceea ce ați convenit telefonic trebuie confirmat letric!

‐ Pregătiți viitorul contact

‐ Fiți calm și răbdător

‐ Fiți manierat

‐ Folosiți un ton corespunzător

‐ Încercați să fiți cât mai eficient, evitând întârzierile

‐ Cereți scuze pentru întârzieri

‐ Simpatizați cu apelantul

Oricât ar părea de ciudat, studiile au arătat că e bine să:

• Stai drept

‐ aplecat peste birou, sprijinit pe un cot nesigur, vocea va….cădea.

• Decontractează‐te

‐ a răspunde la telefon este ca si cum ai deschide o ușa; vei fi văzut imediat.

• Zâmbește! ”un zâmbet cumpără totul și nu costă nimic" spune un proverb chinez

‐ zâmbetul se aude la telefon; fa‐ti un obicei din a spune interlocutorului ca ești bucuros sa‐l auzi.

Securitatea comunicațiilor telefonice nu este legată numai de fiabilitatea

sistemelor folosite (un sistem pentru care se procură greu piese de schimb sau serviciul nu este disponibil la preț competitiv și la calitate acceptabilă devine un dezastru pentru costurile de operare) dar și de fiabilitatea comunicării în sine. Spionajul economic a devenit atât de sofisticat încât sistemele clasice au devenit ineficiente. Rețelele „închise”, securizate „înghit” tot mai mulți bani dar sunt în expansiune rapidă.

Intranetul:

Organizațiile care folosesc tehnologia Intranet nu se gândesc numai la mărimea profiturilor, ci acordă o mare importanță și valorilor intangibile cum sunt tehnicile de învățare, productivitatea angajaților și colaborarea.

Internetul, cea mai mare rețea de informații din lume, furnizează o mare cantitate de servicii către consumatorii casnici și corporativi, incluzând text, imagini video, audio și muzică, fax, email, apeluri telefonice etc. Intranetul este o implementare internă și sigură a standardelor pe care se bazează Internetul. Toate tehnologiile Internet, inclusiv Internet Protocol (IP), World Wide Web‐ul și browserele (sistemele de navigare) sunt protejate printr‐un firewall corporativ. Un firewall este o colecție de computere, software, routere și servicii care împreună permit conexiunea de rețea, menținându‐i securitatea și integritatea față de alte rețele.

Un Intranet este o rețea construită în cadrul unei corporații, folosind standardeleâși software‐ul necesar Internetului și World Wide Web‐ului. Acest Intranet poate fiapoi conectat și la rețelele numite Extraneturi care oferă legături electronice între partenerii unei afaceri. Intraneturile sunt create pentru a fi rețele interne, deschise și sigure, cu software de navigare pe web care oferă acces ușor de tip point‐and‐click utilizatorilor finali ai paginilor de website interne. Intraneturile permit angajaților unei companii să lucreze într‐o manieră care corespunde cel mai bine personalității și stilului lor de muncă și, de asemenea, oferă utilizatorilor libertatea de a obține informația dintr‐o arhivă de date corporativă.

Intranetul are următoarele beneficii pentru accesul la informații in cadrul unei corporații:

– este ușor de învățat și de utilizat;

– este consistent;

– este complex din punct de vedere al facilităților pe care le oferă;

– este o platformă care face legătura între toate departamentele;

– este sigur;

– este standardizat;

– are un viitor strălucit;

– nu este scump;

– este măsurabil.

Intraneturile pot să îmbunătățească semnificativ comunicarea în cadrul unei

organizații, mai ales în cadrul celor descentralizate, distribuite geografic. Presiunea competitivă obligă organizațiile să scadă cheltuielile și să reducă investițiile în middle management (managementul intermediar). Această tendință transformă comunicarea eficientă într‐o componentă crucială în lupta pentru câștigarea competiției în domeniul afacerilor

Prima pagină (pagina home) a unei corporații este centrul accesului ei pagina este alcătuită din secțiuni cum ar fi mesajul zilei, buletinul informativ al companiei, actualitatea financiară, furnizori, alte locații ale companiei și website‐urile Internet. Fiecare angajat are posibilitatea să acceseze această pagină pentru a citi și a descărca informații despre companie, documente importante și știri.

De exemplu, departamentul de marketing poate publica pe această pagină informațiile despre un anumit produs, analiza competiției și informațiile curente legate de un proiect în desfășurare. Selecția celor mai adecvate și eficiente instrumente de Intranet trebuie evaluată în concordanță cu nevoile actuale ale corporației și cu scopurile pe termen lung și scurt ale acesteia.

Cinci factori trebuie evaluați în timpul procesului de selecție al instrumentelor: performanța, time‐to‐market, extensibilitatea, portabilitatea și scalabilitatea. Intranetul este soluția fiabilă, cel puțin pentru viitorul apropiat pentru securitatea comunicațiilor. Pentru a avea imaginea unei rețele Intranet trebuie aplicate considerațiile de mai sus pe schema structurii transnaționale.

Computerul: azi computerul nu este numai un instrument de calcul, de

gestionare al datelor. A devenit integratorul activității umane prin încorporarea comunicațiilor în facilitățile sale. Nu avem intenția să dezvoltăm subiectul, și prezenta carte fiind scrisă pe un laptop în timp ce primeam emailuri, fax‐uri, vorbeam la telefon prin computer, am fost în videoconferința, am asistat la prelegeri în altă parte a lumii.

1.6. Mijloace de comunicare utilizate în turismul culinar

Produsele de turism, în general, și de turism culinar, în particular, au nevoie de promovare pentru a fi cunoscute și pentru a atrage, în consecință, turiști care vor juca rolul de portavoce a valorilor tradiționale, socio-culturale și, nu în ultimul rând, gastronomice întâlnice cu ocazia vizitelor în scop turistic desfășurate.

Tehnicile și instrumentele de comunicare și promovare care vin în sprijinul promovării activităților turistice culinare conduc la o mai bună informare și cunoaștere, transmițând mesaje menite să atragă turiști din toate colțurile țării și chiar ale lumii.

Există mijloace de comunicare foarte diverse pentru produsele turistice culinare. Astfel, principalele tehnici și instrumente de comunicare folosite de turismul culinar sunt:

publicitatea prin intermediul materialelor de informare și promovare tipărite – afișe, pliante și broșuri turistice, ghiduri turistice, hărți, planuri și trasee turistice culinare, reviste specializate, publicații pentru profesioniști etc.;

activități specifice de relații publice – organizarea de evenimente, precum festivaluri gastronomice, festivaluri tradiționale locale care promovează, printre alte valori, și cultura culinară specifică zonei; publicarea de articole și comunicate de presă;

organizarea de târguri turistice cu specific culinar;

comunicarea online – realizarea de site-uri sau blog-uri destinate prezentării și promovării produselor și evenimentelor culinare etc.

Toate aceste instrumente de comunicare trebuie să trezească curiozitatea, să capteze atenția publicului, să facă eforturi pentru a transmite un mesaj coerent.

Instrumentele de comunicare dobândesc, în sectorul turistic, o relevanță specială, deoarece conferă produsului o anumită imagine. „În turism, această imagine este esențială, deoarece factorii de distanță până la produs și intangibilitatea serviciilor fac să se poată vinde doar imagini și promisiuni pentru a da răspunsuri unor eventuale așteptări.”

Promovarea produselor turistice trebuie să combine instrumentele de comunicare și promovare într-un mix promoțional adecvat scopurilor vizate și bugetului promoțional posibil de alocat. Eforturile de comunicare și promovare trebuie să fie combinate coerent și integrate în mod optim în strategia globală de comunicare și promovare.

CAPITOLUL II. Gastronomia – considerații generale

2.1 Scurt istoric și evoluție a gastronomiei

Cum au început oamenii să gătească? Oare cum și-au dat seama că multe dintre alimentele pe care, până la un moment dat, le mâncaseră crude, ar putea fi mai gustoase și mai ușor de mistuit dacă ar fi gătite?

Să fi aruncat careva, pe jar o bucată de carne crudă, doar așa, ca să vadă ce se întâmplă, poate vreun nazdravan de-al tribului? Să fi fost vorba, cum sugerează o altă ipoteză, despre animale moarte în incendii naturale, animale a căror carne oamenii primitivi, împinși de o foame care nu le permitea mofturi, o gustaseră, descoperind că e "mai bună" decât cea crudă?

Oricum ar fi fost, pare logic să socotim că întâia metodă de a găti a fost frigerea, care nu necesita existența unor recipiente.

Multă vreme, până la apariția olăritului, în urmă cu 10.000 – 12.000 de ani, oamenii s-au mulțumit cu tehnici primitive de gătit: frigerea pe pietre încinse, poate un fel de coacere înăbușită a unor alimente înfășurate în ude, încălzirea lichidelor în recipiente improvizate din cranii, cochilii sau pietre scobite.

Revoluția neolitică a reprezentat un salt fantastic. Odată cu apariția primelor comunități stabile, lumea a început să gătească. Domesticirea animalelor și cultivarea plantelor au însemnat și apariția unor noi alimente, cum ar fi produsele lactate. Odată cu ivirea vaselor de pământ, se putea vorbi, în sfârșit, despre fierbere, iar în cuptoarele din ce în ce mai perfecționate se putea, în sfârșit, coace. Mulți specialiști cred că oamenii neolitici descoperiseră și practicau diverse tehnici de conservare a alimentelor – sărarea, afumarea, uscarea – pe care le-am păstrat până în ziua de azi.

Cunoștințele despre bucătăria Europei antice sunt destul de bogate în ceea ce privește obiceiurile grecilor și ale romanilor și mult mai lacunare când e vorba despre alte popoare. Nimic surprinzător, aceste civilizatii au fost cele mai dezvoltate, acoperind cu influența lor o mare parte a continentului.

In secolul al V-lea î.Hr. dieta vechilor greci se sprijinea pe triada formată din grâu, ulei de măsline și vin, tot in aceea perioada pâinea era un aliment comun, oamenii mâncau cu degetele, lingura și cuțitul, se mânca varza și ceapa, strugurii, smochinele și rodiile. Se creșteau oi, capre și porci, se vâna ce se putea – mai mult păsări sălbatice și iepuri , se mânca brânză, iar în regiunile de coastă ale Greciei, mult pește; insa cea mai celebră mâncare a vremii a rămas ciorba neagră a spartanilor, făcută din carne de porc, sare, oțet și sânge.

In perioada elenistică, grecii au început să devină gastronomi, cel puțin cei cu dare de mână, căci gastronomia era privilegiul claselor avute (și așa a rămas mai bine de două milenii). Se cunosc chiar numele unor mari bucătari ai vremii, ca Soterides, chef al regelui Nicomede I al Bitiniei (279 – 250 î. Hr.) și al unor autori: poetul Archestratus a scris, în secolul al 4-lea î. Hr., cea dintâi carte de bucate, intitulată Hedypathia (în traducere liberă: Plăcerile vieții).

Compilația de rețete romane alcătuită în perioada sec. al IV-lea-al V-lea d.Hr. intitulata De Re Coquinaria , zisă și Apicius ne ajuta sa aflam ce ingrediente se foloseau, ci și cum era gătita mâncarea de catre romani.

Este singura carte de bucate care s-a păstrat din Antichitate. Cuprinde aproximativ două sute de rețete, multe dintre ele destul de diferite de cele de azi, în special datorită utilizării unor plante aromatice care azi au căzut în uitare sau chiar au dispărut. "Silphium", de pildă, menționat în multe rețete, ar fi fost o plantă din genul Ferula, pe care mulți botaniști o consideră extinctă. "Smyrnium" pare să fi fost o specie de țelină sălbatică, abandonată de europeni ca plantă condimentară.

Romanii mâncau o mulțime de păsări – nu doar rațe, gâște, găini, bibilici, ci și cocori, flamingo și chiar pitulici. Rețetele pomenesc despre multe fructe – mere, pere, struguri, prune, cireșe, pepeni,; despre legume și zarzavaturi ca varză, nalbă și praz, linte și mazăre, despre conservarea cărnii în miere, despre felul de a găti o grămadă de specii de pești dintre care unii nici n-au putut fi identificați. Mâncărurilor li se dădea gust cu miere, vin, oțet, cu cimbru și izmă, coriandru și piper, ceapă și cu alte plante din specii care ne-au rămas necunoscute.

Unele rețete sunt ciudate prin combinațiile pe care le propun – creier gătit cu petale de trandafiri.

Felul în care a evoluat bucătăria romană timp de aproape un mileniu, de la perioada vechii , întemeiate în sec. IX î. Hr., și până la opulența și rafinamentul decadent al Romei din vremea împăraților de la începutul erei noastre, este în sine un fenomen istoric fascinant. Două au fost cauzele acestei schimbări: contactul cu cultura greacă, mult mai avansată, ale cărei rafinamente au influențat apucăturile barbare ale vechilor romani, și extinderea Imperiului Roman, care a prilejuit atingerea cu numeroase culturi diferite și pătrunderea unui număr imens de influențe, sub diferite forme.

Romanii apreciau bucătarii creativi, a căror pricepere consta în a deghiza mâncărurile până ajungeau să semene a cu totul altceva decât erau. Faptul că un musafir nu reușea să spună din ce era făcută o mâncare era un mare compliment la adresa bucătarului.

În Evul Mediu, hrana era un indicator al stării sociale, într-un mod pe care astăzi nu ni-l mai putem imagina, căci nu se mai regăsește în societatea noastră.

Noutăților costisitoare introduse în alimentație erau deținute de păturile bogate, de nobilii care-și permiteau să cumpere și să consume, de pildă, mirodenii exotice, de care cei săraci erau atât de departe încât vorba de pe la noi "nu știe țăranul ce-i șofranul" avea un înțeles foarte limpede în sfera economică. Diferențele nu țineau însă numai de putința financiară de a procura alimente scumpe. Pentru a menține diferențele de clasă, existau și legi care interziceau anumitor categorii sociale consumul unor alimente considerate privilegiate.

Cei avuți consumau ouă, pește, carne de tot soiul de animale, domestice ori sălbatice, ciuperci, brânzeturi și miere, fructe, bere, vin; însă cei din păturile sărace se mulțumeau si cu "pâinea cea de toate zilele" și puțină carne, aceasta fiind rezervată mai degrabă meselor de sărbători.

Descoperirea Americii a avut un impact uriaș asupra universului culinar al continentului nostru. În doar câteva decenii, o grămadă de ingrediente noi au sosit în Europa și s-au amestecat cu cele deja existente, într-o sinteză gustoasă și durabilă: bucătăria europeană, așa cum o cunoaștem azi, este, în esență, bazată pe această consecință a descoperirii noului continent.

Azi ne e greu să ne imaginăm dieta fără cartofi, fără roșii, fără ardei – or, toate acestea n-au existat în Europa înainte de Columb. Ce să mai spunem de porumb? El a înlocuit, într-o mare parte a Bătrânului Continent, alte cereale tradiționale. În România, tranziția s-a petrecut în secolul al XVII-lea, iar mămăligii de mei i-a luat locul, în doar câteva decenii, mămăliga de porumb.

Alte descoperiri ale secolului al XVII-lea au fost cafeaua și ceaiul, care au devenit, alături de ciocolata lichidă, băuturi răspândite; ba mai mult, băuturi "sociale", și așa au rămas până în ziua de azi.

În perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea oamenii de știință încep “să-și vâre nasul” în oalele din bucătărie, dându-și cu părerea, inventând lucruri noi, intervenind în preocupările privind alimentația. Este o epocă a marilor descoperiri științifice, o epocă în care chimia și biologia, dar și fizica și agronomia au modelat lumea mâncărurilor, punându-și amprenta asupra gustului modern.

La trecerea dintre cele două secole, apare și termenul gastronomie, după cum tot atunci apare figura gastronomului, a cunoscătorului rafinat, definit prin termenul francez gourmet. Literatura ne-a păstrat numele unor astfel de cunoscători respectați și recunoscuți ca atare: marchizul de Cussy, Grimod de

Secolul al XIX-lea va fi secolul unor mari bucătari, al apariției restaurantelor, în forma care s-a perpetuat până azi, al editării unor cărți de bucate semnate de profesioniști în domeniu și al conturării acelei haute cuisine, bucătăria savantă, complicată, elegantă și rafinată care a făcut faima Franței și a influențat, mult timp, și bucătăriile altor țări europene.

Sfarsitul secolului XX ne-a dăruit bucătăria fusion, aceasta permite și promite transferuri culturale dintre cele mai apetisante; firește, nu orice amestecătură ciudată de ingredient; ea combină elemente ale mai multor tradiții culinare, fără a se identifica însă cu vreuna anume. Începând din anii 1970, numeroase restaurante au început să propună meniuri fusion, pornind de la realități precum diversitatea culturală a clienților, pasiunea și posibilitatea de a călători ale acestora, sofisticarea crescândă a gusturilor și deschiderea spre noi experiențe.

Una dintre problemele cu care ne confruntam azi este sporirea cantităților de aditivi alimentari, aprobați acum 20-30 ani și care acum sunt dezaprobați, rând pe rând, pe măsură ce li se descoperă efectele nefaste, pe termen lung, asupra sănătății. Intrarea în hrana noastră a unor ciudățenii care ajung să fie considerate "bune" doar pentru că grupuri puternice de interese au realizat manipulări și presiuni asupra cui trebuie – organismele de decizie și opinia public. Zoonoze grave, cum sunt gripa aviară și boala vacii nebune, care se extind alarmant de repede în sistemele moderne de creștere a animalelor destinate consumului; toate acestea sunt îngrijorătoare. Dar e ceva și mai rău: disparițiile. Ceea ce dispare, nu încet și sigur, ci îngrozitor de repede, sunt tradițiile în materie de hrană. Nu numai alimente ori feluri de mâncare, ci o întreagă cultură a mesei, se prăbușește dramatic sub ofensiva noului ritm de a mânca și de a trăi. Sigur, fiecare epocă și-a avut mâncărurile ei: unele s-au adăugat, altele s-au păstrat, pe unele le-am pierdut. Totuși, parcă niciodată nu ne-am luptat, ca acum, cu uniformizarea, cu standardizarea gustului în materie de alimentație, cu pierderea diversității culinare. Circulația ideilor a înlesnit importul de noutăți dinspre civilizațiile bogate și influente spre cele mai sărace și vulnerabile. Dintre toate aceste influențe, una pare să fie cu deosebire agresivă și eficientă în a se răspândi: fenomenul fast-food. Ofensiva acestui mod de alimentație, corespunzător ritmului rapid până la frenezie al vieții moderne într-o mare parte a lumii, schimbă profund concepția despre mâncare și masă.

Dacă am învăța din nou să ne fie dragă hrana ca dar al pământului, să ne gândim la ea dacă nu cu adorația cu care aztecii venerau porumbul, măcar cu respectul cu care bunicii noștri cinsteau pâinea și cu bucuria cu care însemnau fiece zi de sărbătoare printr-un praznic? Merită încercat!

2.2 Conceptul de gastronomie

Gastronomia înseamnă cunoașterea rațională a tot ce are legatură cu modul de a se hrăni al oamenilor. Scopul său este de a veghea sanătatea oamenilor, cu ajutorul cele mai bune hrane posibile. Îi revine rolul de a propaga anumite principii, elaborate de și cu sprijinul celor care cercetează, furnizează sau prepară lucruri care se pot converti în alimente. Astfel, ea este aceea care, într-adevăr, pune în mișcare cultivatorii, viticultorii, pescarii, vânatorii și numeroasa familie a bucătarilor, indiferent de titlul sau calificarea sub care își desfașoară activitatea de preparare a alimentelor.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "gastronomie" este derivat din greaca antică, γαστήρ (gastér) semnificând "stomac" și νόμος (nómos) – "cunoaștere" sau "lege".

Gastronomia ține cont de: istoria naturală, prin clasificarea pe care o face substanțelor alimentare; de fizică, prin examenul compoziției alimentelor și al calității acestora; de chimie, prin diverse analize și descompuneri pe care alimentele le pot suferi; prin bucatărie prin arta de a prepara mâncăruri și a le da un gust plăcut; de comerț, prin cunoașterea mijloacelor de a cumpăra ceea ce se consumă de pe cea mai bună piață posibilă și de a furniza cât mai avantajos ceea ce se vinde; de economie politică, prin resursele pe care le prezintă la import și mijloacele de schimb stabilite între națiuni.

Gastronomia ne conduce de-a lungul întregii vieți, de la nou născutul care plânge dupa sânul mamei până la muribundul care primește cu oarecare plăcere, încă, ultimul medicament sau împărtășania pe care poate nu mai apucă să o digere.

Gastronomie este cea care „ inspectează” oamenii și lucrurile, pentru a transporta dintr-o țară în alta tot ce merită să fie cunoscut.

2.3 Bucătaria românească și influențele ei

Ziua Națională înseamnă, pentru cei mai mulți dintre români, o ocazie de petrecere. Și cum altfel să fie petrecerea la români decât cu mâncare? Iar 1 Decembrie este încă și mai mult un prilej (sau un pretext) pentru miticii mici, fasole cu ciolan sau sărmăluțe.

Multe locații afișează, poate cu emfază, titulatura de „restaurant cu specific românesc“, dar oare există o bucătărie românească în adevăratul sens al cuvântului? Răspunsul ar fi și da, și nu.

„Sub titlul emfatic și narcisist de «bucătărie românească», găsești mai toate felurile turcești, arabe, austriece, grecești, franceze deseori, rusești, evreiești, poloneze ori chiar și altele, de și mai aiurea. Ce-s musacaua, ciorba, chifteaua, ciolanul pe fasole, clătitele și altele atât de «neaoșe» bucate altceva decât depuneri, aluviuni, fie ale ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele“, scria Radu Anton Roman în cartea sa, „Bucate, vinuri și obiceiuri românești“.

Însă tot scriitorul vine cu argumente care să ateste, totuși, măcar existența unor feluri tradiționale (sau naționale), dacă nu a unei întregi bucătării. În patrimoniul nostru gastronomic există multe preparate prea puțin cunoscute sau prea puțin prezente pe mesele românilor, pentru că au pierdut lupta cu globalizarea, fast food-ul și mâncarea semipreparată: alivenci, mâncare de urzici, chisăliță, dulceață de coajă de pepene verde, turte și multe altele. Cu toate acestea, există totuși câteva feluri care vor adăuga, cu siguranță, mulți ani la viața lungă pe care o au deja; iată unele dintre cele mai cunoscute și apreciate mâncăruri intrate în patrimoniul gastronomic românesc:

Ciorba de burtă pe care o au și turcii și grecii este de origine oriental-mijlocie, cel mai probabil arabo-turcească, însă a devenit și ea bun național, așa cum spunea Radu Anton Roman, „nu numai prin popularitatea excepțională, ci și prin adaosurile creatoare – smântâna, gălbenușul, zarzavatul de supă, oțetul – care au autohtonizat-o“.

Micii, un cuvânt atât de mare. Au devenit simbol național, în ciuda provenienței lor, otomane. „Micii turcești sunt una, iar amestecătura de trei-patru cărni pe care o fac românii e cu totul și cu totul altceva“, scria Radu Anton Roman.

La fel de adânc intrate în conștiița culinară națională sunt și sarmalele. Atât de adânc, încât nu lipsesc nici de la nunți, nici de la pomeni. „Sarmale fac și turcii, și grecii, și polonezii. Dar numai noi le facem așa, cu afumătură de porc, în foi de varză, cu mărar și smântână, mocnind pe foc zile întregi“, povestea scriitorul în volumul „Bucate, vinuri și obiceiuri românești“.

Clătitele, „Oricât vi s-ar părea de ciudat, suntem diferiți de toți până și în clătite! Clătita franțuzească e ceva mai casantă și mai poroasă decât cea mioritică, nu se poate re-ncălzi, pentru că se sparge și se usucă iască (crep!). Clătita rusească, blini, este mult mai groasă și cu compoziție mai complicată decât a noastră. Clătita carpatină e unică deci, în simplitatea ei suplă. Nu simțiți, în sfârșit, un fior patriotic? nu vă vine să vă ridicați în picioare și, cu clătita fluturând ca o flamură în gând, în mână și în gură, să morfoliți un imn de slavă gliei străbune și roditoare? Trăiască clătita Noastră!“.

Eraclie Sterian ne spune o scurtă istorioară a chiftelei. Prin secolul al XVI – lea, ca și acum, se găseau mulți câini hoinari pe străzi. Românul, de obicei în cazuri de acest fel, apela la “spițerul” din colțul străzii, adică farmacistul, care, de regulă era neamț. Acesta se oferă să-i dea puțin gift (se citește ghift), o carne tocată, făcută rotogol, în care a pus un medicament, și pe care, când a mâncat-o câinele, a murit. Vestea a mers din gură-n gură, iar cuvântul s-a transformat în chift. Femeia a învățat să facă și ea rotocoale de carne tocată, ca ale spițerului, însă fără otrava, pe care le prăjea, și cărora le-a rămas numele de chifele sau chifteluțe.

Bucataria romaneasca este una diversa si bogata in gusturi, culori si arome, puternic influentata de istorie si de traditiile straine cu care romanii au intrat in contact, precum si cu feluri de mancare specifice.

Bucataria romaneasca se identifica cu notiunea de bucate alese, cu mirosuri atat de imbietoare, incat chiar si din fotografiile bucatelor romanesti parca razbate aroma lor.

Ceea ce individualizeaza bucataria romanesca este faptul ca preparatele sunt usor de realizat, fara sa necesite dotari speciale, iar ingredientele sunt la indemana oricui.

2.4. Turismul culinar

Termenul de turism gastronomic este relativ recent și definește „acel tip de turism care urmărește degustarea de preparate culinare și băuturi tradiționale din diferite țări, zone georgrafice, regiuni caracterizate de un anumit specific sau de elemente de unicitate.”

S-a constatat că alimentele și băuturile pot constitui puncte de atracție la fel de importante ca și valorile culturale și istorice. Orice turist care călătorește trebuie să mănânce, dar dacă în loc de alimente preparate în mod obișnuit i se oferă altceva, un fel de mâncare deosebit, preparat într-un mod specific, acesta va resimți o satisfacție mai mare, poate peste așteptările sale. În cazul în care preparatele culinare sunt specifice zonei și se gătesc doar local, după o rețetă veche, nemodificată, faptul poate fi folosit ca element ce dă unicitate turismului local și ca atracție pentru turiști. Spre deosebire de alte activități turistice și puncte de atracție, bucătăria este disponibilă în orice perioadă a anului, pe tot parcursul zilei și indiferent de starea vremii.

Folosirea corectă a tradițiilor culinare locale are puterea de promova o zonă, o unitate turistică sau de alimentație publică, plasând-o pe harta punctelor de atracție. Se poate afirma că turismul culinar poate aduce o contribuție majoră la dezvoltarea turismului din orice regiune.

Arta culinară este singura care vorbește tuturor celor cinci simțuri. Experiențele gastronomice se pot transforma în adevărate momente memorabile, mai ales într-o țară străină, de altfel un înțelept spunea „[…] nu e mod mai bun de a cunoaște o țară decât așezându-te la masă”. Este și motivul pentru care turismul culinar a devenit o nișă de piață cu potențial foarte mare.

Turismul culinar este considerat ca făcând parte din turismul cultural pentru că bucătăria este o formă de manifestare a culturii. Produsul turistic culinar poate îmbrăca foarte multe forme, turismul gastronomic însemnând mai mult decât ghiduri pentru restaurante. Este legat de școli de bucătari, cărți de bucate și magazine cu obiecte pentru bucătărie, tururi culinare, ghiduri și media de specialitate, caterers, vii, berării, distilerii, fermieri și manufacturieri, atracții culinare și multe altele.

În România, promovarea turismului culinar se reduce momentan la micii producători, care încearcă să își înregistreze mărcile de produse tradiționale. Experiența gastronomică unică și memorabilă poate veni, însă, din cele mai neînsemnate locuri de pe hartă, unde puterea financiară nu este foarte mare.

Dintre preparatele tradiționale românești, un loc aparte îl ocupă mămăliga cu brânză și smântână sau bulzul – un amestec de mămăligă cu brânză de burduf. Un alt produs 100% românesc este cârnatul de Pleșcoi, a cărui rețetă se pare că ar aparține zarzavagiilor sârbi; și cum la o masă copioasă merge întotdeauna un vin bun, România se poate mândri ca făcând parte din Drumul Vinului, care străbate Bordeaux, nordul Italiei, sudul Sloveniei, Bosnia-Herțegovina, intră în țară pe și, trecând prin Sâmburești, străbate Dealu Mare și iese pe este a cincea țară din Uniunea Europeană la producția viticolă și a noua pe plan mondial, potrivit Guvernului României. Renumită este și palinca tradițională din Transilvania, care reprezintă 75% din exportul de băuturi spirtoase.

2.5 Târguri și festivaluri gastronomice în zona Sibiului – forme ale turismului culinar

O vizită în județul are un gust special, gastronomia și aromele zonei atrăgând interesul culinar al turiștilor. Ispitele gastronomice pândesc peste tot – atât din restaurante, cât și din satele care păstrează cu strictețe gusturile și aromele tradiționale ale unor produse de calitate, ce trebuie cunoscute și gustate pe îndelete.

Sibiul este cunoscut drept patria brânzeturilor și a mezelurilor. Telemeaua de Mărginimea Sibiului și tot felul de mezeluri presărate cu mirodenii, hencleșul săsesc și plăcinta cu rabarbăr sau cozonacul unguresc cu mac și găluștele cu prune preparat specific culturii maghiare reflectă diversitatea culturală a zonei.

Brânzeturile se înscriu prin excelență în tradiția culinară și culturală a acestei zone, a căror diversitate este dată de altitudinea pășunilor și de tehnicile specifice de producție. În Mărginimea Sibiului, cu pășunile sale alpine, se continuă tradiția ancestrală a producerii brânzei telemea, a laptelui gros, a brânzei de burduf, a brânzei frământate sau a urdei.

În rândul produselor tradiționale din zona Sibiului se înscriu și mezelurile, între care se remarcă caltaboșii, cârnații, toba, piftia, jumările, carnea în untură la borcan, șorici cu sare, răci asezonate cu diverse mirodenii (cimbru, piper, tarhon, coriandru, ienibahar și boia), slănina ținută în sare și bine afumată, drobul de miel cu busuioc și rozmarin sau pastrama de oaie cu mujdei de usturoi.

În piețele și târgurile din se pot degusta și cumpăra produse tradiționale direct de la micii producători locali, în timp ce restaurantele și pensiunile rurale sibiene oferă diverse specialități, locuitorii și turiștii având parte astfel de un adevărat festin al papilelor gustative.

În zona județului există numeroase și variate evenimente și festivaluri culturale, care promovează și cultura culinară locală, atrăgând astfel un număr mare de turiști, locali, din țară și chiar din străinătate.

Printre cele mai semnificative și mai populare evenimente de acest gen se numără:

Zilele culturale ale județului ;

Festivalul „Bujorul de munte” de ;

Festivalul Brânzei și al Țuicii;

Târgul de țară;

Transilvanian Brunch;

Zilele culturale ale județului Sibiu

Zilele culturale ale județului Sibiu este un eveniment care sărbătorește cultura locală tradițională. Zilele culturale ale județului au fost sărbătorite în 2013 în perioada 25-26 mai și în 18-20 octombrie, în zona Mărginimii Sibiului. Principalele localități care au găzduit evenimentele programate au fost Săliște, Gura Râului și Rășinari, dar o serie largă de evenimente au fost programate și în Jina, Sadu, Cristian, Tălmaciu, Cisnădie și Sibiel.

Printre evenimentele pregătite în cadrul Zilelor culturale ale județului s-au numărat proiecții de filme documentare, ateliere de creație literară, de meșteșuguri și tradiții populare și pictură pe sticlă, ateliere de aeromodele, navomodele și cultură românească, recitaluri de muzică de cameră sau spectacole populare, dar și concerte de folk și festivaluri culinare, programul fiind unul extrem de dens.

La platoul de la barajul de , sibienii au fost invitați la un picnic gurănesc, aceștia putând face rezervări, prețul unui meniu fiind de 18 lei.

De asemenea, în livada cunoscută sub denumire de „” a Complexului Agroturistic din Săliște, a fost organizat un „Picnic în Cindrel”, cu concursul pensiunilor din Săliște. Aici, prețul unui meniu a fost de 35 lei și a constat în aperitive cu diverse sortimente de brânză, într-o tocăniță la ceaun și un desert la alegere (plăcinte cu carne sau cu brânză). Cei prezenți la picnic au putut descoperi în livadă tainele câtorva meșteșuguri tradiționale direct de la meșterii din Săliște.

Festivalul „Bujorul de munte” de

Sursa: Sibiul.ro

Festivalului „Bujorul de munte” de este unul dintre cele mai importante momente ale anului în care portul românesc, folclorul, dansul și tradițile ardelenești își dau întâlnire, în comuna sibiană Gura Râului, la poalele munților Cindrel.

Festivalul este organizat de către Consiliul Local din Gura Rîului, Primăria Gura Rîului, Consiliul Județean Sibiu prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, cu sprijinul partenerilor: Asociația de Înfrumusețare a Gurii Rîului, Asociația Pensiunilor din Gura Rîului și Asociația Română pentru Reciclare – RoRec.

Programul festivalului cuprinde în general momente artistice, spectacole folclorice de cântece și jocuri populare din Mărginime, meșteșuguri și tradiții din Gura Rîului (concursuri și jocuri cu specific tradițional) și, nu în ultimul rând, prezentarea gastronomiei tradiționale, specifice gurenilor.

Acest eveniment a devenit o tradiție, ajungând la cea de-a șaptea ediție în 2013, și prezintă obiceiuri locale prin cântec, dans și bucătărie tradițională.

Festivalul Brânzei și al Țuicii

Festivalul Brânzei și al Țuicii își propune să promoveze produsele tradiționale românești din Mărginimea Sibiului. Producătorii de brânză și țuică din Rășinari, dar și din alte locuri din regiune, își expun produsele pentru a fi gustate și cumpărate. Rășinari este cunoscută în toată țara pentru calitatea brânzei care se produce aici și pentru moștenirea culturală bine păstrată de generații. An de an sibienii și turiștii sosiți pe aceste meleaguri au ocazia să deguste brânza pregătită de ciobani și țuica făcută la cazan.

Telemea, țuica și afinata de casă, tocana de oaie la ceaun și faimosul „bulz al festivalului” sunt doar câteva dintre produsele expuse pe standurile participanților. Festivalul atrage în fiecare an un număr tot mai mare de producători.

Festivalului Brânzei și al Țuicii de aduce an de an în satul din Mărginimea Sibiului câteva zeci de producători tradiționali de brânză și produse lactate, precum și cei mai iscusiți producători de țuică și pălincă din această zonă a Ardealului.

În cadrul acestui festival, care atrage mii de vizitatori anual, are loc în fiecare an prepararea bulzului uriaș, special pentru spectatori și turiști. La prepararea lui iau parte mai mulți producători tradiționali care includ în el cantități importante de mălai și brânză.

Festivalul Brânzei și al Țuicii reprezintă pe lângă păstrarea tradiției și o modalite excelentă de a atrage și mai mulți turiști în zona Mărginimii Sibiului.

Târgul de țară

Târgul de țară organizat în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, este un eveniment care își propune în mod consecvent să valorifice componente ale tezaurului alimentar tradițional, prin demonstrații practice și expoziții culinare cu vânzare.

În cadrul acestui târg desfășurat în muzeul în aer liber ASTRA din Sibiu, sunt prezenți producători autorizați din județul Sibiu care oferă spre vânzare publicului vizitator produse lactate și brânzeturi, carne și mezeluri tradiționale, pâine, produse de panificație și dulciuri, legume și fructe de sezon, precum și miere și produse apicole, dulcețuri, siropuri și conserve de legume, țuică etc.

de țară sunt prezente elemente de artă culinară românească, reprezentative pentru subzonele etnografice ale județului , spre deliciul publicului vizitator al Muzeului în Aer Liber. Dintre cele mai cunoscute produse ce readuc în prim plan specificul culinar transilvănean amintim: sortimente de brânză de la producători certificați din Șura Mare și Rășinari, produse din carne de și Sibiu, pâine românească preparată în casă, faimoasa plăcintă de Turnu, hencleș după rețetele renumite ale sașilor agnițeni, turtă dulce, zacuscă și gemuri preparate în comunitățile de pe valea Hârtibaciului, miere, sucuri de fructe de pădure și, deopotrivă, tradiționala țuică de Sălaj. Nu lipsește nici binecunoscuta tocană de oaie și de vită cu mămăligă, preparată la ceaun. Preparatele calde se realizează în fața celor dornici să învețe sau doar să își amintească rețetele tradiționale.

Târgul de țară are ca obiectiv promovarea alimentației tradiționale cu accent pe valorificarea produselor locale prin prepararea mâncărurilor specifice zonei. În acest scop, spațiul destinat vânzării produselor alimentare cuprinde și o bucătărie de vară dotată special în vederea realizării unor demonstrații practice după rețete specifice zonelor etnografice. Demonstrațiile de artă culinară se desfășoară în spațiul bucătăriei de vară, unde se gătește pe soba cu plită încălzită cu foc de lemne, iar în cuptorul de pâine se realizează produse specifice.

Târgul de țară reprezintă o acțiune desfășurată în cadrul proiectului Culinar-Cult. Valorificarea tezaurului alimentar tradițional în procesul dezvoltării durabile rurale, implementat de Complexul Național Muzeal ASTRA, în calitate de lider de proiect, în parteneriat cu Asociația de prietenie Ille et Villaine – Sibiu – Dezvoltare teritorială prin cooperare, Asociația Județeană de Turism Sibiu, Direcția Agricolă Județeană Sibiu, Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice „Mărginimea Sibiului”.

Prin crearea unei piețe care promovează produsele tradiționale românești se urmărește conștientizarea importanței păstrării bucătăriei tradiționale, ca valoare reprezentativă pentru civilizația populară, marcă a identității noastre culturale.

Transilvanian Brunch

Desfășurate sub sloganul Transilvanian Brunch: Local food. Tastes good „Brunch & Cultural Dessert”, brunch-urile au loc în ultima sâmbătă a lunii (din mai până în septembrie) și sunt organizate în localități diferite (Stejărișu, Retiș, Copșa Mare, Nucet, Alțâna). Alături de oferta culinară diversificată, brunch-urile Transilvanian promovează patrimoniul arhitectural și cultural al satelor săsești prin organizarea de vizite la bisericile fortificate, concerte de muzică sau demonstrații ale meșteșugarilor și artizanilor locali.

Transilvanian Brunch a apărut la începutul anului 2008 ca o inițiativă a asociației GAL Microregiunea Hârtibaciu de cunoaștere reciprocă și colaborare în Valea Hârtibaciului, dar și ca un exercițiu de promovare a produselor locale (în special producători ai BioCoop Sibiu). Totodată a fost și un bun motiv de întâlnire multiculturală – în „afara orelor de program” – a celor care activează în turism, cultură, dezvoltare rurală și socială, agricultură ecologică, renovare și restaurare, branșe care într-un fel sau altul se completează și regăsesc în multe inițiative și proiecte actuale.

Brunch-urile sunt organizate de regulă în ultima sâmbătă a fiecărei luni într-o locație deosebită și se bucură pe lângă oferta culinară și de o tematică, de exemplu plimbare cu drezina pe șinele mocăniței, drumeție pe un traseu cultural, muzică deosebită etc. Începând cu sezonul 2010, aceste evenimente s-au îmbogățit cu momente culturale ce pun accent pe specificul local.

Transilvanian Brunch este un eveniment deosebit, care combină gastronomia cu locuri și evenimente diverse și speciale, reprezentând o modalitate de promovare interactivă.

Pe lângă aceste târguri și festivaluri cu specific gastronomic, există de asemenea o serie de circuite turistice care susțin turismul culinar local. Dintre acestea, merită menționat Drumul brânzei.

Drumul brânzei este un traseu ce cuprinde următoarele localități din zona Mărginimii Sibiului: Boița – Tălmăcel – Cisnădie – Cisnădioara – Sadu – Râu Sadului – Păltiniș – Rășinari – Gura Râului – Poplaca – Sibiu – Orlat – Sibiel – Fântânele – Săliște – Galeș – Rod – Tilișca – Poiana Sibiului – Jina cu acces spre Transalpina.

Diversele sortimente de brânză sunt folosite ca etichetă, ca brand al zonei Mărginimii Sibiului. În cadrul activității de promovare a acestui circuit turistic, sunt realizate pachete turistice, precum Picnic în Cindrel.

Picnic în Cindrel ște este un eveniment nou și inedit, menit să scoată lumea la picnic pentru a degusta produse autohtone de la producători din zonă de toate felurile: brânzeturi, gemuri, sirop, soc, ceai din plante uscate etc.

Evenimentul invită turiștii să descopere lumea pastorală din Mărginimea Sibiului, cu sate de munte și un ritm de viață domol, să savureze un picnic în natură și să întâlnească oameni pricepuți în diferite meșteșuguri tradiționale.

Evenimentul are loc în frumoasa livadă „” din Săliște, de la poalele Munților Cindrel și este acompaniat de muzică electronică live de foarte bună calitate și asezonat cu specialități din Mărginimea Sibiului.

În traista pentru picnic, vizitatorii pot găsi specialități regionale de sezon și renumitele brânzeturi produse de localnici după rețete vechi. Participarea în Cindrel oferă, totodată, ocazia întâlnirii cu meseriași sălișteni, iar, prin intermediul unei expoziții, cu vechi tradiții meșteșugărești din Mărginimea Sibiului.

Participarea la eveniment se face prin înscriere, taxa de participare fiind de 35 lei de persoană. Această taxă include traista de picnic pentru un cuplu/două persoane și băuturile nealcoolice (sucuri, cafea). Contra cost se pot cumpăra și băuturi alcoolice. Este gratuit pentru copiii sub 12 ani.

Toate aceste festivaluri reprezintă pe lângă păstrarea tradiției și o modalitate excelentă de a atrage și mai mulți turiști în zona Mărginimii Sibiului. Ca urmare, putem afirma că turismul devine un mijloc important de comunicare prin intermediul impresiilor construite în cadrul participării la astfel de evenimente și transmiterea lor mai departe persoanelor cu care turiștii vin în contact. Iar în rândul activităților programate în cadrul acestor festivaluri, gastronomia ocupă mereu un loc important, fiind o componentă de mare valoare a patrimoniului tradițional local.

Evenimentele organizate în fiecare an promovează producătorii particulari din zona Mărginimii Sibiului, produsele obținute de aceștia prin creșterea animalelor, precum și mâncărurile tradiționale din zonă. Festivalurile reprezintă un mod foarte important de a atrage turiști. Turismul constituie o modalitate importantă și eficientă de comunicare și promovare a tradițiilor locale, de a fi făcute cunoscute altor persoane din zone diverse ale țării și chiar ale lumii.

CAPITOLUL III. Limbajul culinar exemplificat pe restaurantul “Cămara Boierului” din cadrul Hotelului Hilton Sibiu

3.1 Prezentarea generală a societății:

Considerat fiind unul dintre cele mai vechi restaurante din Sibiu, (cel mai vechi fiind restaurantul „Butoiul de aur” care are peste 500 de ani existență), fostul „Han Dumbrava” are o vechime de peste 200 de ani.

Amplasat fiind în minunata „Pădure Dumbrava”, care în limba slavonă veche înseamnă pădure de stejar (40% din această pădure are stejari între 120-190 de ani, cel mai vechi dintre aceștia fiind unul de peste 600 de ani) care și astăzi se află pe malul lacului situat în fața fostului „Han Dumbrava”.

„Hanul Dumbrava”, reprezenta locul de odihnă și tihnă al rășinărenilor care-și adăpau caii și stăteau la o halbă de bere înainte de întoarcerea spre sat.

De asemenea, la începutul secolului XX, devine locul preferat de plimbare și întâlnire al sibienilor. Până în anul 1989, a făcut parte din O.J.T. , care împreună cu Campingul Sibiu, asigurau baza de cazare, recreere și restaurație a turiștilor care vizitau zona. Se prezenta sub forma unui han cu restaurant la parter și câteva camere de închiriat la etaj în condiții de confort foarte modeste.

Începând cu anul 1995, devine proprietatea SC Palace Dumbrava SRL, suferind numeroase transformări, respectiv renovarea din temelie a spațiului de cazare.

Cunoscut ca Palace Resort & Spa, proprietatea a finalizat cu un program în pregătirea pentru lansarea sub gama relațiilor Hilton, marcând un nou capitol în istorie a acestei companii și se aliniază unui dintre cele mai cunoscute lanțuri hoteliere.

Restaurantul a căpătat o înfățișare nouă, devenind primul restaurant franțuzesc din Sibiu, cu denumirea de Versailles, cu o bucătărie modernă, urmând ca în septembrie 2007 să se dea în folosință noua construcție a hotelului cu noi restaurante, SPA, piscina, săli de conferință, English bar, etc.

Începând cu data de 15 iulie 2007 Palace Resort & Spa a devenit Hilton Sibiu. Este unul dintre puținele contracte de franciză ale lanțului Hilton din Europa Centrală și de Sud-Est și primul proces de afiliere al unui hotel din afara Bucureștiului la un brand internațional de renume și finalizează, în timp record.

Palace Resort & Spa este un excepțional complex de cinci diamante, membru al rețelei Diamond Club Hilton, situat la marginea orașului Sibiu, lângă monumentul natural Pădurea Dumbrava.

Palace Resort & Spa se bucură de trei restaurante de cea mai înaltă clasă pe care le patronează : Madrigal, Versailles și Restaurantul Românesc unde toate gusturile și preferințele sunt atent satisfacute.

Cămara Boierului este restaurantul tradițional românesc din incinta hotelului Hilton, un loc în care tradiția este la rang de cinste, o locație care poartă clientul în vremuri de mult apuse când oamenii erau „altfel”…

3.2 Tipul de unitate, specializarea restaurantului/bucătăriei:

Cu o capacitate de 150 de locuri restaurantul tradițional românesc Cămara Boierului este locul în care se servesc preparate savuroase, o combinație de gusturi și arome unice din Transilvania, într-o atmosferă autentic tradițională. Restaurantul dispune de o terasă mare cu facilități de preparare a bucatelor tradiționale la grătar. Această locație poate organiza mese festive cu diverse ocazii, de asemenea firmele pot să îl închirieze pentru organizarea diverselor petreceri date în cinstea angajaților sau pur și simplu pentru întâlniri de afaceri.

Asemeni hotelurilor și restaurantele se împart în mai multe categorii, în funcție de caracteristicile fiecăruia precum și de calitatea serviciilor pe care le pot oferi. Gradele de departajare pornesc de la o stea și pot ajunge la patru, asta în cazul restaurantelor de lux. Cămara Boierului aparține de hotelul Hilton, care este încadrat la categoria de 5 stele, motiv pentru care și acesta oferă servicii de cea mai înaltă calitate care pot satisface exigențele celor mai pretențioși clienți, atât cât permite specificul (de exemplu restaurantul Versailles din interiorul hotelului este un restaurant mult mai sofisticat, deci cu alt specific, care se adresează gurmeților, adică persoanelor cu gusturi rafinate în materie de preparate culinare și care au cunoștiințe despre arta culinară).

Acest restaurant poate reprezenta cuvântul calitate, iar acest lucru se datorează nu numai preparatelor oferite ci și locației per ansamblu. Pentru a realiza un restaurant care iți dă senzația odată ce ai trecut pragul că ai pășit cu câteva zeci de ani în urmă au fost utilizate doar materiale de calitate, pornind de la cele de construcție până la finisajele interioare și tacâmuri; fiecărui obiect în parte i s-a acordat o atenție deosebită.

3.3 Amplasarea restaurantului:

Perfect atât pentru activități ce țin de sfera afacerilor dar și pentru activități de timp liber și relaxare, hotelul deține facilități pentru cei mai exclusiviști călători într-un spațiu al design-ului interior impecabil, cu interioare și mobilier în spiritul clasic. În afara restaurantelor celor două restaurante patronate (Madrigal și Versailles), a barului englezesc (English Bar) precum și a sălii Royal Ball Room care se va adapta evenimentului în cauză, deținătorul complexului, Minea Nicolae, a decis ca un restaurant cu specific românesc care să ofere luxul și elegantă cu care hotelul i-a obișnuit deja pe clienții săi ar fi bine venit. Astfel la data de 4 august anul 2009 a avut loc deschiderea oficială a restaurantului.

Cămara Boierului este amplasat în interiorul hotelului Hilton, mai exact în spatele acestuia, în cadrul monumentului natural Pădurea Dumbrava. În ciuda faptului că este situat la marginea orașului Sibiu, restaurantul nu se poate plânge că duce lipsă de clienți din cauza distanței pe care aceștia sunt nevoiți să o parcurgă pentru a ajunge aici. Verile, în special, restaurantul este plin de la ora deschiderii până la închidere deoarece în apropierea acestuia se află Grădina Zoologică din oraș precum și Muzeul Satului Astra, două obiective vizitate de foarte multe lume, atât localnici cât și turiști. După plimbările lungi făcute aceștia se opresc să ia masa la aer (restaurantul are o terasă mare), iar străinii sunt încântați de mâncarea românească (mai ales de mici și sărmăluțe).

Restaurantul este compus dintr-un salon mare (care are 14 mese), iar la etaj se află un separeu (mai puține locuri – sunt doar 10 mese). În fața acestuia este o prispă (3 mese) și o terasă mare cu 3 rânduri a câte 6 mese fiecare. Toate acestea însumează 150 de locuri. Spre deosebire de alte restaurante cu specific românesc cei mici nu sunt uitați; pentru ca să nu se plictisească în timp ce așteaptă să vină mâncarea sau cât timp părinții lor mănâncă se pot juca și distra în spațiul de joacă special amenajat pentru aceștia. Se pot da pe tobogan, pot sări pe saltea sau se pot juca la groapa cu nisip. Decorul din exteriorul restaurantului te duce cu gândul la ograda bunicii…carul de lemn plin cu flori, iarba proaspăt cosită, mirosul preparatelor la grătar sunt doar câteva elemente care promit o evadare din realitate și care îi va determina pe cei care au trăit o asemenea experiență să revină.

Orar, servicii:

Restaurantul este deschis de la ora 12:00 până la ora 24:00 timp de 7 zile pe săptămână. Se poate lua prânzul întrucât în meniu sunt și ciorbe, preparate pe care clienții le consumă ca fel principal și deserturi, dar se poate lua și cina (preparate care pot fi servite la cină). Datorită faptului că restaurantul nu este deschis de dimineața micul dejun nu se poate servi aici. Dar pentru cei cazați în hotel acesta se poate lua în restaurantul Madrigal în fiecare dimineață începând cu ora 7:00 până la ora 10:00. Clienții pot servi cafea, ceai, lapte, suc precum și preparate reci sau calde care se servesc la micul dejun.

În ciuda faptului că programul se închide la ora 24:00 chelnerii stau „până la ultimul client”. Bucătăria se închide în jurul orei 23:00 dar în cazuri speciale (grupuri sau diverse evenimente organizate aici) și aceasta rămâne deschisă atât cât este necesar. Există și situații în care clienții plătesc ca să poată sta peste program cu 2 sau 3 ore în plus, dar acest lucru se întâmplă doar în cazul grupurilor mai mari și nu în cazul persoanelor fizice.

Atmosfera din cadrul restaurantului:

Atmosfera din cadrul restaurantului este una pur românescă. În interiorul acestuia nu se fumează. Așa cum am menționat anterior odată ce ai trecut pragul ai senzația că te-ai întors în urmă cu câteva zeci de ani. Vara sau când este cald afară clienții sunt întâmpinați de chelneri chiar de pe terasă sau din fața restaurantului. Există și o prispă afară care duce cu gândul la casa bunicii unde se găsesc 3 mese.

Odată trecuți de ușa impunătoare de lemn clienții intră într-un hol pe ai cărui pereți se regăsesc două costume populare (unul de femeie iar celălalt de bărbat), în stânga o masă și o ladă de lemn, iar pe jos este întins un covor țesut la război.

Imediat în dreapta se află ușa de la restaurant. Baza tehnico-materială este alcătuită din:

• meniuri; acestea sunt realizate de către un sculptor întrucât coperțile nu sunt confecționate din piele ci din lemn pe care sunt sculptate diverse modele

• scaunele și mesele sunt confecționate și ele din lemn masiv (sunt foarte grele) și lăcuite frumos; scaunele au modele sculptate pe spătare exact ca cele din casele de odinioară; mesele nu sunt acoperite cu fețe de masă, ci în dreptul fiecărui scaun este așezat câte un „ștergar” pe care se află așezate tacâmurile și carafa din care se servește băutura; dacă tacâmurile sunt confecționate din inox, carafele și farfuriile sunt realizate din lut precum și suportul de sare și piper, toate acestea contribuind la realizarea unei atmosfere originale

• suporții pentru vinuri sau suporții pentru preparatele traditionale sunt frumos lucrați în lemn

În partea stângă a restaurantului se află:

→ „Cămara Boierului” de unde clienții își pot lua singuri ceea ce doresc să servească. Aici se află specialitățile care alcătuiesc felul intitulat „Gustarea din cămară”

→ o încăpere mică în care se găsește un cuptor de pâine și un ceaun

→ o încăpere mică în care se găsește grătarul și frigăruile

→ o altă încăpere în care clienții pot admira un război de țesut

Trecerea în bucătărie se face prin două uși cu balamale. În dreptul acesteia se află și suporții de vin.

Pereții sunt zugrăviți în alb iar ferestrele restaurantului sunt micuțe. Acestea sunt încadrate de perdeluțe albe și de lămpașe micuțe. Tavanul nu se poate observa cu usurință din cauza baloților de paie care sunt atârnați pe bare de lemn care dau o căldura și o intimitate aparte, iar podeaua imită aproape la perfecție pământul pe care țăranii de mai demult îl puneau în case (în unele încăperi unde găteau sau în cămară).

Pe lângă acestea se mai află și o ladă și un dulap din lemn decorate așa cum se obișnuia odată. Lumina nu este foarte puternică tocmai pentru a crea acea atmosferă intimă pe care clienții își doresc să o găsească când trec pragul acestui restaurant.

Muzica populară reprezintă un element care desăvârșește această ambianță de poveste, muzica care este difuzată cu ajutorul unei combine sau live, oferită de muzicanți.

Culorile utilizate în designul restaurantului sunt culori calde, deschise nicidecum culori stridente sau reci. Excepție fac ușile care au culoarea maro închis și mânere din fier forjat.

Bucătăria este „îmbrăcată” în gresie și faianță de culoare albă pentru a crea un cadru curat și igienic (este locul unde se prepară mânacarea), iar cuptoarele și restul ustensilelor sunt de culoare gri. Oficiul este alb, în ton cu bucătăria.

Grupurile sanitare:

O vizită la grupurile sanitare poate ajuta clientul să își formeze o idee despre cum este păstrată curățenia în localul în care s-a hotărât să ia masa. Restaurantul Cămara Boierului are grupurile sanitare separate pentru clienți și pentru personal, iar cele pentru clienți sunt delimitate în grupuri sanitare pentru: – bărbati

– femei

Adică cabine cu compartimente separate. Toaleta pentru persoanele cu dizabilități nu există. Curățenia este impecabilă, lucru care se poate observa cu ușurință (nici vorba de vreun miros neplăcut – sistemele de aerisire și ventilație funcționează foarte bine). Designul acestora este în perfectă concordanță cu interiorul restaurantului – toate par vechi și dau impresia de casă cu adevărat de la țară. Chiar și ferestrele sunt exact ca cele din restaurant. Și aici se poate asculta muzica populară difuzată. Grupurile sanitare sunt dotate cu echipamente corespunzătoare băilor. Chiuvetele au un model aparte: sunt structurate după forma ligheanelor în care se spălau țăranii odinioară. Granitul este de culoare deschisă, un crem care contrastează cu ușile de lemn aproape negre.

3.4 Oferta de produse:

Restaurantul oferă preparate tradiționale românești de la gustări la ciorbe, feluri principale și deserturi, toate asezonate cu băuturi ce cea mai bună calitate. Unele produse sunt realizate chiar de bucătari (de exemplu ei sunt cei care „desfac” mielul, etc.). Prețurile sunt destul de accesibile, chiar dacă anul acesta s-au mai scumpit față de anul trecut. Pe lângă preparatele obișnuite care erau la început în timp au mai fost adăugate altele noi, de sezon sau nu.

Cămara Boierului nu oferă produse sub forma unor meniuri așa cum se poate întâlni în alte restaurante (de exemplu meniul zilei), în schimb în fiecare lună se face câte o ofertă care este stabilită de către șeful de restaurant. Componența acesteia diferă astfel → în luna septembrie aceasta era formată din pastramă de oaie, cartofi copți iar ca desert „Rumenită-n obrăjori”. Prețul acesteia este de doar 29 de lei.

Toamna este realizată o cramă în miniatură, unde chelnerii storc struguri și fac must iar clienții pot vedea întreaga operațiune, ba chiar pot și degusta. Anul acesta s-a oraganizat și o sărbătoare, care este împrumutată de la nemți: Oktoberfest, pentru a diversifica oferta de produse oferite. Între 14 și 23 octombrie clinții au fost așteptați să guste din preparatele tradițional germane și anume:

→ cârnați „weisswuerste” cu covrig și muștar dulce

→ ciolan de porc la cuptor cu varză acră

→ covrig crocant cu unt

→ Weissbier

3.5 Prezentarea meniului, diversitatea și concordanța preparatelor cu băuturile:

Meniurile sunt diferite prin faptul că sunt îmbracate în coperți de lemn și nu de piele sau înlocuitori, așa cum sunt și la alte restaurante. Acesta a fost conceput de managerul hotelului împreună cu bucătarii șefi. Meniul are în componență doar preparate tradiționale, trecute atât în limba română cât și în limba engleza și germană. Acesta a fost gândit în așa fel încât să cuprindă toate bunătățile gătite de gospodinele românce. Mâncărurile oferite trebuie să satisfacă gusturile tuturor clienților care trec pragul acestui restaurant. Pentru a realiza acest lucru clienții sunt întrebați adeseori ce îmbunătățiri s-ar putea aduce restaurantului după părerea lor.

În fiecare sezon sunt introduse preparate noi specifice acestuia. Bineințeles că produsele „clasice” rămân neschimbate, dar pentru a atrage clienții se apelează la această diversificare. De exemplu, toamna se vinde:

• must făcut chiar în restaurant, combinat cu pastramă de oaie

• un desert nou introdus anul acesta, „Rumenită în obrăjori”

• placintă de dovleac

Iarna se vinde vin fiert care încălzește clienții și îi binedispune; vara aceștia se pot răcori savurând o limonadă făcută din lămâi coapte și apă proaspătă.

Printre cele mai gustoase sunt ciorbele (vacuță, burtă, hiducească), felurile de bază (tocăniță vițel, tochitură, pomana porcului, bulz, sarmale sau saramură de crap). Există două feluri de gustări: gustarea boierului care conține tobă, caltabos, jumeri, ceapă, urechi de porc, telemea, etc. Si gustarea din cămară – tot ceea ce clientul își dorește sa mănânce i-a din cămară, este de tip bufet. Meniul mai conține divrese salate si deserturi delicioase precum papanași, clătite cu gem, plăcintă cu măr, lipie cu varză, mere coapte, etc. Dintre toate acestea cel mai bine se vând gustările de ambele feluri cât și tocănița de vițel.

Camara Boierului este un restaurant în care preparatele sunt în concordanță cu băuturile oferite. Astfel meniul conține băuturi de la apă minerală și sucuri la vinuri atent selecționate și celebra palincă (după care străinii se dau în vânt). Se pot servi și cafele sau preparate din cafea pentru clienții care doresc să încheie masa cu această licoare.

Mai jos este prezentat în detaliu meniul restaurantului:

→ Specialitatea casei: • Tocăniță de vițel la ceaun

• Limba de vită cu sos de hrean și cartofi cu smântână

• Snițel din piept de pui cu cartofi prăjiți și salată verde asortată

• Lipie cu varză la cuptor

• Rasol de vită cu hrean

→ Gustări: • Gustarea boierului

• Gustarea din cămară

• Salată țărănească cu telemea

→ Pește: • Somn cu mămăligă și mujdei de usturoi

• Saramură de crap

• Păstrăv tăvălit în mălai

→ Ciorbe: • Ciorbă haiducească de afumătură cu varza

• Ciorbă țărănească de văcuță

• Supă de găină cu galuște

• Ciorbă de burtă

• Ciorbă de fasole cu afumătură

• Ciorbă de cartofi cu tarhon

→ Mâncăruri tradiționale: • Bulz ciobănesc

• Sarmale cu mămăliguță și ardei iute

• Tochitură muntenească

• Chifteluțe de porc cu cartofi piure

• Ciolan de porc cu varză

• Ciolan cu fasole și mustar

• Pomana porcului

→ Grătare: • Oaie la grătar

• Cotlet de porc cu os

• Ceafă de porc

• Mititei

• Pulpe de pui

• Piept de pui la grătar

• Mușchi de vită

• Cârnați afumați

• Mixed grill boieresc

→ Garnituri: • Cartofi copți

• Cartofi prăjiți

• Cartofi cu ceapă

• Piure de cartofi

→ Salate: • Salată asortată (castraveți, roșii, ardei și ceapă)

• Salată de roșii

• Salată de varză albă

• Salată de murături de casă

→ Desert: • Clătite cu dulceață

• Papanași cu smântână și gem

• Mere coapte

• Plăcintă cu mere

• Înghețată asortată

• Înghețată asortată cu fructe de pădure

• Banana split

• Eis coffee

→ Băuturi alcoolice: • Țuică „Vlad” – 250 ml

– 40 ml

• Vinars de Jidvei

• Whisky „Johnnie Walker” Red label

• Whisky J&B

• Campari

• Martini Bianco

• Vodca Smirnoff

• Campari Orange

• Gin tonic

• Bloody Mary

→ Bere la draft: • Ursus

→ Bere la sticlă: • Ursus 0,33

• Ursus Blonda 0,5

• Ursus Black 0,33

• Peroni 0,33

• Cluasthaler (fără alcool) 0,33

→ Vinuri albe: • Recaș, Riesling 0,75

• Jidvei, Dry Muscat 0,75

• Tezaur de Jidvei, Sauvignon blanc & Fetească Regală 0,75

• Segarcea, Saugvinon blanc 0,75

• Cotnari, Grasă de Cotnari 0,75

• Segarcea, Chardonnay 0,75

• Vinul casei (1 litru) Riesling, Sec, Domeniile Tohani

→ Vinuri roze: • Segarcea, Pinot Noir 0,75

→ Vinuri rosii: • Recaș, Cabernet Saugvinon 0,75

• Domeniile Tohani, Merlot 0,75

• Recaș, Fetească Neagră „La putere” 0,75

• Segarcea, Merlot 0,75

• Segarcea, Cabernet Saugvinon 0,75

• Vinul casei (1 litru) Merlot, Sec, Domeniile Tohani 0,75

→ Răcoritoare: • Limonadă 0,5

• Cola Cola 0,25

• Apă minerală / plată Borsec 0,5

• Ice tea 0,25

• Suc natural Santal 0,20

• Sprite 0,25

→ Cafea: • Espresso

• Cappuccino

• Ceai Lipton

3.6 Specialitățile culinare:

Având în vedere faptul că restaurantul este specializat pe bucătăria românescă singurul preparat tipic recunoscut internațional ar fi pastrama. În această perioadă a anului acest fel se vinde cel mai bine (pastrama de oaie).

Spre încântarea clienților, specialitățile pe care Cămara Boierului le oferă sunt „Gustarea din cămară” și „Gustarea boierului” – de aici și numele restaurantului; în afară de acestea în meniu se regăsesc și alte feluri care se consideră specialități dar cele două amintite mai sus sunt reprezentative pentru acest restaurant. Cele două specialități diferă prin componență astfel:

• Gustarea din cămară – clienții pot servi acest fel de tip bufet suedez singuri din cămară; acesta conține slănină, zacuscă, brânză de burduf, chifteluțe, untură, murături, pâine, cârnați (de mai multe feluri), ceapă roșie, ardei iute, muștar, caltabos (în această perioadă), costiță afumată, gușă, jumeri, ceapă verde și ridichi (primăvara)

• Gustarea boierului – acesta conține în plus față de Gustarea din Cămara: telemea, roșii, urechiușe de porc, tobă, ceafă afumată și jambon

3.7 Calitatea prezentării preparatelor:

În general preparatele din restaurante trebuie să fie aspectuoase. Modul în care acestea sunt servite spune multe despre gradul de pregătire a personalului acelui restaurant: în primul rând bucătarii sunt cei care ar trebui să realizeze acest lucru, iar în al doilea rând chelnerii dacă observă că mâncarea comandată de client nu se pretează a fi servită, lucru observat când aceasta iese din bucătărie, ar trebui să o trimită înapoi pentru a fi aranjată corespunzător (lucru care din păcate nu se întâmplă prea des).

Fiind un restaurant cu specific românesc decorarea preparatelor nu se poate compara cu decorarea unor preparate cu specific internațional la care merg făcute fel de fel de artificii, motiv pentru care se mizează pe aranjarea felului în farfurie și pe contrastul culorilor (de exemplu o tocăniță de vițel – de culoare roșiatică maronie – servită cu un bulz galben poate fi extraordinar de bine garnisită cu frunze de verdeață). La fel se întâmplă și în cazul deserturilor. Pentru a compensa totuși această carență preparatele și băuturile sunt servite în farfurii și carafe tradiționale realizate de meșteri olari din lut.

Ținuta și profesionalismul personalului:

Imaginea pe care un client și-o face despre un restaurant depinde de multe elemente, printre care cel mai important ar fi modul în care acesta a fost servit. Odată decis să ia masa la restaurant fiecare se așteaptă să fie servit în cele mai bune condiții, să aibă parte de liniște și relaxare ca să poată să savureze în tihnă preparatele comandate. Așteptările sunt cu atât mai mari întrucât restaurantul este parte a unui complex căruia i s-au acordat 5 stele. Chiar dacă inițial se vroia ca acesta să fie separat de hotel, de restaurantele din cadrul acestuia nu este așa. Asșadar clienții au pretenția să fie serviți ca la 5 stele.

Restaurantul face parte din departamentul Food&Beverage. Este condus de un manager restaurant și manager C&E. Dispune de 6 ospătari și 2 barmani, care lucrează în două ture ( două zile lucrează și două sunt liberi), un bucătar șef și alți 8 în subordinea acestuia. Pe lângă aceștia trebuie menționate și femeile care lucrează la bucătarie, ca ajutoare.

Bucătarii, adevărați maeștri ai artei culinare, specializați în , oferă clientului preparatele bucătăriei tradiționale. Preparate din carne, pește, vânat… Vinuri și băuturi selecte, totul conform dorințelor clienților. Iar dacă ceva lipsește din oferta hotelului Hilton, bucătarul va sta la dispoziția clienților. Aceștia vor da rețeta iar el o va prepara conform dorinței.

Un rol important îl joacă chelnerii deoarece ei sunt cei care intră în permanență în legătură cu clienții. Acestia nu au toti pregatire in domeniu dar au fost instruiti de catre seful de sala cum ar trebui sa procedeze in diverse situatii. Modul lor de servire este esențial pentru impresia pe care și-o fac clienții, mai ales cei veniți pentru prima dată. Ei se subordonează șefului de restaurant și sunt responsabili de vânzarea activă. Ca și arii de activitate au: servirea oaspeților, vânzarea ascendentă, comunicarea și cooperarea, cunoașterea produselor și a sistemului. Așa cum am menționat anterior ei sunt cei asigură derularea corespunzătoare a serviciilor, respectând standardele și satisfăcând oaspeții. Sporesc vânzările prin furnizarea de sfaturi profesionale și vânzare activă.

Ținuta chelnerilor este serioasă și se încadrează perfect în decorul restaurantului. Aceasta este compusă din pantaloni negri, ie specifică zonei geografice, respectiv din Sibiu și un șerpar. Toamna și iarna au și câte o vestă neagră peste ie. Această ținută vine să completeze ideea de tradițional. Însă recent a fost introdusă o nouă ținută și anume: pantaloni negri, cămașă albă și o vestă cu emblema Hilton. Chelnerii sunt numai bărbați, femei fiind întâlnite doar la bucătărie, ca ajutoare.

Personalul trebuie sa fie amabil și pregătit să facă față oricăror situații (de exemplu, sunt clienți care doresc să bea un vin vechi care nu se găsește în barul restaurantului – în astfel de situații chelnerii merg în hotel și iau de acolo produsul respectiv).

Durata unui prânz și a unei cine:

Aici există două situații: în general comanda este preluată de la clienți într-un interval de timp de 5 până la 9 – 10 minute. Fiind vorba de prânz, respectiv cină timpul de preparare a felului dorit durează în funcție de complexitatea pregătirii acestuia. Acest lucru nu înseamnă că un client așteaptă mai mult de 15 minute (maxim) să i se aducă mâncarea. Iar timpul total petrecut în restaurant este de aproximativ de 50 minute. Alta este situația în care clienții doresc să încerce o gustare înainte de felul principal. Timpul alocat este mai mare puțin.

Durata diferă de la client la client, în funcție de timpul pe care aceștia sunt dispuși să îl aloce pentru a sta în restaurant. Sunt fel și fel de oameni; au existat situații în care un simplu prânz sau o simplă cină s-a transformat în discuții lungi la un pahar de vin.

Modul de a prezenta nota și timpul necesar:

În momentul în care un client se hotărește să achite consumația ospătarul care s-a ocupat de masa respectivă îi aduce acestuia nota de plată. Aceasta este așezată într-un plic. Timpul scurs de la cererea notei până la achitarea ei (inclusiv primirea restului, dacă este cazul) este de aproximativ 3 – 4 minute; acesta variază în funcție de cât de plin este la momentul respectiv restaurantul.

Modalitățile de plată sunt diverse: Master Card, Visa, cash, notă în cont (pentru clienții cazați în hotel).

3.8 Filozofia patronului:

Conrad Hilton, spunea că „a fost, și continuă să fie responsabilitatea noastră de a umple pământul cu lumina și căldura ospitalității”. Chiar dacă hotelul din Sibiu funcționează în regim de franciză managerul general pune foarte mare accent pe tot ceea ce înseamnă căldură și ospitalitate. Principiul enunțat de fondatorul lanțului hotelier Hilton continuă să fie principiul care stă la baza tuturor hotelurilor care funcționează sub acest nume. Restaurantul Cămara Boierului se ghidează și el după aceeași idee, care se pare că este „rețeta succesului” pentru lanțul hotelier cunoscut peste tot în lume.

3.9 Elemente privind clientela: calitatea, puterea financiară, experiența culinară:

Clienții care frecventează acest restaurant sunt foarte diferiți. Aceștia pot fi clienți din hotel sau din exterior / pot fi localnici sau turiști veniți în Sibiu / oameni cu o putere financiară medie sau ridicată / clienți individuali sau grupuri / persoane care servesc masa sau persoane care sărbătoresc un eveniment special, etc.

Pe timpul iernii restaurantul este frecventat în special de grupuri. Acestora li se acordă anumite privilegii cum ar fi prețuri mai mici în cazul în care este un număr mare de persoane,etc.

Cămara Boierului nu este un restaurant oarecare, ci își permite să își aleagă clientela. Întotdeauna vor fi bineveniți oamenii serioși, indiferent de categoria socială din care provin. Acesta le oferă o experiență culinară cu totul și cu totul desăvârșită. Clienții primesc din partea casei țuică și pâine proaspătă cu unsoare imediat după ce li s-a luat comanda. Un element care îi impresionează, în special pe străini, sunt cei doi muzicanți care încântă urechile clienților cu melodii populare. Iar cireașă de pe tort o reprezintă spectacolul oferit de Ceata Junilor Sibiului, prezenți în fiecare miercuri pe timpul verii (pe terasă joacă aceștia unde iau masa cei mai mulți clienți). Muzica live și jocurile pline de viață ale flăcăilor și fetelor din Ceata sunt savurate mai ceva ca preparatele oferite de restaurant.

Mesajul transmis consumatorului în local:

Ceea ce s-a încercat să se arate prin intermediul acestui restaurant este fumusețea tradițiilor, a portului popular românesc dar mai ales bunătatea preparatelor de la noi din țară. Mulți dintre clienți au declarat că după ce au intrat în restaurant și au servit masa au fost năpădiți de amintirile copilăriei petrecute la țară. Absolut toți pleacă impresionați într-un fel sau altul.

Concluzii personale:

Cu toate ca Restaurantul Cămara Boierului nu este unul „vechi” pe piața din Sibiu, acesta a reușit să se facă cunoscut prin calitatea serviciilor, prin ambianță și nu în ultimul rând prin gustul desăvârșit al preparatelor.

Locația aproape idilică, lângă Pădurea Dumbrava, în apropierea Muzeului Satului, designul restaurantului, preparatele, muzica și spectacolele care pot fi văzute aici sunt câteva dintre atuurile acestui restaurant.

Criza economică din ultimii ani nu a permis o scădere mare a vânzărilor, asta și datorită diversității preturilor practicate de acest restaurant( pentru toate buzunarele) dar și datorită diverselor oferte ale acestuia, una dintre ele fiind cea amintită de mine anterior denumită “oferta lunii”.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Turismul culinar este o piață importantă care susține dezvoltarea economică a comunității, oferind totodată turistului o imagine mai aprofundată și detaliată asupra unei anumite culturi. Acest tip de turism este practicat atât în zonele rurale, cât și în zonele urbane, prezentând posibilitatea de a deveni o activitate constantă și accesibilă pe tot parcursul anului.

Avantajul major al turismului culianr este lipsa sezonalității în cadrul desfășurării sale, acesta putându-se adapta cu ușurință tuturor condițiilor climatice, tuturor grupelor de vârstă, gusturilor, minorităților alimentare sau preferințelor culinare.

Turismul gastronomic este acea nișă a industriei adresată oamenilor care călătoresc pentru a degusta mâncăruri și băuturi specifice zonei vizitate, pentru a lua masa în restaurante, sau a vizita regiuni viticole și alimentare recunoscute la nivel mondial. Altfel spus, scopul turistic îl reprezintă experiențele unice și memorabile date de mâncare și băutură, turismul culinar fiind o ramură a turismului cultural.

Importanța acestei forme de turism rezidă din însăși nevoia vitală, de numeroșii gurmanzi ce călătoresc, cinele în oraș foarte la modă printre turiști, curiozitatea alimentară etc. Turismul culinar nu presupune exclusivism sau servicii de lux, acesta incluzând magazine și piețe locale, străzi cu localuri necunoscute, resaturante de cartier, târguri și festivaluri gastronomice, evenimente culturale în care componenta gastronomică este mai mereu prezentă.

Obiectul lucrării a fost reprezentat de studiul privind restaurantul “Cămara Boierului” din cadrul Hotelului Hilton Sibiu din punct de vedere al diversității meniului dar și al specialităților culinare; acesta este un restaurant tradițional românesc în care se servesc preparate savuroase, o combinație de gusturi și arome unice din Transilvania, într-o atmosferă autentic tradițională.

Cu toate ca Restaurantul Cămara Boierului nu este unul „vechi” pe piața din Sibiu, acesta a reușit să se facă cunoscut prin calitatea serviciilor, prin ambianță și nu în ultimul rând prin gustul desăvârșit al preparatelor.

Locația aproape idilică, lângă Pădurea Dumbrava, în apropierea Muzeului Satului, designul restaurantului, preparatele, muzica și spectacolele care pot fi văzute aici sunt câteva dintre atuurile acestui restaurant.

În vederea dezvoltării turismului culinar și a promovării produselor și valorilor specifice locale, propun următoarele:

dezvoltarea conținutului online cu privire la turismul culinar din zona

dezvoltarea unor produse turistice noi care să fructifice componenta gastronomică a zonei;

promovarea potențialului turistic pe plan intern și internațional prin participarea la saloane de turism în țară și străinătate;

colaborarea cu instituții care activează în domeniul turismului – agenții de turism, asociații de turism și culturale – în vederea organizării de evenimente care să promoveze și latura culinară a zonei;

dezvoltarea de proiecte în domeniul turismului culinar;

Ca o concluzie generală, se poate afirma că Sibiul este un județ cu un mare potențial în ceea ce privește turismul cultural, acesta fiind o destinație bazată pe unicitatea culturii, ca o componentă esențială a experienței turistice. În categoria turismului cultural, se înscrie și turismul culinar, ca modalitate de valorificare a laturii gastronomice a zonei și de atragere de turiștilor aflați în căutarea de noi experiențe culinare.

BIBLIOGRAFIE

1. Alex Mucchielli – Arta de a comunica. Metode, forme si psihologia situatiilor de comunicare, Ed. Polirom, Iași, 2005

2. Pârvulescu Ion, Rizdi Raluca, Pleșa Roxana – Pedagogia Comunicării, Ed. Petroșani, 2007

3. Rotariu Ilie – Globalizare și turism – Cazul României, Ed. Continent, Sibiu, 2004

4. Radu Anton Roman – Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Ed. Paideia, Bucurest, 1998

5. Rotariu Ilie, Muntean Mădălina, Danciu Lucian Alexandru, Comunicare și relații publice de afaceri, Ed. Universității „Lucian Blaga” din , , 2010

6. DEX: Dicționarul Explicativ al Limbii Române – Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Ed. Univers Enciclopedic, 1998

7. NODEX: Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

8. Costel Nistor, Comunicare și negociere în afaceri, Ed. Universității, Oradea, 2002

9. Blanca García Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004

Documente și broșuri turistice

1. Asociația Județeană de Turism Sibiu, Produse Tradiționale din județul Sibiu

2. Revista de comerț, revistă lunară editată de Tribuna Economică, Tehnici. Tactici. Strategii în afaceri, Nr. 4-5, Anul XI, aprilie-mai 2010.

3. World Tourism Organization, Global Report on Food Tourism, UNWTO, Madrid, 2012.

4. Asociația Județeană de Turism Sibiu, broșură turistică Sibiu – Comoara de la poalele Carpaților

Adrese de site-uri

1.http://www.descopera.ro/cultura/8669392-gastronomie-in-europa-o-istorie-savuroasa

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gastronomie

3. http://www.turnulsfatului.ro/20652/zilele-culturale-ale-judetului-weekend-ul-iii-picnic-mere-de-aur-folk-si-%E2%80%9Dla-marmelada%E2%80%9D.html

4. http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/festivalului-bujorul-de-munte-gura-raului-2012.html.

5. http://www.primaria-rasinari.ro/rasinari_festivalul-br%C3%A2nzei-%C8%99i-al-%C8%9Buicii-234.html.

6. http://pensiuni-inforomania.ro/eveniment/festivalul-branzei-si-al-tuicii-rasinari-sibiu/

7. http://adevarul.ro/locale/sibiu/la-rasinari-sibiu-incepe-festivalul-branzei-Tuicii 1_50ae8d107c42d5a6639dcdca/index.html.

8.http://www.sibiu-turism.ro/Ce-facem-Evenimente-Targuri-si-festivaluri-Gastronomie-Targul-de-tara.aspx.

9. http://www.muzeulastra.com/2012/09/gusta-din-traditie-targul-de-tara-in.html

10. http://brunch.dordeduca.ro/.

11.http://www.sibiu-turism.ro/Ce-vedem-Circuite-recomandate-Drumul-branzei.aspx.

12. http://www.sibiu-turism.ro/Picnic-in-Cindrel-25-mai-Saliste.aspx

13. www.sibiu.hilton.com

14. www.restaurantesibiu.ro

15. http://sibianul.gandul.info/sibiu/sibiul-va-avea-un-hotel-hilton-in-dumbrava-3592348

16. http://www.artgastro.com/content.m?menu=g&pid=10010&crt=1003

17. http://gastronomie.ele.ro/sfaturi/Periplu-si-Savoare_–d6/Cultura-si-retete_–s11/Bucatarie-romaneasca_–a131.html

18.http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20%282%29.pdf

19. http://www.produsetraditionalesibiu.ro/in-presa

20. http://www.turismmarket.com/turismul-culinar-sau-calatoriile-pentru-placerea-gustului

21. http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/foto-exista-nu-bucataria-traditionala-romaneascan-1_50b9d7c27c42d5a663ac4d96/index.html

22. http://traditiisibiu.ro

23. http://www.ilierotariu.ro

24. http://www.muzeulastra.com

25. http://www.sibiu-turism.ro

BIBLIOGRAFIE

1. Alex Mucchielli – Arta de a comunica. Metode, forme si psihologia situatiilor de comunicare, Ed. Polirom, Iași, 2005

2. Pârvulescu Ion, Rizdi Raluca, Pleșa Roxana – Pedagogia Comunicării, Ed. Petroșani, 2007

3. Rotariu Ilie – Globalizare și turism – Cazul României, Ed. Continent, Sibiu, 2004

4. Radu Anton Roman – Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Ed. Paideia, Bucurest, 1998

5. Rotariu Ilie, Muntean Mădălina, Danciu Lucian Alexandru, Comunicare și relații publice de afaceri, Ed. Universității „Lucian Blaga” din , , 2010

6. DEX: Dicționarul Explicativ al Limbii Române – Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Ed. Univers Enciclopedic, 1998

7. NODEX: Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

8. Costel Nistor, Comunicare și negociere în afaceri, Ed. Universității, Oradea, 2002

9. Blanca García Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004

Documente și broșuri turistice

1. Asociația Județeană de Turism Sibiu, Produse Tradiționale din județul Sibiu

2. Revista de comerț, revistă lunară editată de Tribuna Economică, Tehnici. Tactici. Strategii în afaceri, Nr. 4-5, Anul XI, aprilie-mai 2010.

3. World Tourism Organization, Global Report on Food Tourism, UNWTO, Madrid, 2012.

4. Asociația Județeană de Turism Sibiu, broșură turistică Sibiu – Comoara de la poalele Carpaților

Adrese de site-uri

1.http://www.descopera.ro/cultura/8669392-gastronomie-in-europa-o-istorie-savuroasa

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gastronomie

3. http://www.turnulsfatului.ro/20652/zilele-culturale-ale-judetului-weekend-ul-iii-picnic-mere-de-aur-folk-si-%E2%80%9Dla-marmelada%E2%80%9D.html

4. http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/festivalului-bujorul-de-munte-gura-raului-2012.html.

5. http://www.primaria-rasinari.ro/rasinari_festivalul-br%C3%A2nzei-%C8%99i-al-%C8%9Buicii-234.html.

6. http://pensiuni-inforomania.ro/eveniment/festivalul-branzei-si-al-tuicii-rasinari-sibiu/

7. http://adevarul.ro/locale/sibiu/la-rasinari-sibiu-incepe-festivalul-branzei-Tuicii 1_50ae8d107c42d5a6639dcdca/index.html.

8.http://www.sibiu-turism.ro/Ce-facem-Evenimente-Targuri-si-festivaluri-Gastronomie-Targul-de-tara.aspx.

9. http://www.muzeulastra.com/2012/09/gusta-din-traditie-targul-de-tara-in.html

10. http://brunch.dordeduca.ro/.

11.http://www.sibiu-turism.ro/Ce-vedem-Circuite-recomandate-Drumul-branzei.aspx.

12. http://www.sibiu-turism.ro/Picnic-in-Cindrel-25-mai-Saliste.aspx

13. www.sibiu.hilton.com

14. www.restaurantesibiu.ro

15. http://sibianul.gandul.info/sibiu/sibiul-va-avea-un-hotel-hilton-in-dumbrava-3592348

16. http://www.artgastro.com/content.m?menu=g&pid=10010&crt=1003

17. http://gastronomie.ele.ro/sfaturi/Periplu-si-Savoare_–d6/Cultura-si-retete_–s11/Bucatarie-romaneasca_–a131.html

18.http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20%282%29.pdf

19. http://www.produsetraditionalesibiu.ro/in-presa

20. http://www.turismmarket.com/turismul-culinar-sau-calatoriile-pentru-placerea-gustului

21. http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/foto-exista-nu-bucataria-traditionala-romaneascan-1_50b9d7c27c42d5a663ac4d96/index.html

22. http://traditiisibiu.ro

23. http://www.ilierotariu.ro

24. http://www.muzeulastra.com

25. http://www.sibiu-turism.ro