Lectura Geografica

LECTURA GEOGRAFICĂ

CUPRINS

CAPITOLUL 1: INTRODUCEREA

1.1 ARGUMENT (MOTIVAREA LUCRĂRII

1.2 NECESITATEA STUDIERII GEOGRAFIEI

CAPITOLUL II: CURRICULUMUL GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR

2.1.CONCEPTUL DE CURRICULUM.CURRICULUM NAȚIONAL ȘI COMPETENTELE

SALE

2.2.DOCUMENTE CURRICULARE

2.2.1.PLANUL-CADRU DE INVATAMANT

2.2.2.PROGRAMA SCOLARA

CAPITOLUL III: FORMAREA REPREZENTĂRILOR ȘI NOȚIUNILOR GEOGRAFICE ÎN CICLUL PRIMAR PRIN LECTURA GEOGRAFICĂ, GHICITORI ȘI LEGENDE POPULARE GEOGRAFICE

3.1.UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE ÎN CADRUL LECȚIILOR ÎN CICLUL PRIMAR

3.2. UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE ÎN CADRUL EVALUĂRII PROGRESULUI ȘCOLAR ÎN CICLUL PRIMAR

3.3. UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE, A GHICITORILOR ȘI A LEGENDELOR POPULARE ÎN CADRUL APLICAȚIILOR GEOGRAFICE CU ELEVII ÎN ORIZONTUL LOCAL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1 : INTRODUCEREA

1.1. ARGUMENT (MOTIVAREA LUCRĂRII)

Învățământul actual înclină balanța de la informativ spre formativ, de la cantitate spre calitatea cunoștințelor, permite instituției pregătirea și formarea noilor generații de tineri potrivite unor nevoi sociale specifice, legate de economia de piață, de noile tipuri de profesionalizare.

Accentul se pune deci, nu pe „cât” se învață ci pe „cum” se învață, așa cum remarca Alvin Foffer – „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu va ști să citească ci va fi cel care nu a învățat cum să învețe”, se pune deci accent pe însușirea instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare, urmărind cultivarea la copii a stilului de muncă independent.

Piaget socotește că învățarea este o relație între individ și mediul înconjurător adică o adaptare iar inteligența este instrumentul cel mai perfecționat al adaptării. Pentru o reușită deplină este necesar ca școlarul să trăiască experiența de cunoaștere, să se angajeze în procesul cunoașterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a cunoaște cât mai mult din tainele mediului înconjurător, din viața plantelor, animalelor, fenomenlor din natură .

Motivația alegerii acestei teme este și constatarea privind starea actuală a învățământului românesc, utilizarea unor mijloace și metode atractive și eficiente. Lectura geografică reprezintă o importanță deosebită în dezvoltarea multilaterală, precum și o sarcină de bază a procesului instructiv – educativ desfășurat în învățământul primar. Lectura geografică este un fragment selectiv cu mesaj geografic regăsit în diverse tipuri de lucrări cum ar fii: legende, povestiri cu conținut geografic, note de călătorie și însemnări geografice ale unor oameni de ștință și exploratori, ghiduri turistice etc

Pentru aceasta am încercat să pun accent pe valoarea educativă a lecturii geografice, formarea unui comportament pozitiv față de mediul înconjurător, practica cercetării m-a făcut să înțeleg că, dacă îmi aleg instrumentele adecvate, pot ajunge la sufletul elevului și al celor ce vin în contact cu el zilnic. Cu ajutorul lecturii geografice se poate forma cu ușurință o concepție științifică despre lume și viață, despre Pământ și procesele fizice, chimice , biologice care se desfășoarăpe planetă, copilul devenind participant activ la propria instruire.

Prin această cale adresez mulțumiri doamnei profesor universitar doctor Mirela Mazilu îndrumătorul științific al lucrării prezente, care prin competența profesională m-a ajutat la elaborarea acestei lucrări.

1.2 . NECESITATEA STUDIERII GEOGRAFIEI

Simion Mehedinți – creatorul geografiei moderne în România în lucrarea "Terra" (1930) sublinia: "geografia este știința care cercetează relația dintre masele celor patru învelișuri planetare atât din punct de vedere static, cât și din punct de vedere dinamic".

O definiție mai recentă (1986) este dată de Grigore Posea: "Geografia studiază organizarea lăuntrică, naturală și cea impusă de om, a mediului de la exteriorul solid al Terrei, sau spațiul terestru ca un sistem dinamic și unitar (Geografia generală), dar și diversificat local și regional (Geografia regională) ".

Mihai Ielenicz sintetizează: "Geografia ca știință are ca obiect de studiu mediul geografic (spațiul terestru, mediul de la exteriorul solid al Pământului) care este un sistem dinamic, unitar, dar și diversificat local și regional. Studiază alcătuirea lui naturală, relațiile (statice, dinamice, spațiale, temporale) dintre componenți (atmosferă, hidrosferă, litosferă, biosferă) și influențele activității omului asupra lui" (M. Ielenicz, 2000, p.10-11).

Învățământul modern se ridică deasupra nivelului cunoașterii și asimilării de cunoștințe, bazându-se pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii și comportamentului, promovarea personalității elevului. Procesul de învățământ înseamnă, astăzi, mai mult decât oricând, informație, gândire, simțire și voință, adică instruire, formație și educație în același timp.

Geografia, ca disciplină de învățământ, are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor, disponibilitățile științifice ale geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate.

Unitatea dintre cele trei aspecte (informativ-formativ-educativ) constituie o cerință legică a organizării și desfășurării procesului de învățământ. Didactica modernă se declară împotriva reducerii educației la instrucție, a predării printr-o simplă informare sau prezentare a materiei.

Învățarea este multidimensională iar obiectul și procesul învățării conțin un valoros potențial formativ-educativ. În acest sens învățătorului îi revine misiunea:

-să creeze situații de învățare valoroase, din punct de vedere formativ și educativ, pe un fond cognitiv generalizat;

-să pună în valoare întreaga încărcătură etică, socială, estetică;

-să dezvăluie, cu grijă, semnificațiile umane și sociale ale conținuturilor științifice;

-să aleagă strategiile adecvate;

-să acorde atenția cuvenită selecției, esențializării, actualității, concretizării cunoștințelor predate;

-să asigure o participare intensivă a clasei și o mai bună personalizare a învățării și a predării, o mai bună adaptare la particularitățile elevilor, la experiența lor de viață, la posibilitățile lor reale, la motivațiile lor.

Împreună cu celelalte discipline socio-umane, cu întreaga activitate de educare, geografia își aduce o contribuție însemnată la formarea elevilor, a concepției științifice despre lume și viață a acestora. Aceasta presupune o foarte strânsă legătură și intercondiționare între cunoștințe-atitudini-convingeri-concepție-comportament, astfel încât ele să formeze un tot unitar.

Formarea unor priceperi și deprinderi completează imaginea dată de sistemul de cunoștințe geografice. În această categorie putem include formarea deprinderii de a citi și interpreta lectura geografică, hărțile precum și mijloacele moderne audio-video. Totodată, ca latură a capacității de investigare a fenomenelor geografice, este foarte important să trezim elevilor interesul și deprinderea de a cerceta independent orizontul local, adică acea porțiune a teritoriului țării de care sunt legați prin activitatea zilnică.

Formarea și educarea elevilor în spiritul unei înalte responsabilități umane cuprinde o serie de domenii educative cum ar fi : formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător ,convingerea că buna calitate a mediului reprezintă o condiție esențială a sănătății oamenilor. Invatatorul formează la elevi convingerea că protecția naturii și prin ea a culturii, nu așteaptă numai o soluție tehnică, ci și una morală. Problematica umană trebuie legată conștient de apărarea naturii, de înțelegerea dublului caracter al raporturilor om- natură și a efectelor muncii sociale asupra componentelor mediului.

Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogățirea bagajului de cunoștințe, sesizarea legăturilor reciproce dintre fenomene și nu în ultimul rând, necesitatea de a iubi și proteja mediul natural.

Se spune, de obicei , că geografia este un „obiect de cultură generală”. Ceea ce trebuie înțeles exact este că geografia acoperă o parte importantă a culturii generale a oricărui om modern. De obicei însă, prin „cultură geografică” se înțelege învățarea de date, fapte, fenomene, iar acest sens este foarte restrictiv. Cultura geografică de tip enciclopedist nu mai este un atribut al lumii contemporane. Accentul practicării și înțelegerii culturii generale este trecerea ei de la sensul enciclopedist la cel de cultură geografică de tip operațional.

Educația intelectuală a elevilor se referă la ansamblul transformărilor ce au loc la nivelul proceselor intelectuale (memorie, observare, analiză, sinteză, gândire convergentă și divergentă) Învățarea geografiei, trebuie să contribuie la exersarea și dezvoltarea acestor procese , respectiv la dezvoltarea spiritului de observație , operativitatea gândirii, creativitatea gândirii și imaginația creatoare. Aceste capacități intelectuale pot fi exersate într-o gamă largă de activități didactice , cum ar fi:

– exersarea spiritului de observație, prin contactul nemijlocit cu realitatea înconjurătoare sau prin mijlocirea imaginilor vizuale( filme geografice , video –C.D. –uri);

– dezvoltarea capacității de observare dirijată , orientată spre anumite elemente ale întregului analizat ;

– exersarea „operativității” gândirii prin operarea cu simboluri( grafice, cartografice, numerice);

– sintetizarea informațiilor din mass-media, a datelor și exploziei informaționale oferite de internet și structurarea lor în sisteme noi ;

– cultivarea motivației, a curiozității, al interesului și dorinței de a cunoaște.

Personalitatea elevului nu se poate forma decât în armonie cu valorile pe care școala le promovează. Însușirea valorilor culturale conduce la formarea de sine, ca individualitate însuflețită de conținuturi spirituale.

Consider că geografia, împreună cu celelalte știinte socio-umane, formează importante calități si trăsaturi psihice motivaționale care implică stimularea cognitivă (trebuințe de a descoperi , de a intelege, de a ști), dorința de autorealizare și, îndeosebi, concordanța între cunoaștere, trăire afectivă și acțiune socială.

Un loc fundamental în obținerea performanței la geografie este ocupat de efortul sustinut și conjugat al cadrului didactic și al elevului, materializat prin activitati de tipul :

activitatea independentă cu manualul și materialele auxiliare cum ar fii lectura geografică,

studiul de caz,

experimentul,

problematizarea,

demonstratia ,

jocul didactic, etc.

Creativitatea, alaturi de inteligență și memorie , contribuie la succesul demersului didactic prin flexibilitate , originalitate, fluență, senzitivitate, ingeniozitate sau inventivitate, etc.

Obținerea performanței la clasă presupune însă și calități moral-volitive deosebite, reprezentate de : tenacitate, autocunoaștere, autoperfecționare, motivație, capacitate de logicizare, s.a. Desigur că , dintre acestea, în contextul dinamicii sociale actuale, rolul esential revine autocunoasterii ca element de reglare optimă a comportamentului individual prin comparare și raportare sistematică a propriilor capacități si rezultate, celor din jur.

În lectiile de geografie se impune corelarea tehnicilor clasice de predare-invățare-evaluare cu cele moderne care stabilesc eficiența predării asupra aptitudinilor si atitudinii elevilor.

Concluzionand, pot spune că obiectivul central al educatiei prin geografie, în contextul corelației creativitate-performanță, îl constituie formarea personalității umane astfel ca tânărul educat să devină managerul propriului proces de educație și de integrare în realitățile sociale actuale.

Geografia, ca disciplină de învățământ, are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor, disponibilitățile științifice ale geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate. Immanuel Kant spunea între anii 1724-1804 că ,,Nimic nu este e și raportare sistematică a propriilor capacități si rezultate, celor din jur.

În lectiile de geografie se impune corelarea tehnicilor clasice de predare-invățare-evaluare cu cele moderne care stabilesc eficiența predării asupra aptitudinilor si atitudinii elevilor.

Concluzionand, pot spune că obiectivul central al educatiei prin geografie, în contextul corelației creativitate-performanță, îl constituie formarea personalității umane astfel ca tânărul educat să devină managerul propriului proces de educație și de integrare în realitățile sociale actuale.

Geografia, ca disciplină de învățământ, are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor, disponibilitățile științifice ale geografiei îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate. Immanuel Kant spunea între anii 1724-1804 că ,,Nimic nu este mai folositor decât studiul geografiei spre a deștepta sănătoasa judecată a omului’’.

Geografia are, între toate științele, rolul formativ dominant prin perspectiva globală pe care o oferă în înțelegerea fenomenelor particulare, aceasta pentru că:

-este știința care dă un răspuns la întrebarea cine suntem pe acest Pământ și ca parte a întregului Univers;

-oferă soluția supraviețuirii într-o perioadă în care omul a devenit sclavul propriei sale creații-tehnologia;

-este știința care ne localizează în spațiu, ne arată particularitățile și individualitatea mediului în care trăim.

Geografia este o disciplină școlară extrem de interesantă prin aceea că poate opera eficient atât cu proceduri specifice ariei curriculare Om societate, dar și cu acelea științifice. Pornind de la considerarea științei ca parte componentă a vieții noastre cotidiene, a ști înseamnă a fi capabil să utilizezi ceea ce ai învățat. Iată de ce elevul de astăzi trebuie educat, mai mult ca niciodată, să gândească, să folosească în mod creativ cunoștințele dobândite în școală și să le transforme, cu ingeniozitate, în răspunsuri practice la problemele puse de societate.

Fiecare cadru didactic dedicat elevilor, prins în angrenajul complicat al reformei învățământului, pentru împlinirea dezideratelor acesteia și a idealului educațional prefigurat în legea învățământului, caută răspunsuri la întrebările:

Cum se concentrează învățarea de la cunoștințe declarative, spre cunoștințe procedurale, atitudini, competențe și metacunoștințe?

Cum se pot diminua sau înlocui în lecție momentele de predare centrate pe profesor cu momente de învățare autentică și evaluare centrată pe elev?

Care sunt formele de organizare, strategiile, metodele și tehnicile prin care elevul este determinat să învețe implicit și explicit, conștient și durabil, pentru nu a mai fi doar un ecou al cunoștințelor transportate de cadrul didactic sau de manual?

Cum se poate organiza învățarea de bună calitate în condițiile în care volumul informațiilor vehiculate în științe este tot mai mare?

Cum se poate schimba rolul dascălului de emițător de cunoștințe în organizator al învățării și evaluării?

Cum se actualizează conținutul lecției și cum se adaptează într-o lume în permanentă schimbare?

Care sunt acele cunoștințe necesare pentru reușita în viață pe care ar trebui să le învețe elevii la școală? (Maria Eliza Dulamă, 2002)

Învățământul tradițional era centrat pe cunoaștere, pe distribuirea cunoștințelor, în timp ce învățământul modern se ridică deasupra nivelului cunoașterii și asimilării de cunoștințe, bazându-se pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii și comportamentului, promovarea dezvoltării personalitații elevului, procesul de învățământ înseamnă informație, gândire, simțire și voință, adică instruire și formație și educație, în același timp. În virtutea acestui fapt, geografia urmează să dezvolte anumite capacități sau procese psihice, respectiv gândirea științifică.

Unitatea dintre cele trei aspecte (informativ-formativ-educativ) constituie o cerință legică a organizării și desfașurării procesului de învățământ. Didactica modernă se declară împotriva reducerii educației la instrucție, a predării printr-o simplă informare sau prezentare a materiei.

Necesitatea întăririi caracterului formativ-educativ al activității de învățământ se explică prin faptul că învățarea este multidimensională, iar obiectivul învățării (conținutirile de predat și procesul învățării conțin un valoros potențial formativ-educativ.

Profesorului de geografie îi revine misiunea:

-să creeze situații de învățare valoroase din punct de vedere formativ și educativ, pe fond cognitiv esențializat;

-să pună în valoare întreaga încărcătură etică, socială, estetică;

-să dezvăluie cu grijă semnificațiile umane și sociale ale conținuturilor științifice;

-să asigure o participare intensivă a elevilor și o mai bună personalizare a învățării și a predării, o mai bună adaptare la particularitățile elevilor, la experiența lor de viață.

Obiectivele generale ale acestei discipline se rotesc în jurul a câtorva principii esențiale :

Obținerea unor cunoștințe de bază despre spațiul terestru și viața omului pe Pământ. Aceste cunoștințe, care răspund curiozității elevilor de pretutindeni, ar trebui, de asemenea, să le dezvolte spiritul de observație, imaginația și virtuți ca toleranța și spiritul civic.

Capacitatea de a situa locuri și fapte nu doar pe hartă, ci și în mediul

lor înconjurător și la diferite scări, cu scopul de a ști să surprindă dimensiunile spațiale ale oricărei programe.

_________________________________________________________________________

*1.Dulamă,Maria Eliza(2002)Strategii și tehnici activizante cu aplicații în geografie,Ed Clusium

înțelegerea și explicarea regulilor de funcționare a diferitelor teritorii, a

societății umane în cadrul acestor spații (mediul ecologic al societății umane, acțiuni de organizare socială, focare de cultură); înțelegerea și explicarea dinamicii și schimbărilor.

Pregătirea pentru acțiune, dar nu acțiuni excepționale, ci cotidiene : să circule, să călătorească, să înțeleagă informațiile mass-media, să fie un cetățean responsabil, preocupat de mediul în care trăiește. Actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al obiectivelor pe cele două niveluri de generalitate: obiective cadru și obiective de referință.

Curriculum din prezent are mai multe modificări importante față de cele din trecut, una dintre ele fiind trecerea de la geografia care descrie care prezintă anumite caracteristici la geografia care determină elevul să studieze mediul geografic, acestă disciplină să facă parte din viața de zi cu zi a copilului. Acest curriculum îl determină pe elev să studieze mediul geografic, să aibă un comportament ecologic de protejare a mediului înconjurător, să cunoască mai bine mediul în care trăiește, să fie mai sănătos.

Geografia ca știință studiază relațiile dintre geosfere având ca obiect specific de studiu mediul geografic în varietatea și complexitatea lui inclusiv sub aspectul utilizării și transformării

acestuia de către societatea umană. Geografia este fundamentată pe principiile relației spațiale, a

relației în timp, a cauzalității, a structuralismului, a diversității geografice etc., având legi specifice: Legea zonalității geografice, Legea etajării pe verticală, Legea eroziunii fluviatile, etc.

Obiectivele actuale ale geografiei ca știință vizează trei direcții: analiza, diagnoza și prognoza mediului geografic, formularea unor soluții cu caracter aplicativ în scopul organizării optime și a utilizării variabile a mediului de către om. Între geografie ca știință și geografie ca obiect de învățământ nu se poate pune un semn de egalitate, deoarece conținutul obiectului de învățământ se elaborează în funcție de logica și conținutul științei, dar și în funcție de logica didactică. Obiectul de învățământ este o structurare specifică a unui cuantum de cunoștințe și operații adaptabile caracteristicilor și finalităților didactice.

În obiectul de învățământ informațiile sunt preluate după o metodologie specific conceptului didactic pentru a asigura participarea activă a elevilor și redactate într-un limbaj științific adecvat elevilor.

Se spune, de obicei , că geografia este un „obiect de cultură generală”. Ceea ce trebuie înțeles exact este că geografia acoperă o parte importantă a culturii generale a oricărui om modern. De obicei însă, prin „cultură geografică” se înțelege învățarea de date, fapte, fenomene, iar acest sens este foarte restrictiv. Cultura geografică de tip enciclopedist nu mai este un atribut al lumii contemporane. Accentul practicării și înțelegerii culturii generale este trecerea ei de la sensul enciclopedist la cel de cultură geografică de tip operațional.

CAPITOLUL 2: CURRICULUMUL GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR

2.1. CONCEPTUL DE CURRICULUM. CURRICULUM NAȚIONAL ȘI COMPETENȚELE SALE

Ca proiect educațional, conceptul de curriculum include relații între obiective, conținuturi, timp, strategii, evaluare, ca proces se referă la toate activitățile prin intermediul cărora se transmit conținuturile, iar ca produs la toate documentele curriculare (ce alcătuiesc Curriculumul Național: plan cadru de învățământ, programe analitice, proiecte, manuale școlare, ghiduri metodologice, ghiduri de evaluare etc.).

Curriculumul – în sens foarte larg, este un proiect educativ care definește scopurile și obiectivele unei acțiuni educative, căile, mijloacele și activitățile utilizate pentru realizarea finalităților, metode și instrumente de evaluare. Curriculumul conține orice activitate educativă elaborată de școală și dirijată spre un scop, care are loc în interiorul instituției sau în afara ei (UNESCO, 1975). Se referă la conținuturile școlare incluse în programele școlare, la experiențele de învățare ale elevilor trăite atât în școală (educația formală) cât și în afara ei (educația informală și nonformala).

Noțiunea de curriculum în învățământ a fost folosită începând cu secolul al XVI-lea în unități de învățământ din Marea Britanie și Olanda. Semnificațiile conceptului au cunoscut sensuri și interpretări diferite, abordarea fiind influențată de percepțiile perioadelor respective.

Curriculum este un concept – cheie în teoria și practica instruirii și provine din limba latină, de la „curriculum. – A” având mai multe sensuri: alergare, parcurgere, cursă, traseu etc., de unde și semnificația contemporană mai frecvent utilizată: parcurs, drum de viață sau carieră (curriculum vitae). Un curriculum în educație trebuie să fie în primul rând relevant prin el însuși, adică să conțină și să promoveze ceea ce este esențial, util, oportun, benefic și fezabil pentru desfășurarea actului educațional.

Timp îndelungat, conceptul de curriculum a reprezentat unul dintre cele mai controversate concepte ale pedagogiei. Definițiile, extrem de diverse și contradictorii, au variat pe parcursul secolelor XVI – XX în funcție de concepția pedagogică a autorilor și metodologia de cercetare a conceptului, adoptată în funcție de tradițiile practicii și literaturilor pedagogice exprimate în principalele limbi de circulație internațională în funcție de prioritățile și caracteristicile reformelor învățământului și ale educației.

Curriculum în sensul cel mai larg semnifică întreaga experiența de învățare dobândită în contexte educaționale formale, nonformale și informale. Curriculum în sensul cel mai retras (sensul tradițional) semnifică conținuturile învățării, obiectivate în planuri de învățământ, programe și manuale: ¸

Cusurile oferite de o instituție educațională.

Un set de cursuri ce constituie o arie de specializare.

Termenul de conținut curricular se referă la anumite fapte, ideii, principii, probleme, incluse într-un program de studii.

În accepțiune tradițională, conceptul de curriculum reprezintă un set de documente școlare care planificau conținuturile instruirii, un instrument de eficientizare socială a activității școlare, un program de învățare oficial, organizat instituțional. În accepțiune modernă curriculum vizează sistemul de experiențe de învățate, directe și indirecte, ale elevilor.

Prima formularea modernă a teoriei curriculumului se au în vedere următoarele aspecte:

Obiectivele educaționale pe care trebuie să le urmărească școala.

Experiențele educative care ar putea permite atingerea obiectivelor.

Modalitatea de realizare a acestor experiențe educative.

Modalitatea de stabilire a gradului în care au fost atinse aceste obiective.

Curriculumul este considerat astăzi o resursă importantă a innovării, al cărui scop este adaptarea instituțiilor, programelor, și practicilor învățământului la nevoile și la solicitările unei societăți dinamice.

Curriculumul se referă la programul activității educaționale, la ansamblul proceslor educative, la activitățile de învățare, la evenimentele care se petrec în clasă și pune accent pe articularea componentelor procesului de învățământ: obiective, conținuturi, metode de învățare, metode și tehnici de evaluare.

Teoria curriculum-ului, la rândul său, își extrage conceptele și aplicațiile din variate domenii, care formează o rețea integrată. Pe primul plan se situează valorile, mai exact opțiunile educaționale ale societății. Aceste valori urmează să fie condensate în finalități ale sistemului educațional. Intervine apoi însuși sistemul de învățământ, cu particularitățile sale. Un sistem educațional centralizat, autocrat pretinde un curriculum standard. Autonomia pedagogică dă șansa unui curriculum mai flexibil, mai adaptat cerințelor educaționale.

În concluzie, Curriculum este un concept-construct: nu o noțiune care reflectă mai bine sau mai puțin bine o realitate existenta, ci o construcție mentală, care are în vedere o realitate ce urmează să ființeze.

Termenii de referință/ nucleu ai curriculumului sunt disciplina de învățământ și programul de studii. În jurul lor se configurează problematica de cercetare a curriculumului, derivata din varietatea unghiurilor de investigație: componente structurale, procese fundamentale, surse, determinări, condiționări, forme de organizare, diferențieri curriculare, scopuri ale cercetării etc. Curriculumul este în esența sau în primul rând un proiect care are valoarea unui plan de acțiune educațională. Acest proiect: – din punct de vedere funcțional, indică finalități de atins, orientează, organizează și conduce procesul de instruire și învățare; – din punct de vedere structural, include finalități, conținuturi, timp de instruire/ învățare, strategii de predare-învatare și strategii de evaluare; – din punct de vedere al produsului, se concretizează în: plan de învățământ, programa școlară, manual și într-o varietate demateriale curriculare auxiliare.

Proiectarea pedagogică se înscrie în logica pedagogică a curriculumului, poate beneficia de avantajele explicative și metodologice ale teoriei curriculumului și, în fapt, generează produse curriculare specifice. Curriculum-nucleu, curriculum „ascuns” și curriculum „0” sunt corelative ale conceptului de bază. Curriculum nucleu (core curriculum) se referă la trunchiul comun și obligatoriu de pregătire pentru toți elevii care aparțin unui ciclu de școlaritate și unui tip de unitate de învățământ.

Curriculum nucleu aprofundat se referă la studierea conținutului obligatoriu din programa disciplinei, prin utilizarea unei game diversificate de activități de învățare până la acoperirea numărului de ore maxim din plaja orară a disciplinei.

Curriculum „ascuns” (hidden curriculum) are în vedere situații și experiențe care nu sunt planificate cu scopuri educaționale, dar care au impact asupra formarii elevilor (climatul psiho-social, relațiile interpersonale din școala etc.), mesaje tacite, implicite, cuprinse în documente și practici educaționale (stereotipii, clișee culturale etc.) și intenții (ideologice) neexplicitate. Curriculum „0” (null curriculum) vizează un curriculum dezirabil dar care, din diferite motive, nu a fost integrat în structurile de învățare școlară.

În cadrul curriculum-ului opțional se pot constitui teme opționale de geografie sau alte discipline complementare cum ar fii:

Geografia județului Mehedinți,

Geografia mediului înconjurător,

Geografia turismului.

Așezările urbane din România

Peșteri din România

Hazarde naturale și antropice

Planetele Sistemului Solar

Modelul pentagonal al curriculumului, a fost considerat până nu demult un model ideal, aplicabil numai la anumite tipuri de produse curriculare. Tendința actuală este aceea de a valorifica cele 5 componente structurale, în maniere și cu accente diferite – în construcția tuturor produselor curriculare.

Probabil, manualul școlar actual, bine făcut, ilustrează cel mai bine această tendință, cadrul didactic alege manualul optim pentru elevii săi ținând cont de opțiunile elevilor și părinților sau competența profesională. Implementarea și evaluarea sunt procese care însoțesc în mod necesar proiectul curricular; în absența lor, curriculumul rămâne la stadiul de deziderat, lipsesc evidentele privind consecințele proiectului și este suspendată șansa optimizării deopotrivă a proiectului și a implementării sale.

Disciplinele și ariile curriculare din învățământul românesc sunt grupate în șapte arii curriculare care cuprind discipline înrudite:

Limbă și comunicare;

Limba și literature română

Limbile materne ale minorităților

Limbile moderne

Matematică și Științe ale naturii;

Matematică

Fizică

Chimie

Biologie

Om și societate;

Geografie

Istorie

Discipline socio-umane

Religie

Arte;

Educație plastic

Educație muzicală

Educație fizică și sport;

Educație fizică și sport

Tehnologii;

Educație tehnologică și de specialitate

Informatică

Consiliere și orientare.

Orientare și consiliere

Aceste arii curriculare se studiază în învățământul obligatoriu și au ponderi variabile în funcție de profil și specializare.

2.2. DOCUMENTE CURRICULARE

2.2.1. PLANUL-CADRU DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Planul de învățământ este documentul de stat în care se consemnează parametrii generali de organizare, ierarhizare și dispunere a conținutului învățământului pe cicluri școlare, nivele, tipuri de școli, clase și obiecte de învățământ și în care se precizează numărul de ore anual/ săptămânal pentru fiecare dintre ele. Find un act oficial respectarea lui este obligatorie2.

Planul cadru de învățământ primar și gimnazial

Planul-cadru de învățământ reprezintă un plan de învățământ general, care permite unităților de învățământ să realizeze scheme orare proprii.

Planul cadru se bazează pe anumite principii ca:

Principiul selecției și ierarhizării culturale.

Principiul funcționalității

Principiul coerenței

Principiul egalității șanselor

Principiul descentralizării și al flexibilizării curriculum-ului

Principiul racordării la social.

Principiul descongestionării

În cadrul Reformei învățământului în România, Comisia de elaborare a Planului de învățământ a finalizat în anul 1998 un proiect curricular care propune gruparea obiectelor de studiu pe șapte arii curriculare, pentru învățământul preuniversitar:

1. Limbă și comunicare – limba și literatura maternă, limbi și literaturi străine, limbi și literaturi clasice (gimnaziu – cca 37%; liceu – cca 28%);

2. Matematică și științe – matematică, științe, fizică, chimie, biologie

(gimnaziu – cca 20%; liceu – cca 28%);

3. Om și societate -istorie, geografie, educație civică, economie, psihologie, filozofie, logică etc. (gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 16%);

4. Arte – educație plastică, educație muzicală

(gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8%);

5. Sport – educație fizică și sport (gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8%);

6. Tehnologii – abilități practice, educație tehnologică, informatică, TIC etc.

7. Consiliere și orientare (gimnaziu – cca 5%; liceu – cca 4%).

___________________________________________________________________________

*2. Dulamă, Maria Eliza (1996), Didactica geografică, Editura Clusium, pagina 31

Ciclurile curriculare sunt etape în perioada de școlarizare, se pot asocia pe ani de studiu. Planul-cadru de învățământ românesc stipulează constituirea următoarelor cicluri curriculare:

Ciclul achizițiilor fundamentale

(grupa pregătitoare din grădiniță și clasele I-II) care-și propune acomodarea la cerințele sistemului școlar și alfabetizarea inițială.

Ciclul de dezvoltare

(clasele III-IV) – formarea capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor.

Ciclul de observare și orientare

(clasele VII-IX) – se referă la orienatarea profesională și la opționalele care se pot studia în funcție de specializări și profile.

Ciclul de aprofundare

(clasele X-XI) – aprofundarea studiului în profilul și specializarea aleasă, asigurând, în același timp, o pregătire generală.

Ciclul de specializare

(clasele XII-XIII) – prespecializarea în vederea integrării eficiente în învățământul universitar de profil sau pe piața muncii

Organizarea planului de învățământ pe arii curriculare cuprinde o serie de avantaje cum ar fii :

• posibilitatea integrării demersului monodisciplinar actual într-un cadru interdisciplinar,

• echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii și obiecte de studiu,

• concordanța cu teoriile actuale privind procesul, stilul și ritmurile învățării,

• continuitatea și integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul școlar al fiecărui elev.

Geografia face parte din ara curriculară ,, Om și societate,, , în clasa a IV-a pentru istorie și geografie sunt acordate 1-2 ore. În cadrul planului de învățământ, numărul de ore care este alocat fiecărei discipline depinde de mai mulți factori cum ar fii: competența profesorului, sălile de clasă, prezența cabinetului de geografie, numărul maxim de ore care se poate aloca unei clase, etc.

În prezent, din punct de vedere interdisciplinar planul de învățământ cuprinde:, scopurile și obiectivele generale ale școlii, eșalonate pe cicluri școlare și nivele de dezvoltare ale elevilor, criterile care au stat la baza organizării conținutului învățământului, cu referiri la specificul diferitelor disciline sau blocuri de discipline școlare; strategii și tehnologii didactice și extradidactice care au o pondere mare în realizarea diferitelor activității; teste, fișe standardizate care servesc la evaluarea randamentului școlar la diferite discipline.3,

_____________________________________________________________________________

*3. Dulamă, Maria Eliza (1996), Didactica geografică, Editura Clusium, pagina 31

2.2.2. PROGRAMA ȘCOLARĂ

Programa școlară este un document care are în centrul activității didactice ideea de programare a demersului didactic către realizarea obiectivelor. Termenul de curriculum derivă din limba latină (drum către) și semnifică în sens larg proiect educativ ce presupune relații între obiective, conținuturi, strategii, evaluare, iar în sens restrâns curriculum se identifică cu conținutul predat-învățat-evaluat. Programa școlară ca element al curriculumului național descrie oferta educațională a unei discipline pentru un parcurs școlar determinat, are un rol esențial în procesul instructiv-educativ, cadrul didactic trebuie să respecte conținuturile și celelante elemente ale programei școlare.

Noile programe școlare realizate pe arii curriculare se deosebesc de programele tradiționale prin:

– Tipul de abordare a conținutului domeniului că perspectivă și obiective;

– Se precizează obiectivele pentru fiecare an de studiu al ariei respective;

– Sunt sugerate temele opționale la alegerea profesorului sau la decizia școlii;

– Se fac sugestii privind metodologiile de predare și evaluarea elevilor în funcție de standardele naționale de evaluare (se precizează nivelul de performanță).

Observații:

• Noile programe școlare sunt construite pe principiul flexibilizării și descentralizării curriculare, oferind profesorilor posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferențiate și personalizate. Concret, alături de curriculumul nucleu sau obligatoriu (65-70%), există curriculum la decizia școlii (35-30%) care presupune libertatea opțiunilor pentru anumite activități didactice, în funcție de specificul zonei geografice.

• Între programa școlară și planul-cadru trebuie să existe unitate, în sensul că obiectivele, tematica și standardele pe care le pretinde programa trebuie să corespundă calitativ și cantitativ normelor precizate în planul de învățământ.

Programa școlară (curriculum scris său oficial), face parte din Curriculum-ul Național și constituie instrumentul didactic prin care se descrie oferta educațională a unei anumite discipline pentru un parcurs școlar determinat.,4.

Structura unei programe școlare cuprinde:

• o notă de prezentare

Prin care se descrie parcursul obiectului de studiu respectiv, argumentează structura didactică adoptată și sintetizează o serie de recomandări semnificative date de autorii programei.

___________________________________________________________________________

*4. V Tomescu, Didactica geografică, Editura Universitaria Craiova, pagina 31

• Obiectivele cadru ale disciplinei

Au grad mare de generalitate și complexitate. Ele se referă la formarea unor capacități și atitudini generate de specificul disciplinei (în cazul nostru, geografia) și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.

• Obiectivele de referință

Specifică rezultatele așteptate ale învățării și urmăresc progresia în formarea de capacități și achiziți de cunoștințe ale elevilor de la un an de studiu la altul.

• Activitățile de învățare

Propun modalități de organizare a activității în clasă. Programa oferă cel puțin un exemplu de astfel de activități de învățare care sunt construite, astfel încât să pornească de la experiența concretă a elevului și să se integreze unor strategii didactice adecvate.

• Conținuturile

Sunt mijloace prin care se urmărește atingerea obiectivelor cadru și de referință propuse. Unitățile de conținut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu alte domenii constitutive ale diverselor obiecte de studiu.

Conținuturile dau și mai mult nota de specialitate a programelor pentru fiecare clasă, intitulându-se astfel:

Clasa a IV-a Geografia României

Clasa a V-a Geografie generală-elemente introductive;

Clasa a VII-a Geografia continentelor extraeuropene;

Clas a VIII-a Geografia României;

Clasa a IX-a Geografie fizică ("Pământul- planeta oamenilor");

Clasa a X-a Geografie umană;

Clasa a XI-a Geografia mediului înconjurător și probleme fundamentale ale lumii contemporane

Clasa a XII-a Europa, România, Uniunea Europeană – probleme fundamentale.

În urma cestui proces de proiectare a curriculum-ului "vertical" s-a înregistrat că diferență faptul că la clasa a IX-a programa operează cu obiective de referință iar în clasele X-XII cu competențe specifice. În forma din programe, conținuturile au formulări foarte simple și nu încarcă programa.

Conținuturile sunt organizate în programa școlară printr-o redare distinctă în elemente din curriculum nucleu și curriculum extins. Atât conținuturile (cât și obiectivele) care aparțin curriculum-ului extins sunt notate distinct în programa școlară, prin litere italice (înclinate) și prin asterisc (*), în comparație cu ceea ce constituie curriculum nucleu, redat prin litere cursive.

Standardele curriculare de performanță

Reprezintă pentru toți elevii un sistem de referință comun și echivalent, vizând sfârșitul unei trepte de școlaritate. Standardele curriculare de performanță sunt criterii de evaluare a calității procesului de învățământ și vizează cunoștințele; competențele și comportamentele dobândite de elevi prin studiul unei discipline. Standardele permit evidențierea progresului realizat de elevi de la o treaptă de școlaritate la alta. Ele reprezintă baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanță, respectiv a criteriilor de notare.

Descriptori de performanță se referă la capacitățile și subcapacitățile esențiale pe care elevii trebuie să le demonstreze după anumite perioade de instruire, în funcție de obiectivele propuse (și corespunzătoarele calificativelor FB, B, S, I).

Elaborarea standardelor are în vedere:

obiectivele cadru,

obiectivele de referință /competențe specifice disciplinei,

caracteristicile psihopedagogice ale vârstei școlare vizate.

Pentru a urmări mai concret structura programelor școlare de geografie, le prezentăm alăturat pentru fiecare clasă în parte. Totodată, ele pot fi la îndemâna studentului – viitor profesor de geografie care se află în stadiul inițial de formare didactică și tuturor celor interesați.

CAPITOLUL 3. FORMAREA REPREZENTARILOR SI NOTIUNILOR GEOGRAFICE IN CICLUL PRIMAR PRIN LECTURA GEOGRAFICĂ, GHICITORI, LEGENDE POPULARE GEOGRAFICE

3.1.UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE ÎN CADRUL LECȚIILOR ÎN CICLUL

PRIMAR

Lectura geografică are o importanță deosebită în formarea competențelor în învățământul primar , poate fii folosită în clasa a I-a și a II-a la disciplina ,,Cunoașterea Mediului ,, , în clasa a III-a la disciplina ,,Științe ale naturii ,, dar mai ales în clasa a IV-a la disciplina ,,Geografia României. Lectura geografică poate fi folosită în toate tipurile de lecții, poate fii utilizată în diferite momente ale lecției, poate fi folosită pentru captarea atenției, aplicată cu ajutorul unei metode didactice, sau folosită în activitatea de evaluare, se poate integra în timpul lecției în timpul activității de predare dar și în etapa finală în loc de concluzii. Fragmentele selective cu mesaj geografic provin din diferite lucrări cu caracter literar, cum ar fii legendele populare, ghidurile turistice, notele de călătorie etc.

În cadrul lecțiilor de geografie ,, lectura este frecvent folosită deorece prin stilul de redactare, expresiv, metaforic, simbolic, exprimă conținuturi ștințifice mai abstracte, dar, redate în imagini vii trezind interesul și curiozitatea elevilor,,5 . Cu ajutorul lecturii geografice elevii pot înțelege mai bine fenomenele geografice, captarea atenției se poate realiza mai ușor, completând adevărul ștințific , elementele lecției pot fii argumentate mai ușor.

Lectura geografică pentru a fii utilizată în cadrul lecțiilor de geografie trebuie să îndeplinească anumite cerințe :

,, * să țină seama de obiectivele propuse în lecție ;

* să se țină cont de particularitățile de vârstă ale elevilor și de nivelul de înțelegere ;

* să aibă un mesaj ștințific ;

* să se raporteze la regiuni precise sau obiecte concrete. ,,6.

Fragmentul din lectura care este citit nu trebuie să aibă o durată mare de timp, trebuie redate corect cuvintele și ortografia scrisă de autor, cuvintele pe care elevii nu le înțeleg cadrul didactic trebuie să le explice, deasemenea trebuie precizat autorul și lucrarea din care este citit fragmentul respectiv. Lectura are un rol important în activitatea didactică, cu ajutorul ei elevul poate să descopere pasiunea de a cerceta mediul înconjurător, dorința de a participa la activități extrașcolare, contribuie la imaginația elevilor.

_____________________________________________________________________________

*5.V Tomescu, Didactica geografică, Editura Universitaria Craiova, pagina 96

*6.V Tomescu, Didactica geografică, Editura Universitaria Craiova, pagina 97

Lecția este o formă importantă de organizare și desfășurare a activității didactice. Lecția

se consideră forma de bază a procesului de învățare în școală și reprezintă o succesiune de teme

dintr-un obiect de învățământ, relativ egale, care se predau una după alta, după un anumit orar, într-un timp limitat ( de obicei 50 minute ). Lecția este forma de baza a organizării procesului instructiv-educativ la geografie.

Fiecare lecție de geografie trebuie să aibă caracter unitar și bun indicator și rol de verigă, să fie legată de lecțiile anterioare și viitoare. Sacinile profesorului de geografie reies din obiectivele procesului de învățământ și sunt de două tipuri după cum urmează : sarcinile instructive se refera la latura informatiei, a procesului de învățământ, adică la tot ceea ce preda profesorul ; Sarcinile educative se referă la ce trasături trebuie să formeze la elevi ;Sacinile instructive constau în transmitera continutului informație școlare în clasă și în afăra clasei, cunoașterea calculatorului, etc.

Tipuri de lecții clasice în funcție de metodele folosite, lecțiile pot fi de mai multe feluri :

Lecții de transmitere a noilor cunoștințe ;

Lecții de fixare a cunoștințelor și formare a proceperilor și deprinderilor ;

Lecții de recapitulare la sfârșit de capitol, semestru ;

Lecții de verificare a cunoștințelor făcute sub forma verificării orale sau testare

Lecții de tip mixte (combinată – cea mai des întâlnită) ;

La o lecție de verificare a cunoștințelor avem urmatoarea structură : Moment organizatoric (1-2 minute) ; Verificarea cunoștințelor (caietul de teme, verificarea orală a cunoștințelor, verificarea frontală, verificarea individuală, scrisă, lucrare, test, extemporale – 15 – 20 minute) ; Transmiterea de noi cunoștințe ; Fixarea cunoștințelor noi ; Tema pentru acasă;

În cadrul lecției, accentul trebuie să se modifice, în sensul transformării elevului în factor activ al instruirii și educării sale, în sensul schimbării atribuțiilor profesorului, care la rândul său, trebuie să se transforme din factor dominant al procesului de instruire într-un îndrumător al activității elevului.

Forma de organizare a lecțiilor trebuie reconsiderată prin:

metode care antrenează capacitatea de investigare;

posibilități de anticipare, de soluționare teoretică sau practică.

Cerințe generale ale conceperii, organizării, proiectării și desfășurării lecțiilor:

cunoașterea locului și a importanței specifice disciplinei de învățământ;

cunoașterea conținutului programei analitice, a manualului și a bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de învățământ în ansamblu ;

asigurarea relațiilor interdisciplinare;

stabilirea felului de activitate didactică ( teoretică sau practică ), a tipului de lecție și încadrarea lui într-un sistem de lecții;

elaborarea structurii specifice tipului de lecție stabilit;

stabilirea obiectivelor de specialitate, operaționale și a celor pedagogice;

stabilirea conținutului temei noi ca și a conținutului altor verigi ale lecției (reactualizarea, verificarea,activitatea independentă în clasă, acasă );

stabilirea adecvată a strategiilor didactice necesare desfășurării lecției (mijloace, forme, metode de învățământ );

stabilirea modului de desfășurare a activității didactice ( frontal, în echipă, cu clasa întreagă, a muncii profesorului ca îndrumător, cu cea de cooperare și întraajutorare cu elevii și cu cea de consultant-consilier);

stabilirea timpului ( în minute ) pentru fiecare etapă a lecției.

Acțiunile principale care urmează să fie incluse în structura lecției sunt:

Captarea și orientarea atenției elevului până la sfârșitul activității- metoda fundamentală de captare și menținere a atenției are în vedere apelul la motivația elevului, la curiozitatea lui intelectuală, deci o trecere de la atenția impusă la atenția reglată prin autocontrol;

Comunicarea obiectivelor urmărite- exprimă acele deziderate care trebuie realizate prin mijlocirea conținutului lecției având funcția de direcționare, de orientare a întregii munci de pregătire și realizare a lecției;

Reactualizarea elementelor învățate anterior și dirijarea învățării- se reactualizează ceea ce este util pentru a construi puntea de trecere spre o nouă învățare;

Prezentarea noului conținut ce trebuie învățat și dirijarea învățării;

Asigurarea conexiunii inverse- conexiunea inversă reprezintă un element nou inclus în structura lecției pentru a se putea corecta erorile după secvențe scurte de învățare.

Verificarea și aprecierea rezultatelor ( evaluarea performanțelor ) se realizează pe parcursul și la sfârșitul lecției, măsurându-se rezultatele și performanțele imediate formulate în termeni operaționali;

Intensificarea retenției ( fixarea și stabilirea performanței- fixarea începe chiar din momentul inițial de contact cu noul material ), cu înțelegerea lui deoarece la baza reținerii este pusă activitatea mentală complexă nu numai repetiția;

Asigurarea transferului- face operante cunoștințele în exerciții, studiu individual, activități practice. Cunoștințele pot fi făcute disponibile pentru transfer dacă în cursul lecției se realizează corelații multiple între cele predate, dacă se prezintă situația problemă care să oblige elevii să interpreteze cele învățate.

În proiectarea didactică, un factor important, care determină modul de organizare a procesului de predare- învățare, îl constituie materialul uman. Situațiile concrete din liceele industriale sau teoretice impun adaptarea strategiilor la ritmul elevilor, la experiența lor anterioară, la posibilitățile abordării interdisciplinare, la datele realității înconjurătoare.

Consider că reproducerea corectă a unor cunoștințe de specialitate dintr-o temă sau lecție nu constituie o dovadă a faptului că elevii și-au însușit conținutul acestora într-o manieră eficientă, prin învățare conștientă.

Deoarece există niveluri diferite de înțelegere, taxonomia obiectivelor realizează o nuanțare a compartimentelor prin care putem să ne asigurăm că învățarea s-a produs în mod conștient. De aici și necesitatea diversificării obiectivelor astfel încât în activitatea de proiectare a lecțiilor să existe o deplasare a accentului dinspre conținutul învățământului spre scopurile acestuia și spre modalitățile de atingere a lor.

Impunând obligativitatea adaptării strategiilor de lucru la caracteristicile temei, la particularitățile colectivului de elevi, la condițiile din fiecare școală, proiectul didactic rămâne un act de creație al profesorului.

Acest act „ trebuie să asocieze atracția cu eficiența, datele solide și precise cu întrebările care ar motiva lecția următoare, cunoștințele noi cu formarea spiritului. O lecție bună provoacă activitatea elevului și introduce o colaborare, un dialog între profesor și elevi. ” ( G. Milaret- Introducere în pedagogie- EDP- 81, pag. 128 ).

Proiectul de lecție are caracter strategic oglindind ce va face profesorul cu elevii. El conferă activității didactice suport științific și imprimă procesului de predare- învățare un caracter normativ și tehnic. Realizarea lui într-o situație concretă este opera profesorului, rezultatul artei sale didactice.

În continuare voi prezenta proiecte de lecție utilizate la clasă în care este folosită lectura geografică sau ghicitori.

P R O I E C T DE L E C T I E

DATĂ:

CLASA: a IV-a __

OBIECTUL: Geografie

PROFESOR:

TEMA CAPITOL: Climă, apele, vegetația, animalele și solurile – aspecte generale

SUBIECTUL:. DUNĂREA ȘI MAREA NEAGRĂ

MOTIVAȚIA: Această lecție este importantă pentru că analizează, sistematizează, consolidează cunoștințele despre hidrografia țării noastre;

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1. Însușirea și fundamentarea fondului de noțiuni, concepte legate de particularitățile hidrologice;

2. Dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor prin explicarea cauzală a fenomenelor complexe și elementelor care rezultă din particularitățile hidrologice;

3. Consolidarea deprinderi de a citi și interpreta hărțile hidrografice;

4. Stimularea dorinței de cunoaștere a noi detali despre Dunăre și Marea Neagră;

CONȚINUTUL INFORMATIV AL LECȚIEI

DUNĂREA ȘI MAREA NEAGRĂ

1.Fluviul Dunărea-caracteristici

Este al doilea fluviu ca lungime si debit din Europa

Străbate Europa Centrală de la vest la est

Se varsă in Marea Neagră printr-o deltă

Cursul Dunării se imparte in trei sectoare:superior,mijlociu si inferior

Afluentii importanți : Sava,Drava, Tisa

In România patru sectoare :

Defileul Dunării

Lunca Dunării

Bălțile Dunării

Dunărea Martimă

2.Marea Neagră-caracteristici :

Omare de tip continental, semiînchisă

Comunică cu Marea Mediterană prin strămtorile Bosfor și Dardanele

Relieful cuprinde mai multe trepte

Are două strate suprapuse de apa unul mai dulce la suprafață si unul mai sarat în adincime lipsit de vietuitoare

Litoralul românesc între bratul Chilia si localitatea Vama Veche

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

A)COGNITIVE :

.Să prezinte principalele carcteristici ale fluviului Dunărea

.Să enumere caracteristici importante ale Mării Negre

B)PSHIOMOTORII :

.Să localizeze pe harta cu precizie Marea Neagră și state riverane

Să localizeze principalii afluentii ai Dunării și cele mai importante orașe de pe cursul său.

C) AFECTIV- ATITUDINALE:

. Să participe cu plăcere la lecție

STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, lucrul cu lectura geografică și harta, lucrul cu manualul, problematizarea, explicația

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: lectura geografică, harta, manualul, fișe de evaluare

TIPUL LECȚIEI: de dobândire de noi cunoștințe

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR: frontal, individual

EVALUARE:, continuă și finală

DURATA LECȚIEI: 50 minute

LOCUL DE DESFĂȘURARE AL LECȚIEI: sala de clasă

BIBLIOGRAFIE:

1.Peneș, Marcela, Șortan, Ioan, Geografia României , clasa a-IV-a, Editura ANA 2000,

2.Dinuta, Marinela(coord.),Geografie,clasa a IV-a,Editura Elicart,2015

3.Viorica Tomescu: „Metodica predarii geografiei in gimnaziu si liceu”-Reprografie Universitatii din Craiova, 2001

4.Nicolae Ilinca-„Didactica Geografiei”Corint 2000

Desfășurarea lecției

NUME ____________________ CLASA__________

PRENUME______________________ DATA___________

FIȘE DE EVALUARE

nttttta

Timp de lucru 5 minute

Subiectul este obligatoriu

I.Completați fragmentul următor cu termenii care lipsesc :

,, E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a răsădi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici și-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăției lui, "Castrele Severiane", din cari se mai văd și astăzi urme (Turnul lui 1)…………….) în grădina publică a orașului, așezată deasupra portului, pe-o terasă-naltă, de unde se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe 2) ……………… Aici a fost odată capitala Olteniei, scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obârșie se pierde în adâncimea vremii, dincolo de descălecătoare. Săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri antice, chipuri de piatră, scule și monede romane -răzlețe amintiri dintr-o lume de neasemănați viteji, cari-au adus ș-au împânzit în câmpiile Dunării lumina, graiul și falnica putere a celei mai mari și mai slăvite împărății din câte-au stat sub soare.

Ce urme de uriași au lăsat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintăi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năprasnica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor. Se văd și astăzi căpătăile podului care-a făcut nepieritor numele lui 3)……………. din Damasc, ieșind din valuri, ca două brațe de gigant întinse spre cer.

Aici, pe pământul acesta, sfințit de jertfe mari și de prețioase amintiri, se ridică azi 4)…………………………., unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraș apusan, cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor.,,

Alexandru Vlahuță-România Pitorească

4X 20 puncte= 80 puncte

Oficiu 20 puncte

TOTAL 100 puncte

PROIECT DIDACTIC

DATĂ:

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

CLASA: a IV-a

PROFESOR:

ARIA CURRICULARĂ: Om și societate

DISCIPLINA: Geografie

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: România în Europa și pe glob

SUBIECTUL LECȚIEI: România în Europa

TIPUL LECȚIEI: mixtă (predare- învatare și evaluare)

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1.5. Să localizeze corect elemente ale spațiului geografic (de la localitate la planetă), într-un context dat;

3.2 să descrie în enunțuri simple elemente reprezentate pe suporturi cartografice

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Cognitive :

O1– să localizeze pe harta fizică a Europei, România și alte țări europene;

O2 – să indice pe hartă vecinii României, precizând punctele cardinale;

O3 –să descrie țara noastră enumerând: capitala, orașe importante, munți, ape, climă, vegetație, faună, limbă, tradiții, personalități, etc.;

O4– să descopere asemănări între România și alte țări europene (francofonie, ape și munți comuni, istorie…);

O 5- să stabilească deosebiri între România și alte țări europene (Delta Dunării, sarmale, naiul, zimbrul, etc..);

Afectiv-atitudinale :

O6 -să participe conștient și activ la lecție;

O7- să păstreze liniștea și disciplina pe parcusrul lecției.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

Resurse procedurale: lucrul cu manualul și lectura geografică, conversația, explicația, expunerea, joc, învățarea prin descoperire, muncă independentă și în perechi.

Resurse materiale: manualul, lectura geografică, harta Europei, hărți oarbe, fișe de muncă, creioane colorate.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual

DURATA LECȚIEI: 50 minute

LOCUL DE DESFĂȘURARE AL LECȚIEI: sala de clasă

BIBLIOGRAFIE:

1. Peneș, Marcela, Șortan, Ioan, Geografia României, clasa a-IV-a, Editura ANA 2000,

2. Dinuta, Marinela (coord.), Geografie, clasa a IV-a, Editura Elicart, 2015

3. Viorica Tomescu: „Metodica predării geografiei în gimnaziu și liceu” -Reprografie Universității din Craiova, 2001

4. Nicolae Ilinca-„Didactica Geografiei” Corint 2000

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Schema lecției

ROMÂNIA ÎN EUROPA

Așezarea României în Europa

~ Continentul Europa este o întindere de uscat – cuprinde multe țări printre care și țara noastră

~ România este situată în partea de Sud-Est a continentului

~ România este o țară carpatica, dunăreana și pontică

Scurta prezentare geografică a țărilor vecine

Ungaria

tara central – europeană situată în Vestul României

capitala – Budapesta limbă vorbită – maghiara

religia – catolică este traversată de Dunăre.

Cea mai mare parte a teritoriului tarii este o câmpie unde se cultivă cereale, cartofi, etc.

Republica Modova

situată în estul României capitala – Chișinău

limbă vorbită – romană religia – ortodoxă

este situată între Prut și Nistru, se mai numește și Basarabia

e o țară predominant agricolă (se cultivă grâul, porumbul, sfecla de zahăr)

Bulgaria

situată în partea de sud a României capitala – Sofia

limbă vorbită – bulgara Religia – ortodoxă

Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munții Balcani și limitată la nord de Dunăre

Serbia

situată în partea de sud-vest a României capitala – Belgrad

limbă vorbită – sarba religia ortodoxă

forme de relief: câmpii la nord (unde se practica agricultură), iar în centru și sud regiuni muntoase (ce dispun de resurse de carbine, fier, cupru, zinc)

Ucraina

este situată în partea de nord a țării noastre capitala – Kiev

limbă vorbită – ucraineana religia – ortodoxă

populația este formată din ucraineni, la care se adauga ruși, romani, evrei

cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de câmpii și podișuri. În Ucraina lanțul carpatic poarta denumiea de Carpații Păduroși

Nume și prenume: _______________________________ Data: __________

Timp de lucru 7 minute.

Toate cerințele sunt obligatorii.

FISĂ DE EVALUARE

Pe baza textului următor, precizați :

,, Poarta de ieșire a țării noastre spre ,,Marea cea mare,, și mai departe spre întinsul Ocean Planetar, o constituie Dobrogea, regiune străveche și permanentă locuire omenească, poate cea mai îndepărtatăîn timp din aria ponto-carpatică. Vechimea omului se suprapune aici unei vechimi geologico-geografice, dovedită pe de o parte de ruinele unor cetăți- Callatis, Tomis, Histria ș.a.- și descoperirile arheologice recente, pe de altă parte de rocile care ies la zi de sub pătura groasă de loess….Litoralul sau cu un termen plastic ,,Cetatea soarelui,, , cu plenitudinea lui de forme, îmbină astăzi belșugul darurilor naturii, cu farmecul localităților care par că se țin lanț în sectorul Capul Midia-Vama Veche.,,

Mihai Iancu-,,Portret de plai românesc,,

Denumirea ,, Marea cea mare,, se referă la …………………………… .

Regiunea străveche localizată în sud-estul României se numește…………………………….. .

Cele mai vechi cetăți de pe teritoriul țării noastre se numesc ……………………………………. ..

Cetății Callatis în prezent îi corespunde orașul ……………………………… .

,,Perla litoralului românesc o constituie stațiunea …………………………………. .

Cel mai mare oraș de pe litoral este …………………………. .

8 X 10 puncte= 80 puncte

Oficiu 20 puncte

TOTAL 100 puncte

3.2. UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE ÎN CADRUL EVALUĂRII PROGRESULUI ȘCOLAR ÎN CICLUL PRIMAR

Lectura geografică poate fii folosită și în activitatea de evaluare într-un mod variat, poate fi folosită în evaluarea inițială dar și sumativă și finală deasemenea poate fi utilizată în cadrul evaluărilor orale dar și în cadrul evaluărilor scrise.

Evaluarea este o componentă a procesului de învățământ, prin care se evidențiază cantitatea de cunoștințe și abilități dobândite, precum și valoarea acestora, în condițiile unei prestații orale, scrise sau practice. Evaluarea implică trei elemente: verificarea, aprecierea și notarea.

Verificarea este partea actului didactic prin care profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și abilităților practice ale elevilor, la un moment dat și la o temă oarecare. Aprecierea se referă la estimarea de către profesor a valorii, nivelului performanțelor, cunoștințelor și capacităților de învățare ale elevilor.

Notarea vizează măsurarea și validarea de către profesor a rezultatului pregătirii elevului, obținut prin verificare și apreciere, concretizat prin simboluri convenționale sau indicatori sintetici, cantitativi și calitativi ai performanței (note și calificative).

Evaluarea are și o valoare motivațională. Dorința de succes, respectiv teama de eșec sunt imbolduri importante în procesul de învățare. Succesul sistematic înscrie motivația învățării pe o spirală ascendentă, în timp ce eșecul poate duce la „demotivare”. Controlul, evaluarea externă ritmică stimulează pregătirea continuă ritmică a lecțiilor de către elevi. Controlul întreține investiția de efort. Să ne gândim cum ar arăta nivelul de pregătire a unei părți din elevi fără catalog și note.

Prin evaluarea inițială, realizată la început de an școlar, de semestru sau de capitol, se obțin datele pentru obiectivele proiectării viitoarei acțiuni, volumul și calitatea cunoștințelor necesare, a deprinderilor și capacităților ce vor fi utilizate în noua învățare, precum și date despre dificultățile întâmpinate.

Dacă se recurge la o evaluare continuă a modului învățării, a comportamentelor elevilor în timpul instruirii se va constata și aprecia stadiul lor, fiecare pas realizat în sensul cunoașterii fiind întărit. Elevii câștigă încredere, își reglează efortul, ritmul de muncă, tehnicile. Așa se explică de ce valoarea continuă este și formativă. Așa cum evaluarea inițială precede și definește noua strategie de învățare, cea continuă asigură desfășurarea ei. Profesorul de geografie, prin observare, prin întrebări, constată continuu desfășurarea procesului și uneori „întrerupe predarea sau activitatea practică, pentru a relua explicația, a accentua ideile mai puțin fixate”.

Dacă se descoperă prin evaluare că o lecție nu se poate face sau că tema propusă nu-și atinge obiectivele, această informație este folosită pentru a revizui lecția sau a se înlocui părți ale temei, în încercarea de a se înlătura defectele care au ieșit la iveală.

Se va studia dacă toate condițiile de desfășurare a lecției au facilitat înțelegerea noțiunilor, dacă s-au ales materiale didactice adecvate, dacă s-a realizat o demonstrație pentru fiecare metodă și, în final dacă s-a asigurat atingerea obiectivelor propuse. Acest mod de analiză v-a conduce la refacerea lecției, la reorganizarea desfășurării în timp, la folosirea cabinetului pentru desfășurarea lecției.

În cadrul evaluării formative este cuprinsă și evaluarea după aplicarea probelor parțiale de verificare, pe obiective distincte, prin fișe de control. În acest caz, elevii își corectează reciproc răspunsurile la întrebările din aceste fișe, obținându-se informația imediată asupra numărului elevilor care au dat răspunsuri corecte, pe obiective, și care din probleme necesită o reluare, o aprofundare a explicației. Dacă profesorul verifică achizițiile elevilor la un moment dat, înseamnă că, de fapt, el evaluează nu un rezultat al învățării ci aspecte, elemente dinamice ale procesului însuși; rezolvarea sarcinilor constituite pe obiective operaționale, deprinderile, capacitățile, efortul depus.

Evaluarea sumativă, la sfârșit de capitol, de perioadă școlară cuprinde global finalitățile învățării, cunoștințe, deprinderi, capacități, aptitudini.

Rezultatele obținute trebuie raportate la cerințele generale ale formării elevilor (calitatea învățământului), la nivelul inițial al elevilor (progresul școlar), la prioritățile fiecărui elev (randamentul progresul), la totalitatea obiectivelor propuse.

Evaluarea, randamentului școlar pe baza obiectivelor are implicații directe în formarea capacității de autoevaluare a elevului, condiție pentru stimularea și dozarea efortului său, pentru autocontrolul și spiritul autocritic necesar în acțiunile pe care le întreprinde mai târziu.

Autoevaluarea are un rol esențial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecății de valoare pe care o emite profesorul. Ca și profesorul care conduce activitatea, elevul aflat în situația de învățare are nevoie de anumite puncte de referință care să-i definească rolul, sarcina, natura și direcțiile activității sale ajutându-l să constientizeze progresele și achizițiile făcute, să-și elaboreze disciplina proprie de lucru, să se poată situa personal în raport cu exigențele de învățare.

Concluzionez subliniind faptul că autoevaluarea are rolul de a antrena întreg colectivul clasei, în vederea evidențierii rezultatelor, oferind date cât mai complete despre posibilitățile fiecărui elev, în parte și a tuturor la un loc.

Autoevaluarea îi ajută pe elevi să-și observe singuri sau reciproc greșelile și lacunele tipice, să-și regleze eforturile de învățare pentru înlăturarea acestora, sporește încrederea în capacitatea de control și decizie proprie, elevul devenind partener autentic al profesorului în evaluare prin autoevaluare.

Observarea și aprecierea verbală -constă în urmărirea modului în care elevii participă la asimilarea cunoștințelor, la îndeplinirea diverselor sarcini și responsabilități cu care sunt investiți. Pe baza celor constatate, profesorul face aprecieri verbale care au rolul unei întăriri pozitive, prin sublinierea performanței obținute ( „sunt mulțumit”, „e foarte bine”, „ai făcut progrese” ). Important este ca aceste aprecieri să fie sincere, deschise și cât mai obiective.

Chestionarea orală. Este o formă particulară a conversației prin care se verifică gradul de însușire cantitativă și calitativă a cunoștințelor și a deprinderilor. Înainte de oră profesorul stabilește grupul de elevi și conținutul care va fi verificat pentru a aprecia gradul de însușire a cunoștințelor predate și nivelul de pregătire al clasei. Verificarea orală asigură o evaluare limitată, incompletă asupra reușitei lecției, dar fără această apreciere, învățarea ar fi hazardată.

Verificarea orală poate începe printr-o conversație frontală iar după precizarea temelor supuse verificării sunt solicitați, pe rând, 3-5 elevi care vor răspunde din bancă sau la hartă. Profesorul adresează întrebarea, lasă puțin timp de gândire, apoi desemnează elevul care va răspunde, profesorul intervine cu întrebări ajutătoare numai în caz de eroare sau abatere de la temă.

Completările, sesizarea greșelilor și devierilor de la subiect se fac cu ajutorul clasei, elevii ceilalți nerămânând în afara lecției. Când elevul se oprește, fie pentru că nu mai știe, fie pentru că este nesigur, profesorul nu intervine prin „ și altceva ”, „mai departe”, „spune-mi ceva despre”… Întrebările ajutătoare trebuie să sugereze un punct de sprijin, să faciliteze un proces asociativ în mintea elevului. Dacă prima intervenție a profesorului „Gândește bine!” rămâne fără efect a doua nu mai poate fi de același tip. Verificarea orală nu trebuie să fie doar un dialog cu elevii ascultați, iar clasa să fie ignorată. Formularea problemelor trebuie făcută în așa fel încăt să oblige elevii la o selecție a materialelor, la gruparea informațiilor și prezentarea lor într-o formă personală.

Alături de probe de memorie, cuprinse în orice verificare de cunoștințe, profesorul formulează întrebări care solicită aport de gândire, prin care elevii fac comparații, analize, sinteze, generalizări, clasificări, argumentări, motivări, explicații ale cauzelor și efectelor fenomenelor. În stabilirea notei profesorul trebuie să cântărească bine între aportul memoriei și aportul gândirii, acordând prioritate creativității.

Examinarea orală necesită un climat de încredere chiar dacă există un minim de tensiune emoțională. Încordarea emoțională repetată provoacă aversiune față de verificarea cunoștințelor; face ca elevul să învețe numai pentru notă, să speculeze sistemul de examinare aversiv practicat de profesor și să încerce să se sustragă prin fuga de la ore, prin întârzieri, prin îmbolnăviri, prin diferite pretexte. Profesorii excesiv de severi și depedanți, incorecți, răzbunători, profesorii care se răfuiesc cu elevii, profesorii prea indulgenți vor fi repudiați de către colegi și de către elevi.

Profesorii exigenți, care oferă în aceeași măsură în care pretind, sunt prețuiți de către elevi, părinți și colegi. Nu se recomandă să fie organizate mai multe activități didactice de dobândire de cunoștințe, urmate de activități de verificare, deoarece volumul informațiilor este prea mare, iar elevii învață în salturi. Profesorul acordă notele la sfârșitul orei și comunică fiecărui elev ce are de făcut pentru a progresa și care sunt lipsurile. Profesorul poate solicita caietul de notițe înaintea acordării notei.

Evaluarea orală prezintă dezavantajul că nu există baremuri controlabile și implică subiectivitate. Elevii se pot intimida sau inhiba, nu își pot corecta răspunsurile, însă pot beneficia de întrebările ajutătoare.

Lucrările scrise permit ca într-un timp relativ scurt să se verifice randamentul unui număr mai mare de elevi. Lucrările scrise acoperă o arie mai vastă de cunoștințe, aprecierea se poate face prin compararea rezultatelor tuturor elevilor. Evaluarea este, în acest fel mai obiectivă. Ele pot fi sub formă de extemporale, teze, referate, etc. O atenție deosebită trebuie acordată alegerii și formulării subiectului, planificării și corectării lui.

Extemporalul urmărește verificarea cunoștințelor din lecția de zi, măsura în care elevii fac față unui control inopinat, conștinciozitatea cu care se pregătesc, priceperea de a formula, în timpul stabilit răspunsuri clare, la cerințe precis formulate; întrebările nu trebuie să vizeze o reproducere din memorie ci o selecție și o prelucrare a cunoștințelor învățate. ,

Pe baza observării clasei , a analizei muncii elevilor, a păreri lor despre disciplină se poate stabili calitatea muncii depuse de profesori și de elevi, de asemenea, punctele tari și punctele slabe ale elevilor. Diagnosticul va fi influiențat de scopul observării și de tehnica, metoda cu care este realizată, scopul este de a aduna cât mai multe date privind nivelul de cunoștiințe dar și atitudinea elevilor față de disciplină, urmând ca pe baza acestora să se modifice metodele aplicate în predarea geografiei, în acest sens sunt recomandate chestionarele, interviurile , testele scrise sau orale.

În scopul realizării obiectivelor conținute în programa școlară este absolut necesar ca pe parcursul orelor (lecțiilor) de geografie să se creeze o atmosferă care să stimuleze elevii în sensul unei participări active la procesul de învățare.

Elevii în general consideră că este mai important ceea ce accentuează mai des profesorul ceeea ce subliniaza în diverse forme și ceea ce verifică și evaluează acesta în mod accentuat. Ceea ce consideră profesorul că este mai important(rezolvarea de probleme, analiza problemelor, comparațiile, evidentierea corelațiilor, realizarea programelor modularizate în cazul disciplinei informatica) va fi considerată și de elevi importantă doar dacă profesorul le va acorda importanta și cu ocazia verificărilor. Din același motiv trebuie verificate cu atenție și temele de casa, astfel elevii le vor neglija, le vor trata cu superficialitate.

In predarea geografiei trebuie acordată o importanță deosebită etapelor de evaluare a modului în care s-au atins obiectivele propuse. Se recomandă urmatoarele modalități de evaluare:- verificare(scris și oral);- exerciții practice;- rezolvare de probleme;- concursuri de durată scurtă în cadrul orei;- completare de teste(de tip grilă și altele, care seamană cu teste de logică, de gândire, de inteligență),pentru a verifica deprinderea de natură practică, se pot organiza concursuri pe grupe în orizontul local, elevii vor fi indrumați sa identifice pe teren diferite elemente naturale.

Metoda clasică de verificare a cunoștințelor se finalizează cu nota prin care profesorul răsplătește efortul depus de elev în scopul învățării cunoștiințelor predate și pentru nivelul la care acesta poate să redea cele învățate cât mai fidel, conform acestui concept, nota este o "armă" prin care profesorul poate ambiționa, respectiv constrange elevii la depunerea unui efort, pentru a obține nu cunoștiințe , ci note bune.

Dacă ținând cont de schimbarea esențială în ceea ce privește modul cu totul diferit în care decurge o zi azi, nu doar la disciplina geografie, ci la majoritatea disciplinelor, este clar că și notarea trebuie să se schimbe, să devina adecvată obiectivelor instructiv – educative ale învățământului.

Prezint mai jos variante de subiecte care utilizează lectura geografică sau ghicitori.

În cadrul chestionări orale se pot folosi fragmente scurte din lecturi geografice, elevii trebuind pe baza textului geografic să își dea seama despre ce termen se face referire.

Exemple de fragmente literare care :

,,După ocuparea Daciei de către romani, aceștia și-au stabilit aici o garnizoană, păstrând, în continuare și numele dacic de Napoca,, orașul ……………………

Maria Cordeanu-,,Monumente și locuri istorice ale patriei,,

,,Așezat pe țărmul stângal Argeșului orașul…………………………, odinioară cetate de scaun, a păstrat din depărtatul trecut urme ale unor strămoși de seamă.,,

Maria Cordeanu-,,Monumente și locuri istorice ale patriei,,

,,Santinelă a capitalei la Dunăre,, orașul……………………….

Alexandru Vlahuță-,,România pitorească,,

Lectura geografică, ghicitorile pot fii folosite și în cadrul evaluărilor scrise, utilizând o gamă diversificată de tipuri de itemi de evaluare.

La tema ,,Organizarea administrativă,, disciplina ,,Geografia României,, clasa a IV-a se pot folosi fișe de evaluare , elevii trebuind sa dezlege ghicitori, răspunsurile se referă la orașe importante din România sau forme de organizare administrative din România.

Nume și prenume: _______________________________ Data: __________

FISĂ DE EVALUARE

I. Completați spațiile punctate cu răspunsul corect la următoarele ghicitori:

La recapitularea temei ,,Relieful,, disciplina ,,Geografia României,, clasa a IV-a se pot folosi teste de evaluare care conțin texte geografice și diferite tipuri de itemi.

Nume și prenume: _______________________________ Data: __________

TEST SECVENȚIAL

I.Descoperiți în text și notați mai jos numele formei de relief, precum și două caracteristici ale acesteia.

1. ''Câmpiile noastre sunt deci, un dar al Carpaților. După ce au ieșit din ape, acoperite cu nisipuri și pietrișuri carpatice, s-a mai întâmplat să vină din miazănoapte vânturi încărcate de o pulbere foarte fină, ce a îmbrăcat șesurile cu un strat gros care se înfățișează în chip de lut galben și sfărămicios.''

G.Vâlsan-1971

2. ''Dacă pe dealurile Negomirului, cu orizontul lor larg, care domină valea Jiului spre est, fondul pestriț al peisajului, s-ar părea că respiră liniște…..Bătrănele dealuri cu coamele rotunjite pe pantele cărora au curs puhoaiele de când se știe și-au potolit formele, decopertarea și exploatarea zăcămintelor de cărbuni i-au îmblânzit spinările, potolindu-i viroagele.''

Mihai Iancu – ''Portret de plai românesc''

3.''Munții din adâncuri își clătinară piscurile lor cu codri, cu tot, albastrul neted al cerului se frânse în mii de bucăți, nourii răzleți și albi se izbiră unul în altul… o stâncă amețitor de înaltă și draptă caun părete căzuse, parcă, năprasnic din cer.''

Calistrat Hogaș – ''Pe drumuri de munte''

La tema ,,Relieful,, disciplina ,,Geografia României,, clasa a IV-a se pot folosi fișe de evaluare care conțin ghicitori elevii trebuind sa dezlege ghicitorile, răspunsurile se referă la forme de relief și la o unitate de relief deosebită din România.

Nume și prenume: _______________________________ Data: __________

FISĂ DE EVALUARE

I. Completați spațiile punctate cu răspunsul corect la următoarele ghicitori:

La recapitularea temei ,,Relieful,, disciplina ,,Geografia României,, clasa a IV-a se pot folosi teste de evaluare care conțin texte geografice și diferite tipuri de itemi.

TEST SECVENȚIAL

Timp de lucru 20 minute :

Citind textul următor, rezolvați următorii itemi :

,, N-am spus că avem cele mai alese frumuseți din lume, ci că și aici sunt priveliști tot așa de frumoase ca cele mai lăudate de aiurea. Cel care vede Delta înțelege singurătățile Africii. Cel care suie în Călimani ori pe Retezat, ori pe Ceahlău a trecut în zona fără de prihană a altei lumi… În anii care au urmat, petreceam vacanțele pe malul Moldovei, într-un sat al neamurilor mele de pe mama. Colindam prundurile, gârlele și luncile Moldovei, urmărind fără încetare acea umbră a visurilor după care alergăm întreaga noastră viață: atunci era o pasiune, mai târziu a fost alta, iar mai târziu o altă formă a înșelărilor. În vara aceasta din urmă, am fost tot așa de ahotnic, ucenic-păstrăvar cu undița în valea Sebeșului, călăuzit de un prietin meșter, inginerul Ianoși. Mai am de învățat de la Ieronim Stoichiță meșteșugul cerbilor. Așa înoindu-mă necontenit în elementele primare, voi ajunge până la asfințitul meu. De atunci, de la malul Moldovei și al Siretului, ființa mea întreagă se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Învățătura mea era că lăsam să pătrundă în mine taina tuturor acestor lucruri nouă. Poposeam la un izvor, mă odihneam pe o brazdă de fân, intra în mine puterea vieții nemuritoare; eram fericit și inconștient ca însăși creația.,,

Mihail Sadoveanu-,,Țara de dincolo de negură,,

Identificați trei unități montane de relief din România

a)………………………………….. b)…………………………………. c)………………………………

2) Precizați trei cursuri de apă de pe teritoriul țării noatre

a)………………………………….. b)…………………………………. c)………………………………

3) Dați exemplu de o formă secundară de relief………………………….

4) Precizați un element component al unui curs de apă……………………. .

8 X 10 puncte= 80 puncte

Oficiu 20 puncte

TOTAL 100 puncte

3.3. UTILIZAREA LECTURII GEOGRAFICE, A GHICITORILOR ȘI A LEGENDELOR POPULARE ÎN CADRUL APLICAȚIILOR GEOGRAFICE CU ELEVII ÎN ORIZONTUL LOCAL

Lectra geografică, ghicitorile, legendele populare în cadrul activităților de predare- învățare – evaluare pot fii folosite în moduri diverse, pot fii utilizate chiar și în cadrul activităților extrașcolare. Aplicațiile geografice cu elevii în orizontul local constituie cea mai bună metodă de a valorifica cunoștiințele dobândite la lecțiile de curs chiar și cu ajutorul lecturi geografice. Pe această cale elevii își îmbogățesc bagajul de cunoștiințe prin adăugarea deprinderilor practice și constituie în același timp o modalitate de a forma în conștiința tinerilor elevi o dragoste aparte pentru ceea ce înseamnă în mod particular orizont local sau la modul general medul de viață. Ghicitorile, legendele populare, lecturile geografice îi pot determina pe elevii să intensifice activitatea de cunoaștere a orizontului local , pot contribui la formarea și dezvoltatre ale copilului. Ele contribuie la îmbogățirea bagajului de cunoștințe dobândite în clasă, însușirea unor cunoștințe noi, durabile, formarea spiritului de observație, stimularea curiozității creatoare, a inițiativei, a ingeniozități.

Cunoașterea orizontului local răspunde și dorinței de activitate a elevilor, contribuind la formarea de priceperi și deprinderi, la obijnuirea lor să aplice în practică cunostiintele teoretice însușite. Cerecetând în mod nemijlocit fenomenele mediului înconjurător în dezvoltarea și dinamica lor, activitatea de cunoaștere a orizontului local duce la o mai bună înțelegere a legilor care guvernează, a interacțiunii permanente care are loc între fenomenele din natură și a rolului imens al omului în transformarea acestora. Aceata activitate imprimă viața cunoștiințelor teoretice însușite la lecții și oferă elevilor posibilitatea de a-și regrupa observațiile făcute asupra naturii de-a lungul anilor, de asemenea le oferă prilejul de a se familiariza cu regiunea în care locuiesc.

Dintre obiectivele urmărite prin punerea în practică a unor aplicații geografice cu elevii pe teren enumerăm câteva: a) lărgirea orizontului de cunoaștere al elecvilor prin prezentarea datelor legate de acțiunea transformatoare a societății asupra mediului geografic, inclusiv sub aspectul contribuției la extinderea orizontului culturii profesionale a elevilor, b) formarea și dezvoltarea la elevi a unor priceperi, deprinderi și tehnici de lucru practice în special a celor legate de transpunerea cartografică a fanomenelor cartografice, c) investigarea științifică, însă cu un pronunțat rol metodico-didactic, a fenomenelor geografice. d) analiza și studierea geografică a orizontului apropiat, inclusiv sub raportul oferirii unor soluții practice, e) deprinderea de a observa și interpreta obiectele și fenomenele geografice, de a preciza reporturile de cauzalitate și corelațiile dintre ele. Confruntând harta cu terenul, își formează deprinderi de a citi harta de a o utiliza pentru cartarea unor fenomene geografice (zone inundabile, degradări de teren, culturi agricole etc.) să facă aprecieri asupra posibilităților de utilizare a condițiilor naturale, că premise necesare pentru dezvoltarea economiei locale.

În continuare dăm câteva exemple de deprinderi practice ce trebuie formate în rândul elevilor: calcularea debitului unui râu, analiza rocilor din malul abrupt al unei ape curgătoare, alcătuirea de schițe panoramice din ochi și reprezentarea pe acestea a teraselor, izvoarelor și culturilor; schițarea profilului de sol; schițarea suprafeței terenului unităților agricole.

Acest fapt ajuta pe elevi să îmbine cât mai strâns conținutul geografiei economice cu elementele cadrului natural.

Cercetarea pentru cunoașterea orizontului local oferă elevilor posibilitatea de cunoaștere a condițiilor fizico- goegrafice ale orizontului local, a reliefului, microclimei, a rețelei hidrografice, apelor subterane, curgătoare, lacurilor, vegetației precum și a modificărilor antropice.

Există mai multe criterii de clasificare a activităților extrașcolare care se pot face în orizontul local. Eliza Dulama, clasifică activitățile extrașcolare după formă de organizare:

plimbarea e reprezintă deplasarea pe jos, în voie, pentru recreere, pentru a vedea, a cunoaște, a descoperi. Durează 1-2 ore. Se poate organiza pentru a cunoaște orașul;

vizita este o deplasare cu durată scurtă, de cel mult o zi, la un muzeu, o unitate economică, o expoziție.

drumeția este o deplasare, fără mijloace de transport, pe o durată de cel mult o zi, cu scop recreativ, dar și de a cunoaște mai bine orizontul local dar și obiectivele naturale și antropice.

excursia este o călătorie, pe cel puțin o zi în afara localității sau în orizontul local îndepărtat, cu mijloace de transport. Are ca scop recreerea, informarea, studiul.

expediția școlară este o călătorie de studii, cu elevii pasionați de un domeniu de cercetare, pe o durate de 10-14 zile, în afara localității de reședință se poate realiza mai ales în zonele montane și pot avea diverse teme.

tabăra școlară este un spațiu amenajeat pentru cazare, relaxare, instruire a elevilor, în serii de 10-14 zile.

Excursia școlară. Pentru realizarea aplicațiilor practice cu elevii se pot organiza excursii în orizontul apropiat. Importanța și avantajele unei asemenea gen de activitate le-am enumerate mai sus, poate însă să mai adăugăm câteva: dezvoltarea spiritului de prietenie și nu în ultimul rând, formarea uni cult al esteticului unui cult pentru tot ceea ce este frumos și merită protejat, și ocrotit.

În continuare voi prezenta o analiză a acestei activități practice ce se desfășoară cu elevii.

Clasificarea excursiilor poate fi făcută după mai multă criterii:

În funcție de timpul în care se desfășoară, excursiile pot fi:

-De scurtă durată – lecții excursii cu aplicație în orizontul local.

– De lungă durată, presupun organizarea elaborată cu diferite itinerarii adecvate scopului propus.

Din punct de vedere didactic, excursiile pot fi:

-Preliminare, care preced o temă sau un capitol oferind elevilor ocazia să intueasc[ materialul natural necesar lectiilor ce se vor preda ulterior, în clasă.

– Finale prin care care se încheie activitatea la o temă predată, ajutând elevilor în însușirea temeinică a cunoștiințelor audiate în cadrul lecției în clasă.

În funcție de conținutul obiectivelor ce se fixează, excursiile pot fi:

-Excursii efectuate în natură, de cunoaștere a peisajului geografic;

-Excursii de cunoaștere a anumitor obiective economice și social-culturale;

După scopurile urmărite, excursiile sunt de mai multe feluri:

-De informare și recreere

-Aplicații practice

-Documentare de studio

-Mixte;

Excursia școlară – conținutul dosarului

Excursiile la biserici vechi și mănăstiri, locuri istorice și muzee au o importanță și valoare instructiv-educativă foarte mare. Acțiunea aceasta contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, a interesului pentru frumusețile patriei. Excursia contribuie la lărgirea cunoștințelor teoretice, întregește efectul instructiv – educativ al activității didactice, realizând – în acest mod, legătura dintre teorie și practică.

Prin excursiile cu elevii, pe plan afectiv, se trezesc sentimente de prețuire și atașament față frumusețile naturale ale țării noastre, dar și față de realizările unor obiective construite de-a lungul anilor în țara noastră. Apoi, excursia școlară dezvoltă, la elevi, spiritul de prietenie, de voință, disciplină. Această acțiune didactică trebuie bine pregătită după un plan, ce cuprinde trei etape, și anume:

1. Prima etapă – pregătirea teoretică a excursiei:

a) – se stabilește tematica și obiectivele pedagogice concretizate cu cele din teren; se stabilește itinerariul, care să cuprindă cele mai reprezentative obiective parcurse în lecția excursie; în această etapă pregătitoare trebuie atrași (incluși) să participe și elevii. Fapt pentru care fiecare „parte” implicată va propune un itinerar, la sfârșit, în urma unor dezbateri și argumentări, se va stabili itinerariul final, care va fi adus la cunoștința direcțiunii școlii și a părinților.

– se propune și se întocmește scopul activităților pe care trebuie să le desfășoare elevii în timpul desfășurării lecției – excursie (informativ și educativ);

– se stabilesc punctele de aplicație practică prin popasurile făcute de-a lungul excursiei ;

– se realizează o bună documentație bibliografică asupra obiectivelor de care se vizitează înainte de orice desfășurare a unei activități didactice, asta deoarece principalul coordonator-ghid rămâne profesorul de geografie; aceasta se recomandă să fie realizată atât de profesorul de geografie, cât și de către elevi. Poate fi vorba despre un elev anume sau un grup de elevi, care să primească ca sarcină realizarea acestei documentații. Pentru a-i ajuta li se oferă (sau recomandă) surse bibliografice concrete, adrese de internet cu site-uri care conțin informațiile vizate.

– se analizează costul excursiei după distanța care va fi parcursă, mijlocul de transport, posibilitatea de cazare și masă; planificarea și organizarea cazării și a mesei este foarte importantă, deoarece perioada aleasă pentru efectuarea excursiei se poate suprapune cu alte activități .

b) După întocmirea dosarului cu harta itinerarului, se face adresa necesară către agenția turistică, se iau aprobările ( de la școală, de la I.Ș.J. și de la instituțiile care urmează să fie vizitate). Apoi, se informează părinții elevilor, cărora li se prezintă și planul excursiei, sunt înștiințați cu ce sume trebuie să contribuie și ce trebuie să aibă copiii la ei. Este foarte important să se cunoască problemele elevilor (se pot lua informații de la părinți sau diriginți). De la medicul școlii se poate afla dacă unii elevi sunt alergici la anumite medicamente și cu ce pot fi înlocuite acestea. Pot fi invitați să participe și unii părinți, dacă-și vor exprima dorința.

c) Urmează pregătirea elevilor în vederea efectuării excursiei. Li se prezintă, după hartă itinerariul în mod amănunțit cu toate obiectivele, locurile de popas, localitățile prin care se trece sau se staționează, echipamentul și alimentele necesare, mica trusă medicală , un carnețel de notițe, se prelucrează regulamentul excursiei, sarcinile fiecărui elev, din ce grupă face parte sau este singur în sarcină; apoi, se comunică elevilor ziua, ora și locul de întâlnire și de înapoiere din excursie, (de obicei la școală și trebuie neaparat respectate; dacă apare ceva neprevăzut, care va prelungi programul excursiei, trebuie anunțați părinții – printr-un reprezentant stabilit dinainte).

Prelucrarea, stabilirea și, mai ales respectarea regulamentului excursiei, este foarte importantă. La fel și sarcinile pe care le vor primi elevii. Această etapă trebuie realizată împreună cu elevii, apoi se va aduce și la cunoștința părinților.

Astfel, elevii vor fi prelucrați referitor la comportamentul pe care vor trebui să-l adopte la vizitarea obiectivelor prevăzute în traseu spre a fi vizitate. Fiecare elev trebuie să-și știe „vecinul” de scaun, și să-l anunțe pe profesorul însoțitor atunci când lipsește. Trebuie să li se aducă la cunoștință elevilor că trebuie să-l asculte cu atenție pe ghidul care-i va însoți

2. Etapa a doua – desfășurarea excursiei școlare:

Elevii incluși pe tabelul de participare în excursie (cadre didactice, părinți care participă la excursie) se întâlnesc la școală potrivit datei și orei fixate și anunțate și se face prezența tuturor participanților.

Apoi, se verifică echipamentul și ustensilele necesare, se insistă pe disciplina pe care trebuie s-o respecte fiecare participant la excursie, pentru evitarea unor accidente; pentru notarea pe carnețelul fiecărui elev a locurilor parcurse și ceea ce se vizitează și se observă; (fotoreporterilor li se trasează sarcini să tragă imagini pe tot parcursul traseului excursiei și să fotografieze numai ce este permis).

Urmează deplasarea pe itinerariul stabilit, iar cadrul didactic va reaminti traseul ce trebuie parcurs și locurile de popas (se atrage atenția elevilor să păstreze curățenia în autocar, se atrage atenția că, dacă cuiva îi este rău, să anunțe ghidul excursiei, pentru a se opri și pentru a lua măsurile de protecție și prim-ajutor).

Ghidul începe să explice la microfon zonele și localitățile prin care se trece cu autocarul, formele de relief, apele, vegetația, așezările (fabrici, uzine, întreprinderi, locuri istorice, monumente, așezări de cult-mănăstiri, biserici etc.). În locurile de popas se pot desfășura și scurte jocuri didactice , se pot prezenta lecturi geografice, ghicitori, scurte programe artistice și chiar cântece populare și de muzică ușoară, care aduc destindere și bună dispoziție. Se pot pune întrebări de către elevi (ghidului) pentru a afla cât mai multe noutăți culturale despre obiectivele vizitate pe traseu.

3. A treia etapă, în sala de clasă unde are loc evaluarea excursiei:

Se reconstituie traseul parcurs pe zile și pe obiective de informații culese de elevi; se pun întrebări de către profesor: pe unde am trecut, ce-am văzut, ce obiective am vizitat ce va plăcut cel mai mult și ce nu va plăcut, din ce cauză?

Se poate realiza în clasă (sau pe coridorul școlii) panoul informativ sau o gazetă de perete care să ilustreze întreaga excursie, care să cuprindă: itinerarul, durata, obiectivele principale și fotografiile realizate în excursie, ilustrațiile care vădesc tot traseul parcurs.

Fotografiile pot fii grupate în categoria imaginilor ce reprezintă cadrul natural vizitat și o a doua categorie ce cuprinde fotografii referitoare la așezările vizitate și obiectvele cultural-istorice de pe traseu cu scop de popularizare a acțiunii pentru trezirea interesului elevilor din alte clase de a efectua și ei o asemenea excursie.

DOSARUL EXCURSIEI

Cu o lună de zile, înainte, profesorul trebuie să întocmească dosarul acestei activități didactice în afara clasei. Acest dosar trebuie să cuprindă:

1. Adresă către Inspectoratul Școlar Județean pentru aprobarea zilelor de desfășurare a excursiei ( de1, 2 și 3 zile sau 5-7 zile);

2. Adresă către agenția de turism (dacă se face cu autocarul), iar dacă se face cu trenul- adresă către C.F.R. din localitate;

3. Adrese către obiectivele economice majore care se vor vizita (ziua și ora vizitei );

4. Adrese către taberele județene unde vor fi cazați (cu specificația zilelor și orelor când vor sosi în localitate;

5. Stabilirea itinerariului pe ruta respectivă cu harta desenată color și sinteza informațiilor despre traseul propus;

6. Tema excursiei și a scopului urmărit;

7. Conținutul general al obiectivelor propuse;

8. Stabilirea duratei excursiei și a datelor de deplasare;

9. Planul amănunțit de desfășurare al excursiei pe zile și ore;

10. Tabel nominal cu elevii participanți (eventual părinți însoțitori);

11. Colectivul de elevi și a grupelor de lucru, precum și sarcinile acestora;

12. Un regulament însoțit de un proces verbal scris de conducătorul excursiei în ceea ce privește manifestarea disciplinară a elevilor în excursie;

Responsabilitatea profesorului constă în întocmirea unui proiect didactic care are menirea de a da un scop precis activității practice de teren. Activitățile didactice extrașcolare trebiue cuprinse în documente de proiectere a activități anuale, semestriale și correlate cu conținuturile programelor școlare. De asemenea, orice activitate extrașcolară se cere a fi anticipate, iar demersul ei trebuie să facă obiectul unui proiect didactic, care să prezintă succesiunea evenimentelor, raportate la obiectivele acțiunii și la unitatea de timp propusă. Un asemena proiect didactic trebuie să cuprindă: dată, clasă, temă, obiectivele operaționale, organizarea acțiunii, metodele, materialul bibliographic, activitatea profesorului și activitatea elevilor, evaluarea. Activitatea didactică devine cu atât mai eficientă, cu cât este mai temeinic și minuțios pregătită și anticipată, totuși orice activitate didactică nu este completă dacă nu lăsa loc și pentru spontaneitate care poate să vină atât din partea profesorului cât și din partea elevilor, deci proiectul didactic bine elaborate are un rol covârșitor pentru succesul activității de instruire ei educație.

Proiectarea activității de didactice se constituie ca un ansamblu de procese și operații de anticipare a acesteia, asigurându-l un caracter mai sistematic, rațional și eficiență sporită (Ilinca I., 2000)

Algoritmul instructive al unui astfel de proiect didactic are următoarele elemente componente: obiectivul general sau scopul, obiectivele operaționale, resursele procedurale, materiale, umane și de timp, elemente bibliografice.

În continuare voi prezenta două exemple de excursii școale în care pot fi utilizate lecturi geografice, ghicitori și legende populare.

Exemplul 1:

PROIECT  EXCURSIE ȘCOLARĂ

Unitatea de învățământ:

Învățător:

Dată:

Disciplina: Ștințe

Clasa: a III-a

Unitatea de învățare: Vegetația, animalele, solurile și analiza regională

Subiectul: geografia fizică a orizontului local

Tipul de lecție: excursie pe itinerarul : Dr. Tr. Severin-Gura Văii-Orșova-Băile Herculane-Valea Cernei-Ponoarele-Baia de Arama-Motru-Strehaia- Dr. Tr. Severin.

Obiectiv general: relaționarea obiectelor din realitate cu poziția lor pe un support cartografic; utilizarea corectă a semnelor convenționale, consolidarea deprinderilor de a lucra cu harta, de a corela fenomene observate direct sau indirect; aprofundarea noțiunilor legate de elementele componente ale peisajului geografic; stimularea unei atitudini pozitive, prin formularea unor opini față de conservarea reliefului ca suport al mediului de viață.

Obiectuve operaționale:

A) obiective cognitive:

O1 – să interpreteze legenda populară

O2-să utilizeze termeni ca: plan, unitate și subunitate de relief, vale, luncă, versanți, prăbușiri, relief carstic, peisaj, mediu natural.

B) obiective metodologice:

O – să coreleze datele cartografice cu cele din teren;

O – să analizeze elementele văii Cernei, văii Ostreșovei;

O – să analizeze factorii care determină poluarea

O – să localizeze elementele reliefului carstic

C) obiective atiduninale:

O1- să conștientizeze imortanța legendelor populare

O2 – să conștientizeze impactul factorului antropic asupra peisajului geografic și s-ă formuleze opinii față de armonizarea mediului antropic cu cel natural.

Resurse procedurale: conversația, observația, desenul geografic, descoperirea,

Resurse materiale: legenda populară, harta schiță a traseului, busola, aparat foto, fisa de observație.

Resurse de timp: durata unei zile

Resurse umane: colectivul clasei

Bibliografie:

Dulama, Eliza Maria,, Didactică geografică,, Editura Clusium, Cluj- Napoca, 1996

Dulama, Eliza Maria,, Modelul învățării depline a geografiei – teorii și practici didactice,, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2004

Ilinca, N.,, Didactica geografiei,, Editura Corint, București, 2000

Cel mai important pas în realizarea unui proiect didactic este stabilirea obiectivului general sau a scopului, și a obiectivelor operaționale. Obiectivele operaționale vizează sarcini precise, cu criterii de reușită exprimate în termeni de comportament observabil și măsurabil, care permit să se evalueze dacă obiectivul a fost atins și să se noteze performanța elevului, obiectivele operaționale se stabilesc în funcție de obiectivele de referință specifice unității de învățare.

Definirea obiectivelor operaționale reprezintă punctul de plecare în realizare proiectului didactic și ele sunt de trei feluri: obiective cognitive, care vizează conștiințele în funcție de care se determina capacitățile de cunoaștere și capacitățile de înțelegere (a știi): obiective metodologice, care se referă la priceperi și deprinderi practice (a știi să faci); și obiective atitudinale, care vizează abilități și comportamente (a știi să fii). (Ilinca I., 200).

Pregătirea traseului pentru activitatea desfășurată în orizontul local este foarte importantă. El trebuie să fie reprezentativ pentru zona aleasă, să se poată stabili puncte de observație în care să se poată efectua aplicații de teren. Durata și lungimea traseului se stabilește în funcție de vârsta elevilor, ținându-se cont dacă aceștia au mai făcut astfel de drumeții și cât sunt de familiarizați cu zona.

Primun obiectiv al acestor activități în orizontul local este de ai obijnui pe elevi să observe, a observa nu înseamnă a privi, această operație presupune un demers activ din partea celui care îl practică, demers care are trei etape: identificarea unui număr de elemente pe traseu, localizarea acestor elemente în raport cu alte elemente studiate (localizare relativă), descrierea elementelor identificate și localizate.

De exemplu identificarea unor fenomene de poluare pe Valea Cernei în zona localității Băile Herculane, sau în zona orașului Motru. Pentru inventarierea acestui fenomen geografic precum și cele ce vor urma se pot întocmi fise tip , (după Ioan Zavoianu și colaboratorii, Studii geografice cu elevii asupra calității mediului înconjurător).

Metodele sau resursele procedurale folosite în astfel de activități sunt metodele participative axate pe elev: învățarea prin descoperire, observarea, conversația, problematizarea, modelarea etc. Profesorul nu mai are el privilegiul de a conduce, ci devine un animator al activității, sfătuitor, mediator. Activizarea elevilor se referă la faptul că însușirea cunoștiințelor urmează să se facă pe calea activități propri a elevilor, a angajări optime a gândiri și a celorlalte procese intelectuale opuse unei atitudini passive, de reținere și reproducere mecanică. Numai cunoștintele dobândite prin efort personal, care trec prin experiență proprie de elaborare, devin un bun personal, aparțin definitive elevului și se pot aplica creative. (Ilinca I., 2000).

Resursele materiale sau mijloacele de învațământ folosite în activitățile care vizează orizontul local sunt: legendele populare planul orașului, busola, colecții de roci și minerale, pentru aspectele reliefului și a așezărilor; diferite termometre (normal, de maximă, de minimă), barometrul, anemometrul cu cupe, pluviometrul, miră de zăpadă etc., pentru observațiile meteorologice; mira hidrometrică, termometre, flotori, plutitori, jealonul sondă, tijea metalică, etc., pentru observațiile hidrologice; ierbarul, semințarul, colecția de profile de soluri, pentu observații asupra florei și solurilor.. alte mijloace care pot fi utilizate în drumeții sau vizitele din orizontul local sunt aparatul foto, caietele pentru schițe, profile, blocdiagrame etc.

La plecarea pe traseu se va atrage atenția elevilor să observe caracteristicile cadrului natural și modificările acestora pe parcursul traseului, prima oprire este la barajul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I, aici elevii vizitează muzeul din incinta hidrocentralei, sunt atenții la informațiile furnizate de ghid. După ce se vizitează întreaga hidrocentrală (sala turbinelor și ecluzele), la ieșire elevii sintetizează principalele informații și atenția le este dirijată asupra lacului de acumulare. Se fac câteva aprecieri vizuale asupra calității apei iar apoi abservația este îndreptată asupra modificărilor care au apărut în peisaj datorită construirii lacului de acumulare (modificarea albiei Dunării precum și a afluenților acesteia, care ca urmare a ridicării nivelului apei debușează în golfuri) sunt surprinse modificările pe care le suferă elementele hidrologice (debit, nivel, viteza, cantitatea de materiale în suspensie) și se face o apreciere asupra calității mediului care se consemnează în fisea de observație.

Itinerarul continuă cu următoarea oprire – mănăstirea Sfântă Ana – din localitatea Orșova. Nici aici nu pierdem prilejul de a observa, încă odată, cursul Dunării la ieșire din defileu.

De pe acest punct de observație, situat la înălțime, se pun în evidență și mai bine aspectele discutate anterior.

Elevii vor primi o fișă de lucru cu un text despre Defileul Dunării, îl vor citi și vor analiza principalele aspecte ale acestui sector important al fluviului Dunărea.

,, Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet, se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor1. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adâncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo se umflă, se burdusește și urlă făcând clăbuci, bătându-se de stânci cari nu se văd.

Alexandru Vlahuță-,,România pitorească,,

La întoarcere, pentru a reveni la traseu, se face o vizită la stația meteorologică situată în apropierea mănăstirii, a stațiunii de cercetare a Universității din București, Facultatea de Geografie situată chiar pe marginea drumului de întoarcere. Aici elevii se familiarizează cu instrumentele de observație, sunt împărțiți pe grupe și în continuare, solicitați să completeze fișa cu observațiile meteorologice ce trebuie făcute.

Deplasarea continuă spre localitatea Băile Herculane situată pe Valea Cernei, pe durata deplasării fac elevilor precizări cu privire la unitatea de relief pe care o traversează (Culoarul Timiș – Cerna, unitate situată la contactul Carpaților Meridionali cu Carpații Occidentali), elevii sunt îndrumați să identifice câteva deosebiri în ceea ce privește relieful zonei de plecare (Dr. Tr. Severin) și relieful ce se vede în peisaj. Ajungând în Băile Herculane elevii sunt îndrumați să facă o analiză cât mai detaliată a împrejurimilor, întrucât zona este puternic marcată de activitate antropică. În acest sens elevii se organizează în grupe și își încep activitatea de observație pe teren. Sarcinile trasate elevilor pot fi dintre cele mai diverse având ca scop urmărirea tuturor mediului înconjurător. În trasarea sarcinilor se are în vedere vârsta elevilor și nivelul de instruire. Astfel, grupele responsabile în inventarierea zonelor poluate, notează în fise sursele de poluare (agenți economici sau turiștii), identifică tipurile principale de poluanți, pe baza vizuală, materiale plastice, resturi menajere, observate atât pe sol cât și pe suprafața apei. Se monitorizează calitatea apei făcându-se aprecieri că aceasta este poluată la un nivel mediu identificându-se în acest fel și o posibilă cauza și anume apele menajere care sunt deversate direct în râul Cerna fără a fi în prealabil epurate.

Echipa care are de realizat o observație asupra reliefului și vegetației, trebuie amplasată într-un punct favorabil în acest sens. Elevii analizează tipurile de roci (culoare, duritate etc.), formele de relief (vai, versanți, abrupturi), apreciază gradul de acoperire al vegetației pe versanți, localizează eventualele suprafețe despădurite. Toate aceste informații trebuie trecute în fișa de observație.

În această zonă cadrul didactic le distribuie elevilor fișe de lucru cu legende populare din zonă și le prezintă elevilor legenda tânărului Iovan Iorgovan, elevii formulează principalele concluzii ale acestei legende populare.

Legenda lui Iovan Iorgovan

… Prin aceste locuri, se povestește că ar fi trăit cîtva timp și Iovan Iorgovan, un haiduc vestit și un dibaci vînător. Nu se cunoaște epoca și locul nașterii sale; se știe numai că el a venit aci în goana unui balaur cu 7 capete, care băgase groaza în locuitorii județelor Gorj și Vîlcea unde poposise, neștiindu-se de unde a venit.

Viteazul haiduc, voind să scape Oltenia de o așa fiară spurcată, l-a scos din cuibul său și l-a luat în goană spre munții Mehedințului, intrînd în acest județ pe la locul numit „Plaiul Mare, Cioaca Ursului”. Haiducul călare pe un cal tot așa de voinic ca și el și însoțit de un cîne, s-a ținut pe urma balaurului, pînă ce a ajuns într-o seară, la niște stînci foarte mari. Ajuns aci, s-a dat jos de pe cal, a cinat, și fiind obosit de atîta cale, a odihnit noaptea la poalele acestor stînci.

Dimineața în zori, după ce a mîncat înainte de a urmări pe balaur, ca să fie sigur de iataganul său, a tras cu el în acele stînci, pe cari despicîndu-le în felii, s-a încredințat că ajungînd balaurul, nu-i va fi teamă să-l atace. Stîncile tăiate se văd și astăzi, purtînd numele de „Pietrile Tăiete”.

Plecînd în urmărirea fiarei, a ținut culmea plaiului, în direcțiune nord-vestică, drept pe hotarul dintre Cloșanii Mehedințului și Sohodolenii gorjeni, pînă la locul numit „Gruiul Negru”, fără să-și poată ajunge inimicul.

Balaurul trecuse prin acest loc, prin muntele Bou, ce ține de munții schitului Tismana și fiind flămînd și amețit de atîta fugă, se așezase la gura unei vizuini, alăturea de un iezer, în apropiere de vîrful muntelui Soarbele. Aci, după ce-și mai aștîmpără foamea, înghițind o turmă de oi, cu cioban cu tot și sorbind apt din iezer, durmia liniștit, cu capetele pe coadă. De atunci, acest munte s-a numit Soarbele.

Iorgovan, ajungînd la poalele acestui munte ce ține de „Fețele Mînesei”, a zărit dihania culcată la gura vizuinii. Locul acesta, părîndu-i potrivit de a da un atac, a făcut o groapă mare în pămînt, ce se vede și acum, unde a intrat cu calul și cu cînele său. De aci, ascuns de vederea balaurului, a tras de mai multe ori cu arcul, distrugîndu-i trei capete.

Balaurul, înfuriat de durere, a făcut mai multe salturi și pocnituri cu coada, de răsunau munții, și-apoi a luat-o la fugă spre apa Cerna, lăsînd în urma sa un rîu de sînge. În goana lui, Iorgovan a trecut printr-o peșteră din munții Ciuceava, unde în peatră se mai văd și astăzi foarte bine, urmele de potcoave ale calului, de mărimea unui ciur, și ale cînelui. Pe valea Cernei, în hotarul comunei Cloșani și Orzești în jos, i-a mai distrus trei capete, rămînînd numai cu unul. Tot în acest hotar, la locul numit Corcoaia, sînt niște stînci foarte mari, ce se presupune a fi fost odată moi. Peste aceste stînci trecînd balaurul, s-au lăsat în jos sub greutatea lui, dînd naștere la un șanț de vreo doi metri înălțime și lățime, pe unde s-a abătut apa Cernei și pe unde trece chiar pînă astăzi.

Scăpat de aci, balaurul ținînd tot valea Cernei, a ajuns în hotarul comunei Isverna, la un munte stîncos, unde în piatră, s-a săpat un drum pentru patrularea guarzilor frontierii. În acest munte se afla o peșteră, în care atunci, se povestește, locuia o zînă.

Iorgovan, în goana lui pe urma balaurului, a ajuns la această peșteră, tocmai cînd zîna cînta un cîntec foarte frumos. Atras de frumosul ei cîntec, viteazul haiduc ar fi zis:

– Înceată Cerna, înceată, s-aud glas de fată, că te-oi dărui c-o mreană de aur….

Se crede că Cerna ar fi încetat de a mai urla, și această credință se întărește și mai mult pe faptul că și astăzi e așa de liniștită în acel loc, încît nici nu-ți vine să crezi ochilor că o apă se află în fața ta.

Slăbiciunea lui Iorgovan, că s-a lăsat să fie fermecat de cîntecul zînei, a fost spre norocul balaurului, căci în timpul cît el a stat la gura peșterii, balaurul s-a îndepărtat așa de mult, încît nu l-a mai putut ajunge pînă la Dunăre. N-ar fi fost nimic dacă aci măcar i-ar fi putut tăia și capul ce-i mai rămăsese dar n-a putut, căci dihania a intrat într-o peșteră, de unde se zice că ar fi zîs:

– Pînă acum am făcut puțin rău pe lume, de acum însă voi face însutit.

Și s-a întîmplat; căci din peștera în care s-a ascuns el, ies primăvara, cînd dă frunza, cocoloașe mari de musculițe ce aruncate de vînt, bîntuie satele vecine, mușcînd vitele locuitorilor și lăsînd un venin tot așa de puternic, ca și veninul de șarpe. Astfel de musculițe ies de pe tot lungul Cernei, pe unde a picat sînge din capetele distruse si din tăieturile făcute cu iataganul.

După aceste fapte, se zice că viteazul haiduc s-ar fi așezat într-un sat, la marginea Dunării, unde a trăit în liniște, pînă la o năvălire a turcilor cînd aceștia, auzind de eroicile lui fapte și fiindu-le frică să n-o pată și ei ca balaurul, l-au căutat ca să-l omoare. El a fugit, urmărit de turci pînă la comuna Isverna, unde a fost prins la un ogaș rău de trecut și a fost omorît. Înainte de a fi omorît, se zice că ar fi grăit următorul vers:

– Prisacă, prisacă, rămînea-rai saca de raci, de craeți și de broaște verzi.

De atunci, în apa acelui ogaș nu se găsesc nici raci, nici craeți, nici broaște verzi, cum sînt pe toate apele. De asemenea nu se găsesc nimic, nici pe apele dimprejur, pînă la o depărtare, cît s-ar fi putut auzi glasul voinicului.
Tony Brill – ,,Tipologia legendei populare românești ,,

Itinerarul continuă, următorul punct de observație fiind platoul carstic de la Ponoarele, situate la aproximativ 10 km de localitatea Baia de Aramă. Atenția elevilor este orientată spre analiză fizico-geografică a cadrului natural. Se face o analiză amănunțită a reliafului carstic având în vedere faptul că este cel mai complex și foarte la îndemână studiu cu elevii, elementele cele mai relevante rămân Podu lui Dumnezeu și Lacul Zăton, lac temporar, totuși și elementele de detaliu atrag atenția elevilor cum ar fi prezența lapiezurilor ce brăzdează calcarul pe suprafața acestuia.

La podul lui Dumnezeu, ghidul local le prezintă elevilor mai multe legende populare caracteristice elevilor.

Localnicii au păstrat numeroase legende despre formarea podului. Una dintre aceste legende spune că lui Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii din Ponoarele, care nu puteau trece Valea Pragului și l-a alungat pe diavol din peșteră. Dumnezeu a lovit tavanul peșterii cu palma, acesta prăbușindu-se dând naștere podul. Însă, necuratul a scăpat, a ieșit pe sub deal, și, de supărare, a zgâriat cu ghiarele stâncile din Dealul Peșterii, formând numai șanțuri pe calcar, locuri numite ”Câmpurile de lapiezuri”. Ajuns pe Dealul Peșterii, diavolul s-a așezat pe o piatră, ce acum îi poartă numele, ”Stânca Dracului”.

O altă legendă spune ca podul a fost creat de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să aibă pe unde să treacă, spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună. Căutând cascada ce i s-a arătat în vis, călugărul Nicodim s-a oprit , acolo unde izorăște un pârâu, locul unde trebuia să construiască o mănăstire. Însă răutatea sătenilor l-a făcut să plece. Aceștia i-au pus în traistă o găină tăiată și un cuțit, ca să-l poată acuza de furt. Locul unde călugărul a fost așteptat, pentru a fi prins cu găina în traistă, astăzi poartă numele de ”Valea Găinii”.

A plecat rușinat de pe aceste meleaguri, dar a lăsat în urmă un blestem, ca apa să se zbuciume, să fie fără pești și să o înghită pământul, lucru ce s-a și întâmplat. Acum, apa, în care nu trăiește nici o vietate, este înghițită de peșteră, ce o aruncă afară atunci când plouă îndelungat.

După ce elevii și-au completat fișa cu datele din teren plecăm spre localitatea Motru. Pe traseul de întoarcere elevii sunt atenționați că urmează să trecem pe lânga o exploatare la suprafață a cărbunelui. Ajutându-i, elevii reperează elamentele specifice unei asemenea activității antropice: haldele de steril, unele dintre ele stabilizate cu vegetație. Se subliniază impactul avut asupra mediului și se consemnează în fișa de observație.

Evaluarea vizează prelucrarea informațiilor și diferitelor materiale colectate, după care se procedează la elaborarea de referate\comunicări ce vor fi prezentate în timpul orelor sau cu alte ocazii, cum ar fi sesiuni de comunicări științifice ale elevilor. în urma unor astfel de activități elevii trebuie să-și îmbogațească cunoștiintele, să-și dezvolte abilități și deprinderi de a lucra în echipă, de a observa, de a emite păreri proprii cu privire la impactul activității umane asupra mediului, cu privire la metodele de reducere a efectelor negative a impactului antropic.

În domeniul culegerii informațiilor, elevul trebuie să fie capabil: să găsească legende populare despre locurile vizitate, să identifice hărțile necesare unei activități, să identifice bibliogrefia necesară unei activități, să selecteze noutăți din mass-media, să utilizeze hărți, schițe, grafice etc.

În analiza unei probleme elevul trebuie să fie capabil: să alaboreze un proiect de lucru, să selecteze sursele de informare stabilind criterii, să trieze materialele culese, să ia notițe, să folosească aparatura necesară investigației. Evaluarea este o componentă independentă foarte importantă a actului didactic, prin aceasta se evidențiază cantitatea de cunostiinte și abilități dobândite, precum și valoarea acestora.

Evaluarea prin probe practice are în vedere capacitățile elevilor de a aplică anumite cunostiinte teoretice, gradul de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practice, cum ar fi orientare în teren cu ajutorul hârtii sau a planului, stabilirea unor puncte de reper, realizarea unor măsurători, identificarea unei alunecări de teren și a componentelor ei și redarea lor pe schiță, identificarea elementelor văii și realizarea unui profil transversal etc.

O metodă de evaluare foarte potrivită pentru astfel de activități în orizontul local este observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor, care furnizează profesorului informații relevante asupra performanțelor elevilor săi din perspective capacității lor de acțiune și relaționare, a competentelor și abilitaților de care dispun aceștia.

Profesorul are la dispoziție trei modalități de înregistrare a acestor informații: fișa de evaluare, este completată de către profesor, în ea înregistrându-se date despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifică în comportamentul său, modul de acțiune al elevului (fapte remarcabile sau probleme).

Evaluare activității elevilor în orizontul local constă în trierea și prelucrarea materialul colectat, notarilor în timpul drumeției, developarea pozelor. Pe baza acestora elevi au făcut referate, albume cu poze, și-au completat portofoliile cu legende populare referitoare la zona vizitată. O altă modalitate de evaluare a fost testul. Testul aplicat la sfârșitul activității a cuprins itemi centrați direct pe obiectivele operaționale urmărite și au avut ca scop cunoașterea atingerii acestora.

În general, un asfel de test indică eficiența procesului de învățare, progresul realizat de elevi în urma unei activități didactice și indică zonele în care se manifestă deficiențe. Elevii au corectat ei testul și l-au notat coform baremului, stabilit anterior.

Exemplul 2:

PROIECT  EXCURSIE ȘCOLARĂ

ȘI DURATA EXCURSIEI :

PARTICIPANȚI : elevii din clasa a IV-a

CADRU DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR :

TEMA: Elemente de geografie și spiritualitate românească în Defileul Dunării îmbinată cu aspecte fizico-geografice ,economice și ecologice   

ITINERARIUL:

– Drobeta Turnu Severin –Hidrocentrala Porțile de Fier I- MânăstireaVodița-– Orșova-Cazanele Mici-Golful Mraconia-Cazanele Mari –Svinița și retur 

JUSTIFICAREA PROIECTULUI :     

  Interdisciplinaritatea este promovată de învățământul actual prin utilizarea informațiilor din cadrul mai multor discipline, facilitând înțelegerea acestora și perceperea lor ca un întreg.  

    Munca în echipă antrenează toți elevii: pe cei curajoși, stăpâni pe cunoștințele și deprinderile lor, dar și pe cei timizi, nesiguri, stârnindu-le interesul și ajutându-i să depășească anumite bariere existente între ei și restul clasei.    O activitate didactică bazată pe interdiciplinaritate și munca în echipă este excursia.

Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea.

Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimuleaza curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formeaza o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor sentimente patriotice.      Astfel, cu ajutorul excursiilor școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de disciplină, inițiativă, precum și deprinderi, proceduri gospodărești de la vârstă mică, toate acestea fiindu-le folositoare în viață. 

L.D.Hainault: „Se acordă mai multă importanță omului care merge decât drumului pe care îl urmează.” 

CONȚINUTUL GENERAL AL OBIECTIVELOR PROPUSE PENTRU OBSERVARE: I.Elemente de cultură și geografie locală:

Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I

Mânăstirea Vodița

Mănăstirea Sfânta Ana

Tabula Traiana

Mănăstirea Mraconia

Ruinele cetății Trikule

II. Elemente de geografie fizică:

Forme de relief major: Podișul Mehedinți, Munții Almăjului

Forme de relief mediu: Terasele văilor,versanți,interfluvii

Forme de relief minor: Peștera Ponicova,

Etaje de vegetație: ,etajul gorunului și fagului,etajul coniferelor

Tipuri de soluri: molisoluri,argiluvisoluri,cambisoluri,spodosoluri

Elemente de hidrografie: Dunărea, Bahna, Cerna , Mraconia

. Elemente de așezări omenești:

a.)orașe:scurt geografic al evoluției lor:Drobeta Turnu Severin, Orșova

b.) sate: tipuri de sate,etnografie,specificul construcțiilor,ocupații

c.) caracterizarea economică: aspecte industriale,agro-industriale,comerciale,ale transportului, turistice:

Portul Orșova:importanță turistică și industrială

Mănăstirile Vodița,Sfanta Ana și Mraconia-rol turistic

Efecte ale poluării asupra peisajului general

Propuneri de protecție

CONȚINUT INFORMATIV

PREZENTAREA PRINCIPALELOR OBIECTIVE VIZITATE

MUNICIPIUL ORȘOVA

Oraș în județul Mehedinți, port la Dunăre, la confluența acesteia cu râul Cerna; are peste 12.000 locuitori. Localitatea este cunoscută din antichitate că cetate dacică, după aceea una daco-romana, denumită Colonia Zermensis și apoi că municipiu sub numele de Dierna, așa cum se confirmă pe cărămizi ale Legiunii a XIII-a Gemina și a Cohortei I Ulpia. Dierna a fost un important punct vamal fiscal (portorium) între Moesia Superior și Dacia.

În cronica lui Anonymus, notarul regelui Bella al III-lea, orașul cetate aparține voievodului Glad și apoi lui Ahtum și se numește Castrum Urscia. Cetatea a fost distrusă de tătari și reconstruită în a doua jumătate a secolului XIV, având un important rol militar în tot Evul Mediu. În anul 1739 a fost ocupată, împreună cu insula Ada-Kaleh de către turci.

Se spune că împăratul Austriei Franz Joseph, în retragere forțată și-ar fi îngropat coroana la Orșova, într-un loc care s-a numit ulterior La Coroana. Orașul s-a mai chemat peste timpuri Tsierna, iar locuitorii din Banatul apropiat o denumeau Risava.

Orașul nou a fost reconstruit în totalitate după 1967, având mai multe cartiere și zone industriale și anexe: Nord, Coramnic, Evantai, Centru, Sud, Poiana Stelei, Gratzka, Gara-Port, Valea Cernei, Dealul Moșului cu Mânăstirea Sfinta-Ana. Până la denumirea străzilor cu nume de personalități, acestea au fost numerotate în "stil american", adică cu 100, 200,… 1000 Nord, idem Sud s.a.m.d.

Cartierul Coramnic este situat pe o poiană, pe partea stângă a drumului spre Timișoara, la circa 70 m deasupra drumului și la circa 800 m de la ieșirea din oraș, iar cartierul Poiana Stelei este situat de o parte și de alta a drumului care trece dealul înspre Ieselnita, comună unde s-a născut celebra gimnasta Lavinia Milosovici. Mânăstirea Sfinta-Ana a fost construită de un celebru ziarist roman Pamfil Șeicaru.

Pe apele golfului Cerna se antrenează sportivii de caiac-canoe, atât cei de la liceul de profil din Orșova cât și alții de la alte asociații sportive; mulți dintre sportivii din Orșova au fost campioni naționali, olimpici sau mondiali. . Cea mai frumoasă și modernă construcție din Orșova este Catedrala Catolică.

SISTEMUL HIDROENERGETIC ȘI DE NAVIGAȚIE PORȚILE DE FIER  I

       Sucursala Hidrocentrale Porțile de Fier administrează cele mai mari hidrocentrale de pe fluviul Dunărea: Porțile de Fier I și Porțile de Fier II.    Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisă. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitățile Baziaș și Orșova.   Zona Porțile de Fier are un bogat potențial arheologic, geografic și turistic.

Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier.

INSULA ADA KALEH

  Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) este o insulă pe Dunăre  scufundată odată cu construirea hidrocentralei Porțile de Fier. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime și circa 500 m lățime. Insula a fost locuită încă din antichitate. Numele ei s-a schimbat de-a lungul timpului, însă de la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh. Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă până în anul 1918, când a devenit teritoriu românesc. Insula Ada-Kaleh era faimoasa nu doar pentru geograficul ei, reprezentativ pentru întreaga zona a Balcanilor, ci și pentru „exotismele" sale: celebrul Lokum (rahat turcesc cu nucă), halviță, braga sau țigările produse acolo.

MĂNĂSTIREA SF.

     Mănăstirea Sfânta Ana este așezată pe defileul Dunării, mai exact pe coama Dealului Moșului, dominând orașul Orșova. Exceptând mânăstirea Vodița care se constituie într-o renaștere, mânăstirea Sf. Ana (cu hramul Adormirea Sfintei Ana) este cea mai tânără din Oltenia. Ctitorie din 1924 a cunoscutului ziarist Pamfil Șeicaru, bucurându-se astfel în fața bunului Dumnezeu pentru că l-a ocrotit pe frontul de luptă, în dealul Orșovei, în războiul din 1916.

Biserica a fost ridicată în 1939 și, cum nu a apucat să fie sfințită, în fostul regim comunist a cunoscut o odisee vulgară, întreg complexul fiind transformat în spațiu de agrement ocazional. Astăzi, model de așezare monahală, mănăstirea are și o sală de muzeu dedicat cititorului. 

SCOPUL:

a.) informativ

Dezvoltarea orizontului de cunoaștere prin îmbinarea cunoștințelor de geografie, literatură, religie, sculptură etc. cu specificul cadrului natural

Aprofundarea cunoștințelor de geografie fizică asupra Defileului Dunării

Sintetizarea cunoștințelor de geografie umană în strânsă legătură cu specificul cadrului natural și a celui geografic

b.) educativ

Cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții,aprecieri asupra elementelor de geografie a trecutului și prezentului poporului român

Dezvoltarea capacităților de comportament,de integrare a elevilor

Formarea deprinderilor de observare,de sesizare a aspectelor ecologice,de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

a.) cognitive:

Să comunice fondul general al cunoștințelor privind semnificațiile,particularitățile și importanța principalelor monumente geografice,de cultură vizitate

Să indice poziția itinerarului , desprinzând conexiunile dintre mediul geografic și om

Să analizeze aspecte fizico-geografice,etnografice și folclorice de pe parcursul excursiei

Să valorifice intra și interdisciplinar conținutul informațiilor dobândite

Să observe principalele obiective geografice, economice, culturale ale zonei;

b.) afectiv-atitudinale:

Să-și reactualizeze lecturi geografice, geografice și literare despre elementele observate și identificate;

Să rememoreze la fața locului istoria patriei în strânsă legătură cu cadrul natural

Să aprecieze morala creștină românească,frumusețile florei și faunei acestei părți a țării

Să sesizeze frumusețile patriei reflectate în pictură,sculptură,literatură

Să manifeste interes pentru cunoașterea frumuseților țării noastre;

Să participe cu placere la activitățile desfășurate

c.) psihomotori:

Să manifeste interes pentru trecutul geografic al zonei

Să citească și să interpreteze harta

Să își dezvolte capacitatea de educație ecologică

Să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;

REZULTATE SCONTATE:

pe termen scurt:

formarea unui comportament conștient și activ față de trecutul geografic al regiunii ;

cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de geografie a trecutului și prezentului poporului român.

pe termen lung:

formarea unei atitudini de respect față de valorile geografiei locale și de conservare a patrimoniului din zonă

formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare și respect.

formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice;  

PREGĂTIREA EXCURSIEI

ANUNȚAREA TEMEI : cu cel puțin două săptămîni înainte de efectuarea ei

PREGĂTIREA ELEVILOR       Pregătirea elevilor pentru această excursie se face în cadrul unei lecții sau într-o ședință specială de instructaj, cu care ocazie profesorul arată scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai importante.     Folosindu-se albume, vederi, diapozitive sau fragmente din filme didactice, profesorul trezește curiozitatea, interesul pentru a lua contact direct cu frumusețile naturii, cu valorile monumentelor geografice din această parte a țării.     Se amintește că informațiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecții de evaluare-recapitulare.

DESFĂSURAREA EXCURSIEI

La data și ora fixa elevii se adună în curtea școlii. Se face prezența și se anunță itinerarul Drobeta Turnu Severin –Hidrocentrala Porțile de Fier I- MânăstireaVodița-– Orșova-Cazanele Mici-Golful Mraconia-Cazanele Mari –Svinița – Dubova-Eșelnița-Orșova-Drobeta Turnu Severin .

Prima oprire este la ,,Sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier,, elevii vor vizita muzeul când li se va prezenta și un fragment dintr-o lectură geografică prin care elevii trebuie să conștientizeze urmările realizării acestei imortante construcții.

,,Spre vest, apele Bahnei scaldă maluri înverzite, unde iarba a acoperit de mult urmele garnizoanelor romane care urcau pe aici spre inima Daciei. Mai sus este locul unde i-a înfrânt Tudor cu pandurii săi pe soldații otomani din Ada-Kaleh, răzbunând, între altele, și pierirea Vodiței. Prin ridicarea nivelului Dunării, după construirea hidrocentralei de la Porțile de Fier, Valea Bahnei a fost inundată la vărsare, devenind un frumos,,fiord,,, ale cărui ape au acoperit definitive urmele și oasele celor chemați sau nechemați la această încrucișare de drumuri.,,

Cristian Lascu, Nicolae Terteleac-,, Drumețind prin munții Mehedinți,,

Traseul continuă cu mânăstirea Vodița, municipiul Orșova unde se vizitează zona de faleză, biserica catolică și mânăstirea Sfânta Ana, apoi se intră în Defileul Dunării, Cazanele Mici și Cazanele Mari la Dubova se vizitează cabana Parcului Natural ,,Porțile de Fier,, unde elevii vor lucra în grupe de trei elevii rezolvând o fișe cu ghicitori geografice,-, câstigători fiind premiați apoi itinerariul continuă cu localitatea Șvinița care este cea mai vestică localitate de pe teritoriul județului Mehedinți, se va ajunge într-un punct de belvedere și se va observa valea Dunării

 Ghicitori geografice

La est e așezată,                                   Vine de departe                                     Au păduri de brad,

De pești e populată,                             De Bulgaria ne desparte,                       Vârfuri ascuțite,

Vara o căutăm                                     Curge liniștită,                                        Cărări șerpuite

La soare să stăm,                                 Spre mare e pornită.                               Culmi încărunțite;

În ea să înotăm.                                            (Dunărea)                                      Locu-i minunat

  ( Marea Neagră)                                                                                           Pentru colindat.

                                                                                                                                      (munții)

Culmile sunt mai domoale,                    Locul neted și întins                  Spune locul unde oare

Pantele sunt mai ușoare.                         C-un covor de grâu cuprins.       Dunărea se varsă-n mare

Păduri de stejari și fag                                            (câmpia)                    Și-o comoară minunată

Ne întâmpină cu drag.                                                                                      De plante și animale

Vii, livezi, cărbuni și sare –                                                                                        Se arată.

Ce forme de relief e oare?                               

  În nord îi poți găsi,                         (Delta Dunării)

          (dealurile)                                

                Munți ai căror nume,

                                                                           Dacă te uiți atent,                 

În centru de țară                                                Două râuri îți vor spune.

Se află o comoară;                                                (Maramureș)        În Munții Rodnei, printre nori

Are gaze, livezi și vii                                                                             Ca o cetate străjuiește.

Și multe alte bogății.                                  Care-s munții dați                  Cel mai înalt vârf din ei

De Carpați e-nconjurată,                             Celor șapte frați                       Știi cum se numește?

Care-i numele ce-l poartă?                           Ce pe-un domnitor                                    (Pietrosu)

 (Depresiunea Transilvaniei)                       L-au făcut biruitor?

(Vrancei)

Erau vulcani aprinși                               La sud Dunărea-i cuprinde,          În vestul țării-s așezați,

Acuma ei sunt stinși.                                  La nord Timișul se-tinde,       În marmură-s bogați,

De păduri acoperiți.                                    La mijloc munți împăduriți,       Au nume de poiană,

Numiți munții                                             Numiți-i dacă știți.                        Oare cum îi cheamă?

Dacă-i  știți !                                                    (Munții Banatului)                         (Poiana Ruscă)

  (Munții Vulcanici)

Acești munți, se spune,                          Podiș în estul țării este,           La sud, lipit de Subcarpați,

Au metale și în nume.                            Câmpie se mai numește                Podișul de-l străbați,

  (Metaliferi)                                          Din dealuri este format,                  Priveliști pitorești,

                                                               Numele lui l-ai aflat?                       La tot pasul întâlnești

                                                                 (Podișul Moldovei)                       Numele lui îl ghicești?

Între Dunăre și mare                                                                                                 (Podișul Getic)

Ce podiș se află oare?

  (Podișul Dobrogei)

SISTEMATIZAREA CUNOȘTIINȚELOR

1) Ce itinerar am parcurs ?

2) Alcătuiți un "Album al clasei " cu imaginile care v-au impresionat cel mai mult.

În timpul excursiei pot fi folosite toate metodele de învățămînt, însă observația, comparația, învățarea prin descoperire, problematizarea, demonstrația, interdisciplinaritatea se situează pe primul plan.

EVALUAREA EXCURSIEI:

Alcătuiți o expoziție fotografică cu imaginile care v-au impresionat pe acest traseu.

Revedeți notițele, reamintiți-vă informațiile dobândite, impresiile făcute, învățămintele desprinse și sistematizați-le pe următoarele probleme:

geografie; 

religie;

geografie;  

literatură;  

etnografie și folclor; 

muzică;

obiceiuri și tradiții;  ș.a

CONCLUZII

Lectura geografică are o importanță deosebită în formarea competențelor în învățământul primar , poate fii folosită la mai multe discipline în toate clasele ciclului primar, în clasa a I-a și a II-a la disciplina ,,Cunoașterea Mediului ,, , în clasa a III-a la disciplina ,,Științe ale naturii ,, dar mai ales în clasa a IV-a la disciplina ,,Geografia României. Lectura geografică poate fi folosită în toate tipurile de lecții, poate fii utilizată în diferite momente ale lecției, poate fi folosită pentru captarea atenției, aplicată cu ajutorul unei metode didactice, sau folosită în activitatea de evaluare, se poate integra în timpul lecției în timpul activității de predare dar și în etapa finală în loc de concluzii. Fragmentele selective cu mesaj geografic provin din diferite lucrări cu caracter literar, cum ar fii legendele populare, ghidurile turistice, notele de călătorie etc.

Cu ajutorul lecturii geografice elevii pot înțelege mai bine fenomenele geografice, captarea atenției se poate realiza mai ușor, completând adevărul ștințific , elementele lecției pot fii argumentate mai ușor.

Utilizarea lecturilor geografice în cadrul lecțiilor este un tip de activitate didactică prin care învățătorul consolidează, precizează sau verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera de noțiuni, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Lectura geografică poate fii folosită și în activitatea de evaluare într-un mod variat, poate fi folosită în evaluarea inițială dar și sumativă și finală deasemenea poate fi utilizată în cadrul evaluărilor orale dar și în cadrul evaluărilor scrise.

Lectra geografică, ghicitorile, legendele populare în cadrul activităților de predare- învățare – evaluare pot fii folosite în moduri diverse, pot fii utilizate chiar și în cadrul activităților extrașcolare. Aplicațiile geografice cu elevii în orizontul local constituie cea mai bună metodă de a valorifica cunoștiințele dobândite la lecțiile de curs chiar și cu ajutorul lecturi geografice.

Lectura are un rol important în activitatea didactică, cu ajutorul ei elevul poate să descopere pasiunea de a cerceta mediul înconjurător, dorința de a participa la activități extrașcolare, contribuie la imaginația elevilor.

Lecturile geografice, ghicitorile, legendele populare reprezintă mijloace utile la îndemâna oricărui învățător care dacă le utilizează cu îndemânare în etapele cele mai potrivite ale lecției le poate transforma în ajutoare ale elevilor în vederea însușirii cunoștințelor , stimulării cunoașteri mai aprofundate a mediului înconjurător.

BIBLIOGRAFIE

1. Anton, M. (2007), Lecturi geografice pentru copii, Editura Pim, Iași,

2. Bocoș. M, (2003)-Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca

3. Coordoneanu Maria, Nedel Victoria, (1977)- Monumente și locuri istorice ale patriei, Editura Ion Creangă, București

4. Dragu, V. + colaboratori (2000) – Geografie – geologie, ghid metodologic. Editura Polirom, București.

5. Dulamă, Maria-Eliza (1996) – Didactica geografică. Editura Clusium, Cluj-Napoca.

6. Dulamă, Maria-Eliza (2004) – Modelul invățării depline a geografiei. Editura Clusium, Cluj-Napoca.

7. Dulamă M. E.(2002)- Modele,strategii și tehnici didactice activizante cu aplicație în geografie, Ed. Clusium, Cluj- Napoca.

8. Dulamă M. E.( 2005)- Practica pedagogic, Ed. Clusium, Cluj-Napoca.

9. Dulamă M.E.(2006)- Metodologie didactica, Ed. Clusium, Cluj- Napoca.

10. Dulamă M. E.( 2009)- Cum îi învățăm pe alții să învețe –teorii și practice didactice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca.

11. Erdeli, G, Candea, Melinda., Braghina, C, Costachie, S., Zamfir, Daniela (1999) _ Dictionar de geografie umană, Editura Corint, București.

12. Erdeli, G. Dumitrache, Liliana (2001) – Geografia populației. Editura Corint, București.

13. Iancu Mihai,(1983)- Portret de plai românesc-Editura Albatros, București

14. Ielenicz, M. + Colaboratori (1999) – Dicționar de geografie fizică. Editura Corint, București.

15. Ilinca N., Mândruț O.(2006)- Elemente de didactică aplicată a geografiei, Ed. CD Press, București.

16. Hogaș Calistrat.(1965)- Pe drumuri de munte, Editura Tineretului, București

17. Lascu Cristian, Terteleac Nicolae, (1982)-Drumețiind prin munții Mehedinți- Editura Sport-Turism, București.

18. Mehedinți, S., Vâlsan, G. ,Lecturi geografice, Editura Albatros, București, (1973)

19. Mihăilescu, V. ,Lecturi geografice, Editura Albatros, București, (1974)

20. Mihăilescu, C., Pițilă, T. (2006),Geografie, manual pentru clasa a IV-a, Editura Aramis,

21. Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., București

23. Tomescu Viorica,(2007)-Didactica Geografiei-Editura Universitaria, Craiova

22. Vâlsan,G., Descrieri geografice,Ed. Științifică, București, (1964)

BIBLIOGRAFIE

1. Anton, M. (2007), Lecturi geografice pentru copii, Editura Pim, Iași,

2. Bocoș. M, (2003)-Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca

3. Coordoneanu Maria, Nedel Victoria, (1977)- Monumente și locuri istorice ale patriei, Editura Ion Creangă, București

4. Dragu, V. + colaboratori (2000) – Geografie – geologie, ghid metodologic. Editura Polirom, București.

5. Dulamă, Maria-Eliza (1996) – Didactica geografică. Editura Clusium, Cluj-Napoca.

6. Dulamă, Maria-Eliza (2004) – Modelul invățării depline a geografiei. Editura Clusium, Cluj-Napoca.

7. Dulamă M. E.(2002)- Modele,strategii și tehnici didactice activizante cu aplicație în geografie, Ed. Clusium, Cluj- Napoca.

8. Dulamă M. E.( 2005)- Practica pedagogic, Ed. Clusium, Cluj-Napoca.

9. Dulamă M.E.(2006)- Metodologie didactica, Ed. Clusium, Cluj- Napoca.

10. Dulamă M. E.( 2009)- Cum îi învățăm pe alții să învețe –teorii și practice didactice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca.

11. Erdeli, G, Candea, Melinda., Braghina, C, Costachie, S., Zamfir, Daniela (1999) _ Dictionar de geografie umană, Editura Corint, București.

12. Erdeli, G. Dumitrache, Liliana (2001) – Geografia populației. Editura Corint, București.

13. Iancu Mihai,(1983)- Portret de plai românesc-Editura Albatros, București

14. Ielenicz, M. + Colaboratori (1999) – Dicționar de geografie fizică. Editura Corint, București.

15. Ilinca N., Mândruț O.(2006)- Elemente de didactică aplicată a geografiei, Ed. CD Press, București.

16. Hogaș Calistrat.(1965)- Pe drumuri de munte, Editura Tineretului, București

17. Lascu Cristian, Terteleac Nicolae, (1982)-Drumețiind prin munții Mehedinți- Editura Sport-Turism, București.

18. Mehedinți, S., Vâlsan, G. ,Lecturi geografice, Editura Albatros, București, (1973)

19. Mihăilescu, V. ,Lecturi geografice, Editura Albatros, București, (1974)

20. Mihăilescu, C., Pițilă, T. (2006),Geografie, manual pentru clasa a IV-a, Editura Aramis,

21. Nicola, I., Pedagogie, E.D.P., București

23. Tomescu Viorica,(2007)-Didactica Geografiei-Editura Universitaria, Craiova

22. Vâlsan,G., Descrieri geografice,Ed. Științifică, București, (1964)