Judetul Sibiu Nucleul Derularii Si Dezvoltarii Activitatii de Turism

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Județul Sibiu – Nucleul derulării si dezvoltării activității de turism

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TURISMULUI MONTAN

Scurt istoric al turismului montan românesc

Protejarea mediului în zonele montane

Politica zonelor montane

Caracteristicile clientelei stațiunilor montane

Modele de amenajare turistică a zonelor montane

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI SIBIU

2.1. Așezare geografică și căi de acces

2.2. Nivelul de dezvoltare economico-socială

2.3. Potențialul turistic

2.3.1. Resursele turistice naturale

2.3.2. Resursele turistice antropice

2.4. Sibiu-Capitală Culturală Europeană

CAPITOLUL 3. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ȘI A CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL SIBIU ÎN PERIOADA 2008-2013

3.1. Unități de cazare 3.2. Unități de alimentație

3.3. Instalații și modalități de agrement și tratament

3.4. Indicatorii ce caracterizează circulația turistică

3.4.1. Număr turiști sosiți în unitățile de cazare

3.4.2. Număr de înnoptări

3.4.3. Durata medie a sejurului

3.4.4. Densitatea circulației turistice

3.4.5. Indicele de utilizare a capacității de cazare

CAPITOLUL 4. DIRECȚII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI DIN JUDEȚUL SIBIU

4.1. Analiza SWOT-premisă de dezvoltare a turismului sibian

4.2. Propuneri de valorificare superioară a potențialului turistic din județul Sibiu

4.3. Modalități de promovare a potențialului turistic din județ 4.4. Direcții strategice de dezvoltare a turismului

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Turismul este cea mai complexă industrie din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate. În același timp, turismul reflectă întreaga societate, poate fi considerat un adevărat barometru al acesteia.

Turismul a devenit în zilele noastre o ramură importantă a economiilor naționale și mondiale. Multe țări privesc turismul ca o sursă valoroasă de comerț, cu contribuții importante în balanțele de plăți, dar și cu un potențial ridicat de generare a unui însemnat număr de locuri de muncă. Alături de acestea, efectele prezenței și dezvoltării turismului într-o economie sunt pe multiple alte planuri, ca de exemplu: protejarea mediului, creșterea nivelului de instruire și cultură, promovarea unui climat de pace între țări ș.a.

Potențialul turistic poate fi definit ca totalitatea valorilor naturale, economice, culturale etc., care în urma unor activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică. Prin urmare, este vorba de acele valori a căror punere în funcțiune în scopuri turistice necesită lucrări de amenajare ți echipare, investiții de capital și un volum considerabil de cheltuieli de muncă umană.

Așezat în centrul țării, acolo unde s-au întâlnit dintotdeauna drumurile ce au legat teritoriile istorice românești, Sibiul a fost și rămâne o punte de legătură și de circulație a valorilor materiale și spirituale, leagăn de străveche cultură și civilizație, zona de simbioză între cultura românească și cea a naționalităților conlocuitoare.

Vechiului oraș de pe malul râului Cibin nu-i lipsește nici unul din elementele caracteristice unei cetăți saxone autentice: străzi înguste și abrupte, de-a lungul cărora se aliniază case de meșteșugari, piețe largi, a căror strălucire amintește de vremurile când jucau rol de centru a comunității, ziduri de incintă, bastioane și turnuri alcătuind un redutabil sistem de apărare, pasaje, scări și poduri.

Sibiu este unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania. În 2007, împreună cu Luxemburg, Sibiu a beneficiat de deosebita onoare de a fi numit Capitală Culturală Europeană, titlu ce a atras numeroși turiști străini și români. Ascensiunea înfloritoare de care s-a bucurat orașul în ultimii ani se datorează, în mare parte, centrului istoric medieval, construcțiilor bine întreținute și atracțiilor turistice pline de istorie. Multe din zidurile și sistemele de fortificații sunt menținute într-o stare foarte bună.

Zonele din preajma orașului, pline de dealuri înverzite și păduri stufoase au contribuit la renumele orașului Sibiu.

Prin factorii de relief și de mediu, prin diversitatea și frumusețea peisajului, prin dezvoltarea industrială și culturală, județul Sibiu poate prezenta oferte amatorilor de drumeții sau alpinism, de vânatoare sau pescuit, practicanților de schi sau patinaj ori celor interesați de monumente ale naturii istorice sau arhitecturale sau de tradiții locale.

Motivația alegerii acestei teme este legată de faptul că județul Sibiu este, în opinia mea, unul dintre cele mai interesante județe din Transilvania, un mare centru istoric datorită numeroaselor monumente și ruine istorice și are un mare potențial turistic încă nevalorificat la adevărata lui valoare.

În primul capitol va fi prezentat stadiul actual al cunoașterii în domeniul turismului montan, o parte importantă a acestui județ fiind ocupată de masive montane reprezentative. În următorul capitol vom avea o scurtă prezentare a zonei ce cuprinde așezarea geografică a județului și căile de acces, sunt prezentate date despre potențialul turistic. Foarte importantă pentru acest caz am considerat că este analiza bazei tehnico-materiale și a circulației turistice prezentate în al treilea capitol. În ultimul capitol voi încerca să prezint modalități de dezvoltare a turismului în județul Sibiu.

CAPITOLUL 1.

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TURISMULUI MONTAN

Turismul în mediul montan prezintă multiple analogii cu turismul de litoral precum dezvoltarea rapidă a stațiunilor după război, amplificarea recentă a frecventării care, în prezent, pune probleme de saturare a infrastructurii de acces și de primire, degradarea mediului natural foarte vulnerabil la turismul de masă, adoptarea tardivă a politicilor de stopare sau de control a acestor fenomene. Totodată, turismul montan prezintă și câteva caracteristici specifice:

Frecventarea continuă și concentrată într-un număr restrâns de stațiuni;

Condițiile geografice și de pantă restrâng practicarea schiului la câteva masive importante din regiunile temperate;

Costurile crescute ale echipamentelor necesare practicării diverselor sporturi de iarnă dar și al serviciilor oferite limitează această formă de turism la țările bogate.

Scurt istoric al turismului montan românesc

În România, amenajarea turistică a zonei montane a debutat la sfârșitul secolului XIX odată cu înființarea primelor asociații și societăți montane. Astfel, în anul 1873 s-a înființat Societatea Carpatină Ardeleană (Erdely I Karpat Egyesulet) din Brașov. În același an, în luna mai, ca urmare a unei adunări a fondatorilor (români, sași și maghiari), s-a înființat Clubul Alpin al Transilvaniei. Statutul său a fost aprobat la data de 28 iulie 1873 când Clubul alpin a început să funcționeze în formă legală, urmând în ziua de 26 august 1873, adunarea generală de constituire.

În anul 1880 se înființează la Sibiu, în Transilvania, una dintre cele mai puternice societăți, „Societatea carpatină ardeleană a turiștilor” (SIEBENBURGIESCHE  KARPATHENVEREIN-S.K.V.) cu membrii cotizanți din Sibiu, Brașov, Cluj, București, Giurgiu, Viena, Londra, Frankfurt pe Main.

La data de 5 iunie 1996, la Sibiu, a avut loc ședința de reconstituire a asociației, la 29 noiembrie 1996 aprobându-se și statutul acesteia, urmând ca la 17 iunie 2006 să fie aprobat un nou statut care a intrat în vigoare odată cu înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor. În acest ultim statut se precizează faptul că S.K.V. „este o asociație a turiștilor montani, promovând un turism educativ și ecologic”. La Articolul 6 din același statut se menționează că „asociația este continuatoarea de drept a asociației “Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein”, care a fost fondată în anul 1880, al cărei statut cu nr. 80835 din 2 octombrie 1923 a fost aprobat de Ministerul de Interne, fiind recunoscută ca persoană juridică română prin decizia Tribunalului Sibiu nr. 1888 din anul 1924, funcționând până în anul 1945, când s-a procedat în mod forțat la dizolvarea ei și la confiscarea abuzivă a întregului patrimoniu în contextul politic al vremii”. De asemenea, „Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein își propune să redobândească, cu respectarea legislației, valorile și bunurile materiale realizate de fosta “Societate Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein și să le redea acestora utilitatea avută până în 1945”.

Printre primele societăți se numără și „Societatea Carpatină din Sinaia”. La 21 februarie 1893 un număr de locuitori ai Sinaiei s-au întrunit la mănăstirea Sinaia și au hotărât înființarea „Societății carpatine și de tir Sinaia”, delegând cu elaborarea proiectului de statut pe arhimandritul Nifon, căpitanul Tetrat, Iorgu Ionescu, inginer Ptetrorian, inginer C. Costache și inginer Simion Pop.

O dată cu terminarea primului război mondial, oamenii au reînceput să se deplaseze către munte. Dintre aceștia, persoane care fie au făcut parte din alte asociații anterioare, fie cei neimplicați până în prezent, au avut inițiativa creării unei noi Societăți anonime pe acțiuni numită „Hanul Drumeților”, al cărei statut a fost adoptat la data de 15 februarie 1921. Printre inițiatori s-au numărat cunoscuți oameni de munte precum Bucura Dumbravă, Mihai Haret, Ion Bianu, Sofia Bragadiru ș.a..

La data de 2 aprilie 1926 Hanul Drumeților se transformă în cunoscuta asociație „Touring-Clubul României” (T.C.R.), asociație de turism și pentru protecția naturii. Prin afilierea altor societăți de turism, printre care și „Frăția Montană” din Cluj (a fuzionat în anul 1933) întemeiată în anul 1921 de Emil Racoviță, „Touring-Clubul României” devine una dintre cele mai puternice asociații de turism din țară.

Prin Legea pentru protecția monumentelor naturii din anul 1930 se înființează Comisia Monumentelor Naturii.

Asociația Turistică „România Pitorească” a luat naștere la București la data de 21 mai 1930, primul președinte fiind Paul Arian și a avut drept scop dezvoltarea turismului și alpinismului, în special în masivul Ciucaș. Secțiile înființate ulterior au fost la Poiana Sibiului și Ploiești. În anul 1937 a inaugurat Casa „Alexandru Vlahuță”. A tipărit revista „România pitorească”, apoi Buletinul România Pitorească, publicând și alte lucrări importante precum cea numită „Călăuza masivului Bucegi” scrisă de Dumitru Ionescu-Crînguri, Paul Cretzoiu și Iosif Salter.

Ideea lui Emil Racoviță, susținător entuziast al turismului, de a înființa o instituție de stat în vederea coordonării, organizării și dezvoltării turismului în țara noastră se concretizează abia în anul 1936 când se constituie Oficiul Național pentru Turism (O.N.T.). Este cea mai solidă organizație de turism din România interbelică, iar mai apoi primul organism administrativ din domeniul ile și bunurile materiale realizate de fosta “Societate Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV – Siebenbürgischer Karpatenverein și să le redea acestora utilitatea avută până în 1945”.

Printre primele societăți se numără și „Societatea Carpatină din Sinaia”. La 21 februarie 1893 un număr de locuitori ai Sinaiei s-au întrunit la mănăstirea Sinaia și au hotărât înființarea „Societății carpatine și de tir Sinaia”, delegând cu elaborarea proiectului de statut pe arhimandritul Nifon, căpitanul Tetrat, Iorgu Ionescu, inginer Ptetrorian, inginer C. Costache și inginer Simion Pop.

O dată cu terminarea primului război mondial, oamenii au reînceput să se deplaseze către munte. Dintre aceștia, persoane care fie au făcut parte din alte asociații anterioare, fie cei neimplicați până în prezent, au avut inițiativa creării unei noi Societăți anonime pe acțiuni numită „Hanul Drumeților”, al cărei statut a fost adoptat la data de 15 februarie 1921. Printre inițiatori s-au numărat cunoscuți oameni de munte precum Bucura Dumbravă, Mihai Haret, Ion Bianu, Sofia Bragadiru ș.a..

La data de 2 aprilie 1926 Hanul Drumeților se transformă în cunoscuta asociație „Touring-Clubul României” (T.C.R.), asociație de turism și pentru protecția naturii. Prin afilierea altor societăți de turism, printre care și „Frăția Montană” din Cluj (a fuzionat în anul 1933) întemeiată în anul 1921 de Emil Racoviță, „Touring-Clubul României” devine una dintre cele mai puternice asociații de turism din țară.

Prin Legea pentru protecția monumentelor naturii din anul 1930 se înființează Comisia Monumentelor Naturii.

Asociația Turistică „România Pitorească” a luat naștere la București la data de 21 mai 1930, primul președinte fiind Paul Arian și a avut drept scop dezvoltarea turismului și alpinismului, în special în masivul Ciucaș. Secțiile înființate ulterior au fost la Poiana Sibiului și Ploiești. În anul 1937 a inaugurat Casa „Alexandru Vlahuță”. A tipărit revista „România pitorească”, apoi Buletinul România Pitorească, publicând și alte lucrări importante precum cea numită „Călăuza masivului Bucegi” scrisă de Dumitru Ionescu-Crînguri, Paul Cretzoiu și Iosif Salter.

Ideea lui Emil Racoviță, susținător entuziast al turismului, de a înființa o instituție de stat în vederea coordonării, organizării și dezvoltării turismului în țara noastră se concretizează abia în anul 1936 când se constituie Oficiul Național pentru Turism (O.N.T.). Este cea mai solidă organizație de turism din România interbelică, iar mai apoi primul organism administrativ din domeniul turismului din România. Activitatea O.N.T. s-a concretizat prin construirea de cabane și refugii pe drumuri și poteci de munte, prin marcarea unor trasee montane, printr-o rodnică și susținută campanie publicitară, prin publicarea de cărți, articole, ziare, reviste, almanahuri și chiar ample studii pe teme de economia turismului.

Protejarea mediului în zonele montane

Turismul montan reprezintă cauza multor daune provocate mediului: accentuarea eroziunii pe versanți ca urmare a defrișărilor în scopul creării unor căi de acces, pârtiile de schi și chiar stațiunile, înmulțirea cabanelor și reședințelor de vacanță, alterarea peisajelor prin montarea pilonilor mijloacelor de transport pe cablu. De asemenea, riscul producerii de catastrofe naturale este crescut datorită multiplicării stațiunilor, în particular stațiunilor integrate care au modificat ecosistemele aflate la altitudine.

Măsurile de protejare sunt multiple: stoparea proiectelor agresive cu mediul ambiant, realizarea studiilor de impact, zonarea strictă în cadrul planurilor de ocupare a solurilor, delimitarea spațiilor protejate, parcurilor naturale și rezervațiilor naturale.

Eficacitatea unor asemenea măsuri depinde în mod definitiv de capacitatea colectivităților locale de a rezista tentațiilor și de rigoarea autorităților în impunerea respectării legislației în vigoare.

Politica zonelor montane

Din punctul de vedere al politicilor elaborate pentru zona montană, Franța deține un loc central și reprezintă un exemplu de bune practici în literatura de specialitate. După 1960, această țară a pus în aplicare o veritabilă politică montană: s-au înființat Serviciul de Studii pentru Amenajarea Turistică a Zonei Montane și Comisia Interministerială pentru Amenajarea Turistică a Zonei Montane; adoptarea în anul 1960 a „Plan Neige”; votarea în 1985 a Legii Muntelui; în anii '70, accentul s-a pus pe realizarea unui mare număr de echipamente care să atragă în special turiștii străini. În anul 1977, odată cu schimbarea conjuncturii economice generale, situația s-a schimbat, accentul punându-se pe pluriactivități și protejarea patrimoniului natural împotriva abuzurilor provocate de turism și de turiști.

După anul 1980, reorientarea politicii montane franceze s-a confirmat: stoparea proiectelor mari, accentul pus pe calitate și nu pe cantitate, dezvoltarea unor programe de echipare a stațiunilor existente, modernizarea teleschiurilor, a telecabinelor, extinderea parcului imobiliar, ameliorarea accesului către stațiuni.

La nivel internațional, tabloul este contrastant: statele europene mai avansate în materie de turism montan precum Spania și Iugoslavia ca și statele industrializate extraeuropene precum SUA, Canada sau Japonia continuă echiparea zonelor montane. În țările cu tradiție turistică din Europa, după faza de dezvoltare cantitativă a turismului, alte priorități au fost prioritare: menținerea echilibrului natural și o mai bună integrare a turismului în zonele montane.

Caracteristicile clientele stațiunilor montane

Vizitatorii stațiunilor montane prezintă următoarele caracteristici:

1. Din punctul de vedere al vârstei, o mare parte a celor care vizitează stațiunile montane este formată din tineri;

2. Din punctul de vedere al veniturilor, vizitatorii acestor stațiuni se situează în categoria celor cu venituri medii, peste medie și foarte mari deoarece sporturile de iarnă, respectiv echipamentele necesare și practicarea lor, necesită cheltuieli substanțiale;

3. Din punctul de vedere al categoriei socio-profesionale, vizitatorii stațiunilor montane sunt, în general, persoane cu un nivel de cultură și de instruire ridicat, fapt asociat și cu veniturile ridicate.

Modele de amenajare turistică a zonelor montane

Selecția ariilor teritoriale se face în funcție de existența condițiilor naturale adecvate practicării sporturilor definitorii pentru profilul stațiunii. Astfel, pentru stațiunile destinate practicării schiului se pornește de la: condițiile de relief, climă, temperatură. Pentru stațiunile destinate cu prioritate turismului de vară se pornește tot de la condițiile de relief, climă, accesibilitate pentru practicarea drumeției și alpinismului. În ambele situații, se impune evaluarea acestor resurse și determinarea capacității optime de primire, caz în care se utilizează normative de ordin general și tehnici specifice.

În funcție de apropierea față de masivul montan, există trei modele de amenajare:

1. Localizarea periferică este considerată formula clasică realizată în jurul masivului, de regulă la distanțe nu prea mari de masiv, pe căile de acces sau în vecinătatea acestora. Elementul care primează în decizia de amenajare este accesibilitatea. Sunt, de regulă, stațiuni de dimensiuni mari cu activitate bisezonieră sau permanentă. Acest tip de localizare îmbracă trei forme:

1a. Localizarea periferică limită exterioară (de distribuție). Este situată cel mai departe de munte, de aici fluxul turistic distribuindu-se pentru practicarea diferitelor forme de turism: odihnă, drumeție, schi etc.. Sunt stațiuni de dimensiuni foarte mari;

1b. Localizarea periferică de contact este constituită din stațiuni de mai mici dimensiuni care sunt amplasate la poalele muntelui, în imediata vecinătate a acestuia. De aici are loc accesibilitatea în munte;

1c. Localizarea periferică limită interioară (de releu) este reprezentată de stațiuni sau puncte izolate amplasate pe văile de acces în munte, la capătul acestor culoare;

2. Localizarea liniară este caracterizată prin dezvoltarea de stațiuni de-a lungul cursurilor râurilor sau a văilor de penetrație în munte. Văile trebuie să fie largi, cu posibilități multiple de amenajare, cu căi de acces. În funcție de lărgimea culoarului, în aceste zone se pot crea stațiuni de dimensiuni medii sau numai puncte izolate, însă nu unul ci mai multe;

3. Localizarea terminală este realizată sub forma unor puncte izolate, de mai mici dimensiuni, caracterizându-se prin faptul că, de aici, călătoria nu mai poate continua, nu mai există căi de acces consacrate, este punctul terminus. De aici pot fi practicate diferite sporturi precum schi, alpinism etc..

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI SIBIU

Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai importante orașe din Transilvania cu un remarcabil potențial turistic. Sibiul și împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România.

2.1. Așezare geografică și căi de acces

Poziția geografică favorabilă în sudul Transilvaniei, în limitele depresiunii Sibiului (sau a Cibinului, cum mai este denumită), în apropierea Munților Făgăraș, ai Cindrelului și ai Lotrului care mărginesc depresiunea în sud-vest și sud, determină gradul de relație cu unitățile geografice limitrofe.

Localitatea se situează la 45°47' latitudine nordică și 24°05' longitudine estică, iar altitudinea sa variază între 400 și 431m în Orașul de Sus. În partea de nord și de est municipiul este delimitat de Podișul Târnavelor și Hârtibaciului, prin Dealul Gușteriței ce coboară până deasupra Văii Cibinului.

În Sibiu se ajunge ușor fie cu trenul, fie pe șosea sau cu avionul.

Cu autoturismul

Orașul este conectat direct atât la rețeaua europeană de cale ferată cât și la rețeaua de șosele internaționale care leagă Europa de est cu cea de vest. Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 (Arad – Sibiu – Brașov) și E 81 (Cluj – Sibiu – Pitești – București).

În ultimii ani s-au făcut progrese însemnate spre realizarea sau modernizarea unor șosele naționale care să facă o mai bună legătură între Sibiu și restul țării.

Cu trenul

În ciuda faptului că Sibiul nu are acces la linia principală de cale ferată care leagă Bucureștiul de Ungaria, trenul rămâne totuși cea mai ieftină și confortabilă alternativă de a ajunge aici chiar dacă din București sunt doar două trenuri pe zi.

Cu avionul

Avionul este un mod convenabil de a ajunge la Sibiu dacă veniți din afara României datorită faptului că Sibiul este conectat direct cu multe orașe europene din Germania, Franța, Austria, Republica Moldova, Ucraina și Italia.

Carpatair, cea mai mare linie aeriană din Transilvania, oferă zboruri zilnice spre München, Bergamo, Treviso, Chișinău și Ucraina și de trei ori pe săptămână spre Bologna, Verona, Roma, Paris și Stuttgart.

TAROM, linia aeriană națională din România, oferă spre München, Viena și București.

2.2. Nivelul de dezvoltare economico-socială

Județul reunește 188 de localități, dintre acestea, două fiind municipii (Sibiu și Mediaș), nouă orașe (Agnita, Avrig, Cisnădie, Copșa Mică, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Săliște și Tălmaciu), lor adăugându-li-se 53 de comune. Reședința județului este municipiul omonim, Sibiu.

Un rol important în economia județului îl au: industria de textile și de confecții, industria de pielărie și încălțăminte, industria de construcții a mijloacelor rutiere, industria materialelor de construcții (prin exploatarea zăcămintelor de marmură, argilă și nisipuri), industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară (prin prelucrarea laptelui și a cărnii), comerțul, serviciile și turismul. Exploatarea resurselor naturale sarea și nămolul mineral sunt valorificate în stațiunile balneoclimaterice Bazna și Ocna Sibiului în tratarea unor afecțiuni. O ramură de bază a economiei acestui județ este și agricultura prin creșterea animalelor și cultivarea porumbului, cartofului și orzului.

Principalele resurse energetice ale județului Sibiu sunt hidroenergia și biomasa. Potențialul energetic al râului Olt și al afluenților săi (Sadu, Cibin Rășinari) este valorificat prin 4 hidrocentrale a căror putere instalată însumează 58 MW și prin alte câteva centrale de putere mică și microhidrocentrale amplasate pe cursul unor râuri mai mici (Sadu, Cibin, Rășinari, Sebeș). Hidrocentrala Sadu I, pusă în funcțiune în anul 1896, este cea mai veche amenajare hidroenergetică din România. Alte microhidrocentrale se află în diferite etape constructive sau au fost puse recent în funcțiune, rămânând totuși un important potențial hidro nevalorificat.

Potențialul biomasei, reprezentat de cantitatea mare de deșeuri forestiere, de culturile de plante energetice și reziduurile agricole valorificabile în scopuri energetice este o altă resursă de energie importantă a județului. Potrivit unui studiu realizat de ICEMENERG SA, potențialul energetic al biomasei la nivelul județului Sibiu s-ar ridica la aproximativ 302 Terajouli.

Extracția gazului metan din domurile gazeifere din zona de nord a județului are o tradiție de aproape 100 ani. Producția de gaze naturale s-a ridicat în anul 2008 la 906496 mii m3, completând tabloul resurselor energetice ale județului Sibiu.

Principalele firme cu sediul în județul Sibiu având industria ca obiect principal de activitate:

Producerea și distribuția gazului natural : Romgaz, Transgaz

Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., cu sediul central în Mediaș, este cel mai mare producător de gaze naturale din România. Obiectul de activitate principal al societății este extracția hidrocarburilor.

"Transgaz" S.A. are ca scop îndeplinirea strategiei naționale stabilite pentru transportul, tranzitul internațional, dispecerizarea gazelor naturale și cercetarea-proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale prin efectuarea, cu respectarea legislației române, de acte de comerț corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin Actul Constitutiv.

Industria alimentară și a băuturilor : Scandia Food, Boromir, Salconserv

Scandia Food este lider pe piața conservelor pe bază de carne din România, având o cotă de piață în volum de peste 54% (sursa: MEMRB, iunie-iulie 2010), în creștere cu aproape un procent față de aceeași perioadă a anului trecut. Scandia Food este prezentă în România prin mărcile sale principale: Scandia Sibiu (pate cu ficat, mâncăruri tradiționale românești gata preparate, carne în suc propriu), Bucegi (lider detașat al categoriei de pate cu ficat, carne presată la conservă), Sadu (pate cu ficat, mâncăruri la conservă, carne la conserve).

Industria confecțiilor textile și încălțămintei: Euroconf, Modex, Sib Dress, Somarest, Transeuro Textile, Incstar

Sib Dress S.A. are ca obiectiv principal de activitate confecționarea de costume, sacouri, pantaloni pentru bărbați.

Industria construcțiilor de mașini și utilaje: SNR Rulmenți, Uzina Mecanică Mârșa

S.C. Mecanică S.A. Mârșa fondată în anul 1939 și profilată pe producerea de mijloace de transport auto din anul l960, și-a câștigat de-a lungul timpului renumele de principalul producător de mijloace de transport auto de mărfuri generale din România, atât din punct de vedere al gamei de produse oferite cât și al numărului de produse vândute în ultimii ani.

Industria de armament: Uzina Mecanică Mârșa

Industria electrotehnică: Marquardt Schaltsysteme S.C.S., Simea, Siemens Electrical Installation Technology, Raguse Medizinische Produkte România 22

Marquardt Schaltsysteme S.C.S. România  face parte din grupul internațional Marquardt și a fost înființată în anul 2005 în Sibiu. În producție se regăsesc cele mai variate procese tehnologice: injecție mase plastice, producție electronică, asamblare finală, producție microcomutatoare, proiectare și programare echipamente industriale, atelier sculărie, vopsire industrială.

Industria mijloacelor de transport: Compa, Kromberg & Schubert, Continental Automotive, Faurecia Seating Tălmaciu, Takata – Petri, Thyssen Krupp Bilstein Compa

Construcții metalice: Armax Gaz

Servicii industriale: Dafora

Lider pe piața de foraj din România, Dafora execută servicii de foraj onshore pentru petrol, gaze naturale și ape geotermale, lucrări de probe producție și workover, cât și servicii de mentenanță și transport pentru echipamentele de foraj.

De asemenea, Dafora S.A. are o bună experiență în ceea ce privește realizarea construcțiilor civile, industriale, aeroportuare și de infrastructură.

Metalurgie neferoasă: Sometra

Industria bunurilor casnice: Emailul

S.C. Emailul S.A. Mediaș are ca obiect de activitate producerea și comercializarea vaselor emailate și a celor cu interior de teflon. Pe lângă acest obiect principal de activitate societatea desfășoară următoarele activități:

producerea și comercializarea vaselor emailate;

producerea și comercializarea vaselor cu strat antiaderent la interior (teflonate);

fabricarea firmelor emailate;

fabricarea de frite, coloranți, decalcomanii;

proiectare de utilaje, SDV -uri speciale domeniului de activitate;

diverse colaborări.

Industria sticlei: Geromed, Vitrometan, Sticla Avrig

Fabrica de Sticlă Avrig S.A. este specializată în producerea de sticlărie suflată manual la țeavă având o impresionantă experiență începând cu 1625, când a fost înregistrat primul atelier de sticlărie.   

Municipiul Sibiu este cel mai important centru medical al județului și un important centru regional, aici găsindu-se:

Spitalul Clinic Județean de Urgență;

Spitalul Clinic de Pediatrie;

Spitalul Militar de Urgență;

Spitalul CFR;

alte spitale și clinici importante de stat sau private.

Privind tabelul de mai jos putem observa evoluția populației din județul Sibiu. Astfel, în anul 1990 erau 501546 locuitori, în anul 1995 numărul acestora scade ajungând la 446823 locuitori. În anul 2009 putem observa o ușoară creștere ajungând la 425134 locuitori, în 2011 la 426121 locuitori, iar în anul 2012 se produce o scădere semnificativă a populației ajungând la 375992 locuitori.

Tabelul 2.1. Populația județului Sibiu în perioada 1990-2013

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu; https://statistici.insse.ro/shop/

În anul 2013 are loc o creștere a populației județului Sibiu față de anul anterior, cu 50302 locuitori.

Figura 2.1. Populația județului Sibiu

Populația este într-un procent covârșitor (90, 4%) de naționalitate română și preponderent ortodoxă, urmând în ordine cea maghiară, rromă și germană, respectiv culturile romano-catolic, greco-catolic și reformat.

Numărul populației active a județului Sibiu a scăzut de la 200,8 mii persoane în 1995 la186,4 mii în 2011. În mod similar, în perioada 1995-2011, s-au redus populația ocupată, de la 181,5 mii persoane la 175,6 mii persoane și forța de muncă salariată, de la 138,9 mii persoane la 115,9 mii persoane. Aceste evoluții au determinat scăderi semnificative ale ratei de activitate și ale ratei de ocupare a populației în vârstă de muncă.

Numărul șomerilor și rata șomajului au avut evoluții determinate în mare parte de ciclurile economice, cu scăderi în perioadele de creștere economică (1995-1996, 2000-2007) și creșteri în perioadele de recesiune (1997-1999, 2008-2009).

Ca o consecință a reducerii numărului populației ocupate și a variației numărului de persoane inactive, rata de dependență economică a populației a înregistrat o evoluție oscilantă în perioada 1995-2009, ajungând la 1437‰ la finele perioadei sus menționate.

2.3. Potențialul turistic

Relieful județului Sibiu este deosebit, bogat în resurse naturale. Sibiul este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

2.3.1. Resursele turistice naturale

Relieful este variat, reprezentat prin trei trepte principale (munți, podișuri, depresiuni). Succesiunea pe verticală a marilor unități de relief precum și particularitățile lor morfologice imprimă județului Sibiu un caracter predominant de munte si podiș. Zona montană, extinsă în partea de sud a județului, ocupă 30% din suprafața sa, fiind formată din masive și culmi aparținând Munților Făgăraș, Lotru și Cindrel. Munții Făgăraș situați în partea de SE a județului Sibiu, la limita cu județul Argeș și Vâlcea, se prezintă sub forma unui bloc unitar, alungit pe direcția V-E, cu o creastă zimțată dominată de mai multe vârfuri ce depășesc 2 000 de metri altitudine (Negoiu 2535m, Suru 2283m ș.a.). Munții Lotrului și Cindrel (sau Munții Cibinului), amplasați în colțul de SV al județului, la vest de valea Oltului și sub denumirea de Munții Sibiului (datorită trăsăturilor geografice comune), se caracterizează prin platforme de eroziune bine individualizate, în mare parte acoperite cu pășuni naturale, prielnice dezvoltării păstoritului. Cele mai înalte vârfuri din acești munți (Cindrel 2244m, Strâmba Mare 1830m) se află pe teritoriul județului Sibiu.

Cea de-a doua mare unitate de relief care ocupă partea centrală a județului, în proporție de 50% din teritoriul său, este podișul Transilvaniei, reprezentat aici de câteva subunități și anume : Podișul Hârtibaciului, Podișul Secașelor, Podișul Târnavelor.

Zonele depresionare, extinse pe 20% din teritoriul județului Sibiu, sunt reprezentate prin câteva mici bazine și culoare de vale : Săliștea, Miercure-Apolod, Roșia-Vulpăr, Altina-Cașolt, Bazna-Balta, Chirpar ș.a.

Clima

Localitatea se află în zona temperat-continentală, cu influențe termice datorate munților din vecinătate, însă ferită de excese. Media anuală a precipitațiilor este de 662 mm, cu valori minime în luna februarie (26,7 mm) și maxime în iunie (113 mm). Temperatura medie anuală este de 8,9 grade Celsius.

Iernile sunt ferite de viscole grele, primăverile sunt frumoase, verile răcoroase și toamnele târzii.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul județului Sibiu, cu o dimensiune medie de 0,9 km/km2, aparține în proporție de 2/3 bazinului Olt și de 1/3 bazinului Mureș. Râul Olt este cea mai mare arteră hidrografică, drenând partea de sud a județului pe o lungime de 54 km și colectează pe stânga toate râurile ce coboară din Munții Făgăraș, respectiv Arpaș, Cârtișoara, Rau Mare, Moasa ș.a., iar pe dreapta apele Pârâului Nou și ale Cibinului cu afluenții săi (Hârtibaciu, Sadu, Sebeș, Ruscior). Partea de N și de N-V este traversată de Târnava Mare (aparținând bazinului Mureșului) pe direcția NE-SV, pe o distanță de 72 km, cu numeroșii săi afluenți : Lâslea, Valchid, Biertan, Vișa, iar partea de vest și S-V este drenată de cursurile superioare ale celor două Secașe (Secașu Mic și Secașu Mare).

Vegetația, bogată și variată, condiționată de configurația reliefului și diversitatea factorilor climatici, se remarcă printr-o pronunțată distribuție pe verticală. Pe culmile munților Făgăraș, Lotru și Cindrel, la peste 1900 metri altitudine, se dezvoltă pajiștile naturale, dominate de taposica și parusca, alături de care vegetează o serie de graminee, cyperacee : coarna, rogozul scurt, și diverse alte plante: ochiul găinii, clopoțelul ș.a.

Printre plantele din etajul alpin se numără degetarul pitic, clopoțelul, paișul, iar dintre rarități face parte floarea de colț.

În etajul subalpin (1700-1900 metri altitudine) se întâlnesc frecvent tufărișuri de smirdar, jneapăn, afin, merișor de munte, care alternează cu pajiștile naturale, și care coboară de regulă și în partea superioară a etajului montan. Pădurile de molid acoperă pantele munților între 1300 și 1700-1800 m altitudine, iar pădurile de fag, în amestec cu rășinoase (brad, molid), sunt extinse pe pantele nordice ale Munților Făgăraș și Cindrel între 500 și 1300 m altitudine.

Fauna este variată și adaptată în cea mai mare parte domeniului forestier, multe din specii având o valoare cinergetică deosebită. Dintre mamiferele de interes vânătoresc se remarcă ursul, căprioara, cerbul, jderul, râsul, mistrețul, vulpea, iepurele, veverița.

Acestora li se adaugă nenumărate specii de păsări, printre care ierunca, mierla, cocoșul de munte, ciocârlia de munte, gaița de munte, sturzul de piatră. Crestele munților înalți, reprezintă domeniul favorit al turmelor de capre negre, declarate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege, iar apele râurilor și lacurilor sunt populate cu păstrăv, biban, clean, crap, știuca, șalău.

Arii naturale protejate

Rezervația naturală Golul Alpin și lacul Bâlea – rezervație complexă, geomorfologică, hidrologică, de floră și faună. Aspectului peisagistic unic, datorat crestelor abrupte cu grohotișuri și stânci golașe, i se adaugă o floră și faună caracteristică etajului alpin al Carpaților. Cuprinde relieful alpin, flora și fauna din ciclul glaciar Bâlea precum și lacul cu același nume. Dintre elementele floristice specifice se regăsesc: jnepenul, ienupărul, floarea de colț, smirdarul, bujorul de munte și afinul precum și o serie de endemisme carpatice. Dintre elementele faunistice se întâlnesc capra neagră și acvila de stâncă dar într-un număr din ce în ce mai redus.

Lacul Bâlea are o suprafață de 46.508 m2 și adâncimea de 11,35 m fiind cel mai mare lac al masivului situat la 2.034 m altitudine. Cascada Bâlea reprezintă cea mai spectaculoasă cădere de ape din întregul lanț al Carpaților Meridionali.

Starea de conservare a Rezervației naturale Golul Alpin și lacul Bâlea a avut de suferit după construirea Transfăgărășanului și intensificarea turismului. Covorul vegetal s-a redus datorită numărului mare de autovehicule și turiști care campează în zonă, iar o serie de specii de animale s-au refugiat în văile din împrejurimi. Se înregistrează și aici practicarea unui turism neecologic și a pescuitului în lac.

Localizare: Munții Făgărașului, căldarea glaciară Bâlea, între vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2.508 m), Capra (2.439 m), Paltinu Mare (2.398 m), Muchia Buteanu-Netedu (2.506 m) și Piscul Bâlii, în aria comunei Cârțisoara.

Suprafața: 180 ha

Administrator: Consiliul local al comunei Cârțișoara.

Acces: D.N.1 (E 68) Sibiu – Selimbar- Avrig se desprinde un drum spre Cârțișoara – pe Transfăgărășan – Valea Bălții – traseu montan Stația CFR – Cârța – traseu montan cu coborâre la Bâlea Lac.

Rezervația naturală Șuvara Sașilor Tălmaciu – este o rezervație botanică.

Localizare: Pe valea râului Sadu, între localitățile Sadu și Tălmaciu (430 m altitudine), în extravilanul orașului Tălmaciu. Rezervația s-a dezvoltat pe un sol brun podzolit și gleizat, acid, cu exces de apă primăvara. Prezența dominantă a unei specii de graminae cunoscută sub numele de "suvară" a dat numele generic acestui spatiu deținut anterior de sași. În cadrul acestei rezervații se întâlnesc specii floristice și faunistice rare.

Suprafața: 20 ha

Administrator: Consiliul local al orașului Tălmaciu.

Problemele cu care se confruntă Rezervația Șuvara Sașilor sunt legate de faptul că nu este împrejmuită și nu beneficiază de pază.

Acces: Sibiu – Tălmaciu – Sadu; E81 Sibiu – Rm. Vâlcea până la Tălmaciu. Din Tălmaciu pe DJ până la Sadu, apoi pe potecă (aprox. 3 km).

Rezervația naturală Arpășel – Localizare: Versantul nordic al Munților Făgăraș, pe valea Arpășelului, alături de Parcul natural Bâlea.

Cuprinde etajul alpin, subalpin și montan superior, între 1.000 m și 2.500 m altitudine, pe valea străjuită de vârfurile Vânătoarea lui Buteanu (2.508 m) și Vârtopel (2.359 m). Este o rezervație faunistică și de floră. Este constituită din păduri de rășinoase, iar la limita inferioară, păduri de rășinoase și foioase. Aici trăiesc cca. 80% din caprele negre din Munții Făgăraș, marmote, ursi, lupi, jderi, acvile de munte și cervide.

Rezervația Arpășel este bine conservată, deoarece pe de-o parte beneficiază de pază, iar pe de altă parte accesul este dificil, este însă puternic afectată de zgomotul datorat tragerilor de antrenament efectuate în Poligonul militar Cârțisoara.

Suprafața: 736 ha

Proprietar: RA Romsilva – filiala Sibiu, Ocolul Silvic Arpaș

Acces: Calea ferată Sibiu – Brașov, stația Arpașul de Jos.

E68 – Șoseaua Sibiu – Brașov – comuna Arpașul de Jos – apoi pe Transfăgărășan- traseu marcat.

Parcul natural Dumbrava Sibiului – Zona protejată complexă – protecția și conservarea unor habitate și specii floristice, faunistice și forestiere – peisagistică și culturală. Este traversată de pârâul Trinbach, care formează pe cursul său trei lacuri de origine antropică: unul la Muzeul Tehnicii Populare (Astra) și două în Grădina Zoologică Sibiu – aici există un exemplar de stejar vechi de peste 400 ani, declarat monument al naturii. În stratul ierbos al pădurii cresc peste 100 de specii de plante cu flori dintre care mai rare sunt: opaița, brândușa, iarba albastră ș.a. Pentru faună reprezentative sunt căpriorul, veverița, ariciul, vulpea etc. Arborete protejate: 90% pădure de stejar, 10% pădure în amestec de stejar, gorun și alte specii. Categorii de vârstă: pădure bătrână de 120-190 ani – 40%, pădure de vârstă mijlocie de 100-120 ani – 21%, pădure tânără, sub 100 de ani – 39%.

Starea de conservare a ecosistemelor este relativ bună, însă sunt afectate de pășunatul excesiv și de practicarea unui turism neecologic, precum și de braconaj. Pe lângă aceste elemente negative ale acțiunii antropice, Parcul natural Dumbrava Sibiului este degradat și prin tăierile de crengi din copaci, pentru foc, prin distrugerea covorului vegetal etc, de către turiștii neavizați.

Localizare: La cca. 4 km sud-vest de municipiul Sibiu, spre Rășinari.

Suprafața: 974,9 ha.

Administrator: Direcția Silvică Sibiu; Proprietar – Primăria Sibiu (566,3 ha), Statul Român (390,6 ha), Primăria Rășinari (18,0 ha).

Acces: Sibiu – str. Calea Dumbrăvii – DJ 106A Sibiu – Păltiniș.

Altitudine: între 433,5 – 604,5 m.

2.3.2. Resurse turistice antropice

Sibiul este plasat la poalele Munților Carpați, într-o zonă bogată în atracții turistice. Orașul este unul dintre cele mai frumoase burguri medievale transilvane, ce oferă vizitatorilor, odată cu mărturiile istoriei lui, o serie unică de manifestări artistice și evenimente culturale.

Potențialul turistic cultural-istoric

Strada 9 Mai, cea mai veche stradă a orașului, a purtat mult timp denumirea de strada Elisabeta. Intersecția străzii 9 Mai cu strada Ocnei este considerat centrul Orașului de Jos. Locul se numește Piața Dragoner.

Pe strada Azilului se ajunge la Biserica Azilului și la Azilul de bătrâni, menționat prima dată documentar în anul 1292, când biserica ordinului cruciaților Sf. Spirit organiza aici pentru bolnavi și săraci primul spital din Sibiu.

Ansamblul Azilului se compune din mai multe clădiri care închid la mijloc 6 curți interioare legate între ele prin pasaje boltite înguste. Cel mai vechi corp este situat paralel cu strada Azilului și se considera că datează din sec. XIII-XIV. Clădirea prezintă, înspre curte, o loggie de la un capăt la altul, suprapusă, formată la parter din arcade simple, căzând pe pile foarte groase, iar la etaj cu deschideri mai mici , sub forma unor ferestre, dar fără sticlă, cu balustradă plină de zid.

Strada Turnului a fost în Evul Mediu una dintre cele mai importante străzi ale orașului. Intersecția cu strada Faurului a fost odinioară cunoscută sub numele de Piața Coroana.

La intersecția străzilor Turnului cu Faurului, Piața Coroana, era locul unde se practica negoțul cu băuturi, în special cu vinuri.

Piața Mare este centrul istoric al Sibiului, prima dată menționată în anul 1411 ca piață de cereale. Există din anul 1366 odată cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificații a orașului. Începând din sec. XVI, Piața Mare a devenit centrul cetății.

Piața Mică este împarțită în două părți distincte de strada Ocnei care coboară pe sub Podul Minciunilor spre Orașul de Jos. Latura nordică și estică a pieței urmărește conturul celei de-a doua centuri de fortificații, prezentându-se sub formă circulară. Clădirile din partea stângă a străzii Ocnei au o forma concavă și urmăresc conturul primei centuri de fortificații, ele despărțind Piața Mică de Piața Huet.

Piața Huet s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisă datează de la sfârșitul secolului al XII lea. Clădirile au fost ridicate pe traseul primelor ziduri în momentul în care fortificația și-a pierdut rolul practic, începând cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea, odată cu întărirea completă a Orașului de sus.

Monumente de arhitectură – case

Numărul acestora este foarte mare în municipiul Sibiu, motiv pentru care vor fi descrise pe scurt cele mai reprezentative și cunoscute ca obiective turistice.

Casa Haller. Construită în stil renacentist, în urma transformării imobilului gotic ridicat pe respectivul amplasament în a doua jumătate a secolului al XV-lea, Casa Haller, situată în Piața Mare (nr. 10), este cea mai importantă clădire din acest perimetru, cunoscut drept Marele Ring.

Casa Hecht. Situată în Piața Mare (nr. 8), Casa Hecht este una dintre cele mai vechi clădiri din respectiva incintă, conservând deopotrivă detalii gotice și renascentiste.

Casa Lutsch. Cunoscută drept Casa Lutsch, de la numele unuia dintre proprietarii săi din secolele XVI-XVII, clădirea a fost, înainte de toate, prin anii 1400, sediul prepoziturii.

Casa Weidner. Casa Weidner este veche de peste 600 de ani. Clădirea este situată în strada Avram Iancu (nr. 9) și a fost utilizată, pe rând, ca restaurant, capelă, resedință a arhitectului maghiar Kos Karoly și atelier de marochinărie.

Casa Albastră – Casa Moringer. Este situată în Piața Mare, pe latura de vest, lângă Palatul Brukenthal. Casa Albastră datează din secolul al XV-lea însă actuala denumire i-a fost atribuită în anul 1819. În anul 1769 , în această casă s-a înființat prima sală de reprezentații teatrale. Interesul pentru teatru era atât de ridicat încât la 1778 s-a început editarea unei publicații teatrale, Theatral Wochenblatt. Vechea stemă a Sibiului este pictată pe fațadă.

Casa Luxemburg. Fosta Casa Schaser, situată în Piața Mică (nr. 16), a primit actuala denumire la 30 martie 2004, cu prilejul vizitei în România a Marelui Duce Henri de Luxemburg și a Marii Ducese Maria Teresa de Luxemburg, după ce, între anii 1999-2003 Serviciul de Situri și Monumente Naționale a Luxemburgului a finanțat și coordonat lucrările de restaurare a imobilului.

Casa Weidner – Reussner – Czekelius. Casa Weidner – Reussner – Czekelius este situată în Piața Mare. Aceasta s-a format prin alăturarea a două edificii construite în secolul al XVI-lea. În secolul al XIX-lea imobilul număra șapte corpuri de clădire.

Prima casă păstrează și singurele detalii care prezintă interes pentru vizitatori. În trecerea spre curte mai există un cadru de ușă din piatră sculptată. În centrul cornișei este aplicat un ecuson de forma unui scut lățit, cu vârful rotunjit, încărcat cu cifrul C. W. (Cirves-Servatius Weidner jr. ) însoțit de anul 1582. 

Casa Calfelor. Clădirea a fost ridicată în secolele XIII – XIV. Este situată în Piața Huet. Locuința a servit drept adăpost calfelor călătoare din secolele trecute. Este prima casă a calfelor situată în afara granițelor Germaniei, Elveției și Franței.

Monumente de arhitectură – turnuri

Turnul Sfatului. Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale municipiului Sibiu. Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menționată în documente la 1324 (Piața Mică nr. 31, azi refăcută).

Turnul Olarilor. Este o reconstrucție recentă a vechiului zid din incinta a III-a de fortificații care exista aici. Este cel de al 3-lea turn ridicat în aceeași perioadă. Un zid de legătură între aceste turnuri reprezintă o reconstrucție recentă a vechiului zid care exista între ele. Turnul este considerat de mulți cercetători că fiind de proveniența mai recentă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Înălțimea: 19.60m.

Turnul Pielarilor. Turnul aparținător incintei a IV-a este unul din cele două turnuri păstrate în forma originală în Orașul de Jos.

Are patru nivele, din care ultimul, ieșit în consolă, dotat cu câte trei guri de păcură, deasupra cărora se află câte un gol de tragere pătrat, cu partea superioară în arc de cerc, pentru piese de artilerie ușoare.

Realizat pe o bază octogonală cu lături de cca 3 m lungime, turnul era în folosirea breslei pielarilor. 

Inițial, în vârf  turnul purta un steag de vânt cu stema orașului.

Înălțimea: 18.60m.

Alte monumente de arhitectură – turnuri: Turnul Pulberărie, Bastionul Haller, Bastionul Soldish.

Monumente de factură religioasă

Biserica parohială romano-catolică Sfânta Treime. Biserica a fost construită de iezuiți (din acest motiv mai este cunoscută și ca fosta biserică iezuită) între anii 1726-1733 în spiritul barocului timpuriu vienez pe locul clădirii unde a funcționat o farmacie. A fost sfințită în 13 septembrie 1733 de către episcopul Transilvaniei, Gregor von Sorger. Clădirea a fost restaurată în anii 1971-1975, iar pictura în anii 1977 – 1978. Ea are codul SB-II-m-A-12092.

Biserica Reformată. Construită între 1783-1786. Ușa de acces, din lemn, în două canaturi (sec. XVIII), decorată cu elemente geometrice și florale în relief plat sau prin incizii. Interiorul sobru oferă imaginea unei biserici – sala cu absidă. Pereții sunt marcați de pilaștri dublați care susțin antablamente identice cu cele din exterior. Bolta semicilindrică, susținută de arce dubluri. În axul altarului, un amvon cu baldachin cu motive aurite ale unor draperii și ghirlande de trandafiri. În partea de vest a bisericii, orga este amplasată pe o tribună susținută de doi stâlpi masivi.

Biserica dintre Brazi. Cel mai vechi edificiu de cult românesc din Sibiu, datează din anul 1788 și are hramul Sf. Petru și Pavel. Edificiu fondat de episcopul Inochenție Micu Klein fusese intițial o biserică greco-catolică. Apare ca o biserică hală lățită în zona centrală care susține o cupolă pe tambur de formă ovală. Atât fațada cât și interiorul poartă elemente baroce cum ar fi coloana masivă, pilaștrii și motivul scoicii.

În micul cimitir din jurul bisericii se găsesc numeroase monumente funerare de importanță istorică: Ghe. Barițiu (1812-1893) – monumentul funerar constând dintr-un obelisc de marmură neagră a fost ridicat de familie în 1900 și aparține meșterului I. Roubischeck; Al. Papiu Ilarian – monumentul a fost ridicat în 1880 de sculptorul Carol Cauner (bustul de marmură albă este plasat pe o coloană canelată de 1,27 m); David Urs – baron de Mărginime; Ioan Rațiu; Iosif Sterca Suluțiu; Al. Vaida Voievod.

Sinagoga. În 1898 comunitatea evreiască din Sibiu a obținut sumele necesare prin diligențele depuse de Josef Schwartz, președintele comunității, care l-a însărcinat pe arhitectul Szalay Ferenc să construiască edificiul sinagogii. Sinagoga este formată dintr-un singur corp de clădire de plan dreptunghiular. Sinagoga Mare din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-B-12071.

Biserica de lemn din Sadu, comuna Sadu, județul Sibiu datează de la sfârșitul secolului al XVIII lea. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SB-II-m-B-12530. 

Muzee

Palatul și Muzeul Național Brukenthal. Este considerat edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Palatul a fost construit de baronul Samuel von Brukenthal la 1786, în prezent adăpostind Galeria de Artă și Biblioteca Muzeului Național Brukenthal.

În anul 1817 primul muzeu din România s-a deschis oficial la doar 7 ani de la deschiderea Galeriei Naționale din Londra, având inițal 1.090 picturi din colecția particulară a baronului Samuel Brukenthal.

Muzeul național Brukenthal este cel mai mare muzeu din sud-estul Europei, datorită în primul rând vastelor colecții aflate în patrimoniul instituției. Situat în centrul istoric al orașului Sibiu, complexul național Brukenthal este alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, și Muzeul de Arme și Trofee de Vânătoare. Galeria de Artă are următoarele expoziții permanente: Galeria de artă națională, Cabinetul de Stampe, Colecția de Artă decorativă și Pinacoteca Brukenthal.

Muzeul de Istorie. Complexul de clădiri al Primăriei Vechi (numit și Casa Altemberger-Pempfflinger), compus din opt corpuri de clădire, este, după cum s-a mai menționat, poate cel mai important ansamblu de arhitectură civilă gotică din Transilvania.

Muzeul Farmaciei. Inaugurat în anul 1972 în clădirea – monument istoric și de arhitectură, cu elemente gotice și renascentiste, datat din 1568 – o casă cu loggie deschisă la parter, situată în Piața Mică, Muzeul de Istorie a Farmaciei funcționează în spațiul în care, timp de trei secole, începând din 1600, a funcționat farmacia “La Ursul Negru”.

Muzeul Locomotivelor cu Abur. A fost inaugurat în 1994 și prezintă peste 35 de exponate – locomotive cu aburi pentru cale ferată normală, fabricate între anii 1885 – 1959 în România la Uzinele Domeniilor Reșița și Uzinele Malaxa București sau la uzinele Henschel, Borsig, Schwartzkopff din Germania, Baldwin din SUA și altele (2 macarale cu aburi și 2 pluguri cu aburi). Două dintre aceste locomotive sunt funcționale și folosite în diverse ocazii.

Alte muzee: Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder, Casa Artelor – Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus, Etno Muzeul Casa Morariu – Jina, Muzeul de arme si trofee de vânătoare.

Teatre și Casa de Cultură a Municipiului Sibiu

Teatrul Național „Radu Stanca" este o instituție publică de spectacole de repertoriu care are în componență o secție română și una germană, prezentând spectacole în cele două limbi și nenumărate co-producții internaționale.

Teatrul de Balet Sibiu. Născut în august 2008, este constituit oficial din corpul de balet al Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, instituție subordonată Consiliului Local al Municipiului Sibiu, ceea ce-l face să fie o companie unică în felul ei în România.

Casa de Cultură a Municipiului Sibiu funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică și oferă cadrul de desfășurare pentru activitatea de promovare a cunoașterii valorilor culturii și artei, de dezvoltare a disponibilităților creatoare ale populației în toate domeniile de interpretare artistică, recreativă și distractivă, realizând prestații culturale în beneficiul tuturor cetățenilor din localitate, fără deosebire de naționalitate, categorie socială, convingeri religioase sau opțiuni politice.

Parcuri și grădini

Grădina Zoologică. În 1929 s-a deschis în pădurea Dumbrava prima Grădină Zoologică din România de către Întreprinderea de electricitate la inițiativa inginerului Szekely. După înființare, Grădinii Zoologice i-au fost donate mai multe animale și păsări, cum ar fi o pisică sălbatică, o lupoaică donată de Obert von Spiess din partea Regelui, un lup donat de Asociația "Șoimii", un vultur, un cerb carpatin donat de vânătorii din Tălmacel, mistreți, etc. În anul 1930 a fost donat primul urs.

Un alt element de menționat este stejarul de la intrarea în gradină, care are peste 400 de ani.

Parcul Sub Arini. Cu o suprafață de 22 de hectare, Parcul Sub Arini – unul dintre cele mai mari și mai vechi parcuri din România – a fost înființat printr-o hotărâre a municipalității din noiembrie 1856.

Tradiții și obiceiuri

O bună parte din datinile și obiceiurile din bătrâni se mai păstrează și astăzi în localități din județul Sibiu. Strâns legate de anumite sărbători religoase și ritualuri ancestrale, aceste obiceiuri se transformă în adevărate spectacole de muzică, dans, port tradițional, bucătărie locală, îndemânare artistică, creativitate și joc. 

Fuga Lolelor, Agnita

În secolele XVII-XVIII, obiceiul lolelor era strâns legat de obiceiul înmânării lăzii de breaslă noului staroste. Adunarea era însoțită de lole, personaje amuzante, care aveau rolul de a proteja lăzile de vecinătate.

Defilarea se încheie cu intonarea Imnului Transilvaniei, apoi lolele aleargă în grupuri pe străzi pentru a alunga spiritele rele prin pocnete de biciuri și zgomotul tălăngilor. Dacă sunt recunoscute de trecători, acestea oferă drept recompensă câte o gogoașă.

Obiceiuri de iarnă, Mărginimea Sibiului

Cetele de Juni din Mărginimea Sibiului

Dacă vă aflați în Mărginimea Sibiului în preajma sărbătorilor de iarnă, cu siguranță veți avea ocazia de a vă întâlni pe ulițele satelor cu Ceata Junilor.

Ceata Junilor este un obicei prezent în aproape toate localitățile Mărginimii Sibiului, mai puțin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform tradiției, la Sf. Nicolae, iar organizarea lor diferă de la o localitate la alta.

Cetele de Juni își încep activitatea o dată cu colindul din Ajunul Crăciunului. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului, apoi preoții din sat după care urmează să fie colindați localnicii.

Îngroparea anului, Jina

La miezul nopții, junii ies în centrul comunei și săvârșesc un întreg ceremonial de îngropare a anului ce a trecut, după care întâmpină anul ce urmează să vină cu jocuri, cântece și focuri de artificii.

Udatul Ionilor, Tălmăcel

„Udatul Ionilor” este un obicei păstrat din străbuni la Tălmăcel și care se sărbătorește în continuare an de an.

În ziua Sf. Ioan Botezătorul, de cum se ivesc zorile, întregul sat vuiește a sărbătoare. După slujba religioasă, pornește spre râu alaiul format din feciori călări ce poartă steaguri tricolore, copii și juni îmbrăcați tradițional, un car alegoric tras de boi împodobiți cu țesături și mărgele și mai în urmă, măgărușii cu moșul și baba din paie.

Udatul Ionilor a devenit o sărbătoare cu adevărat spectaculoasă care transmite un strop din veselia și emoția întregului sat.

Buzduganul de seceriș, Cârța

În fiecare iulie, la Cârța, se sărbătorește „Buzduganul de la seceriș”. Dimineața, din centrul satului și până la pământul gazdei, alaiul merge cântând, iar aici, bătrânii comunei învață tinerii să taie spice și să lege snopi. La final, femeile leagă snopii în formă de cruce, iar apoi așază crucile în formă de buzdugan.

La întoarcerea în sat, alaiul este condus de două fetițe ce poartă buzduganul. Pe ulițele satului alaiul e întâmpinat de femei care stropesc secerătorii cu apă curată, ca semn al prosperității, belșugului și sănătății. Alaiul se oprește la casa gazdei pentru a-și primi răsplata pentru ajutorul dat. Secerătorii sunt așteptați cu masa plină de bucate alese. După jocul „Cântecului Grâului”, buzduganul este dus la biserică unde localnicii se roagă pentru o toamnă îmbelșugată.

Sărbătoarea lovirii cocoșului de la Săcădate

Considerat un ritual pâgăn, obiceiul lovirii cocoșului de la Săcădate este o sărbătoare incitantă. Se petrece a doua zi de Paștele catolic, când feciorii se trezesc de dimineață pentru a le putea uda cu apă de izvor pe toate fecioarele satului, care îi așteaptă gătite în straiele populare spectaculoase, în fața porții deschise. Ceata este însoțită de orchestra  alcătuită din muzicienii comunității, deoarece în timp ce se împarte cozonacul, pălinca și ouăle colorate fetele trebuie dansate.

Manifestarea organizată an de an în satul de pe malul Oltului de maghiarii evanghelici este una pestriță din punct de vedere cultural și etnic, rezultat al conviețuirii și al schimbului de valori, de tradiții și simboluri între comunitățile românești, săsești și ungurești.

2.4. Sibiu – Capitală Culturală Europeană

Programul Capitală Culturală Europeană a fost inițiat de Consiliul de Miniștri ai Culturii din Comunitatea Europeană în 1985. Programul a fost conceput "cu scopul de a apropia popoarele Europei" și de a celebra contribuția orașelor la dezvoltarea culturii.

Principalele obiective ale Programului Sibiu 2007 au fost:

Îmbunătățirea vizibilității internaționale a Sibiului;

Dezvoltarea culturală pe termen lung a orașului;

Atragerea vizitatorilor de pe plan național și internațional;

Îmbunătățirea sentimentului de mândrie locală și încredere;

Creșterea audienței pentru actul cultural;

Îmbunătățirea coeziunii sociale și dezvoltării comunitare;

Îmbunătățirea infrastucturii culturale și non-culturale;

Promovarea cooperării la nivel european;

Promovarea creativității și inovației.

Programul a fost elaborat astfel încât să promoveze cooperarea culturală și să accentueze dimensiunea europeană a orașului Sibiu printr-un program cultural ce cuprinde proiecte din mai multe domenii: artele spectacolului, muzică, patrimoniu, film-foto-media, literatură-publicații, mobilitate, arhitectură, arte vizuale ș.a..

Sub egida Programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007, la Sibiu au fost prezentate 337 de proiecte, însumând 2062 de evenimente – un caleidoscop de genuri și direcții artistice pentru cele mai diferite gusturi: de la teatru și pictură, muzică, film, dans, literatură și arhitectură până la artă contemporană și gastronomie.

Evenimentele incluse în Programul Sibiu 2007 au oglindit caracterul multicultural și multilingvistic al orașului și au confirmat sloganul Un oraș al culturii – un oraș al culturilor.

Numărul total al celor care au propus proiecte în acest an a fost de 301 operatori culturali, instituții publice de cultură și culte, instituții publice de spectacole și concerte, instituții publice de învățământ, centre culturale, institute culturale ale Ambasadelor străine din România și Ambasade, ONG-uri (culturale, tineret etc.) naționale și internaționale, edituri, persoane fizice, consulate onorifice române în străinătate și societăți comerciale.

Valoarea finanțărilor alocate pentru proiectele culturale din acest an a fost de aproximativ 13.400.000 de euro, suportate de Primăria Municipiului Sibiu ( aprox. 8.200.000 de euro pentru 215 proiecte), Consiliul Județean Sibiu (aprox. 450.000 de euro pentru 21 de proiecte), Asociația Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 (7500 de euro pentru 2 proiecte), Ministerul Culturii (aprox. 3.400.000 de euro pentru 99 de proiecte) și de la Comisia Europeană ( 1.400.000 de euro pentru evenimentele de închidere în baza finanțării acordate orașelor ce au dobândit acest titlu).

A fost considerat cel mai amplu program cultural organizat în România datorită specificului organizării, duratei și registrului foarte variat de activități. Municipiul Sibiu, cu statutul său de Capitală Culturală Europeană a anului 2007, a fost inclus de cotidianul britanic The Guardian, pe unul dintre primele zece locuri ale website-ului "50 de locații turistice fabuloase ale lumii".

CAPITOLUL 3. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ȘI A CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL SIBIU ÎN PERIOADA 2008 – 2013

Bază tehnico-materială reprezintă ansamblul mijloacelor de producție utilizate, în acest domeniu, în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice destinate consumului turistic. Criteriul care stă la baza structurii bazei tehnico-materiale a turismului este destinația principală.

Baza tehnnico-materială specific turistică ce cuprinde:

unități de cazare;

unități de alimentație;

instalații și modalități de agrement;

instalații și modalități de tratament;

Baza tehnico-materială generală ( infrastructura) care cuprinde:

căi de comunicație;

mijloace de transport în comun;

rețele de alimentație cu apă, gaze, energie electrică, energie termică;

telecomunicații;

unități comerciale și prestări servicii, etc.

3.1. Unități de cazare

Între baza tehnico-materială și resursele turistice există o relație de intercondiționare reciprocă.

Tabelul 3.1. Număr structuri de cazare în județul Sibiu în perioada 2008-2012

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu din perioada 2008-2012 care reflectǎ numǎrul structurilor de cazare, observǎm că unitățile predominante sunt pensiunile turistice rurale aflate în continuă descreștere pornind în anul 2008 de la 63 de unități, ajungând în anul 2012 la 25 de unități. Taberele de elevi și preșcolari au rămas constante din anul 2008 până în anul 2011, în anul 2012 ajungând la 8 unități de cazare. Bungalourile au rămas constante din anul 2010 până în anul 2012. În anul 2013, evoluția este constantă în majoritatea cazurilor de unități de cazare analizate.

Figura 3.1. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2008

În anul 2008 dintr-un total de 152 structuri de primire turiști, 40% îl reprezintă pensiunile turistice rurale având cea mai mare pondere, 18% pensiunile turistice urbane, 16% hotelurile, 7% cabanele turistice și de vânătoare, 6% motelurile, 5% taberele de elevi și preșcolari, 4% vilele turistice, 2% unitățile de tip căsuțe și doar 1% campinguri, respectiv hosteluri. Celelalte unități de cazare sunt inexistente.

Figura 3.2. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2009

În anul 2009 cifrele nu se schimbă prea mult în ceea ce privește structurile de cazare. Pensiunile turistice rurale continuă să aibă ponderea cea mai mare (43%). Numărul pensiunilor turistice urbane crește cu 1% față de anul precedent, iar numărul cabanelor turistice și de vânătoare, taberelor de elevi și preșcolari, vilelor turistice scade cu 1%. Numărul hotelurilor și unităților de tip căsuțe rămâne același.

Figura 3.3. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2010

În anul 2010 dintr-un total de 167 structuri de primire turiști, 44% îl reprezintă pensiunile turistice rurale având cea mai mare pondere aceasta crescând de la an la an, 17% pensiunile turistice urbane, 5% cabanele turistice și de vânătoare, 4% motelurile, 4% taberele de elevi și preșcolari, 3% vilele turistice, 1% unitățile de tip căsuțe, bungalouri și hosteluri. Campingurile sunt inexistente anul acesta, dar apar bungalourile. Numărul motelurilor a crescut cu 4% față de anul precedent.

Figura 3.4. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2011

În anul 2011 numărul unităților de cazare scade ajungând la 109. Hotelurile au cea mai mare pondere cu 32%, urmate de pensiunile turistice urbane cu 25% și de pensiunile turistice rurale cu 18%.

Figura 3.5. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2012

Anul 2012 nu aduce nici el schimbări semnificative, numărul unităților de cazare fiind același ca și anul trecut. Hotelurile au cea mai mare pondere cu 30%, urmate de pensiunile turistice urbane și de pensiunile turistice rurale având fiecare 23%. Unitățile de tip căsuțe dispar.

Figura 3.6. Structuri de primire în județul Sibiu în anul 2013

Anul 2013 arată o evoluție constantă a indicatorilor luați în considerare.

Tabelul 3.2. Locuri de cazare existente în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu din perioada 2008-2013, în ceea ce privește locurile de cazare existente, observăm următoarele: în anul 2008 existau 5265 locuri, în anul 2009 acestea cresc cu 748 de locuri. În anul 2010 se înregistrează cea mai mare valoare a indicatorului din perioada analizată, respectiv o creștere de 473 de locuri față de anul 2009. În anul 2013 față de anul 2008 numărul de locuri de cazare din județul Sibiu crește cu 982 de locuri.

Figura 3.7. Locuri de cazare existente în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Conform graficului de mai sus, observăm că cel mai prosper an este 2010, atunci când au fost înregistrate în jur de 5300 de locuri de cazare existente în județul Sibiu, respectiv 5304 locuri. Observăm că cea mai profitabilă perioadă este cea cuprinsă între anii 2010-2013.

Tabelul 3.3. Locuri de cazare în funcțiune în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu din perioada 2008-2013 în ceea ce privește locurile de cazare în funcțiune observăm că tot anul 2010 este cel mai prosper ca și în cazul locurilor de cazare existente, cu 2018,5 locuri-zile.

Figura 3.8. Locuri de cazare în funcțiune în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Anul 2008 înregistrează cele mai puține locuri-zile, respectiv 1536,1. Anul 2012 este și el un an favorabil, cu 1828,3 locuri-zile.

3.2. Unități de alimentație

Structurile de alimentație publică reprezintă o componentă de bază a ofertei turistice. Ele sunt corelate în mare parte cu structurile de cazare din punct de vedere al amplasamentului.

Tabelul 3.4. Unități de alimentație publică în județul Sibiu

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

Prezența în zonă a populației germane și maghiare și-a pus amprenta și pe bucătăria tradițională. Spre deosebire de alte zone din România, în Transilvania mâncărurile sunt bogate în sosuri, condimente picante ca boia sau paprika, tarhon, iar carnea de porc sau vițel este folosită foarte des. Tochiturile și gulașul sunt mâncăruri ce nu lipsesc de pe mesele îmbelșugate.

Țuica este una dintre băuturile preferate în această zonă, iar berea și vinul adaugă savoare preparatelor deosebit de gustoase.

În Sibiu se găsește cel mai vechi restaurant de pe actualul teritoriu al României, Împăratul Romanilor, care din 1773 funcționează sub aceiași denumire, iar din 1895 în același spațiu. Pentru multă vreme acest local a fost unul dintre cele mai selecte restaurante din România.

  Cel mai vechi local din Sibiu care funcționează fără întrerupere în același spațiu este Bufnița, de pe strada N. Bălcescu. Actuala denumire o poartă din 1922.

  Alt restaurant vechi se găsește pe strada Al. Papiu Ilarian la numărul 3, restaurantul Crama Sibiul Vechi. În perioada interbelică se menționează aici existența unei crame, se numea Crama lui Thomas și era un restaurant de lux.

La sfârșitul secolului XIX se inaugurează în noul parc amenajat la marginea orașului, restaurantul Sub Arini sau Bolta Rece, probabil cea mai cunoscută grădină de vară din oraș.

 În 1914, un alt local devenit celebru își deschidea porțile: restaurantul Bulevard care funcționează la aceiași adresă până în zilele noastre, dar sub altă denumire.

Tradiția străveche a Mărginimii Sibiului, reprezentată în principal de Poiana Sibiului, o găsești acum la Crama Ileana unde tradiția este la ea acasă. Situat în centrul orașului, localul dispune de peste 90 de locuri dispuse la mese în salon sau în separeuri, instalație de aer condiționat precum și o servire ireproșabilă.

Lângă Turnul Scărilor se află o clădire veche care adăpostește la parter restaurantul Butoiul de Aur. Construcție din a doua jumătate a secolului XIV, renovată și modernizată în 2001 – 2003, Butoiul de Aur valorifică arhitectura medievală autentică a unui vechi turn de apărare, situat între a doua și a treia centură de fortificație a orașului Sibiu. Restaurantul continuă tradiția celei mai vechi zone de comerț cu vinuri.

3.3. Instalații și modalități de agrement și tratament

Structurile de tratament sunt prezente în următoarele locații și cuprind:

1. Complexul Baia Neptun – municipiul Sibiu – piscină acoperită, saună;

2. Aqua Fun – municipiul Sibiu – ștrand;

3. Golden Tulip Ana Tower – municipiul Sibiu – wellness;

4. Hilton – The Spa – municipiul Sibiu – spa, piscină acoperită, saună, wellness;

5. Bazna – stațiunea Bazna – piscină acoperită, saună, wellness;

6. Dobsi – stațiunea Bazna – piscină acoperită, saună;

7. Vila nr. 2 – stațiunea Bazna – bază de tratament;

8. Expro – stațiunea Bazna – bază de tratament, piscină exterioară;

9. Flora – municipiul Mediaș – piscină acoperită, saună;

10. Binderbubi – municipiul Mediaș – spa, piscină acoperită, bază de tratament;

11. Baza Ocna Sibiului – stațiunea Ocna Sibiului – bază de tratament, piscină exterioară, saună;

12. Vila Mary-Luisa – stațiunea Ocna Sibiului – piscină neacoperită, saună.

Se va exemplifica în continuare cu structurile din cele două stațiuni balneare – Bazna și Ocna Sibiului – considerând că sunt reprezentative pentru întreaga ofertă.

Bazna: wellness. Împachetările cu nămol de la Bazna sunt apreciate. Sarea de la Bazna, bogată în iod și brom este folosită pentru băi relaxante. Rezultatele după un astfel de tratament sunt vizibile.

Apele minerale sărate-iodurate, folosite sub formă de băi, au un efect complex datorită acțiunii concomitente a celor trei factori: termic, mecanic și chimic.

Nămolul de Bazna prezintă o plasticitate și o consistență moale, cu dispersiune foarte fină, care nu necesită o pregătire prealabilă pentru tratament, pretându-se, datorită proprietăților sale, la împachetări, după ce mai întâi este încălzit; se aplică pe piele la temperaturi de 42-45°C.

Sarea de Bazna se obține în stațiune direct din apele minerale, prin evaporare la încălzire. Folosirea ei se face sub formă de comprese, cataplasme, în special pe abdomen. Se diluează 25 g sare de Bazna într-un litru de apă. Pentru băile parțiale concentrația este de 1/2 kg sare la litru iar pentru băile generale 1-2 kg sare.

Bazna: complex Expro. Împachetări cu nămol sapropelic – aplicarea se face pe o regiune limitată sau pe întreg corpul, nămolul cald bazându-și acțiunea pe elementul termic alternant. Indicat cu precauție, se efectuează cu personal profesionist, specializat.

Hidroterapie – cadă pentru băi cu o gamă largă de proceduri:

– Baie la cadă cu apă minerală de Bazna;

– Baie cu duș subacval și curenți Stenger;

– Baie galvanică și generală;

Baia individuală este recomandată pentru afecțiuni ale membrelor sau pur și simplu pentru destindere și relaxare.

Cabinet Kinetoterapie

– Kinetoterapie și cultură fizică medicală.

– Aparat Kinetec pentru recuperarea funcțională a articulației genunchiului (postligamentoplastie încrucișat anterior).

Electroterapie – gamă variată de proceduri electrice:

– curenți diadinamici;

– unde scurte;

– curenți interferențiali.

Bazna: Agrement

Piscină exterioră cu apă sărată

Piscină exterioară cu apă dulce pentru copii, dotată cu topogan și tun de apă

Complexul mai dispune pe lângă terenurile de tenis, dotate cu instalație de iluminare nocturnă, de teren de volei, baschet, handbal și minifotbal

Sală de fitness.

Ocna Sibiului: Baza de tratament

Cuprinde cabinete de specialitate pentru:

medicina culturii fizice

balneo-fizioterapie și recuperare medicală

ginecologie balneară.

Tratamentele sunt asigurate prin proceduri efectuate în compartimente de:

balneoterapie

hidroterapie

termoterapie (tratament cu nămol și parafină)

terapie contrastantă (saună)

pneumoterapie (aerosoli și pulverizații)

mecanoterapie

electroterapie

kinetoterapie

Ocna Sibiului: Agrement

teren de tenis de câmp

beach-voley

badminton

trasee pentru cure de teren

piscine cu apă dulce și sărată

sală de fitness

tenis de masă

saune

baie turcească

jacuzzi

cabinet pentru masaj de întreținere

un bar cu ring de dans

Copiii beneficiază de un teren de joacă propriu și de o piscină în aer liber cu apă dulce.

Unitățile de agrement cuprind terenuri și săli de sport, stadioane, hipodromuri, piscine în aer liber sau acoperite-încălzite, patinoare, pârtii de schi, săli de jocuri mecanice, popicării, terenuri de tenis, parcuri de distracție, terenuri de joacă pentru copii, cluburi, discoteci.

Păltiniș. Stațiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein) în 1894 fiind cea mai veche stațiune montană din România.

Stațiunea este situată pe coasta de nord-est a munților Cindrel (Carpații Meridionali), în mijlocul unei păduri de conifere, la 32 km SV de Sibiu, de care este legată printr-o șosea modernizată.

Este stațiunea montană situată la cea mai mare altitudine (1442m) din țară.

Condițiile de schi sunt excelente începând din decembrie și până în aprilie. Pârtiile din stațiune sunt accesibile pentru toti împătimiții sporturilor de iarnă.

Domeniul schiabil are o suprafață de 26,1 ha, lungimea pârtiilor este de 5,1 km, capacitatea de 2700 persoane/oră, numărul de pârtii este de 4 (1 ușoară, 3 medii), 1 telescaun (cu lungimea traseului de 1052 m și diferență de nivel de 241 m), 1 teleschi (410 lungime, 138 diferență de nivel).

Oameni de toate vârstele, profesioniști precum și începători, schiori de fond și de tură, beneficiază de pistele și loopingurile încărcate de zăpadă. Această zonă alpină, caracterizată prin abundența zăpezii, oferă grade de dificultate și o pistă bună pentru toate nivelele, pentru adulți și copii, persoane sau grupuri.

Stadionul Municipal. Supus unor transformări majore în perioada 1977-1981, stadionul a fost dotat cu tribune de beton pentru 12000 spectatori. În 1982 vechea tribună acoperită a fost demolată, capacitatea ajungând la peste 24000 locuri. Sub vechea tribună funcționează o sală de atletism.

Complexul de Natație Olimpia. Construit lângă Parcul Sub Arini între anii 1975-1979, a fost inaugurat la 26 aprilie 1979. Complexul dispune de un bazin de 25 m, cu 6 culoare de natație, bazin pentru sărituri de 15×15 m și tribună de 600 locuri. Complexul este acoperit și a fost renovat recent.

3.4. Indicatorii ce caracterizează circulația turistică

Circulația turistică include totalitatea tranzacțiilor comerciale cu mărfuri care decurg din călătoriile turistice. Modalitățile de obținere a unor informații statistice cantitative și calitative cu privire la circulația turistică internă și internațională a unei țări sunt diverse și reflectă multiple aspecte ale fenomenului turistic.

3.4.1. Număr turiști sosiți în unitățile de cazare

Este vorba de turiștii înregistrați în unități de cazare omologate.

Tabelul 3.5. Numărul de turiști sosiți în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

În anul 2009 s-au înregistrat 245 mii de sosiri. Comparativ cu anul 2008, numărul sosirilor a scăzut cu 42 mii. În anul 2010 se înregistrează din nou o scădere cu 17 mii de sosiri față de anul precedent. Anul 2011 este mai favorabil, înregistrându-se o creștere de 35 mii de sosiri față de anul 2010. Anul 2012 este și el prosper având 285 mii de sosiri, adică o creștere de 22 mii de sosiri față de anul 2011. În anul 2013 s-au înregistrat 329986 turiști cazați în județul Sibiu.

Figura 3.9. Numărul de turiști sosiți în județul Sibiu în perioada 2008-2013-mii-

Conform graficului de mai sus, observăm că cel mai prosper an este 2013, atunci când au fost înregistrate 329 mii de sosiri, urmat de anul 2012 cu 285 mii de sosiri. Cel mai nefavorabil an a fost 2010 înregistrând doar 228 mii de sosiri.

3.4.2. Număr de înnoptări

Înnoptarea reprezintă intervalul de 24 de ore, începând cu ora hotelieră, pentru care o persoană este înregistrată în evidența structurii de cazare turistică și beneficiază de găzduire în contul tarifului aferent spațiului ocupat, chiar dacă durata de ședere efectivă este inferioară intervalului menționat. Sunt incluse aici și înnoptările aferente paturilor instalate suplimentar (plătite de turiști).

Tabelul 3.6. Numărul înnoptări în județul Sibiu în perioada 2008-2013

Sursă: date preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013; https://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu din perioada 2008-2013, în ceea ce privește numărul înnoptărilor observăm că în anul 2008 au fost 459 mii de înnoptări, în anul 2009 numărul acestora scade cu 77 mii de înnoptări, acesta din urmă fiind cel mai nefavorabil an. În anul 2010 lucrurile revin la normal aducând o creștere de 20 mii de înnoptări față de anul precedent. În anul 2012 se înregistrează 490 mii de înnoptări, în anul 2013 541 mii înnoptări, fiind cel mai favorabil an din perioada 2008-2013.

Figura 3.10. Numărul de înnoptări în județul Sibiu în perioada 2008-2013-mii-

Conform graficului de mai sus, observăm că cel mai prosper an este 2013, atunci când au fost înregistrate aproximativ 541 mii de înnoptări, urmat de anul 2012 cu aproximativ peste 490 mii de înnoptări. O schimbare radicală s-a produs în anul 2009, când au fost înregistrate aproximativ 382 mii de înnoptări.

3.4.3. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului se măsoară în zile și se determină după formula de mai jos.

Sejurul mediu =

Tabelul 3.7. Durata medie a sejurului în perioada 2008-2013

Sursă:date prelucrate după Anuarul Statistic al județului Sibiu. 2008-2013

Privind graficul de mai sus putem observa că în anii 2008, 2009 și 2013 s-a înregistrat valoarea minimă din perioada 2008-2013 de 1,6 zile. În perioada 2010-2011 durata medie a sejurului a fost constantă, atingând valoarea de 1.8 zile/turist. Faptul că sejurul mediu este de 1.6 zi/turist (în medie) subliniază faptul că nu are loc o supraaglomerare a zonei.

Figura 3.11. Durata medie a sejurului în județul Sibiu, în perioada 2008-2013-zile-

Conform graficului de mai sus durata sejurului mediu în perioada 2010-2013 a fost constantă ceea ce arată practicarea turismului montan, a celui cultural, a celui de afaceri și a celui de week-end.

3.4.4. Densitatea circulației turistice

Densitatea circulației turistice oferă informații cu privire la gradul de solicitare a zonelor si indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turistice, fără a perturba viața și activitatea rezidenților sau echilibrul ecologic al zonei.

Se calculează atât în raport de populația rezidentă a zonei vizitate cât și în raport cu suprafața acesteia.

Densitatea turistică în raport cu populația =

Densitatea turistică în raport cu suprafața =

Tabelul 3.8. Densitatea turistică în raport cu populația în perioada 2008-2013

Sursă:date prelucrate după Anuarul Statistic al județului Sibiu. 2008-2013

Analizând datele statistice, putem concluziona că oscilațiile densității circulației turistice în raport cu populația nu sunt unele semnificative.

În anul 2012 densitatea circulației turistice în raport cu populația a fost de 0.75 turist/locuitor, iar în 2013 de 0,77 turiști/locuitor.

Figura 3.12. Densitatea circulației turistice în raport cu populația în județul Sibiu,

în perioada 2008-2013 (turist/locuitor)

Privind graficul de mai sus putem observa că cea mai puternică perioadă a densității circulației turistice în raport cu populația s-a înregistrat în anii 2008 și 2012. Ritmul de creștere a fost unul ridicat pe parcursul trecerii anilor, pornind de la o valoare de 0.53 turist/locuitor, ajungând în final la o valoare de 0.75 turist/locuitor.

Tabelul 3.9. Densitatea circulației turistice în raport cu suprafața în perioada 2008-2013

Sursă:date prelucrate după Anuarul Statistic al județului Sibiu. 2008-2013

Conform datelor statistice preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu, 2008-2013 se poate observa o scădere a densității circulației turistice în funcție de suprafață pornind de la 52.83 turiști/km2 scăzând în fiecare an, și ajungând în 2012 la 52.46 turiști/km2. În anul 2013 se observă o creștere a acestui indicator, respectiv 60,57 turiști/km2.

Figura 3.13. Densitatea circulației turistice în raport cu suprafața în perioada 2008-2013

(turist/ km2)

Conform graficului de mai sus se poate observa că în anul 2008 densitatea circulației turistice în raport cu suprafața a atins valoarea de aproximativ 53 turiști/km2, urmat de anul 2012 cu 52.46 turiști/km2. În anul 2010 s-au înregistrat doar aproximativ 42 turiști/km2, atingând valoarea minimă din perioada 2008-2012.

3.4.5. Indicele de utilizare a capacității de cazare

Indicele de utilizare a capacității de cazare reflectă măsura în care numărul de locuri puse la dispoziția turiștilor de o anumită unitate de cazare sunt utilizate de către acesta pe parcursul unei perioade determinate de timp.

I = 100

Tabelul 3.10. Indicele de utilizare a capacității de cazare din județul Sibiu,

în perioada 2008-2013

Sursă:date prelucrate după Anuarul Statistic al județului Sibiu. 2008-2013

Din datele statistice putem concluziona că în anul 2008 indicele de utilizare a capacității de cazare a atins valoarea maximă din perioada 2008-2013, de 23,9%, în anul 2009 valoarea acestuia scade la 17,4%, ajungând în 2013 la 23,7%.

Figura 3.14. Indicele de utilizare a capacității de cazare din județul Sibiu, în perioada 2008-2013

Conform datelor statistice preluate din Anuarul Statistic al județului Sibiu 2008-2013, gradul de ocupare este oscilant, pornind de la aproximativ 25% în anul 2008 și ajungând la 23,7% în anul 2013.

CAPITOLUL 4. DIRECȚII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI DIN JUDEȚUL SIBIU

4.1. Analiza SWOT-premisă de dezvoltare a turismului sibian

PUNCTE TARI

Statutul orașului Sibiu de Capitală Culturală Europeană în 2007;

Mărginimea Sibiului este o zonă etno-folclorică și agroturistică consacrată;

Susținerea dezvoltării turismului de către autoritățile locale (realizarea de materiale de promovare; inițiativă locală puternică în promovarea turismului; promovarea de noi trasee, dezvoltarea rețelei de centre de informare turistică);

Numeroase inițiative, publice sau private, ce urmăresc popularizarea zonelor mai puțin cunoscute ale județului;

Existența unui specific pentru multe dintre localitățile diferitelor zone („pâinea de la Gura Râului”, „berzele din Cristian”, „mături de Fofeldea”, „cazane la Brăteiu” etc.);

Ofertă turistică bogată în raport cu alte zone din România;

Gastronomie recunoscută (brânzeturi, specialități din carne);

Poziționarea în mijlocul țării pe rute majore de transport și existența aeroportului internațional de la Sibiu;

Numeroase zone naturale au rămas în stare bună de conservare;

Două monumente UNESCO;

Siturile Natura 2000 acoperă aproape jumătate din teritoriul județului;

Interes internațional pentru anumite zone din județul Sibiu (diverse organizații din Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța, etc.);

Deschiderea în Sibiu a Biroului Institutului European pentru Itinerarii Culturale;

Primii pași spre diversificarea ofertei de legături aeriene directe din Sibiu (de exemplu introducerea curselor Sibiu – Londra);

Profilul turistic al județului Sibiu include unele dintre principalele elemente generale de atractivitate ce se constituie în tendințe în turism la nivel european (patrimoniu cultural, gastronomie).

PUNCTE SLABE

Inexistența unor plăcuțe explicative la monumente, a unor ghiduri audio în mai multe limbi;

Pregătire insuficientă privind antreprenoriatul și managementul turistic a unor proprietari de pensiuni;

Sărăcia din anumite localități;

Probleme legate de personalul din turism (grad scăzut de instruire a personalului din turism /lipsa personalului calificat);

Inexistența unei instituții specializate pentru formarea personalului în turism;

Legendele, evenimentele istorice, breslele nu sunt foarte cunoscute;

Lipsa promovării resurselor turistice „alternative”, precum biodiversitatea faunei și florei;

Inexistența informațiilor complete integrate asupra obiectivelor / traseelor turistice din județ în format digital / on-line;

Acoperire limitată a cererii de suveniruri de calitate;

Serie de monumente istorice sunt în stare avansată de degradare;

Infrastructură deficitară în unele zone rurale;

Numărul încă relativ redus de producători agricoli certificați „bio” (chiar dacă activitățile agricole desfășurate tradițional întrunesc, de principiu, condițiile necesare în cazul multor locuitori ai zonelor rurale);

Măsurile pentru creșterea siguranței produsului turistic montan sunt încă în faze incipiente (amenajarea refugiilor montane, creșterea eficienței serviciilor Salvamont, instruirea unui număr mai mare de ghizi montani, semnalizarea și marcarea corespunzătoare a tuturor traseelor montane).

OPORTUNITĂȚI

Fructificarea superioară a unor nișe în turism (sporturi extreme, ecoturism);

Extinderea domeniului schiabil atât în Cindrel cât și în Făgăraș;

Diversificarea serviciilor turistice / dezvoltarea serviciilor de divertisment și agrement;

Valorificarea gastronomiei locale;

Fructificarea istoriei bogate a zonei;

Promovarea legendelor și a obiceiurilor populare;

Accesarea fondurilor structurale disponibile în domeniul turismului;

Existența parteneriatelor externe și interne de colaborare în domeniul turismului.

RISCURI

Lipsa coeziunii / comunicării între autoritățile locale în privința programelor comune axate pe dezvoltarea turismului;

Depopularea și populația îmbătrânită din zonelor rurale;

Distrugerea mediului natural prin reglementarea și controlul limitat al activității umane și prin lipsa infrastructurii tehnice (canalizare / stații de epurare);

Creșterea decalajului de dezvoltare între orașele mici și Sibiu;

Disparitatea creată prin neintegrarea socială a romilor;

Creșterea ponderii turismului ilicit ca efect al crizei economice;

Instabilitate legislativă.

4.2. Propuneri de valorificare superioară a potențialului turistic din județul Sibiu

Infrastructura de vizitare și informare din zonele protejate presupune caracteristici diferite – trebuie să fie preponderent simplă, cu respectarea necesităților de bază, a minimului de confort și siguranță. În proiectarea infrastructurii trebuie să se țină cont de contextul local, mai degrabă decât de promovarea unor soluții generale. Astfel de eforturi ar trebui să includă:

1) amenajarea unor centre de vizitare – prevăzute cu săli de prezentare a diferitelor exponate din aria protejată, de proiectare de diapozitive și filme privind zona respectivă, de desfășurare a unor activități cu caracter social-cultural etc. Tot aici trebuie organizată gruparea vizitatorilor, contactul cu ghizii de teren, încasarea taxelor de vizitare a zonei precum și comerțul specific turistic cu hărți, broșuri, albume, suveniruri etc. În procesul de amenajare a acestor structuri trebuie avut în vedere furnizarea de servicii pentru o gamă cât mai largă de vizitatori, inclusiv pentru turiștii cu dizabilități, precum și găsirea unor soluții cu consum minim de energie. Se recomandă realizarea de construcții de mici dimensiuni, ușor de întreținut, ușor accesibile și dotate cu un număr suficient de locuri de parcare;

2) amenajarea unor puncte de informare în locurile principale de acces în zonă;

3) înființarea unor centre locale de informare și promovare turistică;

4) realizarea unor trasee speciale (tematice, ecvestre, de biciclete, de schi fond, tracking, photo-hanting, punți suspendate etc.) – cu locuri de popas, panouri informative și de interpretare, săgeți de orientare;

5) refacerea traseelor turistice existente și amenajarea altor noi trasee;

6) amenajarea punctelor (foișoarelor) de observare și a punctelor de belvedere – cu panouri de interpretare, infrastructură de observare;

7) amenajarea unor locuri de campare – cu delimitarea zonelor, panouri informative și de avertizare, vetre pentru foc, toalete ecologice;

8) amenajarea/refacerea unor refugii montane și a unor cabane turistice – acolo unde lungimea traseelor turistice impune asemenea lucru;

9) amenajarea unor parcări în apropierea locurilor de acces în parc – cu toalete ecologice, sistem de management al deșeurilor, panouri informative și de avertizare;

10) amplasarea panourilor indicatoare, informative, de avertizare, de promovare a parcurilor.

Reabilitarea infrastructurii turistice specifice tipurilor de turism practicate în județ:

În turismul montan:

− dezvoltarea turistică a masivelor muntoase;

− construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea pârtiilor de schi;

− construcția, modernizarea și semnalizarea cabanelor de creastă;

− construcția, modernizarea și semnalizarea refugiilor montane;

− marcarea, semnalizarea și întreținerea traseelor de drumeție.

În turismul balnear:

− construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea stațiunilor balneare.

În turismul rural:

− conservarea tradițiilor și a produselor tradiționale locale (agricole, artizanale, etc);

− protecția și conservarea arhitecturii specifice mediului rural;

− conservarea meseriilor tradiționale;

− valorizarea materiilor prime locale (lemn, sare, gheață, etc);

− dezvoltarea micro-cazărilor în zonele rurale (în satele tradiționale românești, în satele cu specific

săsesc, în zonele cu potențial silvic și cinegetic, etc);

− dezvoltarea și semnalizarea activităților de descoperire și interpretare a patrimoniului natural, cultural și uman rural;

− modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea serviciilor conexe în mediul rural (dispensare, farmacii,

ateliere pentru reparații, etc).

În ecoturism:

− dezvoltarea infrastructurii turistice a parcurilor naturale, a ariilor protejate și a celorlalte zone naturale.

În turismul sportiv:

− construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea bazelor sportive;

− construcția, modernizarea și semnalizarea pistelor pentru cicloturism;

− dezvoltarea sporturilor pe luciurile de apă;

− modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea centrelor de închiriere a materialului sportiv;

− susținerea cluburilor sportive.

În turismul urban:

− protecția și conservarea centrelor orașelor și a arhitecturii specifice;

− modenizarea și întreținerea spațiilor verzi.

În turismul de afaceri și congrese/conferințe:

− modernizarea și dezvoltarea sălilor de conferințe;

– dezvoltarea de servicii (agrement, shopping).

În turismul istoric și cultural:

− restaurarea și semnalizarea monumentelor istorice, etnografice și cultural-artistice de importanță turistică.

În turismul de evenimente:

− dezvoltarea infrastructurii turistice necesare pentru desfășurarea de evenimente cu importanță turistică.

4.3. Modalități de promovare a potențialului turistic din județ

Participări la târguri de turism;

Info-trip pentru jurnaliști și agenți de turism străini;

Gala turismului Sibian;

Baza de date – fotografii ale atracțiilor turistice ale județului Sibiu;

Realizarea de parteneriate pentru promovarea unei campanii unitare a imaginii de brand turistic;

Promovarea turistică al județului prin realizarea portalului WEB; dezvoltarea și consolidarea brandului Sibiu;

Întărirea potențialului pentru turismul cultural în satele transilvane este un proiect derulat de către Consiliul Județean Sibiu și Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) cu sprijinul Ministerului Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare. Prin proiect se vor crea instrumente de informare a populației locale, și de orientare a instituțiilor publice în demersurile de planificare și acțiune. Se va pune la dispoziție broșura cu reguli pentru păstrarea aspectului satelor – „Comoara din satele Transilvaniei”.

Promovarea turistică a județului Sibiu prin ghiduri, hărți turistice, cataloage și diverse tipărituri.

Dezvoltarea unui turism durabil și solid în județul Sibiu poate fi facilitată prin diversificarea implicării Consiliului Județean și Asociației Județene de Turism Sibiu (AJT Sibiu). Pornind de la premisa că treptat rolul funcțiune de turism va crește (pe fondul continuării procesului de externalizare a activităților de sprijinire a turismului către această funcțiune, susținerii dezvoltării echipei executive a acesteia, comunicării și conlucrării cât mai strânse cu direcțiile și serviciile relevante din cadrul Consiliului pentru a se asigura o viziune unitară asupra impulsionării turismului), iar Consiliul se va implica tot mai activ în asigurarea suportului necesar (inclusiv prin exercitarea autorității sale pentru a facilita activitatea asociației), direcțiile noi de urmat (sau care au fost tratate insuficient până în prezent) au în prim plan următoarele tipuri de proiecte benefice consolidării produsului turistic județean:

Creșterea calității serviciilor publice de interes județean:

Încurajarea fructificării superioare a potențialului turistic al CNM Astra (un sediu permanent pentru „Muzeul Civilizației Transilvane Astra”, utilizarea muzeului în aer liber pentru cât mai multe manifestări etc) ;

Îmbunătățirea bazei tehnice și serviciilor Salvamont (creșterea capacității instituționale a serviciului, refacerea potecilor și semnalizărilor traseelor din Munții Făgăraș de pe teritoriul județului, crearea / consolidarea de refugii pe traseele din Munții Lotru și Făgăraș etc) ;

Diversificarea zborurilor pe Aeroportul Sibiu (parteneriate cu companii low-cost, etc.) .

Modelele de relaționare cu mediul privat și cu alte autorități cu scopul generic de motivare și antrenare a actorilor din turism să contribuie la dezvoltarea per ansamblu a sectorului:

Asumarea unui rol de mediator, inclusiv la nivel politic, sau de factor de coeziune, în cadrul inițiativelor de asociere dintre administrațiile publice din județ cu scopul de a forma parteneriate pentru implicarea în proiectele majore complexe din județ ;

Impulsionarea cooperării pe diverse paliere (rețele de centre de informare, produse turistice comune ale pensiunilor și meșteșugarilor sau ale muzeelor și hotelurilor, târguri de oportunități sau de contractări, etc.) ;

Evaluarea celor mai viabile propuneri de proiecte sau evenimente inovatoare ale administrațiilor publice locale, grupurilor de acțiune locală sau ONG, și încheierea de parteneriate în vederea creării de noi surse de interes turistic în județ, inclusiv pentru consolidarea unei agende culturale (fără ca asta să însemne renunțarea la evenimentele și proiectele actuale).

Asumarea rolului de a facilita un dialog permanent între autorități și grupurile de interes private (hotelieri, proprietari de pensiuni, firme de transport, agenții de turism, etc.);

Instituirea unor „grupuri de dialog” cu proprietari / administratori de spații de cazare, în vederea elaborării unor măsuri prin care să se diminueze numărul de spații de cazare neclasificate (aflate în așa numită zonă „gri” a pieței)

Inițierea unor discuții privind încheierea unui parteneriat pentru gestionarea mai eficientă a bisericilor fortificate.

Contribuția la creșterea calității produselor turistice prin sprijinirea domeniului formării / consilierii personale și profesionale în turism (cel puțin participarea ca partener în astfel de proiecte):

Formare personală destinată pe de-o parte localnicilor (conștientizarea patrimoniului, însușirea unor norme în spiritul ospitalității / turismului, etc.);

Formare profesională destinată agenților economici (cursuri de management turistic pentru prestatorii de servicii, cursuri de instruire pentru diverse categorii de personal turistic sau din alimentație publică); activitățile vor avea în vedere atât crearea cadrului instituțional, cât și programele de instruire (o posibilă soluție fiind accesarea în parteneriat cu ONG a unor fonduri europene);

Consilierea profesională pentru dezvoltarea infrastructurii turistice – amenajarea turistică, construirea de structuri de cazare, crearea de produse turistice, fructificarea mai bună a unor obiective turistice existente (analiza fezabilității conceptului va lua în calcul și varianta dezvoltării ca serviciu public, dar nu neapărat utilizarea gratuită).

Planurile de marketing și promovare – pe lângă inițiativele cu efecte pe termen mediu și lung de mai sus, este necesară și fructificarea superioară a fondului turistic existent în județ, care nu este deloc neglijabil, fiind exploatat la un nivel superior pentru România; în acest sens, programele de promovare județeană pot sprijini aducerea activității turistice la un nivel general rezonabil, care să deschidă drumul măsurilor de creștere a valorii intrinseci a produsului turistic evidențiate anterior.

Pe lângă activitățile de promovare desfășurate, AJT Sibiu se poate orienta și către promovarea online (website al destinației turistice județene cu o abordare nouă față de website-urile existente, optimizarea pentru motoare de căutare și promovarea acestui website, includerea unui catalog atracții turistice, respective de structuri turistice în baza unei colaborări cu mediul privat din industria turistică din județ).

Acordarea unei atenții deosebite produselor turistice cu potențial de dezvoltare, prin proiecte de marketing destinate acestora (de exemplu „cicloturism”, „biserici fortificate”).

4.4. Direcții strategice de dezvoltare a turismului

Au fost identificate opt direcții strategice de dezvoltare a turismului, având atașate câte un obiectiv general și pentru care au fost identificate acțiuni și programe. Direcțiile strategice propuse sunt următoarele:

Siguranță,

având ca obiectiv creșterea siguranței practicării turismului și următoarele priorități strategice:

Aplicarea fermă și consecventă a măsurilor legale pentru eliminarea riscurilor privind siguranța și sănătatea turiștilor,

Prevenirea incidentelor/accidentelor prin creșterea nivelului de informare a turiștilor și locuitorilor județului, în special asupra pericolelor și măsurilor de securitate ,

Îmbunătățirea permanentă a eficacității și eficienței echipelor Salvamont Sibiu,

Asigurarea numărului optim de refugii montane,

Întreținerea corespunzătoare și marcarea traseelor montane,

Scurtarea duratei de intervenție în salvarea de vieți.

Calitate,

având ca obiectiv creșterea calității experienței turistic în județul Sibiu și următoarele priorități strategice:

Asigurarea rețelelor de utilități publice și drumurilor de acces către zonele de interes turistic,

Realizarea, încurajarea și sprijinirea investițiilor în infrastructura turistică,

Monitorizarea și cercetarea piețelor țintă și a altor potențiale piețe și evoluția tendințelor în turism (atât din punctul de vedere al ofertantului, cât și din cel al consumatorului) și diseminarea informațiilor în rândul factorilor interesați,

Atragerea și absorbția finanțărilor din instrumente structurale și fonduri complementare,

Dezvoltarea unor produse turistice noi care să fructifice punctele tari evidențiate în analiza SWOT ale județului,

Îmbunătățirea permanentă a calității programului, a sejurului ales de turist.

Patrimoniul cultural,

având ca obiectiv mai buna valorificare turistică a patrimoniului cultural material și imaterial și următoarele priorități strategice:

Reabilitarea, conservarea și valorificarea turistică a patrimoniului cultural construit,

Creșterea atractivității turistice a actului de cultură, a instituțiilor de cultură și promovarea acestora,

Sprijinirea autorităților locale în realizarea evenimentelor culturale de prestigiu, cu impact asupra atractivității turistice.

Accesibilitatea informației turistice,

având ca obiectiv îmbunătățirea accesibilității Sibiului ca și destinație turistică și următoarele priorități strategice:

Încurajarea unei prezențe cât mai mari a unităților de primire turistică pe Internet;

Oferirea de informații cât mai complete despre Sibiu atât prin metodele tradiționale cât și prin cele moderne;

Îmbunătățirea informațiilor existente în punctele de intrare (aeroporturile, gările, autogările).

Dezvoltarea de parteneriate cu aeroporturile din vecinătate pentru promovarea imaginii Sibiului.

Consolidarea Brandului Sibiu,

având ca obiectiv dezvoltarea și comunicarea unei imagini puternice a brandului SIBIU următoarele

priorități strategice:

Alăturarea brandului Sibiu la cel al României pentru a avea un impact mai puternic;

Realizarea unei abordări integrate a brandului la toate nivelurile industriei turistice;

Asigurarea unui cadru strategic adecvat care să permită realizarea de parteneriate;

Încurajarea dezvoltării unor produse „icoană” care sa fie reprezentative / distincte pentru Sibiu (bisericile fortificate, arhitectura săsească, marca Brukental, etc).

Pregătirea profesională,

având ca obiectiv încurajarea pregătirii profesionale în turism și următoarele priorități strategice:

Sprijinirea îmbunătățirii pregătirii în domeniul turismului prin organizarea de seminarii, dezbateri, acordării de premii, diplome, recunoaștere și mesaje publice etc.

Încurajarea organizatorilor de cursuri de pregătire să înțeleagă și să răspundă nevoilor pieței;

Încurajarea unor legături puternice între educație și turism;

Încurajarea pregătirii continue și dezvoltarea aptitudinilor de lider.

Parteneriate,

având ca obiectiv dezvoltarea unei colaborări eficace în cadrul sectorului public și între acesta și sectorul privat și următoarele priorități strategice:

Dezvoltarea de parteneriate puternice la nivel național, regional și local pentru promovarea și dezvoltarea turismului;

Încurajarea implicării comunităților locale în dezvoltarea și promovarea turismului în zonele lor;

Asigurarea că sprijinul pentru promovarea turismului, pregătirea profesională, dezvoltarea economică, conservarea moștenirii culturale este coordonată și are sprijinul autorităților;

Minimizarea impactului turismului asupra mediului înconjurător.

Capacitate instituțională,

având ca obiectiv creșterea capacității instituționale a Consiliului Județean Sibiu în programarea și implementarea programelor și măsurilor de dezvoltare durabilă și echilibrată a turismului și următoarele priorități strategice :

Consolidarea/ formalizarea colaborării cu un grup de actori cheie interesați de dezvoltarea turismului în județul Sibiu.

Dezvoltare resurselor umane ale Consiliului Județean implicate în activitatea de turism.

Sprijinirea Asociația Județeană de Turism Sibiu în dezvoltarea resurse umane, îmbunătățirii managementului, creșterii eficienței și eficacității.

CONCLUZII

Destinație turistică polivalentă, în care se remarcă îmbinarea atracțiilor culturale cu peisajul montan și cu atmosfera tradițională din sate, județul Sibiu reprezintă un spațiu de concentrare a unui intereselor diverse ale unui spectru larg de turiști. Pe lângă principalele elemente de interes, cum sunt cunoașterea patrimoniului cultural, contactul cu civilizația satelor tradiționale, relaxarea și turismul activ într-un mediu ambiant pitoresc și reconfortant sau factorii curativi, județul oferă și reale posibilități de exprimare pentru turismul de business (sub diferite forme: seminarii, conferințe, training, team building), cultivarea unor hobby-uri sau pentru degustarea specialităților gastronomice locale.

De asemenea, este demnă de menționat consacrarea unor branduri turistice la nivel național (Mărginimea Sibiului, Bâlea) și chiar internațional (orașul Sibiu), alături de statutul de destinație de petrecere a sărbătorilor și timpului liber sau concediilor (această din urmă ipostază și prin prisma concentrării de atracții turistice în perimetrul județului). În fine, județul Sibiu este un reper în peisajul turistic românesc, încadrându-se fără probleme între cele mai atractive locuri din țară pentru publicul străin, și o destinație obligatorie pentru cunoașterea specificului Transilvaniei.

Potențialul turistic absolut remarcabil conturează un profil turistic al județului ce poate fi definit prin diversitate și multiculturalism.

Varietatea și densitatea obiectivelor turistice este mare. Ca arii majore de interes sau din punct de vedere al motivației turiștilor pot fi grupate în:

areale culturale – cu accent pe arhitectură, religie, istorie; principalele repere sunt cetățile, bisericile fortificate și castelele medievale, bisericile din lemn, muzeele; o dimensiune particulară din punct de vedere cultural este reprezentată de tradiții și meșteșuguri, în sensul menținerii acestora;

areale naturale – sunt legate de pitorescul peisajelor în ansamblul lor, respectiv cu accent deosebit pe zona montană, pe anumiți factori curativi (apă, nămoluri terapeutice, aer) și de mare perspectivă, rezervațiile naturale.

Deși județul Sibiu dispune de numeroase resurse turistice, baza tehnico-materială este destul de dezvoltată, conform studiului efectuat din 2008 până în 2012 s-a ajuns la 109 de unității de cazare din care pensiunile turistice rurale și pensiunile turistice urbane au deținut monopol pe piața structurilor de primire din Sibiu.

Sibiul este situat în mijlocul unei zone turistice de mare atracție (drumeții în apropiații munți ai Cibinului, practicarea sporturilor de iarnă în stațiunea Păltiniș – 1442 m altitudine, posibilități de tratament la băile de la Ocna Sibiului, Băile Bazna etc.), fiind el însuși unul dintre cele mai atractive orașe din această parte a Europei.

Punctele forte ale destinației turistice județene includ și zonele naturale aflate în stare bună de conservare, concentrarea de biserici săsești fortificate (dintre care două monumente UNESCO), precum și interesul pentru conservarea valorilor și dezvoltarea socială și economică (inclusiv în turism) manifestat de către autorități și organizații internaționale. În plus, o serie de caracteristici ale turismului sibian se contituie în avantaje competitive: potențarea atmosferei medievale, agenda bogată de evenimente culturale, capitalul de imagine al orașului Sibiu, senzația de noutate pentru turiștii obișnuiți cu destinațiile consacrate (Valea Prahovei, Maramureș, Bran-Moeciu etc.)

În ceea ce privește punctele slabe, acestea nu sunt neaparat specifice județului, cât mai degrabă caracteristice stadiului în care se află turismul românesc (pregătire precară a personalului, infrastructură de transport și utilități deficientă, vizibilitatea redusă a multor valori exploatabile turistic, calitate generală insuficientă a serviciilor etc.).

Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante orașe din Transilvania cu un remarcabil potențial de dezvoltare economică, avantajat și de poziționarea sa pe Coridorul IV Paneuropean și beneficiind de un modern Aeroport Internațional. 

Anexe

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Populația județului Sibiu, 2008-2013

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Anexa 4

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Anexa 5

Număr locuri-zile, județul Sibiu

© 1998 – 2014 INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

BIBLIOGRAFIE

Andreescu F., Pascaru M., Sibiu. Cetatea Roșie, Ed. Ad Libri, București, 2007;

Angelescu C., Timpul liber, Ed. Economică, București, 1999;

Avram Al., Crișan V., – ghid cultural turistic, Editura FF Press, București, 1998;

Bran, F.,Nistorescu, P.,Simion,T., Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000

Busuioc Marian – Florin, Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în România, Editura Universitară, București, 2008

Băltărețu A., Neacșu N., Neacșu M., Economia turismului – Studii de caz. Statistici. Legislație, Editura URANUS, București, 2010

Cândea Melinda, George Erdeli, Potențialul turistic al României și amenajarea turisticã a spațiului, Editura Universitarã, București, 2003

Cândea M., Șimon T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2006

Comănescu L., România – potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Dodu Patricia, Tehnici operaționale în agenția de turism, Editura ProUniversitaria, București, 2008

Erdeli George, Istrate Ion, Amenajări turistice, Editura Universității din București, 1996

Firoiu Daniela, Industria turismului și a călătoriilor, Editura ProUniversitaria, București, 2006

Firoiu Daniela, Resurse umane în turism, Editura ProUniversitaria, București, 2007

Glăvan,V.,Turismul în România, Ed. Economică, București, 2000

Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, România Potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Istrate I.,Turismul un fenomen în mișcare, Ed. Sport-turism, București, 1998

Mihălcescu Cezar, Bazele informaticii, Editura ProUniversitaria, București, 2006

Minciu Rodica, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismului, Editura U.C.D.C., București, 1991

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005

Neagu Vasile, Busuioc Marian, Managementul calității serviciilor turistice, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Nedelea A., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2005

Nistoreanu Puiu, Ecoturism si turism rural, Editura ASE, București 2006

Novac V., Magdan L., România–ghid turistic, Editura Alpha & Omega Travel, București, 2006

Snak O., Baron P.,Neascu N., Economia turismului, București, 2002

Stănciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București, 2003;

Țigu Gabriela (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2005

Țigu G., Turism montan , Editura Uranus, București, 2002

Zaharia Marian, Stan Roxana, Vădineanu Cristina, Busuioc Marian, Economia serviciilor – Aplicații și studii de caz, Editura Universitară, București, 2006

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2008

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2009

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2010

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2011

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2012

Statutul Asociației Carpatine Ardelene a Turiștilor – S. K. V. – Siebenbürgischer Karpatenverein (http://skv.sibiuonline.com//?page_id=6)

www.cjsibiu.ro

www.dssibiu.ro

www.infopensiuni.ro/sibiu

www.muzeul-brukenthal.ro

www.patrimoniu.sibiu.ro/ro

www.romaniatourism.com/sibiu

www.sibiu.ro

www.sibiu2007.ro

www.sibiu-online.ro

www.sibiuvirtual.ro

www.turism.sibiu.ro

www.welcometoromania.ro

BIBLIOGRAFIE

Andreescu F., Pascaru M., Sibiu. Cetatea Roșie, Ed. Ad Libri, București, 2007;

Angelescu C., Timpul liber, Ed. Economică, București, 1999;

Avram Al., Crișan V., – ghid cultural turistic, Editura FF Press, București, 1998;

Bran, F.,Nistorescu, P.,Simion,T., Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000

Busuioc Marian – Florin, Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în România, Editura Universitară, București, 2008

Băltărețu A., Neacșu N., Neacșu M., Economia turismului – Studii de caz. Statistici. Legislație, Editura URANUS, București, 2010

Cândea Melinda, George Erdeli, Potențialul turistic al României și amenajarea turisticã a spațiului, Editura Universitarã, București, 2003

Cândea M., Șimon T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2006

Comănescu L., România – potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Dodu Patricia, Tehnici operaționale în agenția de turism, Editura ProUniversitaria, București, 2008

Erdeli George, Istrate Ion, Amenajări turistice, Editura Universității din București, 1996

Firoiu Daniela, Industria turismului și a călătoriilor, Editura ProUniversitaria, București, 2006

Firoiu Daniela, Resurse umane în turism, Editura ProUniversitaria, București, 2007

Glăvan,V.,Turismul în România, Ed. Economică, București, 2000

Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, România Potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Istrate I.,Turismul un fenomen în mișcare, Ed. Sport-turism, București, 1998

Mihălcescu Cezar, Bazele informaticii, Editura ProUniversitaria, București, 2006

Minciu Rodica, Petre Baron, Nicolae Neacșu, Economia turismului, Editura U.C.D.C., București, 1991

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005

Neagu Vasile, Busuioc Marian, Managementul calității serviciilor turistice, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Nedelea A., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2005

Nistoreanu Puiu, Ecoturism si turism rural, Editura ASE, București 2006

Novac V., Magdan L., România–ghid turistic, Editura Alpha & Omega Travel, București, 2006

Snak O., Baron P.,Neascu N., Economia turismului, București, 2002

Stănciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București, 2003;

Țigu Gabriela (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2005

Țigu G., Turism montan , Editura Uranus, București, 2002

Zaharia Marian, Stan Roxana, Vădineanu Cristina, Busuioc Marian, Economia serviciilor – Aplicații și studii de caz, Editura Universitară, București, 2006

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2008

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2009

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2010

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2011

Anuarul Statistic al județului Sibiu 2012

Statutul Asociației Carpatine Ardelene a Turiștilor – S. K. V. – Siebenbürgischer Karpatenverein (http://skv.sibiuonline.com//?page_id=6)

www.cjsibiu.ro

www.dssibiu.ro

www.infopensiuni.ro/sibiu

www.muzeul-brukenthal.ro

www.patrimoniu.sibiu.ro/ro

www.romaniatourism.com/sibiu

www.sibiu.ro

www.sibiu2007.ro

www.sibiu-online.ro

www.sibiuvirtual.ro

www.turism.sibiu.ro

www.welcometoromania.ro