Istoricul Migratiei Internationale In Romania

5.3.1. Istoricul migrației internaționale în România

Migrația a cunoscut la nivel intra-european o evoluție ascendentă devenind un fenomen social extrem de complex și din ce în ce mai prezent în evoluția vieții internaționale. Extinderea Uniunii Europene, dispariția frontierelor, cel puțin în forma lor clasică, liberalizarea pieței forței de muncă au sporit libertatea de mișcare și posibilitatea circulației persoanelor. Cetățenii din țările Europei de Est și Centrale, odată deveniți cetățeni ai UE, au obținut drepturi de mișcare în cadrul Uniunii mult mai extinse decât cele de care beneficiază cetățenii altor țări europene. Migrația generată de schimbările socio-politice și economice care au marcat Europa după anul 1989 a avut inițial o componentă ideologică ori etnică (ca o prelungire a fenomenului anterior anilor ’90), însă ulterior a căpătat aspecte economice. Prin urmare, migrația intra-europeană, în special cea din Estul Europei (fostul lagăr socialist) către vestul dezvoltat al Europei are ca motivație, în momentul de față, căutarea unui loc de muncă mai bine plătit.

Dinamica migrației forței de muncă în spațiul european, din ultimii 20 de ani, a fost marcată de evenimentele politice majore care au avut loc în acest interval. Extinderea Uniunii Europene, libertatea sporită de circulație a persoanelor în cadrul Uniunii și mobilitatea accentuată a forței de muncă în interiorul Uniunii au avut efect în configurarea fenomenului migrației. Libertatea de circulație câștigată de către cetățenii statelor din Europa Centrală și de Est, după momentul 1989, le-a permis acestora să se orienteze și către alte țări în direcția căutării unui loc de muncă.

Fenomenul a avut o amploare mai redusă la început datorită condiționărilor legislative destul de restrictive, însă treptat a dobândit amploare mai ales odată cu extinderea Uniunii Europene și liberalizarea pieței forței de muncă pentru majoritatea cetățenilor acesteia.

Aderarea României la UE și libertatea de mișcare dobândită de către cetățenii săi a generat un fenomen masiv de migrație dinspre România spre statele Uniunii Europene, mai ales în ceea ce privește forța de muncă. În momentul de față, aproximativ 13% din totalul populației se află la muncă în străinătate – în special în Spania, Italia și Germania (Eurostat). Plecările masive au generat o lipsă de forță de muncă atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Astfel, deficitul de forță de muncă în România este regăsit atât în zona de forță de muncă slab (mediu) calificată, cât și înalt calificată. Din acest punct de vedere avem de-a face cu un paradox: România pregătește resursă de muncă cu competențe adecvate la nevoile pieței (mai ales la nevoile pieței europene), însă această resursă alege să plece din țară. Facem această asumpție pornind de la nivelul mare al migrației de forță de muncă din România către Uniunea Europeană. Dintre cei care rămân, doar cei care dețin competențe adecvate reușesc să se insereze pe piața muncii. Ceilalți, nedeținând competențele necesare angajării devin șomeri și sunt nevoiți să parcurgă cursuri de formare profesională și recalificare pentru a corespunde cerințelor impuse de situația socio-economică pentru integrarea pe piața forței de muncă.

Datele referitoare la fluxul de migrație au fost extrase din baza de date a Eurostatului. Acolo unde au existat date lipsă, completarea lor s-a făcut cu date furnizate de OECD (International Migration Database). Perioada analizată a fost cea cuprinsă între 1990 și 2011, acesta fiind ultimul an pentru care există date. Evoluția fenomenului este prezentată în graficul următor:

Graficul 26. Evoluția fenomenului migrației din România către țările Uniunii Europene, 1990 – 2010

Sursa: Eurostat, matricea Immigration by sex, age group and citizenshi (migr_imm1ctz)

În condițiile actualei cercetări, interesul a fost doar în direcția migrației forței de muncă, de aceea am analizat doar fluxurile celor cu vârsta cuprinsă în intervalul 15 – 65 de ani. În aceste condiții, o problemă majoră a fost întâmpinată în ceea ce privește existența datelor statistice privind distribuția migranților pe grupe de vârstă. Așa cum am precizat anterior, Eurostatul pune la dispoziție acest tip de date (pentru intervalul 1998 – 2011). Pentru perioada 1991 – 1998 am realizat aproximări pe baza datelor obținute de la OECD sau de la Institutul Național de Statistică. Pe această secvență a cercetării, acolo unde au existat goluri pe anumite grupe de vârstă sau ani, am folosit pentru completarea datelor lipsă metoda interpolării, metodă descrisă în capitolul 4.

Analizând distribuția migranților români pe grupe de vârstă, am observat că aceștia aparțin, preponderent, acelor grupe de vârstă specifice populației active. Deși nu avem date exacte, această evaluare primară ne-a permis să considerăm ipoteza conform căreia scopul plecărilor din România îl reprezintă munca.

Graficul 27. Distribuția migranților români pe grupe de vârstă

Sursa: Eurostat, matricea Immigration by sex, age group and citizenshi (migr_imm1ctz) și estimare personală

Am analizat, pe baza datelor disponibile, fluxurile de migrație din România spre Uniunea Europeană, atât pe grupe de vârstă cât și pe categorii de gen, dar în proiecția migrației am folosit datele referitoare la ratele generale de migrație existente în baza de date a Institutului Național de Statistică.

Motivele au fost duble.

În primul rând, nu s-au înregistrat diferențe semnificative în ceea ce privește distribuția migrației pe genuri.

Acest lucru este evidențiat, dealtfel, în graficul nr. 28.

Graficul 28. Fluxurile de migrație pe genuri

Sursa: Eurostat, matricea Immigration by sex, age group and citizenshi (migr_imm1ctz) și estimare personală

După cum se observă, atât migrația masculină cât și cea feminină au urmat în linii mari același trend, iar volumele au fost aproape identice. Avem de-a face cu o migrație ușor mai scăzută a populației feminine, însă nici în termeni de rate nu se vor remarca diferențe semnificative din cauza populației feminine mai ridicate decât cea masculină.

Dealtfel, în termeni absoluți, diferența dintre media numărului de emigranți de gen feminin și media celor de gen masculin este de aproximativ 1,500 de persoane, ceea ce considerăm a fi nesemnificativ în condițiile unei proiecții a întregii populații.

Tabelul 16. Comparație între principalii indicatori ai migrației pe genuri

În al doilea rând, am eliminat calculul pe grupe de vârstă deoarece din analiza grafică ne putem da seama foarte ușor că trendurile de emigrare au fost similare pentru fiecare an, în cazul fiecărei grupe de vârstă, vezi graficul nr. 29.

Graficul 29. Fluxurile de migrație pe ani și grupe de vârstă

Sursa: Eurostat, matricea Immigration by sex, age group and citizenshi (migr_imm1ctz) și estimare personală

Ca atare, am considerat suficient să proiectăm rata totală de emigrare, calculând ulterior proporții pentru fiecare gen și categorie de vârstă.