Investitiile Straine Si Impactul Lor Asupra Dezvoltarii Economiei Nationale
Investitiile straine și impactul lor asupra dezvoltarii economiei naționale
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I.DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND INVESTIȚIILE STRĂINE ȘI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE
1.1.Abordări teoretice privind investițiile străine
1.2.Rolul și importanța investițiilor străine în economia unui stat
1.3.Factorii determinanți ai investițiilor străine
1.4. Indicatorii de măsurare ai investițiilor străine directe
Capitolul II.ANALIZA CLIMATULUI INVESTIȚIONAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Cadrul legislativ și climatul investițional în Republica Moldova
2.2.Dinamica volumului și structurii investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova
2.3.Strategii de atragere a investițiilor străine în Republica Moldova
2.4. Impactul investițiilor străine în economia națională
Capitolul III.AMELIORAREA CLIMATULUI INVESTIȚIONAL IN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Deficiențele climatului investițional în Republica Moldova
3.2.Căi de ameliorare a climatului investițional în Republica Moldova
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate. Investițiile străine contribuie considerabil la dezvoltarea economică a unei țări, ele reprezentînd suportul materialal al dezvoltării economico-sociale ale acesteia. Prin ele se asigură sporirea capitalului fix, creșterea randamentului tehnic și economic al celor existente dar și crearea de noi locuri de muncă. În acest context investițiile reprezintă elementul decisiv al creșterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi și de eficiență. În orice domeniu economic, social-cultural investițiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Prin urmare, la nivelul economiei naționale, dezvoltarea aparatului de producție și lărgirea suportului material al activităților social-culturale sunt în dependență directă de fondurile de investiții pe care societatea își permite să le aloce într-o anumită perioadă de timp. Astfel investițiile străine constituie prin formă și conținut economic o formă a relațiilor economice și de cooperare internațională cu un trecut îndelungat.
Condițiile în care se desfășoară procesul investițional diferă de la o perioadă la alta. Unii experți în economie sînt de părerea că economiile, în fond, apar drept o condiție a investițiilor nete, iar ultimele presupun ca o parte din venit să fie utilizată în scopuri de producție. Deci, investițiile, respectiv economiile, în vederea acumulării contribuie la creșterea economică numai dacă sunt investite și utilizate în mod productiv.
Republica Moldova nu dispune de potențial economic atractiv, nici de resurse naturale și nici un mediu investițional atractiv, Moldova a fost una din cele mai „înrăite” restanțiere în atragerea investițiilor. În acest scop este necesară o politică eficientă de atratege a investițiilor pentru a ameliora ramurile economiei naționale. Nivelul de dezvoltare a diferitelor ramuri ale economiei naționale poate fi caracterizat mai adecvat prin locul acestora în structura PIB pe economie în întregime. Fără investiții masive din exterior nu se va reuși realizarea obiectivelor propuse de relansare rapidă și eficientă a economiei de sporire substanțială a nivelului de trai.
Gradul de cercetare a temei: Problema studierii investițiilor străine își găsește reflectare în cercetările lui Anghel, I. E., Bințințan, P., Bonciu, F., Chivriga V., Ciornâi, N., Cistelecan, L., Doltu, C.,Chiriță, Gh., Ganea, V.; Iliadi, Gh., Horobeț, Alexandra, Popa, Ana, Românu, I., Vasilescu,I., Stratan, Alexandru ;Fondos, Tatiana.
Obiectul cercetării îl constituie impactul investițiilor în dezvoltarea de succes a economiei naționale. A fost studiată actualitatea investițiilor străine în Republica Moldova.
Scopul acestei lucrări rezidă în fundamentarea teoretică a conceptului de invstiții și analiza rolului investițiilor în economia națională. Pentru a realiza acest scop sînt determinate următoarele obiective:
analiza conceptuală a investițiilor;
determinarea rolului și importanța investițiilor străine în economia unui stat;
identificarea factorilor care influențează evoluția investițiilor;
identificarea indicatorilor de măsurare ai investițiilor străine directe;
analiza cadrului legislativ și climatului investițional în Republica Moldova;
evaluarea strategiilor de atragere a investițiilor străine în Republica Moldova;
analiza evoluției investițiilor în economia națională;
determinarea căilor de stimulare a investițiilor străine în economie.
Suportul metodologic și teoretico-științific al tezei. Pentru abordarea problemelor relevate în lucrare, au fost consultate un șir de surse bibliografice consacrate aspectelor teoretice și practice ale tratării conceptelor de investiții. Pentru o studiere și analiză științifică mai profundă a problematicii cercetate, s-au studiat viziunile savanților în domeniu. Un loc important în cadrul cercetărilor îi aparține studierii actelor normative și rapoartelor Ministerului Economiei si Băncii Naționale a Republicii Moldova.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării este determinată de capacitatea de aplicabilitate a rezultatelor acesteia în procesul de atragere a investițiilor în economia națională.
Structura lucrării. Scopul și obiectivele cercetării au determinat structurarea acestei teze care constă din trei capitole precedate de întroducere și finalizate cu concluzii, bibliografia studiată și anexele.
Capitolul I.DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND INVESTIȚIILE STRĂINE ȘI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE
1.1.Abordări teoretice privind investițiile străine
Investițiile reprezintă factorul primordial pentru dezvoltarea și modernizarea unei economii naționale, și, implicit, a celei mondiale.Noțiunea de „investiție” ocupă un loc important literatura economică publicată în limbile de circulație internațională (în franceză – investissement, în engleză și americană – investment, în germană – investition, în rusă – инвестиция etc.) este de origine latină (investire – a îmbrăca, a acoperi) și a fost, inițial, un termen militar cu sensul de a încercui o cetate, evident – pentru a o cuceri, apoi a pătruns în terminologia financiar-economică pentru a defini, în esență, un efort bănesc făcut pentru atingerea unor anumite scopuri.
Noțiunea de investiții definește o categorie deosebit de complexă ca și conținut, deseori controversată în opinia a numeroși autori. Într-o accepțiune largă, investițiile sunt privite ca “ plasarea unor sume de bani în domeniul economic, socio-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-materială și forța de muncă necesară desfășurării și lărgirii activității acestora.”
În același sens se înscrie și definirea investițiilor de către P.Massé care le consideră “ toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete și rezultatul acestor acte să fie o bună investiție”. În același context autorul consideră investițiile în primul rând o cheltuială actuală, certă făcută pentru a obține efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte.
Într-o accepțiune restrânsă investițiile sunt definite ca fiind totalitatea cheltuielilor care se efectuează pentru crearea sau achiziționarea de noi mijloace fixe, inclusiv pentru înlocuirea celor scoase din uz, precum și cheltuielile efectuate pentru modernizarea și perfecționarea mijloacelor fixe în funcțiune. În sens restrâns deci investiția constituie o cheltuială legată exclusiv de capitalul fix, nou sau în funcțiune.
Investiția este definită de către economiștii români sub trei aspecte: contabil, economic și financiar. În aspect contabil, investiția se confruntă cu imobilizările din activul unui bilanț, și anume toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create de întreprindere, destinate a rămâne în mod durabil în întreprindere și care permit realizarea activităților pentru care a fost creată firma. Altfel spus, soldurile pozițiilor de bilanț în activ reprezintă în acel moment ceea ce este investit în întreprindere. Se au în vedere achizițiile de terenuri, imobil, mașini, echipamente destinate producției, dar și cele cu caracter social.
Investiția în sens economic corespunde concepției manageriale; acest lucru se traduce printr-un sacrificiu de resurse care se efectuează astăzi pentru venituri viitoare superioare cheltuielilor inițiale (productivitatea investiției sub aspectul randamentului și cel al eficienței exploatării sau operării). În această abordare sunt considerate investiții: bunuri din dotare; alte cheltuieli ca programe de publicitate, de formare a personalului, de studii și cercetări, care nu apar în totalitate în bilanț, iar efectul lor asupra lichidităților întreprinderii este greu de estimat și continuă mulți ani.
Investiția în sens financiar corespunde tuturor cheltuielilor de numerar care vor genera profituri sau economii pe o lungă perioadă și care, în consecință, se vor rambursa într-o perioadă de mai mulți ani. Acest fenomen este analogic cu folosirea unei finanțări pe termen lung, inclusiv folosirea unei datorii exigibile, o lungă perioadă de timp. Financiar, investiția este reprezentată de întregul capital cu care se lucrează. Definiția financiară a investiției include atât noțiunea contabilă, cât și noțiunea economică, având în plus dimensiunea legată de necesarul de fond de rulment de exploatare.
Cea mai simplă definiție a investițiilor străine directe (ISD) poate fi formulată în felul următor: acestea sînt investițiile care urmăresc scopul de a controla o întreprindere în afara teritoriului național. Investițiile străine directe fac parte din piața internațională a capitalului, apărută încă la sfîrșitul secolului al XlX-lea, dar care a cunoscut o dezvoltare fără precedent un secol mai tîrziu. Principalele forme de mișcare și plasare a capitalurilor pe această piață sînt:
a) investițiile străine directe de capital;
b) împrumuturile, care sînt creditele acordate de către sectorul public sau privat agenților economici din alte țări;
c) investițiile externe de portofoliu, care se realizează sub forma cumpărării de acțiuni și obligațiuni peste hotare.
Există o mulțime de definiții ale investițiilor străine directe. Potrivit FMI „ISD sînt investiții care sînt efectuate pentru a achiziționa o participare importantă într-o întreprindere, operînd într-o altă economie decît cea a investitorului, scopul acestuia fiind acela de a dobîndi un rol efectiv în managementul întreprinderi. Particularitatea principală a investițiilor străine directe constă în faptul că investitorul are dreptul de a controla întreprinderea fondată de el în altă țară.
În opinia cercetătorului Matei M. din România, „ISD reprezintă ansamblul fluxurilor financiare, materiale, tehnologice și manageriale pe care o persoană fizică sau juridică le desfășoară într-o altă economie decît cea în care este rezidentă, pentru realizarea unei activități productive de durată, prin deținerea controlului asupra acesteia". Din definiția de mai sus reiese că ISD pot fi realizate nu doar de societățile transnaționale, ci și de anumite persoane fizice, fonduri de investiții sau întreprinderi mici și mijlocii.
Un alt cercetător român, Anghel Ion E., susține că „prin investiție străină directă se înțelege plasarea de capitaluri de către investitorii străini pentru înființarea de firme industriale, agricole, de construcții, transporturi, societăți bancare etc. în unele țări, investițiile străine directe includ și partea de profit reinvestit. Rezultatul investiției străine directe este formarea de capital real, care poate fi o firmă cu capital integral străin sau o societate mixtă“.
Constatăm, astfel, că investițiile străine directe reprezintă o relație pe termen lung și reflectă dorința de durată a investitorului de a desfășura o activitate productivă pe teritoriul altei țări, de a controla întreprinderea în care se fac investițiile supra acesteia". Din definiția de mai sus reiese că ISD pot fi realizate nu doar de societățile transnaționale, ci și de anumite persoane fizice, fonduri de investiții sau întreprinderi mici și mijlocii.
Un alt cercetător român, Anghel Ion E., susține că „prin investiție străină directă se înțelege plasarea de capitaluri de către investitorii străini pentru înființarea de firme industriale, agricole, de construcții, transporturi, societăți bancare etc. în unele țări, investițiile străine directe includ și partea de profit reinvestit. Rezultatul investiției străine directe este formarea de capital real, care poate fi o firmă cu capital integral străin sau o societate mixtă“.
Constatăm, astfel, că investițiile străine directe reprezintă o relație pe termen lung și reflectă dorința de durată a investitorului de a desfășura o activitate productivă pe teritoriul altei țări, de a controla întreprinderea în care se fac investițiile respective. ISD reprezintă, așadar, proprietatea unor întreprinderi asupra capitalului investit în alte țări. În cazul investițiilor străine directe, odată cu transferul de capital în altă țară, are loc și un transfer de noi tehnologii, de deprinderi manageriale avansate, de noi modele de bunuri. Factorul principal care determină întreprinderile să investească în alte țări este maximizarea profitului. Tot mai puternică devine dorința marilor întreprinderi de a diversifica riscurile.
Investițiile străine directe se pot realiza sub diverse forme, și anume:
crearea de noi întreprinderi peste hotare;
achiziționarea unei companii deja existente, formă folosită pe larg în procesul privatizărilor din țările în tranziție;
crearea de întreprinderi mixte, cu participarea capitalului autohton.
În opinia economistului rus S.V. Fomișin, ISD sînt alcătuite din trei componente:
crearea de noi capitaluri peste hotare;
creditarea reciprocă de către firme;
reinvestirea veniturilor.
Participanții pieței investiționale internaționale sunt, pe de o parte, receptorii de investiții internaționale – guverne și companii naționale (firme, ONG, fonduri de investiții), pe de altă parte, generatorii de investiții străine – companii transnaționale, companii private (aflate în faza a
doua de internaționalizare), persoane fizice.
Inițial, investițiile directe și împrumuturile aveau o direcție bine definită: din metropole spre colonii. În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial are loc o schimbare radicală a direcției fluxurilor de capital. Acum cea mai mare parte a capitalului pleacă dintr-o țară dezvoltată în altă țară dezvoltată. În această perioadă deja cea mai mare parte a ISD au drept destinație țările dezvoltate. La mijlocul anilor 1970, țările dezvoltate erau la originea a 98% din ISD, recepționînd peste 70% din volumul lor total. Aceste proporții, în linii generale, s-au păstrat pînă în prezent. Astfel, la începutul secolului XXI repartizarea geografică a intrărilor fluxurilor anuale de ISD era următoarea: 70% – țările dezvoltate; 25% – țările în dezvoltare; 5% – țările din Europa Centrală și de Est. S-a creat o situație oarecum neobișnuită în sensul că Statele Unite și Marea Britanie, care tradițional erau cei mai mari exportatori de capital, acum au devenit țările care au importat cele mai mari stocuri de capital străin.
Dacă analizăm investițiile ca proces, respectiv dacă analizăm elementele componente ale procesului decizional acesta cuprinde următoarele componente prezentate în figura nr 1.1.1:
Figura nr.1.1.1.Componentele procesului decizional
Sursa:Elaborat de autor conform DOLTU, Constantin,CHIRIȚĂ, Gheorghe Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Chișinău. ARC.2008
a) cererea de investiții care se referă la existența sau apariția unei nevoi de bunuri sau servicii pentru a cărei satisfacere este necesară o capacitate suplimentară de producție ce poate fi asigurată prin dezvoltarea capacităților existente sau construirea de noi capacități;
b) capacitatea economică de investire se referă la existența resurselor materiale, financiare și valutare ce pot fi alocate pentru investiții;
c) decizia de investiții: pe baza stabilirii caracterului obiectiv al cererii de investiții și a capacității economice de investire, pe baza unor criterii și restricții referitoare la realizarea investițiilor , se ia decizia de investiții. Specific deciziei de investiții este faptul că ea este o decizie strategică, adică o decizie pe termen lung, dat fiind caracterul de durată al procesului investițional precum și caracterul de unicitate al deciziei, deoarece situația ce se creează prin aducerea la îndeplinire a deciziei respective nu mai poate fi corectată decât prin rezolvarea unei alte probleme de decizie , dar în alte condiții decât cele inițiale;
d) planificarea investiției se referă la elaborarea documentației tehnico-economice, la programarea în timp a realizării investiției și la corelarea cu alte planuri sau programe de activități;
e) alocarea resurselor cuprinde constituirea fondurilor financiare necesare și repartizarea acestora în timp (pe etape de realizare a investiției);
f) realizarea obiectivului de investiții ceea ce presupune construirea obiectivului de investiții, achiziționarea de mijloace fixe, montarea acestora, într-un cuvânt realizarea practică, concretă a obiectului de investiții;
g) punerea în funcțiune a obiectivului de investiții și atingerea parametrilor proiectați în decursul unei perioade de timp mai mici sau mai mare, necesară acestui proces;
h) funcționarea obiectivului în regim proiectat o perioadă de timp în decursul căreia se obțin efectele globale și nete (producție, profit, etc.) pentru care s-a construit obiectivul;
i) scoaterea din funcțiune a obiectivului se face după expirarea duratei economice de funcționare, acea durată în care se obțin efecte nete pozitive, expirarea acestei durate datorându-se uzurii fizice și morale a utilajelor și echipamentelor.
În ultimii ani, de o mare popularitate, în lumea științifică, se bucură modelul eclectic al investițiilor străine directe al profesorului englez Dunning J.. Această teorie este complexă și mult mai integrală, deoarece cuprinde și combină diferite teorii. Conform teoriei eclectice, motivele fluxurilor investițiilor străine nu pot fi determinate doar în baza unei singure teorii. ISD reprezintă un fenomen complex, care se explică în baza avantajelor utilizate în trei teorii: avantajul proprietății, avantajul internaționalizării și avantajul localizării, sau avantajul comparativ dat de activitatea dintr-o anumită țară. Îmbinarea acestor motive determină intensitatea și direcția fluxurilor investițiilor străine directe.
În opinia savantului englez, firma investește în străinătate în cazul întrunirii a trei condiții:
Ea dispune de avantaje de proprietate în țările corespunzătoare.
Pentru ea este mai rentabilă exploatarea acestor avantaje peste hotare (avantajul la internaționalizare).
Ea dispune de unele avantaje ce țin de condițiile specifice țărilor care primesc investițiile, astfel încît pentru firmă este mai profitabilă utilizarea acestor resurse în aceste țări decît în țara de proveniență a firmei (avantajul la localizare în străinătate).
Modificarea nivelului și a structurii investițiilor străine directe în diferite țări-recipiente de investiții are loc în funcție de diversele etape de dezvoltare a acestora. John Dunning propune noțiunea ciclului dezvoltării investiționale, potrivit căreia, pe măsura dezvoltării țării, se modifică și configurația avantajelor pe care le exploatează firmele care investesc în străinătate.
Ciclul dezvoltării investiționale a țării include cinci etape prezentate în figura nr.1.1.2:
Figura nr.1.1.2.Etapele dezvoltării investiționale a țării
Sursa: Elaborat de autor conform DOLTU, Constantin,CHIRIȚĂ, Gheorghe Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Chișinău. ARC.2008
prima etapă – preindustrializarea țării. În această etapă, țara nu atrage investițiile străine directe din cauza lipsei avantajelor de localizare, dar nici nu investește, deoarece firmele locale nu dispun de avantajele de proprietate necesare;
a doua etapă – țara respectivă reușește să-și amelioreze dezvoltarea economică și să mărească volumul pieței interne. Firmele transnaționale inițiază efectuarea investițiilor străine directe în economia acestei țări în ramurile bazate pe resursele naturale, în ramurile de prelucrare și în cele ce țin de utilizarea forței de muncă ieftine, de sfera comerțului, de distribuire, comunicații, construcții și alte ramuri;
în etapa a treia a dezvoltării economice, în țara respectivă sînt create infrastructura comercială și baza legislativă. Dacă guvernul promovează o politică de susținere a ISD, implicit cresc și avantajele de localizare a investițiilor străine, înseamnă că pot fi majorate și fluxurile investițiilor străine directe. Creșterea avantajelor de localizare poate contribui la dezvoltarea avantajelor de proprietate ale firmelor;
în etapa a patra, are loc micșorarea avantajelor de localizare a țărilor, care se manifestă în primele etape de dezvoltare (valoarea scăzută a forței de muncă și a resurselor naturale) și, în același timp – majorarea avantajelor de localizare, condiționate de factorii de producție creați, factorii capacității inovatoare și ai capitalului uman. În aceste condiții, firmele locale au posibilitatea de a dezvolta avantajele de proprietate și a iniția efectuarea investițiilor străine directe în alte țări;
ultima etapă începe atunci cînd țara respectivă atinge un înalt nivel de dezvoltare și de maturitate economică. În această etapă, investițiile firmelor locale în străinătate pot depăși volumul investițiilor firmelor străine în țara respectivă.
Potrivit opiniei cercetătorului din România Florin Bonciu , există patru factori-cheie, care acoperă întreaga motivație a investițiilor internaționale la sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Acești factori-cheie sînt:
Resursele: investițiile au ca motivație obținerea accesului la resursele naturale sau de altă natură, care sînt de o calitate mai bună, sau au un preț mai mic decît în țara de origine.
Piețele: ISD sînt realizate cît mai aproape de piețele de desfacere.
Eficiența: investițiile sînt efectuate cu scopul de a spori productivitatea muncii și creșterea profitului.
Activele strategice: investițiile sînt realizate pentru dobîndirea activelor complementare față de cele deja existente, pentru reducerea riscurilor, realizarea de economii de scară sau pentru întărirea capacității societăților multinaționale de a concura pe piața mondială.
În opinia cercetătorului român Bonciu F. „conținutul concret și ponderea fiecărui factor în explicarea motivației investițiilor internaționale diferă de la o firmă la alta și, în cazul aceleiași firme, de la o perioadă la alta“.
1.2. Rolul și importanța investițiilor străine în economia unui stat
Efectele activității de investiții au influențe determinante asupra dezvoltării economiei unei țări din multiple puncte de vedere. Prin efectul lor benefic se creează și se asigură o strânsă corelație între producție, repartiție, schimb și consum. Investițiile contribuie la dezvoltarea continuă și în lanț a legăturilor dintre ramurile și sectoarele economice. Investițiile străine directe sunt un factor considerabil în asigurarea creșterii economice atât în ansamblu, cât și pentru fiecare țară aparte. Investițiile străine directe influențează creșterea economică atât prin contribuția lor la formarea volumelor și îmbunătățirea calității lor, cât și prin alți factori, cum ar fi transferul de tehnologii moderne, dezvoltarea și perfecționarea resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale și organizatorice, extinderea piețelor de schimb și internaționalizarea producției.
Țările receptoare de investiții străine, prin intermediul corporațiilor transnaționale, sunt incluse în rețeaua mondială de schimburi și de comercializare a producției. Toți acești factori influențează și asigură creșterea economică. Investițiile corporale, precum și cele necorporale (practici manageriale, organizatorice și altele) integrează multitudinea factorilor care determină creșterea economică. Din aceste considerente, în ultimele decenii în lume se desfășoară o adevărată concurență între țări în privința atragerii investițiilor străine. Fiind conștiente de avantajele obținute în urma atragerii investițiilor străine, țările în curs de dezvoltare și chiar și țările dezvoltate pun un accent tot mai mare pe elaborarea și promovarea politicilor de atragere a investițiilor străine în economiile lor.
Atragerea investițiilor străine se încadrează în obiectivele de dezvoltare stabilite în fiecare țară. Este logic că fiecare țară urmărește asigurarea creșterii economice, ca sursă a creșterii nivelului de trai al poporului, în acest sens, politica atragerii investițiilor străine devine o parte componentă a politicii economice a fiecărei țări. Politica economică a diferitelor țări poate fi diversă, în funcție de nivelul de dezvoltare social-economică și culturală, de condițiile naționale specifice, de dotarea țării cu resurse naturale ș.a. Ea este orientată în direcția construirii unei economii naționale eficiente, bazate pe stabilitate macroeconomică, pe politici monetare și fiscale, care contribuie la realizarea obiectivelor de bază ale politicii economice.
Baza politicii atragerii investițiilor străine în orice țară o constituie liberalizarea activității economice în ansamblu, inclusiv liberalizarea mișcărilor capitalurilor. O astfel de liberalizare poate fi creată numai în țările cu economie de piață. În fostele țări socialiste, în care economia era centralizată, nu putea fi vorba despre liberalizarea activității economice. În aceste țări nu existau condiții nici pentru mișcarea capitalurilor, deci nici pentru atragerea investițiilor străine. Anume lipsa investițiilor străine în aceste economii a fost unul din factorii care au dus la stagnarea economiilor naționale.
În viața economică activitatea de investiții ocupă un loc central, atât în sfera producției de bunuri și servicii, cât și în sfera consumului, fiind factorul care influențează simultan cererea și oferta. Argumentarea acestei afirmații este dată de procesele de antrenare și multiplicare a efectelor pe care le generează orice proiect de investiții, indiferent de sectorul de activitate în care se implementează.
Principalele aspecte referitoare la beneficiile economice oferite de ISD țării gazdă, sunt sintetizate prin următoarele repere semnificative:
Figura 1.2.1. Beneficiile economice oferite de ISD
Sursa: Elaborat conform Ganea, Victoria; Iliadi, Gheorghe. Investițiile de risc – finanțarea de alternativă a activității inovaționale. Chișinău.IEFS.2011
Cererea pentru produsele unei întreprinderi și rentabilitatea constituie doi factori motivaționali ai investițiilor. Trebuie de precizat că rolul esențial revine cererii, tocmai pentru a satisface această cerere întreprinderile trebuie să-și dimensioneze capacitatea de producție. Pentru a răspunde cererii sporite de pe piață sunt necesare noi investiții care să antreneze creșterea producției. Realizarea unui proiect de investiții în sfera producției de bunuri și servicii are ca efect sporirea și diversificarea ofertei și, implicit, dacă aceasta este validată de piață, creșterea veniturilor agenților economici. Concomitent însă va fi influențat direct prin efectul de antrenare creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. Dar creșterea numărului de angajați și/sau a câștigurilor lor salariale conduc, în ultimă instanță, la sporirea cererii de bunuri și servicii.
Pe de o parte, va avea loc o creștere a economiilor populației, cât și a disponibilităților financiare ale agenților economici care vor avea structuri mai performante, în acord cu opțiunile investiției. Deci, putem afirma că, în cadrul circuitului economic național, activitatea de investiții
joacă un dublu rol:
în primul rând, agenții economici declanșatori de acțiuni investiționale, care implementează diverse proiecte de investiții, își sporesc oferta de bunuri și servicii prin creșterea capacității lor de producție, realizând venituri suplimentare;
în al doilea rând, orice proiect de investiții va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoarele conexe în amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilități, etc.) sau în aval (distribuitoare și/sau consumatoare a bunurilor și serviciilor oferite). Implicit va avea loc o creștere în lanț a veniturilor la toți agenții economici antrenați.
De menționat că dacă bunurile și serviciile necesare pentru proiectul de investiții sunt procurate din import, de la producători externi, atunci aceștia își sporesc vânzările lor, iar balanța noastră comercială se dezechilibrează în direcția creșterii plăților. De aici efectul multiplicator al investițiilor în cea mai mare parte se găsește în străinătate, iar noi beneficiem de aceste efecte în măsura cea mai mică.
În plan social, investițiile joacă rolul de regulator / compensator în ocuparea forței de muncă, în îmbunătățirea calități vieții. Implementarea unor proiecte sau programe de investiții antrenează modificări pe piața muncii, creând o nevoie suplimentară de forță de muncă în sectoarele care pregătesc și realizează acțiuni investiționale, dar mai ales beneficiarii de investiții, care exploatează noile capacități de producție. Aceasta are ca efect imediat, atenuarea presiunilor factorilor generatori de șomaj, așa cum sublinia Schmidt H., „profiturile de astăzi fac investițiile de mâine, iar acestea locurile de muncă de poimâine”.
Investițiile au un profund caracter novator în cadrul economiei naționale și numai printr-un efort continuu de investiții poate fi garantată competitivitatea economiei naționale, o economie fără dezechilibre și inflație. Atunci când economia se află în criză, întreaga activitate economică este tulburată, capitalul instalat rămâne nefolosit sau incomplet folosit. Criza din economia noastră a diminuat extrem de mult resursele de investiții. Pentru a reveni la situația normală se apelează la capitalul străin să intervină în investiții directe. Aceasta este o soluție care se lovește de mai multe obstacole:
1. reținerea firmelor străine și a băncilor străine;
2. mecanismul scurgerii în afară a efectelor de antrenare generate de investiții.
Mobilizarea resurselor investiționale este unul din elementele din ecuația economică care favorizează și anticipează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atît la creșterea nivelului producției industriale, ameliorarea complexă a economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea întreprinderilor, dar și la dezvoltarea durabilă a regiunilor (localităților), implicit soluționarea problemelor sociale.
Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investițiilor, numit generic „climat investițional”, este o noțiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente interdependente, ce includ, fără a se limita la stabilitatea politică și cea macroeconomică pe termen lung, stabilitatea și supremația legislației, independența justiției pentru a asigura drepturile investitorilor, reguli clare și ne-discriminatorii privind activitatea economică (implicit cea investițională), dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc., precum și alte elemente, printre care nu mai puțin importante fiind accesul la piețele de desfacere și la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.), dar și transparența în activitatea organelor de stat cu funcții de reglementare și control, încrederea în mediul de afaceri, etc.
În acest context, investițiile reprezintă elementul decisiv al creșterii economice și al promovării factorilor intensivi, calitativi și de certă eficiență. Investițiile au un pronunțat caracter novator, căci prin ele se creează condițiile materiale necesare promovării progresului tehnic și asigurării rezultatelor cercetării științifice în toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se asigură și perfecționarea mijloacelor de producție, tehnologiilor, formelor de organizare a producției, precum și înnoirea produselor.
Activînd într-un mediu concurențial la nivel regional și global, în condițiile liberalizării continue a circulației persoanelor, mărfurilor, dar și capitalului, țările sunt în competiție permanentă inclusiv și în domeniul atragerii investițiilor – atît ale investitorilor locali, cît și celor străini. Instrumentarul utilizat de autoritățile naționale competente în acest sens este destul de variat, în dependență de priorități și potențialul de care dispun, însă o caracteristică comună a acestora este efortul de dezvoltare și impunere a unei viziuni clare, transparente și predictibile în materie de investiții (prin documente de politici pe termen mediu și lung), asigurare a unui climat investițional cît mai atractiv (inclusiv prin reglementări cît mai facile, stimulente fiscale, etc.).
În linii mari, ISD au un impact pozitiv asupra economiei țării-gazdă. Efectele pozitive sînt multiple. Astfel, ISD contribuie la creșterea avantajelor competitive ale acestor țări, precum și la sporirea potențialului lor de export. Există o corelație liniară directă și puternică între volumul ISD și potențialul de export. Această corelație este deosebit de strînsă în cazul țărilor în curs de dezvoltare, cînd țara-gazdă creează condiții preferențiale pentru atragerea investițiilor străine în ramurile în care dispune de anumite avantaje competitive.
Deși ISD contribuie la crearea noilor locuri de muncă, totuși, în cazul societăților transnaționale, aceste investiții generează, de obicei, mai puține locuri de muncă decît firmele naționale de aceeași mărime. Aceasta se întîmplă din cauza că întreprinderile naționale dispun, de regulă, de tehnologii mai puțin performante.
Unul dintre principalele efecte pozitive ale ISD asupra țărilor lumii constă în faptul că acestea contribuie la creșterea economică în țările recipiente. După cum se știe, creșterea economică este un proces de sporire cantității de bunuri materiale și servicii produse într-un sector de activitate sau în cadrul întregii economii naționale. Creșterea economică reflectă astfel un proces cantitativ, spre deosebire de progresul economic, care este, în general, un proces calitativ.
Asupra creșterii economice influențează o mulțime de factori, cum ar fi creșterea numărului de lucrători atrași în activitatea economică, sporirea investițiilor în capitalul fizic, creșterea cererii agregate, creșterea volumului resurselor materiale utilizate, progresul tehnico-științific.În cazul țărilor în dezvoltare, potrivit convingerilor specialiștilor de la Fondul Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale, rolul principal în asigurarea unei creșteri economice durabile și cu ritmuri înalte aparține investițiilor și progresului tehnologic. Experții acestor organizații internaționale consideră că creșterea econimică este asigurată prin liberalizarea piețelor de capital, prin accesul liber al ISD la economiile țărilor în dezvoltare.
Deoarece știința economică a demonstrat că există o legătură directă între volumul ISD și ritmurile creșterii economice, FMI și Banca Mondială au început să recomande tuturor țărilor (lucru pe care îl face și în prezent) să creeze condiții favorabile pentru atragerea ISD și asigurarea, pe această cale, a unor ritmuri înalte de dezvoltare.
În prezent, în teoria economică, există două puncte de vedere cu privire la legătura dintre investiții și creșterea economică. Potrivit primului punct de vedere, investițiile constituie factorul esențial al creșterii economice: cu cît mai mult investește o țară, cu atît mai înalte sînt ritmurile ei de creștere economică. Economiștii ce împărtășesc cel de-al doi-lea punct de vedere consideră că cererea este elementul-cheie, deoarece anume cererea conduce la sporirea producției, fapt care forțează firmele să facă investiții; cu cît mai înalte sînt veniturile, cu atît mai mult țara economisește și, prin urmare, poate investi.
Aceste două abordări sînt diametral opuse, atît în privința esenței cît și în privința rolului pe care trebuie să-l joace statul în stimularea procesului de acumulare a capitalului. Astfel, adepții primei abordări susțin că este necesară stimularea, pe diferite căi, a economiilor și limitarea consumului. Reprezentanții celei de a doua opinii, dimpotrivă, susțin punctul de vedere conform căruia statul trebuie, pe diferite căi, să contribuie la mărirea cererii, în special a celei de consum.
Lipsa unei corelații directe pozitive între ISD și creșterea economică se explică prin faptul că, în unele cazuri, capitalul străin nu se „adaugă“ la capitalul autohton, ci îl înlocuiește pe acesta. De cele mai multe ori, întreprinderile străine, venind într-o țară în dezvoltare sau în tranziție, pur și simplu împing întreprinderile locale, îndeosebi pe cele mici și mijlocii, spre falimentare. Sectoarele cele mai profitabile, cum ar fi de exemplu, cel bancar, al serviciilor de telecomunicații, al tehnologiilor de vîrf, trec treptat sub controlul capitalului străin. În felul acesta , se reduce numărul locurilor de muncă, scad veniturile populației și se reduc ritmurile creșterii economice.
Investițiile străine nu stimulează creșterea economică și în cazul în care investitorii străini, susținuți de guvernele marilor state ale lumii, cum SUA, Franța, Marea Britanie, iar mai recent și Rusia, obțin niște condiții privilegiate de desfășurare a businessului, cum ar fi procurarea unor întreprinderi supuse privatizării, la niște prețuri simbolice, ținerea unei poziții de monopol pe piața unui produs oarecare, încheierea unor acorduri favorabile doar pentru firmele străine și în detrimentul celor autohtone.
Pe de altă parte, un șir de țări, cum ar fi Japonia și Coreea de Sud, au obținut succese remarcabile în asigurarea unor ritmuri înalte de creștere economică, fără nici o contribuție cît de cît importantă din partea investițiilor străine.
Astfel, analiza interdependenței: investiții străine directe – creștere economică (în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare) demonstrează că ISD au un impact pozitiv asupra creșterii economice doar în cazul în care statul promovează cu insistență propria sa politică în această privință și atrage ISD ținînd cont de interesul național și de prioritățile dezvoltării țării respective. Acolo unde statul transmite funcțiile sale societăților transnaționale, unde acestea activează după bunul lor plac, unde funcționarii de stat fac jocul investitorilor străini, nu în zadar, desigur, investițiile străine directe nu asigură o creștere economică stabilă și cu ritmuri înalte.
În țările cu o economie de piață, volumul investițiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai situației economice, iar devierile alocărilor de investiții – indicatorul modificării cererii agregate, volumului producției naționale și ocupării forței de muncă. Pentru Republica Moldova, un interes esențial prezintă metodele economice de stimulare a investițiilor în producție ale țărilor dezvoltate occidentale, în care a fost efectuată o schimbare radicală a sistemelor de creditare și impozitare în scopul liberalizării economiei, stimulării propriei inițiative și susținerii financiare a antreprenorilor de către stat.
Pornind de la situația economică a Republicii Moldova care este un imperativ al timpului și care necesită o intervenție urgentă în vederea reglementării calității vieții populației. Studiind economia sesizăm o legitate: atîta timp cît potențialii investori nu utilizează resursele bănești, aceste resurse nu se multiplică, ci din contra se diminuează pe cheltuieli curente ca necesitate de întreținere. Investițiile sunt unica cale spre dezvoltare. A investi în industria ușoară, în industria alimentației, în agricultură, în acordare de servicii, a crea depozite bancare cu un procent al profitului anual care aduce venit este o cale de a pune în mișcare nu doar resursele bănești, dar și resursele umane care astfel devin încadrate în muncă și în producere de bunuri. O dată provocată avalanșa de investiții la nivel intern, aceasta crează o avalanșă de investiții internaționale deoarece sporește credibilitatea în succesul investițiilor în Republica Moldova. De fapt, și fără de a avea studii economice se cunoaște faptul că capitalul străin conduce la dezvoltarea economiei naționale.
În prezent investorii străini riscă în adevăratul sens al cuvîntului făcînd o încercare de antreprenoriat în Republica Moldova. Deși ei beneficiază de resurse umane – forță de muncă ieftină, posibilitatea rezistenței la alte riscuri politice, financiare și de altă natură, pe care le întîlnește actualmente o întreprindere, este foarte mică în această „perioadă de tranziție” care s-a cam întins, iar termenul cu care este definită perioada dată devine destul de enervant, îi sperie pe majoritatea investorilor de talie înaltă, astfel reducînd posibilitatea Republicii Moldova de a beneficia de resurse considerabile.
Pentru Republica Moldova, cât și pentru celelalte țări în tranziție, investițiile străine (în special investițiile străine directe, ISD) au devenit primordiale privind creșterea și dezvoltarea lor economică. Investițiile contribuie direct la completarea necesarului de resurse interne și la dezvoltarea factorilor competitivi de producție. Însă, pentru a beneficia de aceste investiții, este necesar de a crea un climat investițional favorabil, care implică stabilitate economică, stabilitatea legislației, politică fiscală adecvată, ajustarea capitalului uman, infrastructura de afaceri dezvoltată. Desfășurarea unei politici raționale de stimulare a activității investiționale depinde nemijlocit de activitatea statului.
Unii investitori străini, existenți deja pe piață RM, și-au prezentat în rapoarte succinte activitatea lor aici, prezentând potențialul pieței în care au investit și unele planuri de viitor. În acelas context, aceștia și-au motivat decizia investițională datorată amplasării geografice a Moldovei între piață UE și CSI, ceea ce prezintă un avantaj enorm, creșterea PIB-ului, forță de muncă ieftină, facilitățile fiscale pentru investitori, prezența pe piață bancară a Moldovei a unor jucători internaționali, accesul la materia prima.
În perioada de tranziție la economia de piață pe care o traversează Republică Moldova, investițiile joacă un rol destul de important în ceea ce privește redresarea economiei, deblocarea producerii de mărfuri, revitalizarea exporturilor, crearea locurilor noi de muncă s.a. O economie slab dezvoltată necesită, în perioadă de tranziție, alocări financiare externe. Statul, care încearcă să depășească criză economică și mediul economico-social destul de dificil, depune eforturi de implementare a reformei de structură, să diversifice infrastructura de piață a Republicii Moldova.
În Republica Moldova există o atitudine contradictorie referitor la investițiile străine. Pe de o parte, investițiile străine sunt privite ca un pericol pentru siguranță economică a țării, pericol care rezultă din deschiderea economiei moldave cu o competitivitate joasă, concurență neloială din partea producătorilor străini etc., care se pot solda cu acapararea pieței interne de către producătorii din străinătate. Pe de altă parte, este o tendința spre "dereglementarea" economiei, asigurarea intrării libere pe piață Republicii Moldova, crearea unui sistem de facilități pentru activitatea capitalului străin. Ambele opinii au dreptul la existența și argumente obiective, unul dintre care este dependența directă dintre creșterea economică și investiții.
1.3.Factorii determinanți ai investițiilor străine
Investitiile straine directe au avut cel mai mare ritm de creștere în economia mondială în ultimii 20 de ani; ritmul mediu anual de creștere depășind pe cel al exporturilor și cel al producției mondiale. Principalul indicator al influenței activității investitionale a întreprinderilor multinaționale sunt fluxurile de investiții straine directe. În ultimele decenii, acestea au înregistrat o tendință de creștere permanentă, însa fluxurile de ISD au fost grav afectate la nivel mondial de către criza economică și financiară. Criza a schimbat peisajul ISD: investițiile în economiile în curs de dezvoltare și economiile în tranzitie au progresat, crescând ponderea lor în fluxurile de ISD la nivel global pâna la 43% în 2013. Acest lucru se datoreaza parțial scăderii concomitente a fluxurilor de ISD către țările dezvoltate.
Factorii care stau la baza intensificării investțiilor străine țin de o multitudine de mutații de natură tehnologică, economică și politică.
Politicile economice – monetare, fiscale și sociale – sunt elementul cheie în atragerea de investiții străine directe. Ele sunt decisive în fundamentarea deciziei de a pătrunde pe o piață străină, însă odată ce cadrul politic a fost definit, factorii economici sunt cei dominanți.
Tabelul nr.1.3.1.
Factorii economici determinanți ai ISD
Sursa: Adaptat după HOROBEȚ, Alexandra.Managementul riscului în investițiile internaționale. București. ALL BECK 2005.
Factorii economici constituie impulsul pentru externalizare. Decizia de a investi se fundamentează pe criterii strict economice ce țin de profitabilitate, rentabilitate, productivitate, valoarea firmei etc. și de nivelul țintă al acestor indicatori. Principalele decizii specifice investițiilor, respectiv decizia de alocare a capitalului și decizia de finanțare, prind contur pe baza acestor indicatori.
Riscul politic redă deciziei investiționale o nouă dimensiune, prin factorii de distorsiune identificați și complexitatea integrării lor în sistemul financiar intern al transnaționalei. Pentru investitori este esențială cunoașterea mediului politic local, iar stabilitatea macroeconomică, socială și politică este vazută ca element esențial, odată ce variabilele legate de deciziile de investiții au fost evaluate.
În condițiile în care politicile țării-gazdă nu sunt coerente, predictibile și stabile, aceste previziuni sunt greu de realizat iar evaluarea eficienței investiției este dificilă. Interesul pentru acea țară devine scăzut, prin faptul că firma nu poate să-și valorifice în acea zonă potențialul competitiv pe care îl deține.
Transparența este o caracteristică a mediului local la fel de importantă, prin faptul că oferă posibilitatea investitorului de a descifra mesajele provenite din țara gazdă. Acest concept se referă atât la acțiunile întreprinse de autoritățile statale, dar și de actorii din mediul de afaceri. Lipsa de transparență înseamnă pentru investitori o creștere a costului informației, o diminuare a capacității de reacție pentru protejarea în fața unor evenimente neprevăzute.
Factori precum nivelul coruptiei, deschidere politică, capacitatea legislativă, calitatea instituțiilor statului, eficiența guvernamentală și stabilitatea politică tind să înregistreze o cotă în creștere printre criteriile de selecție a localizării investițiilor. Existența unui nivel ridicat al corupției în țara gazdă generează costuri suplimentare, inducând, în rândul investitorilor, sentimentul nesiguranței. Corupția slăbește protecția efectivă a activelor investitorului străin și micșorează probabilitatea ca, în cazul unui litigiu, verdictul să fie corect, ceea ce diminuează avantajele asocierii cu un partener local.
Importanta protejării activelor investitorului străin crește, pe măsură ce tehnologia acestuia este mai sofisticată, ceea ce îi îndepărtează pe unii investitori de a forma asocierii într-o țară coruptă. Deosebit de importante sunt politicile privind investițiile și concurența de pe piața locală, acestea fiind cele care contribuie la crearea unui climat investițional sănătos și la creșterea productivității în economie.
Evoluția tehnologică, organizarea globală a afacerilor, managementul internațional al know-howului, au creat, în ultimele decenii, noi oportunități competiționale. Ele sunt adevăratele arme cu care marile societăți transnaționale pot câștiga în fața concurenței, cu condiția ca statele gazdă să le ofere un mediu corect de afirmare. Nu în ultimul rând, sunt evaluate politicile de promovare a investițiilor inițiate de guvernele țării gazdă prin agențiile și instituțiile specifice. Primul contact al investitorilor cu mediul local este cu instituțiile implicate în înregistrarea și autorizarea firmei nou create. Pentru crearea unei firme noi, procedurile pot fi deseori deosebit de complexe, în funcție de reglementările existente în domeniu. La fel de complexe pot fi procedurile legate de operarea firmelor în țara gazdă, precum și cele legate de achiziția de terenuri, obținerea autorizațiilor de construcție, de mediu sau de racordare la infrastructura locală.
Pe lângă costurile reale generate de parcurgerea acestor proceduri se adaugă și costurile de oportunitate, prin întârzierile generate de îndeplinirea formalităților ce conduc la erodarea avantajelor deținute de investitor și implicit, reducerea eficienței investiției străine directe. La fel de importante sunt procedurile legate de lichidarea/încetarea activității firmei, precum complexitatea și durata lor, deoarece prin imposibilitatea eliberării rapide a resurselor disponibile investitorii pot pierde oportunități de reinvestire.
O importanță majoră o au facilitățile acordate investitorilor. Acestea sunt unul din cele mai răspândite procedee în rândul țărilor aflate în cursa pentru investiții străine directe și pot îmbrăca diferite forme. Majoritatea acestor facilități sunt fiscale, eficiența lor putând fi ridicată, în funcție de obiectivul de realizare a investiției.
Cele mai frecvente facilități acordate de către stat învestitorilor sînt prezentate în figura nr.1.3.1. :
Figura 1.3.1. Facilități acordate de către stat învestitorilor
Sursa:Elaborat de autor după Staicu, F. Eficiența economică a investițiilor, E.D.P.R.A., București, 1995
Deseori eficiența acestor facilității este discutabilă. Mai întîi, aceste facilități sunt oferite pe un orizont de timp mai redus decât cel prevăzut ca durata de viață a investiției, ceea ce înseamnă că investitorii vor lua în calcul nivelul impozitării normale în definitivarea bugetării capitalului, pe care ei o vor suporta în cea mai mare parte a prezenței lor pe teritoriul străin. În al doilea rând, un mediu local instabil, caracterizat prin schimbări guvernamentale sau de politică incoerente, nu asigură menținerea acestor facilități, uneori nici pe perioada acordată inițial, motiv pentru care este mai prudent să se ia în calcul scenariul cel mai pesimist privind impozitarea. Ca urmare, facilitățile oferite par un paravan care ascunde carențe ale mediului local și au scopul de a reduce magnitudinea impactului localizării investițiilor străine directe în acea țară. De obicei, acestea “sunt ineficiente, atunci când determinanții fundamentali sunt evaluați”. Aceasta înseamnă că într-un cadru guvernamental stabil, în medii în care nivelul corupției, birocrației, economiei subterane sunt acceptabile, politicile economice, îndeosebi cele monetare, fiscale și sociale sănătoase sunt preferate facilităților oferite, de orice fel ar fi acestea.
Astfel concluzionăm că fluxurile de investiții străine directe sunt direct influențate de liberalizarea continuă a comerțului internațional și a fluxurilor de capital și de acțiunile corporațiilor transnaționale.
1.4. Indicatorii de măsurare ai investițiilor străine directe
În literatura de specialitate din punct de vedere cantitativ, investițiile străine directe se măsoară prin intermediul a doi indicatori: fluxurile de investiții străine directe și stocurile de investiții străine directe. Prin fluxurile de ISD (FDI flows) – se înțeleg sumele aferente investițiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei un an). Fluxurile de investiții pot fi de „intrare” (FDI inflows) sau de „ieșire” (FDI outflows).
Fluxurile de „intrare” reprezintă sumele aferente investițiilor efectuate într-o țară sau grup de țări de firme sau investitori nerezidenți, într-o perioadă determinată de timp, de regulă un an.
Fluxurile de „ieșire” constau în investițiile realizate de firme sau investitori rezidenți în străinătate, într-o perioadă determinată de timp, de regulă un an. La nivel de stat stocurile de intrări de ISD (inward FDI stock) reprezintă valoarea capitalurilor și rezervelor din economie care aparțin firmelor investitoare rezidente în alte țări. Stocurile de ieșiri de ISD (outward FDI stock) reprezintă valoarea capitalurilor și rezervelor aflate în alte țări și care aparțin firmelor rezidente în țara de referință.
Gruparea de indicatorii cu caracter general are rolul de a forma o imagine globală asupra obiectivului de investiții, respectiv să ofere o caracterizare generală despre obiectivul de investiții. Orice proiect de investiții trebuie să cuprindă în mod obligatoriu asemenea indicatori. Astfel principalii indicatori cu caracter general sunt :
capacitatea obiectivului de investiții, care în cazul obiectivelor productive este reprezentată de capacitatea de producție, iar în cazul celor neproductive de elementele specifice de capacitatea acestora. Capacitatea de producție exprimă cantitatea maximă de producție care poate fi obținută într-o anumită perioadă de timp, în condiții normale de funcționare, cu un anumit regim de utilizare a factorilor de producție și în anumite condiții de organizare a producției și a muncii. Capacitatea obiectivului de investiții constituie un indicator de calcul a eficienței economice a investițiilor și nu de eficiență economică, el măsurând efectul potențial realizat prin intermediul procesului investițional.
numărul de salariați ce vor fi ocupați la obiectivul de investiții, exprimă mărimea resurselor umane de care va beneficia obiectivul de investiții după punerea în funcțiune.
costul producției reprezintă un indicator ce cuantifică efortul din perioada de funcționare a obiectivului de investiții, împreună cu valoarea investițiilor formând efortul total necesar pentru edificarea și funcționarea unui obiectiv de investiții. Mărimea sa este în funcție de volumul producției estimate a se obține, el cuantificând în expresie bănească consumul total de resurse necesar pentru a obține un anumit volum al producției.
valoarea producției sau veniturile realizate constituie un indicator ce măsoară efectul efectiv obținut ca urmare a unui anumit grad de utilizare a capacității de producție sau obiectivului de investiții. Această valoare a producției se stabilește pe întreaga perioadă de funcționare a obiectivului de investiții, pe baza unor estimări privind producția fizică, prețurile, piața, etc., în funcție de valoarea producției și costurile acesteia, determinându-se alți indicatori de calcul și de eficiență economică.
profitul, indicator deosebit de important, esențial pentru viabilitatea unui obiectiv de investiții și pentru cuantificarea eficienței economice a acestuia. Profitul măsoară efectul net obținut în urma funcționării obiectivului de investiții, el obținându-se prin scăderea din veniturile totale a costurilor de producție.
productivitatea muncii reprezintă un alt indicator cu caracter general, este un indicator de eficiență economică, și cuantifică eficiența cu care este utilizat principalul factor de producție și anume forța de muncă.
consumurile specifice la principalele materii prime, materiale, energie, combustibil, constituie un indicator de eficiență economică care măsoară consumul la principalele resurse, pentru a obține o unitate de produs finit. Aceste consumuri se estimează pe baza unor norme de consum și pe această cale se poate determina costul producției.
Grupa de indicatori de bază se referă în exclusivitate la eficiența economică a investițiilor, altfel spus ei sunt indicatori care cuantifică efortul și efectele generate de realizarea și funcționarea obiectivului de investiții. În grupa indicatorilor de bază se găsesc deopotrivă indicatori de calcul al eficienței economice a investițiilor, precum și indicatori propriu-ziși de eficiență economică a investițiilor.
a) valoarea investițiilor sau volumul capitalului investit (I) reprezintă principalul indicator de calcul a eficienței economice a investițiilor, practice nici un indicator de eficiență economică a investițiilor nu poate fi construit fără a lua în calcul valoarea investițiilor. În conținutul indicatorului valoarea investițiilor , se includ atât elemente care sunt de natură pur investițională , cât și elemente care nu sunt de această natură, dar prin extensie ele se include în efortul total, servind în ultimă instanță la diferențierea variantelor de investiții.
Elementele de natură investițională sunt investiția directă, investiția colaterală și investiția conexă, aceasta din urmă incluzându-se în funcție de cota de servire a investiției directe.
Investițiile directe sunt reprezentate de valoarea obiectelor și a dotărilor care contribuie la realizarea scopului pentru care se construiește obiectivul, în timp ce investițiile colaterale constituie valoarea lucrărilor legate teritorial și funcțional de investiția directă(căi de acces, aducțiuni de apă, energie, centrală termică, etc.).
Investiția conexă apare ca rezultat propagate în amonte sau în aval de investiția directă.
Elementele incluse în efortul total de investiții care nu sunt de natură investițională se referă În principal la valoarea mijloacelor circulante necesare punerii în funcțiune a obiectivului, respectiv pentru funcționarea acestuia o anumită perioadă de timp.
b) durata de execuție a obiectivului de investiții (d) acest indicator exprimă perioada de timp necesară realizării obiectivului de investiții, respectiv perioada în care se consumă resursele investiționale, ele transformându-se în mijloace fixe.
c) durata de funcționare (Df ) a obiectivului de investiții reprezintă ultima etapă din durata de viață a unui obiectiv de investiții, după durata de proiectare și cea de execuție. Ea se derulează între momentul punerii în funcțiune a obiectivului de investiții și momentul scoaterii din funcțiune, în această perioadă obținându-se efectele globale și nete de pe urma funcționării obiectivului investițional.
d) investiția specifică (Is ) reprezintă un indicator de eficiență economică a investițiilor și exprimă valoarea investițiilor ce revin pe o unitate de capacitate sau producție, el constituind de fapt investiția unitară. Indicatorul investiția specifică se calculează atât pentru construcții noi cât și pentru modernizări sau dezvoltări, de asemenea pentru cazul când există o singură variantă sau mai multe variante de investiție.
În cazul obiectivelor noi relația de calcul este :
Is = (2.1)
unde: Is – reprezintă investiția specifică ; I – valoarea investiției ; q – capacitatea obiectivului de investiții.
În cazul modernizărilor, dezvoltărilor sau retehnologizării investiția specifică se calculează conform relației :
Is = (2.2)
unde: qm – reprezintă capacitatea de producție după modernizare(dezvoltare/retehnologizare);
q0 –capacitatea de producție înainte de modernizare(dezvoltare/retehnologizare).
Acest indicator exprimă cât se investește pe o unitate fizică, spor de capacitate rezultat în urma modernizării, dezvoltării sau retehnologizării. În mod asemănător cu cazul construcțiilor noi și în acest caz se poate raporta valoarea investițiilor la sporul valoric de capacitate sau de producție.
Așadar la finele acestui capitol putem concluziona că investițiile au un rol incontestabil în procesul creșterii economice. Noile forme ale investițiilor internaționale încearcă să dea un nou impuls acestei creșteri. Țările care vor reuși să profite mai repede de pe urma avantajelor concentrării fondurilor financiare și a investițiilor în domenii strategice, de înaltă tehnologie și performanță, se vor dezvolta mai rapid în detrimentul celorlalte state, care vor trebui să se mulțumească cu statutul de eterni furnizori de materii prime și de produse semi-finite, pentru națiunile dezvoltate.
Capitolul II.ANALIZA CLIMATULUI INVESTIȚIONAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Cadrul legislativ și climatul investițional în Republica Moldova
Documentele principale, care în mod expres stabilesc politica Guvernului R.M. în domeniul investițiilor sunt:
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pe perioada 2006-2015;
Planul Național de Dezvoltare;
Programul de activitate a Guvernului R.M.;
Prevederi din alte strategii sectoriale, cum ar fi Strategia de dezvoltare a industriei etc.
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pe perioada 2006-2015, aprobată prin Hotărârea de Guvern, este un document de planificare strategică ce reprezintă cadrul politicilor de stat în domeniul atragerii investițiilor și promovării exporturilor.
1. Prioritatea strategică a Guvernului constă în asigurarea creșterii economice durabile și reducerea nivelului sărăciei. Politicile eficiente de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor sunt unele din instrumente de bază pentru realizarea priorităților.
2. Dezvoltarea economică durabilă a țării este posibilă doar în cazul implementării unor politici coordonate și pro-active de stimulare a activității investiționale. Experiența acumulată de către statele, care au atras un volum considerabil al investițiilor străine (țările Baltice, Cehia, Slovenia etc.), demonstrează că crearea mediului de afaceri favorabil pentru activitatea investițională stimulează fluxul de investiții în țară și contribuie esențial la creșterea potențialului de export.
Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și promovate de Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, autoritățile administrației publice locale, în parteneriat cu diverși actori (privați, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creșteri economice, dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local.
Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, s-au înființat 6 regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Republicii Moldova. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piața forței de muncă, atragerea investițiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului Î.M.M.-urilor, îmbunătățirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educație, învățământ, cultura.
In conformitate cu prevederile legale privind dezvoltarea regionala în Republica Moldova, obiectivele de bază ale dezvoltării regionale sunt următoarele:
Diminuarea dezechilibrelor regionale existente , prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor condiții istorice, geografice, economice, sociale, politice, și preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
Corelarea politicilor și activităților sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea inițiativelor și prin valorificarea resurselor locale și regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile și al dezvoltării culturale a acestora;
Stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, a celei transfrontaliere , inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum și participarea regiunilor de dezvoltare la structurile și organizațiile europene care promovează dezvoltarea economică și instituțională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun.
Experiența internațională în domeniu demonstrează faptul că unul dintre cei mai importanți factori pentru atragerea capitalului, inclusiv a celui străin în economie este existența unui cadrul instituțional adecvat și a bazei legislative stabile, care ar asigura protecția eficientă maximă a intereselor investitorilor și ale altor participanți la procesul investițional.
Astfel, climatul investițional, menit să stimuleze atragerea investițiilor, este un cadru complex, fiind determinat de un mix de elemente interdependente de origine economică, politică, de infrastructură ș.a., în cadrul acestora aspectele instituțional și legislativ fiind foarte importante.
Modelul investițional al Republicii Moldova are orientare declarativă către investitorul străin și local, comparativ favorabil din perspectivă economică, însă există mari rezerve, la factorii instituționali-legali, în special, ce țin de protecția proprietății, calitatea justiției, nivelul corupției și instabilitatea politică, respectiv – nefavorabil din perspectivă politică și instituțional-legală, dimensiunea externă a modelului joacă în rol relativ decisiv în formarea tabloului investițional al Republicii Moldova.
Atunci când formulează și aplică politicile sale, guvernul influențează anumite laturi economice ale proiectelor de investiții. Cele mai sensibile la politici sunt costul proiectului de investiții, cifra de afaceri anticipată, rentabilitatea investiției și termenul de recuperare a investiției inițiale. Evaluarea de către guvern a impactului actelor legislative și normative asupra cadrului investițional trebuie să fie făcută anume ținând cont de aceste elemente.
1.Costurile investițiilor – acestea reprezintă sumele necesare de alocat pentru ca proiectul de investiții să demareze. Costurile depind în primul rând de prețurile existente pe piețele factorilor de producție (în principal capital și muncă, mai puțin factorul natură) și de costurile administrative legate de startul afacerii. Guvernul Moldovei influențează în multe tranzacții prețul factorului pământ prin stabilirea prețului normativ, dar impactul acestei practici administrative este mic din cauză, că prețul normativ este de multe ori sub prețul de piață real. În practică mult mai dificilă și mai costisitoare este schimbarea destinației terenurilor agricole, de exemplu în cazul când dorește să construiască încăperi pentru instalarea unor linii tehnologice. În acest caz, proprietarul trebuie să compenseze pierderile cauzate de scoaterea terenurilor din circuitul agricol. În al doilea rând, costul unui proiect de investiții depinde și de costurile procedurilor administrative, birocratice și organizatorice. Aceste costuri depind de regulamentele guvernamentale existente. La moment costurile administrativ-birocratice ale afacerilor în Moldova sunt în mediu mai înalte decât în alte țări din regiune, care concurează cu Moldova în ceea ce privește atragerea investițiilor străine.
2.Volumul vânzărilor (cifra de afaceri) a unui proiect de investiții depinde în primul rând de amploarea tehnico-economică a proiectului și de condițiile concrete ale sectorului economic (intensitatea concurenței, existența furnizorilor, capacitatea de cumpărare a consumatorilor). Orice întreprinzător economic-rațional, înainte de a investi, se interesează de limitele segmentul de piață pe care îl va putea controla. Guvernul nu poate influența acest indicator decât utilizând instrumente cu caracter anti-monopolist. Însă intervențiile guvernamentale pot degenera în corupție și protecționism (de foarte multe ori acestea proliferează prin intermediul contractelor de achiziții publice). Aceste intervenții de asemenea pot compromite principiul liberei și justei concurențe.
3.Rentabilitatea investițiilor este definită ca raport procentual dintre profitul obținut și costul resurselor alocate. Guvernul Moldovei nu limitează în mod direct valoarea profiturilor și nu stabilește marje comerciale pentru majoritatea proiectelor investiționale. Există totuși o listă destul de lungă de produse și servicii, prețurile și tarifele cărora sunt fixate sau limitate administrativ. De asemenea, în mod indirect profiturile nete depind de politica fiscală formulată de guvern.
4.Termenul de recuperare a investițiilor. Investitorii sunt interesați de termene cât mai scurte de recuperare a investițiilor efectuate, termenele mai lungi sporind riscurile. Guvernul poate influența direct termenul de recuperare a investițiilor prin stabilirea normativelor de amortizare a mijloacelor fixe și a altor active instalate. Regimul normativelor de amortizare în Moldova este mai puțin liberal decât în alte țări cu care concurează pentru atragerea investițiilor.
Pentru derularea eficientă a procesului investițional este necesară asigurarea unui cadru legislativ și normativ adecvat (Anexa A.1). Au fost introduse anumite modificări în legislația vamală și fiscală, ce prevăd facilități fiscale și vamale pentru investiții. Însă, procesul perfecționării legislației este unul continuu. Reglementarea activității investiționale în R.Moldova are la bază, în primul, rând, Constituția Republicii Moldova, care prevede:
manifestarea liberei inițiative economice, libertatea comerțului și activității de întreprinzător;
protecția concurenței loiale;
crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție;
dreptul la proprietatea privată, precum și dreptul la moștenirea proprietății;
inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine.
Legea nr. 81 din 18 martie 2004 “Cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzator” este documentul de bază, care reglementează activitatea investitorilor în Republica Moldova, legea cu privire la investițiile străine fiind abrogată. Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător stabilește: „…principiile juridice, sociale și economice de organizare și dezvoltare a activității investiționale din Republica Moldova, drepturile și obligațiile investitorilor, atribuțiile și competența autorităților publice în domeniul activității investiționale, garanțiile pe care statul le acordă investitorilor autohtoni și străini, modalitatea de soluționare a diferendelor investiționale, precum și reglementări referitoare la activitatea întreprinderilor cu investiții străine”.
Investitorii autohtoni fac investiții sub formă de mijloace bănești numai în moneda națională a Republicii Moldova, iar investitorii străini și în alta valută convertibilă.
Legea cu privire la investiții în activitatea de întreprinzător:
permite activitatea investițională în toate sectoarele economiei, repatrierea totală a veniturilor;
asigură transparență între autorități publice și investitori;
oferă un șir de garanții privind exproprierea investițiilor, întreruperea forțată a activității;
reprezintă un mecanism real pentru soluționarea diferendelor investiționale și achitării despăgubirilor etc.
Cadrul legal al politicii și dezvoltării regionale este asigurat, în principal, de Legea nr.438-XVI din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională, care stabilește obiectivele, cadrul instituțional, competențele și instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională în RM. Această lege corespunde aspirațiilor RM de integrare europeană și prevede crearea a două regiuni de nivel European NUTS II (Nord, Centru), precum și a regiunilor mai mici de nivelul NUTS III (Sud, UTA Găgăuzia, regiunea transnistreană și municipiul Chișinău), luându-se în considerație numărul locuitorilor din regiune.
Legea cu privire la constituirea și funcționarea parcurilor industriale are drept scop promovarea politicii de constituire și dezvoltare a parcurilor industriale intru asigurarea unui climat investițional favorabil și încurajarea fluxului de investiții în regiunile țării. La elaborarea acestui proiect de lege s-a ținut cont de practica țărilor dezvoltate și celor cu economiile emergente, în special Ungariei, Turciei și Chinei.
Obiectivele legii respective constă în stimularea plasării investițiilor private în teritoriile speciale prin:
oferirea din contul statului infrastructurii tehnice pentru plasarea activităților de producere (alimentare cu energie electrică, rețele de comunicații, rețea de alimentare cu gaz, alimentare cu apă, canalizare, inclusiv pluvială, căile de transport, iluminat public);
valorificarea resurselor materiale existente (infrastructură, spațiile și capacitățile întreprinderilor de stat sau societăților pe acțiuni, activele cărora nu se utilizează la nivelul eficient);
favorizarea dezvoltării agenților economici din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii;
creșterea locurilor de muncă în regiuni;
Aceste obiective conduc în mod direct la realizarea unei afaceri profitabile de către agenții economici amplasați.
Dezvoltarea procesului investițional în R.Moldova este strîns legat de nivelul de dezvoltare și funcționare a pieței de capital, în cadrul căreia se efctuează importante investiții în valori mobiliare. Legea cu privire la Piața Valorilor Mobiliare nr. 199-XIV din 18.11.98 reglementează activitatea pe piața de capital, inclusiv activitatea investițională pe această piață.
Un moment pozitiv pentru investitori constă în faptul, că Republica Moldova a încheiat acorduri de comerț liber cu țările CSI, CEFTA și Uniunii Europene, precum și existența preferințelor comerciale autonome în comerțul cu Uniunea Europeană. Prin urmare, acești factori au contribuit la majorarea semnificativă a fluxului investițiilor străine în Republica Moldova.
Existența cadrului normativ bilateral este o premisă importantă pentru atragerea investiților străine și promovarea exporturilor. În prezent, R. Moldova este parte la 40 Acorduri bilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, la 38 Acorduri bilaterale privind colaborarea comercial-economică și la 13 Acorduri internaționale privind evitarea dublei impuneri fiscale.
În vederea atragerii investițiilor, Codul Fiscal al Republicii Moldova oferă o serie de facilități fiscale. Astfel, investitorii beneficiază de următoarele facilități fiscale:
Rezidenții zonelor economice libere beneficiază de avantaje fiscale conform articolului 49 al Codului Fiscal în ceea ce privește impozitul pe venit, cît și de cota zero a TVA pentru mărfurile, serviciile livrate în/din zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum și cele livrate unul altuia de către rezidenții diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova, conform articolului 104, și scutirea de plata accizelor a mărfurilor supuse accizelor introduse în zona economica libera din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice libere, din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum și mărfurile originare din această zonă și scoase în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova conform art. 124.
De asemenea, există facilități fiscale pentru anumite genuri de activități. Spre exemplu:
Investitorii în sectorul agricol beneficiază de : I) scutire de impozitul pe venit din activitatea de bază pe parcursul a 5 ani; II) scutirea de plata taxei în fondul rutier; III) facilități fiscale la achitarea taxelor locale.
Companiile al căror venit provine în valoare de peste 50% din vînzările programelor de calculator elaborate personal sunt scutite de impozitul pe venit pe o perioadă de 5 ani. Începînd cu anul 2008, Codul Fiscal conține noi prevederi menite să stimuleze activitatea investițională, și anume:
Profitul reinvestit al persoanelor juridice este supus cotei „zero" la impozitare.
Subiecții care desfășoară activitate de întreprinzător amplasați în afara municipiilor Chișinău și Bălți au dreptul de restituire a TVA, la valorile materiale, serviciile procurate ce țin de investiții capitale, cu excepția investițiilor cu destinație locativă și investițiilor în mijloacele de transport în scopul încurajării investițiilor în afara acestor municipii.
În vederea constituirii și îmbunătățirii cadrului instituțional de asigurare a realizării activității investiționale (anexa A.2), în R.Moldova au fost întreprinși în timp următorii pași:
crearea în anul 1997 a Agenției pentru Atragerea Investițiilor Străine, care din 2001 a devenit parte a Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor (MIEPO) din cadrul ME al R.M.;
în anul 2001 Republica Moldova a devenit membru al Organizației Internaționale a Comerțului (OMC);
la 7 septembrie 2004 a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat Asociația investitorilor străini;
în anul 2007 a fost înființată Agenția Națională pentru Protecția Concurenței, ca autoritate permanentă în administrația publică, avînd ca scop promovarea politicii statului în domeniul protecției concurenței, limitarea și reprimarea activității anticoncurență a agenților economici, a autorităților administrației publice, precum și efectuarea controlului asupra executării legislației cu privire la protecția concurenței;
în scopul executării Legii nr.438-XVI din 28.12.2006 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.127 din 08.02.2008, prin care s-a decis crearea cadrului instituțional și s-au aprobat Regulamentele de funcționare a respectivelor instituții;
în cadrul ME al R.Moldova au fost create structuri speciale (Direcția “Politici investiționale și de promovare a exporturilor”, Direcția „Analiză, monitorizare și evaluare a politicilor” etc.), care sunt chemate să contribuie la elaborarea și realizarea politicii investiționale, să atragă investitori etc.
Ideea creării Asociației investitorilor străini (AIS) a apărut grație susținerii proiectului ,,Carta Investițiilor”, inițiat în vederea încurajării reformelor și îmbunătățirii climatului de afaceri în țările Europei de Sud-Est, implimentat de Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare, cu suportul țărilor membre ale Uniunii Europene. Moldova participă la acest proiect din momentul aderării la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Odată cu crearea AIS Moldova a aderat în cadrul Europei de Sud-Est la rețeaua regională a Consiliului de investitori străini. Principalul scop al AIS este promovarea dialogului între investitori și organele puterii, orientat spre îmbunătățirea climatului de afaceri și a competitivității Moldovei la nivel regional și internațional, prezentarea opiniilor membrilor ei în vederea promovării intereselor comune, să încurajeze investițiile străine, să stabilească un dialog eficient și constructiv cu autoritățile R.Moldova în vederea lichidării barierelor, care ar putea apărea în relațiile cu investitorii străini.
2.2.Dinamica volumului și structurii investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova
Stocul de investiții străine directe acumulat la sfârșitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat la 3,630.00 mil. USD, din care capitalul social și venitul reinvestit dețin o pondere de 74.8 la sută (împrumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la sută. În distribuția geografică a capitalului social acumulat, investitorilor din țările UE le-a revenit ponderea majoritară – 52.9 la sută. Investitorii din țările CSI au deținut o pondere de 11.3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte țâri – 35.8 la sută. Pe parcursul semestrului I al anului 2014 în Republica Moldova a fost înregistrată o scădere a volumului investițiilor străine directe atrase în economia națională în raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională a însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 2013.
Tabelul nr.2.2.1.
Investiții străine directe acumulate în economia națională, stoc la sfârșitul perioadei, mil. dolari SUA.
Sursa: Ministerul Economiei
Potrivit datelor Ministerului Economiei, activitățile economice care au beneficiat de investiții străine directe acumulate sub formă de capital social, conform situației din 01.07.2014 au fost activitatea financiară – 25,8% din volumul investițiilor străine atrase în Moldova. Pe locul doi se află industria prelucrătoare – 22,9%, comerțul cu ridicata și cu amănuntul locul trei – 14,3%. Apoi, în ordine descendentă urmează tranzacțiile imobiliare – 11,6%, transporturi și comunicații – 10,7%, energie electrică, gaz și apă – 7,3%. În ansamblu, investițiile în sectoarele nominalizate au constituit circa 92,6% din volumul total al mijloacelor investite de către investitorii străini pe parcursul anilor de evidență.
Figura 2.2.1. Structura soldului investițiilor străine directe acumulate sub formă de capital social, pe activități economice, %.
Sursa: Ministerul Economiei
Activitatea parcurilor industriale.
In R. Moldova sunt 7 parcuri industriale: PI „Tracom”, mun. Chișinău; PI „Bionergagro”, or. Drochia; PI „Cimișlia”, or. Cimișlia; PI „Răut”, mun. Bălți; PI „CAAN”, or. Strășeni; PI „Edineț”, or. Edineț, PI „Triveneta Cavi Divelopment”, or. Strășeni. Potrivit studiilor de fezabilitate elaborate, prin care s-a argumentat necesitatea și oportunitatea creării a celor 7 parcuri industriale în regiunile țării, pentru crearea infrastructurii tehnice și de producție sunt preconizate investiții de 183,5 mil. Euro. Acestea prevăd și crearea a 7436 locuri de muncă.
Figura 2.2.2.Volumul investițiilor realizate in semestrul I al anului 2014, mil. lei.
Sursa: Ministerul Economiei
În semestrul I al anului 2014, în cadrul parcurilor industriale enumerate în construirea și dezvoltarea infrastructurii tehnice și de producție s-au efectuat investiții în sumă de 49,0 mil. lei. Iar, de la începutul activității parcurilor industriale în cadrul acestora s-au efectuat investiții totale însumă de 175,7 mil. lei.
Din cele 7 întreprinderi administratoare ale parcurilor industriale lansate, în perioada de gestiune au obținut venituri din desfășurarea activităților sale de bază privind administrarea parcurilor industriale, precum și, din desfășurarea activității de antreprenoriat în cadrul acestor parcuri, doar 3 societăți (SA „Tracom”, SA „Răut” și SRL „Eco Garant”). Suma acestor venituri a constituit 13,7 mil. lei. Comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, indicatorul dat a marcat 93,8%, ce se datorează stagnării procesului de comercializare a activelor neutilizate ale SA „Tracom”. În primul semestru al anului 2014, întreprinderile administratoare au achitat impozite și taxe în sumă de 2,5 mil. lei. Tot în această perioadă, pentru crearea și dezvoltarea infrastructurii tehnice și de producție, doar 2 întreprinderi administratoare (SRL „Bioenergagro” și SA „Tracom”) din cele 7 au efectuat investiții în mărime de 12,9 mil. lei, majorându-se aproximativ de circa 4 ori față de perioada precedentă. La data de 30.06.2014 în cadrul întreprinderilor administratoare activau 310 persoane.
Activitatea zonelor antreprenorialului liber (Zonele Economice Libere).
Pe teritoriul Republicii Moldova activează șapte zone economice libere. La situația din 1 octombrie 2014, pe teritoriul zonelor libere erau înregistrați 160 rezidenți. La finele perioadei de gestiune, numărul de angajați ai rezidenților zonelor libere a constituit 6544 persoane. Din numărul total al angajaților, 3168 persoane activează în ZEL „Bălți”, 2069 persoane în ZEL „Ungheni-Business”, 557 persoane în ZAL „Expo-Business-Chișinău”, 390 persoane în ZAL PP „Valkaneș”, 285 persoane în ZAL „Tvardița”, 61 persoane în ZAL PP „Otaci-Business” și 14 persoane în ZAL PP „Taraclia”.
Volumul cumulativ, total, al investițiilor în Zonele Economice Libere, la 1 octombrie 2014, a constituit 207,1 mil. dolari SUA. Cea mai pondere a investițiilor revine ZEL „Ungheni-Business”, aceasta constituind 29% din volumul total al investițiilor atrase în ZEL.
Tabelul nr.2.2.2.
Volumul total de investiții de la începutul activității zonelor economice libere, mil. dolari SUA (1 octombrie 2014).
Sursa: Ministerul Economiei
In anul 2013, ZAL „Expo-Business-Chișinău” ia revenit 27,2% din totalul investițiilor, ZEL „Ungheni- Business”-28,2%, ZAL PP „Taraclia”-7,6%, ZAL „Tvardița”-7,8%, ZAL PP „Valkaneș”-7,6%, ZAL PP „Otaci- Business”-1,7% si ZEL „Bălți”-19,8%.
Tabelul nr.2.2.3.
Ponderea investițiilor pe zone libere, %.
Sursa:Ministerul Economiei
2.3.Strategii de atragere a investițiilor străine în Republica Moldova
Potrivit investitorilor străini, atragerea ISD în economie este o activitate concurențială – atât pe plan global, cit și pe plan regional. Activitatea eficientă poate fi realizată, doar, dacă Guvernul va crea condiții pentru atragerea ISD cel puțin asemănătoare celor din România, Slovacia, Ungaria, Polonia, Serbia ori Muntenegru (infrastructură, taxe, acces la resurse financiare, suport administrativ). În aceste state pentru investitori se oferă taxe mai mici, finanțare directă pentru fiecare loc de muncă deschis, preturi mai mici la serviciile de infrastructura si energie electrică, spații industriale noi/modernizate cu toate infrastructura necesara. Pe de alta parte, un rol important revine asigurării securității și protecției investitorilor, previzibilității in afaceri si regulilor unice de joc pentru toata comunitatea de afaceri, aplicării legii și neimixtiunea Statului în afacerile private.
Deși, în mare parte, investitorii conștientizează riscurile în realizarea afacerilor in Republica Moldova, instabilitatea politicilor bugetar-fiscale este unul din factorii majori de risc. Abordările instituționale ale Vămii și Fiscului sunt îndreptate împotriva investitorilor, fiind axate doar pe amenzi si sancțiuni (bugetul național și acum are drept sursă de venit un plan de amenzi și sancțiuni financiare). Aceste practici reduc considerabil din interesul manifestat pentru RM. Exemplele negative in cazul marilor investitori formează o percepție nu tocmai pozitivă pentru ICS în Republica Moldova. Și asta, in condițiile când avantajele comparative ale R. Moldova sunt mici, iar cele existente se erodează treptat.
Constrângerile din contra, se amplifică și reduc simțitor din atractivitatea investițională. Creșterea prețurilor la resursele energetice, prezența impedimentelor de ordin administrativ în atragerea investițiilor, competiția regională sporită pentru atragerea investițiilor, posibilitățile reduse ale statului în domeniul finanțării investițiilor în infrastructură, concurența acerbă pe piețele de desfacere externe pentru produsele moldovenești, existența măsurilor protecționiste pe piețele de desfacere externe tradiționale, menținerea în regiune a proceselor migrației de muncă sunt exemple concludente in acest sens.
Percepția și imaginea țării peste hotare aduce deservicii clare statului. Sărăcia în topurile internaționale, conflictul armat înghețat și lipsa informației sunt exemple convingătoare în acest sens. Pe de alta parte, constrângerile la care sunt supuși investitorii mai mari sunt cunoscute in tarile de origine a acestora (Draxlmaier-abuzuri din partea instituțiilor cu funcții de control, Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A.- metodele de calculare și aprobare a tarifelor (odată în 5 ani), IM Südzucker Moldova SA si I.M. „Tirex” S.A- asigurarea concurentei loiale, etc.). La fel, nu este apreciata viteza cu care sunt eliminate constrângerile si impedimentele în calea investițiilor remarcate de investitorii străini.
Totodată au fost întreprinse măsuri în vederea consolidării imaginii Republicii Moldova și a producției autohtone pe piețele externe prin elaborate și difuzat potențialilor parteneri comerciali a cataloagelor, broșuri, CD-uri cu materiale promoționale; organizarea expoziților permanente în incinta ambasadelor Republicii Moldova peste hotare și organizarea acțiunilor promoționale de genul „Zilele Republicii Moldova”.
A fost elaborat ghidul informativ „Oportunități de finanțare a antreprenoriatului în Republica Moldova” și distribuite agenților micului business un șir de alte studii: „Dezvoltarea sectorului micului business în Republica Moldova”, „Analiza comparativă a mediului de afaceri al ÎMM în Moldova”, „Impactul zonelor economice libere asupra creșterii întreprinderilor mici și mijlocii”, Studiul de fezabilitate privind clustrele din diferite sectoare ale economiei naționale, „Impactul investițiilor străine directe în Moldova”.
Acțiuni speciale au fost întreprinse în vederea îmbunătățirii calității mărfurilor și serviciilor. Astfel a fost elaborat Programul ramural “Calitate”, care include graficul de implementare a sistemelor de managment al calității conform standardelor ISO 9000 la întreprinderile industriale, graficul de acreditare a laboratoarelor/centrelor de încercări ale întreprinderilor și lista standardelor internaționale recomandate pentru utilizare de către agenții economici.
Întru implementarea în sectorul producerii industriale a standardelor internaționale a fost efectuată armonizarea standardelor naționale cu cele regionale și internaționale ISO, EASC, CEN, CENELEC, Codex Alimentarius), conform angajamentelor Republicii Moldova asumate în procesul de aderare la OMC.
Necesitatea atragerii investițiilor în economia naționaă survine din următoarele motive:
Potențialul investițional propriu redus al Moldovei, insuficiența resurselor interne ale sectorului privat;
Necesitatea integrării Republicii Moldova în economia mondială în condiții avantajoase.
Crearea mediului concurențial cu participarea investitorilor străini, sporirea competitivității producției naționale;
Existența unui număr mare de întreprinderi publice care funcționează în pierdere, respectiv gradul înalt de îndatorare față de bugetul de stat. Privatizarea acestora si vinderea investitorilor străini va aduce o cultură noua de afaceri și conceptul ca o întreprindere trebuie sâ câștige bani, în caz contrar aceasta nu este în beneficiul societății;
Necesitatea implementării, în economia moldovenească, a tehnologiilor avansate și a know-how-ului în activitatea economică, fapt ce devine posibil odată cu venirea investitorilor străini.
Principalele cauze ale eșecului în atragerea investițiilor străine directe sunt:
Lipsa unei strategii de atragere a investițiilor în perioada inițiala de tranziție.
Lipsa resurselor naturale proprii.
Ratarea primului val de privatizare precum și lipsa transparenței în procesul de privatizare. Cazurile de renaționalizare și alte încălcări ale drepturilor investitorilor au înrăutățit imaginea Moldovei în fata investitorilor.
Grad înalt de corupție și birocrație în structurile statale.
Concurența ridicată între statele regiunii pentru atragerea capitalului străin.
Atragerea investițiilor și promovarea exporturilor este o prioritate strategică a Guvernului Republicii Moldova la etapa actuală. Una din tentative de coordonare a activității diferitor organe de stat a fost adoptarea Strategiei de investiții a Republicii Moldova pentru perioada 2006-2015. Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor este axată pe asigurarea unui flux stabil și de lungă durată a investițiilor în toate sectoarele economiei naționale cu un potențial sporit de competitivitate și orientare la export și pătrunderea pe noile piețe de desfacere, precum și întărirea poziției țării în economia mondială.
Obiectivul Strategiei constă în asigurarea atragerii investițiilor în volume ce va permite creșterea volumelor de producție competitivă pe piața internă și externă și valorificarea potențialului de export existent. Aceasta va permite asigurarea diversificării și restructurăriii economiei țării, va majora competitivitatea sa, va contribui la atingerea stabilității economice, precum și crearea bazei pentru integrarea în economia mondială a economiei țării (Anexa A.3).
Principale sarcini ale Strategiei sunt:
atragerea și majorarea volumelor investițiilor în economia națională, care va permite ridicarea competitivității sectoarelor existente și crearea noilor sectoare eficiente cu orientare la export;
reducerea disproporțiilor structurale și regionale în dezvoltarea economiei naționale;
asigurarea unei balanțe de plăți pozitive din contul extinderii exporturilor și fabricarea mărfurilor substituibile celor importate;
atragerea investițiilor străine directe în scopul modernizării și restructurării economiei naționale și integrarării acesteia în economia mondială;
maximizarea utilizării resurselor financiare locale, inclusiv a cetățenilor, remitenților și surselor proprii ale înreprinderilor.
Direcțiile strategice pe anii 2010-2015 în atragerea investițiilor sînt următoarele:
1.Amplificarea rolului pieței valorilor mobiliare în procesul de atragere a investițiilor în sectorul real al economiei. În scopul amplificării rolului pieței de capital, ca mecanism principal de acumulare și distribuire a economiilor spre investiții, direcțiile principale de activitate a Guvernului vor fi îndreptate spre:
Asigurarea plasării publice, emisiunile primare și suplimentare, a valorilor mobiliare (acțiunilor și obligațiunilor) de către agenți economici în scopul atragerii surselor disponibile de pe piață, pentru finanțarea proiectelor de lungă durată (alternativ creditului bancar);
Realizarea acestei sarcini va fi efectuată prin implementarea practicilor internaționale ce țin de modul de înregistrare și raportare a emisiunilor publice a valorilor mobiliare;
Asigurarea utilizării sistemelor de „rating” pentru aprecierea solvabilității (capacității de plată) a emitenților în cadrul emisiunilor valorilor mobiliare (în special – în cazul emisiunii obligațiunilor corporative);
Implementarea principiului de emisiune publică primară a valorilor mobiliare (IPO), pentru companiile care își doresc să efectueze prima plasare a acțiunilor publicului larg;
Perfecționarea mecanismului de înregistrare a valorilor mobiliare și modului de raportare a emitenților față de organele de stat în procesul plasării valorilor mobiliare;
Perfecționarea modului de dezvăluire a informației pe piața de capital;
Minimizarea costurilor pentru emisia și circulația valorilor mobiliare pe piața de capital;
Crearea condițiilor necesare pentru accesul pe piața de capital a companiilor mici și mijlocii prin aplicarea unor proceduri de înregistrare simple și mai puțin costisitoare, prin următorul instrumentariu:
scutirea de la înregistrarea de lungă durată a emisiunilor valorilor mobiliare;
aplicarea diferitor stimulente (fiscale, administrative etc);
implementarea programelor educaționale pentru administratorii întreprinderilor mici și mijlocii privind metodele de finanțare prin intermediul pieței de capital;
crearea unor sisteme de tranzacționare alternative (în cadrul piețelor organizate) pentru valorile mobiliare ale companiilor mici și mijlocii, care nu pot îndeplini cerințele de cotare stabilite de o piață reglementată pentru companiile mari.
Asigurarea protecției adecvate a drepturilor investitorilor prevăzute în legislația pieței valorilor mobiliare;
Extinderea implementării principiilor de guvernare corporativă în cadrul companiilor (societăți pe acțiuni) autohtone;
Asigurarea dezvoltării piețelor reglementate de tranzacționare a valorilor mobiliare;
Asigurarea încrederii investitorilor și publicului larg în avantajele oferite de piața de capital;
Informarea largă a emitenților și investitorilor despre avantajele pieței de capital;
Implementarea sistemului electronic de tranzacționare a instrumentelor financiare în cadrul piețelor organizate (bursa de valori) prin implementarea tehnologiilor informaționale mai performante și tranzacționării titlurilor financiare prin intermediul “internet-ului”;
Asigurarea implementării sistemelor informaționale noi pentru serviciile auxiliare a tranzacționării valorilor mobiliare (ex: deponarea valorilor mobiliare în regim „on-line” prin intermediul sistemelor automatizate etc);
2. Stimularea apariției noilor instituții investiționale. Întru stimularea dezvoltării infrastructurii pieței financiare, o condiție indispensabilă a dezvoltării pieței de capital, acțiunile Guvernului vor fi îndreptate spre:
Perfecționarea infrastructurii pieței de capital prin stimularea apariției noilor instituții investiționale, așa cum sînt fondurile mutuale de investiții și specializate, fondurile nestatale de pensii, fondurile inovaționale și de venture, băncile investiționale și ipotecare, companii de asigurări, companii de “underwriting”, consultanții financiari etc;
Dezvoltarea industriei de administrare fiduciară în Republica Moldova prin stimularea apariției metodelor progresiste de administrare a investițiilor;
Asigurarea dezvoltării serviciilor auxiliare a infrastructurii pieței de capital (bănci custodii, depozitare, agenții de rating și estimare, acordarea serviciilor de consultanță etc).
3. Stimularea apariției noilor instrumente financiare .Fără stimularea apariției noilor instrumente financiare piața de capital, ca o condiție principală pentru de atragerea a disponibilităților populației și agenților economici, precum și ca o condiție indispensabilă pentru diversificarea riscurilor investiționale, acțiunile statului vor fi îndreptate spre:
Crearea premiselor legale și administrative pentru apariția noilor instrumente financiare în scopul extinderii spectrului de utilizare a acestora de către emitenți și investitori;
Diversificarea instrumentariului financiar existent pe piață prin stimularea emiterii titlurilor derivate (“futures” și “options”, emisiuniea și tranzacționarea drepturilor preferențiale („rights”, „warrants”), instrumentelor financiare sintetice (futures și opțiuni la indici de bursă), etc.);
Utilizarea mai pe larg a instrumentelor pieței de capital de către stat și societăților pe acțiuni cu cota majoritară a statului în scopul finanțării programelor investiționale.
4 .Dezvoltarea exporturilor mărfurilor și serviciilor:
Negocierea și semnarea unui Acord european de asociere a Republicii Moldova la UE;
Dezvoltarea și extinderea regimurilor comerciale preferențiale cu țările occidentale – prioritare la export;
Extinderea comerțului cu mărfuri și servicii cu țările membre ale UE și ale Europei Centrale și de Sud-est;
Menținerea piețelor de desfacere în țările CSI și diversificarea exportului de mărfuri și servicii pe aceste piețe prin crearea unor rețele de distribuție;
Consolidarea bazei juridice și tehnico-materiale în domeniile standardizării și certificării mărfurilor orientate la export prin aplicarea cerințelor și normelor europene;
Continuarea acțiunilor promoționale a imaginii țării în străinătate, precum și a produselor și serviciilor fabricate/prestate de agenții economici din Republica Moldova; etc.
Direcțiile strategice de dezvoltare în domeniul atragerii investițiilor și promovării exporturilor vor fi ajustate ad-hoc în dependență de situația existentă la acel moment și relațiile comercial-economice dintre Republica Moldova și partenerii săi principali comerciali. În cazul trecerii la un cadru juridic avansat în relațiile politico-economice cu Uniunea Europeană (de exemplu, convenierea asupra unui Acord European de Asociere). Strategia în cauză urmează a fi ajustată reieșind din prioritățile strategice și recomandările stabilite de către UE.
Astfel concluzionăm că realizarea obiectivelor și sarcinilor stipulate în Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor, în cuplu cu alte programe naționale, va asigura restructurarea economiei naționale, asigurarea stabilității social-economice, ridicarea nivelui de trai a populației.
2.4. Impactul investițiilor străine în economia națională
La momentul actual crearea unui climat investițional favorabil, perfecționarea instrumentelor de atragerea a investitorilor străini și autohtoni, precum și promovarea produselor autohtone întru creșterea competitivității economiei reprezintă priorități fundamentale în activitatea Ministerului. Elaborarea, promovarea și implementarea unei politici economice comprehensive în domeniul atragerii investițiilor și promovării exportului este în strînsă legătură cu o creștere economică bazată pe inovații și investiții. Contribuția investițiilor la creșterea competitivității întreprinderilor și la facilitarea transferului tehnologic, crearea de noi locuri de muncă și stimularea comerțului exterior au fost elementele de bază considerate în procesul elaborării și implementării politicilor de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor.
Pe parcursul anului 2014, economia Republicii Moldovei a înregistrat o creștere mai lentă comparativ cu anul precedent, indicele volumului fizic al PIB constituind 104.6 la sută față de 109.4 la sută în 2013. Instabilitatea legată de criza regională a avut un impact negativ asupra sectorului extern, fiind mai evident în a doua jumătate a anului 2014. La sfârșitul anului, față de începutul lui, deprecierea leului moldovenesc față de dolarul SUA, precum și față de euro, în termeni nominali a constituit respectiv 19.6 și 5.7 la sută. Relațiile cu țările UE s-au extins în anul de raportare, favorizând majorarea și diversificarea fluxurilor comerciale de bunuri și servicii, precum și fluxurilor de investiții directe.
Conform datelor vamale privind statistica comerțului extern, exportul autohton în țările UE a crescut cu 9.6 la sută față de anul precedent (în special în Italia, Germania, Romania, Letonia). De asemenea, a fost înregistrată o creștere a investițiilor directe străine în capitalul social al altor sectoare provenită din țările europene, în special din Austria, Italia, Cipru, Olanda.
Ca rezultat al tranzacțiilor curente și de capital efectuate de agenții economici rezidenți ai Republicii Moldova cu străinătatea pe parcursul anului 2014, necesarul net de finanțare (suma soldului contului curent și a celui de capital) a constituit 507.25 mil. USD, raportat la PIB cifrându-se la 6.4 la sută. Deficitul comerțului cu bunuri și servicii a alcătuit 2,975.54 mil. USD, ceea ce reprezintă 37.5 la sută din PIB anual, situația agravându-se în trimestrul IV al anului. Propensiunea medie spre export de bunuri și servicii în anul 2014 a constituit 36.5 la sută, în trimestrul IV înregistrând minimul anual de 38.3 la sută, iar cea spre import – 73.9 la sută anual. Compensările rezidenților din muncă și transferurile personale primite din străinătate pe parcursul anului, au fost estimate la 2,074.57 mil. USD (26.1 la sută raport cu valoarea PIB), în scădere la sfârșitul anului. Majorarea angajamentelor față de investitori direcți străini în urma tranzacțiilor efective, în anul 2014, a constituit 353.10 mil. USD, iar majorarea activelor străine cu caracter de investiții directe a fost de 34.24 mil. USD. Indicele anual de intensitate a investițiilor directe s-a cifrat la 4.9 la sută.
Tabelul nr.2.4.1.
Indicatorii macroeconomici principali ai Republicii Moldova
Sursa: Realizat de autor conform datelor BNM
Poziția investițională internațională a Republicii Moldova la sfârșitul anului 2014 a rămas net debitoare și a constituit 5,624.29 mil. USD, majorându-se de la sfârșitul anului precedent cu 5.6 la sută: activele externe însumând 3,659.99 mil. USD, în scădere de la începutul anului cu 9.7 la sută, iar angajamentele – 9,284.28 mil. USD, în descreștere cu 1.0 la sută (tabelul 2), ceea ce a determinat înrăutățirea cu 3.8 puncte procentuale a raportului dintre stocul activelor și angajamentelor externe de la 43.2 la sută la sfârșitul anului 2013 până la 39.4 la sută la 31.12.2014. Stocul angajamentelor față de investitorii străini direcți la 31.12.2014 a fost de 3,646.88 mil. USD, sau 39.3 la sută din totalul angajamentelor. Raportat la PIB acesta a constituit 45.9 la sută, în creștere lentă față de situația de la finele anului 2013 (45.4 la sută). Stocul activelor oficiale de rezervă la 31.12.2014 a constituit 2,156.63 mil. USD, ceea ce acoperă 4.4 luni de import de bunuri și servicii și 90.6 la sută din datoria externă pe termen scurt.
Tabelul nr. 2.4.2.
Indicatorii principali aferenți poziției investiționale internaționale
Sursa: Realizat de autor conform datelor BNM
Conform datelor publicate de către Banca Națională a Moldovei, pe parcursul primului semestru al anului 2014 fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională au constituit 74,5 mil. USD, în scădere cu 43,6% față de perioada respectivă a anului precedent. Totuși, în trimestrului II anul 2014 intrările de investiții străine directe în economia națională au crescut în comparație cu trimestrul I cu 45,2%, constituind 97,1 mil. dolari SUA, iar comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent acestea au crescut cu 19,4%.
Conform datelor publicate de către Banca Națională a Moldovei, în perioada 2003-2008, fluxul net al investițiilor străine directe a fost ascendent, majorîndu-se de la 73,8 mil. dolari SUA pînă la 711,5 mil. dolari. Impactul negativ al crizei financiare globale din anul 2009 a redus drastic fluxul investițiilor străine directe pînă la 208,3 mil. dolari, urmată de o creștere moderată în următorii ani.
Pentru promovarea imaginii naționale în țară și peste hotare, doar pe parcursul anului 2013 au fost organizate și s-a participat circa la 33 de evenimente. Aceste evenimente s-au axat pe prezentarea oportunităților investiționale întreprinzătorilor străini și promovarea produselor și serviciilor autohtone, facilitînd interacțiunea și cooperarea bilaterală cu statele lumii.
Un alt eveniment de promovare în proces de pregătire este Expoziția mondială ”Milano 2015”. În perioada 1 mai – 31 octombrie 2015, Republica Moldova urmează să participe la World EXPO Milano 2015, Republica Italiană, pentru prima dată cu pavilionul propriu. Acesta reprezintă un eveniment de talie mondială care va demonstra tradițiile, creativitatea și inovațiile participanților în domeniul agroalimentar. Întru participarea cu succes la evenimentul dat s-a desfășurat concursul de idei pentru construcția pavilionului RM la Expoziția Mondială „Milano 2015”, în urma căreia a fost desemnat cîștigătorul. Pavilionul Republicii Moldova va fi o expoziție ce va îmbina o triadă de elemente. Acesta va avea forma unui cub de sticlă, deasupra căruia stă agățat un cub triplu din oglinzi care se afla în permanentă mișcare și este iluminat de alte trei oglinzi, aflate în colțurile acoperișului. Cubul este străpuns de o galerie verde. În urma expoziției, pavilionul se planifică a fi adus în țară și instalat în zona moldexpo, pentru a putea fi vizitat de de publicul din Moldova.
Investițiile reprezintă acel stimul ce generează noi activități economice și au ca finalitate obținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Mobilizarea resurselor investiționale este unul dintre elementele necesare ecuației economice care favorizează și anticipează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atât la creșterea nivelului producției industriale, ameliorarea economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea entităților economice, cât și la dezvoltarea durabilă a regiunilor (localităților) și la soluționarea problemelor sociale.
Republica Moldova are nevoie de mai multe investiții – atât investiții reale , cât și investiții strâine directe (ISD) – pentru a crea locuri de muncă și a îmbunătăți nivelul de trai. Cu toate că – cu 23% din PIB în 2014 – așa-numita pondere de investiții a fost comparabilă cu cea din alte țări, nu este suficient să fii în rând cu ceilalți dacă e vorba de îmbunătățirea dezvoltării economice a Moldovei.
Nivelul de investiții străine directe (ISD) în Moldova este relativ mic în comparație cu alte state. În România, de exemplu, ponderea ISD în titluri de investiție pe cap de locuitor este de patru ori mai mare. Cu alte cuvinte, Moldova ar trebui să atragă 11 miliarde de dolari SUA în formă de ISD pentru a ajunge România la acest capitol. Cu fluxul curent de ISD în valoare de circa 200 milioane de dolari SUA pe an, mai e o cale lungă de parcurs.
În scopul dezvoltării unui parteneriat durabil și eficient dintre instituțiile de dezvoltare de toate nivelele din Republica Moldova și în vederea asigurării unei sinergii multidimensionale în procesul implementării politicilor de dezvoltare economică pe întreg teritoriul țării a fost lansată Platforma de Comunicare Interinstituțională. Aceasta a fost instituită prin Ordinul Ministrului Economiei Nr.140 din 30 iulie 2013, și întrunește reprezentanții instituțiilor și organizațiilor la nivel național și regional, ce promovează dezvoltarea economică echilibrată a Republicii Moldova și își aduc contribuția la crearea și valorificarea potențialului de dezvoltare a regiunilor țării.
În scopul atragerii investițiilor pentru dezvoltarea și modernizarea sectorului energetic în cadrul Agenției pentru Eficiență Energetică a fost institut Centrul unic de informare a investitorilor în domeniul surselor de energie regenerabile și eficienței energetice, precum și creată baza de date statistice privind eficiența energetică și sursele de energie regenerabile, implementată Strategia de comunicare în domeniul eficienței energetice și surselor de energie regenerabile, făcînd posibilă desfășurarea diverselor evenimente, seminare, ateliere de lucru și instruiri în domeniu.
Datorită implementării integrale a angajamentelor asumate în cadrul matricelor de politici aferente celor 2 programe de suport bugetar oferite de Uniunea Europeană, și anume Programul de Dezvoltare Economică a Zonelor Rurale (ESRA) și Programul de suport în sectorul energetic, Republica Moldova a beneficiat de circa 24,6 mil. Euro.
Prin intermediul Programului Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET) au fost finanțate 242 afaceri noi. Programul susține tinerii din zona rurală în dezvoltarea afacerii proprii prin acordarea unui grant nerambursabil în proporție de 40% din împrumutul solicitat de la banca comercială. Valoarea maximă a împrumuturilor acordate constituie 300 mii lei, maturitatea fiind de până la 5 ani.
În vederea atragerii investițiilor străine în proiectele investiționale lansate în regiuni, pe parcursul anului 2013 au demarat următoarele proiecte de asistență externă:
Proiectul "Agricultura Competitivă" Obiectivul căruia a fost sporirea competitivității sectorului agroalimentar, prin acordarea suportului la modernizarea sistemului de management în domeniul siguranței alimentare, facilitarea accesului fermierilor la piețe și promovarea unor practici durabile de management a terenurilor agricole. Perioada de implementarea proiectului 2013-2017, cu Bugetul planificat de 28,4 mln USD și donatorul – Banca Mondială.
Obiectivul de promovare a imaginii țării și producției autohtone pe piețele externe s-a realizat prin prisma eforturilor permanente ale autorităților publice ale Republicii Moldova din domeniu, care au fost orientate spre expansiunea produselor esențiale ale economiei moldovenești. Reieșind din acest context, instituțiile de resort ale Republicii Moldova au promovat produsele și serviciile autohtone prin intermediul expozițiilor și târgurilor internaționale, evenimentelor specializate și prezentărilor organizate de instituțiile specializate.
Așadar, pe parcursul anului 2013 au fost întreprinse un set de activități care au avut scopul de a majora volumul investițiilor străine în economie și creșterea volumului produselor și serviciilor exportate.
Pentru promovarea imaginii naționale în țară și peste hotare, au fost organizate evenimente, care s-au axat pe prezentarea oportunităților investiționale întreprinzătorilor străini și promovarea produselor și serviciilor autohtone, facilitând interacțiunea și cooperarea bilaterală cu statele lumii. Printre cele mai importante eveniment organizate pe parcursul anului menționăm.
În 31 ianuarie 2013 a fost organizată Conferința de afaceri, care s-a soldat cu următoarele rezultate: promovarea Republicii Moldova ca o destinație favorabilă a investitorilor; identificarea și promovarea proiectelor investiționale de perspectivă; informarea organizațiilor de susținere a business-ului din UE referitor la oportunitățile investiționale ale Republicii Moldova, care ulterior vor transmite mesajul privind posibilitățile existente în domeniul plasării investițiilor către companiile europene; facilitarea dialogului între investitori și companiile locale în vederea creării parteneriatelor investiționale prin organizarea întrevederilor bilaterale. Conferința Investițională Internațională a reunit peste 200 de invitați, dintre care persoane oficiale, reprezentanți ai camerelor de comerț și industriei naționale și regionale, precum și circa 150 companii notorii din Moldova și peste 50 000 de peste hotare, inclusiv din România, Ungaria, Belgia, Franța, Austria, Germania, Olanda, etc.
Expoziția "ExpoVin Moldova 2013", ediția a XXII-a, 20-23 februarie 2013, a fost organizată pe teritoriul C.I.E. "MOLDEXPO". În cadrul evenimentului au fost prezentate vinuri autohtone, băuturi alcoolice tari, echipament și accesorii pentru industria vinului, butași de viță-de-vie, servicii, etc. La expoziția nominalizată au participat circa 160 de companii din Republica Moldova, Bulgaria, România, Ucraina, Italia, Germania, Belarus, Spania și Franța care produc vinuri și băuturi tari, precum și producători de utilaj pentru industria vinicolă.
La data de 28 februarie 2013, la București a fost organizat Forumul „Oportunitățile investiționale în Republica Moldova. Beneficiile dezvoltării investițiilor transfrontaliere” pentru companiile franceze din România care examinează posibilitatea extinderii afacerii sale în Republica Moldova. În cadrul forumului au fost prezenți peste 60 de companii franceze, reprezentanții Ambasadei Franței în România, reprezentanții Ambasadei RM în România, etc.
Pe 5-6 martie 2013, a fost petrecut Forumul Investițional Internațional “Invest in Moldova”, la care au participat circa 250 persoane, reprezentanți ai companiilor, instituțiilor de resort, asociațiilor, parcurilor industriale și zonelor economice libere, instituțiilor/proiectelor internaționale, misiunilor diplomatice din țară și de peste hotare, din următoarele state: Italia, România, Rusia, China, SUA, Coreea de Sud, Olanda, Estonia, Grecia, Uzbekistan, Ucraina, Franța, Turcia, Austria, Ungaria, Suedia, Japonia, Germania (în total – peste 60 persoane străine ce reprezintă misiunile diplomatice acreditate în RM (inclusiv cu reședință în alte state), instituții/companii din alte țări). În cadrul acestui eveniment, în vederea examinării oportunităților investiționale ale RM, a fost organizată o vizită la Portul Internațional Liber Giurgiulești pentru delegația alcătuită din 9 persoane (reprezentanți ai misiunilor diplomatice și companiilor străine) și o vizită a delegației oamenilor de afaceri din Italia (cca 10-20 persoane) la Parcul Industrial ,,Tracom”.
Proiectul "Suport de urgență pentru agricultura Moldovei", cu obiectivul diminuarea efectelor negative ale secetei din anul 2012, prin acordarea suportului fermierilor pentru restabilirea producției de porumb și grâu, precum și prevenirea reducerii efectivului de animale în cele mai afectate regiuni. Perioada de implementare a acestuia este 2013-2014, cu un buget de 10,0 mln USD, donatorul – Banca Mondială.
Proiectul "Utilizarea eficientă a combustibilului solid din biomasă" cu obiectivul: Promovarea sistemelor de încălzire cu produse din biomasă în vederea îmbunătățirii oportunităților de educație pentru copiii din zonele rurale, promovării transformării energiei fosile în energie regenerabilă, a îmbunătățirii suficienței energetice, precum și reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Perioada de implementare – 2013-2014, bugetul – cca 12 mln USD, iar donatorul: Guvernul Japoniei.
Conform notei cu privire la prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici pentru anii 2015 – 2017 factorul important care va contribui la creșterea economiei naționale va fi majorarea investițiilor în active materiale pe termen lung cu o rată medie anuală de circa 7,7% în anii 2015-2017. Investițiile de capital, ca sursă principală de creștere economică, vor contribui la: (I) crearea noilor locuri de muncă; (II) creșterea competitivității produselor autohtone pe piața externă; (III) majorarea ofertei interne, satisfacerea mai deplină a cererii solvabile, inclusiv prin substituirea importurilor; (IV) extinderea bazei productive și, respectiv, a celei de impozitare și crearea surselor suplimentare pentru bugetul public național.
Astfel, la finele acestui capitol putem concluziona că experiența mondială demonstrează că elementele climatului investițional în țările în curs de dezvoltare și în cele cu economia în tranziție, în mare măsură, sunt incomparabile cu cele din țările dezvoltate. În politica de atragere a capitalului străin, guvernele lumii aplică o diversitate mare de măsuri speciale de atragere a investiților străine: fiscale, vamale, financiare și de altă natură. În prezent, climatul investițional în Moldova are atât unele părți forte, care fac țara noastră atractivă pentru investitorii străini, dar și unele elemente, unele trăsături, care, din contra, resping investitori din alte țări.
Capitolul III.AMELIORAREA CLIMATULUI INVESTIȚIONAL IN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Deficiențele climatului investițional în Republica Moldova
Creșterea activității investiționale din 2014, la fel ca și creșterea consumului, este temporară. Cauza constă în faptul că aceasta nu a fost determinată de îmbunătățirea așteptărilor firmelor, ci în exclusivitate de proiectele infrastructurale finanțate din banii publici. Astfel, creșterea de 1,8% a volumului de investiții în active materiale pe termen lung din 2014 a fost determinat doar de majorarea investițiilor finanțate din bugetul de stat (+94,2%) și din bugetele unităților administ rativ teritoriale (+52,2%). În același timp, investițiile finanțate din mijloacele proprii ale agenților economici și populației au scăzut cu 5,5%, iar cele finanțate din sursele de străinătate au scăzut cu 40,3%. Constrângerile bugetare în paralel cu înăsprirea politicii monetare și creșterea nivelului de incertitudine vor compromite creșterea investițiilor în 2015.
Nivelul înalt de incertitudine asociat cu condițiile economice dificile interne și externe, dar și cu criza de securitate din Ucraina, au determinat diminuarea stocului de investiții străine directe (ISD) în economia moldovenească. Astfel, dacă la finele anului 2013, stocul de ISD a fost de 3614,53 milioane USD, la finele primului semestru a anului 2014 (ultimele date disponibile), cifra respectivă a diminuat până la 3603,83 milioane USD. Dacă luăm în considerație influxul de ISD noi în aceeași perioadă de circa 74,47 milioane USD, constatăm că numai în prima jumătate de an din țară au plecat circa 85 milioane USD de ISD.
Reducerea investițiilor, remiterilor și exporturilor în 2015 vor crea presiuni asupra monedei naționale, din cauza reducerii ofertei de valută străină în țară. În contextul unor presiuni inflaționiste deja sporite, dar și a spațiului limitat de manevră al BNM, aceste presiuni vor constitui o provocare majoră pentru autorități în viitorul apropiat.
Impulsionarea investițiilor și exporturilor este crucială pentru asigurarea unei creșteri economice robuste pe termen lung. În acest sens, autoritățile trebuie să simplifice regulile de derulare a afacerilor (facilitarea emiterii documentelor permisive, implementarea principiului ghișeului unic, depolitizarea dialogului public – privat), să asigure protejarea mai eficientă a drepturilor de proprietate și acces la justiție echitabilă, să eficientizeze cadrul concurențial și aplicarea legislației anti-monopol. O prioritate de politici în vederea descătușării exporturilor trebuie să fie eliminarea barierelor non -tarifare din calea comerțului: adoptarea și implementarea standardelor de calitate UE, în special în sectorul agroindustrial.
Investițiile nu vor putea fi impulsionate fără un acces mai larg la finanțare bancară și non-bancară. În acest sens, pe lângă relaxarea politicii monetare, sunt necesare reforme sistemice în vederea: (I) diminuării barierelor de intrare pe piața financiară și ameliorării cadrului concurențial; (II) eficientizarea reglementării financiare și responsabilizarea managerilor instituțiilor financiare pentru performanța acestora; (III) sporirea transparenței sistemului; (IV) dezvoltarea birourilor istoriilor de credit; (V) simplificarea procedurilor de executare a gajului și restructurare a creditelor non-performante; și (VI) fortificarea guvernanței corporative și de gestiune a riscurilor din cadrul instituțiilor financiare bancare și nebancare.
În general, Ministerul Economiei acoperă funcțiile și atribuțiile, care-i revin și care au tangențe cu atragerea investițiilor. Ne referim la elaborarea documentelor de politici, actelor legislative si normative, cadrului juridic, care reglementează relațiile comercial-economice și investiționale ale Republicii Moldova cu alte țari, coordonarea proceselor de creare și dezvoltare a zonelor economice libere și a parcurilor industriale. Ministerul este una din putinele instituții, care raportează regulat pe marginea implementării documentelor de politici.
Ministerul Economiei are misiunea de a asigura creșterea economiei naționale prin optimizarea cadrului de reglementare a activității de intreprinzător, constituirea premiselor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, dezvoltarea tehnologică și asigurarea competitivității, crearea unui mediu investițional atractiv, contribuirea la acțiunile de demonopolizare a pieței interne și de eliminare a practicilor anticoncurențiale, precum și prin cooperare economică internațională.
În ceea ce privește atragerea investițiilor, funcțiile Ministerului se rezumă la:
1. contribuirea la crearea in Republica Moldova a unui mediu investițional favorabil cu scopul atragerii investițiilor autohtone și străine;
2. elaborarea și perfecționarea continuă a cadrului juridic multilateral și bilateral la nivel interstatal, interguvernamental și interministerial, care reglementează relațiile comercial-economice și investiționale ale Republicii Moldova cu alte țari;
3. colaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, misiunile diplomatice și armonizarea legislației cu reglementările Organizației Mondiale a Comerțului privind creșterea economică și dezvoltarea mediului de afaceri, atragerea de investitori, precum și stimularea dezvoltării infrastructurii calității;
5. elaborarea și promovarea politicii statului in domeniul investițiilor (inclusiv atragerea investițiilor străine directe) pentru zone economice libere și la promovarea exportului producției autohtone;
Pentru realizarea funcțiilor de bază ce îi revin, Ministerul are următoarele atribuții în domeniul politicilor investiționale și de promovare a exportului:
perfecționează cadrul legislativ in vederea stimulării activității investiționale;
asigură procesul de armonizare a legislației naționale in domeniul investițiilor cu cea a Uniunii Europene;
participă in cadrul politicilor de promovare a investițiilor cu capital de risc in intreprinderi cu inalt grad de inovare;
contribuie la crearea climatului investițional favorabil pentru investitorii străini și autohtoni, precum și perfecționează instrumentele de atragere a investițiilor autohtone și străine și de promovare a exportului;
monitorizează și analizează procesul de creare și dezvoltare a zonelor economice libere, de realizare a proiectelor investiționale strategice și a proiectelor care au un efect benefic pentru economia națională;
analizează procesele și factorii care influențează activitatea investițională, sporirea competitivității economiei naționale și promovarea exportului, precum și determină direcțiile prioritare ale politicii de stat in domeniu.
În ciuda unor eforturi importante intreprinse, Republica Moldova nu dispune de un sistem funcțional de promovare a ISD. Ameliorarea performanțelor economice ale țarii nu a atras incă atenția mass-mediei internaționale, iar faptul că Republica Moldova a devenit un loc mai atractiv pentru afaceri este puțin cunoscut de investitori sau de către publicul larg. Pe langă faptul că deficiențele mecanismului de promovare a investițiilor dezavantajează Republica Moldova in raport cu concurenții săi, acestea reduc șansele de dezvoltare a mărfurilor și a serviciilor orientate spre export prin intermediul ISD. În plus, pentru obținerea mai multor beneficii din proiectele bazate pe investiții străine directe, intreprinderile mici și mijlocii (IMM) au nevoie de asistență imbunătățită, in vederea stabilirii legăturilor intre furnizori.
În Republica Moldova, MIEPO, este instituția publică coordonatoare in domeniul implementării politicilor dedicate competitivității, promovării exportului din Moldova și atragerii investițiilor. MIEPO are statut de instituție publică, nonprofit, in care Ministerul Economiei are calitatea de fondator. Aceasta este persoană juridică, care activează in condiții de autogestiune, dispune de bilanț autonom, conturi bancare, inclusiv valutar, ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova și cu denumirea sa in limba de stat. Potrivit statutului Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova, MIEPO iși desfășoară activitatea in cooperare cu organizațiile internaționale de specialitate, autoritățile publice centrale și locale, agenții economici, asociații, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare, partenerii de dezvoltare, cu alte persoane fizice și juridice din Republica Moldova și din străinătate. Reorganizarea și relansarea activității Organizației de Promovare a Exportului din Moldova, actuala Organizație de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO) a fost planificata inițial pentru anul 2006. Ca în final, reorganizarea să se producă in anul 2014, prin transformarea Organizației de Promovare a Exportului din Moldova in Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova. Statutul MIEPO a fost aprobat prin aceeași Hotărare de Guvern prin care sa hotărat transformarea instituției.
În pofida reorganizării instituției, problemele ce țin de eficienta funcționarii MIEPO, au rămas intacte. Nici unul din cele trei obiective ale MIEPO nu este realizat. Potrivit respondenților, MIEPO nu are capacități suficiente pentru atragerea investițiilor și este axată mai mult pe promovarea exporturilor. Atribuțiile de sprijin a investițiilor și investitorilor, înainte, în timpul și după procesul de investiții nu sunt realizate.
Practica internațională presupune existența a unui singur organ responsabil pentru elaborarea politicilor pentru atragerea ISD, avand subdiviziune responsabilă pentru realizarea acestora. La moment, activitatea MIEPO nu are careva impact pentru atragerea investițiilor și nu acordă suport practic in acest sens pentru parcurile industriale si ZEL. (Ex. In Letonia ZEL-urile și Parcurile Industriale nu se ocupă de atragerea investițiilor, ci doar cu activități administrative și de infrastructură. In RM fiecare ZEL și PI de sine stătător se promovează: organizează prezentări, publică materiale publicitare, elaborează broșuri, etc).
La nivel instituțional, de către respondenți sunt remarcate capacitățile instituționale reduse. Personalul instituției este umflat cu personal auxiliar și este dependent in totalitate de bugetul instituției. Planul de activitate, aprobat de Consiliul de coordonare a activității MIEPO nu este publicat pe pagina web a organizației, așa cum prevede statutul instituției . Bordul este servil și dependent de Ministerul Economiei. Subordonarea MIEPO față de ME duce la politizarea instituției. Autonomia organizației este limitată, nivelul de birocrație este inalt și este remarcata o contrapunere a funcțiilor și responsabilităților cu cele care revin direcției responsabile de atragerea investițiilor din cadrul Ministerului Economiei si a Oficiului de atragere a investițiilor pe langă prim-ministrul RM. Este inalt riscul apariției conflictului de interese al sectorului public cu cel privat in cadrul Consiliului, care cooptează reprezentanți ai mai multor entități publice. Nu sunt prezenți reprezentanții APL și a sectorului academic. Organizația este dependentă și de proiectele și fondurile
de susținere. Au existat perioade, cand au fost create și structuri satelit-MIEPO SRL.
Oficiul de atragere a investițiilor pe langă prim-ministrul RM, creat cu suportul GIZ (3 persoane) are aproape aceleași funcții, ca și MIEPO. Potrivit investitorilor, MIEPO, se află la distanță fizică și nu numai de mediul de afaceri. Sediul organizației este amplasat la distanță de coloniile investitorilor, iar organizația este ocolită de investitori și de potențialii investitori.
Organizația în activitatea sa este axată și pe organizarea participării agenților economici la diferite targuri, expoziții, forumuri investiționale. Investitorii intervievați au relevat faptul, ca la forumurile investiționale participa ONG-uri, camere de comerț, dar nu și investitori străini. Este remarcată și cooperarea proastă cu APL, sectorul academic, și sectorul neguvernamental. (Exemplu, pe site-ul instituției lipsesc informații privitoare la organizarea forumurilor economice regionale (Comrat, Cahul), realizate in trimestrul IV al anului curent). Iar, ultimele anunțuri datează cu luna mai 2014. La fel, este observată și cooperarea insuficientă cu Asociațiile investitorilor-FIA, AmCham Moldova, EBA Moldova, etc. și cu mass-media din țară.
Potrivit legii cu privire la parcurile industriale, crearea parcurilor industriale urmărește atingerea următoarelor obiective principale:
a) atragerea investițiilor autohtone și străine;
b) formarea unor sectoare competitive in industrie pe baza tehnologiilor moderne și inovaționale;
c) desfășurarea activităților economice in concordanță cu oportunitățile de dezvoltare specifice zonei respective, inclusiv utilizarea mai eficientă a patrimoniului public;
d) dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii;
e) crearea locurilor de muncă.
Problema majoră in dezvoltarea platformelor industriale este prioritizarea incorectă a politicilor economice la nivel de Guvern, accentul fiind pus pe dezvoltarea sectorului agro-alimentar și servicii, nefiind conștientizat rolul industriei la formarea valorii adăugate, incomparabil cu celelalte sectoare. (Exemplu: La moment mai mari șanse de a obține finanțare are proiectul de iluminat stradal al unui sat mic in care locuiesc 50 de cetățeni decat proiectul de conectare la gaze naturale/energie electrică/apa-canalizare a intreprinderii industriale ce asigura cu locuri de muncă 500 de familii.).
Legislația prevede, că finanțarea Parcurilor Industriale este realizată de la bugetul de stat, bugetele unităților administrativ-teritoriale și Fondul Național de Dezvoltare Regională. Crearea infrastructurii tehnice și de producție a parcului industrial se finanțează in limita sumelor alocate in acest scop de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Însă, statul nu dispune de resurse financiare suficiente pentru dezvoltarea Parcurilor Industriale, care în mare măsură sunt create pe teritoriul vechilor întreprinderi de stat.
Infrastructura acestor intreprinderi este învechită sau nu există. Întreprinderile administratoare nu dispun de parghii și instrumente pentru a-și crea un buget sustenabil. Întreprinderile administratoare nu pot crea Parteneriate Publice Private cu rezidenții PI. Este un impediment mare pentru dezvoltarea parcurilor industriale. La fel, nu sunt prevăzute facilități fiscale rezidenților, care ar incuraja realizarea de investiții in PI.
In acest sens este interesantă practica internațională. În România, potrivit legii, administratorul gestionează fondurile financiare obținute din activitatea de administrare a parcului industrial, în conformitate cu strategia de organizare, funcționare și dezvoltare a parcului industrial; poate atrage, în conformitate cu strategia de organizare, funcționare si dezvoltare a parcului industrial, orice surse de finanțare de la orice instituție de credit în scopul finanțării ori cofinanțării, după caz, a oricăror proiecte investiționale de întreținere și/sau dezvoltare și/sau retehnologizare a infrastructurii parcului industrial; poate atrage, în conformitate cu strategia de organizare, funcționare si dezvoltare a parcului industrial, orice surse de finanțare de la investitori privați prin emisiune de obligațiuni, în condițiile reglementate de legislația în vigoare privind societățile comerciale.
În Romania, înființate din 2002, parcurile industriale și forța de muncă ieftină din, au atras ca un magnet companii gigantice pe piața mondială precum Nokia, Emerson, P&G, Kaufland, Roca sau Autoliv și investiții străine directe de ordinul miliardelor de euro. În plus, au scos din orașe multe fabrici vechi, mutînd polul industriei la periferia zonelor urbane cu centre universitare importante, precum Cluj- Napoca, Sibiu, Ploiești sau Brașov. La nivelul intregii țări sunt peste 50 de astfel de parcuri, create pe baza unei ordonanțe de guvern din anul 2001 care stabilește și facilitățile pe care statul le oferă investitorilor care vin in aceste locuri. Cele mai importante facilități sunt reducerile de taxe și impozite locale sau stabilirea unei chirii anuale sub nivelul pieței.
Activitatea zonelor economice libere a fost analizata sub diferite aspecte de mai mulți economiști. Concluziile rapoartelor realizate în ultimul timp arată că există o serie de deficiențe la nivel de politici, cadru regulatoriu și management, care înhibă dezvoltarea ZEL și atragerea de noi rezidenți in zonele antreprenorialului liber. Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, în mare măsură a rămas neimplementată. Iar, putinele măsuri de reformă, care au tangențe cu dezvoltarea ZEL sunt ineficiente in ceea ce privește atragerea rezidenților și a investițiilor, inclusiv a ISD. În prezent, lipsește un program complex (strategie) axat pe dezvoltarea ZEL in Moldova, care să stipuleze scopul și obiectivele urmărite prin
crearea zonelor, vectorul de dezvoltare a acestora, sectoarele prioritare care urmează a fi atrase și dezvoltate în zone, rezultatele scontate. Sunt absente mecanisme concrete de funcționare a ZEL, fără de care este imposibilă atingerea scopurilor pentru care zonele respective au fost create.
Procesul de creare și dezvoltare a ZEL in Moldova, în afara lipsei unui program complex în acest sens, a fost dominat de ideea greșită că pentru atragerea investițiilor în zone, care ar contribui la dezvoltarea regiunilor in care acestea sunt amplasate și a economiei țarii in general, este suficientă acordarea unor facilități fiscale, vamale și de alt ordin. La fel, lipsesc metodologiile/procedurile și practicile de evaluare a eficienței creării și funcționării ZEL, care ar trebui să cuprindă calculul cheltuielilor (al volumului de investiții pentru crearea și dezvoltarea fiecărei zone), a veniturilor de la activitatea zonei (incasărilor de valută de la export, taxelor și impozitelor din activitatea rezidenților, volumul investițiilor atrase, creșterea veniturilor in perspectivă, etc.), indicatorii de performanță ai zonei și instrumentele de intervenție în cazul ineficienței activității acesteia..
Rezidenții ZEL reclamează și lipsa stabilității și previzibilității in ceia ce privește cadrul legislativ ce reglementează zonele economice libere. Un exemplu concludent este modificarea foarte frecventa a Legii cu privire la zonele economice libere. Articolul 6. „Rezidenții zonelor libere” si Articolul 7. „Regimul vamal” au fost modificate si completate fiecare in parte de 10 ori de la data intrării in vigoare a legii, iar insuși legea de 19 ori.
Atractivitatea zonelor economice libere se reduce in mai multe cazuri prin infrastructura depășita moral și fizic. Exista o discrepanță evidentă in randul zonelor in ceia ce privește infrastructura existentă și proximitatea de punctele de trecere a frontierei. Ca și in cazul parcurilor industriale, reanimarea sau modernizarea infrastructurii, în mare măsură revine rezidenților, care sunt destul de reticenți în ceea ce privește realizarea unor investiții suplimentare în condițiile, cînd există alternative pentru investiții, care sunt mai avantajoase în statele din regiune. Administrația zonei libere are dreptul să dezvolte infrastructura de producție (construcția halelor industriale) și să construiască rețele inginerești, care ulterior să fie oferite in locațiune rezidenților zonei libere sau pentru utilizarea cărora să se perceapă o plată de folosință.
Însă, pentru aceasta sunt necesare resurse financiare suplimentare si capacitați instituționale, care deseori lipsesc. Practicile actuale de dezvoltare a zonelor sunt in majoritatea cazurilor ineficiente. Acest lucru se referă in primul rand la promovarea proastă a acestora. In Moldova, de promovarea ZEL se ocupă MIEPO și administrațiile zonelor. Capacitățile MIEPO, și a administrațiilor de a promova cu succes zonele sunt, insă, foarte limitate. MIEPO are capacități instituționale foarte limitate în acest sens, în timp ce administrațiilor zonelor le lipsesc de cele mai multe ori cunoștințele și abilitățile în acest sens. Practic, nici o zonă nu dispune de strategie de marketing, activitățile de promovare nu sunt pro-active, cu excepția zonelor care au confirmat aceasta pînă în prezent. Foarte multe zone nu dispun nici chiar de pagini web, iar paginile altora, chiar dacă există, oferă foarte puțină informație utilă potențialilor investitori.
3.2.Căi de ameliorare a climatului investițional în Republica Moldova
Guvernul Republicii Moldova trebuie să urmărească maximizarea volumului de ISD în economia moldovenească. În continuare sînt prezentate o serie de propuneri menite să sporească influxul de ISD în economie, dar și capacitățile economiei moldovenești de a absorbi în mod eficient aceste investiții:
În politica de atragere a ISD trebuie de ținut cont de faptul că – din cauza potențialului său economic limitat și lipsei de resurse naturale – Republica Moldova este în mod obiectiv una dintre cele mai puțin atractive țări ca locație pentru companiile cu capital străin. O parte din actualele avantaje ale țării ar putea să dispară cu timpul. De exemplu, forța de muncă care la moment încă este relativ ieftină și relativ calificată, ar putea în timp să devină mai scumpă, dar nu în mod necesar și mai calificată. Din această cauză, Moldova trebuie să pună la punct un cadru instituțional foarte încurajator pentru investiții și afaceri și să asigure dezvoltarea bună a celei mai prețioase resurse pe care (încă) o are – capitalul uman.
Reforma sectorului educațional poate asigura pe termen lung dezvoltarea capitalului uman în Moldova și majorarea capacităților de absorbție a investițiilor străine. Multe idei investiționale nu se materializează efectiv inclusiv din cauza că Moldova suferă de un deficit acut forța de muncă de calificare medie sau înaltă. Totodată, instituțiile de la treptele educației profesionale ar trebui să cultive studenților și o cultură a muncii corespunzătoare.
Ținând cont de efectele orizontale și verticale pozitive care s-au manifestat până în prezent ca urmare a influxului de ISD, continuarea atragerii ISD va permite maximizarea productivității muncii și productivității totale a factorilor la nivelul întregii economii, cu efecte fundamentale și pozitive pentru dezvoltarea țării pe termen lung. Pentru aceasta este, totuși, necesară încurajarea plantării investițiilor străine în sectoare comercializabile la nivel internațional, astfel încât câștigurile de eficiență să se transleze direct asupra competitivității internaționale a țării.
Un sector extrem de important din punct de vedere social și economic – agricultura – nu s-a dezvoltat pe parcursul ultimelor două decenii din cauza deficitului acut de investiții. Unul din factorii care au creat acest deficit este că companiile rezidente cu capital străin nu sunt în drept să achiziționeze teren cu destinație agricolă. În același timp, au existat câteva „portițe” legale care au permis unor companii cu capital străin achiziționarea terenurilor. Astfel menționăm că este necesară anularea interdicției impuse companiilor rezidente cu capital străin de procurare a terenurilor cu destinație agricolă. Ținând cont de implicațiile politice ale acestei decizii, tranziția spre liberalizarea completă ar putea fi graduală și condiționată (de ex. impunerea unui prag maximal pentru suprafețele care pot fi achiziționate, existența și implementarea efectivă a unui plan investițional clar, deschiderea locurilor de muncă, etc.)
Guvernul trebuie să continue și să intensifice eforturile pentru debirocratizarea cadrului regulator al activității de întreprinzător. În mod special, aceste eforturi trebuie să fie concentrate
asupra debirocratizării activităților antreprenoriale în sectoarele economice care au impact pozitiv asupra dezvoltării altor sectoare din economia națională: 1) fabricarea băuturilor cu impact asupra unui cluster mai larg compus din industria sticlei, industriei hârtiei și cartonului, 2) industria alimentară, cu impact asupra culturii vegetale și creșterii animalelor, 3) sectorul construcții, cu impact asupra industriei extractive, industriei produselor nemetalifere (materiale de construcții). Alături de altele, sunt necesare eforturi pentru optimizarea procedurii de raportare financiara a întreprinderilor, atât sub aspectul numărului de rapoarte prezentate, cât și a numărului de instituții către care se raportează. Aceasta poate fi atins inclusiv prin prestarea pe scară mai largă a serviciilor guvernamentale electronice.
Până acum, mai puțin de 30% din ISD care au venit în economia moldovenească au fost plasate în alte regiuni decât municipiul Chișinău. Aceste investiții sunt în special atrase de forța de muncă ieftină, proximitatea materiei prime și existența cererii pentru servicii pentru agricultură. Este evident că acești factori nu au șanse să rămână atractivi pe termen lung. ISD în regiuni vor veni numai dacă companiile în care se va investi vor putea să servească segmente mai largi din piața regională, națională sau internațională. Accesul fizic la aceste piețe este împiedicat de conexiunile și arterele de circulație rutieră foarte proaste și care majorează esențial costurile de producție. Sunt necesare eforturi financiare și voință politică durabile pentru a asigura reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de transport în regiuni pentru ca acestea să devină interesante pentru ISD. Pe termen scurt, cel mai probabil va continua să predomine situația când companiile cu ISD sunt atrase în regiuni de costurile mici ale forței de muncă. Guvernul nu trebuie să se opună acestui proces, deoarece acesta este unul din puținele avantaje pe care le pot oferit regiunile. Totodată, este foarte important ca pe termen lung guvernul să încurajeze mai ales companiile cu ISD din sectoare capital-intensive să țintească locații la nivel regional. Pentru aceasta, companiile vor avea nevoie de resurse umane mult mai bine pregătite și disponibile să lucreze în regiuni.
Migrarea ISD din regiuni de la sectoarele intensive în muncă către cele intensive în capital va extinde considerabil baza fiscală la nivel local și regional și va permite o dezvoltare mai sustenabilă a economiei la nivel comunitar.
Alături de lipsa drumurilor, o altă constrângere esențială care împiedică venirea ISD în regiuni este lipsa sau costurile mari de instalare a infrastructurii comunale necesare pentru activitatea economică (rețea de gaz de capacitate medie sau mare, conexiuni sigure la rețeaua electrică, apeduct cu destinație potabilă și tehnică, sisteme de canalizare igienică și industrială, facilități pentru prelucrarea deșeurilor). Alături de drumurile de calitate proastă și deficiențele instituționale, aceste lipsuri au împiedicat venirea unui flux mai mare de investiții de tip greenfield. Experiența mondială sugerează că pentru țări cu nivelul de dezvoltare al Moldovei singura șansă pentru a depăși acest neajuns sunt parcurile industriale – publice sau private – care ar oferi potențialilor investitori platformele industriale necesare pentru lansarea cu costuri minimale ale proiectelor lor investiționale.
Regenerarea platformelor industriale rămase de pe vremea sovietică sau în urma restructurării industriale și privatizării ar fi o altă opțiune (necontradictorie cu parcurile industriale noi), doar în condiția că va oferi condițiile necesare pentru demararea rapidă și fără costuri majore a activității de producție.
Se observă de asemenea efecte orizontale și verticale pozitive între companiile cu capital străin și cele locale, lucru care atestă că companiile locale, dacă nu chiar învață și însușesc tehnologiile străine, cel puțin sunt forțate de prezența competitorilor străini să devină mai eficienți. Totodată, o cotă esențială a ISD vine doar pentru a utiliza avantajul forței de muncă ieftine pe care îl oferă Moldova. Pe termen lung, acest avantaj va dispare, iar odată cu el se va retrage și capitalul străin care utilizează acest factor. Este important, ca între timp, să fie asigurat transferul tehnologic efectiv către companiile locale, inclusiv cu politici fiscale mai încurajatoare.
O constrângere esențială care împiedică venirea unui flux mai mare de ISD este lipsa deficitul de terenuri pentru construcții (mai ales în regiuni, unde este foarte înaltă ponderea terenurilor cu destinație agricolă, iar cota celor care nu sunt prelucrate crește de la un la altul). Este critic necesară simplificarea procedurii de scoaterea a terenurilor agricole din circuitul agricol, în special în cazul când aceste terenuri urmează să fie alocate pentru investirea în activități productive care pe verticală vor avea impact pozitiv și asupra agriculturii.
Liberalizarea accesului la infrastructura de telecomunicații și de suport (stâlpi, cabluri, ultima milă) și care este controlată de operatori de stat sau publici (Moldtelecom, Căile Ferate ale Moldovei), ar deschide o nișă extrem de atractivă pentru dezvoltarea în continuare a sectorului telecomunicații, inclusiv a Internetului broad-band, la care ar putea contribui esențial companiile cu capital străin deja existente sau noi în Moldova.
Parteneriatul Public Privat este un aranjament contractual al cărui potențial nu este valorificat deloc, inclusiv pentru atragerea unui flux mai mare de ISD. Pentru valorificarea acestei oportunități, este necesară clarificarea cadrului fiscal și stabilirea legislativă a responsabilităților juridice ale tuturor părților implicate în proiectele implementate pe baza Parteneriatelor Public Private. Totodată, lipsa până acum a oricăror istorii de succes în acest domeniu sperie potențialii investitori. Este necesar ca Guvernul să promoveze cel puțin câteva proiecte de talie mică, dar care au șanse mari de succes pentru ca acestea să servească ca puncte de atracție pentru altele mai mari.
În economia moldovenească trebuie continuată privatizarea. Pentru o țară atât de săracă, sectorul public în Moldova este încă extrem de vast și de ineficient. Companiile publice nerestructurate și protejate de concurența reală prin tot felul de instrumente, reprezintă o povară mare pentru economie și absorb resursele umane și financiare care ar putea fi utilizate mult mai eficient. Odată cu atenuarea efectelor crizei financiare globale, va veni o perioadă potrivită pentru relansarea programului de privatizare și care ar putea să aducă mai multe ISD în economie.
În acest mod putem concluziona că politicile comerciale promovate de către Republica Moldova sunt orientate în cea mai mare măsură, spre atragerea investițiilor în sectoarele economiei naționale, care sunt capabile să asigure inovații, transfer de know-how și producție competitivă pe piața internă și externă, valoare adăugată înaltă și crearea unei infrastructuri tehnice și economice eficiente pentru valorificarea potențialului economic existent.
Datorită poziționării geografice favorabile Republica Moldova este o platformă pentru amplasarea organizațiilor internaționale și corporațiilor transnaționale și devine atractivă pentru derularea afacerilor dintre piețele de vest și est. Atractivitatea investițională a Moldovei este determinată și de faptul, că din iunie 2001 țara este membru al OMC și al Pactului de Stabilitate. A fost încheiat Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Uniunea Europeană.
CONCLUZII
Investițiile străine sunt un factor considerabil in asigurarea creșterii economice atît în ansamblu, cît și pentru fiecare țară aparte. Învestițiile străine influențează creșterea economică atat prin contribuția lor la formarea volumelor și imbunătățirea calității lor, cat și prin alți factori, cum ar fi transferul de tehnologii moderne, dezvoltarea și perfecționarea resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale și organizatorice, extinderea piețelor de schimb și internaționalizarea producției. Țările receptoare de investiții străine, prin intermediul corporațiilor transnaționale, sunt incluse in rețeaua mondială de schimburi și de comercializare a producției. Toți acești factori influențează și asigură creșterea economică.
Analizînd corelația investiții străine directe-creștere economică, concluzionăm că investițiile străine au un impact pozitiv asupra creșterii economice doar în cazul în care statul promovează cu insistență propria sa politică investițională, ținînd cont de interesul național și de prioritățile dezvoltării țării. Acolo unde însă statul transmite funcțiile sale întreprinderilor străine, investițiile străine nu asigură o creștere economică stabilă și cu ritmuri înalte. În plus, aceste țări își pierd suveranitatea.
Experiența unor țări aflate în tranziție (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, România) demonstrează că ISD au contribuit la modernizarea radicală a economiilor acestora prin folosirea celui mai performant utilaj și a noilor tehnologii, prin folosirea celor mai moderne metode de gestionare a afacerilor, prin respecializarea economiilor acestor țări, prin trecerea lor la un nivel superior al specializării internaționale. Deși investițiile trăine au contribuit la apariția unor domenii noi de activitate în economia Republicii Moldova (telefonia mobilă, de exemplu) și la renovarea celor tradiționale, în același timp însă ele nu au contribuit, încă în mod substanțl al, la trecerea la un alt tip de creștere economică, la modificare radicală a structurii economiei naționale.
Investițiile străine directe au devenit deja o parte componentă : economiei moldovenești. însă, exceptînd dinamica relativ poziti vă a fluxului de investiții străine, momentan ele nu influențea în mod real dezvoltarea țării. Capitalul străin nu stimulează deocamdată creșterea producției industriale și nu contribuie la efectuarea unor transformări structurale profunde în economia țării, la ameliorarea situației pe piața muncii, la creșterea potențialului de export al țării.
În cazul Republicii Moldova, există doar o anumită interdependență între ISD și creșterea economică. ISD sînt doar unul din factorii creșterii economice. Aceasta se întîmplă din cauză că stocul ISD în Moldova este încă insignifiant, la indicatorul „ISD pe locuitor țara noastră aflîndu-se pe unul din ultimele locuri în Europa. Factorii importanți ai creșterii economice în R. Moldova trebuie să devină, pe lîngă ameliorarea climatului investițional, activizarea potențialului de producție existent, utilizarea optimă a resurselor financiare transmise din străinătate de la cetățenii moldoveni, crearea unor condiții atractive pentru activitatea inovațională și investițională.
Actualmente, investițiile străine beneficiază de drepturi analoge cu cele autohtone, valuta națională este liber convertibilă, investitorilor străini le este garantat atît dreptul de repatriere a venitului obținut de la investiții, cît și a înseși investițiilor, este simplificată considerabil procedura de înregistrare a întreprinderilor mixte, de licențiere și de încheiere a contractelor etc.
Însă, cu tot progresul realizat în ultimii ani în legislația Moldovei în domeniul investițiilor străine, legislația respectivă necesită o îmbunătățire în direcția adaptării experienței mondiale pozitive la condițiile țării și a creării unui mediu investițional concurențial favorabil. Legislația în vigoare a Republicii Moldova vizavi de investitorii străini corespunde doar parțial prevederilor experienței internaționale și tendințelor globale de liberalizare a regimului de atragere a investițiilor străine. Legislația investițională moldovenească, de asemenea, cedează legislației multor țări care concurează cu Moldova în domeniul atragerii investițiilor. Discordanța, lacunele și instabilitatea bazei normativ-juridice rămîn a fi unele dintre cele mai importante obstacole în calea atragerii investițiilor străine în Moldova.
În vederea dezvoltării continuă a economiei naționale și asigurării unei dezvoltări socialeconomice durabile a țării este necesar de concentrat eforturile pentru atragerea investițiilor străine strategice. In privința unor astfel de proiecte, este extrem de important de a asigura un suport administrativ și de consulting, in special in domeniile care au potențial semnificativ și un efect multiplicator considerabil, orientat spre o dezvoltare echilibrată atit a intregii economiei, cit și a unor ramuri ce dispun de perspective durabile pentru export: servicii și produse IT, industrie constructoare de mașini, energetică, electronică, nano tehnologii, ceea ce ar crea o imagine pozitivă a Moldovei, ca loc atractiv pentru plasarea investițiilor.
Pentru optimizarea climatului investițional în Republica Moldova se recomandă următoarele măsuri:
Elaborarea și aprobarea unei strategii naționale pentru dezvoltarea zonelor antreprenorialului liber (Zonele Economice Libere) și a parcurilor industriale. Transformarea graduală a ZEL in zone multifuncționale. Contractarea operatorilor zonali de talie mondială pentru asistența ZEL și a parcurilor industriale. Realizarea unui transfer de experiența si expertiza in ceia ce privește dezvoltarea ZEL și PI din statele in care sunt inregistrate progrese.
Elaborarea si aprobarea strategiei privind ISD, in conformitate cu viziunea pe termen lung a guvernului (Moldova 2020). Crearea condițiilor pentru atragerea ISD cel puțin asemănătoare celor existente in Romania, Slovacia, Ungaria, Polonia, Serbia ori Muntenegru (infrastructură, taxe, acces la resurse financiare, suport administrativ).
Punerea in aplicare a strategii destinate dezvoltării IMM-urilor, bazate pe principiile inițiativei in favoarea intreprinderilor mici (“Small Business Act” pentru Europa).
Creșterea capacitaților instituționale a instituțiilor cu funcții și atribuții in domeniile comerțului exterior și atragerea investițiilor (ME, MIEPO, ANSA, Serviciul Vamal, Inspectoratul Fiscal de Stat, Institutul Național de Standardizare, Institutul National de Metrologie, Centrul Național de Acreditare (MoldAC), administrațiile ZEL, PI, etc.)
Simplificarea și raționalizarea reglementărilor și practicilor in materie de reglementare in afaceri, cu un accent specific pe schimbul de bune practici privind tehnicile de reglementare, inclusiv principiile UE.
Dezvoltarea unui climat de investiții atractiv și stabil prin abordarea condițiilor instituționale, juridice, fiscale și de alt tip.
Perfecționarea legislației investiționale și de export, in special pentru eliminarea barierelor pentru mediul de afaceri, optimizarea sistemului de control de stat, dezvoltarea pieței de capital.
BIBLIOGRAFIE
A.Acte normative
Codul fiscal al Republicii Moldova.Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial
HG nr. 109 din 12.02.2014 cu privire la Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova. Monitorul Oficial nr.35-41/123 din 14.02.2014.
HG nr. 1288 din 09.11.2006 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006.
Legea Nr. 182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industriale. Publicat : 03.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 155-158 .art Nr : 561
Legea nr. 182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industrial. Monitorul Oficial nr.155-158/561 din 03.09.2010.
Legea Nr. 438 din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova .Publicat : 16.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 21-24 . art Nr : 68
Legea Republicii Moldova privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25/07/1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 din 06/12/2001.
Nota informativa a Ministerului Economiei privind investițiile străine directe în Republica Moldova în semestrul I al anului 2014.
Raportul Ministerului Economiei privind crearea, dezvoltarea și funcționarea parcurilor industriale pentru sem. I, a. 2014.
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.Chișinău .2006. 64 p.
B.Monografii, rapoarte:
ANGHEL, I. E.Investitiile straine Directe în România .București .Expert. 2002.270 p. ISBN : 973-8177-62-6
BINȚINȚAN, P., Eficiența economică a investițiilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.344 p.
BINȚINȚAN, P., Managementul investițiilor, Aplicație: Evaluarea proiectelor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.322 p.
BINȚINȚAN, P., Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.411 p.
BONCIU, F.Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe. București. Editura Științifică.1997. 160 p.. ISBN:973-44-0206-4
CHIVRIGA V. Atragerea investițiilor străine directe în Republica Moldova: analiza impedimentelor. Asociația pentru Politica Externă.2014.12 p.
CIORNÂI, N.Tranziția la economia de piață și investițiile străine în Republica Moldova. Chișinău.Prut Internațional.2002. 304 p. ISBN: 9975-69-283-4
CISTELECAN, L., Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.324 p.ISBN:9975-76-243-2
DOLTU, C.,CHIRIȚĂ, Gh.Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Chișinău. ARC.2008. 182 p ISBN: 978-9975-61-460-3
FONDOS (Lungu), Tatiana.Investițiile în activitatea investițională. Chișinău.Print-Caro.2011. 92 p. ISBN: 978-9975-101-54-7
GANEA, V.; ILIADI, Gh. Investițiile de risc – finanțarea de alternativă a activității inovaționale. Chișinău.IEFS.2011.144 p. ISBN: 978-9975-4176-5-5
HOROBEȚ, Alexandra.Managementul riscului în investițiile internaționale. București. ALL BECK 2005.266 p.ISBN:973-655-682-4
NOTĂ cu privire la prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici pentru anii 2015 – 2017.11 p.
POPA, Ana.Investițiile pe coordonatele economiei de piață. Craiova.Universitaria.1997.253 p. ISBN: 973-9271-02-2
POPA, Ana.Investițiile străine directe în economia Republicii Moldova și perspectivele creșterii acestora în contextul vecinătății cu Uniunea Europeană : Studiu realizat în cadrul proiectului "Planul de acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova. Chișinău.Bons Offices.2007.44 p. ISBN: 978-9975-80-099-0
Raport privind realizarea în anul 2013 a Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.Ministerul Economiei.2014.42 p.
ROMÂNU, I.,Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.412 p.
ROMÂNU, I., VASILECU,I., Managementul investițiilor, Ed. Mărgăritar, București, 1997
SON L., Investiții internaționale, Notițe de curs, 2009-2010. 134 P.
STANCIU, M . Gestiunea investițiilor, Editura A.S.E., București, 2002 .217 P.
STRATAN, Alexandru ;FONDOS, Tatiana.Investițiile străine în contextul politicilor economice. Chișinău .ULIM.2011.164 p.ISBN: 978-9975-101-68-4
LUPUȘOR A.,FALĂ Al., MORCOTÎLO Iu.,CENUȘĂ D.Analiza creșterii economice din Republica Moldova.Expert-Grup.Trimestrul I.2015.40 p.
EXPERT-GRUP.Radiografia economică 2014,Așteptări pentru 2015.2014.14 p.
LUPUȘOR A.,FALĂ Al., MORCOTÎLO Iu.,CENUȘĂ D.Raport de stare a țării.Expert-Grup.Chișinău .2014.66 p.
UNCTAD.Analiza politicii investiționale – Republica Moldova.2013. 32 p.
TORNEA, Ion. Problemele și perspectivele zonelor economice libere în Republica Moldova. coord.: Viorel Chivriga ;Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) “Viitorul”. Ch. : IDIS “Viitorul”, 2011.124 p.
PROHNIȚCHI V.,POPA A.,LUPUȘOR A.Impactul investițiilor străine directe asupra economiei Republicii Moldova.Expert-Grup.Chișinău.2010.80 p.
Banca Naționala a Moldovei.Raport asupra inflației.nr.1 februarie 2015.8 p.
Anexa A.1.
Cadrul legal privind activitatea de investiții în Republica Moldova
Anexa A.2.
Cadrul instituțional privind activitatea de investiții în Republica Moldova
BIBLIOGRAFIE
A.Acte normative
Codul fiscal al Republicii Moldova.Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial
HG nr. 109 din 12.02.2014 cu privire la Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova. Monitorul Oficial nr.35-41/123 din 14.02.2014.
HG nr. 1288 din 09.11.2006 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006.
Legea Nr. 182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industriale. Publicat : 03.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 155-158 .art Nr : 561
Legea nr. 182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industrial. Monitorul Oficial nr.155-158/561 din 03.09.2010.
Legea Nr. 438 din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova .Publicat : 16.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 21-24 . art Nr : 68
Legea Republicii Moldova privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25/07/1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 din 06/12/2001.
Nota informativa a Ministerului Economiei privind investițiile străine directe în Republica Moldova în semestrul I al anului 2014.
Raportul Ministerului Economiei privind crearea, dezvoltarea și funcționarea parcurilor industriale pentru sem. I, a. 2014.
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.Chișinău .2006. 64 p.
B.Monografii, rapoarte:
ANGHEL, I. E.Investitiile straine Directe în România .București .Expert. 2002.270 p. ISBN : 973-8177-62-6
BINȚINȚAN, P., Eficiența economică a investițiilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.344 p.
BINȚINȚAN, P., Managementul investițiilor, Aplicație: Evaluarea proiectelor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.322 p.
BINȚINȚAN, P., Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.411 p.
BONCIU, F.Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe. București. Editura Științifică.1997. 160 p.. ISBN:973-44-0206-4
CHIVRIGA V. Atragerea investițiilor străine directe în Republica Moldova: analiza impedimentelor. Asociația pentru Politica Externă.2014.12 p.
CIORNÂI, N.Tranziția la economia de piață și investițiile străine în Republica Moldova. Chișinău.Prut Internațional.2002. 304 p. ISBN: 9975-69-283-4
CISTELECAN, L., Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.324 p.ISBN:9975-76-243-2
DOLTU, C.,CHIRIȚĂ, Gh.Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Chișinău. ARC.2008. 182 p ISBN: 978-9975-61-460-3
FONDOS (Lungu), Tatiana.Investițiile în activitatea investițională. Chișinău.Print-Caro.2011. 92 p. ISBN: 978-9975-101-54-7
GANEA, V.; ILIADI, Gh. Investițiile de risc – finanțarea de alternativă a activității inovaționale. Chișinău.IEFS.2011.144 p. ISBN: 978-9975-4176-5-5
HOROBEȚ, Alexandra.Managementul riscului în investițiile internaționale. București. ALL BECK 2005.266 p.ISBN:973-655-682-4
NOTĂ cu privire la prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici pentru anii 2015 – 2017.11 p.
POPA, Ana.Investițiile pe coordonatele economiei de piață. Craiova.Universitaria.1997.253 p. ISBN: 973-9271-02-2
POPA, Ana.Investițiile străine directe în economia Republicii Moldova și perspectivele creșterii acestora în contextul vecinătății cu Uniunea Europeană : Studiu realizat în cadrul proiectului "Planul de acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova. Chișinău.Bons Offices.2007.44 p. ISBN: 978-9975-80-099-0
Raport privind realizarea în anul 2013 a Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015.Ministerul Economiei.2014.42 p.
ROMÂNU, I.,Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.412 p.
ROMÂNU, I., VASILECU,I., Managementul investițiilor, Ed. Mărgăritar, București, 1997
SON L., Investiții internaționale, Notițe de curs, 2009-2010. 134 P.
STANCIU, M . Gestiunea investițiilor, Editura A.S.E., București, 2002 .217 P.
STRATAN, Alexandru ;FONDOS, Tatiana.Investițiile străine în contextul politicilor economice. Chișinău .ULIM.2011.164 p.ISBN: 978-9975-101-68-4
LUPUȘOR A.,FALĂ Al., MORCOTÎLO Iu.,CENUȘĂ D.Analiza creșterii economice din Republica Moldova.Expert-Grup.Trimestrul I.2015.40 p.
EXPERT-GRUP.Radiografia economică 2014,Așteptări pentru 2015.2014.14 p.
LUPUȘOR A.,FALĂ Al., MORCOTÎLO Iu.,CENUȘĂ D.Raport de stare a țării.Expert-Grup.Chișinău .2014.66 p.
UNCTAD.Analiza politicii investiționale – Republica Moldova.2013. 32 p.
TORNEA, Ion. Problemele și perspectivele zonelor economice libere în Republica Moldova. coord.: Viorel Chivriga ;Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) “Viitorul”. Ch. : IDIS “Viitorul”, 2011.124 p.
PROHNIȚCHI V.,POPA A.,LUPUȘOR A.Impactul investițiilor străine directe asupra economiei Republicii Moldova.Expert-Grup.Chișinău.2010.80 p.
Banca Naționala a Moldovei.Raport asupra inflației.nr.1 februarie 2015.8 p.
Anexa A.1.
Cadrul legal privind activitatea de investiții în Republica Moldova
Anexa A.2.
Cadrul instituțional privind activitatea de investiții în Republica Moldova
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitiile Straine Si Impactul Lor Asupra Dezvoltarii Economiei Nationale (ID: 141694)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.