Investitiile Straine Directe Factor de Dezvoltare Regionala

Introducere

Capitolul I: Dezvoltarea regională și investițiile străine directe

Dezvoltarea regională

Conform Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „dezvoltarea regională este un concept nou ce urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătățire a nivelului de trai”.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și promovate de administrațiile publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori (privați, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creșteri economice, dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață.

Principalele obiective ale politicii regionale sunt :

Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor și zonelor unei țări;

Ameliorarea cadrului de viață al locuitorilor (habitat, servicii pentru populație);

Gestionarea resurselor locale și protejarea mediului;

Utilizarea rațională a terenurilor (în special al celor agricole și forestiere);

Corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, în funcție de impactul dezvoltării sectoriale asupra condițiilor de viață ale populației.

Elaborarea și aplicarea politicilor de dezvoltare regională au la bază următoarele principii, potrivit Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice:

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunităților regionale;

Parteneriatul între toți actorii implicați în domeniul dezvoltării regionale;

Planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin programe și proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite;

Cofinanțarea – contribuția financiară a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională.

Dezvoltarea regională presupune utilizarea resurselor – a celor locale, dar și a celor atrase din mediul național sau internațional – pentru creșterea competitivității generale a teritoriului, pentru creșterea gradului de adaptabilitate a componentelor de producție și funcționale la necesitățile de ajustare structurală și, nu în ultimul rând, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente ale structurii spațiului național.

În funcție de aria de cuprindere și de criteriul de structurare, dezvoltarea regională din România este structurată pe :

Regiuni de dezvoltare – regiuni care cuprind județe caracterizate prin probleme severe de ordin global sau specific;

Arii prioritare – grupări de comune sau orașe învecinate, cu probleme similare specifice din cadrul aceluiași județ sau din județe învecinate;

Regiuni statistice – regiuni de dezvoltare folosite pentru colectarea și analiza datelor publice.

Regiunile de dezvoltare sunt subdiviziuni regionale stabilite în anul 1998 prin Legea 151/1998. Ele reprezintă cadrul cel mai adecvat pentru elaborarea, implementarea și evaluarea politicii de dezvoltare regională.

În România s-au înființat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României, fiecare regiune cuprinzând mai multe județe și fiecare regiune fiind coordonată de către o agenție pentru dezvoltarea regională. Cele opt regiuni ale României au fost delimitate și denumite astfel:

Regiunea de dezvoltare Nord – Est: cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui;

Regiunea de dezvoltare Sud – Est: cuprinde județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Vrancea și Tulcea;

Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia: cuprinde județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman;

Regiunea de dezvoltare Sud – Vest Oltenia: cuprinde județele Dorj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea;

Regiunea de dezvoltare Vest: cuprinde județele Arad, Caraș – Severin, Hunedoara și Timiș;

Regiunea de dezvoltare Nord – Vest: cuprinde județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Sălăj, Satu – Mare și Maramureș;

Regiunea de dezvoltare Centru: cuprinde județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu;

Regiunea de dezvoltare București – Ilfov: grupează Muncipiul București și județul Ilfov.

Figura1 Cele 8 regiuni de dezvoltare ale României

Consiliul pentru Dezvoltare Regională este organismul regional deliberativ, fără personalitate juridică, care este constituit și funcționează pe principii parteneriale la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, în scopul coordonării activităților de elaborare și monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regională.

De asemenea, în fiecare regiune de dezvoltare există câte o Agenție pentru Dezvoltare Regională (ADR), care conform Legii 151/1998 este definită ca fiind „un organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică care acționează în domeniul specific dezvoltării regionale”. Printre atribuțiile acestora se numără:

Elaborarea și propunerea Consiliului pentru Dezvoltare Regională, spre aprobare, strategia de dezvoltare regională, programele de dezvoltare regională și planurile de gestionare regională;

Punerea în aplicare a programelor de dezvoltare regională și planurile de gestionare a fondurilor;

Identificarea zonelor defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, împreună cu consiliile locale sau județene, după caz, și înaintarea documentațiilor necesare aprobate în prealabil de Consiliul pentru Dezvoltare Regională;

Asigurarea de asistență tehnică de specialitate, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc în zonele defavorizate;

Acționează pentru atragerea de surse financiare la Fondul Pentru Dezvoltare Regională;

Gestionează Fondul pentru Dezvoltare Regională, în scopul realizării obiectivelor prevăzute în programele de dezvoltare regională.

Fondul pentru Dezvoltare Regională se constituie, anual, din alocații de la FNDR, contribuții de la bugetele locale și județene, surse financiare atrase din sectorul privat, de la bănci, investitori străini, Uniunea Europeană etc.

Fondul Național de Dezvoltare Regională se constituie din suma care se alocă anual prin bugetul de stat ca poziție distinctă pentru politica de dezvoltare regională.

În ceea ce privește dezvoltarea regională a României, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prezintă pentru anul 2014-2020 Strategia Națională pentru Dezvoltare Regională a României (SNDR).

Strategia Națională pentru Dezvoltare Regională (SNDR) reprezintă „viziunea Guvernului României privind dezvoltarea regională, prin care se stabilesc prioritățile de dezvoltare ale regiunilor, precum și relațiile instituționale care să faciliteze corelarea cu strategiile sectoriale” conform definiției date de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

SNDR 2014-2020 este un document integrator, care își propune „armonizarea politicilor și strategiilor existente în diferitele domenii ale vieții economice și sociale cu impact la nivel regional”.

În SNDR pentru perioada 2014-2020 sunt prevăzute priorități, obiective specifice care vizează în mod direct obiectivul general:„îmbunătățirea continuă a calității vieții, prin asigurarea bunăstării, protecției mediului și coeziunii economice și sociale pentru comunități sustenabile capabile să gestioneze resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare și dezvoltare echilibrată, economică și socială a regiunilor”.

Obiectivele specifice cuprinse în SNDR 2014-2020 sunt următoarele:

Creșterea rolului și funcțiile orașelor și municipiilor în dezvoltarea regiunilor prin investiții;

Creșterea eficienței energetice în sectorul public și/sau rezidențial;

Creșterea gradului de accesibilitate a regiunilor;

Regenerarea zonelor defavorizate și stimularea incluziunii sociale a comunităților marginalizate;

Creșterea economiilor regionale prin dezvoltarea infrastructurii specifice inovării și cercetării;

Stimularea dezvoltării competitive și durabile a turismului la nivel regional și local;

Protecția și îmbunătățirea mediului.

Prin intermediul obiectivelor specifice, alături de obiectivul general, SNDR 2014-2020 urmărește sprijinirea orașelor cu privire la dezvoltarea și integrarea economiilor regionale.

Așadar, dezvoltarea regională urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice prin politici de dezvoltare regională, strategii, obiective ce conduc la o îmbunătățire continuă a calității vieții.

1.2. Investițiile străine directe (ISD) – aspecte teoretice

Investițiile străine directe constituie un factor hotărâtor în creșterea și dezvoltarea economiei oricărei țări, prin volumul, structura și calitatea lor.

Investițiile internaționale de capital se realizează sub două forme, și anume investiții străine directe și investiții de portofoliu. Aceste două forme se deosebesc în funcție de modalitatea de exercitare a controlului asupra investiției de către investitor.

Conform definiției Fondului Monetar Internațional (FMI), definiție cuprinsă în ediția a cincea a Manualului de Balanță de Plăți, „investiția străină directă reflectă scopul unei entități rezidente într-o țară (investitorul direct) de a obține interes de durată într-o companie rezidentă într-o altă țară (investiția directă). Investițiile pe termen lung presupun existența relațiilor de lungă durată între investitor și întreprindere și influența considerabilă a investitorului asupra conducerii acestei întreprinderi”.

Sunt considerate investiții străine directe, conform FMI, capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10 la sută din voturi sau din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta.

În definițiile de dicționar, investițiile străine directe au semnificație atât microeconomică cât și macroeconomică.

De exemplu, în ceea ce privește impactul microeconomic al ISD, în Noul Dicționar Economic Palgrave, „investițiile străine directe au loc atunci când o persoană sau o firmă deține controlul în activele productive din altă țară”.

Cu privire la impactul macroeconomic al ISD, în Dicționarul on-line Economics About, „investițiile străine directe sunt o componentă a sistemului conturilor naționale, de investire a activelor străine în structurile interne, echipamente și organizații”.

Fluxurile de investiții străine directe se compun din :

Acțiuni – contribuirea la capitalul social al unei firme noi sau existente, ceea ce presupune crearea, extinderea unei societăți sau achiziționarea unei firme deja existente;

Împrumuturi intracompanie – este vorba despre fondurile împrumutate între investitorul direct și filiale, sucursale și firme asociate;

Profituri reinvestite – acestea constau în veniturile pe care le primește investitorul direct și care nu au fost distribuite ca dividende sau venituri pe care filiala nu le-a remis investitorului direct.

Prin urmare, investițiile străine directe se pot constitui prin participarea la formarea sau extinderea unei societăți, prin crearea sau extinderea unei sucursale, prin fuziunea sau preluarea unei companii locale, cu condiția ca investitorul să exercite dreptul de control asupra investiției și implicarea acestuia să fie pe termen lung.

Despre investițiile străine directe, s-au formulat o serie de teorii ce pot fi grupate astfel: teorii ale dezvoltării macroeconomice, teorii ale întreprinderii și teoria eclectică. Printre cele mai importante teorii se numără: „Teoria valorificării imperfecțiunilor pieței” susținută și dezvoltată de Hymer (1960) și Kindleberger (1969), „Teoria ciclului de viață al produsului” (Vernon 1966 și 1979), „Teoria avantajului de monopol” (Hymer, 1976), „Teoria eclectică” (John Dunning, 1977) etc.

„Teoria valorificării imperfecțiunilor pieței” a fost susținută și dezvoltată de canadianul Hymer în anul 1960. El identifică principalele cauze care determină fluxurile de investiții străine directe și anume:

Diferențele dintre piețe – cauzate de intervenția statului în economie cum ar fi nivelul diferit al impozitelor și taxelor vamale;

Imperfecțiunile legate de eșecurile pieței cum ar fi imperfecțiunile pe piața bunurilor;

Rata profitului.

Teoriile inițiale cu privire la investițiile străine directe susțineau că fluxurile de ISD se datorează diferențelor de profit, ca și în cazul investițiilor de portofoliu. Însă, Hymer observă că acestea nu explică unele fenomene apărute în practica economică cum ar fi faptul că intrările și ieșirile de fluxuri de ISD se realizează în aceeași țară și în același timp, companiile multinaționale care investesc în străinătate au în continuare o activitate susținută și în țara de origine, societățile transnaționale investesc și, în același timp, se împrumută în străinătate .

Observând această diferență, Hymer evidențiază deosebirea existentă între investițiile străine directe și cele de portofoliu, dar și nevoia includerii în orice teorie despre ISD a conceptului de control asupra activelor în care s-a realizat investiția.

Acesta consideră că fluxurile de ISD se datorează imperfecțiunilor pieței, și identifică două feluri de imperfecțiuni ale pieței, care au fost studiate ulterior și de alți teoreticieni (Calvet, 1981, Dunning și Rugman, 1985), și anume:

Imperfecțiuni structurale – este vorba despre acei investitori care urmăresc să controleze o întreprindere străină, prin fuziune sau achiziționare, pentru a aplica înțelegeri de cartel între ei.

Costul tranzacției și al imperfecțiuni informaționale – datorate distribuției inegale a

„avantajelor” între întreprinderile existente și cele potențiale.

Concluzionând cele de mai sus, Hymer afirmă că imperfecțiunea pieței trebuie valorificată în întregime de către un investitor prin participarea directă în străinătate.

Așadar, prin investiție străină directă înțelegem acea componentă a investițiilor internaționale de capital, care reflectă scopul unei entități, persoană fizică sau juridică, rezidente într-o țară de a obține interes de durată într-o companie rezidentă în altă țară.

1.3. Strategii de atragere a investițiilor străine directe (ISD)

Investițiile străine directe sunt considerate a fi factorul principal de stimulare a creșterii economice, de aceea li se acordă astăzi o importanță din ce în ce mai mare.

Atragerea de ISD a devenit un instrument necesar pentru statele aflate în curs de dezvoltare, acestea reprezentând ceea mai importantă și stabilă sursă de finanțare.

Politica privind investițiile străine poate fi definită ca „un ansamblu de principii, strategii și mijloace prin care ISD, ca factor economic, sunt subordonate atingerii unor obiective precise”.

Literatura de specialitate clasifică politicile privind investițiile străine directe în funcție de scopul urmărit prin aplicarea acestora, după cum urmează :

Politici minimale – oferă investitorului străin posibilitatea de a-și desfășura activitatea în economia țării respective;

Politici de promovare – acestea pun accent pe atractivitatea țării ca destinație pentru proiectele de investiții;

Politici de atragere – acestea, pe lângă activitatea de promovare, prevăd și acordarea de stimulente deseori substanțiale, în vederea determinării unui investitor să-și localizeze activitatea în țara respectivă;

Politici de menținere a investitorilor străini deja prezenți în economie – acestea presupun adoptarea unor măsuri active de tip servicii post – investiție și existența unui personal specializat;

Politici mixte – care includ o combinație a politicilor menționate mai sus.

Factorii care influențează deciziile de investiții în diferite zone sunt împărțiți în două categorii distincte :

Factori macroeconomici care influențează procesul decizional în investițiile internaționale prin riscul de țară;

Factori microeconomici, evidențiați prin riscul de afaceri cu firma beneficiară a infuziei de capital străin.

Deci, analiza riscului de țară reprezintă un prim punct de reper pentru stabilirea destinației zonale a capitalului, urmată de climatul economic intern și de mediul în care urmează să se deruleze afacerea.

Un alt aspect este legat de existența unui cadru legislativ stabil și transparent, reprezentând o premisă esențială pentru atragerea de ISD.

De exemplu, o investiție străină directă pe piața externă, ține seama în principal de următoarele criterii :

Stabilitatea politică (ceea ce implică o continuitate în politicile guvernamentale, o evoluție favorabilă a reglementărilor juridice și a altor acte normative);

Puterea economică a țării receptoare (exprimată prin anumiți parametrii: suprafață, populație, resurse naturale, PIB, etc.);

Infrastructura, respectiv terenul industrial, starea drumurilor și căilor ferate, rețele electrice și telecomunicații, resurse de apă etc.

Forța de muncă, întrucât numeroase companii din țările dezvoltate investesc în state în curs de dezvoltare, datorită prețului scăzut al forței de muncă, existenței personalului tehnic pe plan local, capabil să facă față cerințelor investitorului.

Sistemul financiar bancar prin prisma adaptabilității la mecanismele pieței liberale, a structurii și a nivelului de funcționare.

Climatul de afaceri reflectat de experiența anterioară și de contextul anumitor oportunități;

Calitatea vieții care poate influența favorabil sau nefavorabil decizia de a investi.

România, alături de celelalte țări ale lumii, și în mod special, alături de cele est-europene, se află într-un amplu proces concurențial de atragere a capitalului străin. Acele țări care oferă cele mai avantajoase condiții din toate punctele de vedere vor avea prioritate.

Cu privire la România, printre factorii care atrag investițiile străine în țara noastră se numără: dimensiunea pieței interne, accesul pe piețele de export, forța de muncă, accesibilitatea resurselor naționale etc.

Există și factori care descurajează investițiile străine directe cum ar fi disfuncționalități ale cadrului legislativ, condițiile de operare pe piața locală, dezechilibre de tipul inflației sau al instabilității valutare, etc. Acestea reprezintă o piedică serioasă în demersul atragerii unui volum mai mare de capital străin.

Atragerea de investiții străine directe este un instrument important și necesar pentru statele aflate în curs de dezvoltare, deoarece acestea au devenit cea mai importantă sursă de finanțare externă pentru toate țările lumii indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Fluxurilor de capital străin li se acordă o atenție deosebită iar guvernul are rolul de a căuta soluții cât mai bune pentru a favoriza schimburile de bunuri, de informații și de investiții.

1.4. Efectele ISD

Investițiile străine directe au fost considerate un factor economic important încă din 1990 când economia României a început schimbarea spre o economie de piață.

Consecințele economice ale investițiilor străine directe asupra economiilor emergente pot fi analizate atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, generând atât efecte pozitive cât și negative.

Astfel, printre efectele pozitive ale investițiilor străine directe la nivel macroeconomic se numără :

Susținerea creșterii economice – această creștere se realizează diferit, în funcție de tipul investiției străine directe. De exemplu, în cazul unei investiții de tip greenfield creșterea economică se datorează creării unei capacități de producție, locuri de muncă suplimentare iar în cazul participării la privatizare, investiții de tip brownfield, efectele pozitive se remarcă în situația eficientizării activității agentului economic și creșterea competitivității acestuia, permițând astfel supraviețuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate;

Sprijinirea restructurării și privatizării – aspect deosebit de important mai ales în cazul firmelor care necesită un volum mare de capital și capacitatea de a reorganiza și eficientiza activitatea;

Susținerea creșterii investițiilor de capital;

Generează și efecte pozitive asupra balanței comerciale – în cazul în care investitorul direct produce în special pentru export;

Susținerea creșterii veniturilor la bugetul statului – datorită apariției de noi contribuabili în economia țării gazdă;

Îmbunătățirea standardului de viață – datorită efectelor menționate mai sus, acestea fiind simțite în mod direct de către consumatorii locali.

Cu toate acestea, investițiile străine directe, la nivel macroeconomic, pot avea și un impact negativ. De precizat este faptul că ele se manifestă în general pe termen scurt. Printre acestea, menționăm:

Creșterea importurilor – care se reflectă negativ asupra soldului balanței comerciale și se datorează importului de mașini și utilaje finanțat de investitorul străin, fără de care implementarea investiției nu ar fi posibilă;

Creșterea șomajului – acesta datorându-se restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării rapide a activității;

Impact negativ asupra bugetului datorat – pe de o parte datorită facilităților fiscale acordate investitorilor străini cum ar fi politica de stimulente, acestea având efect imediat asupra reducerii veniturilor bugetare, iar pe de altă parte creșterea numărului de șomeri în urma privatizării și restructurării care generează cheltuieli suplimentare la bugetul statului.

Însă, efectele negative pe termen scurt trebuie privite în strânsă relație cu impactul pozitiv pe care investiția străină directă îl poate avea pe termen lung asupra economiei țării receptoare. Deși efectele imediate pot fi negative, pe termen lung apar și se manifestă vizibil efectele benefice ale ISD.

Cu privire la efectele investițiilor străine directe la nivel microeconomic, acestea sunt mult mai concrete și vizibile. Printre acestea menționăm :

Crearea de noi locuri de muncă – aceste efecte pozitive sunt generate de investițiile de tip greenfield. Creșterea a noi locuri de muncă create de investitori străini constituie un indicator deosebit de important pentru guvernele țărilor receptoare;

Creșterea nivelului de pregătire a forței de muncă – atunci când firmele străine care investesc în activități ce presupun o calificare ridicată a angajaților;

Accesul la tehnologii moderne;

Accesul la piețe de desfacere externe;

Creșterea eficienței și competitivității locale.

Așadar, investițiile reprezintă suportul creșterii economice în orice țară din lume iar impactul lor asupra economii țării gazdă depinde de condițiile concrete existente la nivel economic, politic și social și de gradul de pătrundere a capitalului străin.

Capitolul II: Analiza ISD-urilor la nivelul țărilor UE

Investitițiile străine directe sunt un factor cheie al integrării economice internaționale. Acestea au o contribuție importantă asupra tuturor economiilor, efectele lor observându-se în mod special asupra economiilor aflate în curs de dezvoltare, cum e și cazul României.

În prezent este cunoscut faptul că „investițiile străine directe au potențialul de a aduce beneficii importante țărilor gazdă sub forma fluxurilor de capital, a transferului de tehnologie, a întăririi puterii de cumpărare și, nu în ultimul rând, de adâncire a legăturilor cu mediul economic mondial, în curs de globalizare”.

Uniunea Europeană (UE) „este un parteneriat economic și politic unic în lume, care unește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul”.

În tabelul următor, am împărțit Europa cu cele 28 de țări membre în prezent al UE în cele patru puncte cardinale: Nord, Sud, Vest, Est.

Tabel nr. 1 – Țările membre UE (28)

În analiza economică, investițiile străine directe, din punct de vedere cantitativ, sunt exprimate prin doi indicatori corelați: fluxurile de ISD și stocurile de ISD.

Cu ajutorul acestor indicatorilor voi prezenta în cele ce urmează evoluția ISD-urilor la nivelul țărilor Uniunii Europene.

2.1. Fluxurile de investiții străine directe nete

Prin fluxurile de investiții străine directe (FDI flows) se înteleg „sumele aferente investițiilor realizate de investitori străini într-o perioadă de timp (de obicei un an)”.

Fluxurile de investiții pot fi de ,,intrare” – FDI inflows (ce investiții s-au făcut într-o țară sau grup de țări de firme sau investitori nerezidenți) sau de ,,ieșire” – FDI outflows ( ce investiții au fost făcute de firme sau investitori rezidenți într-o țară sau grup de țări).

Astfel, evoluția fluxurilor de ISD nete (UE) în perioada 2008-2012 s-a prezentat în felul următor:

Tabel nr. 2 – Fluxurile de ISD nete (milioane euro), Europa de Nord

Sursa datelor: Eurostat

Fluxurile de investiții străine directe nete înregistrate în perioada 2008-2012 ale celor opt țări componente Europa de Nord membre UE, au înregistrat un total de 396.864 milioane euro.

Regatul Unit se află pe primul loc înregistrând în 2012 un total de 43.698 milioane de euro, urmat de Irlanda cu un total de 29.820 milioane de euro și Suedia cu un total de 12.558 milioane euro.

Țările baltice (Estonia, Letonia, Lituania) pe parcursul a celor cinci ani au înregistrat împreună un total de 10.604 milioane euro, singura țară care a avut o scădere a fost Lituania înregistrând în anul 2009 un total de -10 milioane euro datorită începutului de criză economică din anul 2007, respectiv agravarea acesteia în anul 2008, efectele acesteia reflectându-se puternic în anul 2009.

Per ansamblu, țările din Europa de Nord membre UE pe parcursul celor cinci ani au înregistrat valori pozitive în ceea ce privește fluxurile ISD nete, evoluția acestora observându-se în graficul următor:

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.2

Tabel nr. 3 – Fluxurile de ISD nete (milioane euro), Europa de Sud

Sursa datelor: Eurostat

Fluxurile de investiții străine directe nete înregistrate în perioada 2008 – 2012 ale celor opt țări componente Europa de Sud membre UE, au înregistrat un total de 217.057 milioane euro.

Primele trei locuri în anul 2012, fiind ocupate de Spania care a atins un nivel de 21.055 milioane euro, urmată de Portugalia cu un total de 7001 milioane euro și Grecia cu 1354 milioane euro.

În anul 2012 s-au înregistrat două valori negative ale fluxurilor de ISD nete, respectiv Malta cu o cifră de -26 milioane euro și Slovenia cu – 46 milioane euro.

Per total, evoluția fluxurilor de ISD nete Europa de Sud au înregistrat valori pozitive, dar diferențele de sume ale celorlalte țări sunt mari în comparație cu ocupanta primului loc și anume Spania.

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.3

Tabel nr. 4 – Fluxurile de ISD nete (milioane euro), Europa de Vest

Sursa datelor: Eurostat

Fluxurile de investiții străine directe nete înregistrate în perioada 2008-2012 ale celor șase țări componente Europa de Vest membre UE, au atins un nivel de 1.477.463 miliarde euro.

Luxemburg se află în topul celor șase țări, pe parcursul celor cinci ani, înregistrând un total de 72.343 milioane euro și ajungând în anul 2012 la 224.738 milioane euro. Olanda este singura țară care a avut o scădere în anul 2010 respectiv de -5.530 milioane euro, singura scădere din cei cinci ani. În anul 2012 cea mică valoare a aparținut Austriei de 4.483 milioane euro, urmată de Germania cu o cifră de 5.109 milioane euro. Evoluția fluxurilor de ISD nete poate fi observată în graficul de mai jos:

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.4

Tabel nr. 5 – Fluxurile de ISD nete (milioane euro), Europa de Est

Sursa datelor: Eurostat

Fluxurile de investiții străine directe nete înregistrate în perioada 2008-2012 ale celor șase țări componente Europa de Est membre UE, au atins un nivel de 134.865 milioane euro.

Cea mai mare valoare în cei cinci ani, de 14.829 milioane euro s-a înregistrat în anul 2011 în Polonia, iar cea mică în Slovacia de – 4 milioane euro în anul 2009. În anul 2012 maximul a fost atins de Ungaria cu o valoare de 10.716 milioane euro, iar minimul de Bulgaria cu o valoare de 1.481 milioane euro.

Cu privire la România, pe perioada 2008-2012, cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2008, iar cea mică în anul 2011. Timp de trei ani, respectiv 2009, 2010, 2011 valorile fluxrilor de ISD nete au scăzut de la un an la altul, o creștere înregistrându-se în anul 2012.

Conform raportului anual 2014, publicat de Banca Națională a României fluxurile de ISD nete în anul 2013 au înregistrat un nivel de 2.712 milioane euro cu 35 milioane euro mai mult față de anul 2012.

Evoluția fluxurilor de ISD nete, ale țărilor UE din Europa de Est este reprezentată în graficul următor:

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.5

În concluzie, cel mai mare total în perioada celor cinci ani analizați privind fluxurile de ISD nete o deține Europa de Vest cu o valoare de 1.477.463 miliarde euro, urmată de Europa de Nord cu 396.864 milioane euro, Europa de Sud cu 217.057 milioane euro și Europa de Est cu un total de 134.865 milioane euro.

2.2. Stocurile de intrări ISD (inward FDI stocks)

Stocul de ISD (FDI stock) reprezintă „valoarea participanților la capital și a rezervelor (inclusiv profiturile reținute) aparținând firmei investitoare, la care se adaugă valoarea datoriilor nete ale filialelor către firma investitoare”.

Stocurile de intrări de investiții străine directe (inward FDI stock) „reprezintă valoarea capitalurilor și rezervelor din economie care aparțin firmelor investitoare rezidente în alte țări”.

În tabelul următor sunt reprezentate stocurile de intrări ISD ca procent din PIB privind țările din UE, iar graficul reprezintă evoluția acestora cu privire la Europa de Est, unde este inclusă și România.

Tabel nr. 6 – Stocurile de intrări ISD (inward FDI stocks) % PIB

Sursa datelor: Eurostat

În anul 2012, în UE, cu privire la stocurile de intrări de ISD ca procent din PIB, Luxemburg ocupă primul loc cu o pondere de 201 iar ultimul loc este ocupat de Grecia cu o pondere de 9,7.

În ceea privește țările componente ale Europei de Est privind stocurile de intrări ISD ca procent din PIB, Bulgaria are ponderile cele mai mari, urmată de Ungaria și Cehia.

România a înregistrat în anul 2012 ponderea cea mai mare (44,8) în ceea ce privește perioada 2008 – 2012.

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.6

2.3. Stocurile de ieșiri ISD (outward FDI stocks)

La rândul lor, stocurile de ieșiri de investiții străine directe (outward FDI stock) „reprezintă valoarea capitalurilor și rezervelor aflate în alte țări și care aparțin firmelor investitoare în țara de referință”.

Tabel nr. 7 – Stocurile de ieșiri ISD (outward FDI stocks) % PIB

Sursa datelor: Eurostat

Referior la stocurile de ieșiri ISD ca procent din PIB la nivel european, cea mai mare pondere în anul 2012 aparține tot Luxemburgului (205,3), iar cea mică pondere aparține României (0,7).

În Europa de Est, ponderile cele mai mari privind stocurile de ieșiri ISD ca procent din PIB pe perioada 2008 – 2012 s-au înregistrat în Ungaria, urmată de Polonia și Cehia. Cele mai mici ponderi s-au înregistrat România.

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.7

2.4. Proiecte ISD și locuri de muncă create

În continuare, am prezentat o evoluție a numărului de proiecte de ISD atrase de țările din Europa, respectiv în UE și o evoluție a locurilor de muncă create în urma acestora. Sursa datelor este site-ul companiei Ernst&Young iar comentariile sunt bazate pe anul 2013 comparativ cu 2012.

În ceea ce privește numărul de proiecte de investiții străine directe înregistrat la nivel european, inclusiv Rusia, acesta a atins un nivel record în anul 2013, respectiv 3.955 de proiecte, cu 158 de proiecte în plus față de anul 2012.

Sursa datelor: EY’s EIM 2014

Cu toate acestea, în aceeași perioadă, crearea de locuri de muncă prin proiectele de investiții străine directe a scăzut cu 2% față de 2012, respectiv cu 15% sub nivelul mediei dinaintea crizei unde s-au creat 195.000 de locuri de muncă. În 2013, un proiect de investiții străine directe a creat în medie 42 de locuri de muncă, comparativ cu perioada dinaintea crizei unde un proiect crea în medie 60 de locuri de muncă.

Sursa datelor: EY’s EIM 2014

Referitor la țările din UE, în tabelele următoare (tabelul nr. 7 și tabelul nr. 8) sunt reprezentate un top 10 al celor mai atractive țări care au înregistrat cele mai multe proiecte de ISD, respectiv un top 10 al țărilor care au creat cele mai multe locuri de muncă în urma acestora, în anul 2013, comparativ cu anul 2012, cu cât au crescut respectiv scăzut și ponderea în total ISD reprezentată în procente.

Tabel nr. 8 – Top 10 țări atractive pentru ISD UE

Sursa datelor: EY’s EIM 2014

Tabel nr. 9 – Top 10 Număr de locuri de muncă create de ISD UE

Sursa datelor: EY’s EIM 2014

Marea Britanie, Germania, Franța, Spania și Belgia continuă să fie în partea de sus, situându-se în primi 5 beneficiari ai proiectelor de ISD pe continent. Împreună, cota lor de ISD a crescut de la 59% în 2012 la 61% în 2013. Olanda s-a menținut la același nivel, Irlanda a înregistrat o scădere de 10% față de anul precedent. O creștere impresionantă a avut Finlanda, respectiv cu 44% în 2013 față de 2012.

Cele două locuri de top sunt ocupate de cele două puteri ale economiei europene, Marea Britanie (+15% față de 2012) și Germania (+12%). Aceste două puteri au ajuns record în ceea ce privește numărul de proiecte de investiții străine directe, reprezentând împreună 38% din toate proiectele din Europa în 2013. În ambele țări creșterea a fost determinată de strategiile investitorilor străini de a accesa piețele mari și bogate, vânzările și operațiunile de marketing reprezentând partea cea mai mare de creștere în proiecte.

Marea Britanie a condus pe piața europeană ISD în anul 2013, cu SUA ca cel mai mare investitor (35%). Investitorii au vizat sectorul serviciilor și de afaceri, precum și investițiile din sectorul auto au înregistrat o creștere. În al doilea rând, Germania a reușit să concretizeze bază industrială puternică și forță de muncă calificată, având cu 21% mai multe proiecte de producție față de 2012. De asemenea, pe lângă puterea deținută în sectorul automobilelor, pentru care s-a clasat ca destinație numărul 1 în Europa (49 de proiecte), numărul de proiecte în software și sectoarele de cercetare științifică au crescut semnificativ.

Franța, în poziția a treia a beneficiarilor de proiecte de ISD cu 514 de proiecte în anul 2013, cu o creștere de 43 de proiecte față de anul precedent ocupă numărul 1 în Europa în ceea ce privește proiectele de producție în ciuda impozitării ridicate a forței de muncă.

Surprinzător, proiectele de investiții străine directe din Spania au scăzut cu 19% în 2013, comparativ cu anul precedent. În schimb, numărul locurilor de muncă create au crescut cu 10% față de anul 2012.

Belgia a primit 175 de proiecte de ISD, în creștere cu 4% față de anul 2012. Creșterea s-a datorat în principal proiectelor logistice (34 în 2013 comparativ cu 21 în 2012). În paralel, crearea de locuri de muncă prin proiecte de investiții străine directe în Belgia, a crescut cu 20% respectiv 3500 locuri de muncă în 2013 față de 2012 unde s-au creat 2939 locuri de muncă prin câteva proiecte mari în sectoarele de îmbrăcăminte și de transport aerian.

Olanda a înregistrat un număr de 161 de proiecte de ISD în anul 2013, neschimbat față de anul 2012. Creșterea numărului de ISD în sectorul central și servicii de asistență de afaceri a fost echilibrat de o scădere a numărului de celelalte tipuri de operațiuni.

Un nou venit în top 10, Finlanda și-a îmbunătățit recursul penru afacerile internaționale și a capturat 108 de proiecte de ISD în anul 2013, cu 44% mai mult față de anul trecut. Creșterea ISD a fost determinată în principal de noi vânzări și operațiuni de marketing, în special servicii software și de afaceri.

Așadar, în urma celor prezentate, și nu numai, observăm importanța și beneficiile enorme pe care investițiile străine directe le au asupra tuturor țărilor beneficiare de acestea. Prin proiectele de ISD în anul 2013 s-au creat un total de 166,343 locuri de muncă în toată Europa.

Capitolul III: Analiza ISD-urilor în regiunea București – Ilfov

Investițiile străine directe au un rol important în dezvoltarea unei economii, beneficiile lor simțindu-se pe plan regional, național și internațional. Ele aduc o contribuție esențială la creșterea economică unei țări prin crearea de locuri de muncă, stimularea investițiilor interne, creșterea investițiilor de capital, creșterea veniturilor la bugetului statului, transferul de tehnologie, îmbunătățirea standardului de viață.

În România, soldul investițiilor străine directe în perioada 2007-2013 a crescut de la an la an. În anul 2007 soldul ISD a înregistrat o valoare de 42.770 milioare euro, și ajungând în 2013 la o valoare de 59.958 milioane euro, conform datelor furnizate de BNR.

Sursa: BNR

Cu privire la investițiile străine directe pe cele opt regiuni de dezvoltare ale României, se observă (din tabelul nr. 10) că în toți cei șapte ani analizați, investitori străini s-au orientat cu precădere spre regiunea de dezvoltare București – Ilfov și anume peste 60% din total ISD. În anul 2013, regiunea București – Ilfov a avut o pondere în total ISD de 61,4% cu 0,8% mai mult față de anul precedent, respectiv de 36.808 milioane euro conform datelor furnizate de BNR.

Următoarea clasată este regiunea Centru, care pe parcursul perioadei 2007-2013 a avut o pondere de peste 7% în total ISD. În anul 2013 a atras un procent de 8,6% din totalul ISD-urilor din România, respectiv de 5.179 milioane euro.

Într-o măsură relativ însemnată în ceea ce privește celelalte regiuni beneficiare de ISD, în anul 2013 sunt: regiunea Sud – Muntenia (7,7%), regiunea Vest (7,6%) și regiunea Nord – Vest (4,5%). Cea mai mică pondere în total ISD pe parcursul celor șapte ani analizați aparține regiunii Sud – Vest Oltenia (3,2%) și regiunea Nord – Est (2,8) care înregistrează cele mai mici ponderi în totalul ISD-urilor în România.

Tabel nr. 10 – Ponderea în total ISD % pe regiuni de dezvoltare

Sursa: BNR

Mai jos, sunt reprezentate ponderile în total ISD a celor opt regiuni ale României, pe perioada 2007-2013.

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr. 10

Regiunea București-Ilfov este cea mai atractivă pentru investitori străini, volumul investițiilor străine directe reprezintă aproape două treimi din totalul investițiilor directe la nivel național.

Sursa: BNR

Soldul de ISD în regiunea București – Ilfov, pe perioada 2007 – 2013 a avut o evoluția ascendentă, în 2007 a înregistrat o valoare de 27.516 milioane euro, ajungând în anul 2013 la o valoare de 36.808 milioane euro.

Referitor la tipurile de investiții străine directe, diferențiate după contrbuția fluxului de participații străine la capital în întreprinderile investiție străină directă, investițiile de tip greenfield au înregistrat în anul 2013 un total de 28.801 milioane euro, cea mai mare valoare din perioada 2007-2013.

După cum se observă în tabelul nr. 11, cea mai mare parte privind investițiile străine directe în întreprinderi greenfield, se înregistrează, ca și ansamblul ISD, în regiunea București – Ilfov, având o pondere în total ISD în întreprinderi greendfield în anul 2013 de 56,5%, înregistrând o scădere față de anul precedent de -1,5% (58,0%).

Tabelul nr. 11 – ISD în întreprindere greenfield, pe regiuni de dezvoltare

Sursa: BNR

În anul 2013, regiunea București – Ilfov a înregistrat cea mică pondere din perioada 2007-2013 în ceea ce privește ponderea ISD în întreprinderi greenfield din total ISD în întreprinderi greenfield și anume de 56,5%. Cea mai mare pondere a înregistrat în anul 2009, respectiv de 64,6%. În graficul următor este prezentată evoluția acestora pe perioada 2007-2013, conform datelor BNR.

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr. 11

În ceea ce privește numărul de înmatriculări de societăți cu contribuție străină înregistrate, în luna decembrie 2013, în România s-a înregistrat un total de 480 de societăți, cu o valoare de 2.828.702,8 milioane euro.

Conform datelor prezentate de Oficiul Național al Registrului Comerțului situația de înmatriculări de societăți cu participare străină la capitalul social în decembrie 2013, Municipiul București a înregistrat o cifră de 170 de societăți înmatriculate cu capital străin și Județul Ilfov cu un număr de 46 de societăți. În total, în România s-au înregistrat 480 de societăți, și un total de 216 de firme cu contribuție străină înregistrate în regiunea București – Ilfov, conform ONRC.

Tabel nr. 10 – Numărul de firme cu contribuție străină înregistrate

Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului

În context național, Municipiul București se plasează pe primul loc atât din punct de vedere al numărului de firme cu contribuție străină înregistrate, cât și din punct de vedere al valorii capitalului social total subscris, conform statisticilor ONRC.

În schimb, Județul Ilfov se află pe locul 2 în ceea ce privește numărul de firme cu contribuție străină înregistrate iar în ceea ce privește valoarea capitalului social total subscris, se află pe locul 12, conform datelor ONRC.