Integrarea Regiunilor Romaniei In Economia Globala

Economie

Integrarea Regiunilor Romaniei In Economia Globala

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

TOC \o 1-3

I.1. Latura economică PAGEREF _Toc \h 3

a) Importurile și exporturile României la nivel mondial PAGEREF _Toc1 \h 3

b) Investițiile străine directe (ISD) în România PAGEREF _Toc2 \h 7

I.2. Latura științifică PAGEREF _Toc3 \h 8

a) Articole Științifice PAGEREF _Toc4 \h 9

b) Brevete PAGEREF _Toc5 \h 10

I.3. Latura informatică PAGEREF _Toc6 \h 12

a) Utilizatorii de internet PAGEREF _Toc7 \h 12

b) Facebook PAGEREF _Toc8 \h 13

c) Wikipedia PAGEREF _Toc9 \h 14

I.4. Latura mobilității populației PAGEREF _Toc10 \h 15

a) Transportul PAGEREF _Toc11 \h 15

b) Migrația forței de muncă calificate PAGEREF _Toc12 \h 19

III.1. Latura economică PAGEREF _Toc13 \h 21

a) Importuri și exporturi pe județe și regiuni PAGEREF _Toc14 \h 21

b) Investiții străine directe (ISD) pe județe și regiuni PAGEREF _Toc15 \h 22

c) Produsul intern brut (PIB) pe județe și regiuni PAGEREF _Toc16 \h 23

III.2. Latura științifică PAGEREF _Toc17 \h 24

a) Parteneriatele universitare PAGEREF _Toc18 \h 24

III.3. Latura informatică PAGEREF _Toc19 \h 26

a) Utilizatorii de internet pe regiuni PAGEREF _Toc20 \h 26

b) Utilizatorii Facebook din România PAGEREF _Toc21 \h 27

III.4. Latura mobilității populației PAGEREF _Toc22 \h 28

a) Transportul aerian PAGEREF _Toc23 \h 28

Introducere

Globalizarea este definită de către dicționarul Oxford ca fiind starea de fapt în care diferite culturi și sisteme economice din întreaga lume devin conectate și asemănătoare între ele datorită infuenței companiilor multinaționale și a dezvoltării rețelelor de comunicație.

Organizații mondiale precum WTO (World Trade Organization) sau FMI (Fondul Monetar Internațional) crează permanent instrumente care să ducă la o omogenizare a practicilor economice, chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna acceptat de către țările sau industriile în discuție.

Prin integrarea României în structuri supranaționale precum Uniunea Europeană sau NATO, procesul globalizării a fost accelerat datorită oportunității sau impunerii unor cooperări și colaborări între state. Întrucât România a trecut de la o economie centralizată, cu relații comerciale și informatice îndreptate către est, la o economie de piață, cu legături strânse cu țările din vest și slăbirea relațiilor cu estul, țara noastră se află într-o poziție de mijloc, în care ambele influențe își fac simțită prezența.

Prin urmare, atât tendința de cooperare, comunicare sau mobilitate la nivel social sau științific, cât și legăturile economice, constituie importante puncte de analiză pentru crearea unei imagini de ansamblu asupra relațiilor dintre România și celelalte state ale lumii.

Metodologie

Lucrarea de față a presupus folosirea informațiilor și bazelor de date oferite atât de către Institutul Național de Statistică, cât și de către alte instituții precum Oficiul National al Registrului Comerțului, OECD, Eurostat, sau alte site-uri. Aceste date statistice au fost prelucrate cu ajutorul unor programe informatice care au avut ca rezultat final crearea unor hărți sau grafice pe diversele probleme aduse în discuție.

Printre programele folosite se numără:

MS Excel 2007 – pentru gestionarea bazelor de date

Adobe Ilustrator CS2 – pentru retușarea materialelor cartografice

Philcarto 5.01 – pentru realizarea hărților

CorelDraw X3 – pentru modificarea unor hărți dau imagini preluate din alte surse

În urma analizării materialelor cartografice rezultate, au fost realizate comentarii și au fost stabilite relații între mai mulți parametri pentru a descrie și demonstra poziția pe care o ocupă România în ansamblul mondial, pe de o parte și integrarea regiunilor României în ansamblul conceptual al globalizării.

Ipoteza de lucru

Prin intermediul studiului de față se dorește analizarea relațiilor economice, științifice, informatice, dar și pe cele care țin de mobilitatea populației a României per ansamblu, dar și a regiunilor de dezvoltare în particular, pentru a vedea care sunt principalii actori care influențează aceste relații și eventual fluxurile de schimb în ceea ce privește aceste aspecte analizate

I. România în contextul actual al globalizării

I.1. Latura economică

Relațiile economice reprezintă un pic important de plecare în analiza cooperărilor dintre state. Acestea sunt cele care crează fluxuri de capital și ajută la dezvoltarea țărilor, în perspectiva în care bilanțul final aduce un profit țării în cauză.

a) Importurile și exporturile României la nivel mondial

Schimbarea radicală de direcție economică a României după 1989 a dus la o modificare în rândul destinațiilor exporturior, dar și al provenienței importurilor. Privind global și însumând valorile importurior, respectiv ale exporturilor din perioada 1991-2006, se poate observa că atât în ceea ce privește importurile, cât și în ceea ce privește exporturile, există o serie de țări care se remarcă prin valoarea mărfurilor schimbate, precum Italia, Germania, Franța, Turcia sau Marea Britanie. (Figura 1 și 2)

Din analiza figurilor 1 și 2 se mai poate observa că fluxul cel mai mare de schimb nu este realizat către sau dinspre țările vecine, o pondere medie fiind totuși deținută de Ungaria. Acest lucru se poate explica prin faptul că relațiile economice sunt mult mai îndreptate spre țările dezvoltate din vest, pe când țările vecine, cu un nivel de dezvoltare economică similar sau chiar mai prejos decât al României nu prezintă interes economic major. Pe lângă acestea se adaugă și contextul geopolitic care a generat tensiuni și relații nu foarte strânse între România și vecinii săi de-a lungul perioadelor istorice, cât și contextul actual, al integrarii în Uniunea Europeană. Întrucât datele acoperă doar perioada de până în 2006, nu se pot face analize pentru a observa dacă intrarea în Uniunea Europeană a intensificat relațiile comerciale ale României, atât cu vecinii săi, cât și cu țările cu care a fost pusă în legătură strânsă.

Dacă ar fi însă să analizăm mai în detaliu aceste valori, vom putea observa că, pe de o parte, la nivelul importurilor se impune mult mai pregnant Federația Rusă, în principal importurilor de combustibili, iar exporturile către această țară au cunoscut un declin după 1991, urmând o revenire în momentul actual (figura 3), iar pe de altă parte, se observă că în ficare an valoarea importurior a fost mai mare cu 1/3 din valoarea exporturilor (figura 3 și 4). Acest lucru duce la un bilanț negativ care are influențe nefaste asupra economiei naționale și a sustenabilității economice.

Fig. 3. Valoarea și repartiția exporturilor către primele 15 țări situate în top în perioada 1991-2006

Deși fluxul importurilor, cât și al exporturilor a crescut per ansamblu în perioada studiată, 1991-2006, există o serie de mutații care necesită ceva mai multă atenție. Vom lua ca exemplu cazul unor state care în 1991 se aflau între primele 10 țări din care se primea marfă de import și care au scăzut în importanță de-a lungul timpului. Astfel, țări precum Iran, Iugoslavia (reprezentată apoi prin Serbia), Egipt sau Arabia Saudită, reprezintă țări care au rămas importante surse de bunuri pentru România și după 1989, deși relațiile erau mult mai strânse înainte. Cu toate acestea, rolul lor în schimbul general de mărfuri s-a diminuat treptat, ajungând la valori infime în perioada 1998- 2004, cel mai probabil deciziilor politice de schimbare a atitudinii față de aceste economii și îndreptarea atenției către bunurile și valorile oferite de Europa de Vest. Un caz special în constituie SUA, care, deși are o evoluție ascendentă, cu fluctuații negative în 1995, 1999 și 2003, e fost depășită ca flux de importuri de către alte țări precum Turcia, China, Ungaria, Kazahstan sau Polonia. Vezi figura 5.

Fig. 4. Valoarea și repartiția importurilor către primele 15 țări situate în top în perioada 1991-2006

Fig. 5. Evoluția fluxului de importuri dinspre țările care au părăsit top 10 din 1991 până în 2006

Prin urmare, valorile importurilor și al exporturilor României constituie un bun indicator al relațiilor comerciale pe care le are țara nostră cu celelalte țări ale lumii, întrucât, odată cu produsele importate, se importă o serie de valori culturale sau chiar un anumit stil de viață, care contribuie la creștrea gradului de diseminare al ideilor și al influențelor companiilor multinaționale, care duc în cele din urmă la promovarea unei societăți globalizate.

Principalele produse cu care Romania opereaza in exporturi sunt automobilele, echipamentele electrice metale si textile. Compania Dacia ramane principalul exportator al tarii, fiind urmata de Nokia (Finlanda), Rompetrol Rafinare (Kazahstan), Arcelor Mittal Galati (India) si OMV Petrom (Austria).

Romania nu s-a putut mandri in ultimii ani cu niste valori ridicate ale exporturilor. Presedintele (Mihai Ionescu) Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor a facut urmatoarea afirmatie: "Romania este mai mult un atelier pentru companii straine care produc aici si exporta decat un exportator in sine".

Top 20 exportatori în perioada 01.01-30.04.2010

Printre mărfurile exportate de România se numără și armament, exportat în principal către Maroc, SUA, Israel, Suedia, Irak, Afganistan și Chile, constând în puști semiautomate, pistoale-mitralieră, componente pentru rachete, elicoptere, vehicule blindate, parașute, dar și cartușe, sau asistență tehnică militară. Pe lângă acestea și câteva țări din Uniunea Europeană, Printre partenerii de afaceri cu armament ai României, din 2010, se numără și țări îndepărtate din Asia și Africa.

Azerbaidjan: 2,85 milioane euro (antene, componente de mitralieră de tanc, țevi de pistol-mitralieră

Burkina Faso: 1,8 milioane euro (142 pistoale-mitralieră, 12 mitraliere, muniție, trasoare, rachete pentru aruncător, exploziv cu detonator, lovituri mortiere)

Emiratele Arabe Unite: 679.000 euro (piese și modernizări pentru elicoptere)

India: 2,2 milioane euro (motor de avion nou și reparații, piese pentru avioane)

Indonezia: 1 milion de euro (piese pentru elicoptere)

Liban: 448.000 euro (lovituri antitanc, grenade de mână)

Malawi: 163.000 euro (muniție de calibru mic)

Mauritania: 308.000 euro (parașute)

Oman: 2,7 milioane euro (reparații pentru elicoptere militare de transport, motoare de avion)

Thailanda: 1,4 milioane euro (11 tunuri de aviație, piese și muniție pentru acestea)

Vietnam: 1,27 milioane euro (4 avioane de antrenament).

b) Investițiile străine directe (ISD) în România

Comerțul global și economia moldială de bazează pe o serie de elemente care să implementeze cât mai adânc relațiile într-o ume care tinde spre globalizare. Astfel, prin ivestiții străine directe (ISD), firme din alte țări, sau multinaționale contribuie acriv pe piața economică a diferitelor țări, devenind actori importanți în econmiie locale. Prin intermediu acestor firme cu capital străin se accesează și unele tehnologii din străinătate, precum și un stil de muncă diferit. Aceste investiții în economia națională produce astfel o serie de beneficii, rămânând totuși și situații în care se pot produce dezechilibre mari prin restructurări care reduc drastic numărul locurior de muncă, sau chiar delocalizări.

În România operează numeroase firme cu capital străin (vezi figura 6), cela mai multe fiind din Italia (peste 25000 de firme), Germania (16000 de firme) și Turcia (10000 de firme). Chiar dacă se află pe primele locuri ca număr de firme, aceste țări nu sunt primele în ceea ce privește capitalul ISD din perioada 1991-2008. Pe primele două locuri ăn materie de valoare a capitalului investit se numără Olanda, cu peste 3,8 mld Euro, urmată de Austria, cu 2,5 mld Euro. Dacă ar fi să facem un raport între numărul de firme cu capital străin provenite dintr-o anumită țară și capitalul ISD, vom observa că cele mai productive firme în medie, pe țară, sunt cele din Antilele Olandeze, fiind doar 15 la număr, însă având un capital ISD de 527 mil Euro în perioada 1991-2008, urmate de cele din Insulele Marshall, operează numeroase firme cu capital străin (vezi figura 6), cela mai multe fiind din Italia (peste 25000 de firme), Germania (16000 de firme) și Turcia (10000 de firme). Chiar dacă se află pe primele locuri ca număr de firme, aceste țări nu sunt primele în ceea ce privește capitalul ISD din perioada 1991-2008. Pe primele două locuri ăn materie de valoare a capitalului investit se numără Olanda, cu peste 3,8 mld Euro, urmată de Austria, cu 2,5 mld Euro. Dacă ar fi să facem un raport între numărul de firme cu capital străin provenite dintr-o anumită țară și capitalul ISD, vom observa că cele mai productive firme în medie, pe țară, sunt cele din Antilele Olandeze, fiind doar 15 la număr, însă având un capital ISD de 527 mil Euro în perioada 1991-2008, urmate de cele din Insulele Marshall, tot 15 la număr și cu un capital de 37 mil Euro. Acest lucru se poate explica prin faptul că aceste teritorii sunt considerate paradisuri fiscale și numeroase firme își stabilesc sediul aici pentru a beneficia de taxe mai mici sau de unele avantaje economice. În cazul Antilelor Olandeze, firma de bază care operează în România este SIDEX Galați, îar în cazul Insulelor Marshall, șantierul naval Constanța se bucură de capitel provenit din această țară. Se observă astfel că aceste țări sunt caracterizate prin investitori medii și mari, pe când țările cu mai multe firme generează în principal investitori mici și mijocii, cel mai probabil cu relații familiale în România.

Se mai observă că există multe țări din Orientul Mijlociu și Apropiat care investesc în România, probil e fondul legăturilor stabilite cu aceste țări chiar de dinainte de 1989.

Fig. 6. Clasamentul primelor 50 de țări după participarea străină la capitalul social total subscris, în perioada 1991 – 2008

În România, se observă o oarecare preferință a investitorilor străini către anumite ramuri economice, în special cele din industria prelucrătoare (metalurgia, industria alimentară, a băuturilor și tutunului, prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice) și în industria mijloacelor de transport.

I.2. Latura științifică

Din punct de vedere științific, gloabilizarea ajută la un schimb mult mai ușor și mai rapid de informații privin cercetările care se realizează în întreaga lume, iar descoperirile științifice se fac, de cele mai multe ori, prin colaborări internaționale. Rețelele științifice stau la baza schimburilor de idei, a criticilor, dar și a aprobărilor articolelor de către comunitatea științifică internațională. După cum se poate observa din figura 7, colaborările științifice sunt extrem de intense la nivelul „bananei albastre”, care constitue nucleul cercetării în Europa, însă toate universitățile importante participă la acest schimb intens de cunoaștere științifică.

Fig. 7. Harta colaborărilor științifice internaționale

a) Articole Științifice

Articolele științifice reprezintă un parametru important de luat în calcul atunci când vine vorba de analiza deschiderii unei țări sau a unei universități către exterior. Multe dintre clasamentele universităților din lume iau în considerare numărul de articole pulicate de fiecare universitate, dar și numărul de citări ale acelor articole sau pubicații. Din figura 8 se poate vedea ușor care sunt principalii producători de articole științifice, și anume Statele Unite, cu peste 5 milioane de articole, urmată de China, Marea Britanie, Japonia, Germania și Franța cu peste 1 milion de articole. România se situează pe locul 40 din cele 215 țări prezente în clasament, cu 63.809 articole pubicate în perioada 1996-2010. La nivelul Uniunii Europeene, țara noastră se află sub medieși pe locul 17 din 27 de state.

Pornind de la aceste date, se poate spune că România duce o oarecare lipsă de deschidere față de comunitatea științifică internațională, în sensul că fie nu este încă pregătită pentru a se afirma mai mult pe plan mondia, fie persoanele competente care ar putea realiza această îmbunătățire au ales să facă cercetare în alte țări. Dotările laboratorelor și instrumentee de lucru sunt mut mai avansate în țările din vestul Europei sau în SUA, fapt pentru care mulți cercetători renunță la țara lor pentru a studia și cerceta în aceste țări, fenomen cunoscut sub numele de „brain drain”.

Fig. 8. Numărul de articole publicate în perioada 1996-2010

b) Brevete

Brevetele de invenție reprezintă un alt indicator care ajută la înțelegerea relațiilor științifice între țări, dar mai ales la puterea de creație, care poate fi transformată în putere economică, a fiecărei țări în parte. Unele țări se bucură de o oarecare notorietate în acest domeniu, în sensul că recunoașterea unei invenții în acele țări valorează mai mult pe plan mondial decât recunoașterea acordată de alte țări. În acest sens, în funcție de ariile de influență și chiar de contextul geopolitic actual, se impun ca principale țări în care se depun cereri de acordare a brevetelor următoarele: SUA și China, cu peste 1 milon de cereri de brevetare ale altor țări, urmate de Japonia, Canada și Coreea de Sud cu peste 500.000, și Australia, Brazilia, India, mexic, Germania, Rusia, Marea Britanie și Singapore, fiecare cu câte peste 100.000 de cereri. În ceea ce privește cererile de brevetare provenite din alte țări către România, acesta ocupă locul 52 din 176 de țări luate în considerare în acest studiu, cu 4721 de cereri depuse în perioada 1995-2010.

Pe de altă parte, există țări care înregistrează un număr foarte mare de cereri de brevetare depuse în alte țări. Aceste țări fie au un număr extraordinar de cereri de brevetare, iar parte dintre acestea sunt direcționate și către alte state, în afară de propria țară, cum ar fi exmplul Japoniei, cu peste 5,5 miloane de cereri în propria țară și peste 2 miloane în alte țări, sau SUA, cu 2,9 milioane de cereri în țară și peste 2 milioane în alte țări, fie consideră că impactul acestor invenții ar fi mai mare dacă ar fi acceptate în alte țări, fapt ce poate diminua puterea de creație sau chiar economică a unei țări dacă inventatorii decid să părăsească țara. În acest caz se află țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Elveția, Olanda, Italia sau Suedia, toate cu peste 100.000 de cereri de brevetare depuse în alte țări, însă cu un volum considerabil inferior al cererlor de brevete depuse în propria țară.

Există însă și țări care fie consideră că cel mai indicat ar fi ca invențiile să fie înregistrate de propria țară, fie posibilitățile de cerere de brevetare în alte țări sunt restricționate, fie calitatea și importanța invențiior nu sunt considerate destul de bune pentru a atinge standardele impuse de alte țări. Este cazul Chinei, care a depus cereri de brevetare în alte țări care valorează abia 5,5% din cuantumul celor depuse în propria țară, la fel și Rusia, cu un procent de 3,9%, Ucraina, cu 6,3%, sau, la extremă, Coreea de Sud, cu 0,5% sau Iran, cu 1,8%. În aceeași categorie se află și România, care a acumulat între 1995 și 2010, 19125 de cereri de brevetare în propria țară și doar 708 cereri trimise în alte țări, ceea ce înseamnă o pondere de 3,7%. În consecință, condiția României în ceea ce privește brevetele de invenție nu este foarte îmbucurătoare, fapt care poate fi condiționat de exodul persoanelor dotate din punct de vedere intelectual către alte țări. Astfel, deschiderea științifică a României pe plan mondial nu se ridică la standardele promovate de alte țări din Uniunea Europeană sau din alte țări dezvoltate, care tind spre o globalizare a cunoașterii.

Analizând totuși cererile depuse de România în alte țări, în figura 9, se pot observa câteva direcții preferate, și anume SUA, cu 54% dintre cereri și o rată de acceptabilitate de 29%, urmată de European Patent Office cu doar 16% dintre cereri, cu o rată de acceptabilitate de 31%, după care sunt înregistrate cereri ce brevetare în țări precum China, Ungaria sau Japonia, constituind fiecare doar 3% din total și cu o rată de acceptabilitate între 30 și 45%. Canada în schimb se situează pe locul 6 în clasament, cu doar 18 cereri de brevetare, însă toate fiind acceptate.

Fig. 9. Numărul brevetelor depuse și acceptate ale României în străinătate

I.3. Latura informatică

Accesul la informație reprezintă una dintre principalele caracteristici ale globalizării, iar la nivel local acest lucru poate duce la schimbări de perspectivă, la observarea și analizarea evenimentelor din întreaga lume, la socializări la nivel mondial sau chiar la cercetări și sau descoperiri pe diverse planuri. Toate acestea se pot produce însă doar pe baza preferințelor, dorințelor, disponibilității sau gradului de acceptabilitate sau deschidere a fiecărei persoane în parte. Ținând cont de acest lucru, am ales analizarea a trei parametri. Numărul utilizatorilor de internet – pentru a avea o idee în ceea ce privește accesul populației mondiale la informație, numărul utilizatorilor de Facebook – pentru a vedea în ce măsură cei care au acces la internet au ales să folosească această metodă pentru a comunica la nivel mondial, și prezența articolelor enciclopediei online Wikipedia în funcție de țară – această enciclopedie având conținut generat de către utilizatori și constituind sursă de informație cea mai la îndemână pe internet, chiar dacă nu întotdeauna reprezintă o sursă sigură.

a) Utilizatorii de internet

Accesul la internet, care reprezintă singurul mediu de informație deschis tuturor utilizatorilor, cu o gamă aproape infinită de subiecte și cu puncte de vedere diferite, care pot genera o analiză mai aprofundată a numeroare fenomene la nivel mondial, spre deosebire de presa scrisă, radio sau televiziune, contituie unul dintre cei mai relevanți indicatori ai gradului de globalizare informatică.

Fig. 10. Procentul populației conectate la internet și utilizatorii Facebook

Din figura 10 se pot observa zonele rămase izolate, cu un nivel extrem de scăzut al conectării populației la internet, precum marea majoritate a Africii, dar și Asia, cu precizarea că ăn Asia, procentul de utilizatori poate fi mic, însă numărul este extrem de mare – peste 932 de milioane de utilizatori, adică aproximativ 44% dintre toți utilizatorii mondiali, față de 5,7% cât deține Africa.

În ceea ce privește România, procentul populației conectate la internet este inferior tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, fiind în aceeași categorie cu țări precum Moldova, Ucraina sau Bosnia, fapt ce generează o oarecare ruptură de exterior.

b) Facebook

Facebook reprezintă momentan cea mai mare comunitate de utilizatori online, cu scopul socializării și interconectării cu diverse persoane cunoscute sau necunoscute, dar care împărtășesc aceleași interese sau susțin aceleași cauze. Acest fenomen – Facebook – a luat amploare în ultimii 5 ani, ajungând la finele anului 2011 la 850 de milioane de utilizatori la nivel mondial, lucru ce demonstrează capacitatea și dorința persoanelor din întreaga lume de a face parte dintr-o comunitate globală, scopul principal fiind cel de a comunica.

Sursa: www.facebook.com

Fig. 11. Harta prieteniior pe Facebook în decembrie 2010

Analizând figura 11, se poate observa că Europa și SUA reprezintă rețeaua cea mai densă de prietenii, fapt ce denotă că accesul la internet și folosirea acestui site este caracteristic unui ecart mai mare de localități, pe când în Rusia, spre exemplu, Moscova este relativ izolată. Prin analizarea zonelor cu o densitate mai mică de utilizatori, se observă clar, în cazul Europei, o ruptură între limita de est a Uniunii Europene și țările situate după această limită. Ucraina, Belarus și Rusia nu sunt conectate atât de puternic la acest fenomen, fapt care poate fi explicat și de fluxul redus de interacțiuni între est și vest.

România pare să se situeze destul de bine în această privință, cu o densitate de utilizatori asemănătoare Turciei sau Poloniei. Analizând numărul utilizatorilor, țara noastră se situează sub multe țări din vestul Europei, însă cu un număr relativ de utilizatori Facebook asemănător cu celelalte țări din Balcani, după cum se poate observa din figura 10.

c) Wikipedia

Wikipedia reprezintă cea mai mare enciclopedie din spațiul virtual cu conținut generat de către utilizatori. În prezent există peste 26 de milioane de aricole scrise în această encicopledie, în aproximativ 283 de limbi. Aceasta constituie o primă sursă de informare pentru mulți utilizatori ai internetului, deși posibilitatea ca cineva fără autoritate într-un anumit domeniu să scrie un articol pe o anumită temă este destul de mare. Cu toate acestea, Wikipedia oferă un important punct de start în descoperirea unor locații, personalități, evenimente, concepte sau chiar obiecte și ajută la o mai bună cunoaștere a lumii în care trăim.

Analizând figura 12, se poate observa că, prin definirea geografică a subiectelor articolelor din enciclopedie – Geotagging, se pot realiza hărți care să arate cât de multe articole fac referire la fiecare țară în parte. Astfel, se poate observa că SUA și Germania se află în topul definirilor geografice, cu peste 50000 de articole cu referire la aceste două state, pe când aproape întreaga Africă, Asia Centrală și de sud-est, precum și majoritatea țărior din America centrală și de sud sunt puternic subreprezentate. Acest lucru se suprapune peste număru redus de utilizatori de internet din aceste țări, care ar putea documenta mai în amănunt și în cunoștință de cauză locații, personalități sau evenimente din acea țară.

Se poate observa, de exemplu, că există mai multe articole despre Antarctida, un ținut nelocuit, decât despre oricare dintre țările Africii, unele numărând peste 100 de milioane de locuitori, aceste zone rămânând, pentru o bună parte dintre utilizatorii de internet „terra incognita”.

Sursa: http://www.zerogeography.net

Fig. 12. Numărul articolelor Wikipedia cu referință geografică pe țări, în toate limbile

I.4. Latura mobilității populației

Odată cu popularizarea transportului aerian și introducerea curselor low-cost, mobilitatea populației a crescut extrem de mult. De asemenea, evoluția automobilelor și a infrastructurii rutiere, prin autostrăzi, tuneluri și ringuri (centruri ale orașelor), precum și implementarea unor rețele de trenuri de mare viteză, au creat o diminuare considerabilă a timpului de tranzit și astfel o modificare a componentei distanță-timp.

a) Transportul

În ceea ce privește transportul, acesta se poate împărți în transport rutier, feroviar, maritimsau fuvial și aerian. Fiecare dintre aceste tipuri de transport constituie metode care înlesnesc mobilitatea populație, așadar, dacă distanța față de aceste rețele este mai mare, interacțiunea cu exteriorul este mai mică.Prin combinarea acestor sisteme de transport se crează și un transport multimodal, care ajută la conectarea și eficientizarea sistemelor mai sus menționate.

Sursa: Wikimedia Commons

Fig. 13. Rețeaua de drumuri Europene din Europa

Transportul rutier reprezintă cel mai dezvoltat din punct de vedere teritorial sistem de transport, care acoperă aproape în întregime zonele locuite, diferența fiind făcută de calitatea drumurilor, clasificarea, și bineînțeles poziția în teritoriu. Așadar, rețeaua de drumuri este extrem de bine pusă la punct, cu o densitate a drumurilor europene foarte mare, în partea de vest și centrală a Europei, observându-se o densitate mai redusă înspre est și nord, în principal datorită unei rețele de localități mai dispersate. România se situează relativ bine în această prvință, însă prezența acestor drumuri europene nu oferă însă informații despre fluxurile economice efectuate de-a lungul acestor axe. Dacă ar fi să luam în considerare relațiile rutiere dintre vestul Europei și Asia, se va potea observa că principalele rute care ar duce către est sau către sud-est nu tranzitează România, fapt ce duce la o diminuare a impactului economic potențial al acestor rute. Vezi figura 13. Pe de altă partea, rețeaua de autostrăzi din România este extrem de slab dezvoltată până în prezent, deși planurile de dezvoltare oferă perspective pozitive în ceea ce privește conectarea mai eficientă, atât a țării cu exteriorul, cât și a orașelor de pe cuprinsul teritoriului național.

În ceea ce privește transportul feroviar, acesta a constituit motorul dezvoltării în secolul al XIX-lea în Europa, însă și-a pierdut treptat din importanța economică preluând mai mult rolul transportului de pasageri. În ultimii ani însă, transportul de călători a cunoscut o nouă evoluție prin introducerea treptată, în unele state, a unor rețele de transport feroviar de mare viteză, o alternativă mai puțin costisitoare decât varianta aeriană și mai scurtă ca timp decât cea rutieră (figura 14). Țara noastră nu are la ora actuală linii de mare viteză, o excepție fiind inaugurarea, în 2011 a unei legături București-Constanța, care oferă posibilitatea trenurilor să ajungă la 160km/h. Singurul plan care prevede construcția unei legături de mare viteză în România este cel care propune conectarea Bucureștiului de Budapesta și crearea unei linii de mare viteză Viena-Budapesta-București-Constanța, care să ajungă la viteze de 300m/h.

Sursa: www.stratfor.com

Fig.14. Rețeaua feroviară a Europei

Transportul fluvial constituie o alternativă mai puțin costisitoare (în cazul prezenței în prealabil a infrastructurii), însă este dependentă de o rețea de transport mulimodal care să facă legătura dintre marfa transportată pe apă și consumatorii din teritoriu. În acest sens, rețeaua fluvială navigabilă este foarte densă în nord-estul Franței, Belgia, Olanda și Germania, sper est fiind prezente doar două mari artere fluviale si anume Nipru și Dunărea (figura 15). Aceasta din urmă oferă numeroase beneficii țărilor riverane și contribuie la dezvoltarea lor economică. Extinderea unei rețele fluviale navigabile este extrem de costisitoare și poate interveni negativ în dezvoltarea ecosistemelor fluviale existente, fapt ce face ca noi culuare de transport fluvial să nu facă obiectul dezvoltării rețelelor de comunicație pe termen scurt sau mediu.

Sursa: www.stratfor.com

Fig. 15. Rețeaua de transport fluvial din Europa

Transportul marin este complementar celui fluvial, în sensul că la gura de vărsare a marilor fluvii navigabile se găsește și un port maritim care ajută la distribuirea bunurilor pe distanțe mai lungi, peste mări și oceane. În România, principalele porturi sunt Constanța, Tulcea și Mangali, care asigură un flux de bunuri, în prncipal spre Turcia, Grecia și italia, dar și către Rusia și Ucraina.

Rețeaua de transport care a reușit cel mai mult să reducă distanțele la nivel mondial este rețeaua de transport aerian. Evoluția acesteia a ajutat foarte mult la crearea de legături economice și chiar culturale între popoare și a dus la o conectarea fizică între regiuni ale lumii în timp foarte scurt. În ceea ce privește România, legăturile aeriene conferă o idee asupra nevoii unui flux de persoane de a se deplasa către o anumită destinație, principalele țări vizate fiind Italia, Germania, Spania, Franța și Marea Britanie (după numărul de legături aeriene din 2011, vezi figura16).

Analizând conexiunile directe ale României cu celelalte state ale lumii, se poate observa că traseele aeriene sunt axate în principal pe Europa și Orientul Mijlociu, pe când pentru a ajunge la oricare dintre celelalte regiuni ale lumii, excepție făcând SUA, trebuie făcută cel puțin o escală în unul dintre aeroporturile mai importante ale lumii. Fiind cea mai reprezentativă rețea a mondializării, putem spune că traficul aerian din România nu demonstrează o conexiune strânsă cu țări din afara spațiului relativ proxim sau cu toate țările Europene (se observă o lipsă de legături către țările nordice – Norvegia, Suedia, Islanda, pecum și către țările baltice – Estonia, Lituania)

Fig. 16. Legăturile aeriene ale României în 2011

b) Migrația forței de muncă calificate

Mobilitatea forței de muncă reprezintă atât unul dintre factorii, cât mai ales una dintre consecințele majore ale globalizării. Prin sporirea mobilității forței de muncă, constrângerile care țineau de amplasarea diverseleor activități economice au început să se diminueze. Au rămas totuși importante rețelele de comunicație, aprovizionare și distribuție, însă pentru companiile multinaționale forța de muncă a devenit un factor important doar din punctul de vedere al diminuării costurilor de producție prin lata unor salarii cât mai mici, ucru facilitat de globalizare prin mecanisme de delocalizare industrială către țări mai puțin dezvoltate.

În ceea ce privește forța de muncă calificată însă, migrația acestora generează probleme pe termen lung, precum scăderea nivelului de pregătire al noilor generații, diminuarea elitei științifice sau academice cu influență pe mai multe planuri, de la cel social până la cel politic și însușirea acestor valori intelectuale de către alte țări.ț

Dacă analizăm forța de muncă cu studii superioare care a plecat din România, vom putea observa că principalele țări de destinație a acestor persoane le constituie în primul rând țările dezvoltate, dar și celelalte țări din Europa sau din America în special. Ca flux de emigranți din partea României se remarcă (făcăndu-se referire strict la persoanele înregistrate) Germania, urmată de SUA și Israel, cu peste 40000 de persoane cu studii superioare originare din România. Dacă însă luam în considerare și procentul de persoane cu studii superioare care au plecat, din totalul emigranților români din fiecare țară, vom observa că pe primul loc se află Canada, cu o pondere de 53,8%, urmată de Rusia cu 53,3% și Elveția cu 50,1%, alte țări cu ponderi între 30 și 50% fiind Ucraina, Franța, Marea Britanie, SUA, Israel, Belgia, Luxemburg, Suedia sau Austria (figura 17). Se observă astfel o predilecție de migrare a forței de muncă superior calificate către țări cu economii mai dezvoltate sau care oferă mai multe beneficii celor calificați.

Pe de cealaltă parte, în figura 18, se poate observa că persoanele care au venit în România cu studii superioare provin din țări precum Irak – cu un procent de aproape 70%, Marea Britanie, Franța, Iordania – fiecare cu peste 50% din imigranții din România având studii superioare, SUA, Iran, Germania, Liban și Olanda, fiecar cu ponderi situate între 40 și 50%. Fluxul cel mai mare atât de imigranți în total cât și de forță de muncă înalzt calificată provine din Repubica Moldova, unde procentul celor cu studii superioare ajunge la aproximativ 37,3%. Pe locurile 2 și 3 se află tot țări vecine României, și anume Bulgaria și Ucraina, în cazul acestora însă, procentul celor cu studii superioare este mai redus, ajungând la 29,8% în cazul Ucrainei și mai rău, la 10,3% în cazul Bulgariei. Din aceste date putem concluziona că România este destul de atractivă din punctul de vedereal migrațiilor din țările vecine, însă nu constituie neapărat un nucleu de concentrare al persoanelor înalt calificate. Procentele cele mai mici de forță de muncă calificată provin din țările din Balcani, cu sub 15%. Din nou, atractivitatea României nu depășește limitele Europei și al Orientului Mijlociu, excepție făcând SUA și China, care sunt prezente pe piața forței de muncă, cea chineză datorându-se în principal contractelor în construcție, dar și al consolidării comunității chineze din București, în mod special.

II. Poziția geografică – Factor decisiv în globalizare?

În urma datelor prezentate în capitolul anterior se observă atât o importanță a poziționării geografice, cât și o diminuare a importanței acesteia, în funcție de latura analizată. Astfel, în cazul legăturilor științifice, informatice sau aeriene, poziția geografică nu mai poartă un rol decisiv, conexiunile făcând-se într-un mediu neinfluențat de topografie – mediul on-line sau cel aerian.

În schimb, în ceea ce privește importurile, exporturile, investițiile străine directe sau chiar migrația, rolul poziției geografice este un pic mai ridicat, însă nu definitoriu, întrucât contextul geopolitic reprezintă factorul decizional în determinarea cantității și direcției fluxurilor în multe dintre cazuri. Doar rețelele de transport terestru sau fluvio-maritim mai sunt legate efectiv de topologie, iar rutele, prin distanța sau calitatea lor, influențează dezvlotarea unor legături comerciale cu anumite state vecine.

III. Regiunile României în contextual actual al globalizării

III.1. Latura economică

a) Importuri și exporturi pe județe și regiuni

La nivelul României există 8 regiuni de dezvoltare, care însă nu au reușit încă să formeze organisme teritoriale bine închegate, cu legături de comunicație, infrastructură sau comerț între județe care să ajute la crearea unei coeziuni teritoriale și economice. Se dezvoltă astfel disparități atât la nivelul județelor, cât și la nivelul regiunilor de dezvoltare în ansamblu. Se poate observa din figura 18 că se crează un fel de culoar în care cantitatea de importuri și de exporturi este mai mare. Acest lucru arată că poziția geografică și situarea de-a lungul principalelor axe de comunicare, în special rutiere, influențează o dezvoltare mai puternică a unor zone, cum ar fi cele care leagă capitala de granița de vest. Astfel, județele de la granița cu Ungaria, Clujul, Sibiul, Brașovul, Prahova, dar și Argeș, prezintă cele mai mari cantități de importuri și de exporturi din afara capitalei, la care se adaugă și Constanța, unde porturile fluviale și maritime contribuie semnificativ la fluxurile de bunuri care vin sau pleacă din România. Prin urmare, regiuni care nu sunt pe aceste axe de comunicare au oarecum de suferit, fiind, bineînțeles și alți factori care contribuie la dezvoltarea lor mai lentă. Exemple în acest sens ar fi vestul Olteniei, Caraș-Severin, întreaga Moldovă, dar și sudul Munteniei, unde forța de atracție a Bucureștiului diminuează puterea de dezvoltare a acestor județe. Se mai poate observa că raportul importuri supra exporturi este extrem de dezechilibrat în unele cazuri, ajungănd ca valoarea importurilor să fie de peste 1,5 ori mai mare decât exporturile, fiind cazul Iașiului – de 1,52 ori mai multe importuri, al Prahovei, cu importuri mai mari de 1,6 ori decât exporturile și prin excelență, al Bucureștiului și al sectorului Ilfov, cu valori de 3,1, respectiv 2,47 ori mai mari ale importurilor. În pus, cantitatea și valoarea bunurilor importate și exportate de București și Ilfov reprezintă o pondere impresionantă, atât în cazul exporturilor, aici fiind concentrate peste 26% din ele, cât mai ales în ceea ce privește importurile, unde se concentrează aproximativ 67% dintre importurile României. Se crează astfel un dezechilibru puternic al raportului importuri-exporturi doar datorită Bucureștiului, care nu reușește să valorifice aceste bunuri în produse de export, majoritatea fiind destinate consumului. Astfel se poate spune că economia bucureștreană nu este sustenabilă și generează probleme la nivelul întregului teritoriu din acest punct de vedere.

Dacă analizăm însă regiunile ca un întreg, în figura 19 vom observa că regiunile de Nord-Est și de Sud-Vest sunt cele mai slab dezvoltate din această privință, primul caz fiind caracterizat și printr-un raport negativ import/export, pe când cea din urmă având valoarea pozitivă cea mai mare a soldului import/export, fapt care demonstrează că economia din zonă este productivă, însă consumul de bunuri este redus, având valorile cele mai mici ale importului la nivel național.

b) Investiții străine directe (ISD) pe județe și regiuni

Analiza investițiilor străine directe la nivelul județelor și al regiunilor de dezvoltare poate scoate la iveală disparitățile dintre diferitele zone și implicit locațiile preferate de investitorii străini. Se poate observa, din figura 20, că din nou capitala se află pe o poziție net superioară față de orice altă zonă a României, fapt care nu indică neapărat concentrarea masivă a activităților firmelor cu capital străin aici, ci constitue mai mult locația sediului acestor firme. Așadar, chiar dacă operează în alte județe, majoritatea firmelor cu capital străin sunt concentrate în București, având avantaje economice datorită clusterului economic dezvoltat puternic aici. În ceea ce privește celelalte județe, se observă că fiecare regiunie prezintă unul sau două centre în care se investește mai mult capital străin, însă regiunea de sud-vest se situează foarte jos, per ansamblu.

Făcând o autocorelație regională (figura 21), vom observa că această din urmă regiune prezintă valorile cele mai mari ale autocorelației, în sensul că valorile investițiilor străine directe sunt cam în toate județele de aici asemănătoare, pe când în regiunea învecinată, cea de sud, autocorelația este nulă, fapt care demonstreză că împărțirea investițiilor străine directe este neuniform distribuită în teritoriu, fiind avantajate mai mult județele Argeș (datorită uzinelor Dacia) și Prahova. Singura arie cu un coeficient de autocorelație negativ este cea a Ilfovului, care, fiind puternic influențată de volumul capitalului străin înregistrat aici, nu se poate considera pe aceeași treptă, chiar dacă aici se concentrează cele mai mari capitaluri ISD din țară, după București, proces evident explicat prin extinderea ariilor economice și industriale către zone cu prețuri mai reduse ale terenurilor, dar totuși aflate în proximitatea capitalei.

c) Produsul intern brut (PIB) pe județe și regiuni

Produsul intern brut pe cap de locuitor reprezintă cel mai folosit indicator al bunăstării și este considerat principalul rezultat al factorilor care influențează competitivitatea. Din analiza la nivel județean al acestui indicator (figura 22), se poate observa că cel mai bine se situează județele din partea central-vestică a țării și din sud-est, la care se adaugă, bineînțeles Bucureștiul. Astfel regiunile de vest, nord-vest, centru, sud-est și București prezintă câte două județe cu o valoare a PIB-ului de peste 8000 RON pe cap de locuitor, ajungănd la 16.000 RON pe cap de locuitor în capitală. La polul opus se află regiunile de sud, sud-vest și nord-est, în care niciun județ nu ajunge la 8000 RON pe cap de locuitor, ba chiar mai mult, în regiunea de nord-est, 5 din cele 6 județe nu depășesc nici măcar 6000 RON pe cap de locuitor, aici înregistrându-se și minima la nivel național, sub 4000 RON pe cap de locuitor în județul Botoșani. În această situație, se poate spune că unele județe beneficiază de mai multă deschidere față de exterior și înregistrează o dezvoltare economică mai puternică, pe când altele sunt private de acest potențial, fie din cauza lipsei infrastructurii de transport și al topografiei care împiedică crearea unor legături comerciale mai puternice, fie și datorită politicilor și planurior de dezvoltare națională sau regională care avantajează unele regiuni sau zone în detrimentul altora.

Dacă facem o analiză a autocorelației la nivel regional între valorile PIB din fiecare județ (figura 23), vom observa că cele mai mari valori ale coeficientului de autocoreație regională se găsesc în regiunea centru, fapt ce arată că această regiune este cea mai bine închegată din punct de vedere al PIB-ului, cazul Harghitei arătând însă un decalaj, pe când disparitățile majore din regiunea de nord-vest generează valori neutre ale autocorelației teritoriale pentru toate județele din acea regiune. Regiunea de nord-est relevă o autocorelație destul de crescută, întrucât valorile PIB sunt relativ apropiate, cu excepția Bacăului, care depășește 6000 RON pe cap de locuitor.

III.2. Latura științifică

Mediul universitar constituie unul dintre principalele arii de diseminare a cunoștințelor avansate, care se bucură și de o oportunitate deosebită de dezvoltare prin crearea de legături cu alte instituții de același tip din țară sau din străinătate. Prezența universităților reprezintă una dintre oportunitățile majore de dezvoltare regională de care poate dispune un anumit teritoriu. Acestea ajută la crearea unui grup de persoane cu studii superioare care, în funcție de mai mulți factori (mediul socio-economic, sprijin antreprenorial, etc.) pot alege sau nu să dezvolte afaceri sau să presteze servicii în acea zonă, fapt care influențează gradul acesteia de dezvoltare. Luând însă în considerare mobilitatea avansată a populației și fenomenul de „exod al creierelor”, se poate observa că această oportunitate este de multe ori irosită datorită ineficienței mediului social sau economic local de a motiva absolvenții acestor universități să rămâna pe piața forței de muncă locală.

a) Parteneriatele universitare

Deschiderea către exterior a mediilor universitare poate fi schițată prin analizarea parteneriatelor încheiate între universitățile din România și universități din Europa și special, dar și din întreaga lume. Multe dintre aceste parteneriate stau la baza programelor de schimb de experiență prin acorduri bilaterate cu anumite universități, printre aceste programe numărându-se cele din categoria Lifelong Learning Programme (LLP) – ERASMUS, Leonardo, ERASMUS Mundus, nelipsind însă și parteneriate științifice, cu universități din America de Nord sau Asia orientală și de sud-est.

În ceea ce privește mediul universitar din România, există 3 nuclee și anume București, Iași și Cluj-Napoca, însă, pe lângă acestea, mai sunt prezente și alte centre universitare, majoritatea însă de importanță medie sau mică.

În figura 24 se poate observa că repartiția universităților, dar și a parteneriatelor externe nu este uniformă în teritoriu, existând discrepanțe majore atât la nivel de județ, cât și la niveul regiunilor de dezvoltare. Prezența în număr mai mare a cadrelor didactice din învățământul superior poate crea o idee asupra dimensiunii și a influenței potențiale pe care îl poate avea acel mediu universitar asupra dezvoltării regionale. Se poate observa prezența unui cadru didactic universitar la mai puțin de 500 de persoane în județele Cluj, Iași, Timiș, Bihor, Sibiu, Brașov și Dolj (pentru București nu au fost disponibile date). Valoarea cea mai mică este prezentă în Cluj, unde la fiecare 174 de persoane există un cadru didactic în mediul universitar. De asemenea, regiunile Centru și Nord-Vest sunt singurele care prezintă câte două județe cu o valoare încadrată între 100 și 500 de persoane la un cardu didactic universitar. Pe de altă parte, regiunea de Vest este singura care prezintă în toate județele medii universitare, celelalte regiuni având cel puțin două sau char trei județe fără universități – Regiunea de Sud-Est și Sud-Muntenia. Aceste două regiuni dn urmă sunt puternic influențate de prezența și puterea de atracție a capitalei, încât nu au reușit să dezvolte un mediu universitar local care să devină concurent celui Bucureștean. La fel se întâmplă și în cazul Iașiului și Clujului, acestea exercitând o influență majoră în zonă, fapt ce explică lipsa universităților în județe precum Botoșani, Vaslui, Sălaj sau Bistrița-Năsăud. De asemenea , zona cu populație predominant maghiară – Harghita și Covasna, nu prezintă universități, fluxurile de studenți dirijându-se, cel maiprobabil, spre cele două centre universitare unde există și posibilitatea studierii în limba maghiară: Târgu Mureș și Cluj-Napoca.

Fig. 24. Mediul Universitar din România

III.3. Latura informatică

a) Utilizatorii de internet pe regiuni

Lumea virtuală devine din ce în ce mai dezvoltată, iar accesul la informații devine tot mai sinonim cu accesul la internet. Prin conectarea la resursele intelectuale colective, se poate dezvolta atât conștiința globală, cât și noi idei care se pot transforma în afaceri de succes și astfel în progres economic. La nivel European, România se situează pe treapta inferioară a procentului de locuințe conectate la internet în cazul a 7 din 8 regiuni de dezvoltare, cu valori cuprinse între 35 și 47% , singura regiune care prezintă un procent mai amre fiind Bucureștiul cu aproximativ 67% dintre locuințe conectate la internet. Aceste procente arată faptul că ruralul nu este încă suficient conectat la această rețea mondială a globalizării, dar nici zonele urbane nu excelează în acest domeniu, popularizarea internetului fiind în principal propagată în principal în rândul tinerilor, avansând însă influența și asupra vârstei intermediare. Se observă din figura 26 și o repartiție a acestor procente diferit de o parte și de cealaltă a arcului carpatic, fapt ce demonstrează că în zona centrală și de vest, conexiunile cu exteriorul sunt mult mai puternice, iar disponibilitatea și mentaitatea în ceea ce privește conectarea la internet sunt diferite față de zona estică sau sudică, unde ruralul este mai accentuat și progresul tehnologic se propagă mai greu.

Conștientizarea importanței internetului sau chiar dependența creată de acesta generează procente extrem de mari ale populației conectate , de peste 75% în țările nordice, Belgia, Olanda, dar și în părți ale Marii Britanii, pe când sudul și estul Europei este mai puțin dispus să folosească acest instrument de informare – figura.25

b) Utilizatorii Facebook din România

Rețeaua de socializare Facebook a cunoscut o evoluție explozivă în ultimii 5 ani și a dus la crearea unui mediu on-line de comunicare devenit extrem de popular. Chiar dacă nu a ajuns să fie folosit în toate colțurile lumii, expansiunea sa îl face un bun indicator al relațiilor la nivel mondial, deși existanța lui, la fel ca a oricărui site poate fi efemeră.

La nivelul României, vezi figura 27, acest mediu de intreconectare on-line s-a răspândit în principal în marile orașe. Dacă analizăm numărul de utilizatori Facebook raportat la populația actuală a județelor, vom observa că după București, care înregistrează o pondere de 67%, se situează pe locul secund Brașovul, cu 45% din populația înregistrată având conturi de Facebook, urmat la distanță de Cluj și Timiș cu 33, respectiv 31% și Constanța și Iași cu 26, respectiv 25%. Se observă că și de această dată sudul munteniei este foarte slab reprezentat, însă valoarea cea mai mică este înregistrată în județul Covasna, atât ca număr de utilizatori, cât și ca pondere, având 8100 de utilizatori Facebook (față de 16000, următoarea valoare pe țară, în Giurgiu), reprezentând un procent de 3,8% din populație.

Se poate vedea așadar, că marile orașe constituie polii conexiunilor din mediul on-line și deci cele mai dispuse la propagarea mecanismelor globalizării.

Fig. 27. Numărul de utilizatori Facebook pe județe și procentul acestora din totalul populației

III.4. Latura mobilității populației

a) Transportul aerian

Dacă am văzut că mediul on-line beneficiază de fluxuri de idei și informații care nu țin cont de poziția geografică, ci mai mult de disponibilitatea unor anumite grupuri de a le accesa, în mediul mobilității fizice a populației, făcând referire acum la transportul aerian, intervin și mecanisme economice, care influențează poziționarea și apoi numărul de conexiuni create între un aeroport și destinațiile solicitate de călători.

Vedem astfel supremația indiscutabilă a capitalei, care operează peste 70% dintre legăturile României cu celelalte orașe ale lumii. Dacă majoritatea curselor internaționale ale companiei naționale TAROM pleacă din București, cursele de tip low-cost sunt împărțite în mare parte între București (Băneasa), Timișoara și Cluj-Napoca (vezi figura 28). De asemenea, aeroporturile internaționale din Sibiu, Tărgu Mureș și Bacău încep să câștige treptat importanță, ajungând la nivele anului 2011 la un număr situat între 25 și 30 de legături aeriene cu ate orașe. Pe de altă parte, orașe mari sau centre de regiune de dezvoltare prezintă legături foarte puține sau chiar deloc, cum ar fi cazu Iașiului, cu doar 9 legături, Constanța, cu doar 7 sau Craiova cu 2. Se prefigurează astfel o discrepanță teritorială majoră, în sensul că întreg sudul României este acaparat de influența aeroporturior Bucureștene, privând astfel întreaga zonă de avantajele unor legături aeriene, fie de marfă sau de pasageri, în alte mari orașe, fapt care ar avantaja dezvoltarea economică în zonă.

Fig. 28. Numărul legăturilor aeriene ae aeroporturilor din România în 2011

Concluzii

Pornind de la analizarea, întâi din perspectiva României la nivel mondial, iar apoi a regiunilor României, am încercat o analiză succintă a relațiilor pe care țara noastră le are cu exteriorul, dar și analizarea ideii că poziția geografică a avea un rol decisiv în crearea acestor relații. În urma analizei a reieșit că pentru anumite nivele de studiu, cum ar fi ce științific sau informatic, barierele naturale sau poziția geografică nu reprezintă un factor major de influenț, pe când relațiile economice clasice, realizate prin intermediul diferitelor căi de comunicație terestre, sunt condiționate de poziția georafică și de topografia existentă, însă nu aceasta constituie elementul fundamental al legăturilor, ci contextul geopolitic.

În consecință, chiar dacă poziția României sau a unor regiuni ale României nu este favorabilă din anumite puncte de vedere, printr-o politică axată pe coeziune teritorială, pe exloatarea potențialului vecinătăților și prin promovarea dezvoltării durabile, aceste mpedimente pot și treptat eliminate.

Bibliografie

Baza de date CIA World Factbook, http://www.nationmaster.com

Database on Immigrants in OECD Countries (2010) – Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), http://www.oecd.org

Eurostat Database, http://epp.eurostat.ec.europa.eu

Graham, M., Hale, S. A. and Stephens, M. (2011) – Geographies of the World's Knowledge, London, Convoco! Edition.

Groza, Octavian (1995) – Geografia transporturilor, Editura Nathan, Paris

Internet usage Statistics 2011, http://www.internetworldstats.com/

Map of international scientific collaborations, http://www.science-metrix.com

SCImago. (2007). SJR — SCImago Journal & Country Rank, http://www.scimagojr.com

Serviciul de monitorizare a paginilor de Facebook in Romania, http://facebrands.ro/

Societati Comerciale cu participare străină la capital – Analiza statistică a datelor din registrul central al comerțului la 30 septembrie 2009, numarul 139, Oficiul Național al Registrului Comerțului, http://www.onrc.ro/

University of Oxford – Internet Institute, http://www.oii.ox.co.uk

WIPO Statistics Database (World Intellectual Property Organization), http://www.wipo.int, World Intellectual Property Indicators, 2011 edition