Instrumente Structurale ale Uniunii Europene Studiu de Caz Accesarea Fondurilor Europene In Romania
Instrumente structurale ale Uniunii Europene
Studiu de caz: Accesarea fondurilor europene în România
Cuprins
Introducere
CAP. I. Scurt Istoric al Uniunii Europene
1.1. Adâncirea integrării europene
1.2. Momente semnificative în evoluția legislației
1.3. Principalele reforme
CAP. II. Instrumente structurale ale Uniunii Europene
2.1. Fondul European de Dezvoltare Regională
2.2. Fondul social european
2.2.1. Funcționarea FSE în statele membre
2.3. Fondul de Coeziune
2.4. Politica Agricolă Comună
2.5. Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)
CAP. III. Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România
3.1. Utilizarea fondurilor structurale în acord cu Strategia Europa 2020
3.2. Situația și perspectivele economice ale României
3.3. Modelul Polonez în materie de absorbție a fondurilor europene
3.4. Analiza absorbției fondurilor structurale de către România
CAP. IV. Studiu de caz: Accesarea fondurilor europene nerambursabile din cadrul POSDRU
Concluzii
Bibliografie
Anexe
LISTA DE ACRONIME:
BEI Banca Europeană de Investiții
BCE Banca Centrală Europeană
CEA Comunitatea Europeană de Apărare
CEC Curtea Europeană de Conturi
CECO Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
CEE Comunitatea Economică Europeană
CEJ Curtea Europeană de Justiție
CES Comitetul Economic și Social
CR Comitetul Regiunilor
CIG Conferința Interguvernamentală
EURATOM Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică JAI Justiție și Afaceri Interne
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FEPAM Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime
FSE Fondul Social European
FC Fondul de Coeziune
NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
OCEE Organizația pentru Cooperare Economică Europeană
PAC Politica Agricolă Comună
PE Parlamentul European
PESC Politica Externă și de Securitate Comună
SM State Membre
UE Uniunea Europeană
UEO Uniunea Europei Occidentale
Introducere
În lucrarea de față, scopul urmărit este cercetarea și analiza empirică a României în materie de absorbție a Fondurilor Structurale, dupa trecerea primei etape cu importanță majoră de acceptare la 1 ianuarie 2007, ca membru al Uniunii Europene.
Alegerea acestei teme s-a bazat pe o abordare proprie, de identificare a gradului de absorbție pe care România necesită sa-l crească, pentru a fi un stat dezvoltat din toate punctele de vedere, a câștiga beneficiile de pe urma integrării în comunitatea europeană, luând ca obiect de analiză experiența unor țări cu un grad de dezvoltare asemănător. Mi-am propus ca în ultimă fază a cercetării să realizez un plan de afaceri care urmează a fi depus pentru unul din proiectele Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurelor Umane, pentru a beneficia de fonduri nerambursabile.
Lucrarea este structurată pe patru capitole, urmate de concluziile finale, referințele bibliografice și un set de anexe, conținând date și reprezentări ce susțin argumentația și concluziile formulate. Astfel, Capitolul I ne indroduce în istoricul Uniunii Europene, momente semnificative ce stau la bază precum și principalele reforme ce au fost aduse pe parcusul anilor.
În Capitolul II am descris succint instrumentele structurale ce sunt folosite de către Uniunea Europeană pentru reducerea decalajelor de dezvoltare dintre cele 28 state membre având la bază politica de coeziune a Uniunii Europene.
În acest capitol se argumentează folosința fondurilor structurale în principal pentru a compensa statele membre atât pentru “lărgirea” cât și pentru “adâncirea” integrării europene, iar această evoluție a fost raționalizată în termenii obiectivelor UE precum creșterea economică, competitivitatea, ocuparea forței de muncă, dezvoltarea durabilă, subsidiaritatea, regionalismul și buna guvernanță, incluzând participarea societății civile.
Capitolul III atarge atenția asupra dimensiunilor capacității de absorbție, cum sunt vazute de către economiști, precum face o scurtă analiză asupra ratei de absorbție a fondurilor structurale acordate României începând cu anul 2007 până în prezent. Iar pentru a înțelege situația economică a țării, sunt aduse în discuție și anumite aspecte macroeconomice paralele cu alte state europene pentru ultimii ani. Deasemenea este prezentată o observație comparativă a modelului Polonez luând în considerare faptul că este un stat mai apropiat de dimensiunile economice ale României.
În Capitolul IV este prezentat implementarea unui plan de afaceri ce urmeză a fi depus pentru finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvolatarea Resurselor Umane 2007-2013. Obiectivul general al programului fiind Promovarea culturii antreprenoriale, flexicurității și adaptabilității prin sprijinirea forței de muncă și a întreprinderilor competente, pregătite și adaptabile.
Cap. I. Scurt Istoric al Uniunii Europene
Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, propunându-și să asigure o pace durabilă. Cele șase state fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Anii '50 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spațiului, lansând primul satelit spațial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „Piața comună”.
În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE. Astfel ia naștere „Piața unică”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și pentru prima dată după 28 de ani se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.
O Europă fără frontiere
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, europenii devin și mai apropiați. În 1993, Pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulației a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. Anii '90 sunt și anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, și Tratatul de la Amsterdam, în 1999. Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei state – Austria, Finlanda și Suedia. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai ușor pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.
O nouă extindere
Euro este noua monedă de schimb pentru mulți cetățeni europeni. Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalității. Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârțit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate de încă două în 2007. Criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008, ceea ce determină o mai strânsă cooperare economică între țările UE. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare, la 1 decembrie 2009. Acesta îi conferă Uniunii Europene instituții moderne și metode de lucru mai eficiente.
Noul deceniu începe cu o gravă criză financiară, dar și cu speranța că investițiile în noi tehnologii verzi și ecologice, alături de o mai strânsă cooperare europeană, vor duce la o creștere și o bunăstare de lungă durată.
Adâncirea integrării europene
Procesul de adâncire a intregrării europene (sau integrarea pe verticală) a demarat în anii ’50 și are în vedere următoarele aspecte:
a) creșterea progresivă a obiectivelor comune, pe care SM decid să le realizeze împreună, prin extinderea ariilor politicilor comune;
b) întărirea caracterului supranațional al Comunității, prin utilizarea extensivă a sistemului de vot majoritar (în locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului), prin care sunt reprezentate interesele naționale ale fiecărui SM, precum și prin întărirea rolului Parlamentului European (unde sunt direct reprezentați cetățenii europeni).
Tratatul CEE a fost amendat de câteva ori și suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, până la consolidarea sa finală într-o Constituție (aflată încă în stadiul de proiect, finalizat în iulie 2003 și urmând a fi rediscutat în octombrie 2003. În tabelul de mai jos sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul UE:
Tratatele Uniunii Europene
Tabel 1.1.
Această abordare are în vedere dezvoltarea graduală a procesului de integrare, centrată pe tratarea acelor aspecte asupra cărora se poate ajunge la un acord și pe amânarea acelor chestiuni care nu sunt încă în stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii. După Tratatul de la Roma, procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 și ratificat la 1 iulie 1987.
Momente semnificative în evoluția legislației
Pilonii Tratatului de la Maastricht
Schimbarea peisajului politic european după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est a condus la un proces de regândire a structurii Comunității Europene, în direcția creării unei uniuni politice și a uniunii economice și monetare. Baza legală a noii Uniuni Europene este reprezentată de Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 și ratificat la 1 noiembrie 1993. Uniunea Europeană (UE) înseamnă, pe de o parte menținerea și extinderea acquis-ului Comunității Europene10 și, pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC) și al Justiției și Afacerilor Interne (JAI). Astfel, conform imaginii comune despre UE, prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcție cu trei piloni, care va fi menținută și dezvoltată continuu.
Primul pilon
Primul pilon acoperă sectoarele, regulile și procedurile de decizie referitoare la CEE, CECO și Euratom. Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al CEE și creează Comunitatea Europeană, subliniind astfel caracterul său extins, ce depășește marginile integrării economice. Aceste modificări sunt reprezentate de:
continuarea extinderii rolului PE, în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei, la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte, PE își împarte prerogativele cu Consiliul);
continuarea extinderii gamei politicilor comune (educația și formarea profesională, rețelele trans-europene, politica industrială, dezvoltarea cooperării, protecția consumatorului) și întărirea altor politici comune deja existente (politica socială, coeziunea economică și socială, cercetarea și dezvoltarea tehnologică, politica de mediu);
crearea cetățeniei europene: toți cetățenii SM pot circula și se pot stabili în alte SM; dreptul de a alege și de a participa în alegerile municipale și pentru PE în SM de rezidență, indiferent de naționalitate; protecție diplomatică și consulară din partea ambasadei unui alt SM pe teritoriul unui stat terț și în care SM național nu este reprezentat; dreptul de a trimite petiții PE și de a se adresa Mediatorului European (Ombudsmanului european);
instituirea uniunii economice și monetare: convergența politicilor economică și monetară a SM, ceea ce a condus, PE își împarte prerogativele cu Consiliul);
continuarea extinderii gamei politicilor comune (educația și formarea profesională, rețelele trans-europene, politica industrială, dezvoltarea cooperării, protecția consumatorului) și întărirea altor politici comune deja existente (politica socială, coeziunea economică și socială, cercetarea și dezvoltarea tehnologică, politica de mediu);
crearea cetățeniei europene: toți cetățenii SM pot circula și se pot stabili în alte SM; dreptul de a alege și de a participa în alegerile municipale și pentru PE în SM de rezidență, indiferent de naționalitate; protecție diplomatică și consulară din partea ambasadei unui alt SM pe teritoriul unui stat terț și în care SM național nu este reprezentat; dreptul de a trimite petiții PE și de a se adresa Mediatorului European (Ombudsmanului european);
instituirea uniunii economice și monetare: convergența politicilor economică și monetară a SM, ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) și la înființarea Băncii Centrale Europene (BCE).
Al doilea pilon
Odată cu instituirea celui de–al doilea pilon, cooperarea politică dintre SM este ridicată la statutul de politică comună, ceea ce înseamnă includerea ei într-un cadru instituțional specific. Astfel, prin Tratatul de la Maastricht, UE are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe și de securitate și se pun bazele unei cooperări sistematice între SM. Această cooperare este caracterizată de derularea unor acțiuni comune, desfășurate pe de consens12 și care limitează SM în politica lor externă.
PESC este gestionată de aceleași instituții care operează sub primul pilon, dar care au puteri și proceduri de decizie diferite: astfel, deoarece acest doemniu este de importanță strategică pentru SM și este dificil de renunțat la suveranitatea națională, procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentală (pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului).
Al treilea pilon
Tratatul de la Maastricht stabilește și o formă sistematică de cooperare între SM, în domeniul justiției și afacerilor interne – cooperare care, până la acest moment, se desfășura pe bază de acorduri internaționale ocazionale. Procesul de decizie este similar celui din domeniul PCSE (bazat pe regula unanimității). Aspectele acoperite de această politică și reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: oferirea de azil politic, emigrația, lupta împotriva fraudei și dependenței de droguri, cooperarea judiciară în chestiuni civile și penale, cooperarea vamală și a poliției pentru prevenirea terorismului, alte tipuri de delicte internaționale.
Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Amsterdam, ca și Tratatul de la Maastricht, prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferință Inter-guvernamentală, cu scopul de a realiza reformele instituționale necesare procesului de extindere a Uniunii. Mai mult, prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu procesul de extindere. Lucrările CIG au dus la pregătirea textului Tratatului de la Nisa, care a fost semnat la 26 februarie 2001 și a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.
Principalele aspecte cuprinse în Tratatul de la Nisa sunt:
schimbările instituționale din cadrul procesului de extindere: deși, pentru noile SM, numărul de locuri în PE, numărul voturilor alocate în cadrul Consiliului și pragurile aplicabile în cadrul procedurii majorității calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare, Tratatul de la Nisa stabilește noi reguli, ce au în vedere o Uniune cu 27 de membri;
două inovații majore privind procesul de decizie:
• extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate calificată în cadrul Consiliului, pentru probleme în care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu, facilitarea libertății de circulație a persoanelor, cooperarea judiciară pe probleme civile, încheierea de acorduri internaționale în domeniile comerțului, serviciilor și aspectelor comerciale ale proprietății individuale – cu unele excepții, etc.);
• extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni, ce privesc: crearea de stimulente pentru combaterea discriminării, cooperarea judiciară pe probleme civile, măsuri specifice de sprijin industrial, acțiuni de coeziune desfășurate în afara Fondurilor Structurale, statutul partidelor politice europene și aspecte legate de imigrație, de acordarea de vize și de azil;
revizuirea sistemului de cooperare, prin realizarea următoarelor modificări:
• numărul minim de SM necesare pentru propunerea unei clauze întărite de cooperare este 8, ceea ce înseamnă că după a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea SM;
• înlăturarea posibilității utilizării dreptului de veto cu privire la cooperarea strânsă în domeniile aflate sub incidența primului și celui de-al treilea pilon și înlocuirea acesteia cu dreptul SM de a supune problema Consiliului European, care poate decide prin majoritate calificată (mai mult, dacă problema aparține unuia din domeniile în care se aplică procedura co-deciziei, este necesar acordul PE);
• introducerea posibilității de stabilire a unei „cooperări strânse” în domeniul PESC, în scopul implementării de acțiuni sau poziții comune (dar exceptând chestiunile cu implicații militare sau care țin de problema securității);
introducerea unui instrument de prevenire în cadrul procedurii – procedură ce deja permite Consiliului European să facă publică orice încălcare serioasă și persistentă a drepturilor fundamentale de către un SM – instrument ce dă posibilitatea suspendării unor drepturi ale statului în cauză;
dezvoltarea capacității militare a UE, prin crearea unor structuri politice și militare permanente și prin încorporarea, în cadrul Uniunii, a atribuțiilor de management al crizei corespunzătoare Uniunii Europei Occidentale. Comitetul Politic și de Apărare este organismul ce poate primi autorizare din partea Consiliului pentru a lua deciziile potrivite în cadrul pilonului al doilea, în vederea asigurării controlului politic și conducerii strategice a operațiunilor de management al crizei.
înființarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe probleme de criminalitate; Eurojust reprezintă o unitate formată din magistrați, a căror sarcină este de a contribui la coordonarea autorităților naționale responsabile cu procedurile din domeniu;
extinderea sprijinului comunitar în noi sectoare de activitate, pentru acțiunile SM din domeniile politicii sociale, a educației și formării profesionale; este vorba despre lupta împotriva excluziunii sociale și reforma sistemelor de protecție socială.
Principalele reforme
În urma aprobării Declarației de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European a hotărât înființarea unei Convenții Europene, care să pregătească procesul de reformă a UE. A avut astfel loc o dezbatere ce a durat 16 luni și la care au participat reprezentanți ai guvernelor și parlamentelor naționale ale SM și ale țărilor candidate, Parlamentul european, Comisia Europeană, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, alături de organizațiile interesate (și participante prin intermediul unui forum deschis). Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constituției europene.
Principalele reforme ale Uniunii Europene pot fi grupate în trei categorii:
Structură
Consolidarea diverselor tratate existente într-un singur document: Constituția Europeană;
UE dobândește personalitate juridică;
Carta drepturilor fundamentale este încorporată în Constituție.
2. Cadru instituțional
Stabilirea unui Președinte al Consiliului European, în scopul de a asigura continuitatea, vizibilitatea și coerența reprezentării UE atât pe plan intern, cât și pe plan extern;
Reducerea numărului comisionarilor europeni, în scopul de a permite operaționalitatea Comisiei într-o Uniune cu 25 de SM (sau chiar mai multe);
Introducerea funcției de Ministru de Externe al UE;
Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc în caz de dezastre sau atacuri teroriste;
Recunoașterea „Eurogrup” ca un organism independent, cu dreptul de a își alege președintele („Dl. Euro”) pe o perioadă de doi ani.
3. Procesul de decizie
Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificată ca procedură standard de decizie în cadrul Consiliului și simplificarea sa;
Adoptarea procedurii co-decizie ca procedură legislativă standard.
Cap. II. Instrumente structurale ale Uniunii Europene
Instrumentele structurale, denumite și Fonduri Structurale și de Coeziune, reprezintă acele instrumente financiare prin care se urmărește de către Uniunea Europeană reducerea decalajelor de dezvoltare dintre cele 28 state membre având la bază politica de coeziune a Uniunii Europene.
În acest capitol se argumentează folosința fondurilor structurale în principal pentru a compensa statele membre atât pentru “lărgirea” cât și pentru “adâncirea” integrării europene, iar această evoluție a fost raționalizată în termenii obiectivelor UE precum creșterea economică, competitivitatea, ocuparea forței de muncă, dezvoltarea durabilă, subsidiaritatea, regionalismul și buna guvernanță, incluzând participarea societății civile.
În scopul de a-și îndeplini obiectivele ce stau la baza constituirii Comunității Europene, au fost create și aplicate instrumetele structurale ce au ca scop dezvoltarea economică integrată a tuturor statelor membre, luânduse în cosiderare și creșterea convergenței reale.
Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007-2013 sunt: Convergență, Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă, precum și Cooperare teritorială europeană
Fondurile structurale sunt trei și anume:
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
Fondul Social European (FSE);
Fondul de Coeziune.
Prin intermediul instrumentelor structurale sunt puse în practică politici considerate esențiale pentru dezvoltarea Uniunii Europene precum sunt:
Politica de coeziune economică și socială;
Politica agrară;
Politica comună de pescuit.
Politicile Uniunii Europene pentru dezvoltarea regională, ca și Politicile Uniunii Europene în materie de aquis comunitar urmăresc trei obiective principale, și anume:
Obiectivul Convergență, reprezintă obiectivul prioritar prin care se urmărește accelerarea dezvoltării economice pentru statele Uniunii pentru a se reduce decalajele între ele și a îmbunătăți condițiile de viață. Priorități de finanțare sunt capitalul uman, inovația, societatea bazată pe cunoștințe, mediul și eficiența administrativă. Pentru atingerea acestui obiectiv se utilizează FEDR, FSE la statele cu un PIB mai mic de 75% din media statelor europene și Fondul de Coeziune pentru statele cu PIB mai mic de 90% din media europeană.
Obiectivul Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă, prin care se urmărește creșterea competitivității și crearea de locuri de muncă (documentul Conferinței de Lisabona anul 2000). Fondurile utilizate pentru atingerea acestui obiectiv sunt FEDR, FSE, sunt promovate și susținerea antreprenoriatului, stimularea cercetării și inovării și protecția mediului.
Obiectivul Cooperare Teritorială, propune de a atinge prin promovarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și inter-regionale, promovarea inițiativelor locale și regionale, a schimburilor de experiență la nivel teritorial, prin proiecte direcționate prin FEDR.
Pentru perioada 2007-2013, România este eligibilă pentru Obiectivul “Convergență” și pentru Obiectivul 3 “Cooperare teritorială europeană”.
Fiecare dintre cele trei obiective ale Politicii Regionale și de Coziune îi corespund unul, două sau trei dintre fondurile care alcătuiesc Instrumentele structurale:
Obiective ale Policii Regionale și de Coeziune
Tabel 2.1.
România pentru perioada 2007-2013 inițial a avut alocat un buget total de 347,41 miliarde de euro, pentru Politica Regională și de Coeziune, ceea de fapt reprezintă 35,7% din bugetul total al UE. Criteriile care sunt la baza împărțirii acestui buget fiecărui stat membru sunt: populația eligibilă, resurse naționale și regionale, rata șomajului.
Din 1985, fondurile structurale au fost justificate în termenii “coeziunii economice și sociale”, obiectiv prin care se dorea eliminarea diverselor disparități din interiorul Uniunii.
În ultimii treizeci de ani, cheltuielile cu fondurile structurale au crescut constant, până ce s-au stabilizat la aproximativ o treime din bugetul total UE, sau aproximativ 0,46% din PIB-ul UE. Aceasta cifră se consideră a fi una mult prea mică pentru a avea un impact macroeconomic serios asupra disparităților din interiorul UE.
Există un set unic de norme care reglementează cele 5 fonduri structurale și de investiții europene (ESIF):
Fondul european de dezvoltare regională (FEDER)
Fondul social european (FSE)
Fondul de coeziune
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)
Scopul acestor norme în prezent este de:
a stabili o legătură clară cu Strategia Europa 2020
a îmbunătăți coordonarea
a garanta o punere în aplicare coerentă
a facilita cât mai mult accesul la aceste fonduri pentru beneficiarii potențiali.
Fondul European de Dezvoltare Regională
FEDR urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea și reducerea decalajelor existente între regiunile acesteia asigurând finanțarea de proiecte din domeniile considerate importante pentru obiectivul acestuia.
FEDR își concentrează investițiile asupra mai multor domenii prioritare cheie. Această abordare este cunoscută sub denumirea de "concentrare tematică":
Inovare și cercetare;
Agenda digitală;
Sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);
Economie cu emisii reduse de carbon.
Resursele FEDR alocate acestor priorități depind de categoria regiunii.
În regiunile mai dezvoltate, cel puțin 80% din fonduri trebuie să se concentreze pe cel puțin două dintre aceste priorități;
În regiunile de tranziție, concentrarea este de 60% din fonduri;
Concentrarea este de 50% în regiunile mai puțin dezvoltate.
În plus, unele resurse FEDR trebuie să fie canalizate în mod specific spre proiectele legate de o economie cu emisii reduse de carbon:
Regiunile mai dezvoltate: 20%;
Regiunile de tranziție: 15%;
Regiunile mai puțin dezvoltate: 12%.
În cadrul programelor de cooperare teritorială europeană, cel puțin 80% din fonduri se vor concentra asupra celor patru domenii prioritare menționate mai sus.
FEDR acordă, de asemenea, o atenție deosebită caracteristicilor teritoriale specifice. Acțiunile FEDR vizează reducerea problemelor economice, de mediu și sociale în zonele urbane, punându-se un accent special pe dezvoltarea urbană durabilă. Cel puțin 5% din resursele FEDR sunt rezervate pentru acest sector, prin intermediul "acțiunilor integrate" gestionate de orașe.
Zonele dezavantajate în mod natural din punct de vedere geografic (zone izolate, muntoase sau slab populate) beneficiază de tratament special. În cele din urmă, zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de asistență specifică de la FEDR pentru abordarea potențialelor dezavantaje cauzate de gradul de izolare a acestora.
Fondul social european
Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor, creșterea accesului pe piața forței de muncă, prevenirea șomajului, prelungirea vieții active și creșterea gradului de participare pe piața muncii a femeilor și imigranților, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajte și combaterea discriminării. Fondul funcționează prin investiții în capitalul uman al Europei – angajații, tinerii și toți cei aflați în căutarea unui loc de muncă. Finanțarea FSE de 10 miliarde EUR pe an îmbunătățește perspectivele de angajare pentru milioane de europeni, în special pentru cei cărora le este dificil să își găsească de lucru.
Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a crea locuri de muncă mai multe și mai bune și o societate favorabilă incluziunii sociale. Acestea sunt obiectivele centrale ale strategiei Europa 2020 pentru a genera o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în UE. Criza economică actuală accentuează și mai mult dificultatea acestei provocări. FSE joacă un rol important în realizarea obiectivelor Europei și în atenuarea consecințelor crizei economice – în special a creșterii șomajului și a nivelurilor de sărăcie.
Stabilirea priorităților și modul de alocare a resurselor FSE se realizează în parteneriat cu Comisia Europeană și țările UE. Una dintre priorități o reprezintă adaptabilitatea angajaților, prin formarea de competențe noi, și a întreprinderilor, prin adoptarea unor metode noi de lucru. Alte priorități se concentrează asupra sporirii accesului la locuri de muncă: ajutând tinerii în tranziția de la școală pe piața muncii sau asigurându-le formare profesională celor aflați în căutarea unui loc de muncă, pentru a le îmbunătăți perspectivele de angajare. Într-adevăr, formarea vocațională și învățarea pe tot parcursul vieții în vederea dobândirii de noi competențe constituie o parte semnificativă a numeroase proiecte FSE.
O altă prioritate vizează sprijinirea persoanelor din grupurile defavorizate pentru obținerea unui loc de muncă. Această preocupare se înscrie în sfera sporirii „incluziunii sociale” – semn al rolului important pe care îl are ocuparea forței de muncă în sprijinirea oamenilor de a se integra mai bine în societate și în viața de zi cu zi. Criza financiară a dus la o nouă dublare a eforturilor de a menține ocuparea forței de muncă sau de a ajuta oamenii să se reangajeze în scurt timp dacă își pierd locul de muncă.
Proiecte pentru oameni
Fondul finanțează zeci de mii de proiecte locale, regionale și naționale de pe întreg teritoriul Europei pe tema ocupării forței de muncă: de la proiecte mici derulate de organizații de caritate de cartier pentru a ajuta persoanele locale cu dizabilități să își găsească un loc de muncă adecvat, până la proiecte de anvergură națională, care promovează formarea vocațională în rândul întregii populații.
Proiectele FSE prezintă o mare varietate în ceea ce privește natura, amploarea și obiectivele lor și se adresează unor grupuri-țintă foarte diverse. Există proiecte care vizează sistemele de învățământ, profesorii și elevii, tinerii și vârstnicii aflați în căutarea unui loc de muncă și potențialii întreprinzători proveniți din toate mediile. Oamenii reprezintă centrul atenției FSE.
Funcționarea FSE în statele membre
UE distribuie finanțarea FSE în statele membre și în regiuni pentru finanțarea programelor lor operaționale. Aceste programe finanțează proiecte din domeniul ocupării forței de muncă, derulate de către o varietate de organizații publice și private, care se numesc beneficiari. Aceste proiecte sunt în beneficiul participanților lor – de obicei, aceștia sunt persoane fizice, dar pot fi și companii sau organizații.
Participarea statelor membre la FSE
Grafic 2.2.1.
Fondul social european este conceput și implementat într-un parteneriat între Comisia Europeană și autoritățile naționale și regionale. Acest parteneriat cuprinde și o largă varietate de alți parteneri, cum ar fi ONG-uri și organizații sindicale, care se implică în conceperea strategiei FSE și în monitorizarea implementării acesteia. Munca în parteneriat este modalitatea optimă de a asigura un grad maxim de eficacitate și eficiență a sumelor alocate, astfel încât să fie satisfăcute nevoile regiunii sau ale comunității vizate. Mai există încă două principii importante pe care se bazează funcționarea FSE:
Cofinanțarea asigură asumarea la nivel național și regional: finanțarea din FSE este întotdeauna însoțită de o finanțare publică sau privată. Ratele de cofinanțarea variază între 50 % și 85 % (sau 95 % în cazuri excepționale) din costurile totale ale proiectelor, în funcție de bogăția relativă a regiunii respective.
Gestionarea repartizată permite responsabilizarea la nivelul adecvat: Orientările FSE sunt concepute la nivel european prin consultarea cu o diversitate bogată de părți interesate, iar programele operaționale se negociază între autoritățile naționale și Comisie. Implementarea în teren prin intermediul programelor operaționale este gestionată de către autoritățile relevante din fiecare țară.
Fondul de Coeziune
Politica de Coeziune Economică și Socială este politica fundamentală a UE și beneficiază de aproximativ o treime din bugetul UE. Prin intermediul acestei politici se urmărește:
Reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială între statele membre/regiunile UE;
Îmbunătățirea funcționării Pieței Unice;
Promovarea dezvoltării stabile și durabile a UE,
Fondul de coeziune este destinat statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Acesta vizează reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile.
În prezent, se supune acelorași norme de programare, de gestionare și de monitorizare ca și FEDR și FSE, prin intermediul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții comune.
În perioada 2007 – 2013, Fondul de coeziune vizează Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia.
Fondul de coeziune dispune de un buget de miliarde de euro pentru activități din anumite categorii cum ar fi:
rețele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european, astfel cum au fost identificate de UE. Fondul de coeziune va sprijini proiectele de infrastructură din cadrul Facilității "Conectarea Europei";
mediu: în acest domeniu, Fondul de coeziune poate sprijini, de asemenea, proiecte legate de energie și de transport, atât timp cât acestea aduc beneficii vizibile mediului înconjurător în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă, dezvoltarea transportului feroviar, susținerea intermodalității, consolidarea transportului public etc.
Asistența financiară acordată de Fondul de coeziune poate fi suspendată printr-o decizie a Consiliului (aprobată prin majoritate calificată) în cazul în care un stat membru prezintă un deficit public excesiv sau în cazul în care nu a remediat problema sau nu a luat măsurile corespunzătoare în acest sens.
Etapele politicii, prezentate pas cu pas
Politica regională influențează toate părțile UE și la toate nivelurile – de la scară UE și națională la regiunile și comunitățile locale ale Europei. Aceasta face parte din politica de coeziune a UE, strategia Uniunii Europene de promovare și de sprijinire a dezvoltării globale armonioase a statelor sale membre și a regiunilor sale. Politica este pusă în aplicare de organismele naționale și regionale în parteneriat cu Comisia Europeană.
Politica Agricolă Comună
Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și societate, între Europa și agricultorii săi. Obiectivele sale principale sunt:
PAC este o politică adoptată de toate statele membre ale Uniunii Europene. Ea este gestionată și finanțată la nivel european din resursele bugetului anual al UE.
PAC și zonele rurale Agricultura nu implică numai producția de alimente. Este vorba și despre comunitățile rurale, mediul rural și resursele sale naturale de mare preț. În toate statele membre UE, agricultorii mențin vitalitatea zonelor rurale și păstrează stilul de viață rural. Dacă nu ar exista exploatații agricole și agricultori, cătunele, satele și târgurile noastre ar fi profund afectate. Multe locuri de muncă din zonele rurale sunt legate de agricultură. Agricultorii au nevoie de mașini, construcții, combustibil, îngrășăminte și îngrijiri medicale pentru animale. Multe persoane lucrează în aceste sectoare „din amonte”. Alte persoane realizează operațiuni „în aval”, precum prepararea, prelucrarea și ambalarea alimentelor. Există, de asemenea, cei care sunt implicați în stocarea, transportul și vânzarea cu amănuntul a produselor alimentare. În concluzie, agricultura și producția de alimente reprezintă elemente esențiale ale economiei și societății noastre. În toate cele 28 de state membre ale UE există aproximativ 12 milioane de agricultori și alte 4 milioane de persoane lucrează în sectorul alimentar. Sectorul agricol și alimentar oferă, împreună, 7 % din totalul locurilor de muncă și generează 6 % din produsul intern brut al UE.
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)
FEPAM este fondul pentru politicile UE în domeniul pescuitului și al afacerilor maritime pentru perioada 2014-2020.
Acesta este unul dintre cele cinci fonduri structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care se completează reciproc și își propun să creeze condițiile necesare redresării economice a UE, generând creștere și locuri de muncă.
Fondul
sprijină operatorii în tranziția către un pescuit durabil
ajută comunitățile din zonele de coastă să își diversifice economiile
finanțează proiecte care creează noi locuri de muncă și îmbunătățesc calitatea vieții în regiunile de coastă ale Europei
facilitează accesul la finanțare.
Mod de funcționare
Fondul este utilizat pentru a cofinanța proiecte, alături de resursele din bugetul național.
Fiecărui stat membru i se alocă o parte din bugetul FEPAM, în funcție de importanța industriei pescuitului din țara respectivă.
Ulterior, autoritățile naționale întocmesc un program operațional în care precizează cum intenționează să cheltuie banii alocați.
După ce Comisia aprobă programul, autoritățile naționale decid ce proiecte vor fi finanțate.
Autoritățile naționale și Comisia răspund împreună de implementarea programului.
Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune
În decembrie 2013, pentru a maximiza eficiența fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI, care includ instrumentele financiare pentru politica de coeziune, dezvoltare rurală și pescuit), Consiliul a adoptat Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune [(UE) nr. 1303/2013]. Acesta stabilește un set comun de norme pentru toate fondurile structurale și de investiții vizând, printre altele, condițiile impuse, analizarea performanțelor, măsurile de monitorizare, raportarea, evaluarea și criteriile de eligibilitate.
Fonduri alocate pe stat membru (milioane euro)
Grafic 2.5.
Sursa: http://ec.europa.eu/
Cap. III. Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România
În acest capitol vom atarge atenția asupra dimensiunilor capacității de absorbție, cum sunt vazute de către economiști, precum vom face o scurtă analiză asupra ratei de absorbție a fondurilor structurale acordate României începând cu anul 2007 până în prezent. Iar pentru a înțelege situația economică a țării, am adus în discuție și anumite aspecte macroeconomice paralele cu alte state europene pentru ultimii ani. Deasemenea va fi prezentată o observație comparativă a modelului Polonez luând în considerare faptul că este un stat mai apropiat de dimensiunile economice ale României.
Capacitatea de absorbție reprezintă gradul în care o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale. Dacă am lua în considerare că pentru a realiza acest lucru este nevoie, pe de o parte, de capacitate de absorbție din partea sistemului instituțional creat de statul respectiv pentru a administra fondurile în cauză și, pe de altă parte, de capacitate de absorbție din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri, am putea considera că este vorba de două caracteristici distincte, respectiv de capacitate de absorbție din partea ofertei (de fonduri) și capacitate de absorbție din partea cererii. Aceasta din urmă are de-a face cu capacitățile potențialilor beneficiari de a crea proiecte și de a le cofinanța. Este dificil însă, dacă nu imposibil, de a realiza o evaluare a acestor calități înainte de desfășurarea propriu-zisă a programelor implicate de utilizarea fondurilor europene. Astfel,lucrarea va avea în vedere doar aspecte legate de capacitatea de absorbție din punctul de vedere al ofertei.
Capacitatea de absorbție din punctul de vedere al ofertei este determinată de trei
factori principali și anume
A. Capacitatea macroeconomică de absorbție. Aceasta poate fi definită și măsurată în legătură cu Produsul Intern Brut (PIB). Astfel, Regulamentul Consiliului nr.1260/1999 prevede că suma anuală de care beneficiază un Stat Membru din Fondurile Structurale – împreună cu asistența primită din Fondul de Coeziune – nu trebuie să depășească 4% din PIB. De capacitatea macroeconomică se leagă și necesitatea creșterii cheltuielilor bugetare ca urmare a aderării. Există astfel un consens în ceea ce privește necesitatea ca, începând cu anul 2007, România să asigure cheltuieli bugetare cu cel puțin 2% din PIB mai mari decât în prezent, cheltuieli determinate strict de obligațiile asumate în contextul integrării europene: contribuția României la bugetul U.E. (circa 1% din PIB), respectiv sumele din bugetul național necesare priorităților și măsurilor care vor fi cofinanțate cu fonduri comunitare – (încă circa 0,8 – 1% din PIB). În fine, tot de capacitatea ‘ macroeconomică de absorbție ține și capacitatea de a absorbi efectele macroeconomice generate de cheltuielile suplimentare ce vor fi efectuate. Astfel, este evident că toate aceste cheltuieli vor determina o creștere a cererii agregate, dar vor avea efecte și asupra ofertei agregate, în special a componentei acesteia legate de piața muncii (în condițiile în care creșterea volumului activității economice, generată de transferul fondurilor comunitare, ar putea conduce la apariția unor resurse insuficiente de mână de lucru calificată în anumite sectoare și/sau zone ale țării). Toate acestea au legătură și cu aspectele referitoare laconvergența nominală (stabilitatea prețurilor, rata dobânzilor și cursul de schimb – intrările masive de capital străin putând pune presiuni asupra acestuia, cu potențiale urmări negative asupra competitivității), dar și la cea reală (convergența în sensul politicii de coeziune, respectiv dezvoltarea socio-economică și reducerea decalajelor față de media comunitara). O evaluare ex-ante a impactului macroeconomic al fondurilor structurale va fi efectuată în contextul elaborării Planului Național de dezvoltare 2007-2013.
B. Capacitatea financiară de absorbție. Aceasta reprezintă capacitatea autorităților centrale și locale de a co-finanța programe și proiecte sprijinite de UE, de a planifica și garanta aceste contribuții interne în bugete multi-anuale și de a le colecta de la diverșii parteneri implicați într-un proiect sau program.
C. Capacitatea administrativă de absorbție. Aceasta se referă la capacitatea autorităților centrale și locale de a pregăti planuri, proiecte și programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre ele, de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligațiile administrative și de raportare, precum și de a finanța și superviza procesul de implementare, prin evitarea oricărui fel de iregularitate.
Utilizarea fondurilor structurale în acord cu Strategia Europa 2020
Europa 2020 este strategia pe zece ani prin care Uniunea Europeană își propune să sprijine creșterea economică și ocuparea forței de muncă, lansată în 2010. Obiectivul ei este mai mult decât de a depăși criza din care economiile noastre își revin acum treptat. Strategia își propune să elimine deficiențele modelului nostru de dezvoltare și să creeze condiții favorabile pentru o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Pentru a realiza acest lucru până la sfârșitul anului 2020, UE și-a fixat cinci obiective esențiale referitoare la: ocuparea forței de muncă, cercetare și dezvoltare, energie/climă, educație, incluziune socială și reducerea sărăciei.
Cele cinci obiective sunt sprijinite de șapte inițiative emblematice. Acestea oferă un cadru prin care UE și autoritățile naționale își susțin reciproc eforturile în domenii prioritare pentru Strategia Europa 2020, cum ar fi inovarea, economia digitală, ocuparea forței de muncă, tineretul, politica industrială, combaterea sărăciei și eficiența energetică.
Alte mecanisme existente la nivelul UE, cum ar fi piața unică europeană, bugetul UE și agenda externă a UE contribuie, de asemenea, la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Acordurile de parteneriat dintre Comisia Europeană și statele membre stabilesc planurile autorităților naționale cu privire la utilizarea finanțării provenite din fondurile structurale și de investiții europene în perioada 2014-2020. Acestea prevăd obiectivele strategice și prioritățile în materie de investiții ale fiecărei țări, în acord cu cele ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
După adoptarea acordurilor de parteneriat, Comisia și autoritățile naționale convin asupra unor programe naționale care stabilesc prioritățile pentru fiecare țară, regiune sau domeniu de politică în cauză.
Politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 va pune la dispoziție până la 366,8 miliarde EUR pentru a se investi în regiunile, orașele și economia reală a Europei. Acesta va fi principalul instrument de investiții al UE pentru a atinge obiectivele strategiei Europa 2020: crearea de locuri de muncă și generarea de creștere economică, abordarea problemei schimbărilor climatice și a dependenței energetice, reducerea sărăciei și a excluziunii sociale. La aceasta va contribui și definirea mai bună a priorităților-cheie ale Fondului european de dezvoltare regională, cum ar fi sprijinul pentru întreprinderile mici și mijlocii, obiectivul fiind de a dubla sprijinul, de la 70 la 140 de miliarde EUR pe durata celor 7 ani. În toate fondurile structurale și de investiții europene care stimulează proiectele bune va exista un grad mai mare de orientare spre rezultate, precum și o nouă rezervă de performanță. În fine, în cadrul politicii de coeziune, al dezvoltării rurale și al fondului pentru pescuit, eficiența va fi corelată, de asemenea, cu guvernanța economică pentru a încuraja respectarea de către statele membre a recomandărilor UE din cadrul semestrului european.
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
Prin POS Creșterea Competitivității Economice, se acordă finanțare IMM-urilor, întreprinderilor mari, autorităților locale ș.a. pentru extinderea capacității de producție, modernizarea întreprinderii; accesul instituțiilor publice și IMM-urilor la internet și servicii conexe etc.
Dezvoltare rurală 2014-2020
Politica de dezvoltare rurală a UE a evoluat continuu pentru a răspunde noilor provocări legate de zonele rurale. Cea mai recentă reformă, care însoțește procesul mai amplu de revizuire a politicii agricole comune (PAC), s-a finalizat în esență în decembrie 2013, odată cu aprobarea actelor legislative de bază pentru perioada 2014-2020.
Politica de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 se axează pe trei obiective strategice pe termen lung, care se aliniază Strategiei Europa 2020 și obiectivelor PAC. Astfel, aceasta își propune:
să stimuleze competitivitatea agriculturii;
să garanteze o gestionare durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice precum;
să favorizeze dezvoltarea teritorială echilibrată a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea de locuri de muncă.
În ceea ce privește Reforma din 2013 , aceasta păstrează multe dintre principiile politicii de dezvoltare rurală aplicate în perioada 2007-2013. De exemplu, politica va fi implementată tot prin intermediul programelor naționale și/sau regionale de dezvoltare rurală (PDR-uri), derulate pe perioade de șapte ani, aceasta urmând să coreleze si mai mult politica de dezvoltare rurală cu celelalte fonduri structurale și de investiții europene.
În elaborarea programelor naționale (PNDR), statele membre vor trebui să respecte cel puțin patru din cele șase axe prioritare comune la nivel european:
încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, silvicultură și zonele rurale
creșterea viabilității/competitivității tuturor ramurilor agriculturii și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a fondului forestier
promovarea organizării lanțului alimentar, a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură
refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură
promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic
promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale.
Cadrul politicii de coeziune, deja stabilit pentru următorii ani prevede si anumite etape precum ar fi:
Bugetul politicii și normele de utilizare a acestuia sunt stabilite de comun acord de Consiliul European și de Parlamentul European pe baza unei propuneri a Comisiei. Pe lângă normele comune pentru fondurile structurale și de investiții europene (FEDR, FSE, FC, FEADR și FEPAM) există norme specifice pentru fiecare fond.
Principiile și prioritățile politicii de coeziune sunt create printr-un proces de consultare între Comisie și țările UE. Fiecare stat membru elaborează un proiect de Acord de parteneriat care evidențiază strategia țării și propune o listă de programe. Pe lângă acesta, statele membre prezintă proiecte de programe operaționale (PO) care acoperă toate statele membre și/sau regiunile.
Vor exista, de asemenea, programe de cooperare care implică mai multe țări.
Comisia negociază cu autoritățile naționale asupra conținutului final al Acordului de parteneriat, precum și asupra fiecărui program. Programele prezintă prioritățile țării și/sau ale regiunilor sau domeniul de cooperare vizat. Lucrătorii, angajatorii și organismele societății civile pot participa la programarea și la gestionarea programelor operaționale.
Programele sunt puse în aplicare de statele membre și de regiunile acestora. Aceasta presupune selectarea, monitorizarea și evaluarea a sute de mii de proiecte. Această activitate este organizată de "autoritățile de gestionare" din fiecare țară și/sau regiune.
Comisia alocă fondurile (pentru a permite țărilor să înceapă efectuarea cheltuielilor pentru programele proprii).
Începând din 2007, România participă la Politica Agricolă Comună, ceea ce contribuie la ameliorarea situației din agricultură. Doar prin intermediul CAP (FEADR și FEGA) sunt puse la dispoziție aproximativ 19 miliarde EUR în perioada 2014-2020. Programele ESIF pentru perioada financiară 2014-2020 (Programul de dezvoltare rurală (PDR), Programul operațional privind investițiile în capitalul uman și Programul operațional regional) includ măsuri specifice menite să abordeze prioritățile din zonele rurale. Acestea sunt:
Creșterea competitivității și a profesionalizării în sectorul agricol,
diversificarea activităților din afara sectorului agricol,
îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor (inclusiv în domeniile sănătății și educației).
Sprijinirea schemelor destinate să sporească productivitatea și să acorde ajutor fermierilor tineri, pentru a dezvolta în continuare sau a restructura fermele mici, precum și dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare. Reducerea locurilor de muncă în agricultura de subzistență și facilitarea realocării lucrătorilor spre activități neagricole fac parte din planul de acțiune pentru a pune în aplicare strategia națională de ocupare a forței de muncă 2014-2020.
Nivelul finanțării FSE și tipurile de proiecte care se finanțează diferă de la o regiune la alta în funcție de bogăția relativă. Regiunile UE sunt divizate în trei categorii de finanțare, în funcție de produsul intern brut regional pe cap de locuitor în comparație cu media UE (UE cu 27 de state membre).
Situația și perspectivele economice ale României
Principalele dezechilibre macroeconomice din România legate de contul curent și de politica bugetară au fost atenuate semnificativ, iar stabilitatea sectorului financiar a fost menținută. Programele de asistență financiară pentru balanța de plăți și-au atins scopul de refacere a stabilității macroeconomice, de restabilire a accesului pe piață pentru titlurile de stat și de protejare a stabilității financiare. Începând cu 2011, după o scădere puternică în perioada crizei, creșterea s-a reluat rapid și a revenit la valori pozitive. În 2014, creșterea a atins 2,9 % și se preconizează că aceasta va fi în continuare robustă. Șomajul s-a menținut la un nivel de aproximativ 7 %, în timp ce inflația a cunoscut recent o scădere semnificativă.
Consolidarea bugetară a fost concentrată la începutul perioadei, însă a fost repartizată pe parcursul mai multor ani. Deficitul de cont curent de peste 10 % din perioada 2006-2008 a fost corectat în linii mari, acesta reprezentând aproximativ 1 % din PIB în 2013, ca urmare a exporturilor puternice și a unei reduceri strict temporare a importurilor. Această corecție a contribuit la îmbunătățirea poziției investiționale internaționale nete (negative), care a atins nivelul de 60 % din PIB. Sectorul bancar a făcut față cu succes crizei, iar capitalizarea este în continuare solidă.
Creșterea economică. PIB
Creșterea economică a revenit la valori pozitive începând din 2011 și se preconizează a fi robustă pentru perioada 2015-2016. De la începerea crizei, creșterea PIB a fost determinată de redresarea treptată a cererii interne și de exporturi puternice. În ciuda unei accelerări recente a creșterii economice, PIB se află încă sub nivelul înregistrat înainte de criză (graficul de mai jos, exprimat în prețurile din 2010). Se estimează că ritmul de creștere a PIB real a încetinit de la 3,5 % în 2013 la 3 % în 2014, în principal din cauza unei scăderi semnificative a investițiilor. Se preconizează, pe baza previziunilor Comisiei din iarna 2015, că creșterea PIB se va menține peste creșterea potențială și că va fi în continuare robustă, situându-se la 2,7 % în 2015 și la 2,9 % în 2016.
Nivelul investițiilor se situează în continuare peste media UE. În România, în 2013 investițiile reprezintau aproape 24 % din PIB, comparativ cu 19 % din PIB, în UE. Cu toate acestea, contribuția investițiilor la competitivitatea globală și potențialul de creștere este afectată de instabilitatea gradului de prioritate acordat de-a lungul timpului investițiilor publice, care reprezintă aproape 20 % din totalul investițiilor (sau 5 % din PIB). Asigurarea realizării de investiții eficiente în infrastructura publică reprezintă o provocare importantă pentru economia românească. Evoluțiile legate de investiții și de punerea în aplicare a reformelor structurale anunțate în cadrul actualului program de asistență (preventivă) pentru balanța de plăți au un impact asupra procesului de convergență.
Dinamica PIB în România 2002-2014, previziuni pentru următorii doi ani
Grafic 3.2.
Sursa: Comisia Europeană
Inflația
În România, inflația a înregistrat în mod constant niveluri ridicate, însă cunoaște o tendință de scădere abruptă. Inflația nu a revenit, odată cu criza din 2009, la nivelurile ridicate înregistrate înainte de criză. Șocurile create de creșterea succesivă a prețurilor au condus la niveluri ale inflației cu mult peste cele din UE. În 2011, creșteri semnificative în ceea ce privește impozitarea indirectă au condus la o valoare de vârf a inflației de 8,5 %. Scăderea temporară înregistrată la începutul anului 2012 s-a inversat rapid ca urmare a presiunii exercitate de creșterea prețurilor la alimente în a doua jumătate a anului și a eliminării treptate a prețurilor administrative în 2013. După o scădere bruscă în 2014, se preconizează că inflația se va menține la un nivel moderat în perioada 2015-2016. După ce a atins un minim istoric de 0,9 % în iunie 2014, inflația IAPC a crescut ușor în ultimele luni. Rata medie anuală a inflației a scăzut de la 3,2 % în 2013 la 1,4 % în 2014, reflectând în principal reducerea TVA pentru pâine, o recoltă bună și o scădere a prețurilor energiei la nivel mondial. Se estimează că inflația va rămâne la niveluri moderate și că va atinge o medie anuală de 1,2 % în 2015, datorită scăderii semnificative a prețurilor energiei, a unei rate scăzute a inflației în UE și a așteptărilor inflaționiste mai mici. Se previzionează că inflația va crește la 2,5 % în 2016, pe măsură ce continuă relansarea cererii interne.
Variația inflației în România în perioada 2007-2014.
Grafic 3.2.1.
Sursa: INS, Comisia Europeană
Piața muncii
Evoluțiile de pe piața muncii Piața muncii a prezentat semne de îmbunătățire în 2013-2014, dar cu toate astea în România, rata de ocupare a forței de muncă și rata de activitate continuă să fie printre cele mai scăzute din UE. Rata de ocupare a forței de muncă pentru grupa de vârstă 20-64 de ani a stagnat în 2013, după care, în al treilea trimestru din 2014, a crescut până la 67,4 %. Conform previziunilor, redresarea va continua în 2015 și 2016, pe baza creșterii mai puternice a PIB în comparație cu 2014. Cu toate acestea, nivelul va rămâne în continuare sub media actuală UE de 69,8 %. Șomajul s-a situat la un nivel relativ stabil, chiar și în timpul crizei. În România, rata șomajului a oscilat în jurul valorii de 7 % pentru o lungă perioadă de timp, inclusiv pe parcursul crizei. Această valoare este mai mică decât media grupului de țări cu caracteristici similare și din UE (graficul 3.2.3), însă România înregistrează și o rată de activitate mai scăzută. Rata șomajului a crescut la 7,3 % în 2013, dar a scăzut din nou la 6,7 % în 2014 și se preconizează că aceasta va înregistra o oarecare scădere și în 2015 și 2016.
Ratele șomajului în România comparativ cu grupul de țări cu caracteristici similare și din UE
Grafic 3.2.2.
Sursa: Comisia Europeană
Politica fiscală
Mixul de politici fiscale s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, însă politica fiscală este modificată frecvent, iar colectarea veniturilor rămâne slabă. În ultimii ani, impozitele indirecte, precum TVA și accizele, au căpătat o pondere mai mare în mixul de politici fiscale. Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă a fost redusă în 2014 printr-o diminuare a contribuțiilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale la toate nivelurile, după o creștere cu 3 puncte procentuale în 2009. Cu toate acestea, modificările frecvente ale politicii fiscale cauzează în continuare perturbări ale mediului de afaceri. Colectarea taxelor și impozitelor rămâne slabă, iar deficitul de încasare a TVA este cel mai mare din UE 27, reprezentând 44 % din PIB în 2012.
În ceea ce privește cheltuielile, există încă ineficiențe semnificative care afectează potențialul de creștere al României. Uneori, proiectele de investiții finanțate la nivel național nu sunt pregătite temeinic, nu au o justificare economică și nu dispun de finanțare constantă. Absorbția fondurilor UE înregistrează întârzieri, situându-se la numai 52,2 % din fondurile structurale și de coeziune disponibile la sfârșitul anului 2014. Creșterea capacității de investiții publice continuă să reprezinte o provocare. Acest lucru este cauzat, în special, de gradul insuficient de trecere de la proiecte finanțate la nivel național la proiecte cofinanțate cu fonduri UE. De asemenea, eficiența investițiilor publice este afectată de deficiențele existente la nivelul gestionării investițiilor publice.
Productivitatea muncii în România
În perioada 2011-2012, productivitatea muncii a scăzut cu încă 0,5 % față de cei 4% pierduți în anii 2008-2010, astfel România se plasează a doua cea mai scăzută din UE productivitate a muncii. În 2013 a avut loc o îmbunătățire, productivitatea muncii a crescut cu aproape 5 (Graficul 3.3.1.). Pierderile legate de productivitatea muncii din ultimii ani pot fi considerate drept un indiciu al nivelului scăzut al capacității de ajustare a economiei.
Ajustarea structurală din perioada 2008-2012 a avut efecte benefice neomogene asupra productivității. Defalcarea ratei de creștere a productivității muncii arată că redistribuirea sectorială a resurselor în economie a favorizat sectoarele mai puțin productive și a cauzat scăderea cu 10 puncte procentuale a rezultatelor globale în materie de productivitate. Realocarea resurselor în sectoare cu productivitate ridicată sau care înregistrează o creștere ridicată a productivității a avut o contribuție pozitivă de aproximativ 5 puncte procentuale, dar care nu a fost suficientă însă pentru a compensa pierderile de productivitate totale.
Productivitatea muncii pe oră lucrată în România
Grafic 3.2.3.
Sursa: Comisia Europeană
România se confruntă cu o scădere a forței de muncă, cauzată de îmbătrânirea populației și de emigrație. Populația a scăzut cu 7,2 % între 2002 și 2011. Conform Institutului Național de Statistică, în 2013, 2,3 milioane de români locuiau în străinătate, ceea ce reprezintă aproximativ 12 % din totalul populației rezidente. Prognozele demografice indică o scădere constantă a populației totale și a populației în vârstă de muncă, corelată cu o creștere a ratei de dependență a vârstnicilor. Rata de dependență a vârstnicilor era de 23,9 % în 2013 și se estimează că se va dubla în jurul anului 2050. Aceste tendințe demografice afectează creșterea economică pe termen mediu și lung. În plus, ocuparea forței de muncă este limitată de rata scăzută de activitate.
Productivitatea forței de muncă este restricționată de faptul că nivelul mediu al competențelor este scăzut, iar gradul de necorelare a competențelor cu nevoile pieței muncii este ridicat. Pentru persoanele care au absolvit cel mult ciclul de învățământ secundar inferior (nivelurile 0-2), rata de ocupare ajunge la 67 % (2013), aceasta scăzând la 56 % în cazul învățământului secundar superior (nivelurile 3-4), în timp ce rata de ocupare pentru absolvenții de învățământ terțiar este de 76 %, cifră care este inferioară comparativ cu anii precedenți. În același timp, societățile raportează faptul că întâmpină dificultăți în recrutarea de personal calificat (30 % din societățile române afirmă că se confruntă cu dificultăți în recrutarea de personal pentru locuri de muncă calificate).
Productivitatea muncii în România
Grafic 3.2.4.
Sursa: Comisia Europeană
Industria prelucrătoare și sectorul imobiliar sunt sectoarele care au înregistrat cele mai semnificative îmbunătățiri în ceea ce privește productivitatea din cadrul sectorului și, prin urmare, care au avut contribuția pozitivă cea mai ridicată la productivitatea totală a muncii. Deasemenea, sa îmbunătățit productivitatea în sectorul comerțului, al transporturilor și serviciilor de cazare, în sectorul construcțiilor și în activitățile profesionale, științifice și tehnice. Productivitatea din sectorul agricol este scăzută, în ultimii ani aceasta urmând o traiectorie descendentă.
Câștigurile/pierderile de productivitate determinate de nivelul productivităților sectoriale (efectul în cadrul unui sector)
Grafic 3.2.5.
Sursa: Comisia Europeană
Modelul Polonez în materie de absorbție a fondurilor europene
Polonia este stat membru al UE încă din anul 2004, integrarea sa a avut o istorie de succes, un exemplu pozitiv din punct de vedere al beneficiilor și solidarității europene ce i-au adus, și aici ne referim la politica de coeziune, fondurile structurale, libertatea de mișcare a capitalului și a bunurilor.
În materie de absobție a fondurilor europene, Polonia a devenit un exemplu de urmat. Având ca bază o structură administrativă bine stabilită și imună la schimbările aduse de guvern, oameni bine pregătiți și majoritatea fiind pro integrării, o bună divizare administrativă ce oferă autonomie regiunilor de dezvoltare, toate sunt niște puncte elesențiale sunt elemente care contribuie la succes.
Criza economică a avut un impact mult mai blând asupra economiei poloneze față de alte state europene, șocul a fost atenuat și de către afluxul mare de fonduri UE ce au avut o contribuție semnificativă. Se estimează că Polonia a fost una dintre țările UE ce a înregistrat creștere economică în perioada crizei, de 1,5% în 2009 și de 3,9% în 2010 cea mai bună din Europa. Iar noul guvern ales în 2011, a asigurat în continuare o creștere economică, o scădere a deficitului și un control asupra datoriei publice. Printre prioritățile noului guvern polonez se enumera și atingerea unui grad înalt de absorbție a fondurilor europene.
Având în vedere faptul că Polonia a devenit membru UE încă din 2004, aceasta a beneficiat de fondurile europene cu 3 ani mai devreme față de România.
Perioada 2004-2006
Progresele înregistrate în absorbția de fonduri structurale în perioada 2004-2006 ar trebui să fie evaluate pozitiv, valoarea totală a cererilor depuse plasând Polonia pe a treia poziție în rândul noilor state membre, în spatele Slovaciei și Republicii Cehe. Polonia a menținut un nivel mediu de absorbție în primii doi ani de la aderarea la UE, beneficiind de sprijin în valoare de aproape 6 miliarde de euro, corespunzătoare la 68% din totalul fondurilor alocate pentru perioada 2004-2006, depășind Slovacia și Republica Cehă. În plus, trebuie subliniat faptul că programe precum Programul Operațional Regional și Resurse Umane, care au avut proiecte cu valoare mai mică și al căror proces de punere în aplicare a fost descentralizat și a avut loc la nivel regional, au constituit practic cea mai bună utilizare a fondurilor UE, ceea ce s-a întâmplat și în cazul Programului Operațional Regional din România.
Peste 75.000 de proiecte au obținut co-finanțare până la sfârșitul anului 2006
Programul pentru infrastructura a fost cel mai accesat și a creat un mediu favorabil pentru dezvoltarea economiei poloneze. Aceasta a creat noi locuri de muncă, care s-au cuplat cu modificări pozitive în structura sectorială a economiei (scăderea ponderii agriculturii și creșterea sectoarelor industriei și al serviciilor).
Unitățile teritoriale au fost cel mai mare grup de beneficiari ai fondurilor UE. Comunele au fost promotorii proiectelor europene, beneficiind de infrastructura de bază. Pe lângă administrația publică, care acoperă 74% din beneficiari, finanțarea UE s-a bucurat de mare interes și în sectorul de afaceri.
În ciuda oportunităților de finanțare pe care le oferă fondurile structurale ale UE, în România rata scăzută de absorbție și slaba gestionare strategică limitează capacitatea de a-și îmbunătăți infrastructura în mod durabil.
Perioada 2007 – 2013
Programele Operaționale au fost construite astfel încât activitățile întreprinse să se completeze reciproc, complementaritatea având loc între programele operaționale la nivel național și programele operaționale regionale. Specialiștii polonezi au reușit să negocieze cu Comisia Europeană un pachet special pentru fiecare regiune (16 Programe Operaționale Regionale) și au proiectat un program special pentru estul Poloniei, programe care sunt mult mai focusate pe nevoile regiunilor și care ar trebui să creeze posibilitatea de a accelera dezvoltarea și a reduce disparitățile dintre regiunile poloneze.
Polonia un exemplu de bune practici
Poloniei i-au fost alocate pentru perioada 2007-2013 – 68 de miliarde de euro din fonduri europene, dar întregul pachet depășește mai mult de 100 de miliarde de euro, având în vedere puterea de co-finanțare a guvernului polonez. Cea mai mare parte a sumelor la care a avut acces, au fost semnate contracte pentru 65% din fonduri, iar restul au fost alocați pentru proiecte majore.
Rezultate:
600 km de cale ferată, autostrăzi
investiții masive în educație, IT și sănătate
Guvernul polonez, prin intermediul politicilor sale și a efortului instituțional a dovedit că este capabil să facă eficient absorbția fondurilor europene. Polonia a utilizat eficient banii europeni, iar acest rezultat sa reflectat în creșterea economică din timpul crizei. Guvernul de la Varșovia a păstrat cu atenție echilibrul dintre fondurile UE și fondurile naționale de co-finanțare din buget.
Spre deosebire de cazul României, problemele de co-finanțare a proiectelor au fost rezolvate cu succes. Plățile pentru proiectele europene au fost efectuate integral de la bugetul central, așeptând apoi rambursările din partea Comisiei Europene. Polonia a decis să accelereze procesul, prin efectuarea de plăți în avans, nu numai pentru instituțiile publice și autoritățile locale, dar de asemenea și pentru companii private, lucru care în România s-ar efectua cu mari piedici și pierderi financiare în instituțiile administrative chiar daca la nivel legislativ s-ar permite astfel de co-finanțări.
Polonia, a plătit în avans de la bugetul de stat, sume imense de bani, de aproape 7 miliarde de euro, din care 800 milioane euro au fost destinate companiilor private, pentru a putea co-finanța proiectele câștigate. Banii au fost plătiți în avans, astfel că proiectele au putut fi puse în aplicare. Plățile au fost efectuate în rate. Prima tranșă a fost de 20%, după care beneficiarii demonstrau nivelul de progres în proiectul aprobat. Banii plătiți în avans erau un stimulent important pentru majoritatea beneficiarilor de proiecte europene, ceea ce nu s-a întamplat și în România.
60% din fondurile UE au fost direcționate către domenii IT, inovare, educație, învățământul superior, dar și infrastructură, drumuri sau căi ferate.
Restul s-au direcționat către sănătate și cultură, proiectele pentru promovarea de idei noi pe piață și stimularea companiile inovatoare.
punerea în aplicare a programelor de capital uman finanțate prin Fondul Social European.
În comparație cu alte țări ale UE din „noul val", guvernul polonez a creat programe destinate special pentru cinci dintre cele mai sărace regiuni din Polonia (Programul Operațional Dezvoltarea Estului Poloniei) și 16 Programe Operaționale Regionale pentru fiecare dintre regiuniile NUTS II.
Polonia are un punct forte și la capitolul gradului de cunoaștere a programelor operațioanale finanțate din fondurile europene. Și am luat ca exemplu Programele Operaționale FSE și gradul de cunoaștere înregistrat de către Eurobarometru, rezultatul fiind cel mai ridicat în Polonia, urmată îndeaproape de Portugalia, Spania și Irlanda. La nivelul UE în ansamblu, procentajul este de 15 %.
Analiza absorbției fondurilor structurale de către România
Pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformată pentru a raspunde mai bine obiectivelor stabilite la Lisabona și la Goteborg (economie competitivă bazată pe cunoaștere, cercetare și dezvoltare tehnologică, dezvoltare sustenabilă, ocuparea forței de muncă). În urma acestei reforme, politica de coeziune a avut la dispozitie trei instrumente: Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune și Fondul Social European.
Cele trei instrumente urmau să fie folosite, pentru a ajuta la reducerea disparităților de dezvoltare economică între diversele regiuni ale Uniunii Europene.
Romania stat beneficiar a fondurilor structurale, este eligibila pentru toate cele trei instrumente și pentru două dintre obiective – Convergența și Cooperare Teritorială Europeană.
Mai jos este prezentat un grafic ce reprezintă o comparație a ratei de absorbție a fondurilor europene de către mai multe state europene situate la un nivel economic asemănător cu România, astfel putem observa capacitatea administrativă a acestor țări în ceea ce privește fondurile europene.
Absorbția fondurilor europene în România comparativ cu țările în situații similare
Grafic 3.4.
Sursa: Comisia Europeană, InfoRegio, date referitoare la politica de coeziune
În anul 2014 România a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, cu toate astea statul român continuă să afișeze o rată scăzută de absorbție a fondurilor structurale la nivelul UE. România se situează pe ultimul loc din grupul de țări cu situații similare în ceea ce privește absorbția fondurilor din cadrul politicii de coeziune. Acest lucru intervine în pofida faptului că absorbția fondurilor s-a accelerat în ultimii doi ani. Absorbția fondurilor structurale (cu excepția FEADR) a continuat să înregistreze progrese, la sfârșitul anului 2013 aceasta fiind de 33,7 %, iar la sfârșitul anului 2014 de 52,2 % din totalul fondurilor structurale, de coeziune și agricole alocate pentru perioada de programare 2007-2013. Se observă că rata cea mai ridicată de absorbție a fondurilor, și anume 72 %, se înregistrează în cazul programului operațional „Dezvoltarea capacității administrative”. Programele legate de infrastructura de bază, cum ar fi transporturile, mediul și dezvoltarea resurselor umane au reușit să absoarbă 57 %, 42 % și, respectiv, 47 % până la sfârșitul anului 2014.
Absorbția fondurilor UE în România pe programe operaționale
Grafic 3.4.1.
Sursa: Ministerul Fondurilor Europene
Implementarea programelor finanțate prin fondurile structurale au întâmpinat dificultăți ce împiedicau atingerea obiectivelor programelor operaționale. Pe lângă conducerea strategică deficitară, printre dificultățile legate de implementarea programelor se numără:
lacunele persistente din sistemele de gestionare;
incapacitatea de a anticipa și de a aborda în mod proactiv deficiențele de implementare;
coordonarea redusă dintre departamentele responsabile;
slaba capacitate instituțională pentru punerea în aplicare a strategiilor sectoriale;
procedurile naționale greoaie pentru gestionarea proiectelor de investiții publice;
situația financiară precară a sectorului construcțiilor;
deficiențele persistente din sistemul de achiziții publice.
Riscul de dezangajare a fondurilor structurale și a fondurilor de coeziune persistă atât pentru 2015, cât și pentru momentul închiderii programelor, în 2017. Din cauza întârzierilor înregistrate în pregătirea proiectelor sau a pregătirii insuficiente a acestora, ar putea apărea dificultăți de implementare și în perioada de programare 2014-2020.
Ratele de absorbție a fondurilor UE
Tabel 3.4.
Sursa: Comisia Europeană
Mediul de afaceri
Mediul de afaceri din România este nesatisfăcător și înregistrează puține îmbunătățiri. În ceea ce privește indicele „Doing Business 2015” al Băncii Mondiale, România se situează abia pe locul 48, deasemenea se situează pe ultimul loc între țările UE în ceea ce privește o serie de elemente-cheie pentru investiții, cum ar fi abordarea insolvențelor, autorizațiile de construcție, înregistrarea proprietăților sau obținerea de energie electrică, precum și comerțul transfrontalier.
Decalajul dintre media din UE și România a crescut în perioada 2008-2013, deoarece îmbunătățirile din România nu au ținut pasul cu reformele întreprinse de partenerii săi europeni. Cu toate acestea, există unele excepții: România a fost identificată de Banca Mondială ca economia care s-a îmbunătățit cel mai mult în 2013-2014 în ceea ce privește ușurința cu care se plătesc taxele și impozitele.
Antreprenoriatul este afectat de un cadru de reglementare instabil. Lipsa de transparență și de previzibilitate a cadrului de reglementare continuă să reprezinte o povară pentru întreprinderi. IMMurile și întreprinderile nou-înființate sunt îndeosebi afectate de aceste elemente. Deși consultarea părților interesate este obligatorie în România, nu există o abordare consecventă în ceea ce privește consultările dintre ministere, iar procedurile sunt adesea ineficiente și opace. Pentru a adopta legislație, guvernul recurge în mod excesiv la proceduri de urgență, eludând astfel procedurile legislative obișnuite. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la faptul că unele legi existente nu sunt consolidate și că nu se efectuează evaluări sistematice pentru a se asigura că reglementările sunt în continuare adecvate scopului. Dacă este pusă în aplicare în mod eficace, strategia pentru o mai bună reglementare, adoptată în decembrie 2014, poate contribui la sporirea calității reglementării. Noua strategie privind mediul de afaceri pentru IMM-uri este, de asemenea, un pas în direcția cea bună.
Ușurința de a dezvolta o afacere în România și țările cu o situație similară
Grafic 3.4.2.
Sursa: Banca Mondială (2014), “Doing Business 2015”
Ineficiențele din administrația publică și corupția reprezintă o povară suplimentară pentru întreprinderi. După indicatorii de guvernanță la nivel mondial din 2013, al Băncii Mondiale, România se situează pe ultimul loc în UE din punctul de vedere al eficacității autorităților publice și printre ultimele trei state membre în ceea ce privește calitatea cadrului de reglementare și controlul asupra corupției. Corupția și birocrația asociată unor autorități publice ineficiente reprezintă obstacole majore în calea competitivității României, astfel cum au fost identificate de Forumul Economic Mondial.
În cazul în care Strategia pentru consolidarea administrației publice, aprobată în octombrie 2014, este pusă în aplicare în mod eficace, se poate preconiza că vor exista îmbunătățiri în administrația publică. Pe lângă faptul că serviciile administrative sunt ineficiente, se constată că în România cetățenii recurg în mică măsură la e-Guvernare. Rata de interacțiune între întreprinderile mici și autoritățile publice este de 59 %, cifră care arată că România este în urma altor state din UE. Potrivit Tabloului de bord al Agendei digitale, gradul de axare pe utilizator a serviciilor de e-Guvernare pentru activitățile economice obișnuite este cel mai scăzut din UE, iar gradul de transparență a administrației publice este al doilea cel mai scăzut. Lipsa unui sistem eficient de cadastru reprezintă deasemenea un obstacol pentru dezvoltarea infrastructurii, gestionarea bunurilor și consolidarea terenurilor agricole. În martie 2014, statutul Agenției de cadastru a fost actualizat, fiindu-i conferită o anumită capacitate de autofinanțare, iar pentru anul 2015 i s-au alocat fonduri substanțiale.
În cazul accesului întreprinderilor la finanțare, acesta este în continuare dificil și costisitor, în special în cazul IMM-urilor. Forumul Economic Mondial a identificat accesul la finanțare ca reprezentând principalul obstacol în calea dezvoltării unei afaceri în România. În 2013, rezultatele României legate de indicele privind accesul IMM-urilor la finanțare sau situat pe antepenultima poziție la nivelul UE, manifestând o tendință descrescătoare în raport cu 2007. Chiar și atunci când contractează împrumuturi bancare, IMM-urile sunt afectate în mod deosebit de birocrație, de cerințele în materie de garanții și de gradul scăzut de transparență.
Provocarile în accesarea fondurilor europene nerambursabile:
elaborarea cererilor de finanțare, astfel încât acestea să aibă șanse reale de aprobare pentru finanțare; din această perspectivă sunt importante atât momentul depunerii, pentru apelurile cu depunere continua unde intervine criteriul primul venit – primul servit, cât și calitatea proiectelor, astfel încât în cazul apelurilor cu depundere cu termen limită, acestea să obțină la evaluare punctaj cât mai apropiat de punctajul maxim posibil.
Implementarea proiectelor aprobate pentru finanțare; această etapă reprezintă aspectul cel mai dificil de realizat , mai ales că implementarea corectă a proiectului include și rambursarea sumelor corespunzătoare cheltuielilor eligibile, conform contractelor de finanțare încheiate cu autoritățile de management sau cu organismele intermediare.
Entitățile private se confruntă pe lângă lipsa fondurilor și cu probleme la nivelul resursei umane specializate, atât în elaborarea proiectelor cât și în managementul de proiect.
Cap. IV. Studiu de caz: Accesarea fondurilor europene nerambursabile din cadrul POSDRU
În cadrul acestui capitol, este prezentat implementarea unui plan de afaceri ce urmeză a fi depus pentru finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvolatarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 3. Proiect finanțat în cadrul DMI 3.1. “Promovarea culturii antreprenoriale”
Proiect nr.176 “România Start-up”. Ajutor de minimis.
Valoarea totală estimată a ajutorului de minimis care va fi acordat în cadrul schemei, pe întreaga durată de aplicare a acesteia, este de aproximativ 75.000.000 Euro.
Numărul estimat de beneficiari de ajutor de minimis în cadrul schemei este de 3.000 de întreprinderi.
Axa Prioritară 3 „Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor”
Obiectivul general: Promovarea culturii antreprenoriale, flexicurității și adaptabilității prin
sprijinirea forței de muncă și a întreprinderilor competente, pregătite și adaptabile.
Domeniile majore de intervenție :
Promovarea culturii antreprenoriale;
Formare și sprijin pentru întreprinderi și angajați pentru promovarea adaptabilității;
Dezvoltarea parteneriatelor și încurajarea inițiativelor pentru parteneri sociali și
societatea civilă.
Proiectul se desfășoară după schema de minimis pentru beneficiarii finali. Obiectivul schemei îl constituie dezvoltarea competențelor antreprenoriale și susținerea inițiativelor antreprenoriale, în vederea stimulării ocupării pe cont propriu.
Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor
Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrăii în vigoare a contractului definanțare sau de la data menționata în contractul de finantare ;
să fie prevăzută în bugetul proiectului;
să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficiență;
să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului/Partenerului/Partenerilor,
să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie;
să nu fi făcut obiectul altor finanțări publice;
să fie în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare și cu prevederile contractului de finanțare;
să fie menționată în lista cheltuielilor eligibile
Schema de minimis se aplică pentru întreprinderi create de persoane cu vârsta mai mare de 18 ani, care doresc să inițieze o activitate independentă, pe baza unui plan de afaceri în unul din domeniile:
– Turism și ecoturism;
– Textile și pielărie;
– Lemn și mobilă;
– Industrii creative;
– Industria auto și componente;
– Tehnologia informațiilor și comunicațiilor;
– Sănătate și produse farmaceutice;
– Energie și management de mediu;
– Bioeconomie (agricultură, silvicultură), biofarmaceutică și biotehnologii;
– Procesarea alimentelor și a băuturilor.
Obiectivul schemei îl constituie dezvoltarea competențelor antreprenoriale ale persoanelor care doresc să dezvolte o activitate independenă și care au vârsta peste 18 ani și subvenționarea
planurilor de afaceri ale acestora în vederea creșterii ratei de ocupare, în mod sustenabil, în acord
cu sectoarele identificate ca fiind competitive
Solicitatul va organiza programe de formare în domeniul antreprenoriatului pentru un grup țintă de minim 400 de persoane.
Din totalul grupului țintă participant la programul de formare, cel puțin 50% va fi reprezentat de persoane din categoria de vârstă 18-25 ani, înmatriculați in învățământul superior
In cadrul fiecărui proiect selectat se va finanța un concurs de idei de afaceri, unde vor fi selectate și finanțate din fondurile europene 40 de planuri de afaceri din care:
– minim 2 idei de afaceri vor fi selectate pentru fiecare județ din aria de implementare a
proiectului, inclusiv pentru municipiul București în cazul proiectelor implementate la nivel multi-regional în care aria de implementare include regiunea București-Ilfov.
– minim 50% din ideile de afaceri selectate trebuie să fie dezvoltate de persoane din grupul ținta eligibil care aparțin categoriei de vârstă 18-25 de ani, înmatriculați in învățămantul superior
Fiecare plan de afaceri selectat va fi finanțat prin acordarea unei subvenții în cuantum de maxim 25.000 euro, subvenție care va face obiectul schemei de ajutor de minimis.
Competiția de idei de afaceri va fi deschisă publicului larg, nu doar persoanelor din grupul țintă care au participat la programul de formare în domeniul antreprenoriatului in cadrul proiectului. Ideile de afaceri vor fi selectate de către o comisie de selecție, pe baza unor criterii stabilite de beneficiarul finanțării nerambursabile, în cadrul unui proces transparent și nediscriminatoriu.
Fiecare plan de afaceri selectat va fi finanțat prin acordarea unei subvenții în cuantum de maxim 25.000 euro, subvenție care va face obiectul schemei de ajutor de minimis.
Condiții:
Grupul țintă eligibil este format din persoane cu vârsta peste peste 18 de ani, care doresc să inițieze o activitate independentă.
Fiecare întreprindere inființată în cadrul schemei de ajutor de minimis va trebui sa asigure crearea a cel puțin două 2 locuri de muncă.
Fiecare întreprindere nou creată beneficiară de sprijin în cadrul schemei de minimis are obligația de a menține locurile de muncă nou create cel puțin 6 luni după finalizarea proiectului.
Planul de afacere elaborat și prezentat în anexe îndeplinește condițiile de eligibiliate pentru concurs, aici vom avea în vedere persoana ce urmează a fi beneficiară în urma selectării, se include în limitele vârstei, a participat în cadrul programului de formare iar planul de afaceri va fi inițiat în unul din domeniile propuse mai sus de către prezentul program de finanțare europeană.
PLAN DE AFACERI
“diestetica”
Deschiderea restaurantului slow food cu servire rapida Diestetica
Nume firma: SC Delicate Natural Flavour SRL
Pagina web: www.diestetica.ro
Cuprins al Planului de Afaceri
Rezumat 46
Introducere 47
Descrierea ideii de afacere 47
Modelul de afacere ales 48
Produse și Servicii oferite 51
Definirea produselor și gama de produse 51
Avantaje competitive 53
Tehnologii și metode 54
Studiu de piață 54
Concurența 58
Strategii de preț 60
Planul de marketing 61
Mixul de marketing 61
Strategia de marketing și mijloace de promovare 62
Plan și buget de marketing tabel 62
Managementul afacerii și planificarea operațională 63
Management 63
Amplasare 64
Planificarea Financiară 65
Rezumat
Diestetica numită în continuare și “Societatea” este un magazin/restaurant unde se prepară mâncare și băuturi proaspete într-un mod sănătos. Clienții pot consuma pe loc sau pot cumpara rapid produsele dorite. Persoanele interesate într-un mod de viață echilibrat sunt principalii clienți.
Mâncarea gătită atent dar achiziționată rapid, produsele folosite, modul sănătos de preparare, marca reprezentativă precum și prețurile bune, sunt punctele forte ale ideii de afacere.
Tabel 4.1.
Avantaje și Riscuri
Ideea afacerii este de a atrage consumatorii de alimente considerate sănătoase, astfel putem descrie unul din avantajele majore tendința populației spre o viață echilibrată din punct de vedere al ocupațiilor, al alimentației zilnice și puțin calorice. Astfel vor exista o latitudine de clienți interesați în produsele preparate de noi.
Un alt avantaj îl consider prețurile practicate pentru zona în care se va deschide magazinul, propunând prețuri bune pentru clienți cu salarii medii și mari.
Tendința populației din zona de birouri de a nu găti acasă din lipsă de timp sau alte considerente, astfel masa de prânz fiind asigurată de către magazinul nostru.
Faptul de a produce mâncarea în același loc cu punctul de desfacere acorda încă un avantaj economic, nu mai sunt cheltuieli cu alte chirii, resurse umane sau transport, un plus de început pentru a se putea menține afacerea din propriile venituri.
Din punct de vedere al riscurilor există posibilitatea în primul rând de a apărea dezinteresul consumatorilor față de produsele vândute.
Deasemenea un alt risc este concurența care poate veni cu produse cu un grad de interes mai ridicat pentru consumatorii din zonă și cu prețuri mai avantajoase, o astfel de concurență fiind caracterizată prin restaurante, magazine cu mâncare la pachet, bistro, sau livratorii de mâncare la birouri.
Riscul economic apare prin rulajul mic și venituri insuficiente pentru continuarea desfășurării activității economice normale mai departe, atunci când costurile nu se vor mai putea acoperi.
Introducere
Descrierea ideii de afacere
Diestetica este un concept de alimentație în stil sănătos, rapid și gustos cu mâncare gătită în timp, atent și delicios. Producerea felurilor de mâncare se evidențiază prin modul de preparare fără conservanți sintetici, diverse chimicale sau semipreparate, ci se utilizează prepararea termică fără prăjeli, doar fierbere, la aburi sau grill. Diestetica este un magazin take away precum și servire pe loc, într-o zonă cu vad și spații de birouri, având drept țintă clienții corporate/ocupați, în imediata apropiere a locului de muncă al acestora, precum și pentru clienții ocazionali înteresați în consumul alimentelor preparate de către bucătăria Diestetica pentru un stil de viață echilibrat la un preț bun.
Este un loc unde poți veni dimineață și savura o cofea aromată făcută pe loc sau un suc fresh de portocale ce iți va aduce energie pentru toată ziua. Un loc unde poți veni la prânz sau oricând pentru a lua rapid o salată proaspătă, o supă gustoasă și un desert delicios, ce le poți consuma fie la birou fie în spațiul de primire al clienților unde vei gasi masuțe primitoare într-o zonă liniștită. Diestetica este acoperit de rețea wireless, fapt ce îți va ușura citirea ultimilor noutăți sau socializarea cu prietenii pe care îi poți invita să servească cu tine un suc sau o salată sănătoasă cu puține calorii.
Diestetica este alegerea stilului de viață, este propunerea pentru oamenii care nu au timp să gătească, alegerea de a consuma mâncăruri preparate într-un mod prietenesc pentru organism, echilibrat, cu calorii puține și energie multă.
Asociatul unic care va fi managerul afacerii, are o experiență de muncă relevantă în domeniul economic, managerial, comercial si contabil. Are competențe dovedite prin diploma de specialitate, studii universitare finalizate în economie, precum și diploma de cursuri de perfecționare în contabilitate primară. Limba maternă este româna, limbile străine cunoscute sunt engleza la nivel mediu și rusa la nivel avansat. Antreprenorul va angaja o persoană calificată în prepararea alimentelor, cu o experiență de lucru asemănătoare activității ce va urma să o desfășoare.
Ideea de deschidere a unui astfel de restaurant/magazin a venit de la pasiunea antreprenorului în arta culinară, de la observația asupra noii tendințe al modului de viață sănătos, al atenției populației asupra alimentelor consumate, precum și dorința de a face dintr-o placere o afacere utilă.
Modelul de afacere ales
Misiunea și viziunea afacerii
Diestetica își propune să devină un nume important în domeniul lanțurilor de restaurante cu vânzare rapidă, stabilind o imagine solidă pe piață și un interes sporit pentru populația interesată în consumul mâncărurilor sănătos. Pe viitor se preconizează deschiderea magazinelor în mai multe zone de birouri.
Satisfacerea cerințelor clienților reprezintă scopul principal. Vom inscrie într-un registru toate propunerile și vom încerca îndeplinirea acestora. Se va oferi o deservire impecabilă, fiecare client la ieșire se va simți mulțumit de alegerea făcută și va dori revenirea cât mai curând. Se va urmări îmbunătățirea continuă a performanțelor și a calității serviciilor oferite, pe baza observațiilor managerului dar și a sesizărilor clienților.
Asigurarea tuturor resursele necesare, inclusiv instruirea și pregătirea continuă a personalului, pentru dezvoltarea competențelor profesionale și a abilităților de a oferi servicii de cea mai bună calitate.
Astfel, urmărim: satisfacerea cerințelor clienților; crearea unui mediu placut în cadrul restaurantului, menținerea și motivărea capitalului uman; instruirea angajaților; asigurarea resurselor umane, financiare, materiale, tehnice și informaționale pentru realizarea obiectivelor propuse; stabilirea și menținerea unor relații reciproc avantajoase cu furnizorii și clienții.
Renumitul psiholog umanist american Abraham Maslow, definește nevoile esențiale în viață umană, formând o ierarhie piramidală în funcție de importanța acestora.
Deși toate nevoile sunt considerate instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.
Piramida nevoilor umane (după Maslow)
Grafic 4.1.
Propunerea de afacere vine în ajutorul clienților de a-și acoperi nevoile esențiale ale vieții și anume hrana ce se află la baza piramidei a nevoilor fundamentale umane. Calitate, prospețime și servicii axate pe cerința clientului este oferta principală a magazinului Diestetica. Clienții vor găsi necesarul de produse preparate pentru o alimentație sănătoasă, variată și cu prețuri accesibile.
Piața, clienții potențiali și concurența
Piața către care ne orientăm este în primul rând persoanele interesate de consumul alimentelor preparate calitativ, care sunt orientați pentru o viață echilibrată, care nu au timpul necesar de a gati acasa și nu doresc să consume mâncare tip fast-food. Deasemenea potențialii clienți vor fi cei care lucrează în birourile din apropiere, persoanele care doresc să nu cheltuie foarte mult pentru masa de pranz, care au venituri medii și alte categorii de potențiali clienți ce se vor afla ocazional sau frecvent prin zona respectivă.
Principalii concurenți direcți sunt restaurantele tip slow-food din zona, bistro sau cantinele. Printre concurenții indirecți enumerăm magazinele din apropiere ce au produse alimentare pentru consum direct, covrigării, patiserii și restaurantele tip fast-food.
Tipuri de relații cu părțile cheie ale afacerii
Dintre cele mai importante puncte cheie ale afacerii relația cu furnizorii, o legătură strânsă și exclusiv afaceristă va acoperi pe viitor posibile lipsuri ale stocului de marfă, pentru furnizori un punct sensibil este seriozitatea dovedită prin mai multe aspecte dar în primul rând plata facturilor până la scadență, după care urmează plasarea comenzilor în timp util și alte relații inter-umane care vor face pe viitor o legătură mai strânsă și pozitivă. Beneficiind de stocuri, societatea va putea în continuare derula activitățile de producere într-un regim normal de funcționare.
Un alt punct important este echipa cu care se va colabora în producție și vânzări, scopul activității interne este de creare a unei relații armonioase, de prietenie și întelegere. Dar în același timp se va pune un mare accent pe responsabilitățile fiecăruia, seriozitate, punctualitate și calitatea lucrului efectuat.
Dacă afacerea va avea parte de angajați care să-și îndeplinească cerințele cu o relație fructuoasă de echipă, seriozitate, se va menține o legătură bună cu furnizorii și un management responsabil, atunci se vor împlini mai ușor obiectivele de bază ale afacerii și anume atragerea clienților precum și fidelizarea acestora prin diverse metode de marketing
Statut legal – Societate cu răspundere limitată
Tip de afacere – individuală
Proprietate – privată
Data înființării scurt istoric – Firma este în curs de înființare, asociatul unic care va fi managerul afacerii, are o experiență de muncă relevantă în domeniul economic, managerial, comercial si contabil. Are competențe dovedite prin diploma de specialitate, studii universitare finalizate în economie, precum și diploma de cursuri de perfecționare în contabilitate primară. Limba maternă este româna, limbile străine cunoscute sunt engleza la nivel mediu și rusa la nivel avansat. Antreprenorul va angaja o persoană calificată în prepararea alimentelor, cu o experiență de lucru asemănătoare activității ce va urma să o desfășoare.
Acționari:
Asociat unic – Iuteș-Petrescu Irina, or. Otopeni, str. Grivița nr. 35E, jud. Ilfov, vârsta – 23 ani, implicare la nivel de administrator.
Activitate principală – Procesarea produselor alimentare și a băuturilor, Coduri CAEN 1085, 1089, 1083 și 1039
Scopul afacerii, viziune, strategii și obiective
Unul dintre scopurile principale umărite ale afacerii este în primul rând calitatea produselor si satisfacerea clienților precum și deservirea impecabilă. Astel se va urmări nu doar atragerea clienților dar și fidelizarea acestora pe un termen îndelungat.
Piața produselor alimentare în București este una dezvoltată și diversificată, dar cu toate acestea potențialul deschiderii unei afaceri în domeniul alimentației publice rămâne a fi unul destul de ridicat, luând în considerare populația Bucureștiului, posibilitățile financiare, cerințele diversificate ale clienților precum și orientarea către un stil de viață sănătos.
Majoritatea afacerilor ce țin de domeniul restaurantelor practică în București prețuri ridicate pentru produsele oferite, ceea ce acorda un punct de oportunitate. Una din strategiile practicate va fi oferirea preparatelor de calitate la prețuri medii, firma urmărind să creeze o clientelă stabilă care va recomanda și altor clienți produsele oferite. Ca și altă strategie de vânzare este oferta de reducere după o anumită oră, exemplu ar fi reducerea cu 30-50% a anumitor produse la sfârșitul zilei, după ora 16.00, ceea ce va ajuta la eliminarea produselor care a doua zi ar expira.
Pe termen lung se dorește popularitatea și recunoașterea brandului de către populație, dezvoltarea unui lanț de restaurante în aceeși abordare a afacerii. Vedem deschis și posibilitatea de diversificare atât a produselor cât și a serviciilor. Pe termen scurt se dorește recuperarea investițiilor făcute într-un orizont de timp de 3-4 ani, precum și crearea unei afaceri profitabile.
Produse și Servicii oferite
Definirea produselor și gama de produse
Produsele sunt pentru a satisface nevoile clienților, răspund la cererea clienților, și îndeplindesc calitatea, cantitatea și pretul necesar pentru a stârni interesul de achiziție și consum.
Produsele sunt salate proaspete, supe, salate cu paste, deserturi, sucuri. Prepararea se face din produse proaspete, și tehnica de folosită este prin aburi, fierbere sau grill, fără prăjire și folosirea de produse semipreparate, cu un termen de valabilitate de 1-5 zile si ambalate ermetic corespunzator.
Deschiderea unui punct de producere și desfacere al preparatelor alimentare cu ingrediente naturale și proaspete. Produsele finale vor fi corespunzator ambalate și sigilate cu informații precise despre producător, conținut, greutate, valoare energetică, și data de expirare. Produselor se vor adresa consumatorilor din zona apropiată și anume a birourilor și a spațiilor de afaceri, unde clienții vor fi interesați în achiziționarea rapidă a preparatelor alimentare sănătoase, a sucurilor, ambalate și păstrate la frigider/vitrină frigorifică, cu prețuri accesibile. Scopul afacerii este de a se face cunoscut magazinul cu preparate alimentare prin calitatea oferită precum și prin prețurile convenabile.
Principalele produse ale unității
Tabel 4.2.
Avantaje competitive
Amplasarea magazinului se află în apropierea spațiilor de birouri, aproape de clienții țintă.
Calitatea preparatelor oferite.
Oferirea produselor în ambalaje de unică folosință
Putem acoperi doar un anumit segment de clienți dar vom produsele noastre au interes asupra tuturor potențialilor clienți.
Raportul preț/calitate joacă un rol major fiind în avantaj față de concurență.
Tehnologii și metode
Bucătăria noastră nu utilizează tehnologii complicate în procesul de producție, ba chiar ideea afacerii este de a folosi metode de preparare cât mai naturale și simple, prin aceasta se dorește atragerea clienților prin gustul autentic și un termen de valabilitate normal.
Suntem împotriva utilizării conservanților, încercăm prin metodele folosite să păstrăm cât mai bine ingredientele aproape de starea lor originală. Astfel ajungi să cunoști ce mănânci,ceea ce e important, și să vezi că o mâncare nu e doar gustoasă dar hrănitoare.Dorim să păstrăm cât mai mult prospețimea, aromele și suculența.
O mâncare gătită fără prăjire și expunere directă la foc, prin metoda clasică se pierd multe din vitamine și minerale ce se scurg în ulei
Ingredientele adaugatoare pentru salate vor fi uleiul de măsline sau sosul special combinat cu tipul de salată. Toate supele vor avea separat pesmeți special preparați.
Studiu de piață
Piața
Potențialii clienți vor fi persoanele cu venituri medii și mari și cu timp liber redus, care nu le place să gătească sau nu reușesc din lipsă de timp sau alte considerente. Alți potențiali clienți sunt persoanele interesate în preparatele cu ingrediente ce oferă nu doar hrană dar si energie vitală, echilibru, armonie și efecte benefice asupra organismului, și anume cei care au un stil de viață echilibrat, doresc să consume produse naturale și sănătoase.
În București, piața restaurantelor rămâne a fi o afacere profitabilă dar și riscantă. Deseori se întâmplă ca indiferent de sezon sau starea economiei, proprietarii de restaurante au făcut compromisuri sau de calitate mai joasă sau prețuri mai mici pentru a reuși să își mențină mesele pline. Piața pe care vom activa este una care face parte din același domeniu ca al restaurantelor doar că îndreptat spre un anumit segment de clienți.
Principalii clienți al bucătăriei noastre sunt persoanele cu venituri medii și mari, cu vârste cuprinse între 20 si 50 de ani, cu un stil de viață sănătos și activ. Datorita prețului mic spre mediu al unelor produse targetul nostru se poate extinde și către clienții cu venituri mai mici.
Unul din avantaje este că indiferent de sezon produsele oferite vor avea interes pentru clienți, dar totuși excepție se va face în perioada concediului de vara în luna august sau sfârșitul lunii decembrie, vânzarilor vor scădea, deasemenea și în perioada sărbătorilor legale, Paștele sau Crăciunul. Diestetica va funcționa doar în zilele lucrătoare precum clienții țintă sunt persoanele care lucrează în birouri. Iar cele mai mari vânzări din timpul zilei se previzionează în timpul prânzului între orele 12.00 – 14.00.
Analiza SWOT
Tabel 4.3.
Cele cinci forțe Porter
Rivalitatea competitiva
Poate apărea când cei aflați în competiție sunt de dimensiuni și importanță asemănătoare, oferind produse de același tip sau când adopta strategii similare, precum FruFru, Benat sau SnackAttack. Aceștia reprezentănd la moment amenințări ca fiind surse de comparație pentru potențialii clienți.
Furnizorii
Puterea furnizorilor poate avea un mare impact, deoarece reprezinta un element important în lantul de creare a valorii. Societatea va colabora cu furnizori de echipamente, utilaje, ambalaje și materii prime (legume, fructe, produse făinoase, etc.
Consumatorii
Similar puterii furnizorilor, puterea cumparatorului exista deja, dar poate creste în special dacă produsele oferite sunt nediferențiate și consumatorul poate alege alte produse dacă e sensibil la preț. Majoritatea consumatorilor vor fi din zona birourilor, cu venituri medii și mari.
Substituent pentru produsul companiei
Acesta reprezintă o reală amenințare la produsul companiei, îndeosebi cand consumatorii sunt sensibili la preț și oferta largă de produse care să satisfacă aceleași nevoi, exemple ar fi produsele de patiserie, produsele alimentare ambalate pentru consum direct, produsele tip fast-food, etc.
Noi companii intrate pe piață
Acest aspect influențeaza atunci când barierele pentru a intra pe piață sunt minime. În acest segment se poziționează și Diestetica. Cu cat creste numarul de bariere, cu atât scade amenințarea unei noi companii pe piață. Exemple de astfel de bariere pot fi considerate legislatiile guvernamentale pe care orice nou-venit pe piață e obligat să le respecte, usurinta accesului la furnizori sau momentul atingerii pragului de rentabilitate.
Cele cinci forțe Porter
Grafic 4.2.
Conform studiului de piață al restaurantelor din România, domeniul respectiv a evoluat în ultimii ani semnificativ, atât calitativ cât și cantitativ. Chiar dacă sute de restaurante au dat faliment in ultimii ani, tot atâtea le-au luat locul rapid, încercand abordari noi, preparate speciale, meniuri pe diferite nivele de preț. De asemenea, chiar daca procentul celor care servesc masa in oras a scazut, pe un fond de incertitudine economică, scăderea salariilor și implicit a puterii de cumpărare, livrările la domiciliu și take-away au crescut. Un studiu al companiei de consultanță Planet Retail, efectuat recent, arată că, în zilele noastre, consumatorul vrea sa mănânce pe loc, dar vrea un produs de calitate, pe care să-l cumpere la un preț mic, să cunoască de unde provin ingredientele și, daca se poate, sa fie semi sau gata preparat. In aceste condiții, operatorii cu gradul cel mai mare de succes în prezent, dar și în viitorul scurt și mediu, vor ramâne lanțurile de fast food, care se concentrează asupra factorului convenience și a prețului accesibil, continuând să atraga un numar în creștere de consumatori, și, implicit, să se extindă. Pe locul al doilea ca dinamism se află restaurantele de tip quick service, care vor continua să-și adapteze conceptele si meniul drive, pentru a atrage cat mai multi consumatori, prin inovatie si creativitate.
Piața restaurantelor de tip fast-food si a serviciilor de catering numara multe zerouri si in Romania, si are un potential urias, tinand cont ca se numara printre putinele sectoare care au înregistrat profit pe timp de criza.
Multe din aceste restaurante au inteles ca, pe langa rapiditate, consumatorii isi doresc si produse sanatoase, astfel ca au inceput sa apara restaurante de tip fast-food care au in oferta un meniu de tip „healthy“, sau cu mai putine calorii.
Proprietarii de localuri au inteles ca oferta calitativa trebuie sa prevaleze in fata celei cantitative, pentru ca si potentialii clienti au devenit mai precauti la consum si mai preocupati de greutate, dar si de beneficiile unui meniu echilibrat. Cred ca emisiunile cu teme culinare si-au atins obiectivul: acela de a educa! Iar procesul acesta de educare a consumatorilor trebuie sa continue, pentru ca educatia este o poveste fara de sfarsit.
Tabel 4.4.
Surse: RECOM, ZF
Toc cinci județe care susțin piața de restaurante din România
Tabel 4.5.
Surse: Registrul Comerțului, ZF
Concurența
Concurența principală sunt restaurantele de tip slow food și vânzare rapidă.
Pe piață a deschis prima unitate în 2008, la Universitate, centrul Bucureștiului. În prezent are 8 locații în București și distribuție prin minimarketurile MegaImage în peste 50 de magazine.
Pe piața a început să funcționeze din 1999, prima locație a fost deschisă în anul 2000, pe Dorobanți, București. A intrat în inslovență în perioada crizei economice, anul 2009, și s-a redeschis după ce a fost achiziționat de alta firmă în anul 2011. În prezent are 6 locații deschise în București, 4 locații în alte orașe ale României.
În prezent are 2 locații deschise în București. Pe piață s-au lansat în anul 2011.
Cota de piață a concurenței directe
Grafic 4.3.
Conform cercetarii de piata realizata de catre compania Expressoft reiese ca, in Romania, predomina numarul barurilor si a altor localuri de servire a bauturilor (pub-uri, cluburi, cafenele), si nu cel al restaurantelor (vezi grafic). „Bucuresti, Constanta si Arges sunt singurele orase din Romania in care numarul restaurantelor este mai mare decat numarul barurilor. In Bucuresti, 51% din totalul entitatilor este reprezentat de catre restaurante.
Structura pieții resturantelor după meniul principal
Grafic 4.4.
Sursa: expressoft
3.3. Strategii de preț
Se consideră a face parte de politica de marketing strategiile de preț. În stabilirea prețurilor se va ținti obiectivul de Prețul bazat pe rentabilitatea dorită, aceasta este una din cele mai răspândite metode pentru determinarea prețului de vânzare. Această metodă determină punctul critic de rentabilitate, plus o valoare egală cu procentul de rentabilitate dorit.
Ca strategii de preț folosite vom pune accent și pe strategia de penetrare, fixând un preț relativ scăzut de atragere a clienților încă de la începutul activității, pentru ca produsele să se facă cunoscute pe piață și să stârnească interes. Este o strategie care se va utiliza și pentru vânzări de volum, folosind în paralel cu tehnici promoționale și vînzări speciale. Câștigul esențial al strategiei penetrării îl reprezintă accesul rapid pe piață pentru a realiza un volum ridicat de vânzări cât de repede este posibil.
În alegerea tacticilor de ajustare a prețurilor de bază vom utiliza și alte tehnici utile precum:
Reducerile – prețul de bază poate fi micșorat prin utilizarea discounturilor și a rabaturilor; reducerea prețului pentru achiziționarea în cantități mai mari (praguri stabilite la cantitate), precum și reducerile în ore speciale atunci când se dorește eliminarea produselor care sunt în apropiere de termenul de expirare sau după o anumită oră când se reduce numărul de clienți.
Prețul psihologic – tactica de ajustare a prețului (se va practica de exemplu în loc de 10,00 lei, 9,90 lei) prin care se consideră că efectul produs asupra cumpărătorilor este mai stimulativ.
Prețurile promoționale – tactica prin care se reduce prețul cu diverse ocazii/evenimente speciale.
Modalitățile de plată puse la dispoziția clienților vor fi:
Plata în numerar
Plata cu cardul
Plata cu bonuri de masă
Planul de marketing
Mixul de marketing
Printre strategiile de preț enumerate mai sus sunt cea de penetrare a pieței, de reduceri acordate, psihologice sau promoționale. Prețurile sunt orientate spre vânzări, și se bazează pe cota de piață, prin aceasta societatea dorește să-și mențină sau să crească cota de piață.
Din categoria de strategii de atragere a clienților va fi și oferirea anumitor produse gratuit clienților și aici putem menționa câteva exemple, mierea/zahărul la ceai, pesmeții pentru supă, sosul pentru salate, dar toate acestea fac parte dintr-un pachet de tactici de marketing, ele vin ca produse suplimentare la achiția clientului.
Produsele oferite de către restaurantul Diestetica sunt preparatele alimentare gătite cu atenție, cu produse proaspete și cu modalități de păstrare a vitaminelor sau nutrienților.
Oferta de produse va fi expusă în vitrina magazinului spre comercializare, pe rafturi frigorifice, ambalate corespunzător, cu marca evidențiată pe etichetă precum și cu ingredientele folosite în prepararea produsului, data de expirare și prețul de cumpărare, adăugător se va mai putea adauga o etichetă cu reducere evidențiată pe roșu pentru produsul respectiv.
Promovarea produselor și serviciilor se va efectua cu ajutorul ofertelor de preț, prin evidențierea cu o casetă luminoasă a mărcii deasupra ușii de la intrare în magazin, prin pliantele distribuite în clădirile de birouri din apropiere, precum și potențialilor
clienți din zonă, se va utiliza și pagina web www.diestetica.ro, unde vor fi descrise produsele, metoda de preparare, avantajele consumului de alimente sănătoase, etc.
Strategia de marketing și mijloace de promovare
Se va face intrarea pe piață cu produse calitative în raport cu prețul, se vor utiliza prețuri de penetrare pentru un volum cât mai mare de vânzări, atragere a clienților, interes sporit și recomandări.
În momentul intrării pe piață se va asigura evidențierea mărcii ce poartă o denumire ușor de reținut Diestetica, și cu un aspect al logo-lui de verdeață, ceea ce redă consumatorilor ideea de prospețime, vitalitate și sănătate. Culorile și desenele utilizate în magazin fac parte din marca promovată pentru a se întimpări și mai bine consumatorilor și pentru a impune o idee de siguranță. Deasemenea ambalajele folosite vor fi inscripționate cu marca.
Comunicarea cu clientul se va desfășura în mod direct prin intersectarea cu vânzătorul sau managerul din magazin, precum și prin modul indirect, informând consumatorii despre produsele oferite prin pliante, brosuri, reviste de specialitate, conștientizarea de a avea un mod sănătos și echilibrat al stilului de viață, asptectul important fiind acordat mâncărurilor consumate.
Pagina web a magazinului va avea o secțiune dedicată sportului, alimentației sănătoase precum și a stilului de viață echilibrat și recomandat. Prin aceasta informare cititorii se vor transforma și în potențiali clienți. Acest mod de promovare este unul încurajat, este ieftin dar se axează pe fidelizarea consumatorilor.
Plan și buget de marketing tabel
Bugetul de marketing include și cheltuielile cu publicitatea, pliante, amenajări interioare destinate afișelor, casetă luminoasă exterioară unde va fi logo-ul unității.
Ca și plan de marketing, în prima perioadă imediat după închirierea spațiului, și planificarea amenajării mobilierului și echipamentelor necesare activității, se vor începe lucrările de amenajare ambientală interioară, ceea ce ține de decorațiuni, afișe, etc.
Următorul pas este instalarea casetei luminoase unde se va vedea clar logo-ul. Paralel cu aceste activități se va lucra la marcă și pagina web cu ajutorul instrumentelor de marketing.
Dupa contractarea furnizorilor de ambalaje, se vor concepe etichetele pentru acestea, ce vor conține pe lângă informațiile necesare consumatorilor, logo-ul, și alte elemente de atragere vizuală a clientului.
Dupa deschiderea restaurantului se vor aplica reclamele din internet, cu ajutorul blogurilor de specialitate, paginii web, site-uri de socializare, etc.
Bugetul de marketing și publicitate
Tabel 4.6.
Managementul afacerii și planificarea operațională
Management
Structura organizațională
Organizatia va avea doi angajați, unul se va ocupa de administrarea afacerii, achiziții, management și vânzări, al doilea angajat va fi subordonat primului și se va ocupa de partea de producție, vânzări și curățenie.
Serviciile contabile, serviciile de sănătate și securitate în muncă, serviciul de pază, serviciile de IT vor fi externalizate.
Grafic 4.5.
Prezentarea scurtă a managerilor cheie – experiența, realizări, puncte forte.
Managerul afacerii va fi o persoană ce stăpânește o gamă mai larga de domenii, precum administrarea afacerii, marketing, vânzări, recrutare și instruire personal, contabilitate primară, negociere, etc. Punctul său forte va fi acela ca va avea tot timpul o imagine globala asupra companiei și asupra punctului de plecare, a pașilor de urmat pentru a eficientiza activitatea firmei, a maximiza profitul și calitatea serviciilor oferite.
Organizare activitate
Program de funcționare: 8.00 – 17.00
Pauza de prânz: 1 h.
Program pentru igienizare: 17.00 – 17.30
Amplasare
Locul de desfășurare al afacerii va fi în București, în preajma unor sedii de birouri (clădiri), la parter, zona cu un minim necesar de vad, o suprafață de 40 – 60 mp la parter, preferabil cu vitrină, suprafață ce va fi împarțită în zona de depozitare, zona de producție, zona de servire și toalete pentru clienți. Considerăm că aceste calități pe care trebuie să le aibă spațial închiriat reprezinta cel mai bine necesitățile pe care afacerea le are pentru a se putea dezvolta în armonie.
Costurile implicate în demarea afacerii prorpiu zise
Tabel 4.7.
Planificarea Financiară
Este prezentată prin planificarea cheltuielilor și veniturilor în următoarea perioadă, accentul se va pune pentru primele 6 luni, deoarece acestea urmează a fi finanțate din fondurile europene, dar și pe perioada post-finanțare, precum vom face și o previziune pentru primii 3 ani de funcționare a unității. Se va face calculele pentru R ata Internă de Rentabilitate precum și a Valorii Nete Actualizate. Astfel vom demonstra profitabilitatea planului de afaceri în cifre.
Valoare Actualizată Netă(VAN)
VAN reprezinta castigul efectiv in unitati monetare comparabile cu cele de la momentul prezent, de care va beneficia compania, in conditiile in care previziunile se vor adeveri, prin adoptarea proiectului de investiții supus analizei.
VAN=15956>0 deci investitia se poate realiza.
Rata Internă de Rentabilitate(RIR)
Rata interna de rentabilitate este rata de rentabilitate specifica proiectului de investitii analizat. Este acea rata de actualizare a cash-flow-urilor disponibile viitoare care ar egaliza valoarea actuala (V0) cu investiția initiala (I0).
Ipoteza: reinvestirea cash-flow-urilor la o rata egala cu RIR.
RIR este solutia ecuatiei VAN=0 cu necunoscuta k.
rezulta
Dacă RIR>rata de rentabilitate ceruta, atunci se accepta proiectul.
Dacă RIR<rata de rentabilitate ceruta, atunci se respinge proiectul.
RIR=20,88%>RATA DE RENTABILITATE CERUTA (12%)
Rata Rentabilității Nete
Calitatea gestiunii unei întreprinderi este validată prin aprecierea produselor sale pe piață, situație evidențiată prin cifra de afaceri. Raportul dintre rezultatul obținut și cifra de afaceri reprezintă rata rentabilității nete.
RRN0 = 0%
RRN1 = 10,78%
RRN2 = 24,85%
Avand in vedere faptul ca Societatea in primul an se infiinteaza, si isi asuma o suma mare de cheltuieli, fapt care genereaza un rezultat financiar negativ, si prin urmare RRN este 0%.
In cel de-al doilea an financiar, Societatea progreseaza ocupa un loc pe piata consumatorilor, fapt care genereaza o Cifra de Afaceri suficienta care sa isi acopere cheltuielile asumate. Astfel, in anul doi, 10,78% din profitul Societatii este sustinut din vanzari.
Fiind deja pe piata, si adaptandu-se la cerintele pietei, Societatea reuseste in cel de-al treilea an sa genereze o RRN in valoarea de 24,85%
Evoluția profitabilității firmei
Grafic 4.6.
Indicatorii de Lichiditate
Lichiditatea este o stare a echilibrului financiar și reprezintă capacitatea activelor circulante de a se transforma în disponibilități bănești pentru a face față plăților scadente.
Indicatorii de lichiditate
Tabel 4.8.
Lichiditatea curentă a firmei reprezintă o valoare apropiată de 1/ușor mai mare decât 1 ceea ce implică posibilitatea firmei de a rambursa datoriile pe termen scurt.Firma dispune de suficiente lichidităti pentru a-și onora datoriile. Aceeași situație se observă și pentru lichiditatea intermediară (firma nu investește foarte mult în stocuri-costul de oportunitate este scăzut).Firma comercializând produse perisabile evită formarea de stocuri.
Fluxul de Numerar
Grafic 4.7.
La momentul înfiiințării Societății, a avut un capital în valoarea de 22000 RON , beneficiind de subvenții în primul Semestru, fapt pentru care a avut cel mai mare flux de numerar la dispoziția acesteia. Ca urmare a poziționării pe piață, Societatea, începand cu cel de-al doilea an, a realizat cheltuieli operaționale în valoare mare, în vederea susținerii vânzarilor, ceea ce a generat un flux de numerar în valoare de 35902 RON. Deja începand cu cel de-al treilea an financiar, Societatea va intra pe poziție, și va începe să realizeze vânzari sufieciente ca să genereze fluxuri de numerar în valoarea de aproximativ 76920 RON.
Costuri de producție aferente vânzărilor
Grafic 4.8.
Graficul de mai sus surprinde un tablou amplu referitor la valoarea vânzarilor și costurilor de producție. Societatea în primul an de activitate începe să se înființeze, și prin urmare are costuri de producție mai mari față de vânzări, ceea ce este normal de așteptat. Acest lucru este remediat în anul următor de activitate, atunci când Societatea începe să își dezvolte o strategie comercilă bine fundamentată, astfel încat îi permite să realizeze costuri de producție mai mici în raport cu vânzările.
Prin urmare, este de aștepat ca Societatea să înceapă să producă și să comercializeze bunurile sale, fiind mult mai atentă la clienți și la nevoile acestora, fapt pentru care este rasplatită prin fidelitatea clienților. Cel de-al treilea an, îi aduce Societății venituri de vânzări mult mai mari față de anii precedenți, iar costurile de producție rămân a fi aproximativ la aceeași valoare față de anul II. Acest fapt este unul benefic pentru Societate, deoarece reușește să își crească cifra de afaceri, menținându-și constant cheltuielile de producție.
După efectuarea unei analize a pieței restaurantelor din România se observă că în București restaurantele de tip-slow food au un succes destul de mare, iar cei mai mulți clienți se vor găsi în zonele corporate, adică aproape de birouri, unde angajații preferă să consume produse alimentare fie de la o cantină, fie de la supermarket sau restaurantele din apropiere.
Astfel unitatea pentru care s-a făcut planul de afaceri are în vedere o zonă de birouri, unde chiar daca va exista posibilitatea alegerii pentru clienți, aceștia se vor îndrepta spre necesitățile proprii, iar cei cu preferințe de a consuma produse sănătoase se vor enumera printre clienții Diestetica.
În privința zonei de funcționare a unității, apare problema financiară din punctul de vedere al chiriilor foarte ridicate ca și preț, astfel este necesar de a închiria un spațiu cât mai optim pentru desfacere și producere.
După calculele efectuate în analiza financiară, observăm că deschiderea afacerii este profitabilă, și din primii doi ani aceasta începe a funcționa spre profit.
Concluzii
UE intenționează să continue să urmărească atingerea obiectivului coeziunii economice, sociale și teritoriale. Fondurile structurale sunt cel mai evident orientate spre aspectul teritorial. Se presupune că, convergența economică dintre țări și regiuni va furniza coeziune, care va produce la rândul său creștere, competitivitate, ocuparea forței de muncă și dezvoltare durabilă.
Deși există păreri împărțite despre ceea ce înseamnă regiunile de dezvoltare în România și mai eles despre modul în care sunt alocate și cheltuielile fondurilor europene, consider că este extrem de important să înțelegem că sunt mai mulți factori care contribuie la elaborarea și implementarea unei politici de succes și deci implicit la alocarea și cheltuirea corespunzătoare a fondurilor.
România are nevoie de realizarea unor proiecte bune, cu un impact bine estimat, cu un buget bine stabilit, și cheltuirea banilor din fonduri, eficient cu un impact economic de lunga durată. În acest moment mai este loc de multe îmbunătățiri la ceea ce ține de elaborarea programelor operaționale și în mod deosebit al instituțiilor care țin sub control relizarea proiectelor. Deasemenea este necesar de a informa și mai mult populația cu privire la posibilitățile de absorbție a fondurilor europene.
În anumite zone rurale, mai puțin dezvoltate, informația ajunge încă destul de greu către populația care ar trebui de fapt să beneficieze și să implementeze proiecte ce ar dezvolta infrastructura, învățământul, sistemul sanitar, etc.
În ceea ce privește accesarea fondurilor europene nerambursabile de către micile întreprinderi, implementarea deficitară a proiectelor îngreunează și activitatea instituțiilor implicate în gestionarea fondurilor europene.
Este foarte important ca beneficiarii și instituțiile implicate în gestionarea fondurilor europene nerambursabile să conlucreze pentru ca la nivel național să se relizeze absorbția eficientă a acestor fonduri.
Accesul la finanțare este factorul cel mai problematic pentru dezvoltarea unei afaceri în România. S-a observat că se recurge încă destul de puțin nu numai la fondurile structurale ale UE, ci și la împrumuturile bancare și la piețele financiare. Această situație este cauzată de deficiențele structurale ale economiei, de slaba dezvoltare a piețelor financiare, precum și de procesul de reducere a efectului de levier din sistemul bancar.
În pofida reformelor importante, deficiențele existente la nivelul mediului de afaceri ar putea amenința investițiile foarte necesare și capacitatea de export a României.
Fondurile structurale ar putea contribui în mod semnificativ la finanțarea unor investiții importante, însă implementarea continuă să se confrunte cu obstacole majore.
Accesul la finanțare este în continuare dificil, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Infrastructura energetică și de transport continuă să frâneze creșterea economică a României. Calitatea insuficientă a învățământului și necorelarea acestuia cu piața muncii, capacitatea limitată a administrației publice și o politică de impozitare instabilă îngrădesc investițiile și exporturile.
Ineficiențele din cadrul întreprinderilor de stat, predominante în sectoare-cheie precum energia și transporturile, împovărează finanțele publice și afectează întreaga economie.
Bibliografie
Comisia Națională de Prognoză
European Comission
“Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană” ediția a cincea, Helen Wallace, William Wallace, București, 2005
“Economie europeană – o prezentare sinoptică” Marin Dinu, Socol Cristian, Marinaș Marius, ed. Economică, București, 2004
“Fonduri structurale pentru administrația publică” Ilie Drăgan, Cezarina Fălan, Aida Catană, ed. Contaplus, București, 2008
“Finanțarea firmelor din fonduri europene” Cristian Silviu Bănacu, ed. Tribuna Economică, București, 2010
“Implementarea proiectelor cofinanțate din fonduri europene post-aderare” Carmen-Mihaela Boteanu, ed. Contaplus, București, 2009.
„Integrare Europeană. Metode și Analiză Economică” Jacques Pelkmans, Institutul European din România, 2003
“Planul Național de dezvoltare 2007-2013” Guvernul României
„România în Uniunea Europeană. Oportunități și provocări” Colecția Biblioteca Băncii Naționale, ed. Enciclopedică, București, 2007.
Articole științifice, publicații periodice
“Analiza Capacității de Absorbție a Fondurilor Comunitare în România” , Studiu nr.1, Gheorghe Oprescu, Daniela Luminița Constantin, Florinel Ilie, Dragoș Pîslaru, studiu disponibil http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisIII_ro/Pais3_studiu_1_ro.pdf
“Draft Treaty Establishing a Constitution for Europe”, European Covention: July 2003 (CONV 850/03)
“Formarea beneficiarilor în domeniul implementării proiectelor finanțate din Instrumente Structurale”, Manual de Pregatire și Gestionare a Proiectelor Finanțate din Instrumente Structurale, ianuarie 2012, articol disponibi http://www.fonduri-ue.ro/poat/upload/manual%20pregatire_final%20acis.pdf
Raportul de țară al României pentru 2015 Inclusiv un bilanț aprofundat privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice”, Document de Lucru al Serviciilor Comisiei, februarie 2015, articol disponibil http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cr2015_romania_ro.pdf
“Succesul Polonei în absorbția de fonduri europene – modelul care nu a putut fi urmat de România “, septembrie 2012, articol disponibil http://www.europuls.ro/agricultur-i-dezvoltare-regional-sp-106882413/dezvoltare-regional/616-fonduri-structurale-polonia-romania-2007-2013-capacitate-de-absorbtie
“Uniunea Europeană: Istoric, Instituții, Procese Decizionale” Institutul European din România, Seria Micromonografii – Politici Europene, 2003, articol disponibil http://beta.ier.ro/documente/formare/EU.pdf
“The functioning of the Institutions” – Reflection paper prepared by the Convention Secretariat and approved by the Praesidium, Bruxelles: 2003 (CONV 477/03)
Comisia Națională de Prognoză, http://www.cnp.ro
Baza de date Eurostat, http://www.eurostat.com
Banca Centrală Europeană, http://www.ecb.int/
European Investment Bank, http://www.eib.org/
Comisia Europeană http://www.europa.eu.int
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – MDRT, http://www.mie.ro
Ministerul Afacerilor Externe, http://www.infoeuropa.ro
Institutul European din România, http://www.ier.ro
Institutul Național de Statistică, http://www.insse.ro
Internationa Monetary Fund, http://www.imf.org
http://www.euractiv.com/
http://www.euobserver.com
ANEXE
Eligibilitate fonduri structurale (FEDR și FSE) 2014-2020.
Sursa: http://ec.europa.eu/
Bibliografie
Comisia Națională de Prognoză
European Comission
“Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană” ediția a cincea, Helen Wallace, William Wallace, București, 2005
“Economie europeană – o prezentare sinoptică” Marin Dinu, Socol Cristian, Marinaș Marius, ed. Economică, București, 2004
“Fonduri structurale pentru administrația publică” Ilie Drăgan, Cezarina Fălan, Aida Catană, ed. Contaplus, București, 2008
“Finanțarea firmelor din fonduri europene” Cristian Silviu Bănacu, ed. Tribuna Economică, București, 2010
“Implementarea proiectelor cofinanțate din fonduri europene post-aderare” Carmen-Mihaela Boteanu, ed. Contaplus, București, 2009.
„Integrare Europeană. Metode și Analiză Economică” Jacques Pelkmans, Institutul European din România, 2003
“Planul Național de dezvoltare 2007-2013” Guvernul României
„România în Uniunea Europeană. Oportunități și provocări” Colecția Biblioteca Băncii Naționale, ed. Enciclopedică, București, 2007.
Articole științifice, publicații periodice
“Analiza Capacității de Absorbție a Fondurilor Comunitare în România” , Studiu nr.1, Gheorghe Oprescu, Daniela Luminița Constantin, Florinel Ilie, Dragoș Pîslaru, studiu disponibil http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisIII_ro/Pais3_studiu_1_ro.pdf
“Draft Treaty Establishing a Constitution for Europe”, European Covention: July 2003 (CONV 850/03)
“Formarea beneficiarilor în domeniul implementării proiectelor finanțate din Instrumente Structurale”, Manual de Pregatire și Gestionare a Proiectelor Finanțate din Instrumente Structurale, ianuarie 2012, articol disponibi http://www.fonduri-ue.ro/poat/upload/manual%20pregatire_final%20acis.pdf
Raportul de țară al României pentru 2015 Inclusiv un bilanț aprofundat privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice”, Document de Lucru al Serviciilor Comisiei, februarie 2015, articol disponibil http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cr2015_romania_ro.pdf
“Succesul Polonei în absorbția de fonduri europene – modelul care nu a putut fi urmat de România “, septembrie 2012, articol disponibil http://www.europuls.ro/agricultur-i-dezvoltare-regional-sp-106882413/dezvoltare-regional/616-fonduri-structurale-polonia-romania-2007-2013-capacitate-de-absorbtie
“Uniunea Europeană: Istoric, Instituții, Procese Decizionale” Institutul European din România, Seria Micromonografii – Politici Europene, 2003, articol disponibil http://beta.ier.ro/documente/formare/EU.pdf
“The functioning of the Institutions” – Reflection paper prepared by the Convention Secretariat and approved by the Praesidium, Bruxelles: 2003 (CONV 477/03)
Comisia Națională de Prognoză, http://www.cnp.ro
Baza de date Eurostat, http://www.eurostat.com
Banca Centrală Europeană, http://www.ecb.int/
European Investment Bank, http://www.eib.org/
Comisia Europeană http://www.europa.eu.int
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – MDRT, http://www.mie.ro
Ministerul Afacerilor Externe, http://www.infoeuropa.ro
Institutul European din România, http://www.ier.ro
Institutul Național de Statistică, http://www.insse.ro
Internationa Monetary Fund, http://www.imf.org
http://www.euractiv.com/
http://www.euobserver.com
ANEXE
Eligibilitate fonduri structurale (FEDR și FSE) 2014-2020.
Sursa: http://ec.europa.eu/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instrumente Structurale ale Uniunii Europene Studiu de Caz Accesarea Fondurilor Europene In Romania (ID: 141506)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.