Infrastructura Si Eficienta Vanzarilor Serviciilor Turistice

Infrastructura și eficiența vânzărilor serviciilor turistice

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL 1. Eficiența economică. Concept, rol, importanță

Rolul, locul și importanța eficienței economiceîn activitatea de turism

Conceptul de eficiență economică și ctiterii de apreciere

Indicatori de caracterizare a eficienței economice

CAPITOLUL 2. Prezentarea de ansamblu a hotelului

2.1. Scurt istoric

2.2.Prezentarea zonei de amplasare a hotelului

2.3.Funcțiile societății și obiectul de activitate

2.4. Analiza resurselor umane

2.5.Analiza ofertei și cererii turistice

2.6.Analiza resurselor financiare

2.7.Măsuri și direcții de sporire a eficienței economice la hotelul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Prin turism se intelege in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, pentru a se distra si a face sport, pentru tratament si odihna, pentru afaceri etc., iar in al doilea rand, industria create pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul destinatiei, la un ianlt nivel calitativ si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator.

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si influentat de evolutia ei. Antrenandu-se unor segmente sociale largi si raspunzand pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaseaza printr-un inalt dinamism, atat la nivel national cat si la nivel international.

De asemenea, prin caracterul sau de masa si continutul complex, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economice si societatii, supra relatiilor internationale.

Eforturile pe care le angajeaza si efectele pe care le introduce in economie argumenteaza interesul tarilor, guvernelor si agentiilor economice fata de fenomenul factorilor de influenta si parghiilor de actiune, a particularitatilor economice in sfera sa de activitate.

Romania dispune de un vast si valoros potential turistic natural si antropic, ca si de o bogata traditie in domeniul calatoriilor, ceea ce argumenteaza pentru viitor inscrierea turismului intre ramurile de baza ale economiei.

Varietatea actiunilor din domeniul turismului, interdependenta dintre acestea, legaturile existente intre acestea si alte ramuri ale economiei nationale, diversificarea motivatiilor, cresterea numarului de factori cu actiune de durata si spatiere care influenteaza raportueile dintre cerere si oferta au facut ca turismul sa devina o adevarata industrie, al carui rol se gaseste mereu in ascensiune.

Societatea contemporană se orientează din ce în ce mai mult spre servicii,existând din ce in ce mai multe opinii conform cărora ea este o societate a serviciilor,iar sectorul terțiar este in continuă creștere. Serviciile domină fiecare sector prelucrător având un rol deosebit în asigurarea utilizării forței de muncă.

În ultimele decenii, turismul a devenit una din cele mai importante activități economice prin creșterea aportului călătoriilor la economia mondială. De asemenea, constituie una dintre principalele surse de creare de locuri de muncă în multe țări. Se apreciază că în lume,un lucrător din șaisprezece aparține sectorului serviciilor din turism.

În raport cu alte sectoare economice,sectorul turismului prezintă o serie de particularități atât din punct de vedere al politicilor de ansamblu cât și din cel al gestiunii întreprinderilor.

În România dezvoltarea rapidă a sectorului turismului,mai ales dupa 1989 a determinat apariția unor noi probleme resimțite de agenții economici care au fost nevoiți să facă față unor situații a căror rezolvare impunea abordarea lor într-o viziune noua.Complexitatea fenomenului turistic plasează într-o poziție centrală prestatorul de servicii turistice,obligat într-un fel sau altul să se implice în toate celelalte activități care au legătură cu turismul,activitățile turistice fiind părți ale unui întreg care se întrepătrund.

Se poate spune că eficiența activității turistice presupune o sincronizare a acțiunilor tuturor agenților economici din acest domeniu, în caz contrar, efortul făcut de una sau mai multe verigi ale lanțului de prestații va fi anulat de celelalte.

Este adevărat că în România s-au construit și s-au modernizat în ultimii ani câteva sute de moteluri,hoteluri,pensiuni,majoritatea impunîndu-se prin eleganță si prin calitatea serviciilor. Proprietarii de hoteluri trebuie să realizeze că produsul turistic nu se vinde singur,ci trebuie valorificat fie în cadrul unui circuit turistic, fie în cadrul unor oferte integrate.

Structurată în două capitole, lucrarea intitulată „Infrastructura și eficiența vanzărilor serviciilor turistice”prezintă atât considerații teoretice privind eficiența economică cât și un studiu de caz cu privire la un hotel, funcțiile societății și obiectul de activitate, analiza factorilor economici, dar și măsuri și direcții de sporire a eficienței economice.

Tema abordată pentru studiu este importantă prin faptul că turismul reprezintă prin conținutul și rolul său o componentă majoră a civilizației actuale, făcând parte integrantă din viața economică și socială a unei țări. Îmbunătățirea calității serviciilor turistice reprezintă o cerință necesară pentru asigurarea satisfacerii nevoilor și așteptărilor consumatorului, în condițiile în care turismul este o necesitate bio-psiho-socială și spirituală, având un efect profund asupra îmbunătățirii calității vieții, creșterii vitalității și a speranței de viață.

CAPITOLUL I

EFICIENTA ECONOMICA-CONCEPT, ROL, IMPORTANTA

Desfasurarea eficienta a activitatii intreprindeii de turism, in economia de piata, reprezinta conditia esentiala a existentei sale. Din acest motiv, asigurarea unei eficiente ridicate, atat in ansamblu cat si separate, reprezinta obiectul intregii munci de conducere si totodata criteriul succesului sau insuccesului acestuia. De aceea, situatia economico-financiara a intreprinderii reprezinta baza adoptarii tuturor deciziilor si actiunilor care angajeaza cheltuieli suplimentare.

1.1            Rolul, locul si importanta eficientei economice in activitatea firmei de turism

Eficienta in expresia cea mai generala, este definite ca raportul util si efortul facut pentru obtinerea lui. In aceasta acceptiune veniturile si cheltuielile apar ca elemente fundamentale ale eficientei intreprinderii, expresie valorica a efectelor si eforturilor, cele doua componente definitorii ale acesteia.

Practic, eficienta economica a activitatii intreprinderii luata in ansamblu in mod distinct, se determina pe baza compararii veniturilor cu cheltuielile.

Sinteza acestei comparatii este exprimata de profitul (beneficial) si este reflectata de situatia economico-financiara.

Eficienta in domeniul serviciilor are mai multe determinari. La modul cel mai general economia defineste corelatia dintre mijloacele pe care societatea le investeste pentru functionarea serviciilor si rezultatelor obtinute.

Ca si mijloace, putem considera: cheltuielile cu munca vie si materializata, iar ca rezultate: venitul net obtinut pe unitate de efort. Judecata, dupa multitudinea de mijloace antrenate in realizarea serviciilor, eficienta trebuie sa raspunda unor criterii, cum ar fi:

–         gradul de utilizare a fortei de munca;

–         gradul de utilizare a bazei tehnico-materiala;

–         gradul de utilizare a fondurilor financiare.

Indicand aceste aspecte ale activitatii firmei de turism, efficient ocupa un loc important in ceea ce priveste evaluarea activitatilor desfasurate, a modului in care se adapteaza cerintelor pietei, a rentabilitatii firmei.

1.2 Conceptul de eficienta economica si criterii de apreciere

Eficienta economica este o notiune complexa care exprima inmodul cel mai cuprinzator rezultatele obtinute intr-o activitate economica, evaluate prin prisma rezultatelor consummate pentru desfasurarea acelei activitati. Prin intermediul ei se stabilesc legaturile dintre volumul si cantitatea eforturilor, ca factori generatori de efecte si rezultate ce se obtin intr-o anumita perioada, ca o consecinta a realizarii eforturilor respective. Eficienta este sinonima cu eficacitatea, termen folosit inca din antichitate. Ambele cuvinte provin din latina, eficienta deriva din efficere (a efectua), iar eficacitatea din efficacies (care are efectele dorite)

Pentru o intreprindere de turism, eficienta este determinate de activitatile executate cu firma respective. Nivelul eficientei economice depinde de volumul si de calitatea atat a resurselor cat si a rezultatelor.

Eficienta se calculeaza ca un raport intre marimea efectelor si a eforturilor sau intre marimea eforturilor si cea a efectelor. Cele doua compenente pot fi exprimate astfel: e=E/∑. → maxim; e' = ∑/ E → minim;

Eficienta economica = e si e'

Efectele (rezultatele) obtinute = E

Eforturile depuse = (resurse consumate)

Simbolurile e si e' au urmatoarele caracteristici:

–         in primul caz, se stabileste efectul care se obtine la o unitate de eforturi si care trebuie sa fie maxima;

–         in al doilea caz, se calculeaza efortul ce se face pentru obtinerea unei unitati de effect si care trebuie sa fie minima.

In primul caz prezentat se impune obtinerea unui efect maxim la un anumit efort, iar in al doilea caz, realizarea efectului propus cu un efort minim.

Eficienta economica trebuie sa constituie o componenta de baza a intregii activitati economice, deoarece volumul resurselor are un character limitat si numai printr-o mai buna folosire a acestora se poate asigura cresterea economica. De aici, rezulta ca eficienta economica trebuie privita la nivel macroeconomic cat si la nivel microeconomic.

Eficienta economica constituie principalul factor calitativ al cresterii economice deoarece prin ea se asigura sporirea absoluta a efectelor cu acelasi volum de eforturi.

Eficienta economica are un character complex, fapt ce impune o analiza detaliata a tuturor eforturilor depuse si efectele obtinute din punct de vedere al volumului cat si al structurii si importantei sociale. De asemenea, in conditiile unei economii de piata, eficienta economica trebuie calculate atat la nivel microeconomic cat si la nivelul economiei nationale.

Efectele economice se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

Dupa activitatea la care se refera:

–         eforturi pentru investitii (volumul investitiilor totale)

–         eforturi pentru productie (cheltuieli de productie, cheltuieli materiale, valoarea importului pentru productie, numarul de salariati)

Dupa perioada la care s erefera:

–         eforturi anuale (investitii anuale, cheltuieli de productie, consumul annual)

–         eforturi totale (investitie totala, importul total)

Dupa caracterul muncii incorporate:

–         efortul cu munca vie;

–         eforturi cu munca materializata;

Dupa locul de aparitie:

–         efecte directe ( la nivelul activitatii analizate)

–         efecte indirecte ( la beneficiarii produselor de baza, cazare)

Dupa momentul in care apar:

–         prezente;

–         viitoare.

In acest caz, la luarea deciziei de alocare a resurselor trebuie avut in vedere nu numai efectul actual, imediat, ci sic el ce se poate obtine in urma reinvestirii profiturilor obtinute. Ca urmare, se impune cuantificarea factorului timp care reclama ca efectele economice ce se obtin in cel mai mare volum, in prima parte de functionare a obiectivelor economice.

1.3 Indicatorii de caracterizare a eficientei economice

Orice program de activitate (productie, investitie, promovare a progresului tehnic, organizare, aprovizionare, desfacere) presupune mai multe modalitati 17117w2219r de realizare. La randul ei, fiecare mode ( la nivelul activitatii analizate)

–         efecte indirecte ( la beneficiarii produselor de baza, cazare)

Dupa momentul in care apar:

–         prezente;

–         viitoare.

In acest caz, la luarea deciziei de alocare a resurselor trebuie avut in vedere nu numai efectul actual, imediat, ci sic el ce se poate obtine in urma reinvestirii profiturilor obtinute. Ca urmare, se impune cuantificarea factorului timp care reclama ca efectele economice ce se obtin in cel mai mare volum, in prima parte de functionare a obiectivelor economice.

1.3 Indicatorii de caracterizare a eficientei economice

Orice program de activitate (productie, investitie, promovare a progresului tehnic, organizare, aprovizionare, desfacere) presupune mai multe modalitati 17117w2219r de realizare. La randul ei, fiecare modalitate are la baza mai multe variante de proiecte, fiecare, caracterizandu-se printr-o varietate de informatii referitoare la eforturi-efecte, raport existent intre acestea, durata de realizare a activitatii, durata de obtinere a aefctelor economico-sociale. De aceea, pentru alegerea variantei optime se foloseste un system d eindicatori d eeficienta economic ace surprind aceste informatii sub aspect cantitativ si pe cat posibil calitativ.

Indicatorii folositi in aprecierea activitatii economice se pot clasifica dupa mai multe criterii. Unul dintre aceste criterii il constituie sfera de cuprindere (si de referinta) in functie de care se impart in:

–         capacitatea de cazare;

–         incasarile din prestari turistice;

–         cazare;

–         alimentatia publica;

–         servicii suplimentare.

Indicatori care cunatifica eforturile pentru infaptuirea activitatii respective:

–         marimea imobilizarilor;

–         cheltuieli de productie;

–         numarul total de salariati si structura acestora.

Indicatori referitori la perioada in care se desfasoara activitatea analizata:

–         dimensiunea perioadei cercetare-proiectare-productie-desfacere;

–         durata de amortizare, etc..

Indicatorii prezentati pana acum nu sunt indicatori propriu-zisi de eficienta economica, deoarece ei nu asigura comparabilitatea intre efectul economic obtinut si efectul care a generat rezultatul resepctiv.

O alt acategorie o constituie indicatorii sintetici, cai care reflecta rezultatele intregii activitati desfasurat; dintre acestia, se remarca, prin insemnatatea lor deosebita: profitul, rata profitului, rata rentabilitatii, vulumul si nivelul cheltuielilor. Acesti indicatori se intalnesc, de regula, la nivel microeconomic si exprima capacitatea firmei de a-si asuma riscuri si de a utilize frontiera posibilitatilor de productie.

Profitul in forma bruta se obtine ca difernta intre venituri (incasari) si cheltuieli (costuri), iar in forma neta, dupa deducerea impozitului. In determinarea profitului apar particularitati in functie de forma pe care o iau rezultatele si care depinde de profilul agentului economic: astfel, in cazul uneiintreprinderi hoteliere sunt luate in calcul incasarile (intr-un sens lar, veniturile) din activitatea de cazare si idn prestatii suplimentare.

In evaluarea eficientei, mai expresivi decat indicatorii absolute sunt cei relative, in situatia de fata rata profitului si/sau rata rentabilitatii.

Rata profitului reprezintamarimea relative a profitului (calculate procentual) in raport de un teren de referinta ce reflecta efortul depus pentru obtinerea acestuia. In functie de modelul d eexprimare a efortului, in practica economica se delimiteaza mai multe forme si, respective, modalitati de calcul pentru rata profitului, si anume:

–         rata economica a profitului, determinate ca raport procentual intre masa profitului (P) si vaoarea activelor totale-proprii si imprumutate (AT):

Rpe =P/AT x 100

–         rata comerciala a profitului, calculate ca raport procentual intre masa profitului (P) si totalul incasarilor (veniturilor), respective cifra de afaceri.

Rata comerciala a profitului este considerate forma cea mai elocventa de exprimare a eficientei activitatii in sectorul tertiar inclusive a turismului, si, ca atare, cea mai utilizata. Cu toate acestea ea nu reflectain sens riguros eficienta, intrucat nu asigura o comparatie intre surse si rezultate, fiind un indicator de tipul effect/effect.

Rpe = P/CA x 100

–         rata financiara a profitului, rezultat al raportului procentual dintre masa profitului (P) si activele (capitalurile) proprii (AT/K):

Rpe = P/AP sau P/K

–         rata rentabilitatii, se determina ca raport procentual intre masa profituluu si cheltuielile (costurile) de productie si/sau comercializare a vacantelor (Ch):

Rr =P/Ch x 100

Un alt indicator de cuantificare a eficientei in turism este volumul (nivelul absolut) cheltuielilor si se obtine prin insumarea tuturor eforturilor (costurilor) necesare activitatii. Aceste cheltuieli se prezinta intr-o structura diversa si se diferentiaza dupa mai multe criterii.

Astfel, din punct de vedere al destinatiei sau localizarii, se poate vorbi de cheltuieli de productie, proprii hotelurilor si restaurantelor si cheltuieli de distributie – comercializare, specifice intreprinderilor de transport si agentiilor de voiaj.

Din punct de vedere al volumului activitatii, se disting cheltuieli variabile, care se modifica relative proportional cu variatia cifrei de afaceri (salarii, materii prime alimentare si bauturi, transport aprovizionare si stocare) si cheltuieli fixe, caracterizate prin stabilitate pe termen scurt (amortizari, chirii, administratie, unele cheltuilide intretinere).

De asemenea, cheltuielile se diferentiaza in functie de posibilitatea repartizarii lor asupra fiecarui produs, prestatie sau activitate, in: cheltuieli directe si indirecte.

Nivelul relative al cheltuielilor (costurilor) pune in evidenta consumul total de resurse (Ch) in raport cu rezultatele economice obtinute, respectiv incasarile sau cifra de afaceri (CA):

Nch = Ch/ CA x 100

Analizand in ansamblu indicatorii sintecici, rezulta ca eficienta, este o marime variabila in timp si spatiu, dependenta de multitudinea de factorisi ca sporirea acesteia sa se poata realize actionand asupra determinantilor sai, resepctiv:

–         volumul, calitatea si structura productiei turistice,

–         pretule de vanzare a vacantelor si, corespunzator, volumul incasarilor.

–         cheltuieli ( nivel si structura) de productie si comercializare, precum si asupra unor elemente associate acestora.

Eficienta turismului poat efi apreciata, asa cum s-a aratat, si prin intermediul unor indicatori partiali, surprind fie randamentul utilizarii factorilor de productie, fie rezultatele obtinute intr-un compartiment al activitatii.

Din prima categorie fac parte:

–         productivitatea muncii (W), ca expresie a eficientei cheltuirii resurselor umane; in forma cea mai comuna, aceasta se determina prin raportarea incasarilor / cifrei de afaceri (CA) la numarul lucratorilor (L): W = CA / L, dar poate fi luat in calcu si profitul, obtinandu-se contributia fiecarui lucrator la realizarea acesteia: W = P/L

–         productivitatea / randamentul capitalului (rk), indicator construit pe aceleasi principii si care reflecta modul de utilizare a resurselor materiale si financiare (K): rk = CA / K; K in acest caz se poate lua ca termen de referinta, determinandu-se aportul activelor l acrearea lui.

In cea de-a doua categorie de indicatori partiali, respectiv cei care se diferentiaza pe componente ale activitatii, din cadrul acesteia se individualizeaza, prin continut si modul de calcul, cei referitori la eficienta:

–         transporturilor turistice

–         cazari hoteliere

–         turismul international.

Alta grupa de indicatori ai eficientei economice sunt indicatorii care caracterizeaza eficienta factorilor de productie ce participa la desfasurarea procesului de prestatie. Principalii factori ai cresterii economice sunt: resursele materiale, umane si financiare.

Între indicatorii de referinta ai resurselor se disting:

–         volumul vanzarilor pe m suprafata de desfacere = venituri / suprafata desfacere, care exprima: volumul vanzarilor pe un m suprafata de desfacere – este un indicator de tipul efect / efect si se urmareste maximizarea vanzarilor pe m suprafata desfacere, atat in cadrul activitatii de cazare cat si de alimentatie publica.

–         veniturile obtinute la 1000 lei mijloace fixe = venituri / mijloace fixe* 1000 – care se exprima in functie de valoarea mijloacelor fixe ale unitatii. Se urmarste maximizarea acestui indicator, prin cresterea veniturilor fie pe baza unor prestatii de calitate, fie pe baza modernizarii mijloacelor fixe, a cresterii valorii lor concomitant, a cresterii veniturilor mai mult decat cresterea valorii mijloacelor fixe.

–         profit net la 1000 lei mijloace fixe = profitul net / mijloace fixe* 1000. Indicatorul de baza al studierii resurselor umane se constituie:

o       Productivitatea muncii = vlumul încasarilor/numarul de salariati W=V/N. In acest caz, productivitatea muncii exprima valoarea prestatiei realizata in medie de un salariat

o       Profitul net de salariat – care exprima profitul net obtinut in medie de un salariat; p=Pn/N

Printre indicatorii de structura ai fortei de munca pot fi evidentiati:

o       Ponderea personalului operativ in numarul total de salariati.;

o       Ponderea personalului de conducere in numarul total de saalriati.

APITOLUL 2

PREZENTAREA DE ANSAMBLU A HOTELULUI KRISTAL

Hotelul Kristal are ca obiective de activitate prestarea serviciilor de turism, cazare, masa, agreement pentru turistii romani si straini, si activitate de productie in laboratoare proprii.

2.1. Scurt istoric

Hotelul Kristal este parte a S.C. PRES COM S.R.L. care a fost infiintata la data de 15 mai 1991 si este inregistrata in 1999 cu capital privat de 107.665 lei. Hotelul este incadrat la categoria 4 stele, avand o arhitectura moderna si ambianta eleganta, el are toate posibilitatile satisfacerii celor mai rafinate si exigente gusturi, fiind destinatia oamenilor care apreciaza serviciile de calitate.

Repartizarea profitului nu se poate realize deoarece complexul hotelier a fost dat in functiune in 1999, iar amortizarea investitiilor inca nu s-a realizat.

Cladirea Hotel Kristal este asezata pe strada: Politehnicii nr. 3, localitatea Soveja, jud. Vrancea si are destinatie de spatiu pentru: hotel, restaurant si terasa.

2.2. Prezentarea zonei de amplasare a Hotelului Kristal

Situat in parta sud-vestica a Carpatilor Orientali, judetul Vrancea este legatura dintre cele treipamnturi romanesti: Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania. Prima sa mentionare intr-un document dateaza din 2 iulie 1431, cand este numit Vranchia, care inseamna "pamantul padurilor" sau "pamantul negru".

Resedinta de judet este Municipiul focsan, care este cunoscut ca fiind prima capitala a Principatelor Unite. Piata Unirii din Focsani este un ansamblu architectonic de cladiri istorice si civice construite in anii '70. Obeliscul Unirii, o lucrare a sculptorului Ion Jalea, este piatra artistica a Focsanui-ului, oras considerat prima capitala a Principatelor Unite: Moldova si Tara Romaneasca in data de 24 ianuarie 1859.

Complexul turistic Kristal este asezat in statiunea Soveja, una din cele mai cunoscute statiuni balneo-climaterice. Este cunoscuta datorita traditiilor populare. Aici s-a nascut balada "Miorita", poemul etnogenezei poporului roman.

Obiectivele urmarite de interes deosebit sunt: Focul de la Andreiasul – emanatie de gaze cu ardere permanenta la suprafata (Andreiasul este o localitate Montana care este atestata documentar din 8 august 1445), Cascada Putna si crescatoria de pastravi din satul Tulnici.

Clientii hotelului: turistii din strainatate reprezinta 40% din totalul clientelei, iar turistii romanisunt cu precadere din Bucuresti si Constanta -in marea lor majoritate oameni de afaceri. De asemenea are contracte de colaborare cu peste 40 de agentii de turism din intreaga tara.

Promovarea serviciilor se realizeaza prin:

–         reclame in ziar;

–         reclame in reviste de turism;

–         participarea la targuri si expozitii internationale;

–         prin agentii de turism;

–         prin internet;

–         direct prin turist.

2.3. Functiile societatii si obiectul de activitate

O etapa importanta in cadrul procesului de cunoastere a unei intreprinderi o formeaza definirea obiectului sau de activitate. Aceasta rezulta din evaluarea atenta a posibilitatilor de combinare a factorilor de productie ( resursele intreprinderii) astfel incat sa poata fi satisfacuta, in conditii de eficienta acceptata, cererea potentiala indentificata in cadrul pietei.

Denumirea corecta a obiectivului de activitate prezinta importanta, pe de-o parte, in obtinerea autorizatiei inmasura sa asigure intreprinderii o mare mobilitate in adaptarea la dinamica pietei, iar pe de alta parte, in organizarea eficienta a activitatilor.

Pornind de la firma de turism in cadrul pietei, intreprinderea turistica apare ca realizand activitati prin care se asigura prestarea serviciilor: procurarea de resurse (materiale, financiare, umane), vanzarea prestatiilor, cunoasterea pietei, evidenta contabila, etc.

Executarea acestor activitati nu este posibila fara desfasurarea unor activitati specifice conducerii proceselor, cum sunt: previziunea, organizarea, antrenarea, controlul, etc.

Grupand activitatile dupa rolul lor in realizarea obiectului de activitate al intreprinderii de servicii, pot fi identificate:

–         activitati specifice (comerciale, aprovizionare, desafcere, transport, de cercetare-dezvoltare, de personal, de organizare, marketing si previziune);

–         activitati nespecifice (commune) cu ale unor intreprinderi actionand in alte sectoare economice.

Indeplinirea obiectului de activitate al firmei de turism, de prestare a serviciilor specifice, implica realizarea unui numar mare de activitati. Intelegerea deplina a mecanismului intern de organizare si functionare a intreprinderii necesita gruparea rational-logica a activitatilor sale. Unei astfel de cerinte ii raspunde gruparea activitatilor pe functii.

Construirea functiilor are la baza natura activitatilor desfasurate de intreprindere, elemente commune acestora. Avand o astfel d epremisa, in literature de specialitate sunt identificate urmatoarele functii: de cercetare-dezvoltare, de productie, comerciala, financiar-contabila, de personal, de marketing. Existenta functiilor are un character obiectiv pentru orice intreprindere de turism. De aici rezulta ca in analiza diagnostica a eficientei conducerii unei intreprinderi trebuie pornit de la identificarea gradului in care aceste functii sunt incluse in activitatea desfasurata de acestea.

De retinut ca amploarea activitatilor incluse in cadrul fiecarei functii este diferita de la o intreprindere la alta. De exemplu, in cazul intrprinderii turistice, functia de cercetare-dezvoltare are o amploare mai scazuta decat cea dintr-o intreprindere produactoare. In schimb, functia de productie e mai complexa, fiind exprimata atat d eactivitati clasice (in productia culinara) cat si de activitati specifice (prestari hoteliere, de agreement).

2.4          Analiza resurselor umane

Eficienta cu care sunt utilizate resursele umane, materiale si financiare de care intreprinderea de turism depinde hotarator de volum si de calitatea resurselor umane. In domeniul serviciilor, lucratorul reprezinta elementul pricipal, uneori care confera prestatiilorposibilitatea de a creea efecte utile care sa satisfaca cerintele populatiei. El este acela care creeaza serviciul, avand rol determinant in realizarea corespunzatoare numeric si sub raportul si sub raportul pregatirii profesionale intruneste in cel mai inalt grad o serie de cerinte de comportament impuse de relatiile in care se afla cu purtatorii cererii (amabilitatea, silicitudinea, promptitudinea, vestimentatia adecvata). Din acest motiv, formarea, specializarea si perfectionarea personalului reprezinta problema esentiala a realizarii unor servicii de calitate de catre intreprindere.

In cazul intreprinderii turistice, realizarea acestor obiective de personal sunt serios afectate de acracterul sezonier al activitatii. Sezonalitatea personalului turistic afecteaza deopotriva, eficienta economico-sociala a intreprinderii.

Calitatea serviciilor exprima masura in care satisface cerintele consumatorului. Calitatea serviciilor este definita de urmatoarele caracteristici:

–         prestarea cat mai corecta a serviciului prin onorarea promisiunilor si executarea lui in cele mai bune conditii. Aceasta presupune corectitudinea intocmirii notelor de plata, tinerea corecta a evidentelor de plata, tinerea corecta a evidentelor contabile, prestarea serviciului la timp.

–         competenta este asigurata prin utilizarea unor cunostinte de specialitate si a unui personal calificat in prestarea serviciului.

–         amabilitatea personalului este caracterizata prin politete, respect, consideratie si prietenie;

–         manifestarea unei maxime responsabilitati din partea prestatorilor, exprimate prin receptivitate si dorinta de a raspunde la solicitarea consumatorului;

–         accesibilitatea serviciului exprimata prin usurinta contractarii firmei (locului de parcare, orar de functionare, timp de asteptare) pentru prestarea serviciului;

–         credibilitatea asigurata de regula, de numele si reputatia firmei, trasaturi specifice functionarilor si gradul de ocupare intre prestator si consumator in timpul prestarii serviciului.

–         comunicatiile prin care se asigura informarea consumatorului prin folosireaunui limbaj adecavat, adaptat diferitilor consumatori.

–         siguranta care presupune lipsa oricarui pericol, risc, indoieli in privinta prestarii serviciului.

–         Intelegerea nevoilor specifice consumatorului care presupune atat personalizarea nevoilor cat si personalizarea relatiilor.

–         Elemente tangibile care trebuie sa fie atractive: ambianta intima si confortabilitatea, personal ingrijit imbracat, dotari cat mai moderne.

De obicei, consumatorul apreciaza calitatea serviciului comparand asteptarile sale cu experienta castigata in timpul prestarii acestuia. Rezultatul, poate fi prezentat astfel:

Asteptarile la precumparare + Procesul prestarii serviciului + Rezultatul prestarii serviciului = Asteptarile nu au fostsatisfacute calitate nesatisfacatoare

Asteptarile au corespuns calitate satisfacatoare

Asteptarile au fost intrecute calitate ideala

2.4.1 Structura organizatorica

In cadrul teoriei economice, structura organizatorica este definita prin ansamblul persoanelor si compartimentelor intreprinderii, modul in care sunt plasate intr-o configuratie coerenta, precum si ansamblul relatiilor stabilite intre ele.

Importanta realizarii structurii organizatorice rezida in faptul ca prin inrtermediul acesteia are loc distribuirea componentelor de decizie, personalul, organizarea avand drept obiectiv fixarea si orientarea actiunilor acesteia.

In proiectarea structurilor organizatorice rezida faptul ca prin intermediul acesteia are loc distribuirea componentelor de decizie, personalul, organizarea avand drept obiectiv fixarea si orientarea actiunilor acesteia.

In proiectarea structurilor organizatorice sunt avute in vedere o serie de elemente prin a caror rezolvare corecta se realizeaza organizarea intreprinderii. Ele reprezinta componente definitorii ale acesteia, fiind constituite din: elemente de structura, instrumente de organizare, tipuri de structuri si eficienta organizarii.

Elemente de structura organizatorica

Structura organizatorica concretizeaza sarcinile specifice fiecarei categorii de personal, relatiile pe care aceasta le presupune si schematizarea raporturilor care se stabilesc intre diferite compartimente ale intreprinderii. In acest context, elementele care definesc structura organizatorica sunt constituite din: functiile personalului, compartimente, nivelurile ierarhice si relatiile organizationale.

Functiile personalului grupeaza activitatile pe are le are de indeplinit fiecare indivit, angajat al intreprinderii. Ele sunt de doua feluri: de conducere si de executie. In cazul hotelului Kristal, din cei 40 de angajati, 4 ocupa functii de conducere si 36 de executie.

Compartimentul reprezinta o subdivizare a structurii organizatorice, constituita prin gruparea unor activitati omogene si complementare. Acestea sunt divizate pe posturi ocupate cu personal care executa permanent munci precis determinate.

Dupa modul in care contribuie la realizarea obiectivelor firmei in cadrul acestora excutandu-se prestatiile de servicii si activitatile din cadrul functiilor, compartimentele sunt: operationale si functionale.

Compartimentele operationale participa direct la realizarea obiectivelor firmei, in cadrul acestora executandu-se prestatiile de servicii.

Principalele compartimente operationale ale Hotelului Kristal, sunt:

1.     Compartimentul de receptie

–         activitati de primire a turistilor

–         completarea documentelor

–         comenzi primite pentru rezervare

–         informatii referitoare la serviciile oferite clientilor

–         organizarea desfasurarii activitatilor de baza si suplimentare

–         rezolvarea sezirarilor

2.     Compartimentul de alimentatie publica

–         planificarea productiei culinare

–         pregatirea metariilor prime pentru executie

–         fabricarea prorpriu-zisa

–         controlul calitativ si cantitativ al produselor prin metode organoleptice sau analiza fizico-chimica

–         distribuirea preparatelor culinare, intretinerea si repararea utilajelor.

3.     Compartimentul de etaj

–         efectuarea curateniei zilnice

–         curatenia periodica

–         schimbarea lenjeriei

–         prezentarea si decoarea spatiilor de cazare si folosinta comuna

4.     Compartimentul tehnic

–         punerea in stare de functionare a instalatiilor electrice

–         rezolvarea sezizarilor clientilor referitoare ladiferite defectiuni.

Compartimentele functionale asigura fundamentarea deciziilor si executa activitatile din cadrul functiilor, altele decat cele operative. Dintre compartimentele functionale ale Hotelului Kristal amintim:

1.     Compartimentul administrativ gospodaresc ce presupune:

–         controlarea modului de functionare al cladirii, modul d eefectuare a curateniei;

–         asigurarea ustensilelor si materialelor de curatenie a spatiilor hoteliere, remarirea securitatii hotelului si a turistilor;

–         pastrarea arhivei;

–         asigurarea documentelor, ustensilelor, recuzitei pentru pastrarea obiectivelor de valoare ale turistilor;

–         asigurarea conditiilor de munca.

2.     Compartimentul economico-financiar:

–         planificarea micro-economico-financiara asigura elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli, fundamentarea deciziilor financiare;

–         decontarea cuprinde activitati privind intocmirea, controlul si ordonarea documentelor de incasare si plata, evidentierea mijloacelor banesti;

–         retribuirea muncii cuprinde operatiuni prin care sun tcalculate drepturile cuvenite angajatilor pentru munca prestata;

–         operatiuni de casa prin are se asigura gestionarea numerarului si altor hartii de valoare cerute de activitate aintreprinderii;

–         controlull financiar intern;

–         analizele economice.

3.     Compartimentul contabilitate:

–         inregistrarea fenomenelor economice in documente de evidenta primara efectuate pe masura desfasurarii proceselor operative, de catre gestionarii de valori materiale si banesti;

–         inregistrarea fenomenelor in conturi, activitate de mar complexitate;

–         calculari, preturi, modelari – activitate prin care se asigura stabilirea costurilor efective ale produselor, se determina preturile, se efectueaza diferite analize economice pentru elaborarea bilantului financiar conatbil.

Marimea unui compartiment este exprimat de numarul posturilor cuprinse in structura sa. Nivelurile ei sunt pozitiile pe care le au componentel structurii unele fata de altele. Ele exprima modul de subrdonare fata de organele de conducere. Un nivel ierarhic este compus din totalitatea organelor de conducere sau compartimentelor aflate la aceiasi distanta ierarhica de nivelul superior.

Un nivel ierarhic se deosebeste esential de alt nivel ierarhic prin competenta avuta in luarea deciziilor.

Relatiile organizationale sunt construite din totalitatea contractelor formale (reglementate prin statut, instructiuni, regulamente) care iau nastere intre subdiviziunile structurii organizatorice. Dupa continutul lor acestea se impart in relatii de autoritate, relatii de cooperare si relatii de control.

Relatiile de autoritate sutn relatii de subordonare si se stabilesc intre cadrele de conducere si subordonati, intre compartimentele functionale si operative, si intre conducere si compartimentele functionale sau operative.

Relatiile de cooperare s estabilesc intre posturi aflate pe acelasi nivel ierarhic. Relatiile de cooperare se concretizeaza in furnizarea de informatii si asistenta specialitate de catre alte compartimente.

Relatiile de control se nasc intre compartimentele specializate si celelalte compartimente din cadrul intreprinderii.

Instrumente de organizare

Structura organizatorica a intreprinderii de turism este exprimata prin urmatoarele instrumente: organigrama si fisa postului, instrumente a caror elaborare asigura organizarea structurii.

Organigrama reprezinta expresia grafica a componentelor de structura: niveluri ierarhice, compartimentele si organizarea lor interioara, posturile si descrierea acestora, relatiile organizatorice.

Posturile existente in cadrul structurii organizatorice al Complexului Hotelier Kristal sunt reflectate cu ajutorul unui alt instrument, fisa postului.

Fisa postului reprezinta o descriere detaliata a activitatilor pe care urmeaza sa le indeplineasca ocupantul postului, a legaturilor din interiorul compartimentului si relatiilor cu alte compartimente. Alaturi de aceste componente, fisa postului mai cuprinde: denumirea postului (studii, vechime, aptitudini), relatii, sarcinile, limitele de competenta si responsabilitatile.

In cadrul intreprinderii coexista doua tipuri de structuri organizatorice: o structura informala si o structura formala.

Structura informala coexista cu structura formala avand acracter neoficial. Ea apare si se dezvolta ca urmare a utilizarii unor modalitati de realizare a functiei diferite de cea prescrisa a interactiunii indivizilor si a legaturilor umane din cadrul structurii formale. Structura informala are rol activator, constructiv sau deopotriva, inhibitor asupra structurii formale.

Structura formala este cea rezultata in urma proiectarii realizata de conducere. Ea are caracter oficial, obligatoriu, constituindu-se intr-un important instrument de conducere a intrepinderii turistice.

Structura organizatorica a Complexului Hotelier Kristal, este una ierarhica functionala care cuprinde atat compartimente functionale cat si operationale in cadrul careia excutantii primesc ordine, sarini, dispozitii si raspund numaifata de seful ierarhic.

Intelegerea legaturii dintre obiectul intreprinderii activitatilor necesare relizarii acestuia, functiile intreprinderii ca elemente definitorii face posibila proiectarea unei structuri organizatorice eficiente, flexibile si functionale.

Eficienta organizarii intreprinderii de turism si servicii

Structura organizatorica a Hotelului Kristal are urmatoarele caracteristici care incearca sa intruneasca o organizare eficienta:

–         structura organizatorica corespunde exigentelor clientelei si evolutiei strategiei intreprinderii;

–         structura organizatorica asigura echilibrul intre autonomia compartimentelor operative si conducerea centrala;

–         structura organizatorica permite rezolvarea contradictiilor functionale dintre componentele structurale ale intreprinderii, contradictii care pot degenera in conflicte;

–         structura organizatorica asigura achilibrul specific intre functiile intreprinderii.

Organizarea asigura concordanta dintre structura, angajarea (simulare) personalului si controlul activitatii acestuia.

Conducerea unitatii are in vedere urmatoarele:

–         asigurarea unui sistem de sal;arizare puternic motivat;

–         prevederea unor responsabilitati descentralizate;

–         asigurarea unui sistem riguros de urmarire a modului de indeplinire a responsabilitatilor.

–         Acordarea recompenselor (sanctiunilor) pe baza unor rezultat masurabile prin realizarea unui sistem de masura obiectiv acceptat.

2.4.2 Utilizarea fortei de munca si indicatorii de exprimare

Analiza eficientei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori: productivitatea muncii si profitul pe un salariat.

Productivitatea muncii este o categorie complexa si dinamica si reprezinta insusirea muncii de e creea o anumita cantitate de valori intrebuintate intr-o unitate de timp reflectand in ultima instanta, eficienta cu care este cheltuita o cantitate de munc. Ea poate fi determinata in unitati fizice (naturale, natural-conventionale) in unitati de munca si valorice.

In cazult utilizarii indicatorilor valorici, productivitatea muncii poate fi determinata pe baza valorii productiei muncii, la nivelul unui salariat.

Productivitatea muncii anuala pe un salaria se exprima cu ajutorul relatiei: Wa = Q/Ns

In care: Q reprezinta valoarea prestatiei, volumul incasarilor;

Ns reprezinta numarul de salariati.

Analiza eficientei utilizarii resurselor umane pe baza productivitatii muncii are drept scop:

1.     analiza situatiei generale a productivitatii muncii;

2.     analiza volumului productiei ca efect al utilizarii resurselor umane (inclusiv a cresterii productivitatii muncii) consecintele economice ale modificarii productivitatii muncii asupra indicatorilor economico-finaciari.

3.     productivitatea muncii astfel calculata exprima valoarea prestatiei realizata in medie de un salariat.

Din tabelul urmator rezulta evolutia productivitatii muncii pe cei doi ani in care s-a efectuat analiza activitatii.

Evolutia indicatorului productivitatea muncii la Complexul Hotelier Kristal in perioada 2004-2005:

Evolutia incasarilor in perioada 2004-2005

Table. Nr1

Acest indicator evalueaza eficienta activitatii personalului operativ si se calculeaza ca raport intre volumul incasarilor si numarul personalului operativ, ramas constant: 36 de salariati de-a lungul perioadei analizate:

Indicatorul productivitatii muncii a crescut, in conditiile mentinerii constante a numatului de salariati, pe baza cresterii volumului incsarilor la Hotel Kristal.

In anul 2005 productivitatea muncii a crescut cu 54,2% fata de anul 2004, iar valoarea ce exprima valoarea incasarilor a crescut cu 54,11% in anul 2004 fata de anul 2003.

In conditiile in care numarul de salariati este constant se constata o crestere a profitului net pe salariat ceea ce denota o crestere a eficientei activitatii firmei. Aceasta crestere este determinata de cresterea productivitatii muncii, respectiv a volumului incasarilor pentru un numar de salariati constant, de imbunatairea calitatii prestatiilor, a maririi gradului de valorificare a serviciilor oferit ede catre clienti si de crsterea profitului.

Eficienta economica are caracter complex si impune, p elanga compararea cantitativa a efectelor cu resursele consumate si o abordare calitativa, din punct de vedere al structurii resurselor.

Printre indicatorii de structura ai fortei de munca pot fi evidentiati:

1.      ponderea muncitorilor in numarul total de salariati ai unei societati comerciale, indicatori care se calculeaza cu ajutorul urmatoarei relatii: P1 = 100xNp.o/N

In care: Np.o=numarul personalului operativ;

N = numarul total de salariati.

Acest indicator a ramas constant de-a lungul celor 2 ani de evaluare a activitatii, ac urmare a mentinerii aceluiasi personal operativ si al aceluiasi numar de salariati, si anume: P1 = 100×36/40 = 90%

2.      ponderea personalului din concurs si administrarea societatii in numarul total de angajati, s ecalculeaza cu formula: P2 = 100xNc.a./N

In care: Nc.a. = numarul de saalriati din conducere si administratie;

N = numarul de salariati.

Acest indicator stabileste care este gradul de dotare al unitatii cu personal in masura sa ia decizii: P2=100×4/40=10%, indicator raams constant de-a lungul perioadei analizata.

2.4.3      Factorul uman si eficienta economica

Pentru activitatea economica si implicit, pentru activitatea firmei de turism, OMUL constituie factorul creator, activ si coordonator. De aceea, intreprinderea de turism poate fi asemenea unui sistem constituit din doua componente de baza: latura umana si latura tehnica.

Daca din punct de vedere tehnic,a determina eficienta economica a unei firme este mai usor de facut, abordarea dinspre latura umana comporta anumit edificultati generate de multitudinea intereselor ce impulsioneaza membrii colectivitatii.

Tranzitia spre economia de piata ce determina exigente noi in legatura cu modul de desfasurare a unei vieti economice in care sa fie garantata initiativa individuala, fara o ingradire a acestuia, a ideilor sale, libera comunicare si exprimare a gandurilor si a informatiilor, libertatea de actiune, avandu-se in vedere ca numai in aceste conditii se pot manifesta initiativele si aptitudinile individuale.

Cu cat se impune mai mult la nivelul firmei abordarea umana, cu atat s ear ein vedere ca tranzitia afecteaza nu numai relatiile cu obiectele, ci, in primul rand, relatiile cu oamenii, interesele lor personale sau de grup si acre pot provoca reactii ce greu pot fi stapanite.

Actiunile pentru cresterea eficientei economice aproprie oamenii, asigura factorului uman posibilitatea de a se realiza profesional si material in acest proces, reprezentand o angajare economica si sociala, o preocupare permanenta de a obtine rezulatte mai bune si mai multe cu eforturi mai putine.

Salariatii firmei trebuie sa-si insuseasca obiectivele acesteia, sa stabileasca modalitatea de realizare a lor, asumarea responsabilitatii pentru realizarea la timp si la nivel calitativ si cantitativ al serviciilor, a obligatiilor de participare la procesele economice din cadrul firmei.

Pentru promovarea personalului unitatii, conducerea Hotelului Kristal doreste:

–         sa asigure un climat care sa dea fiecarui saalriat posibilitatea de a se exprima;

–         folosirea resurselor umane la capacitate maxima;

–         incurajeaza lucrul in echipa si spiritul de concurenta.

Utilizand corect instrumentele de stimulare de grup, aprecierii, cointeresarii, are loc sudarea puternica a colectivului, de la managerul superior la muncitorul necalificat, la dezvoltarea personalitatii acestuia, antrenand persoana si grupul la cresterea productivitatii muncii.

Conducerea Hotelului Kristal porneste de la ideea ca succesul unei companii depinde de administrarea atenta a resurselor umane, de abilitatea managerului de a-si mentine angajatii, pe masura in care este creata o echipa alaturi de care sa se promoveze strategia companiei.

In alta ordine de idei, un rol deosebit de important in cresterea eficientei il are sistemul de comunicatii prin intermediul si cu ajutorul caruia managerii de la toate nivelurile, intregul personal, dezbat probleme majore si curente ale societatii. S-a afirmat chiar, ca de nivelul comunicatiilor depinde: nivelul eficientei obtinute, gradul de indiferenta sau dimotriva, de angajare a personalului fata de obiectivele urmarite si strategiile adoptate.

Scopul crearii unui sistem de comunicatii eficiente este de a asigura conditiile necesare integrarii si colaborarii salariatilor pe toate nivelurile. Managerii comunica obiectivele firmei, insotite de informatii si instructiuni in legatura cu costurile, problemele de calitate, economicitate. Salariatii sunt interesati de preocuparile conducerii pentru dezvoltarea si modenizarea firmei, consecintele umane ale procesului respectiv. In acelasi timp, conducerea trebuie sa faca schimb de informatii in legatura cu problemele tehnice, economice si sociale ivite, creand un cadru de colaboarare reciproca.

Conducerea stabileste un contact permanent cu subordonatii, comunicand tot ceea ce este necesar pentru ca acstia s aactioneze corect in activitatea pe acre o desfasoara. In egala masura, managerii cunosc foarte exact ceea ce executantii stiu efectiv depre problema respectiva, ce trebuie sa faca, ce pot si ce nu pot sa realizeze.

Se pune problema cunoasterii reciproce, a confruntarii, a realizarii unui proces in unele probleme care pot fi abordate din diferite puncte de veder.

Principii ale organizarii si conducerii intreprnderii de turism in conditii de eficienta:

Receptive la noile principii al econducerii firmei de servicii, conducerea Hotelului Kristal are in vedere urmatoarele aspecte importante:

–         organizarea firmei prin consituirea unei structuri organizatorice adecvate care sa ia in considerare atat consecintele mediului intern, cat si cele ale mediului extern;

–         proiectarea unor sisteme informationale de marketing, in concordanta cu structura;

–         modificarea sistemului decizional;

–         accepatrea si punerea in aplicare a unui sistem de marketing.

De asemenea, in desfasurarea activitatii sale, conducerea porneste de la premisa ca firma este un sistem dinamic aflat intr-un mediu dinamic. Deoarece dorintele consumatorului se schimba in timp, serviciile oferite trebuie sa se modifice corespunzator.

In aceste conditii, atentia firmei este indreptata catre beneficiul total pe care il ofera serviciul consumatorului si transformarea consumatorului in client, adica anticiparea unor relatii pe termen lung, precum si catre perceperea calitatii totale a relatiei clientului cu personalul firmei si in ultima instanta, cu insasi firma.

ANALIZA OFERTEI SI CERERII TURISTICE

Prestarea serviciilor necesita in primul rand utilizarea de catre intreprindere a unor bunuri (de echipament, materii prime si materiale) care in combinatie cu resursele umane si financiare asigura satisfacerea nevoilor societatii. Totalitatea acestor bunuri formeaza resursele materiale (capitalul real) componenta esentiala a capitalului social.

3.1   Baza tehnico-materiala

Cladirea firmei intra in "consum" prin utilizarea de catre turisti si ocupa un loc prioritar in cadrul bazei tehnico-materiale, reprezentand elemente constitutive ale ofertei. Aceasta ocupa suprafata de 14000mp.

Hotelul are in componenta urmatoarele dotari:

–         centrala telefonica;

–         retea de televiziune prin cablu;

–         camere frigorifice

–         garderopa de schi

–         sala de conferinta dotata cu retroproiector

–         flipchart

–         video

–         loc de joaca pentru copii

–         magazin cu materiale sportive

–         telefon international

–         televizor color

–         posibilitatea de conectare la internet in fiecare camera

–         cabine de dus cu hidromasaj

–         minibar

–         sauna, masaj, sala de fitness

–         cafe internet

–         bar de zi

–         room service

Cladirea propriu-zisa are capacitatea de cazare de 80 de locuri.

Bunurile de echpament sutn alcatuite in cazul hotelului din:

–         mobilier

–         utilaje, instalatii, masini

–         echipamente complexe pentru camere

–         instrumente necesare desfasurarii in conditii bune a prestatiilor

–         3 scari de acces

–         calculatoare pentru gestiumuea hotelului si pentru clientii hotelului.

In cadrul bazei tehnico-materiale un loc deosebit ocupa si activitatea de alimentatie public, asigurata de urmatoarele spatii:

Mijloacele fixe au fost evaluate in 2005 cu valoarea de 1.514,624, finantandu-se:

–         in baza profitului obtinut

–         prin amortizarea mijloacelor fixe.

Valoarea mijloacelor a inregistrat o crstere in anul 2005 de 43% fata de anul 2004.

3.2   Analiza cererii turistice

Cererea turistica este pusa in valoare printr-o serie de indicatori sintetici prin care se caracterizeaza evolutia in dinamica si structura a acesteia cum sunt:

–         numarul de turisti sositi si cazati;

–         numarul de inoptari turisti;

–         durata medie a sejurului.

Situatia inregistrata de acesti indicatori la Hotel Kristal din cadrul S.C. PRESCOM S.R.L. este analizata in tabelele urmatoare.

Evolutia numarului de turisti pe total si in structura la Hotel Kristal in perioada 2004-2005

Evolutia numarului de innoptari pe total si structura la Hotel Kristal in perioada 2004-2005:

In perioada 2004 – 2005 s-a inregistrat o crestere in anul 2005 fata de anul 2004 de 11.082 din care straini 9.397.

Evolutia duratei medii a sejurului in perioada 2004-2005:

CAPITOLUL 4

ANALIZA RESURSELOR FINANCIARE ALE INTREPRINDERII

Resursa financiara reprezinta veriga primara. De baza, a intregului sistem financiar. Viata economico-financiara a unei intreprinderi nu poate fi concepute in afara mediului in care functioneaza si evolueaza.

In plan supra structural, finantele intreprinderii s eprezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si destinatiile acestor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cat mai mari.

Analiza economico-financiara a intreprinderii de turism are la baza studierea veniturilor si a cheltuielilor sale care apar ca elemente fundamentale ale determinarii eficientei economice a activitatii.

4.1   Veniturile si cheltuielile unitatii de turism

Pentru desfasurarea activitatii, intreprinderea face o serie de cheltuieli, obtinand anumite produse, a caror comercializare genereaza incasari sau venituri. Majoritatea acestor venituri provin din activitatea de baza, dupa cum cele mai importante cheltuieli se refera la aceasta activitate.

Orice firma, pentru a supravietui si a se dezvolta in conditii de concurenta, trebuie sa desfasoare o activitate care sa se soldeze cu rezultate financiare favorabile cat mai mari, aceasta constituind diferenta dintre venituri (mai mari) si cheltuieli (mai mici).

Veniturile si cheltuielile firmei sunt reflectate prin situatia veniturilor, cheltuielilor si a rezultatelor. Pe langa aceasta situatie, l abaza determinarii principalilor indicatori financiari de analiza, mai sta si bilantul contabil.

Indicatorii financiari constituie elemente de analiza ce asigura o mai buna intelegere a rezultatelor pozitiei financiare a firmei, precum si modul in care patrimoniul a fost folosit.

Indicatorii financiari sunt importanti deoarece:

1.     permit managerilor sa evalueze:

–         pozitia financiara a firmei si rezultatele activitatii sale;

–         viitoarele oportunitati sau probleme;

–         modul de utilizare a activelor.

2.     permit managerilor sa analizeze activitatea firmei si sa o compare cu cea a concurentei.

3.     permit actionarilor, investitorilor, creditorilor, bancilor si altor investitii finantatoare sa verifice modul in care firma isi gestioneaza resursele de care dispune.

4.1.1 Analiza veniturilor intreprinderii de turism

Veniturile firmei, dupa sursele de formare, pot fi grupate in:

1.     dupa cerintele inregistrarii contabile, veniturile pot fi:

–         pe clase

–         pe grupe.

Clasificarea pe clase se face in functie de domeniul de activitate din care provin veniturile: venituri din alimentatia publica, financiare si exceptionale.

Clasificarea pe grupe se face dupa natura veniturilor pe acelasi domeniu de activitate si dupa elementele de venituri din cadrul fiecarei grupe.

2.     dupa modul de concretizare avem urmatoarele tipuri:

–         concretizarea in mod direct in corespondenta cu elementele patrimoniale banesti;

–         concretizate indirect, pe baza decontarilor.

3.     dupa perioada de timp in care sunt obtinute:

–         venituri obtinute in avans;

–         venituri curente;

–         venituri de realizat.

Din punct de vedere al obtinerii si folosirii veniturilor, aceasta in mod ideal trebuie sa acopere toate tipurile de cheltuieli al agentului economic si sa asigure obtinerea unui profit de ep urma carui asa se asigure finantarea investitiilor

Insa in realitate veniturile nu pot acoperi permanent cheltuielile agentilor economici, astfel incat acestia sunt nevoiti sa apeleze la diverse credite mai mult sau mai putin favorabile, in functie de conjunctura pietei financiare.

Evolutia veniturilor in dinamica si structura in perioada 2004-2005

4.1.2 Analiza cheltuielilor intreprinderii de turism

Cheltuielile unitatiide turism au un caracter complex, determinat de structura eterogena a activitatilor componente, care difera in ceea ce priveste efectul dorit. Diversitatea cheltuielilor pe care le reflecta activitatea de turism impune gruparea lor dupa anumite criterii, fiecare asigurand o investigare subordonata unui anumit obiectiv practic.

Criteriile cunoscute in teorie si in practica economica privind gruparea cheltuielilor opereaza si in turism, evident, completate cu elemente specifice.

Cheltuielile reprezinta consumurile de elemente participative necesare pentru care s-au efectuat sau urmeaza a se efectua plati.

Cheltuielile sunt clasificate dupa mai multe criterii:

1.     Dupa cerintele contabilitatii clasificarea se face pe clase si grupe de cheltuieli:

a.      clase de cheltuieli pe domenii de activitate

–         cheltuieli de alimentatie publica;

–         cheltuieli financiare;

–         cheltuieli exceptionale;

–         cheltuieli cu impozit pe profit.

b.     grupele de cheltuieli apar in cadrul claselor enumerate mai sus. Ele sunt grupe de cheltuieli care corespund cu clasa de cheltuieli, realizand in acest mod o combinare intre activitati si consumurile de elemente patrimoniale.

c.     O a treia categorie de cheltuieli o constituie elementele de cheltuieli care pot fi:

–         cheltuieli simple;

–         cheltuieli complexe.

2.     Dupa perioada de calculatie, cheltuielile se impart in:

–         cheltuieli curente;

–         cheltuieli efectuate in avans.

3.     Dupa modul de concretizare a cheltuielilor avem:

a.      cheltuieli concrtizate in mod direct, situatie care apare in cazul veniturilor materiale consumabile si al disponibilitatilor banesti utilizate.

b.     cheltuieli care concretizeaza in mod direct, prin intermediere, ca in cazul serviciilor, lucrarilor, salariilor, impozitelor, amortizarilor si provizioanele.

4.     Dupa natura activitatii generatoare de cheltuieli, impartirea lor se face in:

a.      cheltuieli aferente prestatiilor de cazare;

b.     cheltuieli aferente alimentatiei publice;

c.     cheltuieli cu salariile;

d.     cheltuieli cu amortizarea mijloacelo rfixe;

e.      cheltuieli cu servicii suplimentare.

Costurile activitatii desfasurate conditioneaza marimea beneficiului realizat intr-o perioada indelungata data. Ele reflecta marimea consumurilor de munca vie si materializata, nivelul productivitatii muncii, gradul de utilizare a bazei tehnico-materiale, eficienta activitatii de conducere.

Reducerea acestora reprezinta una din caile esentiale ale cresterii eficientei economice. Aplicarea acesteia necesiata gruparea costurilor in functie de modificarea lor in raport cu volumul incasarilor. Potrivit acestui criteriu, costurile sunt clasate in doua grupe:

–         constante;

–         variabile.

Costurile constante sunt generate de necesitatea mentinerii ofertei in stare de functionare, indiferent de manifestarea cererii si de volumul acesteia (cheltuieli cu apa, gunoiul, canal, energia electrica).

Costurile variabile isi modifica volumul in concordanta cu evolutia activitatii, nivelul incasarilor, iar in turism si de cheltuiala medie pe zi-turist.

Costurile intreprinderii s egrupeaza si dupa continutul lor economic. Potrivit acestui criteriu, cheltuielile sunt grupate astfel:

–         salarii si contributii ale salariatilor platite catre stat;

–         amortizarea mijloacelor fixe;

–         cheltuieli cu transportul;

–         depozitarea;

–         cheltuieli cu publicitatea.

Evolutia cheltuielilor unitatii de turismin perioada 2004/2005

4.1.3 Analiza profitului

Profitul, la nivelul unei societati comerciale, se determina ca diferenta intre suma veniturilor si suma cheltuielilor facute in activitatetea economica. Cele doua elemente, veniturile si cheltuielile definesc starea de profitabilitate ca fiind expresia comportamentului rational, de maximizare a rezultatelor in conditiile folosirii unor resurse economice limitate.

Prin scaderea din venituri a cheltuielilor se obtine profitul brut sau impozabil.

Asupra acestuia se aplica impozitul pe profit sub forma unei cote procentuale reglementata prin lege, obtinandu-se astfel profitul net. Profitul net defineste destinatiile prevazute in statutul de functionare al societatii.

Profitul comercial este in mare parte forma proprie de valorificare a factorilor de productie din societate.

Anumite conditii conjuncturale de piata favorizeaza ca o societate comerciala sa detina o cota parte in actiuni din capitalul social al unei societati comerciale si sa obtina profit in urma acordarii de dividente. Este important de retinut ca diverse masuri de politica economica ale statului pot influenta marimea profitului. Acest fapt da nastere la aparitia unei categorii a profitului in mai multe tipuri de profit:

1.     profit castigat prin initiativa fiecarui intreprinzator;

2.     profit primit in urma cunei conjuncturi favorabile;

3.     profit admis, potrivit unor reglementari economice.

Profitul are in general urmatoarea destinatie:

–         asigurarea autofinantarii dezvoltarii econoimice;

–         cointeresarea salariatilor in rezultatele lor;

–         trezirea interesului public pentru cumpararea de actiuni, ceea ce duce la cresterea capitalului social.

Veniueilw totael au inregistrat in anul 2004 valoarea de 10.668,926 mii lei iar in anul 2005 valoarea de 16.442,392 mii, ceea ce insemana ca a avut o crestere in anul 2005 de 54,11 %.

4.2   Rentabilitatea

Obiectivul principal al gestiunii financiare consta in obtinerea unor rentabilitati indestulatoare.

In cadrul fiecarei firme se stabileste masa profitului, cu mentiunea, insa, ca aceasta nu este suficienta pentru aprecierea gradului de eficienta, probabilitatea sau rentabilitatea activitatii.

In asemenea conditii, este necesara determinarea ratei profitului sau rentabilitatii, deoarece aceasta ofera informatii firmelor cu privire l amersul activitatii, afacerilor. Rata rentabilitatii permite firmelor sa faca analize si sa stabileasca strategii prin care sa se urmareasca maximizarea profitului.

Rentabilitatea poate fi definita ca o capacitate a intreprinderii de a produce un surlus peste nivelul cheltuielilor.

Rentabilitatea se masoara cu ajutorul beneficiului in suma absoluta si a ratei acesteia. Rata rentabilitatii este o marime relativa, ce se exprima de obicei in procente.

La temelia ueni firme sta eprformanta industriala (rentabilitatea), care trebuie asigurata prin toate mijloacele.

Rentabilitatea este o notiune destul de generala, care masoara raportul dintre rezultate si mijloace. Optimizarea mijloacelor este pusa in relatie directa cu obiectivu intreprinderii. Un anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru mentinerea si cresterea potentialului economic al firmei, cointeresarea actionarilor sau asociatilor, angajatilor.

O activitate este rentabila dadca raportul venituri/cheltuieli este mai mare dcat 1; acest raport este egal cu 1, sau ceea ce este tot una, daca diferenta dintre numarator si numitor este 0, activitatea nu va produce beneficii dar nici pierderi. O activitate va da nastere l apierderi daca cheltuielile sunt mai mari decat veniturile.

Rentabilitate intampina numeroase obstacole tehnice, economice si organizatorice. Orientabilitatea insuficienta pun ein pericol existenta capitalului si a sovabilitatii firmei. Calcularea ratelor de rentabilitate scoate in evidenta caracteristicile economice si financiare ale firmelor, pemitand compararea performantelor industriale si comerciale.

Calcularea rentabilitatii s eface sub doua forme principale de constrageri si anume:

–         intreprinderea trebuie sa gaseasca resurse de finantare a investitiilor in active fixe si circulante si sa urmeze o politica de finantare si o structura financiara corespunzatoare;

–         intreprinderea trebuie sa limiteze riscul de lichidiatte spre a nu fi pusa in situatia de incetare a platilor.

Retntabilitaomerciala (Rc) este legata de politica de preturi si vanzari si de marja bruta ce se adauga la pretul de cost al marfurilor vandute, putandu-se calcula astfel: Rc = Ebe/Ca x 100

In care: Ebe – excedentul brut al exploatarii si Ca – cifra de afaceri.

Aceasta rata este independenta de structura financiara, amortizare si de incidenta impozitului pe profit.

Rentabilitatea se poate stabili si prin raportul dintre rezultatul net pe de o parte, si cifra de afaceri, pe de alta parte

Rc2004 =3512554/99768941 x 100 = 3,52%

Rc2005 =422355/153635780 x 100 = 0,27

Rentabilitatea economica este o problema fundamentala, masurand eficienta activitatii economice. Pentru obtinerea cifrei de afaceri, intreprinderea mobilizeaza un anumit activ economic, din care se degaja un excedent de exploatare, cu mentiunea ca din aceasta confruntare rezulta rentabilitatea economica. Astfel, raportul general care reflecta rentabilitatea economica (Re) poate fi redat astfel:

Re – excedent de exploatare/active economice x 100

Re2004brut = 3512554/35322898 x 100 = 9,94%

Re2004net = 2104570/35322898 x 100 = 5,95%

Re2005brut = 422355/50487493 x 100 = 0,83%

Re2005net = 182668/50487493 x 100 = 0,36%

Rata financiara (Rf) oglineste scopul final al actionarilor de a fi renumerati cu o parte cat mai subtantiala din profit. Evaluarea acesteia se face in functie de beneficiul sau rezultatul net (Rn) si capitalurile proprii (Cp), astfel:

Rf=Rn/Cp x 100

Rf2004 = 2104570/5968194 x 100 = 35,26%

Rf2005 = 18668/4046292 x 100 = 4,51%

4.2.1 Evaluarea eficientei activitatii pe baza indicatorului – rata rentabilitatii

Rata rentabilitatii calculata ca raport intre profitul net si incasarile totale exprima partea din incasarile totale acre reprezinta profitul net sau profitul la 1000 lei incasari:

Rp = (profitnet/incasari totale) x 100, si acracterizeaza eficienta intregii rentabilitati.

Evolutia indicatorului "rata rentabilitatii comerciale" in periada 2994-2005:

Se constata ca rata renatbilitatii a scazut de-a lungul perioadei analizate de la 3,29 la 0,25.

4.3   Evaluarea principalilor indiactori economico-financiari

Indicatorii financiari constituie instrumente de analiza ce asigura o mai buna intelegere a rezultatelor financiare ale unei firme, precum si a modului in care patrimoniul acestuia a fost folosit.

Ei sunt calculati ca raport intre diferite posturi cuprinse in bilantul contabil si in situatia veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor.

Cei mai importanti indicatori financiari sunt:

–         cheltuieli la 100 lei venituri;

–         indicatori de profitabiliatte.

Indiactorul cheltuieli la 100 lei venituri se calculeaza ca raport intre cheltuieli si venituri si expima cheltuielile care se fac pentru a obtine 1000 lei venituri: Ca = 1000 x (cheltuieli totale/venituri totale) = 1000 (ch/v)

Este indicator de tipul efort/efect si se urmareste minimizarea lui, adica obtinerea unor venituri cu minim de efort (cheltuieli fara a afecta calitatea serviciilor oferite).

Indicatorii de profitabilitate sunt calculati cu scopul de a stii care sunt posibilitatile de edsfasurare a activitatii de turism.

Gradul de utilizare a fastorilor de productie este un alt indicator important ce se identifica in general cu productivitatea factorilor de productie si exprima nivelul incasarilor pe unitatea de factor (I) de productie constanta.

Considerand munca cel mai important factor de productie vom avea:

W = venitul net/nr. de salariati

MASURI SI DIRECTII DE SPORIRE A EFICIENTEI ACTIVITATII ECONOMICE LA HOTEL KRISTAL

Ca orice componenta a sistemului socio-economic global, turismului, pentru a functiona si a-si indeplini misiunea, este consumator de resurse si producator de efecte, de rezultate. Ca atare, eficienta sda prezinta trasaturi definitorii comune tuturor ramurilor si activitatilor din economie.

Intrucat este vorba de compararea unor valori, eficienta depinde, fara indoiala, de efecte si eforturi, dar si de modul de evaluare al lor, de faprul ca exprimarea valorica, realizata prin preturi, inglobeaza inflatia si alte influente denaturand rezultatul real al activitatii desfasurate.

Din punct de vedere al eficientei activitatii hotelului Kristal, data fiind activitatea de cazare pe care aceasta societate o presteaza, apare problema determinarii eficientei activitatii economice urmarind simultan cele doua aspecte ale eficientei: eficienta economica si eficienta sociala.

Obtinerea de profit reprezinta elementul esential, definitoriu al oricarei activitati, dar, avand in vedere functiile turismului, respectiv contributia sa la mentinera si imbunatatirea staii de sanatate a populatiei si, implicit a formei de munca, largirea orizontului de cunoastere de cultura al individului, la promovare unui climat de pace, intelegere si colaboarre pe plan international. Latura sociala a eficientei nu poate fi ignorata sau presupusa sa se ralizeze o data cu cea economica, drept efect al interconditionarilor reciproce.

Pornind de la premiza ca "un sistem social viabil trebuie sa produca cat mai mult, cat mai bine (eficient) si sa asigure cea mai echitabila distributie a avutiei produse, pe baza legilor sociale", sa impuna gasirea echilibrului intre eficienta economica si cea sociala sau, cu alte cuvinte acceptarea unor performante economice mai modeste, paralel cu realizarea conditiilor necesare satisfacerii trebuintelor de odihna, sanatate, recreere, distractie ale oamenilor.

Date fiind interactiunile din economie, dintre turism si celelalte ramuri componente ale acesteia, desfasurarea eficienta a activitatii se concretizeaza in obtinerea unor efecte diorecte, deduse din utilizarea fiecarui factor de productie sau asociate fiecarui proces constitutiv al domeniului in ansamblu sau si efecte indirecte, impuse de turism asupra altor ramuri economice sau secoare ale economiei.

Carcteristicile eficientei turismului, pornesc de la necesitatea raportarii acestora la cerintele reale ale societatii, la satisfacerea nevoilor individuale si colective de crestere a standardului de viata ai are in vedere diversitatea trebuitelor carora se adreseaza – trebuinte de ordin material si spiritual – evolutia lor deosebit de dinamica si impactul asupra conditiilor existentei.

In corelatie cu cerinta raportarii nevoilor pietei, eficienta reprezinta si unul din principalele mijloace de evaluare a activitatii desfasurate de apreciere a utilitatii unui domeniu, de fundamentare a deciziiloreconomico-financiare.

Eficienta consituie, nu in ultimul rand, o conditi efundamentala a dezvoltarii.

Avan in vedere relatia dintre dinamica turismului si volutia PIB si VA, sau aportul la echilibrul balantei de plati desfasurarea unei activitati eficiente sporste, prin profitul realizat, prin investitii, prin incasarile valutare etc., contributia acestuia la cresterea economica, stimuland dezvoltarea atat a lui cat si a ramurilor conexe sau a economiei in totalitatea sa.

Relatia dintre eficienta si calitate are continut complex si poate fi abordata atat din punct de vedere al producatorului, (latura economica), definite, in opinia specialistilor, prin costul resurselor modalitatea de utilizare a acestora (consumuri, tehnologii) si rezultatele cheltuirii rsurselor, cat si din punct de vedere al utilizatorului (latura sociala), evaluate prin gradul de satisfactie al urilizatorului, evaluarea pin gradul de satisfacere al individului, masura in care ceea ce ofera clientilor raspunde asteptarilor acestora. Optimizarea relatii calitate-eficienta ofera garantia desfasuraii unei activitati in concordanta cu exigentele consumatorilor si cerintele pietei..

In perspectiva masurilor si directiilor de sporire a eficientei economice care se cer adoptate de catre Hotelul Kistal, pentru a asigura o viziune cat mai detaliata, este necesara adoptarea acestor masuri avand in vedere trei domenii distincte:

1.     masuri car se cer adoptate in domeniul resurselor umane;

2.     masuri care trebuie adoptate in domeniul resurselor materile;

3.     masuri care trebuie adoptate in domeniul resurselor financiare.

Eficienta economica este o catgorie deosebit de complexa si ste influentata de o multime de factori care se pot claisfica dupa mai multe criterii:

a)       Dupa modul cum actioneaza in vederea cresterii eficientei economice, se disting factori cu actiune directa si factori cu actiune indirecta.

In categoria factorilor cu actiune directa se pot include:

–         Ridicarea nivelului de pregatire profesionala a fortei de munca;

–         Imbunatatirea profesionala in sensul cresterii calitatii capitalului fix utilizat in procesul de productie;

–         Perfectionarea metodelor de conducere, organizare;

–         Promovarea preogrsului tehnic prim modernizarea si oferirea unor servicii de calitate.

Factorii cu actiune indirecta conduc la perfectionarea activitatii unitatilor economice situate in aval de unitatea analizata si au efect implicit asupra cresterii activitatii economice a societatii comerciale.

In categoria factorilor cu actiune indirecta se diting:

–         Modernizara activitatii unitatilor situate in ramurile conexe;

–         Cresterea gradului de confort;

–         Modificarea structurii cererii si reorganizarea exigentelor hotelului;

b)      Dupa caracterul lor, factorii cresterii eficientei economie se pot imparti in factori tehnici, economici, naturali, sociali si politici.

In catgoria factorilor tehnici se includ in special masurile care vizeaza promovarea progresului tehnic in directia cresterii randamentului utilajelor, a productivitatii muncii.

Factorii economici constituie, in conditiile unei economii de piata, cel mai important element de stimulare a cresterii eficientei economice. Aici se includ principalele parghii economice si modul de repartizare al acestora (pretul, creditul, dobanda).

Factorii naturali – conditii de clima, monumente, atractii turistice.

Factorii sociali – cointersarea materiala, imbunatatirea conditiilor de munca, crearea unor conditii corspunzatoare de munca si viata.

c)      Dupa sfera de cuprindere, factorii de crestere a eficientei economice se mai pot grupa in factorii generali care aplicati oricarui domeniu d activitate (promovarea progrsului tehnic) si factorii specifici unor anumite activitati.

Indiferent de grupa de care apartin, trebuie retinut ca acestia actioneaza nu atat pe cai cantitative, cat mai cu seama prin forme calitative, deci a acelora care tin de calitatea saalriatilor, calitatea capitalului fix si a celui circulant.

5.1 Masuri de sporire a eficientei activitatii economice in domeniul resurselor umane

Resursele umane reprezinta domeniul cel mai ajustabil la nivelul unui agent economic, deoarece reactiile individuale sau grupa fata de de o anumita masura sunt dificil de previzionat.

Cel mai important indicator al eficientei utilizarii fortei de munca este productivitatea muncii. Pentru a schimba aceasta tendinta in una crescatoare s eimoune in primul rand motivarea personalului. Motivarea personalului este n instrument foarte sensibil si deci trebuie utilizat doar de specialisti. Daca motivatiile sunt prea mari, nu-si indeplinesc scopul ("suprarecunoasterea" unui merit nu determina o daruire mai accentuata a salariatului in munca depusa), iar daca sunt pea mici deasemenea nu-si ating scopul (:subrecunoasterea" unui merit nu impulsioneaza salariatul la un efort fizic si/sau intelctual accentuat).

In alt aordine de idei, motivarea poate fi negativa sau pozitiva (cat are in vedere cresterea eforutilor si contributiei personalului la realizarea obiectivelor firmei pe baza amplificarii sarcinilor din participarea la procesul muncii, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite; nagative vizeaza sporirea eforturilor si contributiei personalului firmei la indeplinirea obiectivelor sale pe baza diminuarii satisfactiilor in procesul muncii sau a amenintarii cu rducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate).

Motivarea mai poate fi economica sau moral spirituala (cea economica reprezinta motivarea realizata prin mijloace clasice ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si astepatrilor de natura moral spirituala, ce vizeaza in primul rand sistemul lor de valori, atitudinile si comportamentele salariatilor, acestea sunt acordate de catre manageri increderii in salariati, exprimarea de multumiri si laude, lansarea de avertismente, acordarea de titluri onorifice si medalii, organizarea de ceremonii pentru anumite persoane sau evenimente din cadrul organizatiei.

5.2 Modalitati de sporire a eficientei activitatii economice in domniul resurselor materiale

Dimensiunile si calitatea activitatii turistice sunt, in bun amasura, conditionate de gradul de echipare a teritoriului cu miijloace specifice, dar si de dotare tehnica a sectoarelor adiacente acelor care concura, intr-o proportie nai mare sau mai mica, la productia, comercializarea si consumul produselor (vacantelor).

Cu alte cuvinte, baza tehnico-materiala deopotriva cea specifica si infrastructura joaca un rol major in dezvoltarea turismului, cresterile in domeniu neputand fi concepute in afara unor sporuri cantitative si calitative ale capitalului tehnic.

Pe de alta parte baza tehnico-materiala, prin natura proprie, este supusa unui proces de uzura, fizica si morala, ceea ce impune, pentru continuarea activitatii inlocuirea permanenta a componentelor sale.

In raport cu modul particular in care se consuma si se inlocuiesc rsursele materiale se impart in capital fix si capital circulant.

O zona turistica de mare activitate nu se poate constitui in oferta inainte de a beneficia de dotarile necesare primirii si intretinerii calatorilor. Amploarea fluxurilor turistice este determinata deopotriva de cerere si de factorii acesteia, dar si de gradul de dotare tehnica a teritoriilor. Pe masura ce cresc exigentele turistilor fata de calitatea serviciilor si nivelul de confort, apar mutatii in criteriile de selectie a destinatiilor de vacanta, are loc o sporire a importantei bazei tehnico-materiale.

Resursele materiale in turism sutn o componenta a ofertei turistice, deoarece prin intermediul echipamentelor, utilajelor, mobilierului se satisface cererea turistica.

Pentru cresterea eficientei resurselor materiale se au in vedere urmatoarele aspecte:

–         Reinvestirea unei parti din profit pentru modernizarea echipamentelor, utilajelor, mobilierului, pentru adaptarea ofertei la cererea clientilor;

–         Dotarea unitatii cu echipamente noi care sa asigure oferira unor servicii suplimentare catre clienti;

–         Imbunatatirea echipamnetelor de bucatarie;

–         Mentinerea echipamentelor, utilajelor si a mobilierului deja existent in stare de functionare pe o perioada cat mai ndelungata.

5.3 Modalitati de sporire a eficientei activitatii economice in domeniul resurselor financiare

Comparabile cu sistemul circulator din oprice organism viu, resursele financiare, asigura viata oricarui agent economic. Din acest motiv resursele fata de care exigenta unei intreprinderi este de neconceput – prezinta o importanta deosebita, iar utilizarea eficienta a acestora est eun obiectiv primordial al oricarei firme.

Evaluarea reurselor financiare porneste de la studierea veniturilor si cheltuielilor, a contului de profit si pierdere.

Pentru cresterea activitatii hotelului este necesar ca gradul de ocupare al capacitatii de cazare sa depaseasca pragul de rentabilitate.

Pentru cresterea activitatii gradului de ocupare trebuie:

–         Sa creasca numarul de turisti anuali;

–         Sa creasca durata medie a sejurului;

Aceste obiective s evor realiza prin:

–         Oferirea unei game variate de servicii;

–         Atragerea populatiei locale in unitatea de alimentatie publica;

–         Mentinerea unei clientle de tranzit si de afaceri.

Cresterea gradului de ocupare a capacitatii de cazare va determina si cresterea ratei rentabilitatii, prin cresterea incasarilor si deci a profitului.

Indicatorul cheltuielilor la 100 lei venituri exprima efortul care se face de catre unitatea respectiva pentru a obtine 1000 lei venituri. Obiectivul este de a minimaliza acest indicator, adica de a cheltui mai putin pentru a obtine 1000 lei venituri, dar aceasta scadere nu trebuie sa afecteze calitatea serviciilor.

Se poate atinge acest obiectiv prin:

–         Cresterea productivitatii muncii;

–         Cointersarea personalului pentru atingerea obiectivelor de catre hotel;

–         Modernizarea echipamnetelor;

–         Introducerea tehnicii de calcul moderne.

Veniturile totale ale Hotelului Kristal au inregistrat in anul 2005 o crestere de 54,11% fata de anul 2004, veniturile din alimentatia publica au crescut in anul 2005cu 9,14% fata de anul 2004; veniturile financiare au inregistrat si ele o crestere de 49,11% iar veniturile exceptionale au inregistrat cea mai mare crestere 282,92%.

In scopul mentinerii acestei evolutii se impune mentinerea cotei de piata existenta si pe cat posibil, acapararea de noi segmente de consumatori.

Cheltuielile totale in anul 2005 cu 58,95% fata de anul 2004.

Profitul brut al hotelului a cunoscut o descrestere de 4,84% in anul 2005.

Pentru a schimba aceasta situatie este necesara cersterea veniturilor totale din diminuarea cheltuielilor.

BIBLIOGRAFIE

1.     Balaure V. – Marketing – Ed. Uranus, Bucuresti, 2000

2.     Emilian R. – Managementul serviciilor – Ed Expert, Bucuresti, 2000

3.     Firoiu D. – Economia turismului si amenajarea turistica – Note de curs – Ed Sylvi, Bucuresti

4.     Florescu C. – Marketing – Ed. Marheter – Grup Academia de marketing si management, Bucuresti 1992

5.     Ionica maria – Economia serviciilor, Ed Uranus, Bucuresti, 2000

6.     Kotler Philip – Managementul Marketingului

7.     Lupu Nicolae – Hotelul, Economie si Management, Ed All Beck, Bucuresti, 2000

8.     Minciu Rodica – Economia Turismului – Ed. Uranus, Bucuresti, 2001

9.     Neagu Vasile – Servicii si Turism, Ed. Expert, Bucuresti, 2000

10. NMEagu Vasile – Managementul Turistic si serviciile in turism – Ed Sylvi, Bucuresti, 2000

11. Olteanu V. – Marketingul Serviciilor – Teorie si practica -Ed. Uranus, Bucuresti 1998.

12. Smedescu Ion – Marketing – Ed Sylvi, Bucursti, 2003

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

1.     Balaure V. – Marketing – Ed. Uranus, Bucuresti, 2000

2.     Emilian R. – Managementul serviciilor – Ed Expert, Bucuresti, 2000

3.     Firoiu D. – Economia turismului si amenajarea turistica – Note de curs – Ed Sylvi, Bucuresti

4.     Florescu C. – Marketing – Ed. Marheter – Grup Academia de marketing si management, Bucuresti 1992

5.     Ionica maria – Economia serviciilor, Ed Uranus, Bucuresti, 2000

6.     Kotler Philip – Managementul Marketingului

7.     Lupu Nicolae – Hotelul, Economie si Management, Ed All Beck, Bucuresti, 2000

8.     Minciu Rodica – Economia Turismului – Ed. Uranus, Bucuresti, 2001

9.     Neagu Vasile – Servicii si Turism, Ed. Expert, Bucuresti, 2000

10. NMEagu Vasile – Managementul Turistic si serviciile in turism – Ed Sylvi, Bucuresti, 2000

11. Olteanu V. – Marketingul Serviciilor – Teorie si practica -Ed. Uranus, Bucuresti 1998.

12. Smedescu Ion – Marketing – Ed Sylvi, Bucursti, 2003

ANEXE