Infractiunea Privind Monopolul de Stat Si Registrul Comertului

Economie

Infractiunea Privind Monopolul de Stat Si Registrul Comertului

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE DISERTATIE

INFRACTIUNEA PRIVIND MONOPOLUL DE STAT SI REGISTRUL COMERTULUI

LISTĂ ABREVIERI

art. – articolul

C.S.M. – Consiliul Superior al Magistraturii;

Ed. – editura

ex. – exemplu

H.G. – Hotărârea Guvernului

I.C.C.J. – Înalta Curte de Casație și Justiție

lit. – litera

M.Of. – Monitorul Oficial al României

nr. – număr

op. cit. – opera citată

O.U.G. – Ordonanța de urgență a Guvernului;

pag. – pagină

pp. – paginile

Trib. – Tribunalul

vol. – volumul

CUPRINS

CAPITOLUL I. Introducere

Secțiunea 1. Monopolul de stat. Definiție și clasificare

§1. Precizări terminologice

§2. România si monopolurile in economie.

§3. Sancțiuni

§4. Aplicarea legii. Organe abilitate.

CAPITOLUL II. Infracțiuni privind registrul comerțului

Secțiunea 1. Cadru general.

2. Precizări terminologice

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. Introducere

Secțiunea 1. Monopolul de stat. Definiție și clasificare

„Prin monopol putem înțelege acele acte sau comportamente ale întreprinderilor care, având o poziție dominantă de forță pe piață, ori în ori alt mod mărginesc concurența de forță pe piață sau în ori altă metodă, îngrădesc concurența cutezând să ivească efecte prejudiciabile comerțului internațional, îndeosebi celui al țărilor în curs de dezvoltare ca și creșteri economice a acestor state ori care, pe baza unor acorduri ori aranjamente oficiale sau neoficiale scrise ori nescrise intervenite între întreprinderi, cauzează același consecințe”.

Monopolismul produce, înainte de toate, efecte dăunătoare pentru consumatori, întrucât, în esență, atrage în mod ineluctabil (care este de neînlăturat) sporirea prețurilor și carență calității. Explicația, cât și periculozitatea fenomenului se extrag din comparația cu piața concurențială normală. În situație acesteia, orice întreprindere este silită să se conformeze prețului pe care i-l vinde piață. Dimpotrivă, agentul economic monopolist stabilește în mod unilateral și discreționar prețul care îi surâde.

Sunt însă activități comerciale special prevăzute în lege pentru care accesul liber pe piața prezintă primejdie atât pentru activitatea comercială, cât și pentru sănătatea consumatorilor. Acesta este fundamentul pentru care statul intervine și restrânge accesul pentru activitățile comerciale desfășurate în unele domenii, exploatarea și comercializarea produselor respective transformându-se atributul statului. Acesta, în condițiile, legii, poate încredința anumitor agenți economici desfășurarea activităților comerciale ce reprezintă monopol de stat, prin acordarea unei licențe și legiferând prin lege un preț maximal pentru aceste produse.

Monopolul de stat asupra anumitor activități economice a fost întemeiat prin „Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat”.

§1. Precizări terminologice

Prin monopolul de stat, în sensul prezenței legi, putem înțelege dreptul statului de a stabili calea de acces al agenților economici care au capital de stat și nu numai, inclusiv producători individuali, când este cazul, la activitățile economice care constituie monopolul „de stat și condițiile de exercitare a acestora.

Se percepe dreptul statului de a rândui regimul de acces al agenților economici cu capital de stat și privat, inclusiv producători individuali, când este cazul, la activitățile economice însemnând monopolul de stat și condițiile de exercitare a acestora”.

Constituie monopolul de stat următoarele:

Fabricarea și comercializarea, armamentului, munițiilor și explozibililor

Procurarea, și,comercializarea,stupefiantelor și a medicamentelor,care conțin produse stupefiante,

„Extracția, producerea,și prelucrarea,în scopuri,industriale, a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

Producerea, și emisia, de mărci, poștale, și timbre fiscale;

Fabricarea și importul în vederea, comercializării, în condiții de calitate, a alcoolului și a băuturilor spirtoase distilate;

Fabricarea și importul, în vederea comercializării în condiții de calitate, a produselor de tutun și a hârtiei pentru țigarete

Organizarea și exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate”.

„Potrivit art. 330 fostul Cod Penal, organizarea ori îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără a aveau o autorizare, se poate pedepsi de la 3 la 24 de luni ori cu amendă. Cu o pedeapsă asemănătoare se pedepsește organizarea, ori permisiunea în mod obișnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a obține foloase materiale”. Trebuie precizat că această infracțiune nu se găsește în Noul Cod Penal. O reglementare este realizată de Noul Cod Civil la articolul 2264 care prevede că următoarele:

Lipsa, dreptului, la acțiune:,:

1), ,,Pentru, plata unei datorii născute, dintr-un contract de, joc sau de, pariu nu există drept la acțiune.,

2), Cel care pierde, nu poate să, ceară restituirea, plății făcute, de bunăvoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea în caz de fraudă sau dacă acela care a plătit era lipsit de capacitate de exercițiu ori avea capacitate de exercițiu restrânsă.

3), Datoriile, născute, din contractul, de joc ori de pariu, nu pot, constitui obiect de tranzacție, recunoaștere, de datorie, compensație, novație, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice”.,

Apariția principiului, de libertate, a serviciilor pe ținutul Uniunii Europene a încurcat și mai mult lucrurile în materia monopolului de stat, asupra jocurilor de noroc după ce internetul a cutremurat cutumele acestor afaceri. Ca dovadă putem lua o recentă decizie a justiției franceze, care desolidariza o decizie pe o speță asemănătoare, data de curtea europeană de justiție. În fapt decizia respectivă, este serios greșită, fiind puternic criticată și de presa de specialitate franceză. Așadar deși mai multe instanțe naționale din Olanda, Germania sau Italia, au luat decizii asemănătoare pentru a apăra monopolurile ori afacerile locale, în această speță putem face referire la un caz cunoscut de specialiști în drept ,,Afacerea Gambelli”.

Gambelii și încă 137 de ,,centre de transmisie de date’’ încasau de pe teritoriul italian pariuri sportive pentru compania britanică Stanley Internațional. Centrele de transmisie de date erau însemnate la camera de comerț italiana și la ministerul comunicațiilor, fiind, autorizate, pentru, transmisia de date prin, internet. Stanley este o companie, britanică reglementata, și licențiata conform, legii engleze, în domeniu și care plătește, taxe și impozite statului englez. Prezența lui Stanley în Italia se limitează la coduri comerciale cu aceste centre de transmisie de date care îngăduie utilizatorilor italieni să pună pariurile pe cotele stabilite de Stanley. Datele sunt predate la compania engleză. Autoritățile italiene au rudimentar însă demersurile penale, pe motiv ca aceste centre încălca regulile naționale privind pariurile, activitate rezervată, conform legilor naționale italiene, numai statului ori celor licențiați de stat.

,,Cazul a ajuns, în cele din, urmă la curtea europeană de justiție care pe 6 noiembrie hotărât ca interzicerea de către guvernul italian a pariurilor sportive prin internet mărginesc în mod ilegal libertatea de stabilire și prestare de servicii în piața europeană”.

Instanța a admis că nu constituie un motiv îndeajuns pentru o astfel de interdicție faptul că prin aceste activități s-ar obține fonduri publice. Mai mult, instanță a recomandat că statele membre U.E. au o generozitate destul de mare în a reglementa piețele de jocuri de noroc, dar limitarea trebuie să fie concise și consistente. În plus limitările trebuie să fie justificate și nu pot fi invocate, profilaxia fraudelor ori protecția consumatorilor, atâta vreme cât respectivul stat nu a luat măsuri efective pentru proprii cetățeni în aceste domenii. Se zice că internetul evoluează atât de impetuos și iute transformându-se într-o imensă rețea mondială, în mare parte comercială pe baza a trei g: games, girls, gambling. În ceea ce se vedea, jocurile de noroc, se știe foarte bine că reprezintă o afacere atât de profitabilă, încât guvernele sunt tentate să le naționalizeze. În deosebi în Europa jocurile de noroc au fost monopolizate de stat. Stat care sustrage astfel foarte mulți bani dintr-un fel de impozit pe care o majoritate din populație se ațâță să-l plătească, fără a fi o taxă obligatorie.

Organizarea și exploatarea, prognosticurilor, sportive.,

Nu este monopol de stat facerea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu.

,,Exploatarea activităților reprezentând monopol de stat se face de către agenții economici cu capital de stat și privat, inclusiv de către producătorii individuali, după caz, pe sprijin de licența eliberată de Ministerul de Finanțe, cu recomandarea ministerului de resort sau al Băncii Naționale a României în cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase”.

Licența constituie o autorizare acordată de stat pentru o perioadă definită, în baza căreia o persoană fizică ori juridica poate să prilejuiască, să exprime ori să comercializeze, în măsura solicitată și de o oarecare calitate, un produs anume ori serviciu, care face obiectul monopolului de stat, în schimbul unui tarif de licență.

Nivelul tarifului de licență se decide de către Guvern anual ori pe o perioadă precizată în funcție de obiectul monopolului de stat, de cantitatea și calitatea produselor fabricate sau comercializate sub licența.

Licența poate fi data cetățenilor romani ori persoanelor juridice cu capital de stat și privat înmatriculate în România.

Compania Națională „Loteria Romana” SĂ, ,,aflată sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice, beneficiază de licență, prin efectul prezentei legi, pentru activitățile proprii”.

„Comitetul Olimpic Roman beneficiază de licență, prin rezultatul prezentei legi, pentru activitățile proprii prevăzute la art. 2 lit. g) și h)”.

Nu se poate „acorda licența persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni de corupție, delapidare, înșelăciune, furt, infracțiuni la regimul armelor de foc și a munițiilor, la regimul stupefiantelor, bunăoară și celor condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor la art. 13 alin (1) din legea nr 31/1996, dacă nu a operat reabilitarea. De la aceste prevederi fac excepție cultivatorii de tutun”.

§2. România și monopolurile în economie.

În țara noastră, problemele referitoare la monopol se pun într-un mod special. Pe de o parte, a devenit trebuincioasa definirea tipurilor de monopol ce domina în economia României și „predilecția gradului de extindere a acestora. Pe de altă parte, este de mare contemporaneitate reconsiderarea totală a cunoștințelor referitor la monopol, concurența monopolistă și, mecanismele, funcționării economiei, moderne de piață. Întrucât, pentru mulți cititori aceasta problematică este nouă, lămurirea lor teoretică a devenit importantă din mai multe motive:”

1. Pentru a extirpa ideile eronate, larg răspândite în România în ultimii 40 de ani de către literatura economică marxistă care, odată cu schematizarea lucrurilor, adeseori a prezentat fenomenele în mod tendențios – pe de o parte, critici referitor la structura și funcționarea „economiei de piață, iar pe de altă parte, apologie pentru economia socialistă, în ambele cazuri apelând la escamotarea justelor stări de lucruri și a faptelor.

2.. Pentru a obține o cunoaștere obiectivă a sistemelor economice, a felului lor de organizare și de conducere, priceperea presupune crearea unei ample investigații științifice, luând ca criteriu de evaluare eficacitatea economică.

3.. Pentru a emite un set de modele corecte, cât mai familiare de o realitate extrem de variată și compararea lor critică”.

Numai în felul acesta vor putea fi excluse clișeele teoretice infame iar practica economică va fi în dispoziție să dispună de versiune, de soluții corecte pentru instaurarea în România a acelor forme de concurență care să facă plauzibilă înlăturarea tuturor factorilor frenatori din economie, printre care cel mai deosebit este în momentul de față monopolu”.

Numai în felul acesta vor putea fi excluse clișeele teoretice infame iar practica economică va fi în dispoziție să dispună de versiune, de soluții corecte pentru instaurarea în România a acelor forme de concurență care să facă plauzibilă înlăturarea tuturor factorilor frenatori din economie, printre care cel mai deosebit este în momentul de față monopolul producătorului concis împletit cu monopolul proprietății de stat în toate sectoarele economiei.

În țara noastră, ca și în statele vecine, monopolul s-a alcătuit într-un sistem bine legat, pe proprietății socialiste, și a principiilor. Generale de organizare, și conducere centralizată a economiei. Monopolul s-a întins rapid, realizând într-un timp relativ scurt să domine toate sferele de activitate economico-socială și întregit mecanismul economic, manevrând în direcțiile următoare, mai marcabile: controlul asupra nivelului prețurilor, volumului producției și calității producției, aplicarea dictaturii producției asupra consumului prin subordonarea consumatorului intereselor producătorului.

Formarea și dezvoltarea acestui sistem are la temelie mai multe explicații cauzale, între care specific următoarele:

i) „generalizarea proprietății de stat și a celei cooperatiste de tip colectivist, fapt ce a silit crearea unor forme de organizare a tuturor entităților economice și utilizarea unui mecanism și a unor instrumente de conducere cu conștiință eminamente monopolist;

ii) dependență totală a elementului economic deasupra elementul politic, ceea ce a presat introducerea în viața economică a unor principii politice – volitive, de comandă administrativă și centralistă”;

iii) concentrarea producției în legiuni mari și foarte mari pe maniera investițiilor și a procesului de fuzionări și comasări ale unităților mici;

iv) urmărirea și crearea procesului de specializare a unităților întregii industrii prin eliziunea totală a paralelismelor în crearea produselor „și prin concentrarea” fabricării lor la un producător unic, sistem ce a corespuns normei conducerii centralizate de tip administrativ.

Dacă în economia de piață nu putem discuta de un sistem monopolist, ci mai curând de elemente monopoliste care-și iau apariție și se dezvoltă pe un fond general de concurență, în țara noastră, în circumstanțele economiei centralizate, s-a creat și fixat un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost excluse aproape toate elementele generatoare de concurență. De abia odată cu nașterea și dezvoltarea proprietății private pășesc, pe fondul general al sistemului monopolist, să ivească și să se mărească sistemul concurențial.

„Care sunt elementele sistemului monopolist din țara noastră ce vor continua să stânjenească relațiile concurențiale în formare? În cele ce urmează voi specifica pe cele mai importante”.

I. ,,Menținerea monopolului statului în însușirea lui de proprietar și de administrator peste resurselor vitale ale economiei prin regiile autonome din sectorul extractiv (petrol, gaze, energie electrică), din, industria, prelucrătoare, din, sectoarele transporturi și telecomunicații și prin menținerea capitalului de stat în societăți comerciale, prin posesia în administrația statului a observației, învățământului, sănătății; de asemenea, menținerea la proprietatea statului a unei cincimi din cele mai bune, și măi, fertile terenuri, agricole, pădurile, sistemele, de irigații; deținerea, de către stat a unor, pachete, de acțiuni majoritare în societăți comerciale din felurite ramuri industriale. În acest fel se menține monopolul statului asupra resurselor de bază. Așadar, prin acest sistem vor fi controlate principalele inputuri din economie care nu vor propulsa, ci vor continua să anihileze concurența”.

II. ,,Menținerea unor profile de organizare cooperatiste personal monopoliste în sfera micii industrii, a atelierelor meșteșugărești și a deschiderii mărfurilor industriale la sate (cooperativele de desfacere). Deși are o reglementare semiautomat față de stat, norma cooperativă din aceste sectoare, prin nuanțele de organizare, inspectează direct și indirect toată activitate a unităților componente și, în întâiul rând, nivelul prețurilor și tarifelor, nivelul producției, sortimentala, calitatea produselor și serviciilor etc. Întocmai pentru că organizarea sistemului este de tip monopolist. Sub eticheta autonomiei, sectorul cooperatist nu este dependent procesului de privatizare, ceea ce reprezenta un obstacol în calea extensiunii sistemului concurențial și un evident paradox – exact sectorul din cadrul căruia ar trebui să începea dezvoltarea relațiilor economiei de piață, cum și împrospătarea concurenței, este cel mai conservator din punctul acesta de vedere. Sectorul acesta, cu cea mai mare vocație concurențială, a devenit o piedică în calea trecerii la o economie bazată pe liberă concurență. Mica realizare de mărfuri industriale, alături de cea agricolă, poate oferi la înviorarea economiei de piață, cu factor însă de a demonopoliza acest sector”.

III. Existența în România „a unui sistem industrial cu un grad mare de atașament a producției, aceasta având ca unică motivație predominarea absolută a economiei de scară. După unele aprecieri, țara noastră se situează din punctul de vedere al taliei unităților industriale pe locul secund în lume, după Cehoslovacia. Dar, pentru a caracteriza gradul de monopolizare, nu talia în sine a întreprinderilor este însemnata, ci faptul că numai astfel de întreprinderi mari învrednicesc să făurească un număr cât mai mare de exemplare din același produs, în așa fel încât să fie excluse paralelismele sau, cu altă afirmație, să fie câte un singur producător, fie la nivelul întregii țări, fie la treapta unor zone geografice cât mai extinse, ceea ce elimina, de regulă, în mod practic, concurența între producători”.De exemplu, în felurite sectoare industriale (construcții de mașini, electrotehnică, electronică, chimie, metalurgie etc.) producția este garantată de către un singur producător ori de un număr mic de producători, motivul solicitat fiind tali minimă a seriei de fabricație, asigurarea specializării, producții unor tehnologii de fabricație moderne ce cuprinde un anumit volum de producție ș.a. Chiar și în sfera unor materiale de construcții, unde doleanța este mare și mixta iar transportul materiilor prime și al produselor este costisitor apar, în mod curent, producători unici la nivelul întregii țări. În privința această pot fi numite „produsele: tapetul din P.V.C., placaj ceramic glazurat, cuve din fontă emailate, armături metalice, neferoase pentru instalații, sanitare, și interioare, căzi de baie, din tablă, tuburi, de scurgere, și obiecte sanitare, din fontă emailate, etc”.

Concentrarea producției la un număr mare de bucăți, de obicei, pe producători singulari s-a extins pe scară atât de largă întrucât acesta practică se înregistra perfect, pe de o parte, „în norma de conducere centralizată de tip administrativ, iar pe de altă parte”, în producția principiului specializării unităților industriale cu sprijinul economic cunoscut pentru producător. În zilele noastre, asemenea stări de lucruri au devenit incompatibile cu cerințele trecerii la economia de piață deoarece în lipsa generatorilor concurenței, mecanismele pieței nu pot acționa ori să funcționeze sfărâmat. Anomalia vine de la scenă că se deține în continuare dictatura producătorului asupra consumatorului productiv și neproductiv, firma monopolistă profesând un control suprem asupra prețului produsului și volumului producției în ajutorul său și în pierderea consumatorului și al societății în colectivitate.

,,O ignorare a acestei veridicități, ori o subevaluare a acestui fenomen au plăsmuit și succede să plăsmuiască multe dificultăți în exercitarea unor măsuri de trecere la economia de piață. De exemplu, tranziția la liberalizarea prețurilor, în circumstanță când domina monopolul producătorilor în aproximativ toate ramurile economice, bunăoară și în circumstanță unei penurii generale de produse, a declanșat o sporire anarhică, discreționară a prețurilor, complicând criză economică, cu pericolul de a compromite, însuși procesul de trecere la economia de piață în fața unei părți a populației”.

IV. Viață penuriei generale de produse și liberalizarea totală a stabilirii prețurilor reprezenta premise binevoitoare de a evidenția comportamentul monopolist al firmelor producătoare, ele operând pe cont propriu și fără vreo limitare creată de controlul public. Profitând de distanțarea cronică dintre ofertă și cerere, aceasta din urmă fiind mult mai mare, firmele – indiferent dacă există sau nu producători unici – decid prețuri mărite și rețin producția la un nivel mic așa încât să-și poată astupa toate costurile și să câștige și un profit uriași. Tendința de a majoră prețurile și de a reține scăzut volumul producției este îngustata totuși de imperfecțiunea puterii de cumpărare a populației. Dacă nu ar exista cerințele salariale foarte asidue s-ar parveni treptat la un echilibru între cerere și ofertă, garantat de creșterea prețurilor iar acțiunile monopoliste ale producătorilor s-ar domoli. Totuși, mulțumind cererile de sporire a salariilor prin indexare, persista decalajul dintre cerere și ofertă, paralel cu o înmulțire a inflației monetare și cu o posesie a comportamentului monopolist agresiv – al producătorului față de consumator.

,,Deci, acestea sunt esențialele cauze și consecințe ale monopolismului, cum și nuanțele pe care le îmbracă acest aspect în cadrul economiilor de piață, ca și în cel al economiei României”.

În teoria și practica economică rezida numeroase abordări și sunt elaborate soluții pe linia demonopolizării ori a instaurării concurenței. Frecvent este susținută ideea că procesul de demonopolizare trebuie să stăruie pe cel de privatizare. Însă acestea două – privatizarea și demonopolizarea – nu se încurca. Prin privatizare se face numai demontarea monopolului statului asupra proprietății. Monopolul producătorului se continua mai departe și în circumstanțele proprietății private. Instaurarea concurenței implică și alte demersuri în afara celui privind privatizarea, demersuri care sunt tot atât de complicate și de costisitoare. Este vorba, de regulă, de trei categorii de acțiuni mai memorabile”.

Prima enunța crearea sau/și reprofilarea unor unități industriale pentru fabricarea unor produse asemănătoare ori înlocuibile. Bineînțeles, procesul necesita timp și necesită și un mare efort de investiții și de organizare. El nu poate fi însă eludat. Prilejul cel mai corespunzător pentru crearea unui astfel proiect de anvergură este cel de pricepere a unităților economice pentru privatizare. În fapt, printre fundamentalele obiective ale priceperii unităților pentru privatizare se cuvine să se numere și priceperea lor pentru funcționarea în circumstanțe concurențiale, care să aibă în vedenie așa-numita spargere a sistemului de organizare bazat pe principiul de unic producător. A dobândi privatizarea prin menținerea în succesiune a sistemelor de producție monopoliste, care sunt precumpănitoare în economia țării noastre, sistemul economic de ansamblu nu se preschimba într-o adevărată economie de piață concurențială. Ea devine o economie serios sfărâmata, pusă nu în slujba consumatorului, ci în slujba unei oligarhii economico-financiară.

,,Cea de-a doua categorie de acțiuni se raportează la înfierea unei politici curente antimonopoliste pe calea importurilor de produse asemănătoare celor fabricate de monopolurile autohtone. Printr-o politică activă de importuri concurențiale, poate fi anulată, în mod realist, tendința firmelor monopoliste de a mai stabili nivelul prețurilor și de a manevra nivelul și calitatea producției”.

„Cea de-a treia categorie de acțiuni este cea a elaborării unor acte normative antimonopoliste și de ocrotire a activității concurențiale. Elaborarea unei asemenea legislații și realizarea unui mecanism ferm de control al aplicării sale prefigurează o însemnătate specială pentru faza curentă a economiei românești. Actele normative trebuie să susțină cadrul termen al desfășurării activității agenților economici cum sunt: adoptarea unor înțelegeri formale ori informale, organizarea unor asociații și a unor sisteme de organizare ș.a. ca de exemplu, învoiala dintre unitățile”economice pentru a întemeia sistemele de organizare bazate pe principiile holdingurilor, „chiar dacă par lucide din punct de vedere economic și al conducerii, din punct de vedere al principiilor economiei concurențiale ele pot fi contraproductive. Întocmai de aceea, în actele normative trebuie definit acel cadru limită în care agenții economici au dreptul să manevreze și să se asocieze pentru a nu contraveni principiilor concurențiale”.

§3. Sancțiuni

În legea nr. 31/1996, capitolul IV articolul 13 sunt prevăzute mai multe contravenții:

Prima contravenție este prevăzuta ca fiind „desfășurarea fără licență a oricăreia dintre, activitățile, rezervate, monopolului, de stat, prevăzute la art. 2 lit. a), b), c), d) și g), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

A doua contravenție este reprezentată de desfășurarea, fără licență, a oricăreia dintre activitățile prevăzute la art. 2 lit. e), f) și h) constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 500.000 lei și 3.000.000 lei.,

Bunurile alături de valorile care au folosit la săvârșirea ori care provin din exercitarea activităților ilicite prevăzute la alin. 1 se confiscă,

Bunurile împreuna cu valorile care au folosit la realizarea ori care rezultă din exercitarea activităților ilicite prevăzute la alin. 2 se confiscă în vederea valorificării ori distrugerii, după caz”.

,,Cheltuielile care sunt ocazionate cu confiscarea, ori cu valorificarea și/sau distrugerea bunurilor care au slujit la săvârșirea ori care au soluționat din practica activităților ilegale vor fi justificate și precizate din sumele obținute ca consecință a valorificării bunurilor respective și se vor reporta de la un an la altul”.

Legea 31/1991 este o lege specială care nu este penala dar are dispoziții penale, în care este întrevăzuta o singură infracțiune (art. 13 alin 1) care specifică, constituie infracțiune desfășurarea fără licența a oricăreia dintre activitățile prevăzător monopolului de stat întrevăzut la art. 2 lit a), b). C), d) și g), respectiv fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor; producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin substanțe stupefiante; extracția, producerea și prelucrarea în scopuri industriale a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase; plăcerea și emisiunea de mărci poștale și timbre fiscale.

Timbrele sunt imprimate de valoare, de dimensiuni modeste, emise de stat ori de o fundație special autorizată care servesc la plata unui impozit ori a unei taxe. Pot exista, de exemplu, timbre fiscale. Acestea nu trebuie confiscate cu taxa de timbru.

„Mărcile poștale sunt timbre emise de către organele centrale poștale ale unei țări care, aplicate citat faptul că potrivit articolului 283 din fostul cod penal, reprezenta ori infracțiunea de falsificare pe corespondența, fac pecetea plătii anticipate a costului transportului”. De astfel trebuie de timbre mărci poștale, plicuri poștale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internațional, ori așezare în circulație a unor valori falsificate.

Incriminări legate de timbrele fiscale rezidă și din Legea nr. 241/2005 pentru preîntâmpinarea și combaterea evaziunii fiscale, „infracțiunea se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea în circulație fără drept a timbrelor, bandelorelor ori formularelor tipizate, întrebuințate în domeniul fiscal, cu regim special”.

Constituie infracțiuni și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și suspensia unor drepturi tipărite sau formularele tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special falsificare.

Obiectul juridic generic este reprezentat de regim social a căror existență normală de progres este condiționată de respectarea dispozițiilor legate privind desfășurarea activităților comerciale.

Obiectul juridic special îl constituia relațiile sociale privitoare la monopolul de stat impus către oarecare activități expres prevăzute de lege.

,,Obiectul material în constituia după caz, armamentul, munițiile ori explozibilii stupefiantele ori medicamentele care însuma substanțe stupefiante, metalele prețioase și pietrele prețioase, mărcile poștale și timbrele fiscale”.

Subiectul activ poate fi reprezentat de orice persoană care îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal. De normă însă, subiectul activ este un comerciant care are posibilitatea de producere și desfacere la scară mare a produselor enumerate mai sus.

Participația este posibilă în toate formele.

Subiectul activ este reprezentat de stat, ca beneficiar al monopolului instituit în grația sa.

Latura obiectivă. ,,Elementul material al acestei infracțiuni este constituit din acțiunea de a rula fără licența una din următoarele activități: fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor; producere, și comercializarea stupefiantelor, și a medicamentelor, care cuprinde substanțe stupefiante; extracția, producerea în prelucrarea în scopuri industriale a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase; crearea și emisiunea de mărci poștale și timbre fiscale; organizarea și exploatarea sistemelor de joc cum miză, directe ori mascat (în acest domeniu, funcționează comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc)”.

Legea cadru în acest domeniu este Legea nr 295/2004 care cuprinde următoarele:

1. ,,Arma

2. Arma de foc

3. Piesa – orice element ori element de înlocuire special creat pentru o armă de foc,

4. Componentă esențială – mecanismul, de, închidere, camera, cartușului și/sau țeava armelor de foc,

5. Muniția este o sumă formată, din tub, cartuș, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere și, după caz, proiectil”;

6. Operațiuni cu arme, piese și muniții;

7. „Uz de armă – executarea tragerii cu o armă;

8. Urmărire – urmărirea, sistematică, a armelor, de foc.

În categoriile de arme și muniții fac parte:

i. Arme și muniții interzise – reprezintă categoria acelor armele și munițiile întrevăzute în categoria A din anexă, unde procurarea, deținerea, portul ori folosire este strict interzisă persoanelor fizice și juridice, excepția este a instituțiilor publice a căror competența este în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, a unităților aflate în subordonarea ori coordonarea acestora, înființate prin acte normative, bunăoară și a companiilor naționale și societăților comerciale constituite prin acte normative în vederea producerii, acestui, tip de armament și muniție”;,

ii. „Arme și muniții letale – arme și muniții prin a căror utilizare se poate pricinui moartea ori rănirea gravă a persoanelor și care sunt scontate în categoria B din anexă;

iii. Arme și muniții neletale – armele și munițiile menite pentru un scop utilitar ori pentru agrement ori autoapărare, confecționate astfel încât, prin folosință lor, să nu se pricinuiască moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii și armele vechi.

Referitor la domeniul armelor și munițiilor trebuie pomenit faptul că în legea numărul 295/2005”, sunt reglementate mai multe infracțiuni. Deopotrivă, potrivit art. 180 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, Armurierii care proiectează operațiuni de creare a armelor, pieselor și munițiilor au următoarele obligații:

A) să aibă un sistem de supraveghere al procesului de producere, „dezactivare, casare și distrugere a armelor letale și neletale, în care să fie reliefate atât armele, componentele esențiale ale acestora, cât și rebuturile;

B) să își constituie registre în care să țină evidența operațiunilor cu arme și muniții, în condițiile prevăzute la art. 92, și să le prezinte, pentru control, organelor competente;

C) să solicite avizul poliției pentru persoanele angajate să facă operațiuni cu arme, piese și muniții”;

D) „să aibă spații destinate realizării operațiunilor de producere a armelor, pieselor și munițiilor, asigurate cu amenajări tehnice de protecție și sisteme electronice de alarmare, avizate de organele de poliție și conectate la dispecerate de alarmare și intervenție specializate;

E) să aibă spații corespunzătoare, sorocite depozitării armelor și pieselor, avizate de organele de poliție, precum și spații destinate, numai depozitării munițiilor, capselor ori pulberilor pentru muniție, autorizate de inspectoratul teritorial de muncă”.

Așadar potrivit articolului 100 din Legea 295/2004 sunt armurierii de drept următorii:

A) ,,federațiile, sportive naționale de, specialitate, cluburile și asociațiile, sportive.

B) companiile naționale și societățile comerciale create în baza unor acte normative în concepția realizării de operațiuni cu arme, piese și muniții”.

(2) Se pot organiza în armurieri, la cerere, persoanele fizice și juridice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), care respecta condițiile prevăzute de prezența lege.

În cadrul articolului 101 din lege sunt întrevăzute persoanele autorizate să îndeplinească operațiuni cu arme astfel:

(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 100 alin. (1) sunt autorizate să îndeplinească operațiuni cu arme, piese și muniții, după cum succeda:

A) ,,instituțiile publice, altele decât cele care au calitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, și unitățile aflate în subordonarea ori coordonarea acestora care, prin calitatea conferită de lege, rulează activități ce impun deținerea și utilizarea armelor și munițiilor, precum și federațiile sportive naționale de specialitate, cluburile ori asociațiile sportive afiliate acestora și gestionarii fondurilor de vânătoare, pentru operațiuni de procurare, înstrăinare în scop necomercial, reparare și depozitare”;

B) companiile naționale și societățile comerciale constituite în baza unor acte normative, pentru efectuarea operațiunilor în vederea cărora au fost realizate.

Articolul 99 reglementează, încadrarea juridică a persoanele care pot efectua operațiuni cu arme și muniții astfel:

(1) ,,Operațiunile cu arme, piese și munițiile corespunzătoare pe teritoriul României pot fi realizate numai de către ori prin mijlocirea armurierilor ori intermediarilor, în circumstanțele fixate prin prezenta lege, cu excepția persoanelor fizice care, în baza autorizației de procurare sau a dovezii notificării, după caz, pot cumpăra din afara teritoriului României și introduce în țară, în condițiile legii, arme letale și neletale”.

(2) „Unitățile din subordonarea sau coordonarea instituțiilor publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale pot efectua operațiuni cu arme, piese și muniții, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului fiecăreia dintre aceste instituții.

(3) Operațiunile cu arme, piese și muniții pot fi efectuate și de către armurierii sau intermediarii constituiți prin acte normative în subordonarea ori coordonarea altor instituții publice.

(4) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat constituite ca armurieri sau intermediari pot efectua operațiuni cu arme, piese și muniții, în condițiile prezentei legi.

(5) Procedura autorizării persoanelor fizice desemnate să desfășoare operațiuni cu arme, piese și muniții în structura armurierilor sau intermediarilor se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prezenței legi”.

La articolul 14 din lege legiuitorul prezintă condițiile de procurare a unei arme, de aceea avem:

(1) „Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

– Au împlinit vârsta de 18 ani;

– Dețin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în normele metodologice de aplicare a prezenței legi, în funcție de destinația armelor;

– Nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsă detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru infracțiuni comise cu intenție ori pentru infracțiuni prevăzute de prezența lege, cu excepția cazurilor în care a intervenit amnistia sau reabilitarea;

– Nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție”, prevăzute de Codul penal, partea specială, titlurile I–III, art. 239, 264, 266–272, 279–281, 317–322, titlurile X și XI, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările și completările ulterioare, de „Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare, precum și de prezența lege;

Legea cadrul în materia explozibililor este legea nr 126/1995 privind regimul materialelor explozibile” prevederile acestei legi se aplică la prepararea, producerea, procesarea, experimentarea, deținerea pe teritoriul țării, transmiterea sub orice formă, transferul, transportul, introducerea pe piață, depozitarea, încărcarea, incartusarea, delaborarea, distrugerea, mânuirea, comercializarea și folosirea de către persoanele juridice sau fizice autorizate a materialelor explozibile.

Potrivit articolului 1 alin 2 din Legea nr 126/1995 „prin materii explozibile explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonante, fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de șoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil și articolele pirotehnice”.

Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive nu aduc atingere regimului juridic al explozivilor de un civic, așa cum este reglementat de legislația națională armonizata cu normele comunitare.

În cadrul articolul 2 din legea 126/1995 se prevede următoarele:

Producerea și procesarea de materii explozive sunt permise numai persoanelor juridice care poseda autorizație din partea inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia își desfășoară activitatea.

„În domeniul extracției, producerii și prelucrării în scopuri industriale a metalelor prețioase exista O.U.G. nr. 190/2000”privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România.

Această lege definește metalele prețioase astfel la articolul 2 avem:

„Art. 2. – În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

) metale prețioase – aurul, argintul și metalele platinice, sub orice formă; titlurile minime ale metalelor prețioase care sunt supuse regimului reglementat prin prezenta ordonanța de urgență sunt cele prevăzute în normele de aplicare a acesteia;

B) metale platinice – platină, ruteniul, rodiul, paladiul, osmiul și iridiul;

C) pietre prețioase – diamantele, rubinele, safirele, smaraldele; regimul pietrelor prețioase este aplicabil și perlelor naturale și de cultură, precum și pietrelor naturale de calitate gema, a căror lista va fi anexata la normele metodologice de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență”;

D) „aur financiar – aurul achiziționat de persoane fizice ori juridice în scopul realizării unor plasamente de valoare. Aurul financiar cuprinde aurul sub formă de bare, lingouri, plachete, având titlul minim de 995/1.000, precum și sub formă de monede din aur având titlul mai mare sau egal cu 900/1.000, cotate pe una dintre piețele Uniunii Europene. Operațiunile cu aur financiar se realizează atât prin livrare fizică, cât și prin operațiuni în conturi de metal prețios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deținute la bănci;

E) aur monetar – acea parte a aurului financiar utilizat ca activ, care este deținut cu titlu de rezervă oficială de Banca Națională a României. Aurul monetar se prezintă de regulă sub formă de monede cu titlul minim de 900/1.000, lingouri, precum și bare standard cu titlul minim de 995/1.000”;

2. Operațiuni cu metale și pietre prețioase – actele de comerț și faptele de comerț cu metale prețioase și pietre prețioase, care au ca obiect:

A) producerea metalelor prețioase;

B) prelucrarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

C) vânzarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

D) cumpărarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

E) păstrarea în depozit a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase pentru cauza de comerț;

F) introducerea în țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;

G) „scoaterea din țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase”;

H) ,,mijlocirea operațiunilor cu metale prețioase și pietre prețioase”;

I) „transportul de metale prețioase și pietre prețioase, cu excepția transportului efectuat în tranzit vamal;

J) prestări de servicii care au ca obiect metale prețioase și pietre prețioase;

K) marcarea metalelor prețioase;

L) alte acte de comerț și fapte de comerț care au ca obiect metale prețioase și pietre Prețioase;

3. Titlu – proporția de metal prețios fin conținuta de un obiect, exprimată în miimi;

4. Autorizație – actul emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care acordă dreptul de a desfășura operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase”;

7. „Marcarea metalelor prețioase – operațiunea de atestare a conținutului de metal prețios fin, prin aplicarea mărcii de titlu, a mărcii de garanție proprie a producătorului intern, a importatorului și/sau a vânzătorului cu amănuntul ori, după caz, a mărcii de certificare;

8. Marca de garanție proprie – semnul individual stabilit și înregistrat pentru Protecția Consumatorilor, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase de către producătorul intern, importator sau vânzătorul cu amănuntul;

9. Marca titlului – semnul convențional, diferit în funcție de titlul metalului prețios, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase;

10. Marca de certificare – semnul convențional care se aplică pe bijuterii și pe obiectele din metale prețioase de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în cazul în care producătorul intern, importatorul și/sau vânzătorul nu sunt autorizați sau nu doresc să își aplice marca de garanție proprie, la cererea acestora”. Potrivit art. 8 ,,operațiunile cu metale prețioase și pietre prețioase, prevăzute la art. 2 pct. 2, se pot efectua de către persoanele fizice sau juridice numai în baza autorizației eliberate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pe perioadă nedeterminată, vizata anual de către această. Nu sunt supuse regimului autorizării operațiunile prevăzute la art. 2 pct. 2 dacă acestea se efectuează pentru nevoile proprii ale persoanei fizice sau juridice și dacă nu se urmărește obținerea unui profit. Pentru eliberarea autorizației se percepe taxa stabilită de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, iar condițiile de autorizare vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență”.

Potrivit art. 18 – ,,Desfășurarea fără autorizație a operațiunilor cu metale prețioase și pietre prețioase constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, precum și cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenție. Trebuie reținut faptul că acest act normativ conține și o serie de incriminări (art. 17, falsificarea în orice mod a mărcilor de titlu, a mărcilor de garanție proprie sau a mărcilor de certificare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Folosirea mărcilor de titlu, a mărcilor de garanție proprie sau a mărcilor de certificare false ori folosirea unor mărci neînregistrate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Bunurile care au aplicată o marcă falsa sau falsificata se confiscă.

Prin jocuri de noroc se înțelege procedura de atribuirea a unor câștiguri de orice fel, în funcție de anumite elemente aleatorii – indiferent de modul de producere a acestora – cu perceperea, sub orice formă a unor taxe de participare, directe sau disimulate. Prin taxa de participare directă se înțelege suma de bani perceputa direct de la jucător de organizator în schimbul dreptului de participare la joc”.

,,Prin taxa de participare disimulată se înțelege suma de bani perceputa suplimentar pentru vânzarea unor produse care permit dreptul de participare la jocurile de noroc, precum tarifele percepute pentru utilizarea liniilor telefonice sau a altor mijloace de telecomunicație asimilate acestora ori pentru prestarea unor servicii a căror finalitate consta în dreptul de participare la un joc de noroc. Organizarea oricărui joc de noroc implica în general existenta următoarelor elemente: joc, miză, mijloace, organizatori și participant. Explorarea jocurilor de noroc se poate face numai în baza autorizației emise de Ministerul Finanțelor, respectiv licența pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzută în anexele nr. ) și b din H.G. nr 251/1991”.

,,Autorizarea jocurilor de noroc se realizează prin intermediul Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, comisie interdepartamentală, care își desfășoară activitatea în sediul Ministerului Fânațelor. Activitatea curentă a comisiei se realizează prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Fânațelor. Comisia își poate desfășura activitatea și se poate lua hotărâri în prezența a jumătate plus unul din numărul membrilor prezenți. Hotărârile comisiei sunt obligatorii pentru toți agenții economici, persoane juridice care desfășoară jocuri de noroc pe teritoriul României. Hotărârile comisiei pot fi făcute publice prin intermediul mass media sau al unui avizier ce va funcționa la sediul ministerului finanțelor”.

Potrivit articolului 2 din O.U.G. numărul 69/1998, licența pentru exploatarea jocurilor de noroc, se emite cu perceperea de taxe care sunt stabilite în lei. Taxele sunt anuale, iar nivelul și termenele de plată ale acestora sunt prevăzute în anexa numărul 1din aceasta ordonată.

Termenul de valabilitate al licenței, pentru exploatarea jocurilor de noroc, este de 12 luni de la data eliberării acesteia.

La eliberarea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc, se prezintă în copie, documentele care atestă plata taxelor de autorizare datorate bugetului de stat înaintea de eliberarea licenței, plus rata aferenta primei luni.

Aceste documente – vizate de organul fiscal teritorial în raza căruia își are sediul social agentul economic organizator al jocurilor de noroc în cauza – rămân la ministerul finanțelor publice – direcția eminenta a licenței.

Neprezentarea acestor documente în termen de 30 de zile de la data eliberării cererii de autorizare a agentului economic organizator de jocuri de noroc atrage anularea aprobării. ,,Licențele sunt documentele cu regim special, tipărite prin grija ministerului finanțelor de către regia autonomă, imprimeria națională. La realizarea acestora se vor folosii hârtie și cerneluri speciale, precum și ale elemente de siguranță.

Cheltuielile legate de tipărirea acestor documente vor fii suportate din bugetul ministerului finanțelor”.

Potrivit articolul 9 din O.U.G nr 69/1998, desfășurarea fără licența a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

După cum s-a putut observa până acum, exploatarea activităților constituind monopolul de stat, ,,se face de către agenții economici cu capital de stat și privat, inclusiv de către producătorii individuali, după caz pe bază de licențe eliberate de ministerul finanțelor, cu avizul Ministerului de Resolt sau al BNR, în cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase”.

,,Licența reprezintă o autorizare acordată de stat, pentru o perioadă determinată în baza căreia o persoană fizică sau juridica poate să producă, să prelucreze ori să comercializare, în cantitatea solicitată și de o anumită calitate, un anume produs său serviciu, care face obiectul monopolului de stat, în schimbul unui tarif de licență”.

Desfășurarea fără licența a uneia din activitățile enumerate mai sus are loc atunci când nu exista autorizare acordată de stat pentru desfășurarea activității sau când aceasta continua și după expirarea autorizării acordate în condițiile legale. Nu trebuie confundat desfășurarea unei activități din cele prevăzute de legea nr. 36/1996 fără licența cu acele fapte prin acre se înalta regimul juridic pentru anumite substanțe, obiecte sau produse la care face referire legea de fată.

,,Urmarea imediata consta în crearea unei stări de pericol pentru activitățile comerciale se constituie monopol de stat. Legătură de cauzalitate rezulta din săvârșirea acțiunii incriminate.

Latura subiectivă. Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă sau indirectă. Nu se cere existenta, vreunui mobil sau scop ca elemente constitutive ale infracțiunii, acestea fiind însă luate în considerare la individualizarea pedepsei. Actele premergătoare și tentativă, deși posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor. Infracțiunea se consuma în momentul începerii desfășurării fără licența activităților ce constituie monopol de stat. Fiind o infracțiune continua va exista în consecință, și un moment al epuizării, acela al încetării activității infracționale.

În lege este prevăzută o singură modalitate normativă acestei infracțiuni, respectiv desfășurarea fără licența, care se poate realiza mai multe modalități faptice determinate de domeniul ce constituie monopol de stat nesocotit de subiectul activ”.

,,Infracțiunea de pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. În textul de lege, se mai prevede măsura de siguranță a confiscării speciale (bunurile și valorile care au servit la săvârșirea sau acre rezulta din exercitarea activităților ilicite prevăzute la alin 1), se confiscă – articolul 13 alin 3)” .

§4. Aplicarea legii. Organe abilitate.

,,Controlul respectării regimului legal al activităților din domeniul monopolului de stat sau se exercita de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor.

Ministerele de resort și după caz, autoritățile publice interesate vor comunica la solicitarea Ministerului Finanțelor, lista cu specialiștii agreați pentru activitate ce intra în sfera monopolului de stat, în vederea exercitării controlului prevăzut mai sus”.

CAPITOLUL II. Infracțiuni privind registrul comerțului

Secțiunea 1. Cadru general.

,,Publicitatea prin Registrul comerțului este reglementată prin Legea nr. 26/1990 privind registrul” comerțului.

Legea nr 26/1990 este o lege extra penală –„ reglementează, în principal regimul de organizare și funcționare a registrului comerțului, care conține în articolul 45 o singură normă penală”.

Acest act normativ constituie un element al subsistemului de drept, a cărui finalitate este de a orândui într-un anume fel activitățile comerciale.

„Potrivit prevederilor legale, comercianții înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începere activității acestora au obligația să ceară înmatriculară în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. Comercianții sunt persoane fizice și asociațiile familiale, care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic au caracter comercial și organizațiile cooperatiste. Aceste prevederi nu se aplica meseriașilor și țăranilor care își desfac produsele din gospodăria proprie”.

Importantă și implicațiile economice și sociale pe care le are activitatea comercială impun, instituirea unui cadru juridic corespunzător, care să asigure bună desfășurare a acestei activități. Recunoscând libertatea comerțului, statul stabilește în interesul societății regulile după acre se desfășoară activitatea comercială. Între aceste reguli sunt și cele referitoare la înmatricularea comercianților într-o evidentă oficială care să cuprindă datele esențiale, necesare cunoașterii comercianților și a unor acte și fapte ale acestora cu implicații pentru activitatea comercială. Prin centralizarea acestor date, registrul comerțului constituie o bancă de date oficială privitoare la comercianți la care poate apela oricine este interesat.

„Pentru terțele persoane care ar dorii să stabilească raportul de afaceri cu un anumit comerciant, registrul comercial reprezintă o sursă de informații sigură asupra bonității comerciantului respectiv”.

Prin înregistrarea și înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de lege, se asigura opozabilitatea acestora fata de terți. Acest aspect, registrul comerțului reprezintă instrumentul publicații legale activității comerciale.

„Sub alt aspect registrul comerțului apare ca un sistem de evidenta comercială, înmatricularea comercianților și înscrierea actelor și faptelor a căror înregistrare este prevăzută de lege în registrul comerțului constituind obligații instituite prin lege. În alt înțeles și tot odată finalitatea registrului comerțului este acela de sistem public de informare comercială”.

Optimă formare și desfășurare a relațiilor de afaceri implica cunoașterea personajelor pe scena cometului și a obiectului lor de activitate, dar, în egală măsură prezintă interes acelei date și informații despre statutul civil și comercial al viitorului partener, despre capacitatea și bonitatea să.

Pentru comercianți, datele cuprinse în registrul comerțului pot juca un anumit rol în atragerea clientelei. Tot odată prin înregistrările operate în registrul comerțului se asigura protecția firmei comerciale, a emblemei și a altor drepturi ale comerciantului.

„Examinarea structurii legii nr 26/1990 privind registrul comerțului, republicata, ne îngăduie să constatăm că acest act normativ este conceput și redactat într-o viziune sistematică, prevederile fiecărui capitol corelându-se în mod funcțional cu celelalte, de o asemenea manieră încât prin aplicarea întocmai a dispozițiilor fiecăruia dintre ele se poate realiza deplina funcționalitate a instituției registrului comerțului, așa cum aceasta a fost concepută de către legiuitor”.

Un rol deosebit de important în mecanismul funcțional al instituției registrului comerțului, în concepția legii numărul 26/1990, îl îndeplinesc reglementarule conținute de prevederile articolelor 44 – 48, articole reunite în cadrul capitolului V, intitulat „Sancțiuni”.

Așa după cum se subliniază de către doctrină, „sancțiunea juridică este considerată una dintre instituțiile fundamentale ale dreptului, alături de instituția răspunderii juridice. În înțelesul comun al noțiunii de sancțiune, aceasta este definită ca fiind urmarea necesară a răspunderii juridice de a făptuitorului, rezultat al săvârșirii de către această a unei fapte ilicite determinate”.

„Încercând o aplicare a cerințelor conținute de definiția citată la situația sancțiunilor reglementate de legea nr 26/1990, vom putea constata că: ca acestea constituie un instrument juridic; se pot aplica numai persoanelor care încalcă ordinea de drept instituita prin această lege și numai pentru fapte precis determinate”;

Aplicarea lor se face prin intermediul unor raporturi procesual civile sau raporturi procesual penale de către instanța de judecată competentă; scopul lor imediat este acela al asigurării securității în statistice și dinamice a circuitului juridic și al celui comercial, asigurarea funcționalității unui sistem public de evidentă și publicitate legală a activității tuturor comercianților.

2. Precizări terminologice

,,Registrul comerțului se ține de către oficiul registrului comerțului, organizat în fiecare județ și în municipiul București, potrivit prevederilor cap. ÎI din prezența lege. Registrul central al comerțului se ține de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, instituție publica cu personalitate juridică, finanțata integral din venituri proprii, organizată în subordonarea Ministerului Justiție”.

Comercianții cer înmatricularea la oficiul registrului comerțului, organizat în fiecare județ unde își au sediul sau în municipiul București. ,,Cererea de înmatriculare/înregistrare a mențiunilor și documentele anexate la aceasta în formă electronică, având incorporata, atașată sau logic asociata semnătură electronică extinsă, pot fi trimise prin poștă electronică. În cazul în care cererea de înmatriculare/înregistrare este transmisă potrivit prevederilor art. 3 alin (2) din lege, încheierea judecătorului delegat se comunica pe cale electronică, data comunicării fiind considerată dată la care aceasta devine disponibilă destinatarului, precum și pe suport de hârtie”.

Controlul legalității operaților ,,efectuate de oficiul registrului comerțului se face de către unul dintre judecătorii tribunalului județean, respectiv, al municipiului București, delegat anual de președintele acestui tribunal. Judecătorul-delegat va controla operațiile registrului comerțului cel puțin o dată pe lună”.

Controlul efectuat de judecătorul delegat nu exonerează de răspundere personalul oficiului care conduce și operațiile registrului comerțului pentru conformitatea cu legea a datelor înscrise. Lucrările de grefa, secretariat și arhiva ale judecătorului-delegat se asigura de către personalul oficiului registrului comerțului.

,,Înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului-delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de în care legea prevede altfel. Încheierile judecătorului-delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii de drept și sunt supuse numai recursului. Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la date pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în monitorul oficial al României, partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate. Recursul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează recursul curții de apel în a cărei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor în alt județ, la curtea de apel în a cărei raza teritorială se afla sediul sucursalei”. Motivele recursului se pot depune la instanță, cu el puțin două zile înaintea termenului de judecată. În cazul admiterii recursului, decizia instanței de recurs va fi menționată în registrul comerțului.

Cererea de înmatriculare va fi însoțită de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde. La orice înmatriculare, se vor menționa numărul și data încheierii judecătorului-delegat.

În registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la:

A) ,,donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliara constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori în fondul de comerț”

B) numele și prenumele, cetățenia, codul numeric personal, pentru cetățenii romani, seria și numărul pașaportului, pentru cetățenii străini, data și locul nașterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursala

C) ,,brevetele de invenție, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, denumirile de origine, indiciile de proveniența, firma, emblema și alte semene distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizația cooperatistă sau comerciantul persoana fizică sau asociație familială are un drept”.

CONCLUZII

În subliminal, apariția și afirmarea acestei ramuri a fost conturată de ceea ce, în perioada de trecere a societății românești, caracterizată printr-o remodelare a mentalităților dar și prin funcția oportunităților valide să stimuleze climatul infracțional în domeniul economic, a fost adeseori invocat sub numele de vid legislativ. Conturarea acestei sfere active a criminalității în materia afacerilor a creat multiple discuții și controverse, reflectate în literatura de profesie. Poziția recunoscută, în cele din urmă, ca fiind cea mai expresivă, legiferează că dreptul penal al afacerilor, include în obiectul său de competență două categorii de incriminări: comune și specifice.
În Codul Penal sunt întâlnite o serie de infracțiuni comune cu aplicabilitate și în sfera dreptului afacerilor. Iată câteva dintre ele: infracțiunile, de fals, infracțiunile, contra, patrimoniului, infracțiunile, de, serviciu, infracțiunile contra sănătății publice și altele. În limbajul curent actual aceste infracțiuni, de daună, comise, în, domeniula afacerilora se intitulează, într-un, cuvânt, fraude, semnificând actul înșelăciunii, reaua-credință folosită pentru obținerea unui profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia, dar și însușirea unei sume de bani prin înșelăciune.

BLBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri si monografii

Lector univ. drd. Adriana Motatu,Note de curs pentru Facultatea Economie Generala, Specializarea Economia si Dreptul Afacerilor – INVATAMANTUL ECONOMIC DESCHIS

Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionut Andrei Barbu, Dreptul penal al afacerilor, Editura C,H. Beck, Bucuresti 2011

Augustin Ungureanu, Aurel Ciopraga, Depozitii penale din legi speciale romane Volumul II, Editura Lumina Lex Bucuresti 1996

Balaban, C., Infractiuni prevăzute în legi speciale care reglementează domeniul comertului, Ed. Rosetti, Bucureúti, 2004

Băcanu, I., Modificarea capitalului social al societătilor comerciale, Ed. Lumina Lex, 1996 pag 165 pag 200

Bollanger, H., Criminalitatea economică în Europa, P.U.F., 2002

Costica Voicu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor Editia a 4, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2008

Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, ed. a VII-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007

Costică Voicu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlățeanu, Drept penal al afacerilor Ediția 4 , Editura C.H. Beck Bucureșți 2008

Costin, M.N., Dictionar de drept international al afacerilor, Ed. Lumina Lex. București, 1996

Dungan, P., Dreptul penal al afacerilor, Ed. Presa Universitară Română, Timisoara, 2003

Gheorghe Diaconescu, Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale, Editura ALL, Bucuresti 1996

Lefterache, L., Dreptul penal al afacerilor – o provocare pentru sistemul de drept, R.D.P. nr. 2/2002

Predescu, O., Dreptul penal al afacerilor, Ed. Continent XXI, București, 2000

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, editia a VIII-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2008

Surse internet

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/info_oper_econ/2012/oug_190_2000_120228.pdf

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16870

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_monopolului_stat.php

http://geografie.ubbcluj.ro/ccau/legislatie/HG_5.pdf

http://legeaz.net/legea-31-1996-regimul-monopolului-stat/art-13-infractiuni-contraventii-si-sanctiuni