Inflatie Si Cicluri de Afaceri In Economia Actuala

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E 1

1. Oferta agregata si inflatia 2

1.1 Legea lui Okun si curba lui Phillips 2

1.2 Analiza Inflatiei 4

1.2.1 Inflatia Tendentiala 4

1.3 Inflatia si somajul 5

1.3.1 Curba lui Phillips Revizuita 6

1.3.2 Inflatia tendentiala si termenul lung 6

1.4 Inflatia si Productia: Curba Ofertei Agregate 7

2. Cererea Agregata si Oferta Agregata 8

2.1 Cererea Agregata 8

2.2 Oferta Agregata 12

2.3 Oferta Agregata pe Termen Lung 16

2.4 Echilibrul Economic pe Termen Lung 17

3. Ciclurile de Afaceri 21

3.1 Ipoteze empirice pentru abordarea ciclurilor de afaceri 22

3.2 Interpretari determinante si statistice ale ciclului de afaceri 22

3.3.1 Cicluri de afaceri cu preturi rigide 22

3.3.2 Cicluri de afaceri reale 22

3.4 Combinarea celor doua moduri de abordare 22

CONCLUZII ȘI PROPUNERI 22

B I B L I O G R A F I E 23

A N E X E 24

I N T R O D U C E R E

In cele ce vor urma, voi dezbate cea mai controversata tema care a zguduit in ultimul timp Romania, si anume Inflatia si urmarile sale. Inflatia s-a manifestat cu intensitate la inceputul anilor 70 in tarile dezvoltate din punct de vedere economic si dupa 1989 in tarile aflate in tranzactie la economia de piata cu toate ca nu se poate vorbi de inexistenta inflatiei pana in 1989. Inflatia a aparut ca urmare a cresterii radicale a preturilor si totodata scaderea puterii de cumparare a populatiei si respectiv prabusirea economiei. Aceasta din urma a fost grav afecata: multe IMM-uri dar si mari intreprinderi si corporatii au masurat concedieri masive de angajati, scaderi drastice a profitului sau chiar pierderi.

Unele firme au constatat de-a lungul crizei economice ca nu ii pot face fata si s-au declarat falimentare. Economia actuala este una precara si datorita maririi dobanzilor dar si a deprecierii leului in raport cu euro din ultimii ani.

Totodata, mediile de afaceri precum si ciclurile economice au avut de suferit, iar echilibrul economic din tara noastra a devenit un haos total. In cuprinsul acestei lucrari vom incerca sa intelegem de ce noi, populatia, suferim din cauza unei „proaste” gestionari a tarii in care traim,muncim si platim impozite.

Oferta agregata si inflatia

In acest capitol se va analiza unul dintre cele mai puternice dezechilivre ale societatii actuale. In unele tari si perioade,inflatia a fost si este pericolul numarul 1 al dezvoltarii si progresului economic. Dimpotriva, in alte circumstante, politica de crestere inflationista poate deveni un instrument util in mana guvernelor.

“Inflatia e un proces de crestere cumulativa a nivelului

general al progresului de consum,un mecanism care produce

variatii multiple si de lunga durata.” (Pierre Bezbakh)

1.1 Legea lui Okun si curba lui Phillips

Legea lui Okun se refera la legatura dintre evolutia ratei somajului sievolutia produsului intern brut. Legea este empirica, insa reflecta in mod satisfacator aceste schimbari corelate intre ele. Pe termen lung productivitatea creste ca rezultat al combinatiei dintre sporul de capital, de munca si cel al progresului tehnic. Pe termen scurt,atunci cand cererea fluctueaza, singura manevra de care dispun firmele pentru ajustarea lor e cantitatea de munca utila.

Atunci cand cererea creste, acumularea de capital si progres tehnic vor avea in cel ami bun caz o contributie redusa la cresterea productivitatii. Cand cererea cunoaste un delict temporar,firmele suplimenteaza programele de munca si “ingheata” angajarile sau,incele ami defavorabile cazuri,concediaza muncitorii.

Pentru modificarea considerebila de forta de munca ,firmele pot varia numarul de ore per muncitori sau numar de angajati ,sau ambele. Devierile temporare ale PIB la trendul sau constituie ecartul sau.

Curba lui Phillips e prezentata in figura 1.1.1.Aceasta subliniaza reletiile negative dinre cele doua neajunsuri pereche din macroeconomie:inflatia si somajul.O tara poate suferi de o inflatie mica dar sa aiba un somaj scazut sau de somaj ridicat dar cu inflatie scazuta.Aceasta relatie poarta numele lui A.W Phillips de la Scoala de Economie di Londra.La sfarsitul anilor 1950,el a reprezentat grafic rata anuala de crestere a salariului nominal sau inflatia prin salarii pentru Anglia,in perioada 1861-1957,in raport cu rata somajului.descoperind o corelatie negativa remarcabil de robusta.Desi departe de a fi perfecta(exista cateva puncte exterioare curbei,fara indoiala corespunzand unor evenimente exceptionale),curba lui Phillips sugereaza o importanta reletie sistemica.

Descoperirea curbei lui Phillips a jucat un rol important in dezvoltarea timpurie a macroeconomiei si in aplicarea sa directa de catre decidenti politici.Economia a fost influentata de veriga slaba dintre productivitate si inflatie:ei stiau foarte bine ca ipoteza comforrm careia preturile sunt fixe ,care e folosita pentru obtinerea curbei IS-LM, nu poate fi strict adevarata.Modalitarea IS-LM a explicat fcuctuatiile productivitatii atunci cand preturile sunt date;legea lui Okun a explicat modul in care somajul variaza in functie de productivitate.

Apoi,pentru a avea o teorie complet macroeconomica,era necesar sa mai cunoastem numai modul in care productivitatea raspunde la somaj.Acesta a fost rolul acordat Curbei lui Phillips si,de asemenea,reprezentarile sale ulterioare sub forma ofertei agregate.E o curba a ofertei deoarece rezolva probleme ridicata anterior:cum si de ce raspunde productivitatea cererii?

Interpretarea data a fost ca furnizorul de bunuri si de servicii vor spori productivitatea daca astfel isi pot mari preturile si profitul. Mesajul transmis de Curba lui Phillips catre responsabili a fost simplu si atragator:sa aleaga un punct de pe curba,adica sa aleaga un compromis convenabil intre inflatie si somaj,apoi sa conduca economia catre punctul respectiv.Ace4st lucru poate fi realizat cu ajutorul curbei IS facand apel la politica foscala sau Curba LM utilizata in politica monetara,sau o combinatie a acestora.

Nu mult dupa descoperirea sa,interpreatarea Curbei lui Phillips-comform careia preturile mai mari nduc la cresterea productivitatii-a fost perceputa ca insuficienta.Daca toate preturile si salariile cresc simultan,rata dobanzii reale,salariile si rata reala de schimb raman constante.Numai in cazul in care firmele ar suferi de “iluzie monetara”-adica ,daca ar actiona pe baza cresterii propriilor preturi-acestea ar fi tentate sa mareasca productivitatea. Intr-adevar,Curba lui Phillips se afla pe un fundament fragil.

Misterul disparitiei Curbei lui Phillips a avut o influenta atat de puternica asupra responsabililor politici ca si aparitia in sine.Timp de aproape un secol,relatia inversa dintre inflatie si somaj a parut destul de robusta.Provocarea consta atat in explicarea disparitie cat si a asemanarii izbitoare dintre diferite tari.

In scopul rezolvarii enigmei Curbei lui Phillips,trebuie sa folosim cateva repere importante.Mai intai,analiza inflentata de timp,varf de creasta a influentei-primul in anii 1974-1974,apoi in 1978-1980-par sa fie legate de cele doua socuri ale petrolului,cand preturile petrolului au crescut de 4 ori in anii 1973-74 si apoi s-au dublat din nou in 1978-80.

In vederea rezolvarii engmei se va dovedi util sa incepem cu termenul lung.In special,principiul neutralitatii afirma ca economia cunoaste o dihotomie pe termen lung: sectoarele real si monetar incep a se influenta unul pe celalatl.Rata inflatiei e influentata larandul ei de cresterea rate monetare.

1.2 Analiza Inflatiei

Daca toate pietele ar fi guvernate de economia perfecta,firmele nu ar mai avea nici o putere in stabilirea pretului.Pentru a aniliza modul de efortului de stabilire a pretului,trebuie sa ne imaginam ca firmele au o oarecare putere pe piata,astfel incat pot utiliza pretul ca pe un instrument strategic.

Producerea unor bunuri nediferite,cum ar fi laptele sau cuprul,au pe piata doar o putere mica sau deloc.Insa,cele mai multe firme pot sa isi realizeze productia destul de diferit,intr-un fel sau altul,pentru a se putea impune pe piata cu o oarecare putere.Avantajele diferentierii produselor se materializeaza intr-un profit mai mare. Descrierea inflatiei necesita si analiza costurilor marginale.Costurile matginale sunt insa dificil de masurat.

Le vom aproxima prin costurile medii sau costurile unitare-cost total pe un produs.Pentru ecuatia privita ca pe un intreg,costurile salariale reprezibta componenta majora a costurilor de productie.Ponderea lor in valoarea adaugata e cuprinsa intre 50% si 60% ,fiind de obicei mult mai ridicata in serviciile care utilizeaza forta de munca intensiv decat in cele care utilizeaza capital.

1.2.1 Inflatia Tendentiala

Ambele parti aflate la amsa negocierilor-angajat si angajator,sunt interesate de costurile reale cu forta de munca si de salariile reale. Totusi,negocierile se pot purta numai referitor la salariul nominal. Normal,angajatii doresc protejarea salariilor impotriva inflatiei,includerea totala a ratei de inflatie in accord salarial va fi intotdeauna un aspect aflat in centru negocierilor. Acestea din urma par sa reflecte inflatia in trecut,bazandu-se cateodata pe clauze de indexare explicite sau implicite,care determina o crestere a salariului nominal proportional cu cresterile din trecut ale preturilor. Totusi,in acelasi timp,salariile nominale sunt de multe ori alese pe o perioada pe parcursul careia se poate prevedea ca rata inflatiei se va modifica.Aceasta e partea din negocierile salariale care se refera la viitor.

Rata tendentiala a inflatiei reprezinta partea centrala a analizei dar trebuie sa admitem ca comportamentul ei ramane controversat.Astfel,e important sa intelegem logica conceptului decat definitia sa operationala.

Am putea identifica inflatia tendentiala intrebandu-i direct pe negociatorii salariilor de ce salariu au tinut cont.Inflatia tendentiala are o componenta referitoare la trecut.In acelasi timp, salariul se stabileste pentru o anumita perioada de timp, astfel incat negocierile trebuie sa ghiceasca viitorul curs,evental o crestere prestabilita dupa un an.Asadar,inflatia tendentiala cuprinde si o componenta referitoare la viitor.In timpul perioadei cu inflatie ridicata,salariile se stabilesc pe perioade mai scurte.

Dupa ce am vazut modul in acre firmele stabilesc preturile in functie de costuri si invers,ceea ce ne mai ramane de facut e sa punem la un loc toate informatiile.Mai intai,costurile cu forta de munca vor creste daca salariile nominale cresc mai repede decat productivitatea muncii.

La randul ei,cresterea salariului nominal depaseste castigul din productivitatea fortei de munca datorat inflatiei tendentiale si a factorului ciclic. Astfel,efectul productivitatii se anuleaza iar costurile cu forta de munca vor urma pur si simplu trendul inflatiei plus efectele ciclice sau ale puterii de negociere.

Explica oare acest calcul problema curbei lui Phillips-atat existenta ei peste decenii cat si aparenta insuficientei in anumita perioada de timp? Curba lui Phillips evidentiaza faptul ca inflatia depinde numai de rata somajului.Comform calculelor,conditiile ciclice de pe piata muncii prezinta intr-adevar importanta,dar numai impreuna cu inflatia tendentiala si cu socurile ocazionale ale ofertei.

.

1.3 Inflatia si somajul

Deoarece economia nationala este un sistem complex, diferitele ei componente de echilibru:crestere economica,ocupare-somaj, inflatie si raporturile economico-financiare sunt corelate intre ele si se interconditioneaza reciproc.

Conexiunile,insa,sunt complexe si contradictorii,ceea ce nu permite luarea unor masuri care sa le rezolve simultan si sigur.Se poate observa,insa,existenta unei corelatii intre cele patru componente si evolutia cererii agregate, pe termen lung,caci pe termen scurt,pana la 2 ani,ele sunt interdependente.

Pe termen lung,toate depind de evolutia cererii agregate care variaza in functie de fazele ciclului economic.

1.3.1 Curba lui Phillips Revizuita

Cercetarile arata ca,atunci cand socurile ofertei sunt 0 iar somajul efectiv isi atinge rata de maxim,inflatia efectiva echivaleaza cu rata inflatiei tendentiale. Nu exista nici o ipoteza comform careia inflatia tendentiala sau rata somajului ar fi constante in timp. Daca vreuna dintre ele se modifica,ambele sufera schimbari.Potential,exista o infinitate de curbe corespunzatoare valorilor pe care le pot lua inflatia si rata somajului de ecchilibru. S-a intamplat ca,in cei peste o suta de ani studiati de Phillips,rata inflatiei tendentiale si cea a somajului de echilibru sa nu se modifice prea mult, astfel incat s-a creat impresia ca exista o singura curba a lui Phillips.

1.3.2 Inflatia tendentiala si termenul lung

Notiunea de inflatie tendentiala a fost introdusa ca o modalitate de a reflecta rata inflatiei acceptate in cadrul negocierilor salariale. Ea are atat o componenta referitoare la trecut cat si una referitoare la viitor.In acelasi timp,ea trebuie sa fie legata si de rata efectiva a inflatiei.

Deoarece negociatorii considera ca valoarea inflatiei trebuie inclusa la stabilirea salariilor,ei incerca sa o prognozeze cat mai corect. Desigur,angajatorii tind sa supraestimeze rata somajului,in vreme ce angajatii au tendinta inversa. Daca incertitudinea nu ar exista iar ambele parti ar cunoaste intotdeauna evolutia inflatiei pe durata contractului de munca,influenta tendentiala si cea efectiva ar fi egale. Incertitudinea inseamna ca inflatia trebuie sa fie ghicita.

Adesea se intampla ca previziunile sa fie gresite. Si totusi, principiul rational impune ca negociatorii de salarii sa nu faca erori sistematice in previziunile lor. Aceasta observatie are 2 implicatii importante. Prima e ca trebuie sa existe o legatura intre inflatia tendentiala si cea efectiva. Inflatia tendentiala trebuie sa o urmeze,desi imperfect, pe cea efectiva.

Componenta referitoare la ttrecut sugereaza ca inflatia tendentiala ramane inurma celei efective, in timp ce componenta referitoare la viitor sugereaza ca inflatia tendentiala o conduce pe cea efectiva.

Prezenta ambelor componente face ca legatura dinter cele 2 tipuri de inflatie sa fie destul de neclara.

A doua implicatie priveste situatia pe termen lung.Daca ratele inflatiei tendentiale si cele ale inflatiei efective sunt relativ egale,relatia stabileste faptul ca,in absenta socurilor ofertei, somajul se va afla in medie la nivelul sau de echilibru.

Curba verticala a lui Phillips descrie situatia pe termen lung in cazul in care vom considera ca inflatia tendentiala se afla in mascare lenta pentru a o ajunge pe cea afectiva.Alternativ,o

putem privi ca pe o reprezentare a “mediei”, in cazul in acre vom considera ca inflatia tendentiala se modifica in raport cu cea efectiva.In orice caz,nu se va putea ajunge la un arbitraj durabil intre inflatie si somaj.Politica cererii nu poate tine mult timp rata somajului departe de nivelul sau de echilibru.

1.4 Inflatia si Productia: Curba Ofertei Agregate

S-a mentionat deja ca putem interpreta Curba lui Phillips ca pe o descriere a ofertei agregate. Curba ofertei agregate se deplaseaza din acelasi motiv pentru care se deplaseaza si Curba lui Phillips. Pozitia ei este determinata de punctul de crestere al PIB si al inflatiei tendentiale. Acest fapt ofera doua motive de deplasare a curbei. Primul motiv este modificarea ratei inflatiei tendentiale care va deplasa curba in sus.

Al doilea motiv este trendul PIB care ar putea creste pe termen lung.

2. Cererea Agregata si Oferta Agregata

2.1 Cererea Agregata

Macroeconomia se preocupa de factorii determinanti ai productiei totale si ai ratei de crestere,de rata inflatiei si de cea a somajului.Intr-o economie de piata moderna, deschisa spre exterior, comportamentele agentilor economici se concretizeaza, in ultima instanta, sub forma cererii agregate (globale,totale) si ofertei agregate.

Cererea agregata (globala) reprezinta ansamblul cerintelor solvabile de bunuri si servicii produse intr-o economie,intr-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora. Structura cererii agregate cuprinde patru componente de baza: cererea pentru consumul personal (C),achizitiile guvernamentale (G), cererea pentru investitii (I) si cererea externa formata din exportul net (EN). Deci:

CA = C + G + I + EN

Formula 2.1.1

Cererea pentru consumul personal (C) este reprezentata de totalitatea cheltuielilor de consum ale sectorului privat (gospodariilor) pentru achizitionarea de bunuri materiale (inclusiv bunuri durabile) si servicii de consum (finale).Reprezinta componenta principala in structura CA, marimea ei fiind in functie de veniturile consumatorilor si de nivelul preturilor pe care ei trebuie sa le plateasca pentru bunurile respective.

Achizitiile guvernamentale (G) (ale administratiilor publice locale si centrale) se refera la cheltuielile pentru consumul public si investitiile publice.Acestea cuprind cumpararile de bunuri si servicii pentru buna functionare a institutiilor statului, pentru prestarea de servicii publice, achizitii pentru rezervele de stat,precum si refacerea si dezvoltarea infrastructurii nationale, constructia de locuinte etc. G nu trebuie confundat cu cheltuielile guvernamentale totale (ale bugetului de stat) care cuprind in plus si transferurile de plati catre alte sectoare (subventii, alocatii, ajutoare, etc). Cererea pentru investitii (I) reprezinta cheltuielile firmelor pentru investitii brute, definite in sensul de adaos la stocul de capital tehnic (formare bruta de capital fix si cresterea stocurilor).

Consta in construirea de cladiri, achizitionarea de masini si utilaje necesare continuarii si cresterii productiei.Ea nu include achizitionarea hartiilor de valoare (plasamentele) si nici investitiile in capital uman.

Exporturile nete (EN) reprezinta diferenta dintre exporturi si importuri (EN = EX-IM) si reflecta influenta comertului exterior asupra cererii agregate (cererea agregata a strainatatii,a restului lumii).

Unele componente ale CA sunt relativ stabile in timp si evolueaza, de regula, in sens pozitiv (de exemplu, cererea pentru consum).In schimb,alte componente ale CA,cum sunt investitiile,se modifica mai rapid si pot cunoaste oscilatii importante,cauzand fluctuatii ale activitatii economice.

Marimea cererii agregate este influentata de nivelul general al preturilor,care este o medie ponderata a preturilor tuturor bunurilor materiale si serviciilor produse intr-o economie. Daca nivelul general al preturilor creste (considerand ca ceilalti factori nu se modifica), puterea de cumparare a banilor scade,astfel ca se va putea cumpara o cantitate mai mica de bunuri si servicii cu un venit nominal dat, adica va avea loc o reducere a cererii agregate. De asemenea, cresterea nivelului general al preturilor dintr-o economie va conduce spre o scumpire a bunurilor si serviciilor produse pe plan intern,comparativ cu cele straine.

Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinta sa cumpere mai putine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe fata de cele straine, cu efecte asupra cresterii importurilor si scaderii exporturilor de astfel de bunuri.

Cresterea nivelului general al preturilor afecteaza si volumul investitiilor,intrucat daca presupunem ca investitiile se fac din imprumuturi,cresterea acestui nivel va determina si marirea ratei medii a dobanzii,scumpindu-se astfel creditul,cu efecte asupra descurajarii investitiilor, adica a scaderii cererii pentru bunuri de capital. Totodata,sporirea nivelului general al preturilor va avea ca rezultat si reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru achizitionarea de bunuri de consum si bunuri investitionale.

Curba CA arata,in ultima instanta, pentru orice nivel al preturilor,nivelul cererii globale la care cheltuielile reale si veniturile reale sunt simultan in echilibru.O modificare a nivelului general al preturilor modifica in sens invers nivelul veniturilor reale ale cumparatorilor care are ca efect o modificare in acelasi sens a cheltuielilor reale din economie.

Procesul descris se numeste efectul venitului asupra cererii daca pretul se modifica, cunoscut de la analiza pietelor individuale (produselor).La nivel macroeconomic,o crestere a nivelului general al preturilor echivaleaza cu o reducere a veniturilor reale totale si astfel cumparatorii vor achizitiona un volum mai mic de bunuri si servicii.

Exista si efecte de substituire care explica reducerea CA ca urmare a cresterii preturilor (curba descrescatoare a CA),dar nu de natura celor cunoscute si analizate pe pietele produselor, cand cumparatorii achizitionau un bun alternativ (substituibil) cu un pret relativ mai mic al carui nivel nu a crescut.

La nivel macroeconomic creste nivelul general al preturilor si,deci,nu se mai pune problema unor astfel de alternative in alegerile facute de cumparatori.Se produc,in schimb alte efecte de substituire care explica relatia inversa intre modificarea nivelului preturilor si cel al CA.

Primul si cel mai evident se refera la substituirea bunurilor din productia interna cu cele din import.

Astfel,preturi mai mari la produsele indigene vor stimula rezidentii sa achizitioneze bunuri din import (care nu fac parte din CA) si vor descuraja exporturile care reprezinta o parte a CA. A doua imprejurare care explica curba inclinata negativ a CA se refera la efectul soldurilor reale. Daca preturile cresc semnificativ, valoarea reala a soldurilor detinute de cumparatori la banci si la alte institutii financiare (plasamente) va scadea.Pentru a-si proteja valoarea reala a soldurilor, cumparatorii recurg si la reducerea cheltuielilor.

Un alt motiv pentru care cumparatorii isi reduc volumul total al achizitiilor de bunuri odata cu cresterea preturilor se refera la efectul modificarii ratei dobanzii.

Astfel,cresterea ratei dobanzii in conditiile unui nivel mai ridicat al preturilor va determina reducerea achizitiilor de bunuri de consum si a investitiilor pe seama creditului. Curba CA este descrescatoare,iar panta negativa a acesteia ne arata cum se modifica nivelul cheltuielilor reale,ca raspuns la modificarea nivelului general al preturilor. In concluzie,o crestere generalizata a preturilor in economie va avea ca rezultat contractia cererii agregate (globale) prin reducerea tuturor componentelor acesteia.

Invers,scaderea nivelului general al preturilor va genera o extindere a cererii agregate. Considerand insa, ca nivelul general al preturilor ramane relativ constant pe o anumita perioada de timp,atunci cererea agregata variaza in raport cu actiunea unor factori, precum:

anticiparile consumatorilor si investitorilor cu privire la evolutia starii economice in ansamblul ei. Anticiparile optimiste vor determina populatia sa cumpere o cantitate mai mare de bunuri,in special de folosinta indelungata,iar intreprinzatorii sa sporeasca investitiile,deoarece creste gradul de certitudine privind eficienta acestora,ceea ce va insemna cresterea cererii agregate. Anticiparile pesimiste vor conduce la cresterea incertitudinilor consumatorilor finali, fapt ce se va reflecta in reducerea cererii agregate,adica a cheltuielilor pentru bunuri de consum si de capital.

natura politicilor guvernamentale care,daca privesc cresterea cheltuielilor pentru investitii,reducerea fiscalitatii sau sporirea masei monetare,au ca efect cresterea cererii agregate, iar daca stimuleaza cresterea ratei dobanzii sau a fiscalitatii,au ca efect reducerea cererii agregate.

starea generala a economiei mondiale care,daca se afla intr-o perioada de boom economic, va determina cresterea importurilor,adica marirea exporturilor din economia nationala, crescand cererea agregata,iar daca se afla intr-o perioada de criza,partenerii de afaceri straini vor importa mai putin,adica exporturile din economia nationala se vor reduce,scazand astfel cererea agregata.

De regula,in analizele de specialitate se face distinctie intre conditiile monetare si cele non-monetare ale CA. Astfel,monetaristii atribuie cresterea CA in principal sau in intregime unei cresteri a cantitatii de bani in economie.Cresterea cererii agregate poate fi cauzata si de o expansiune a cheltuielilor publice sau de o reducere a impozitelor pe venit,a gradului de fiscalitate, in general,care pot creste semnificativ cererea de consum si de investitii. Indiferent de cauzele care determina modificarea CA, la o crestere importanta a acesteia firmele vor raspunde prin marirea productiei (ofertei) si/sau ridicand preturile de vanzare.In ce masura se vor produce cele doua tendinte,aceasta depinde de forma (inclinatia) OA.

Figura nr. 2.1 Dinamica Cererii Agregate

Procesul este ilustrat in figura nr. 2.1.Cresterea cererii agregate este insotita de o miscare spre dreapta a curbei acesteia de la CA1 la CA2. Drept urmare,nivelul preturilor creste de la P1 la P2 iar al productiei de la Y1 la Y2. Se observa ca atunci cand curba OA este putin inclinata aproape plata,deplasarea spre dreapta a curbei CA atrage dupa sine cresterea productiei intr-o masura mult mai mare decat cresterea nivelului general al preturilor(in aceste conditii se spune ca masurile luate de institutiile statului au fost eficiente).

Daca curba OA ia forma unei pante abrupte,aproape verticala,o crestere a CA determina,in principal,cresterea nivelului general al preturilor si doar o crestere nesemnificativa a venitului si productiei reale. Rezulta astfel ca una din problemele fundamentale ale analizei macroeconomice si a efectelor politicii economice o constituie forma (alura) curbei ofertei agregate.

2.2 Oferta Agregata

Oferta agregata (globala) reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor oferite pe piata nationala de catre toti agentii economici, autohtoni si straini.Altfel spus,oferta agregata reprezinta productia totala interna de bunuri economice plus oferta strainatatii (importurile).

Cel mai important factor de influentare a ofertei agregate este nivelul general al preturilor,care se afla intr-o relatie direct proportionala cu marimea acesteia.

Acest lucru este valabil insa,daca nivelul preturilor se refera la bunurile marfare care constituie oferta agregata,fara a avea legatura cu costul acestora. Modificarea nivelului general al preturilor se reflecta insa in oferta agregata,si prin intermediul costurilor cu factorii de productie achizitionati. Astfel,o crestere a acestor costuri (preturi ale factorilor) poate determina o reducere a ofertei,iar o scadere a lor,marirea ofertei agregate.

Considerand nivelul general al preturilor ca fiind relativ constant,oferta agregata poate fi influentata si de alti factori,precum:

productivitatea factorilor de productie care,daca sporeste,va antrena o reducere a costului mediu, cresterea volumului productiei si deci, a ofertei agregate.O scadere a acestei productivitati va conduce la cresterea costului mediu si reducerea productiei pe unitatea de factor consumat si deci, a ofertei agregate.

volumul factorilor de productie utilizati,care poate spori oferta agregata atunci cand oferta lor creste si poate reduce oferta agregata,atunci cand oferta lor pe piata se diminueaza.

Structura ofertei agregate poate fi analizata prin prisma productiilor sectoarelor sau ramurilor care sustin oferta interna,sau dupa alte criterii,in functie de scopurile analizei. In general,structurile OA sunt ale productiei nationale.

Reflectand conditiile productiei,pe termen scurt OA este relativ constanta,adaptandu-se la nivelul cererii agregate prin variatiile stocurilor de produse finite;daca firmele produc mai multe bunuri decat sunt cerute,diferenta duce la cresterea stocurilor de produse (produc pe stoc) si invers,firmele pot produce si furniza pe piata mai putine produse decat cererea pe termen scurt, diferenta venind din stocurile existente.In conditiile unei evolutii normale a economiei,OA tinde sa se extinda ca rezultat al cresterii fortei de munca,a stocului de capital si mai ales a randamentului folosirii factorilor de productie.

In consecinta, curba OA pe termen scurt este reprezentata grafic pornind de la ipoteza ca, pe masura ce productia creste, costurile unitare vor avea tendinta sa creasca, chiar si in conditiile in care se presupune ca preturile factorilor de productie raman constante.La baza intelegerii tendintei de crestere a costurilor unitare pe termen scurt sta legea randamentelor descrescatoare, cunoscuta din teoria comportamentului producatorului.

Forma curbei ofertei agregate evidentiaza o particularitate importanta a acesteia, panta pozitiva crescatoare.Aceasta panta in crestere a curbei ofertei agregate este efectul tendintei de crestere a costurilor unitare odata cu sporirea productiei in masura in care firmele apeleaza la factori mai scumpi sau cu randamente descrescatoare.Astfel, pe masura ce se urmareste in sens ascendent curba OA, se observa asocierea cresterii productiei cu o crestere tot mai accentuata a nivelului preturilor.

Figura nr.2.2.1 Echilibrul cererii si a ofertei aggregate

Echilibrul economiei nationale: Cererea agregata (CA) si oferta agregata (OA) sunt analizate in legaturile lor complexe cu nivelul general al preturilor si cu alte variabile macroeconomice. Fortele pietei nationale pot fi privite atat in postura de variabile dependente (la un moment dat) de nivelul preturilor, cat si in cea de variabile independente ale caror conditii (factori) si evolutie in timp determina modificarea nivelului general al preturilor si implicit a inflatiei in economie.

Sistemul economic se afla in echilibru atunci cand cererea agregata este egala cu oferta agregata. La nivelul de echilibru, se realizeaza acel volum al productiei pe care economia este capabila sa il produca, dispunand de capacitatile de productie necesare si existand cererea agregata pentru realizarea ei.Aceasta inseamna ca rata de crestere a productiei totale este egala cu rata de crestere a cheltuielilor totale, neexistand nici supraproductie si nici subproductie.

Corelatia dintre cererea agregata si oferta agregata poate fi analizata in urmatoarele situatii:

La o oferta agregata initial constanta,daca cererea agregata creste fata de nivelul de echilibru, atunci nivelul general al preturilor creste iar productia reala de bunuri se va mari si ea, tinzandu-se spre un nou nivel de echilibru.Daca nivelul initial de echilibru se realizeaza la o productie totala care este sub potentialul real al economiei nationale, atunci cresterea cererii agregate va antrena in mod direct o sporire a ofertei agregate, intr-un ritm mai mare fata de cresterea nivelului general al preturilor (oferta elastica).Intr-o asemenea situatie se impun politici macroeconomice de stimulare a cererii agregate,intrucat exista potential de productie,cu consecinte asupra cresterii gradului de ocupare a fortei de munca si reducerii somajului. Daca excesul de cerere are loc in conditiile unui potential de productie deja utilizat,atunci cresterea nivelului general al preturilor este semnificativa, generand inflatie.

La o oferta agregata initial constanta, daca cererea agregata se reduce,atunci nivelul general al preturilor va scadea,antrenand si micsorarea volumului productiei totale fata de situatia initiala. In acest fel,se tinde catre un nou nivel de echilibru (pret de echilibru), inferior celui initial, cu efecte benefice privind reducerea inflatiei, dar cu posibile repercusiuni asupra cresterii ratei somajului (pe termen mediu sau lung). De precizat,ca pe termen scurt,oferta agregata este in general inelastica, ceea ce inseamna ca o politica macroeconomica de reducere a cererii agregate, pe un astfel de termen poate fi oportuna in privinta ameliorarii inflatiei si mentinerii sub control a somajului, dar in perioade de avant economic si nu de recesiune.

Daca cererea agregata este relativ constanta,iar oferta agregata creste, atunci se inregistreaza o reducere a nivelului general al preturilor si o sporire a productiei totale de bunuri economice,fapt ce va avea efecte pozitive pentru economia nationala,in privinta inflatiei si ocuparii fortei de munca.Acest proces nu este permanent,intrucat nivelul general al preturilor se va reduce pana la o anumita limita, care nu va mai motiva pe producatorii ofertanti (oferta stabilizandu-se), dar care va deveni atragatoare pentru cumparatori, cererea agregata incepand sa creasca pana cand va egaliza oferta agregata, determinandu-se noul pret de echilibru. De la acest pret, orice variatie a cererii (presupunand ca oferta este relativ constanta pe termen scurt) se incadreaza la situatiile (1 si 2) analizate mai sus.

Daca cererea agregata este relativ constanta, iar oferta agregata se reduce, atunci se inregistreaza o crestere a nivelului general al preturilor si scaderea productiei totale de bunuri si servicii, ceea ce echivaleaza cu situatia de recesiune si inflatie. Este situatia cea mai grava a unei economii si in care este nevoie de politici macroeconomice care sa urmareasca oprirea declinului productiei totale, stabilizandu-se oferta agregata si stimularea cererii agregate. Desi preturile sunt determinate intotdeauna de intersectarea curbelor cererii si ofertei, practica demonstreaza ca pe termen scurt modificarile cererii agregate au mai multe sanse sa influenteze variatiile preturile, iar pe termen lung modificarile ofertei agregate sunt elementele preponderente ale evolutiei preturilor.

Nivelul productiei si respectiv al OA poate fi mai apropiat sau departat de cel al productiei potentiale, definite ca fiind nivelul corespunzator utilizarii complete (full employment) a factorilor de productie din economie.De regula, productia potentiala este considerata ca fiind acel volum al productiei posibil de realizat in conditiile in care ocuparea factorilor de productie corespunde ratei naturale a somajului.

Curba orizontala a OA (denumita si curba keynesiana a ofertei globale) indica faptul ca firmele pot oferi orice cantitate de bunuri la nivelul existent al preturilor si al CA (figura nr. 4.).

Deoarece in economie exista un grad de neutilizare a factorilor de productie (asa numitul echilibru cu somaj), firmele pot achizitiona orice cantitate de servicii ale factorului munca la marimea curenta a salariilor. Ca urmare, firmele sunt dispuse si pot produce si oferi pe piata, la nivelul dat al preturilor, orice cantitate de bunuri cerute de cumparatori.

Figura nr. 2.2.2 Oferta agregata in pe termen scurt si pe termen lung

Opusul acestei situatii este curba verticala a OA (denumita si curba neoclasica a ofertei agregate),care indica faptul ca aceeasi cantitate de bunuri va fi produsa si oferita pe piata, indiferent de nivelul preturilor.Ea se bazeaza pe ipoteza ca piata muncii,ca si celelalte piete,se afla mereu in echilibru si,deci, nu exista somaj.Se intelege ca daca intreaga forta de munca este angajata,atunci nivelul productiei de echilibru nu poate fi ridicat deasupra celui curent,chiar daca preturile cresc.

Situatiile descrise reprezinta cele doua cazuri extreme,ca modele ipotetice de analiza, considerand OA fie perfect elastica (curba orizontala),fie perfect inelastica (curba verticala). Situatiile reale din economie si analizele macroeconomistilor moderni se incadreaza intre cele doua extreme. Intersectia curbelor CA si OA duce la determinarea simultana a nivelului productiei de echilibru si a preturilor de echilibru. In graficul din figura 4,P E reprezinta nivelul preturilor de echilibru,iar Y E pe cel al productiei de echilibru.Echilibrul pe piata nationala este acea situatie in care nu apar forte perturbatoare care fac ca volumul productiei interne (OA) sa nu corespunda nivelului cererii agregate.Un eventual surplus al cererii agregate va determina cresterea nivelului preturilor, ceea ce va stimula firmele sa produca mai mult determinand o miscare in sus pe curba OA. In acelasi timp, cresterea preturilor va determina scaderea cererii de bunuri, respectiv o miscare inapoi pe curba CA.

Interactiunea dintre cererea agregata si oferta agregata determina atat nivelul productiei cat si nivelul preturilor.Cererea si oferta globala sunt concepte generale de baza care ne permit sa analizam productia si venitul, inflatia si cresterea economica. Daca in economie e realizata ocuparea “integrala” a fortei de munca, cresterea cererii agregate va fi reflecata mai intai in cresterea preturilor sau inflatiei,lucru ce ne va determina sa analizam marimea ofertei agregate.

Oferta agregata indica efectul extinderii cererii asupra marimii productiei si a numarului de locuri. Aceasta inseamna ca, curba ofertei totale va indica tocmai interdependenta dintre marimea productiei produse de firme si nivelul puterii precum si succesul extinderii cererii in marimea productiei si a numarului locurilor de munca.Aparitia unor dereglari de oferta vor duce la reducerea productiei si al cresterea preturilor.de asemenea, atunci cand nivelul ofertei agregate creste ca urmare a cresterii productivitatii munci, la un nivel dat al preturilor este posibil reducerea presiunii inflationiste. Daca nu exista limitari ale cresterii ofertei totale sau ale cresterii cererii totale, atunci va spori atat productia cat si ocuparea fortei de munca, cu mici efecte asupra pretului.

Iata deci ca exista relatii de dependenta intre cerere si oferta,somaj si preturi. Daca pana in anii 1960 macroeconomia a fost mult timp orientata pe problema cererii agregate, datorita slabei cereri economice si inflatiei ridicate cu care s-au confruntat tarile industriale, in anii 1970 macroeconomia a inceput sa acorde o mai amre atentie si problemei ofertei agregate.

2.3 Oferta Agregata pe Termen Lung

Pe termen lung economia functioaneaza la nivelul sau potential,iar oferta agregata este complet inelastica la cel am,i amre nivel al PIB.Sa presupunem ca bunurile finale din economie creste si antreneaza o marire a ofertei globale.

Pe piata factorilor de productie,creste cererea la acelasi nivel al resurselor disponibile.Pretul factorilor de productie fiind flexibil,va creste suficient de mult incat sa anuleze castigul firmelor rezultat din cresterea pretului output-ului lor.

In consecinta,pentru ca profitul dispare,nu va mai exista nici un stimulent pentru firme in directia cresterii productiei.

Daca pe termen scurt PIB a putut sa se abata de la nivelul sau datorita inflexibilitatii preturilor factorilor de productie,pe termen lung el revine la nivelul potential iar oferta este perfect inelastica.Grafic,oferta pe termen lung este:

Fig.2.3.1 Oferta agregata pe termen lung

Observam cum oferta agregata este independenta de pret si egala cu PIB potential, notat cu Y∗. Trebuie precizat ca termenul lung presupune modificarea pretului factorilor de productie, in conditiile aceluiasi mod tehnic de productie. Deplasarea ofertei agregate spre dreapta presupune o perioada foarte lunga de timp in care se imbunatateste intregul mod de productie national; de exemplu, inventarea computerelor a declansat o astfel de deplasare.

Echilibrul macroeconomic se stabileste atunci cand oferta agregata este egala cu cererea agregata. Vom studia in continuare impactul cererii agregate si ofertei agregate asupra PIB si a preturilor atat pe termen scurt,cat si pe termen lung. In acest scop,sa construim gragicul echilibrului pe termen scurt.

2.4 Echilibrul Economic pe Termen Lung

In acest punct al demersului nostru trebuie sa facem o precizare: echilibrul pe termen scurt se poate abate de la PIB potential, fie pentru ca exista factori de productie subutilizati sau suprautilizati. Echilibrul pe termen lung presupune o egalitate intre oferta agreagata pe termen scurt, cererea agregata si oferta agregata pe termen lung, astfel:

Figura nr.2.4.1 Cererea si oferta agregata pe termen lung

Pe termen lung,economia se ajusteaza la nivelul sau potential Y∗,caruia ii corespunde un nivel al preturilor P∗.Exista posibilitatea ca o economie natioanala sa se afla in echilibru pe termen scurt,dar pe termen lung sa se afle in dezechilibru si aici vorbim ori de un decalaj inflationist, ori de unul recesionist. Decalajul recesionist se stabileste atunci cand in economie exista resurse neutilizate. Pentru ca problema frontierei posibilitatilor de productie este deja cunoscuta, sa ne imaginam o economie aflata in interiorul acesteia; desigur, exista rezerve de crestere a productiei care trebuie exploatate. Acest decalaj poate rezulta fie ca urmare a unei reduceri bruste a cererii agregate, fie datorita unui soc survenit in oferta agregata.

Decalajul inflationist se datoreaza unui echilibru macroeconomic la un nivel al PIB care depaseste nivelul potential.Cauza decalajului este un soc al cererii, posibil daca se inregistreaza o crestere a cheltuielilor in situatia in acre economia se afla la nivelui uinui PIP potential. Un decalaj inflationist se reprezinta grafic astfel:

Figura 2.4.2 Decalaj inflationist

Economia are capacitatea de a se ajusta automat si de a reveni la un PIB potential, dar ajustarile cer timp si implica adesea costuri sociale. A fost fireasca deci ideea ca statul trebuie sa se implice in rezolvarea recesiunii sau a unui boom periculos. Recesiunea se poate rezolva de la sine astfel: existenta unui surplus pe piata facorilor de productie antreneaza o reducere a preturilor factorilor si determina reducerea costurilor medii in economie. In consecinta, oferta creste si se deplaseaza catre dreapta, catre nivelui potential. Problema care apare in acest caz este cea a salariilor: experienta demonstreaza ca salariile sunt extrem de rigide la scadere, vorbindu-se de efectul”rotilor de clinchet”, astfel ca ajustarea lor poate dura foarte mult si poate lungi recesiunea.

Rezolvarea automata a decalajului inflationist se deruleaza dupa urmatorul scenariu: oferta agregata care depaseste nivelul scaenariului preseaza in sus asupra pretului factorilor de productie, mai ales asupra salariilor care incep sa cresca mai repede decat productivitatea muncii. Rezultatul este o cerstere a costurilor si o deplasare catre stanga a ofertei agregate pe termen scurt, la un nivel al preturilor mai risicat.Acesta este motivul pentru care politica de crestere a masei monetare este criticata de o parte a economistilor care sustin ca moneda este neutra pe termen lung.

Totusi, o contributie importanta in rezolvarea celor doua decalaje revine statului care actioneaza in primul rand prin politica bugetara, care utilizeaza ca instrument impozitele si cheltuielile publice. O crestere a cheltuielilor publice pe termen scurt poate determina crestera venitului de ehilibru. Prin urmare, daca economia se afla intr-un decalaj recesionist, cresterea cheltuielilor publice poate determina deplasarea catre dreapta a cererii si stabilirii echilibrului.La acelasi efect trebuie sa ne asteptam si daca statul decide cresterea transferurilor in economie, si mai ales a ajutorului de somaj.La cersterea cererii agregate se poate ajunge si prin reducerea impozitului pe venit,deoarece in acest fel statul lasa mai multi bani la dispozitia menajelor pentru consum si economii.In cazul unui decalaj inflationist,guvernele vor aplica o politica bugetara in sens opus,ceea ce inseamna ca aceasta pilitica va fi utilizata permanent pentru stabilizarea economiei.

Atenuarea dezechilibrelor economice si asigurarea unei cresteri economice neinflationiste si crearea unor noi locuri de munca se situeaza printre obiectivele cheie ale tutoror economiilor si tarilor. Stimularea economiei prin politica bugetara nu este insa lipsita de riscuri asemanandu se cu administrarea de medicamente unui bolnav: este foarte greu de determinat doza optima de administart. O politica excesiv de restrictiva poate duce la recesiune si somaj, in timp ce o politica prea expansionista genereaza inflatie.

Înainte de a analiza în ce măsură economia de piață modernă se caracterizează prin echilibru sau dezechilibru macroeconomic, este necesară precizarea conținutului unor concepte folosite în această analiză.

Termenul de echilibru derivă de la cuvintele latine "aequs" (egal) și "libre" (balanță), descriind egalitatea a două mărimi măsurabile; de exemplu, în economie, echilibrul bugetar, care înseamnă egalitatea dintre venituri și cheltuieli. Opusul stării de egalitate este desemnat prin conceptul de dezechilibru; de pildă, în economie, excesul cererii pe piața unui produs.Echilibrul economic poate fi interpretat sub diferite forme, în funcție de anumite criterii.

În funcție de modul de manifestare în timp distingem echilibrul static și echilibrul dinamic.Echilibrul economic static se caracterizează prin absența schimbărilor și este considerat doar ca o ipoteză, neexistând practic în realitate. Economia prin natura ei, constituie un proces (nu o stare de repaus), o realitate aflată în continuă schimbare și progres. De aceea, echilibrul economic este echilibrul economic dinamic ce se manifestă prin modificarea permanentă a raporturilor fortelor de munca realizate in timp. Echilibrul economic dinamic poate fi privit, la rândul său, ca un echilibru pe termen scurt și pe termen lung.

Echilibrul pe termen scurt se manifestă în condițiile unor schimbări nesemnificative sau a modificării unor restricții posibil de ameliorat numai pe termen scurt. Echilibrul economic pe termen lung admite posibilitatea schimbărilor în toate variabilele sistemului, progresul tuturor factorilor de producție ceea ce presupune depășirea unor dezechilibre temporare prin atragerea unor forțe de compensare existente în sistem sau în afara lui.

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere (al piețelor la care se referă), echilibrul economic poate fi parțial și general. Ca expresie a echilibrelor tuturor segmentelor pieței naționale, echilibrul economic general se manifestă doar ca echilibru macroeconomic.

Echilibrul economic general exprimă acea stare spre care tinde piața națională în ansamblul său (piața bunurilor economice, piața muncii, piața monetară și piața capitalului) caracterizată prin concordanța cererii și ofertei, decalajele dintre forțele pieței nedepășind anumite limite considerate normale, care să afecteze performanța sistemului economic și să genereze tensiuni sociale grave. În condițiile economiei de piață echilibrul economic general este indisolubil legat de interdependențele complexe generate de comportamentele tuturor agenților economici în calitatea lor de purtători ai cererii și ai ofertei pe toate piețele care formează sistemul.

Din alegerile și acțiunile întreprinse de toți subiecții economici, în funcție de propriile interese, dar respectând regulile "jocului", rezultă acel comportament maximizator menit să asigure competiția și performanța funcționării sistemului care tinde în mod necesar spre o stare de echilibru sau de optim.

Echilibrul economic general sau echilibrul macroeconomic caracterizează, așadar, acea situație generală a economiei unei țări în care proporțiile și corelațiile dintre mărimile sau variabilele macroeconomice permit desfasurarea normala a fluxurilor reale si monetare in economie,o functioanare performanta a sistemului care da satisfactie subiectilor economici.In raport de aceasta stare a economiei,a pietei nationale in ansamblu,sunt formulate si obiectivele politicii economice spre care tind toate tarile:o cerstere economica pozitiva si durabila,ocuparea deplina a fortei de munca,stabilitatea nivelului general al preturilor,balante comerciale se de plati externe echilibrate pe termen mediu si lung.

Dezechilibrul economic general caracterizează acea stare a unei economii care este marcată mai mult sau mai puțin prin dereglarea raportului dintre cererea și oferta agregată, dereglare pusă în evidență și de decalajele altor agregate macroeconomice față de punctul lor de echilibru.

Conceptul de dezechilibru este dezvoltat pe larg în curentul de gândire economică al teoriei dezechilibrului. Dinamismul vieții economice conferă dezechilibrelor un caracter permanent,iar scara acestora poate fi destul de largă, de la dezechilibre naturale (vezi rata naturală a șomajului) și acceptate ca normale până la cele anormale și nedorite,care pot provoca tensiuni economice și sociale de mare anvergură. Cele mai semnificative obiective și măsuri ale politicilor economice privesc gestionarea unor dezechilibre cum sunt: stagnarea sau recesiunea, subocuparea sau șomajul, inflația, dezechilibre în balanțele naționale (bugetul de stat, balanța comercială și cea de plăți externe) etc.

În funcție de situația raportului dintre cererea agregată și oferta agregată, formele de bază ale dezechilibrului pieței naționale sunt presiunea și absorbția. Presiunea caracterizează o piață cu exces de ofertă, ceea ce înseamnă că vânzătorii "stau la rând" și "aleargă" după cumpărători.Ea este considerată,în principiu,un dezechilibru normal și corespunde unei economii dezvoltate și diversificate, fiind o piață a cumpărătorilor. Absorbția este,în schimb, un dezechilibru mai mult sau mai puțin anormal ce evidențiază o piață cu exces de cerere (excess demand); este o piață a vânzătorilor,caracterizată printr-o penurie de bunuri, cumpărătorul fiind cel care "stă la rând" și "aleargă" după vânzători.

Teoria clasică a prețurilor și distribuirii venitului constituie punctul de referință în cercetarea echilibrului economic. În condițiile pieței concurențiale mecanismul prețurilor și al concurenței joacă rolul unei "mâini invizibile" care asigură echilibrul cererii si ofertei,ea fiind,in conceptia lui Adam Smith,singura in masura sa lege si sa amortizeze comportamentele producatorilor si consumatorilor.

3. Ciclurile de Afaceri

Subiectul ciclurilor economice este unul din cele mai dinamice si controversate în stiintele economice. Aceasta deoarece explicarea socurilor care le produc ca si mecanismele de propagare prin care se deruleaza este adevaratul test pentru orice scoala de gândire din macroeconomie.

În ultimele doua decade,în teoria fluctuatiilor economice,dezbaterea este dominata de catre scoala Nou Keynesiana (NK în cele ce urmeaza) si scoala Ciclurilor Reale ale Afacerilor (CRA, în cele ce urmeaza). Pe de o parte avem un rol central al rigiditaților nominale care fac posibile ciclurile economice datorita ajustarilor lente.Astfel în NK disturbanțele monetare care afecteaza doar cererea pot cauza fluctuatii în activitatea economica.

Pe de alta parte,în CRA fluctuatiile pot fi explicate într-un cadru Walrasian – un model competitiv în care pietele se echilibreaza si lipsesc imperfectiunile,externalitatile sau asimetriile. În CRA socurile care declanseaza ciclurile de afaceri sunt socurile tehnologice,în timp ce fluctuatiile agregate sunt rezultatul deciziilor optimale ale gospodariei reprezentative.

Cele mai multe studii despre ciclurile economice au fost realizate pentru tarile G7, multe dintre asa numitele stylized facts (caracteristici ale ciclurilor de afaceri) fiind comune acestor tari. În ultimele doua decade subiectul ciclurilor de afaceri a început sa fie abordat si pentru economiile emergente. Pentru acestea ipoteza uzuala este aceea a unei economii mici si deschise. Potential,ipoteza economiei mici si deschise cuplate cu cea a unei economii în dezvoltare conduce la câteva caracteristici care pot juca un rol în fluctuatii:economia este mult mai instabila, exista o vulnerabilitate la socurile ratelor de schimb, sectorul financiar este mult mai putin dezvoltat .În acest studiu vom încerca sa determinam specificul ciclurilor de afaceri în România, propunând câteva explicatii în contextul tranzitiei si schimbarii structurii unei economii.

3.1 Ipoteze empirice pentru abordarea ciclurilor de afaceri

3.2 Interpretari determinante si statistice ale ciclului de afaceri

3.3 Modalitati de abordare a ciclurilor de afaceri

3.3.1 Cicluri de afaceri cu preturi rigide

3.3.2 Cicluri de afaceri reale

3.4 Combinarea celor doua moduri de abordare

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

.

B I B L I O G R A F I E

Altonji, J.G. „Intertemporal Substitution in Labor Supply: Evidence from Micro Data”, Journal of Political Economy, June 1986, part 2, p. 94

Abraham, Katharine, Katz, L., „Cyclical Unemployment: Sectoral Shifts or Aggregate Disturbances?”, Journal of Political Economy, 94 (3), 1986

Bacescu,M. si Bacescu,C.A.-Macroeconomie si politici macroeconomice,Editura All Educational,Bucuresti,1998

Bacescu,M. si Bacescu,C,A.-Compedium de macroeconomie,Editura Economica,Bucuresti,’97

Balaceanu Cristina, Bentoiu Claudia, -Macroeconomie, Ed. ALL, Bucuresti 2007

Ball, L., Romer, D., „Real Rigidities and the Non-Neutrality of Money”, Review of Economic Studies, no. 57, April 1990

Ball, L., „Intertemporal Substitution and Constraints on Labor Supply: Evidence from Panel Data”, manuscript, MIT, 1985

Barro, R.J. „Rational Expectations and the Role of Monetary Policy”, Journal of Monetary Economics, vol. 2, 1976

Barro, R.J. (1987). Macroeconomics, John Wesley & Sons, New York

Barro, R.J. „Rational Expectations and Macroeconomics in 1984”, AEA Papers and Proceedings, vol.74, nr. 2, May 1984

Burda,M. si Wyplosz,C.-Macroeconomie-perspectiva europeana,Editura All Beck,Bucuresti.2002

Constantin Anghelache, Alexandru Isaic-Maniu, Constantin Mitrut, = Analiza Macroeconomica, Teorie si studii de caz, Ed. Economica, Bucuresti 2007

Friedman, M. „The Role of Monetary Policy”, American Economic Review, no. 58, 1968

Friedman, M. „Perspectives on Inflation”, Newsweek, 24 June, 1973

Gh. Popescu, -Macroeconomie, Ed. Universitara, Bucuresti, 2009

Gh.Popescu, Fl.Ciurlau, -Macroeconomie, Ed. Economica, Bucuresti, 2013

Samuel,P. si Nordham,W.-Economie politica,Editura Teora,Bucuresti,2000

Stiglitz,J. si Walsh,C.-Economie ,Edituta Economica,Bucuresti,2000

Suciu,M.,C.-Economie,Editura ASE,Bucuresti,2002

http://www.bnr.ro – Issn 1584-093X ( versiunea online, Mai 2013)

http://ro.wikipedia.org

A N E X E