Inceputul Globalizarii Economice

Conceptul de globalizare economica a aparut din nevoia teoriei economice de a folosi concepte noi, capabile sa explice cu o acuratete mai mare, enormele transformari intervenite in ultimul timp in economia internationala, transformari aparute de-a lungul ultimelor doua decenii.

Operand intr-un sistem economic in cadrul caruia s-au amplificat enorm relatiile de interdependenta si s-a conturat deja, ceea ce ne-am obisnuit sa numim „ piata globala”, cercetatorii s-au vazut confruntati cu noi cerinte privind maniera de a explica noile caracteristici ale mecanismului economic mondial. Mai mult decat atat, ei au trebuit sa-si schimbe radical optica sub care sunt privite afacerile internationale, relatiile dintre firmele care au atins un nivel inalt de internationalizare, pana la urma intreaga arhitectura a economiei mondiale.

Desi globalizarea economica nu reprezinta un fenomen absolut nou, primele simptome ale acestuia aparand cu mult timp in urma, ea poate fi considerata ca si concept nou nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a evenimentelor  economice abia in prima parte a secolului XX.

Una din problemele larg dezbatute in legatura cu fenomenul globalizarii vizeaza momentul declansarii lui, cu alte cuvinte a inceputului sau. Desi nu s-a ajuns la nici un punct de vedere comun in ceea ce priveste aceasta problema, facandu-se abstractie de o serie de detalii istorice, s-au conturat, in cele din urma, trei posibilitati de abordare a acestui aspect si anume:

       unii considera ca despre globalizare se poate vorbi chiar de la inceputurile istoriei, efectele acestui proces resimtindu-se mai mult sau mai putin in timp, pana in momentul cand a cunoscut o accentuare deosebita;

       dupa altii, dimpotriva, globalizarea este un fenomen contemporan, caracteristic modernizarii si dezvoltari capitalismului, cu mentiunea ca, in ultimele decenii, a marcat o accelerare deosebita;

       in fine, poate fi intalnit si punctul de vedere potrivit caruia globalizarea constituie un proces recent, asociat insa cu alte evenimente economice si sociale cunoscute deja sub denumirea de postindustrializare sau, asa cum mentioneaza unii autori, cu reorganizarea capitalismului pe alte baze.

Incercarea de a pune continutul fenomenului globalizarii, aflat fie si la inceputurile lui, pe seama unor evenimente istorice, fie ele si de mare amploare, este oarecum exagerata.

Pentru a iesi din aceasta capcana aparent teoretica, alti cercetatori au pus in evidenta un argument care are toate sansele sa fie acceptat, fiind absolut rational. El se refera la aria de cuprindere a procesului de globalizare. Potrivit acestui punct de vedere, globalizarea, in sensul larg al cuvantului, acopera trei domenii de activitate: economic, politic si cultural. Evident, partea economicului vizeaza toate fazele procesului de reproductie, adica productia, repartitia, schimbul si consumul, reprezentand structura de rezistenta, coloana vertebrala a globalizarii, pe baza careia apar si se dezvolta celelalte doua componente, reflectate de relatiile politice si culturale.

Daca tendinta de globalizare a economiei a fost evidenta inca din fazele sale incipiente, celelalte doua laturi derivate din prima, au starnit numeroase suspiciuni, ele fiind interpretate ca o consecinta directa a expansiunii Europei si a intregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilor situate in afara asa-zisului „perimetru civilizator”.

Trasaturile globalizarii economice

       Globalizarea este urmarita pe diferite compartimente: globalizarea activitatii firmelor, globalizarea schimburilor comerciale, globalizarea financiara. Ea este privita ca un moment in cadrul procesului de mondializare, in cadrul caruia actorul principal il reprezinta firma, de preferinta cea multinationala. Unul din recentele dictionare engleze defineste globalizarea astfel: “globalizarea consta in tendinta firmelor de a-si stabili unitati de productie in lumea intreaga, adica oriunde piata este suficient de mare pentru a permite economii de scara. Aceasta conduce la cresterea numarului si a marimii intreprinderii multinationale. Trasatura de baza a globalizarii rezida in faptul ca marfurile, serviciile, capitalul, munca si ideile sunt transferate pe plan international prin intermediul firmelor.” Globalizarea este privita ca o tendinta de expansiune a intreprinderii pa piata internationala a factorilor de productie.

       O alta definitie se intalneste intr-un dictionar aparut recent in Italia:”globalizarea reprezinta un proces recent care consta in realizarea unei piete de dimensiuni mondiale. Acest lucru este posibil datorita nivelarii trebuintelor consumatorilor si standardizarii produselor, precum si dezvoltarii fara precedent a comunicatiilor si mass-media. Intreprinderile interesate de fenomenul globalizarii sunt caracterizate printr-o structura elastica, dinamica si cu un continut tehnologic inalt, fie in ceea ce priveste productia, fie distributia bunurilor. Intre altele ele sunt nevoite sa-si reexamineze frecvent planurile lor strategice pentru a nu se gasi in situatia de a fi excluse de pe piata puternic concurentiala. Rezulta din definitie ca firmele vor trebui sa se adapteze modelelor de productie si de schimb impuse de aceasta piata uriasa, deja formata.

Globalizarea economiei reprezinta ultimul stadiu al procesului de largire a dimensiunilor spatiului activitatii economice, proces inceput insa in perioada preindustriala. Viteza de desfasurare, precum si directia in care a evoluat au fost conditionate de-a lungul timpului de progresele inregistrate in domeniul transporturilor si al tehnologiilor de comunicatie, iar, in unele imprejurari, chiar de actiunile guvernamentale privind crearea mediului economic favorabil afacerilor si oferirea mijloacelor materiale si umane necesare. In ultima parte a acestei lungi perioade istorice, un rol din ce in ce mai important l-au avut comertul, investitiile straine directe si aliantele strategice intre marile companii multinationale.

Importanta procesului de globalizare si rolul corporatiilor multinationale in contextul acestui proces

Lumea devine in ritm accelerat din ce in ce mai mica, datorita comunicatiilor, transporturilor si fluxurilor financiare din ce in ce mai rapide. Produse concepute intr-o tara-hamburgerii McDonald’s, BMW-urile germane etc – sunt acceptate cu entuziasm si in alte tari.

Comertul international infloreste. „Din 1969, numarul companiilor multinationale apartinand celor mai bogate 14 tari ale lumii a crescut de peste trei ori. Importurile de bunuri si servicii au o pondere de 24% din PIB la nivel mondial, adica de doua ori mai mare, fata de acum 40 de ani. Comertul international are acum o pondere de o patrime din PIB-ul Statelor Unite, iar intre 1996 si 2006 se preconizeaza ca exporturile americane sa se majoreze cu 51%. Comertul mondial reprezinta astazi 29% din PIB-ul inregistrat la nivel mondial, adica o crestere cu 10% fata de anul 1990.”

Multe firme americane se bucura de succes la capitolul marketingului international si inca de multa vreme: Coca-Cola, McDonald’s, Kodak, Gillette, Colgate, Ford, IBM, Motorola si zeci de alte firme americane si-au ales ca piata intreaga lume. Iar in Statele Unite, nume cum ar fi Sony, Toyota, Nestle, Nokia, Mercedes, Panasonic au devenit termeni uzuali, prezenti in mai toate gospodariile. Alte produse si servicii, care par sa fie americane, sunt de fapt realizate sau detinute de firme straine, cum este si cazul Studiourilor Universal. “Deja doua treimi din totalul agentilor economici fie actioneaza global, fie sunt pe cale sa faca acest lucru”, observa un analist. “Michelin, producatorul francez de anvelope, isi realizeaza 35% din cifra de afaceri in Statele Unite, in timp ce Johnson&Johnson isi deruleaza 43% din afaceri in strainatate sfera de afaceri a fiecarui manager este mapamondul.”