Impozitele Si Taxele Bugetului Municipal

Economie

Impozitele Si Taxele Bugetului Municipal

Byadmin ianuarie 1, 2024

IMPOZITELE SI TAXELE BUGETULUI MUNICIPAL.

STUDIU DE CAZ: ASEZAREA IMPUNERII IMPOZITULUI PE CLADIRI SI TEREN LA PRIMARIA MUNICIPIULUI FOCSANI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CAPITOLUL I:NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ȘI

TAXELE
1.1.Scurt istoric privind apariția și evoluția impozitelor și taxelor
1.2. Conținutul și caracteristicile impozitelor

CAPITOLUL II: IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE

2.1 Prezentarea generală a impozitelor și taxelor

2.2 Calculul impozitului pe clădiri

2.3 Așezarea și plata impozitului pe clădiri

2.4 Calculul impozitului pe teren

CAPITOLUL III: AȘEZAREA IMPUNERII IMPOZITULUI PE CLĂDIRI ȘI TEREN FOCȘANI
3.1 Prezentarea instituției

3.2 Aspecte evolutive ale impozitelor pe clădiri și terenuri

3.3 Sistemul electronic de colectare a impozitelor și taxelor

3.4 Evaziunea fiscală și repercursiunea impozitelor

CONCLUZII.

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Descentralizarea serviciilor publice și promovarea principiului autonomiei locale în administrarea teritoriului țării au determinat transferarea tuturor atribuțiilor și obligațiilor de stabilire, urmărire, încasare și control al impozitelor locale de la administrațiilor locale. Crearea sistemului de gestiune a finanțelor publice locale și organizarea activității fiscale pe principiile descentralizării și autonomiei financiare constituie problema aflată în centrul atenției administrațiilor locale din România.

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele și taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează mult dependența autorităților centrale de bugetul de stat.
În domeniul fiscal actual, problema impozitelor și taxelor este abordată atât de pe poziția contribuabililor plătitori, cât și din punctul de vedere al activității desfășurate de aparatul fiscal.Constituirea resurselor financiare ale orașelor se realizează prin impozite și taxe, prin contribuții nefiscale prelevate de la persoane fizice și juridice, cu domiciliul și sediul în aceste unități administrativ – teritoriale, având în vedere potențialul lor economic, precum și alte criterii stabilite de lege.
Impozitele și taxele influențează pe de o parte, în mod direct sau indirect persoanele fizice sau juridice, indiferent de modul de desfășurare a activității și de sursa de realizare a veniturilor impozabile, iar pe de altă parte (influențează) veniturile fiscale ale bugetului local, respectiv bugetul de stat.
Impozitele și taxele locale constituie resurse indispensabile funcțiilor și sarcinilor statului. Ele constituie "baza economică" a funcționării statului și instituțiile sale, deși impozitele și taxele locale nu dețin o pondere în cadrul resurselor bugetare.
Legislația fiscală din noastra, aplicată în ultima perioadă conține prevederi menite să contribuie la armonizarea acestuia cu cea a Uniunii Europene, dar în același timp urmărindu-se elaborarea și promovarea polticii sale fiscale corespunzătoare.

CAPITOLUL I

Scurt istoric privind apariția și evoluția impozitelor și taxelor

În accepțiune generală, impozitele reprezintă o prelevare la dispoziția statului a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului . Autoritate abslitată cu instituirea de impozite este statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori și prin organele administrației centrale de stat locale .

Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de inportanță generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităților administrativ locale .

Oricare ar fi instituția care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii . Legea care introduce impozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern și de Administrația Financiară .

Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidențiază lipsa obligației de restituire direct către plătitor a sumei percepute . In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .

Pentru toate societățile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri bănești a bugetului, dar și importante instrumente de politică financiară, economică și socială .

Inițial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

Fiecărui moment de dezvoltare al societății îi corespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific evoluției impozitelor în perioada postbelică este tendința creșterii lor în mărime absolută și relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea numărului plăților, creșterea volumului materiei impozabile, precum și prin majorarea cotelor de impunere.Astfel, în țările dezvoltate, impozitele și taxele procură intre opt și nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului .În țările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor și taxelor cunoaște diferențe mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă zecimi .

In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenție al statului în viața economică au devenit o metodă de conducere prin care se regleză mecanismele pieței . In funcție de intenția legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare a unor activități de creștere ori reducere a producției sau consumului unui anumit produs.Ele servesc ca metode intervenționiste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evoluției, pentru stabilizarea si echilibrarea creșterii economice .

In cazurile când se urmărește o activitate a vieții economice, prin intermediul impozitelor, se acționează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmărește sursa creșterii se procedează la suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor și multiplicare numărului lor.

Interesează în mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de încurajare, de stimulare a activității . In ultimul timp s-au impus unele modalități specifice cum sunt :

-reducerea prosperității impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor ce rămân la dispozitia agenților economici ;

-practicarea de bonificații fiscale ;

-practicarea amortizărilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasă agenților economici o parte mai mare din profit .

Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite înlesniri cu carecter fiscal .

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale între persoanele fizice și cele juridice . In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanțelor dintre nivelurile veniturilor .

Modalitățile de intervenție sunt numeroase :

-practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;

-acordarea de înlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;

-reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de primă necesitate ;

majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale căror consum trebuie ținut sub control (alcool, tutun, bunuri de lux) .

In cazul consumului, daca se dorește stimularea cereriii se acționează prin reduceri de impozite și prin micșorarea numărului impozitelor, iar dacă se dorește diminuarea cererii se procedează la o majorare a impozitului pe bunurile sau serviciile respective și la o multiplicare a numărului de impozite .

Folosirea impozitelor în plan social urmărește asigurarea bunăstării, securității și justiției social .

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă de la o țară la alta, și de la o perioadă la alta . Astfel, după cel de-al doilea război mondial se consideră ca această limită reprezintă 25% din PNB . In a doua jumătate a anilor ’80 această pondere reprezenta, în majoritatea țărilor dezvoltate din Europa, între 35% și 45% .

Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slăbește inițiativa și multiplică fenomenele de evaziune și fraudă fiscală, generează inflația . De aceea, se consideră un nivel rațional al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descreșteri în randamentul acestora .Limita impozitelor este influențată atât de factori externi sistemului de impozite, cât și de factori interni acestuia .

Din categoria factorilor externi sistemului de impozite care influențează limita impozitelor se pot menționa :

` -nivelul produsului intern brut pe locuitor ;

-nivelul mediu al impozitului;

-prioritățile stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa;

În cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, care influențează limita impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere . In țarile în care impozitele au o pondere mai ridicată în produsul intern brut, intâlnim și cote de impunere cu o progresivitate mai accentuată .

Conținutul și caracteristicile impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea personalor fizice si juridice la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Această prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil și fară contraprestație din partea statului.

Potrivit articolului 138 din Constituția României, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar, economic si social.Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acelea de a procura resursele financiare, necesare efectuarii cheltuielilor publice.

În domeniu economic, impozitele reprezintă un instrument de intervenție a statului pentru a incuraja (de exemplu sub forma de exonări) sau de a descuraja (pe calea suprataxării) anumite sectoare sau activități economice.

Dreptul de a introduce impozite il are statul și îl exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (Parlamentul), iar uneori și prin organele administrative de stat locale.Parlamentul se pronunță în legatură cu introducerea impozitului de stat de importanță națională, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unităților administrative teritoriale, astfel platesc impozit toate persoanele fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumita sursa prevazută de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic si social, dar in mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a economiei.Rolul cel mai important al impozitului se manifesta pa plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.Caracteristica pentru evoluția impozitelor în perioada postbelică este tendința de creștere absolută si relativă a acestora.Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea numărului platitorilor, extinderea bazei de impunere dar și prin majorarea cotelor de impunere.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parți din produsul intern brut între diferite categorii sociale, precum și între persoane fizice si juridice.Prin intermediul impozitelor si taxelor si social, dar in mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a economiei.Rolul cel mai important al impozitului se manifesta pa plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.Caracteristica pentru evoluția impozitelor în perioada postbelică este tendința de creștere absolută si relativă a acestora.Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea numărului platitorilor, extinderea bazei de impunere dar și prin majorarea cotelor de impunere.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parți din produsul intern brut între diferite categorii sociale, precum și între persoane fizice si juridice.Prin intermediul impozitelor si taxelor statul preia la buget in jur de 90% din PIB în țările dezvoltate, iar in țările in curs de dezvoltare, chiar daca nu ating 20% din PIB, are tendințe de creștere.

Limita impozitelor este influențată de:

1.factori externi ai sistemul fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern brut pe locuitor, priorități stabilite de către stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare la dispoziția sa.

2.factori interni, precum progresivitatea cotelor de impunere și modul de determinare a materiei.

Cu ajutorul impozitelor, statul influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale, in funcție de interesul pe care il are la un moment dat.Astfel, statul folosește pârghia impozitelor pentru a stimula creșterea producției în anumite ramuri ale economiei, de a implanta unități economice, în anumite zone geografice rămase în urma din punct de vedere economic, eventual prin mutarea unor fabrici și uzine din centrele industriale supraglomerate.În acest scop, statul folosește impozitele directe care permit o implementare diferențiată a veniturilor, precum și posibilități de degrevare fiscală a anumitor categorii de contribuabili in funcție de obiectivele urmarite.Referitor la aceasta problemă economistului francez Maurice Duverger spunea:

“In neocapitalismul modern impozitul capată o semnificație mai largă: el inceatează de a mai constitui grauntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele si motoarele mașinii.Prelevările fiscale asupra prețurilor si veniturilor nu au numai scopul de a acoperi cheltuielile aparatului de stat, ci de a asigura o anumită corectare și o anumită orientare a mecanismelor pieței.Scopul “intervenționist” se adaugă astfel la cel “financiar”; impozitul devine un instrument esențial al politicii economice a statului; precum și a politicii sociale…”

Elementele care caracterizează un impozit sunt:

1.Subiectul impozitului este o persoană obligată la plata impozitului.De exemplu, la impozitul pe profit, subiectul este o societate comercială, la impozitul pe cladiri sau la impozitul pentru mijloace de transport, subiectul este proprietarul bunului.

2.Obiectul impunerii il reprezintă materia supusă impunerii.La impozitele directe, obiectul impunerii este venitul sau averea, în timp ce la impozitele indirecte, materia supusă impozitării poate fi produsul care face obiectul vanzării, serviciul prestat, bunul importat.

3.Unitatea de impunere servește la exprimarea dimensiunii materiei impozabile.De exemplu, unitatea monetară pentru impozitul pe venit, metrul patrat pentru impozitul pe clădiri.

4.Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere.Impozitul poate fi stabilit in suma fixă sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).

a.Impunerea în cote proporționale nu preia la buget o parte din veniturile persoanelor fizice sau juridice, intr-o masură cat mai aproapiate de creșterea veniturilor sau averii (de putere contributivă). Indiferent de marimea venitului, permanent se pastrează aceeași proporție între volumul venitului (sau valoarea averii) și cuantumul impozitului datorat.

În cazul impozitării în cote proporționale, impozitele aferenta veniturilor respective sunt divergente: cu cât veniturile sunt mai mari, cu atat mai mult dreptele se indepartează una de alta; altfel spus, cu cat venitul este mai mare, cu atat mai mult acesta ramâne, în cifre absolute, la dispoziția contribuabilului.

Dintre toate formele de impunere intalnite în practica fiscală (exceptand impunerea regresivă care nu se mai practică), impunerea în cote proporționale este cea mai inechitabilă

b.Impunerea în cote progresive, sau impozitul progresiv, constă în faptul ca ia o parte mai mare din venitul unei persoane, fizice sau juridice, pe masură ce acesta crește.

In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de venit plătit sub forma de impozit crește pe masura ce crește și venitul; ca urmare ponderea impozitului în venit nu este constantă.Astfel spus, pornind de la un anumit venit, la un venit dublu, impozitul va fi mai mare decat dublu, iar la un venit triplu impozitul poate sa fie chiar de patru-cinci ori mai mare.

In cazul impozitului progresiv cota de impunere ( rezultată din raportarea volumului impozitului total la volumul venitului total) este superioară la cei cu venituri mai mari.Sistemul de impozitare progresiv se bazeaza mai mult pe cei bogați, un sistem regresiv face invers.

Termenul de “progresiv” nu trebuie interpretat prin prisma aspectelor emoționale sau politice; el trebuie interpretat numai și numai prin prisma principiilor de echitație fiscală.Mai precis, termenul e “progresiv” nu trebuie ințeles ca o formă de impozitare care corespunde progresului, care tinde spre o stare sau o formă economică, socială sau politică, superioară, schimbarii în bine.

Caracteristic impunerii în cote progresive este faptul ca nivelul cotei impozitului nu ramane constant, ci crește pe masură sporirii materiei impozabile.

Cotele progresive pot avea urmatoarea evoluție:

uniform crescatoare cu veniturile;

o creștere mai mare decat veniturile;

o creștere mai mica decat veniturile.

Cresterea nivelului impozitului față de creșterea materiei în fața cotei impozabile poate să se afle în una din urmatoarele situații:

1.Sa fie inferioară, dar superioară impunerii în cote proporționale, dreapta venitului ramane una divergentă cu dreapta impozitului.

2.Sa urmeze acelasi curs, cele două drepte a venitului și a impozitului formează două drepte paralele.

3.Sa fie superioară, indiferent dacă sporirea impozitului se prezintă sub forma unei drepte sau a unei curbe, in final ar urma sa se intalnească într-un anumit punct, real sau imaginar, punct de la care intregul venit este impozitat cu 100%.

5.Asieta sau modul de așezare a impozitului reprezintă totalitatea măsurilor luate de către organele fiscale în legatură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea și stabilirea marimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat.

6.Termenul de plată indică data pâna la care impozitul trebuie platit, după care se aplică majorări de intârziere si alte măsuri de recuperare prevazute de lege.

Procesul de impunere este reprezentat de un complex de măsuri și operații care au ca scop stabilirea impozitului datorat bugetului.

Impunerea prezinte o latura de natura politica si una de ordin tehnic.

Politica impozitelor trebuie să respecte o serie de principii fundamentale și anume:

1.Principiul de echitate fiscală, prin care impunerea trebuie să se facă în funcție de puterea de a plăti impozitele contribuabililor, respectiv scutirea de impozit a persoanelor cu venituri mici, adică stabilirea unui minim neimpozabil, care să permită satisfacerea nevoilor de trăi strict necesar.De asemenea, impunerea trebuie sa fie generală, adică sa cuprindă toate categoriile sociale, iar sarcinile fiscale ale diferitelor categorii sociale să fie comparabile.

2.Principiul certitudinii impunerii, în baza carora marimea impozitelor datorate de fiecare persoană fizică sau juridică sa fie certă, si nu arbitrară, iar termenele si modalitatile de plată sa fie clare pentru toti contribuabilii.

3.Principiul de politică finaciară, impune ca la introducerea unui impozit sa se tină seama ca acesta sa indeplineasca si unele cerinta de ordin finaciar, cum ar fi: randament fiscal, stabilitate si elasticitate.Randamentul fiscal ridicat implica:

a.impozitul sa aiba caracter universal, fiind platit de toate persoanele fizice si juridice care obțin venituri sau posedă bunuri impozabile.

b.sa nu existe posibilități de sustragere de la impunere a unei parți din materia impozabilă.

c.volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor să fie cat mai redusă.

Un impozit este considerat stabil atunci când randamentul ramane constant de-a lungul ciclului economic.

Elasticitatea impozitului se referă la capacitatea acestuia de adaptare la necesitățile de venituri ale statului.

4.Principiul de politică economică, reliefează faptul că introducerea unui impozit reprezintă, pe langa o sursă de venituri bugetare și un mijloc prin care statul stimulează sau reduce anumite sectoare sau activități ecomonice, precum si extinderea sau restrangerea relațiile comerciale cu alte țări.

5.Principiul social-politice.Prin politica fiscală promovată, statul poate urmări și realizarea unor obiective sociale, cum ar fi acordarea de facilități fiscale contribuabililor cu venituri mici sau cu numeroase persoane în intreținere.De asemanea, partidele de guvernământ promovează o politica fiscală in concordanță cu interesele grupurilor sociale pe care le reprezintă, iar prin masuri cu caracter fiscal, caută sa-și mențină influența în rândurile diferitelor categorii sociale, mai ales in perioada premergatoare alegerilor.

In stabilirea veniturilor obținute în cea mai mare parte pe calea impozitelor, necesare bugetului de stat într-un an, există doua metode de stabilire a impozitelor:

I.Prin aplicarea impozitelor de repartiție.

Impozitele de repartiție se caracterizează prin faptul ca pornesc “de sus in jos”, adica întăi se stabileste “necesarul veniturilor de încasat”, din impozite, la nivelul intregii țari, dupa care are loc “repartizarea” acestora “de sus in jos”, din treapta in treaptă, pe unități administrativ-teritoriale: județe, municipii, orașe, comune, contribuabili și pe fiecare sursă de venit (materie impozabilă).Altfel spus în cadrul impozitelor de repartiție, în stabilirea veniturilor se pornește de la necesitătile fiecarei unități bugetare care, în frecvente cazuri sunt multe diferite de posibilitățile reale, efective.”Sarcina de încasare” fiind stabilită, trebuie gasite posibilitatile de realizare.Cum, în general, intre “dorințe” și “posibilități” sunt diferențe mari și foarte mari, este usor de înțeles ca prin aplicarea impozitelor de repartiție, nu se poate conta pe obținerea veniturilor inscrise în bugetul public național, intrucât acestea nu sunt corelate, în mod real, cu materia impozabilă existentă, cu posibilitați efective ale contribuabililor, cu legislația fiscală.

II.Prin aplicare impozitelor de cotitatie.

Impozitele de cotitatie se caracterizează prin faptul ca pornesc “de jos in sus”, adica prin stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, tinandu-se cont si de situația și de puterea contributivă a acestuia, însumarea acestora pe fiecare unitate administrativ-teritorială, dupa care are loc centralizarea acestora pana la nivelul intregii țarii.

Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitatie, se bazează pe stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, in functie de averea sau veniturile obtinute si modul de impozitare al acestora, conform prevederilor legale in vigoare.

Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitate, are o justificare economică si se realizează prin înfaptuirea principiilor de echitate fiscală.

Atat in practică, dar în special in teoria fiscală se intalnește o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca denumire, ci și în ceea ce privește conținutul lor.Pentru unele impozite, precum impozitul “portabil”, impozitul “cheritabil”, impozitul “de repartiție”, impozite “de cotitate”, se folosesc denumirile numai din punct de vedere metodologic, fară ca în practică să existe impozite cu asemenea denumiri.

Pentru a evidenția mai ușor diferitele categorii de impozite este necesara clasificarea acestora pe baza unor criterii stiințifice.

I.Dupa trăsăturile de fond și de formă se disting:

1.Impozite directe, care la randul lor pot fi imparțite în:

a.impozite reale, au ca materie impozabilă averea materială, sub diferitele ei forme, precum pamântul-impozitul pe teren, clădirile-impozitul pe clădiri, mijloacele de transport-taxa asupra mijloacelor de transport.La stabilirea impozitelor reale nu se ține cont de situația personală (puterea contributiva) a subiectului impozitului, fapt pentru care ele sunt cunoscute și sub denumirea de impozite “obiective” sau “pe produs”.

b.impozite personale ( impozitul pe venit), se stabilesc asupra veniturilor sau averii, ținând cont și de situația persoanelor a contribuabilului, fapt pentru care acestea mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite “subiective”.

2.Impozite indirecte: taxa pe valoare adaugată, accize, taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare, impozitul pe spectacole.

II.Dupa obiect:

1.Impozit pe venit.

III.Dupa scopul urmarit:impozite financiare,impozite de ordine.

IV.Dupa frecvența cu care se realizează:impozite permanente,impozite incidente.

V.Dupa instituția care la administrează:

1.Impozite ale administratiei centrale.

2.Impozite ale administratiei local.

CAPITOLUL II

2.1 Prezentarea generală a impozitelor și taxelor

Impozitele și taxele locale sunt reglementate prin lege și dețin locul principal în cadrul veniturilor bugetelor locale. Totodată Constituția permite consiliilor locale să instituie și alte taxe în afara celor reglementate prin lege pentru serviciile publice nou create pe raza lor teritorială în scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor.Aceste taxe speciale se gestionează în regim de extrabugetar de către consiliul local iar disponibilitățile rămase la sfârșitul anului se reportează în anul următor cu aceeași destinație.Domeniile în care pot fi instituite taxe sunt delimitate de lege și reprezintă venituri ale bugetelor locale destinate finanțării acestor bugete. Taxele provin atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice,deși există un număr apreciabil de impozite și taxe locale totuși cunatumul lor se situează permanent sub necesarul de resurse financiare ale bugetelor locale, de aceea în scopul echilibrării lor, bugetelor locale li se transferă fonduri , sume defalcate din impozitul pe salarii și din impozitul pe venit mobilizate la bugetul de stat. Impozitele , taxele și celelalte venituri locale precum și actele normative care le reglementează, sunt prevăzute în anexa nr. Legii 189/1999 privind finanțele publice locale, in Legea 27/1994 privind impozitele și taxele locale până la 31.12.2002, începând cu anul 2003 în O.G. nr. 36/2002 privind procedurile de administrare a creanțelor bugetare locale și în legile bugetare anuale și începând cu anul 2004 în Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală.

Principalele impozite și taxe locale sunt:

1.Impozitul pe clădiri;

2.Impozitul pe teren;

3.Taxa asupra terenurilor proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură;

4.Taxa asupra mijloacelor de transport ;

5.Taxe pentru eliberarea certificatelor , avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor;

6.Taxă pentru folosirea mijloacelor de afișaj, reclamă și publicitate;

7.Impozitul pe spectacole;

8.Taxă hotelieră ;

9.Impozitul pe profitul regiilor autonome de importanță locală și cel datorat de societățile comercile în care consiliul local este acționar majoritar;

10.Alte taxe locale cum ar fi : taxa zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, a caselor mamoriale sau a monumentelor istorice, destinate în scopul obținerii de venit, taxă anuală pentru vehicule lente ș.a.

Pentru apărarea și promovarea intereselor de ordin general statul acționează prin pârghii specifice, cum sunt: impozite și taxe, subvenții, licențe de export-import, garanții guvernamentale de credite, etc;

În acest sens articolul 53 din Constituție dispune:

Art. 53 (1) ’’ Cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor prevederi, cetățenii, persoane fizice, cât și persoane juridice au această obligație. În acest sens, chiar dacă, persoana juridică este subiect al impozitului, sau plătitoare directă de impozite, în mod indirect suportatorul final al acestor cheltuieli este persoana fizică, cetățeanul.

Contribuția este obligatorie și nu benevolă deoarece prin calitatea de beneficiari ai cheltuielilor publice efectuate de către stat, sau de către autoritățile administrației publice locale, se regăsesc în mod direct, sau indirect toți cetățenii țării. Așezarea justă a sarcinilor fiscale, principiu deosebit de important instituit prin legea fundamentală, presupune ca repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societății nu trebuie să favorizeze sau să dezavantajeze nici un plătitor de impozite.

Contribuția cetățenilor la cheltuielile publice poate fi stabilită, numai prin lege, iar în cazul impozitelor și taxelor locale de către consiliile locale și județene în limitele și în condițiile legii, ca expresie a respectării principiului autonomiei locale în adoptarea de hotărâri însă, în cadrul legii statul fiind unitar și legea trebuie să fie unică.

Administrarea veniturilor autorităților administrației publice locale reprezintă una din componentele cele mai importante ale activității acestora deoarece asigură resursele financiare indispensabile îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege și a obiectivelor stabilite.

Din ansamblul veniturilor autorităților administrației publice locale impozitele și taxele locale reprezintă componența majoritară, astfel că activității de administrare a acestora trebuie să i se acorde importanța cuvenită.

Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ teritoriale. Informațiile referitoare la impozitele și taxele locale sunt de interes public, autoritățile administrației publice locale având obligația să asigure accesul liber și neîngrădit la acestea.

2.2 Calculul impozitului pe clădiri

Impozitul pe clădiri se calculează atât pentru persoanele fizice cât și pentru persoanele juridice. Dacă în cazul persoanelor fizice impozitul pe clădiri este calculat și impus de către organele fiscale prin aplicarea unei cote procentuale fixe, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează în funcție de valoarea de inventar înregistrată în contabilitate a clădirii.

În cazul persoaneor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote procentuale de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.

Calculul impozitului pe clădiri se efectuează de către organele fiscale pentru cele aparținând persoanelor fizice și respectiv, direct de către contribuabilii pentru celelalte clădiri.

Acești contribuabili depun în prima lună a fiecărui an o declarație de impunere ce reprezintă în același timp și procesul verbal de impunere.

Pentru mediul rural, se au în vedere valori impozabile aferente categoriei de locuit, dacă aceste spații fac corp comun cu clădirea de locuit, respectiv valorile impozabile aferente altor clădiri, în cazul când asemenea clădiri sunt separate de corpul clădirii de locuit.

Ca impozit anual, calculul acestuia se efectuează la începutul anului de către organele fiscale locale și se adoptă prin Hotărâri ale Consiliilor locale.

Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmultirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimate în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul urmator:

Tabel nr.1 Determinarea valorii impozabile a clădirii

În ceea ce privește ajustarea valorii impozabile a clădirii în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată, aceasta se face prin înmulțirea valorii determinate conform tabelului anterior cu un coeficient de corecție, după cum este prevăzut în următorul tabel:

Tabel nr.2 Valoarea impozabilă a clădirii în funcție de rangul localității

Conform Codului fiscal, valoarea impozabilă sau coeficientul de corecție se pot modifica, după caz, astfel:

Se reduce coeficientul de corecție cu 0,10%, în cazul apartamentelor amplasate în blocuri cu mai mult de trei nevele și 8 apartamente;

Se reduce valoarea impozabilă cu 20% în cazul clădirilor care au o vechime de peste 50 de ani la inceputul anului fiscal de referință;

Se reduce valoarea impozabilă cu 10% în cazul clădirilor care au o vechime cuprinsă între 30 și 50 de ani inclusiv, la inceputul anului fiscal de referință;

Se majorează valoarea impozabilă cu câte 5% pentru fiecare 50 mp în cazul clădirilor utilizate ca locuință a căror suprafață construită depășește 150 mp;

În cazul clădirilor la care au fost executate lucrări de reconstituire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, acesta fiind considerat anul în care au fost terminate ultimile lucrări.

Tot Codul fiscal prevede pentru persoanele fizice, care dețin mai multe clădiri utilizate ca locuință și care nu sunt închiriate unor alte persoane, majorarea impozitului pe clădiri după cum urmează:

cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 50% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 75% pentru a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 100% pentru a patra clădire în afara celei de la adresa de domiciliu.

Impozitul majorat, în cazul deținerii mai multor clădiri, se determină în funcție de ordinea în care proprietățile au fost dobândite.

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice (ICL) se calculează prin aplicarea cotei de 0,1% construite și desfășurate asupra valorii impozabile a clădirii, (VI) determinată pe baza suprafeței și a criteriilor și normelor de evaluare:

Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei procentuale stabilite de consiliile locale care poate fi cuprinsă între 0,25- 1,50 % asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

Conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este reprezentată de valoarea acesteia de intrare în patrimoniu, așa cum este înregistrată în contabilitate. Totuși, în cazul în care se efectuează lucrări de reconstituire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, contribuabilul are obligația să comunice valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

Un alt aspect care influențează valoarea impozabilă a unei clădiri aflate în proprietatea unei persoane juridice este valoarea rezultată în urma reevaluării.

În cazul clădirilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar, valoarea impozabilă este valoarea înscrisă în contract, iar impozitul este datorat de către locator numai în momentul încetării contractului.

2.3 Așezarea și plata impozitului pe clădiri

Pentru persoanele fizice sau juridice impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarației de impunere, care se întocmește și se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale, pe proprie răspundere a contribuabililor.

Impozitul se plătește anual în 2 rate egale până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.

Pentru plata anticipată a impozitului pe clădiri datorat pe întregul an, contribuabilul beneficiază de o bonificație de până la 10% stabilită prin hotărâre de către Consiliul local.

Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de pana la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

2.4 Calculul impozitului pe teren

Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat pe categorii (ranguri) de localități sau categoria de folosință a terenului, așa cum a fost încadrat de consiliul local.

În cazul terenurilor cu construcții aflate în intravilan, impozitul se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului (exprimată în hectare) cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Tabel nr.3 Nivelul impozitului pe ranguri de localități

Codul fiscal prevede pentru terenurile amplasate în intravilan care au altă folosință decât cea de terenuri cu construcții un calcul al impozitul pe teren prin înmulțirea suprafeței terenului cu suma corespunzătoare prevăzută anterior, urmând ca suma rezultată să fie înmulțită cu un coeficient de corecție, după cum este redat în tabelul nr.4 și tabelul nr.5

Tabel nr.4 Impozitul pentru terenurile amplasate în intravilan ce nu intră în categoria terenurilor cu construcții

Suma rezultată conform tabelului de mai sus se va înmulți cu un coeficient de corecție, conform tabelului următor:

Tabel nr.5 Coeficientul de corecție în funcție de rangul localității

Excepție de la aceste reguli fac contribuabilii persoane juridice pentru care, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, se calculează impozitul pe teren ca mai sus, doar dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

au ca obiect de activitate agricultura;

au înregistrate în contabilitate cheltuieli și venituri specifice obiectului de activitate (agricultura);

În ceea ce privește terenurile amplasate în extravilan, baza de impozitare se determină prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul nr.6. rezultatul astfel obținut se va înmulți cu un coeficient de corecție corespunzător (tabelul nr.5).

Tabel nr.6 Impozitul pe terenurile aplasate în extravilan

Pentru dobândirile și transferurile de teren, precum și pentru alte modificări aduse terenului, Codul fiscal prevede o serie de reguli de aplicare a impozitului pe teren.

Astfel, referitor la terenurile dobândite în cursul unui an, pentru acestea, contribuabilul este dator cu impozitul pe teren de la data de 1 ale lunii următoare, această regulă fiind aplicată și în sens invers, atunci când o persoană încetează să mai fie proprietarul unui teren. În aceste cazuri, impozitul pe teren se recalculează corespunzător perioadei din an în care contribuabilul este dator.

De asemenea, odată cu dobândirea terenului, proprietarul are obligația de a declara achizitia terenului la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in termen de 30 de zile. Depunerea declarației este obligatorie și pentru orice modificare a folosinței terenului.

Modificarea impozitului pe teren poate surveni și în urma modificării rangului unei localități, caz în care aplicarea se face de la data de 1 ianuarie a anului următor.

Impozitul pe teren, asemeni impozitului pe clădiri, se plătește anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.

Pentru plata anticipată a impozitului pe teren datorat pe întregul an, contribuabilul beneficiază de o bonificație de până la 10% stabilită prin hotărâre de către Consiliul local.

Impozitul anual pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de pana la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.

CAPITOLUL III

3.1 Prezentarea instituției

Municipiul Focșani se află la intersecția căilor de comunicație rutieră și feroviară europene, fiind străbatut de coridorul feroviar nr. 9(Helsinki – Moscova – Chișinău – București – Plodviv) și poate beneficia de propunerea de extindere a coridorului rutier nr. 1 (Talin – Varșovia – Cernăuți – București).
Este încadrat geografic la intersecția latitudinii nordice de 45 grade si 42 min. cu longitudinea estica de 26 grade si 13 min., strajuind partea sud-estică a Carpaților de curbură, la contactul dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile subcarpatice ce culminează cu Magura Odobeștilor (1001 m).
Municipiul Focșani are o suprafață de 4815 ha., ceea ce reprezintă 1% din suprafața județului Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie.

Primarul, viceprimarul, secretarul, împreună cu aparatul propriu de specialitate reprezentat de consiliul local, constituie Primăria, structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinirea hotărârilor consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând probleme curente ale colectivității locale.

Aparatul propriu al Consiliului Local este structură organizatorică de specialitate care asigură îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor ce îi revin în domeniile de activitate stabilite de lege. Aparatul propriu al Consiliului Local este subordonat primarului, care constituie autoritatea executivă la nivelul Primăriei Focșani .

Regulamentul de organizare și de funcționare a aparatului propriu se aprobă de către consiliul local, la propunerea primarului.

Primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate, al autorităților, administrație publice locale, pe care îi conduce și îi coordonează. El îndeplinește o funcție de autoritatea publică. În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executori numai după ce au fost aduse la cunoștința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz .

Compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei Focșani nu au capacitate decizională și nici dreptul de a iniția proiecte de hotărâri, ci doar componenta legală de a fundamenta prin rapoarte de specialitate, studii, referate, sub aspectul legal, formal, de eficiență și/sau eficacitate, necesar procesului decizional, acestea fiind:

– compartiment stare civilă și asistență socială;

– compartiment pentru evidența persoanelor;

– compartiment registru agricol;

– compartiment informare, relații publice și secretariat;

– compartiment de audit intern;

– compartiment protecție civilă;

– compartiment resurse umane;

– compartiment informatică;

– compartiment Contabilitate și achiziții publice;

– compartiment impozite și taxe locale;

– compartiment A.D.D.P.;

– compartiment administrativ gospodăresc.

3.2 Aspecte evolutive ale impozitelor pe clădiri și terenuri

Pe raza municipiului Focșani, conform hotărârii Consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale și a altor sume care se fac venit al bugetului local pentru anul 2009, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii. Valoarea impozabilă (lei) se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a clădirii (mp) cu valoarea impozabilă corespunzatoare.

Valoarea impozabilă se ajustează funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate cu coeficienții de corecție următori:

Tabel nr.7 Coeficientul de corecție al impozitului pe clădiri în funcție de zonă

Suprafata construită desfășurată se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafețele podurilor care nu sunt utilizate ca locuință și suprafeței scărilor și teraselor neacoperite. În cazul unui apartament amplasat intr-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente coeficientul se reduce cu 0,10.

Valoarea impozabilă a clădirii se reduce funcție de anul terminării, cu 20% pentru cladirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință și cu 10% pentru o vechime cuprinsa intre 30 de ani și 50 de ani, inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință.

În cazul clădirii utilizate ca locuință, a cărei suprafață depășeste 150 mp, valoarea impozabilă a acesteia se majorează cu cate 5% pentru fiecare 50 mp sau fracțiune din aceștia.

În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se consideră cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

Impozitul obținut prin îmulțirea valorii impozabile cu 0,1% se majorează cu procentul corespunzător tipului de clădire și a dotării cu instalații sau făra instalații. Impozitul astfel calculat se stabilește la nivel de leu făra subdiviziuni conform legii.

Regulile referitoare la impozitul pe clădiri aplicate persoanelor care dețin două sau mai multe clădiri utilizate ca locuință se mențin aceleași, impozitul majorându-se în funcție de numărul de clădiri deținute.

Impozitul pe clădiri se majorează în anul 2009 față de anul 2007 conform tabelului următor:

Tabel nr.8 Majorările impozitelor pe clădiri (2007-2009)

Referitor la impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice din Focșani, majorarea cumulată acestora în anul 2009 față de anul 2007 este reflectată în tabelul nr.8.

Tabel nr.9 Majorările impozitelor pe terenurile cu construcții amplasate intravilan

În ceea ce privește impozitul pe teren, în 2009 nu intervin modificări ale regulilor generale sau ale modalității de calcul ale acestora.

Totuși, prin hotărârea Consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale și a altor sume care se fac venit al bugetului local pentru anul 2009, sunt surprinse unele aspecte privind majorarea impozitelor pe terenuri în anul 2009 față de anul 2007 (cumulat). Aceste majorări sunt redate în tabelele următoare.

Tabel nr.10 Majorările impozitelor pe terenurile cu construcții amplasate intravilan

Tabel nr.11 Majorările impozitelor pe terenurile amplasate intravilan, altele categorii de folosință decât cea de terenuri cu construcții

Tabel nr.12 Majorarea impozitelor pe terenurile amplasate în extravilan

Tabel nr.13 Venituri realizate din impozite si taxe pe cladiri persoane fizice și juridice 2007,2008,2009

În aceast tabel se constatată scaderi ale veniturilor din impozite și taxe pe clădiri persoane fizice si juridice pe anul 2009, fața de anii precedenți.

3.3 Sistemul electronic de colectare a impozitelor

Conform Ordonanței de Urgență nr. 24/30 ianuarie 2002, autoritățile publice locale au obligația de a asigura și implementarea de sisteme electronice pentru colectarea impozitelor și taxelor, în fiecare oraș și municipiu din teritoriu.

Sistemele electronice pentru colectarea taxelor și impozitelor vizează optimizarea relației administrație publică – cetățean prin:

reducerea birocrației din administrații;

operativitatea interferenței cetățean – administrație;

reducerea costurilor din administrație;

creșterea transparenței procesului administrativ;

reducerea timpului de rezolvare a problemelor cetățenilor;

eficientizarea procesului de colectare a taxelor și impozitelor de la cetățeni;

funcționarea non stop , oferind condiții civilizate de relaționare între administrație și contribuabili.

Pentru a înțelege modul de utilizare a implementării sistemului electronic sunt necesare cunoașterea abrevierilor care au următoarele semnificații:

ISO – Organizația Internațional de Standardizare;

SSL – Protocol de comunicare securizat prin Internet.

Termenii utilizați au următoarele definiții:

Sistem – Sistemul electronic de încasare a impozitelor și taxelor locale;

Entitate fiscală – Autoritate a administrației publice locale însărcinată cu colectarea taxelor și impozitelor locale;

Utilizator – Persoană fizică sau juridică, romană sau străină, care beneficiaza de serviciile Sistemului.

Pagină web – Document electronic, accesibil prin internet;

e) Navigator Internet – Program pentru calculator care permite vizualizarea paginilor web.

În vederea asigurării operării Sistemului, entitatea fiscală are următoarele responsabilități:

punerea la dispoziția utilizatorilor a unui sistem care să permită încasarea taxelor și impozitelor locale prin mijloace electronice;

întreținerea șl operarea Sistemului, acest sistem va permite contribuabililor să consulte lista taxelor și impozitelor locale datorate, precum și lista detaliată a plăților efectuate după punerea în funcțiune a Sistemului;

să furnizeze servicii de consultanță și suport tehnic cu privire la utilizarea Sistemului și a tranzacțiilor ce se desfășoară prin intermediul Sistemului;

să supravegheze și să controleze respectarea normelor legale în vigoare de către cei care utilizează Sistemul;

Entitatea fiscală va adopta acele proceduri de utilizare care să asigure confidențialitatea, integritatea, accesul și disponibilitatea permanent a datelor pe parcursul transmiterii și stocării acestora, în conformitate cu legislația în vigoare.

Toți utilizatorii Sistemului au obligația să respecte procedurile stabilite de entitatea fiscală în scopul asigurării nivelului de securitate necesar bunei desfășurări a operațiunilor în cadrul acestuia.

Utilizatorii Sistemului sunt obligați să utilizeze procedurile de autentificare stabilite de entitatea fiscal. Entitatea fiscală are obligația de a asigura prin intermediul procedurilor de autentificare pe care le stabilește, identificarea emitentului unui mesaj, integritatea datelor în timpul transmiterii acestora sau în timpul stocării for precum și confidențialitatea informațiilor transmise.

În scopul promovării competiției, entitatea fiscală are obligația de a adopta soluțiile care utilizează doar standarde deschise.

În scopul asigurării securității Sistemului, entitatea fiscală trebuie să ia toate măsurile necesare implementării mecanismelor de non-repudiere, pentru a garanta integritatea și originea tranzacțiilor din punctul de vedere al expeditorului.

Pentru asigurarea securității datelor, entitatea fiscală trebuie să ia toate măsurile necesare pentru stocarea în deplină siguranță a datelor și documentelor utilizate de Sistem. Orice document va fi stocat astfel încât să se păstreze originea, destinația și momentul transmiterii sale prin intermediul Sistemului.

Pentru asigurarea integrității și securității datelor și a documentelor, entitatea fiscală trebuie să ia toate măsurile necesare, care țin de acesta, pentru asigurarea securității comunicației dintre Sistem și utilizatorii săi.

Entitatea fiscală are obligația să informeze cetățenii, prin intermediul Sistemului electronic, cu privire la obligațiile fiscale și la tipul de taxe și impozite pe care aceștia le pot achita și prin mijloace electronice.

Entitatea fiscală pune la dispoziția utilizatorilor facilitățile Sistemului fără a percepe taxe. Aceasta este obligată să furnizeze informația gestionată, la cerere, gratuit, celorlalte instituții ale administrației publice, dacă acestea sunt abilitate legal de a deține, prelucra sau folosi informația solicitată.

Primăria Focșani prin site-ul ’’http://www.focsani.info/’’ oferă urmatoarele servicii electronice cetațenilor:

Formulare

Căutare documente

Taxe și impozite

Telefonie pe fibră optică

Noul Plan de conturi

3.4 Evaziunea fiscală și repercursiunea impozitelor

Evaziunea fiscală este fenomenul de încălcare a reglementărilor fiscale care au consecința financiară a plății unor impozite și taxe mai mici decât cele legal datorate, ori chiar a neplății unor impozite și taxe. În legislația fiscală românească, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine.

Evaziunea fiscală constituie unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanță cu care se confruntă fiecare stat și ale cărui consecințe nedorite.

Limitarea evaziunii fiscale apare ca necesară datorită efectelor sale: ea se repercutează direct asupra diminuării veniturilor fiscale și favorizează apariția unor distorsiuni în mecanismul pieței, consolidând nejustificat poziția pe piață a celor care se sustrag de la impozitare; contribuie la accentuarea inechităților sociale.

Principalele premise ale evaziunii fiscale sunt:

unele norme și reglementări legale privind stabilirea și plata impozitelor și taxelor pot fi lipsite de precizie și pot oferii posibilitatea de a fi interpretate în moduri diferite;

evaziunea fiscală poate fi și rezultanta folosirii unor metode și modalități defectuoase de aplicare a legislației fiscale ( de exemplu stabilirea obligațiilor fiscale pentru unele categorii de contribuabili pe baza unor norme medii de venit și nu pe baza venitului efectiv realizat);

se poate vorbi și de o înclinație psihologică generală a contribuabililor – pe fondul lipsei unei educații fiscale din partea unor contribuabili -, de a se sustrage parțial sau total, de la plata obligațiilor fiscale care le revin; o asemenea înclinație derivă din faptul că omul este preocupat să pună mai presus interesele sale individuale decât interesul general al societății;

încălcări ale legislației fiscale săvârșite de către funcționarii publici cu atribuții fiscale, vamale și de control financiar, care au consecințe de evaziune fiscală;

existența unei presiuni fiscale excesiv de ridicate, ce depășește gradul de suportabilitate a contribuabililor;

neajunsuri în organizarea sistemului de control financiar;

desele modificări ce se produc în sistemul fiscal în perioada de tranziție.

Formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii constă în sustragerea de impozitare a unei părți din materia impozabilă realizată de către contribuabilii de drept, la adăpostul legii, fără ca fapta lor să fie considerată contravenție sau infracțiune și sancționată corespunzător. Aceasta este o evaziune fiscală nefrauduloasă, putându-se înfăptui prin două moduri:

– prin includerea în legislația fiscală a unor prevederi care să permită unor categorii de contribuabili să sustragă în totalitate sau parțial, de la impozitare, o parte din materia impozabilă. Este vorba de a include în legile fiscale unele prevederi ce se referă la privilegiile fiscale pe care le acordă statul unor categorii sociale sau unor persoane juridice;

– alt mod de a determina evaziunea poate să apară datorită unor lacune ale legilor fiscale care permit unor persoane fizice sau juridice să plătească un impozit mai mic. Un asemenea fenomen devine posibil deoarece legislația fiscală din unele state permite, prin lacunele sale, scoaterea de la impozitare, a unor venituri, părți de venituri sau averea care, dacă prevederile legale ar fi clare, explicite, necontradictorii, complete, nu ar putea duce la asemenea situații de scoatere de sub incidența fiscală a lor.

Evaziunea fiscală la adăpostul legii presupune a uza de prevederile legislației fiscale spre a apăra cât mai mult interesele contribuabililor, diminuând sarcinile fiscale, pornind de la impreciziile unor legi fiscale sau beneficiind de facilitățile fiscale prevăzute în legislație.

În orice țară există legi fiscale imperfecte, pe care actorii economici le speculează pentru a-și ușura sarcina fiscală.

Se pot prezenta multiple posibilități de apariție a evaziunii fiscale la adăpostul legii. În situația determinării veniturilor impozabile pe baza unor norme medii de venit se creează posibilitatea că acei contribuabili care obțin venituri superioare normei medii stabilite, să nu plătească impozit pentru venitul suplimentar înregistrat. Aceste situații se pot ivi în cazul impozitării veniturilor din profesii libere dacă sunt evaluate pe baza normelor medii de venit.

Sarcina fiscală se poate determina și prin practicarea unor cote forfetare de cheltuieli pentru calculul veniturilor impozabile ( artiștii plastici, scriitorii ), prin scăderea din profiturile reale ale contribuabililor a unor cheltuieli investiționale, de sponsorizare etc.

În aceste cazuri contribuabilii care efectuează cheltuieli reale mai mari sau mai mici decât cotele forfetare de cheltuieli prestabilite, ca și contribuabilii cărora li se admit la scăderea din profiturile reale cheltuieli investiționale și de sponsorizare ajung să plătească impozite necorelate cu bază reală de impozitare.

Acordarea unor facilități fiscale ( exonerări, scutiri parțiale, reduceri de impozite ), actorilor economici în anumite domenii ale economiei, asigură un cadru favorabil pentru a recurge la diverse procedee spre a sustrage de la impozitare o parte a veniturilor. Pentru a se sustrage temporar de la plata impozitelor, solicită și obțin aprobări de a constitui noi societăți comerciale cu același obiect de activitate ca al celor vechi cu toate că în realitate, acestea sunt noi forme de organizare și exploatare în care se obțin profituri mai mari decât în vechile societăți care sunt menținute într-o stare de aparentă funcționare.

Facilitățile fiscale acordate actorilor economici din anumite ramuri, la înființarea firmelor, sau pe parcursul desfășurării activității, permit ca o parte din venit să nu fie supus impunerii. Astfel, se pot acorda scutiri temporare de la plata impozitului pe profit pentru societățile nou înființate, scutiri sau reduceri de impozite pentru societățile care creează noi locuri de muncă sau angajează personal din rândul șomerilor, scutiri de taxe vamale pentru mașinile și utilajele sau materiile prime aduse din import.

Se pot acorda reduceri de impozit pe profit pentru actorii economici care reinvestesc o parte din profitul obținut în echipamente tehnice.

Reglementările fiscale din alt state oferă și alte posibilități de evaziune fiscală la adăpostul legii. În S.U.A. legea conferă dreptul unui întreprinzător persoană fizică să-și declare că asociați pe soție și copii, chiar dacă ei nu au nici o contribuție la capitalul social sau la activitatea firmei. Avantajul pentru ei este că prin impunerea separată pe fiecare membru de familie, impozitul de plătit va fi mai mic.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Stabilirea impozitului pe teren, fără încadrarea terenurilor pe zone.

Prin numeroase hotărâri ale consiliilor locale comunale se stabilește impozitul pe teren, de 100 lei/m.p. pentru zona A și de 50 lei/mp pentru zona A și de 50 lei/mp pentru zona B, fără însă a se face încadrarea (delimitarea) terenurilor pe zone. În aceste condiții contribuabilii efectiv nu au posibilitatea de a identifica, de a stabili zona în care se încadrează terenul pentru care datorează impozit. Aceasta nu înseamnă că agenții economici nu trebuie să-și achite obligațiile de plată.

2. Neclarități în stabilirea zonelor la impozitul pe teren.

Prin legislația în vigoare se prevede încadrarea terenurilor din cadrul orașelor în 4 zone, respectiv A, B, C, și D, iar a comunelor în două zone, zona A = 100 lei/mp și zona B = 50 lei/mp.

Încadrarea terenurilor pe zone , în cadrul localităților, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, zonei respective (zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități în parte.”

Consider că aceste elemente sunt la general, fără a stabili elemente clare, precise pe baza cărora să se poată face o bună împărțire a terenurilor pe zone.

Subliniez acest lucru având în vedere nedumerirea generală a personalului consiliilor locale, inclusiv a consilierilor, cu privire la elementele în funcție de care se încadrează un teren în zona A și în ce condiții se încadrează în zona B.

3. Majorarea sau diminuarea, anual, de către consiliile locale și județene, cu până la 50%, a impozitelor și taxelor locale, stabilite în sume fixe.

“Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe vor putea fi majorate sun diminuate, anual, de către consiliile locale și județene cu până la 50%. Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor. Pentru impozitele datorate în anul 1999 hotărârea de modificare poate fi adoptată în termen de 15 zile de la data publicării prezenței ordonanțe.”

Din analiza hotărârilor consiliilor locale, se constata frecvente neînțelegeri în ceea ce privește impozitele și taxele locale ce pot fi majorate sau diminuate, anual, cu până la 50%.

Local, focsanenii care isi platesc anticipat, pina la 31 martie, impozitele anuale primesc o bonificatie de 10%. „În anul 2010 se va acorda, in continuare, bonificatia pentru plata integrala, de 10% la persoanele fizice si de 5% la persoanele juridice, pentru impozitul pe cladiri, teren si mijloace de transport“.

De la 1 ianuarie, impozitele si taxele locale din Focsani au fost majorate in procente diferite. Impozitul pe cladiri pentru persoane fizice creste cu 15% si in procente mai mici pentru autotu-risme.

4.Instruirea corespunzătoare a angajaților Primăriei Focșani în folosirea calculatorului ar rezolva în timp util plata inpozitelor și a taxelor.

Primăria Focșani dispune de un program de gestiune AvanTax pentru transpunerea elementelor fiscale în contabilitate, sau, dupa denumirea uzitată,"Contabilitatea veniturilor",din pacate nu s-a facut o instruire corespunzătoare a folosirii programului, astfel angajații primăriei au întampinat dificultăți la introducerea datelor.

Aglomeratia de la ghișeele Primăriei Focșani s-ar putea evita prin plata electronică a impozitelor și taxelor sau prin marirea numărului de ghișee.

O mai bună colaborare cu poliția pentru identificarea contribuabililor care iși schimbă domiciliul, eventual când se depune declarația sau sunt înregistrați pe internet să li se ceară și codul numeric personal. Astfel vor putea fi găsiți mai ușor chiar dacă își schimbă sediul.

5.Evaziunea fiscală

Limitarea evaziunii fiscale apare ca necesară datorită efectelor sale: ea se repercutează direct asupra diminuării veniturilor fiscale și favorizează apariția unor distorsiuni în mecanismul pieței, consolidând nejustificat poziția pe piață a celor care se sustrag de la impozitare; contribuie la accentuarea inechităților sociale.

Organele de control ale Statului trebuie sa-și faca datoria și să reducă evaziunea fiscală prin controale și verificări mai riguroase pentru a diminua efectele ce le are asupra bugetului.

6.Lipsa unei proceduri prestabilite, a unui model de hotărâre prin care să se stabilească impozitele și taxele locale, ca și lipsa de sprijin și îndrumare în desfășurarea activității, atât de necesare consiliilor locale în perioada actuală:

Lipsuri de reglementare;

Caracterul stufos al unor hotărâri, ca urmare a copierii textelor de lege, fără însă a se hotărî asupra nivelului impozitelor și taxelor locale, conform competențelor prevăzute de lege.

Paralelisme, suprapuneri, exprimări pleonastice. ambigue, confuze. interpretabile în cele mai diferite feluri etc.

Spre exemplu, prin hotărârea unui consiliu local comunal, se vorbește de “taxă de impozit pe teren”, exprimare lipsită de sens și conținută, neprevăzută desigur de legislația în vigoare.Forma de concepere și redactare a hotărârilor.

Dispunerea unor măsuri care exced competențelor ce consiliilor locale;

Emiterea de hotărâri fără număr și dată emiterii nu se poate stabili dacă hotărârea a fost dată în termenul legal sau cu depășirea acestuia, aspect deosebit de important

7.Evoluția impozitelor pe clădiri și terenuri

Impozitul pe clădiri se majorează în anul 2009 față de anul 2007.

În ceea ce privește impozitul pe teren, în 2009 nu intervin modificări ale regulilor generale sau ale modalității de calcul ale acestora.

Totuși, prin hotărârea Consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale și a altor sume care se fac venit al bugetului local pentru anul 2009, sunt surprinse unele aspecte privind majorarea impozitelor pe terenuri în anul 2009 față de anul 2007 (cumulat). Aceste majorări sunt redate în tabelele din lucrare.

B I B L I O G R A F I E

Alain Euzeby – Finances publiques, Dunnod, Paris, 1990 ,Marie-Luise Herschtel.

Alina Profiroiu, Irina Popescu – Introducere în Stiința Administrativă, Editura ASE, București, 2003.

Beju V. – Metode și tehnici fiscale , Editura Dimitrie Cantemir, Tg Mureș ,2002.

Boulescu M., Marcel Ghiță, -Control financiar, Editura Eficient,București , 2001.

Cioponea, Mariana-Cristina ,Finante locale : note de curs, Editura Fundației "Romania de Mâine" București, 2005.

Gondor M.- Finanțe publice, curs Univ. “Petru Maior”, 2004.

Ion Corbeanu – Drept administrativ, Editura Lumina LEX, Bucuresti, 2002.

Ion Corbeanu – Management public, Editura ASE, Bucuresti 2003.

Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina Finanțe publice-Note curs Editura Fundația Romania de Mâine, București, 2003.

Manolescu Emilian- Politici monetare fiscale Universitatea Ecologică, București, 2004.

Moșteanu T. și colaboratorii-Finanțe Buget, Editura Economică, București, 2001.

Stephen Fishman, Every Landlord's Tax Deduction Guide,Editura Delta Printing Solutions , 2005.

Vacarel Iulian- Finanțe publice Editura Didactică , București, 2000.

*** Site-ul oficial al Primăriei Municipiului Focșani –http://www.focsani.info/

*** Norme Metodologice privind Trezoreria finanțelor publice .

*** Legea finanțelor Publice.

*** Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal.