Impozitele Directe Si Evaziunea Fiscala In Judetul Bistrita Nasaud

Economie

Impozitele Directe Si Evaziunea Fiscala In Judetul Bistrita Nasaud

Byadmin ianuarie 1, 2024

Impozitele directe și evaziunea fiscală în județul Bistrița-Năsăud

CUPRINS

LISTĂ TABELE SI GRAFICE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. IMPOZITELE DIRECTE- LOCUL SI ROLUL LOR IN CADRUL SISTEMULUI FISCAL

Politica fiscala si sistemul fiscal

Impozitele: Notiuni generale si Clasificare

Impozitele directe: Definitie si Clasificare

1.3.1. Impozitul pe venit

1.3.2. Impozitul pe profit

CAPITOLUL 2. EVAZIUNEA FISCALA- ABORDARI TEORETICE

2.1. Conceptul de ,,evaziune fiscala,,

2.2. Formele evaziunii fiscale

2.2.1. Evaziunea fiscala frauduloasa

2.2.2. Evaziunea fiscala nefrauduloasa

2.3. Tipologia evaziunii fiscale

2.4. Cauzele si efectele evaziunii fiscale

2.5. Masurarea evaziunii fiscale

2.5.1. Metode aproximative

2.5.2. Metoda esantionului reprezentativ al contribuabilui

2.6. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

2.6.1. Instritutiile menite sa controleze fenomenul de evaziune fiscala

2.6.2. Masuri de combatere a evaziunii fiscale

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND VENITURILE DIN IMPOZITELE DIRECTE SI EVAZIUNEA FISCALA IN CAZUL ACESTORA

3.1. Veniturile din impozite directe

3.1.1. Evolutia totalului impozitelor directe

3.1.2. Analiza impozitelor directe, privite in componente pe sume absolute

3.1.3. Ponderea impozitelor in totalul impozitelor directe

3.1.4. Ponderea impozitelor directe (total) in totalul veniturilor din impozite

3.2. Analiza evaziunii fiscale in Judetul Bistrita- Nasaud

3.2.1. Evolutia numarului de controale efectuate de DGPF BN

3.2.2. Evaziunea fiscala in cadrul impozitului pe profit

3.2.3. Sumele recuperate din TVA

3.2.4. Sumele recuperate din alte impozite

3.3. Masuri privind combaterea evaziunii fiscale

3.3.1. Calcularea de majorari de intarziere

3.3.2. Aplicarea de amenzi contraventionale

CAPITOLUL 4. CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Listă tabele și Grafice

Grafice:

Grafic 1: Evoluția incasarilor totale din impozitele indirecte

Grafic 2: Evolutia impozitelor directe pe componente

Grafic 3: Ponderea impozitelor directe în totalul impozitelor

Grafic 4: Ponderea medie în totalul veniturilor

Grafic 5: Ponderea impozitelor directe si indirecte

Grafic 6: Ponderea controalelor pe categorii

Grafic 7: Ponderea sumelor calculate suplimentar în totalul sumelor recuperate

Grafic 8: Ponderea evaziunii fiscale din TVA în totalul sumelor recuperate

Grafic 9: Ponderea sumelor recuperate din TVA, impozitul pe profit și altele în total

Grafic 10: Evolutia raportului dintre majorările din întarziere si sumele calculate suplimentar

Grafic 11: Evolutia amenzilor care au fost aplicate

Tabele:

Tabel 1: Veniturile din impozitele directe la nivelul județului Bistrița- Năsăud

Tabel 2: Impozitul pe profit- indicii cu bază în lanț, minim, maxim și media

Tabel 3: Ponderea impozitelor directe în totalul impozitelor

Tabel 4: Evoluția impozitelor directe și a impozitelor indirecte

Tabel 5: Numărul de controale efectuate de către DGFP Bistrita- Năsăud

Tabel 6: Evoluția încasărilor în totalul sumelor recuperate

Tabel 7: Ponderea încasărilor în totalul sumelor recuperate

Tabel 8: Evoluția sumelor calculate suplimentar și a majorărilor de întarziere

Introducere

.

Consider că viitorul oricărui stat modern este nelipsit de un sistem fiscal performant prin randament si supotabilitate din partea tuturor contribuabililor. În zilele noastre prosperitatea unui stat este în mare măsură dependentă de propriul sistem fiscal, de modul în care acest sistem fiscal a fost conceput.

În contextul în care vorbim de importanța unui sistem fiscal trebuie sa vorbim și despre importanța persoanelor fizice și juridice la formarea veniturilor statului, acest lucru trebuie să asigure totodată o ampla politică socială care poate să stimuleze procesul de economisire și investiție.

Cu toate acestea lipsa unei legislații adecvate cat și capacitatea insuficientă a organelor de control de a apărea aceste interese au dus la apariția fenomenului de evaziune fiscală. Acest fenomen al evaziunii fiscale nu este o simplă infracțiune, ci reprezintă un fenomen mult mai complex de maximă importanță.

Evaziunea fiscală este fenomenul cu, care țara noastră se confruntă, fenomen care are o repercusiune destul de gravă și nedorită asupra nivelurilor veniturilor fiscale, repecursiune ce duce la distorsiuni în mecanismul pieței.

Consider că fenomenul de evaziune fiscală se datorează în principal multitudii de obligații și taxe impuse contribuabilor, fapt care a dus la ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale.

Putem vorbi de o serie de factori care au dus la apariția unei economii subterane cît și a fenomenului de evaziune fiscală, aici îi putem enunța pe următorii:

Trecerea, făra existența unei legislații fundamentale și coerente, la economia de piață, fapt ce a permis ca întreprinderi de stat să fie transformate în firme private, iar o parte din patrimoniul lor public să fie însușit;

Acapararea conducerii unor bănci de către persoane corupte a determinat o frustrare și neancrederea cetățenilor de resursele lor bănești;

O activitate ineficientă a organelor de drept și de control în combaterea evaziunii fiscale și economiei subterane;

Răspandirea fenomenului de corupție și protecționismului în organismele și instituțiile publice a afectat imaginea țării noastre în lume, fenomen care a adus prejudicii mari în dezvoltarea economică și socială.

Această lucrare de licentă este structurată în patru capitole, capitole în care am

urmărit să clarific și să prezint sistemul fiscal din Romania și fenomenul evaziunii fiscale, cauzele acestui fenomen social dar și formele de manifestare ale acestuia și măsurile care se pot lua pentru a încerca să înlaturăm sau să reducem fenomenul de evaziune fiscală.

În primul capitol am abordat problema politicii fiscale din țara noastră, prezentand pe scurt impozitele directe, evoluția și trăsăturile generale ale impozitelor directe.În cel de al doilea capitol am făcut referire la fenomenul de evaziune fiscală, formele și cauzele acestui fenomen cat și la prevenirea și combaterea enomenului de evaziune fiscală. In al treilea capitol am realizat un studiu de caz la nivelul județului Bistrița- Năsăud, pe baza datelor oferite de către cei de la Direcția Generală de Finanțe Publice

( DGFP ). La acest studiu de caz am abordat următoarele aspecte:

Dinamica veniturilor din impozitele directe, pe care le- am analizat atat la modul total cat și defalcat pe componente;

Problema fenomenului de evaziune fiscală, orivintă din prisma sumelor recuperate de către DGFP;

Măsurile de combatere și prevenire a evaziunii fiscale, cuntificate prin majorările și amenzile aplicate.

In ultimul capitol, capitolul 4 am incercat să elaborez cateva concluzii și propuneri referitoare tema prezentată in cadrul lucrării mele de licență.

Capitolul 1: Impozitele directe- locul și rolul lor

în cadrul sistemului fiscal

Politica fiscală și sistemul fiscal

Politica fiscală cuprinde totalitatea căilor, mijloacelor și metodelor utilizate în cadrul sistemului fiscal, prin care statul își asigură mijloacele financiare necesare conducerii societății.( V. Barb, Evaziunea fiscală )

Politica fiscală se poate găsi în toate tipurile de oranduiri, fiind o parte integrată din politica economică a unui stat.

Politica fiscală reprezintă ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul decident politic, în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanțării nevoilor publice și a realizării unor finalotății de natură economico- socială, în condițiile în care asupra economiei acționează diferiți factori.

Politica fiscală reprezintă banii iar banii reprezintă puterea și de aici putem să facem și asociația cu politica, din care rezultă puterea politică. Puterea politică în acest context este întreținută cu ajutorul banilor, bani care sunt gestionați prin intermediul politicilor fiscale, în interiorul sistemului fiscal al unui stat.

Putem săafirmăm că politica fiscală cuprinde ansamblul deciziilor prin care se realizează modelarea structurală a sistemului fiscal și se asigură functionarea acestui sistem în scopul obținerii finalității dorite. Eficiența unui sistem fiscal se măsoară prin gradul de consimțire al contribuabililor la impozit.

Instrumentele de bază a unui sistem fiscal sunt impozitele și taxele, unde se mai pot adăuga și contul datoriei publice interne și externe.

Sistemul fiscal este acel ansamblu de măsuri și acțiuni întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată, referitoare la rolul impozitelor și taxelor, tipurile de impozite și taxe, așezarea, perceperea și utilizarea lor sub forma cheltuielilor bugetare.( V. Barb, Evaziunea fiscală )

Esența unui sistem fiscal o reprezintă raporturile care se realizează între cetățeni și stat în formarea resurselor de acoperire a nevoilor publice.

Politica fiscală trebuie să asigure îndeplinirea unor obiective precum:

Stoparea declinului economiei și crearea premiselor de relansare economică;

O stabilitate socială concomitentă cu diminuarea șomajului și aplicarea principiilor de protecție sociala- ocuparea forței de muncă;

Reducerea inflației și menținerea ratei la un nivel necesar realizării unei creșteri economice;

Atragerea unor venituri sporite din economie, în principal din economia subterană pentru a putea reduce fenomenul de evaziune fiscală;

Pentru a se putea realiza aobiectivele ce le-am prezentat mai sus, sistemul fiscal romanesc trebuie să aibă în vedere următoarele direcții de acțiune:

Să se facă înscrierea în tendința de internaționalizare a economiei naționale;

Finanțarea cheltuielilor de funcționare a instituțiilor statului prin principii sănătoase;

Alocarea resurselor să se facă în mod optim, fară a se face vreo discriminare față de cei care participă la formarea lor cat și față de cei care le utilizează;

Încurajarea muncii, a economisirii și investițiilor pentru a nu avea poveri fiscale suplimentare;

Ratele de impozitare să fie stabilite la un nivel suportabil de contribuabili;

Impozitarea să se facă în plan vertical și în funcție de mărimea veniturilor.

Impozitele: Noțiuni generale și Clasificare

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau averea persoanelor juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. (F. Macarie, Finanțe și bugete publice )

Prelevarea ipozitelor se face intr- un mod obligatoriu, neramburasbil și fără contraprestație directă din partea statului. Dreptul de a introduce un impozit îl are statul și acesta se exercită cu ajutorul puterii legislative, adică a Parlamentului și în unele cazuri prin organele de stat locale, aici intră Primăriile.

Rolul impozitelor percepute de către stat se manifestă prin mai multe planuri, adică:

În plan financiar: impozitele sunt cele care constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice;

Social: prin intermediul impozitelor statul procedeaza la redistribuirea unei părți importante din PIB între grupuri sociale și indivizi, persoane fizice și juridice;

Economic: impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau de franare a unei anumite activități economice, de creștere sau de reducere a producției sau a consumului unui produs, de a impulsiona sau de a îngradi comerțul exterior.

Elementele impozitelor sunt:

Subiectul impozitului sau plătitorul este avele ce le-am prezentat mai sus, sistemul fiscal romanesc trebuie să aibă în vedere următoarele direcții de acțiune:

Să se facă înscrierea în tendința de internaționalizare a economiei naționale;

Finanțarea cheltuielilor de funcționare a instituțiilor statului prin principii sănătoase;

Alocarea resurselor să se facă în mod optim, fară a se face vreo discriminare față de cei care participă la formarea lor cat și față de cei care le utilizează;

Încurajarea muncii, a economisirii și investițiilor pentru a nu avea poveri fiscale suplimentare;

Ratele de impozitare să fie stabilite la un nivel suportabil de contribuabili;

Impozitarea să se facă în plan vertical și în funcție de mărimea veniturilor.

Impozitele: Noțiuni generale și Clasificare

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau averea persoanelor juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. (F. Macarie, Finanțe și bugete publice )

Prelevarea ipozitelor se face intr- un mod obligatoriu, neramburasbil și fără contraprestație directă din partea statului. Dreptul de a introduce un impozit îl are statul și acesta se exercită cu ajutorul puterii legislative, adică a Parlamentului și în unele cazuri prin organele de stat locale, aici intră Primăriile.

Rolul impozitelor percepute de către stat se manifestă prin mai multe planuri, adică:

În plan financiar: impozitele sunt cele care constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice;

Social: prin intermediul impozitelor statul procedeaza la redistribuirea unei părți importante din PIB între grupuri sociale și indivizi, persoane fizice și juridice;

Economic: impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau de franare a unei anumite activități economice, de creștere sau de reducere a producției sau a consumului unui produs, de a impulsiona sau de a îngradi comerțul exterior.

Elementele impozitelor sunt:

Subiectul impozitului sau plătitorul este acea persoană care suportă efectiv impozitul;

Suportatorul sau destinatarul impozitelor: este persoana care suportă efectiv impozitul, de exemplu la TVA obligația de plată este a agentului economic care vinde marfa iar suportatorul este clintul care cumpără marfa;

Obiectul impunerii este materia impusă impunerii. În cazul impozitelor directe obiectul impunerii este venitul sau averea;

Sursa impozitului arată din ce se plătește impozitul, din avere sau din venit;

Unitatea de impunere: la impozitul pe venit este unitatea monetară, la impozitul pe clădiri este m2 de suprafață utilă și la impozitul funciar este hectarul;

Cota impozitului este impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul se poate stabili în sumă fixă sau în cote procentuale;

Asiata, reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele de fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru a se identifica obiectul impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitelor ce se datorează statului;

Termenul de plată, este data limită pană cand trebuie achitat impozitul;

Autoritatea și beneficiarul impozitului, este autoritatea publică care este îndreptățită să instituie impozitul și organele care așează și percep în mod efectiv impozitul;

Facilitățile fiscale sunt prevederile legale ce privesc unele exonerări la plata impozitelor, perioade de scutire, reduceri sau restituiri a unor impozite;

Sancțiunile au ca și scop creșterea responsabilității contribuabililor;

Căile de contestatie sunt posibilitățile de a se adresa plangeri sau contestații organelor abilitate pentru nedreptățile fiscale.

Clasificarea imozitelor:

În funcție de trăsăturile de fond și formă, avem:

Impozite directe

Impozite indirecte

După obiectul asupra cărora se așează:

Impozitele pe venit

Impozitele pe avere

Impozitele pe consum sau pe cheltuieli

În funcție de scopul urmărit:

Impozite financiare obișnuite

Impozite de ordine

Impozitele directe: Definiție și Clasificare

În evoluția lor impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau pe genuri de actvități, pe venit sau avere.

Impozitele directe sunt cele stabilite nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice în funcție de profitul sau averea acestora. În cazul impozitelor directe de regulă pot să existe o identitate între subiectul impozabil și suportator și între plătitor. (P. Belean, Finanțele Publice ale Romaniei )

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Acestea s-au practicat și în oranduirile premărgătoare epocii moderne, însă o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut doar în epoca modernă.

În primele decenii ale sec.al XX- lea în locul impozitelor așezate pe obiecte materiale sau pe diferite activități, cum sunt cele comerciale și industriale, deci a impzitelor de tip real, și- au făcut apariția impozitele stabilite pe diferite venituri ( salarii, profit, rentă ) sau pe avere ( mobiliară sau imobiliară ), adică impozitele de tip personal, ce au condus la extinderea impunerii prin aducerea printre plătitorilor de impozite și a marii mase a funcționarilor și muncitorilor. Deoarece treptat și mai ales începand cu ultimele decenii ale sec XIX- lea se înregistrează o creștere simțitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încat asistăm și la extinderea impunerii indirecte. (G. Filip, Finanțe )

În sfera impozitelor directe se pot respecta cerințele de echitate fiscală, pentru ca acestea au un caracter normativ și au cuantum și termene de plată precis determinate ce pot fi aduse la timp la cunoștința plătitorilor.

Clasificarea impozitelor directe:

Impozitele directe sunt grupate în 2 categorii:

Impozite reale (obiective ), care au ca element fundamental obiectul impzitului (formele concrete de existență a materiei impozabile ce o deține fiecare contribuabil );

Impozitele personale (subiective ), aceste impozite sunt concepute pornind de la subiectul impozitului cu starea sa materială și socială. Aici avem:

– impozite pe venit

– impozite pe avere – profit

Impozitul pe venit

Impozitele pe venit au putut fi introduse în momentul cand veniturile diferitelor clase sociale au fost destul de diferențiate. Momentul acesta este marcat de creșterea numărului muncitorilor și funcționarilor carea realizau venituri sub forma salariilor, a industriașilor, comercianților care realizau venituri sub forma profitului și a proprietarilor funciari care obțineau venituri sub forma rentei.

În calitate de subiecte ale impozitului pe venit sunt persoanele fizice și persoanele juridice, care realizează venituri din diferite surse.

Impozitul pe venit, se aplică următoarelor venituri:

În cazul persoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul în Romania, veniturile obținute din orice sursă, atat din Romania cat și din afara Roamaniei;

La persoanele fizice rezidente, numai veniturile obținute din Romania, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse în categoriile de venituri;

În cazul persoanelor fizice nerezidente, ce desfășoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în Romania, venitului net atribuabil sediului permanent;

În cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfășoară o activitate dependentă în Romania, venitului salarial net din această activitate dependentă;

În cazul persoanelor fizice nerezidente, ce obțin venituri din activități, altele decat cele din activități, altele decat cele din activități dependente sau independente pe fiecare sursă în parte.

Subiectul impozitului pe venit este persoana fizică rezidentă, persoana fizică nerezidentă care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în Romania și persoana fizică nerezidentă ce desfășoară activități dependente în Romania.

Obiectul impozabil îl constituie veniturile obținute din: activități independente, salarii, cadarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, premii și jocuri de noroc plus alte surse.

Perioada impozabilă este anul fiscal ce corespunde anului calendaristic. Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil. Prin excepție perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic în situația în care survine decesul contribuabilului în cursul anului. (F. Macarie, Finanțe și bugete publice )

Categoriile de venituri ce sunt supuse impozitului pe venit sunt: veniturile din activități independente, din salarii, veniturile din cedarea folosinței bunurilor, din investiții, pensii, din activități agricole, din premii și jocuri de noroc.

Toate aceste venituri au în comun că se im pozitează cu o cotă unică de impunere de 16% cu unele excepții. (I. Popovici, Obligațiile bugetare ale contribuabililor persoane fizice și juridice )

Determinarea venitului impozabil:

Persoanele fizice care realizează venituri pe baza muncii depuse datorează, potrivit Legii nr. 571/2003- Codul fiscal, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 și revizuită în 6,7 aprilie 2015 cu nr. 54, un impozit calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil.

În determinarea venitului impozabil un aspect destul de important îl reprezintă deducerile personale care se iau în calculul impozitului pe venit.

La stabilrea venitului impozabil se au în vedere cheltuielile efectuate de persoana fizică pentru contribuțiile sociale obligatorii, dar nu se iau în considerare și cheltuilelile la nivelul minim necesar pentru nevoi personale, respectiv cheltuielile pentru hrană, cazare, transport, cheltuieli ce se regăsesc în coșul minim de consum.

Deducerile personale pentru salariații cu venituri mici au fost menținute la cuantumul stabilit in 1 ianuarie 2005 pentru ca impozitul pe salariu să nu fie mai mare decat cel plătit în anul 2004, acest lucru rezultă și din înghețarea cuantumului acestor deduceri personale la nivelul stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2004 chiar dacă în toți acesti ani indicele de consum a crescut cu peste 20%.

Deducerea personală se acordă persoanelor fizice care au un venit brut lunar de pană și inclusiv 1000 lei, astfel:

Pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere, deducerea personala este de 250 lei;

Pentru cei care au în întreținere o persoană, deducerea personală este de 350 lei;

Pentru contribuabilii ce au în întreținere 2 persoane, deducerea este de 450 lei;

Pentru cei care au în întreținere 3 persoane, deducerea personală este stabilită la 550 lei;

Pentru contribuabilii care au în întreținere 4 sau mai multe persoane, deducerea personală este de 650 lei.

Prin menținerea cuantumului deducerilor personale și a condițiilor de acordare la nivelurile stabilite în anul 2005 se urmărește în continuare ca valoarea reală a deducerilor să se diminueze, iar numărul de beneficiari să fie din ce în ce mai mic, ca urmare a creșterii salariilor. (Codul fiscal al Romaniei, actualizat cu Hotararea Guvernului nr. 84/2013, impozitul pe venit )

Impozitul pe Profit

Profiturile impozabile se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vanzarea bunurilor imobile, inclusiv caștigurile din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, din care se scad veniturile neimpozabile și se adună cheltuielile nedeductibile.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor și care se regăsesc în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de legislația în vigoare.

Conform Codului Fiscal al Romaniei anul fiscal îl reprezintă anul calendaristic. Cand un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cota de impozitare care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Contribuabilii care desfășoară activități precum baruri de noapte, cluburi, discoteci, cazinouri, pariuri sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr- un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Pierderea anuală stabilită prin declaratia de impozit pe profit, se va recupera din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou- înfințați sau de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite după caz.

Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit și care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidența prevederilor de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de preyentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale și limita celor 5 ani.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane:

,,persoanele juridice romane;

Persoanele juridice străine ce desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în Romania;

Persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în Romania într- o asociere fără personalitate juridică;

Persoanele juridice străine care realizează venituri din, sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în Romania sau din vanzarea, cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică romană;

Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat în Romania cat și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică. În acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică romană. (I. Văcărel, Finanțe publice )

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit pană la termenul prevăzut pentru depunerea situațilot financiare. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere pană la termenul de plată al impozitului pe profit inclusiv.

Împreună cu declarația de impozit pe profit anuală, aceștia au obligația să depună și o declarație privind plățile și angajamentele de plată către persoanele nerezidente care cuprind scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Contribuabilii sunt cei responsabili pentru calculul impozitului pe profit.

Capitolul 2: Evazinea fiscală- abordări teoretice

Conceptul de ,,evaziune fiscală,,

Studierea avaziunii fiscale are o relevanță majoră în determinarea gradului de dezvoltare economică, socială și culturală a unei țări.

Evaziunea fiscală este un fenomen omniprezent în plan economic și social și în acest moment nu putem să spunem că există o definiție unanim acceptată a conceptului de evaziune fiscală.

Fiind un fenomen social cu implicații financiare, evaziunea fiscală constă în ,,sustragerea contribuabililor de la plata obligațiilor fiscale ce le revin în mod parțial sau total utilizand lacunele legislative și recurgand la manevre ingenioase în scopul ascunderii materiei impozabile,,. (C.I. Gliga, Evaziunea fiscală )

Din punct de vedere gramatical, Dicționarul explicativ al Limbii romane definește evaziunea fiscală drept fenomenul de sustragere de la obligațiile fiscale.

Din punct de vedere juridic, conform art.1 din legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, definește acest fenomen ca și ,,sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice romane sau străine, denumiți contribuabili,,.

O primă definiție a evaziunii este dată de unul dintre juriștii romani ai inceputului secolului XX-lea, Oreste Atanasiu care consideră ca ,,evaziunea fiscală este reprezentată de totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag total sau în parte averea lor obligațiunilor stabilite prin legile fiscale,,. (G.I. Gliga, Evaziunea fiscală )

În opinia autorului V. Barle, evaziunea fiscală a devenit un fenomen, iar în multe țări un flagel, flagel ce macină economia, o roade de la rădăcini, o sufocă nadandu-i nici o speranță,,. (V. Barle, Frauda fiscală )

Prin prisma celor de mai sus prezentate putem să afirmăm că evaziunea fiscală este un procedeu ilicit cu ajutorul căruia cei interesați sustrag în totalitate sau doar în parte din averea lor operațiunile stabilite prin legile fiscale.

Formele evaziunii fiscale

Unii specialiști vorbesc despre două tipuri de evaziune fiscala, adică de evaziune fiscală frauduloasă șă despre evaziune fiscală nefrauduloasă. Totusi conform celor studiate consider că evaziunea fiscală este de un singur fel, respectiv fraudă fiscală. Despre sustragerea de la plata impzitelor și a taxelor la adăpostul legii , se spune ca nu poate fi considerată evaziune fiscală deoarece legile se adresează tuturor contribuabililor.

Pornind de la aceste afirmații voi incerca sa demonstrez că există doar evaziune fiscală frauduloasă pentru ca atata timp cat se face o extragere de la plata unui impozit sau taxă nu putem afirma că acest fenomen a fost unul licit.

Evaziunea fiscală frauduloasă

Evaziunea fiscală frauduloasă este acea evaziune fiscală ce este înfăptuită cu încălcarea prevederiloe legale, bazandu- se pe fraudă și rea credință. Dintre cele două forme de evaziune fiscală doar această formă este sancționată de lege, datorită efectelor nocive asupra economiei țării dar și asupra laturii sociale.

Maurice Duverger, intr-o lucrare apărută în anul 1965, precizează că ,,există evaziune fiscală în sensul propriu al termenului , cand cel care trebuie să plătească impozitul nu îl plătește, fără ca obligația acestuia să fie transmisă unui terț,,. (C. I. Gliga, Evaziune fiscală )

În legătură cu acest fenomen trebuie să precizez că uneori persoana care plătește impozitul este una și aceeași cu cea care îl suportă realmente, situație incidență directă; alteori persoana care plătește impozitul reușește să își recupereze parțial sau total suma vărsată statului de la alte persoane cu care se află în raporturi economice, situație numită incidență indirectă sau repercursiune.

În același sens , profesorul D.D. Șaguna definește evaziunea fiscală ca fiind ,,totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte materia lor impozabilă obligațiunilor stabilite prin legile fiscale,,. (E.C. Dinga, De la evaziune la fraudă fiscală )

Evaziunea fiscală nefrauduloasă

Evaziunea fiscală nefrauduloasă denumită și legală sau tolerată exprimă acțiunea contribuabilor de a ocoli legile fiscale, recurgand la anumite combinații neprevăzute de legiuitor sau la o valorificare maximă a unor prevederi permisive.

Evaziunea fiscală legală este o expresie metaforică cu o dublă semnificație generică: subestimarea materiei impozabile utilizand anumite regimuri fiscale favorabile și scăparea de la impozitare pri utilizarea unor procedee juridice, fără a contraveni legilor fiscale.

Distincția între evaziunea fiscală legală și fraudă fiscală este de natură pur academică și nu introduce distincții de procedură sau de decizie la nivelul inspectoratului fiscal, dacat cel mult în ceea ce privește măsura aplicării de penalizări subiectului economic cu un comportament evazionist, această abordare este considerată destul de simplă pentru ca, ilegalul de natură contravențională și cel de natură penală este imensă iar consecințele sunt de asemenea imense.

În opinia mea, susținerea existenței unei evaziuni fiscale legale și a unei evaziuni fiscale ilegale, denumită și fraudă fiscală este artificială și cel putin față de reglementările din legislația romană este lipsită de suport legal.

În acest sens, art. 1 din Legea Nr. 87/1994 republicată, lege ce reprezenta precedentul cadru legislativ în domeniu și ale cărei dispoziții au fost preluate într-o măsură importantă în Legea 241/2005 și în noua Lege Nr. 50/2013, definea evaziunea fiscală ca fiind ,,sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și juridice romane sau străine,,.

Potrivit dicționarului de neologisme al limbii romane, ,,a sustrage,, înseamnă a fura, a delapida sau a abate de la ceva, iar evaziunea înseamnă ,,sustragerea de la obligațiile fiscale,,

Din cele prezentate pot afirma că ambele noțiuni de evaziune au în vedere o atitudine ce se situează în opoziție cu conduita prescrisă de normele legale, ori de susținerea existenței unei ,,evaziuni fiscale legale,, este fără suport logic.

Tipologia evaziunii fiscale

Diversitatea formelor de manifestare ale evaziunii fiscale a permis evidențierea prin folosirea diferitelor principii de clasificare a mai multor tipuri de evaziune fiscală în sensul de faptă antisocială.

În acest sens, au fost identificate mai multe criterii de clasificare a evaziunii fiscale, precum:

În funcție de autorul faptei distingem între evaziune fiscală săvarșită de persoane fizice sau evaziune fiscală săvarșită de persoane juridice;

În funcție de criteriul material, al modalității concrete de săvarșire, distingem între:

Fraudă prin disimularea materiei impozabile;

Fraudă prin majorarea cheltuielilor deductibile;

Fraudă săvarsită printr-o acțiune;

Fraudă săvarșită printr-o inacțiune.

Din punct de vedere fiscal distingem între evaziune la așezarea venitului, ce constă în diminuarea bazei impozabile și evaziunea realizată la momentul plății obligației fiscale prin trecerea mărfurilor la o categorie mai slab impozitată. Aici putem da exemplu , cazul accizelor la alcool;

Din punct de vedere cantitativ putem distinge între frauda fiscală artizanală, care este foarte răspandită la nivelul întreprinderilor mici sau a persoanelor fizice autorizate, însă cu valori reduse de sume sustrase și frauda fiscală industrială, reprezintă apanajul unor structuri bine organizate, reduse ca număr, ce reușesc să sustragă sume importante din cele cuvenite statului;

de daparte însă cea mai importantă distincție are în vedere criteriul naturii juridice a sancțiunii aplicabile, în funcție de care deosebim evaziunea fiscală de natură administrativă, ce este în măsură să atragă aplicarea unor majorări de întarziere pentru sumele datorate sau chiar sancțiuni contravenționale, iar pe de altă parte, avaziunea fiscală penală, sancționată penal prin considerarea ca infracțiune a faptelor săvarșite. (C.I. Gliga, Evaziune fiscală )

Cauzele și efectele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală are drept cauză fundamentală însă și scopul pentru care se înfăptuiește protecția veniturilor din calea impozitării, dublată de profitul material scontat de fiecare potențial evazionist,în funcție de capacitatea de asumare a riscului.

Unii autori sunt de părere ca ,,conducerea veniturilor și obligațiilor fiscale,, reprezintă o cauză a evaziunii fiscale. Aici avem 4 modalități de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, conducerea incorectă și incompletă a contabilității, majorarea cheltuielilor deductibile și nedeductibile, neînnergistrarea veniturilor, neplata obligațiilor fiscale.

Cauzele evaziunii fiscale pot să fie:

Cauzele obiective: incoerența și instabilitatea legislativă, instabilitatea economică și blocajele financiare;

Cauzele subiective: economia subterană, spălarea banilor, crima organizată dar și existența paradisurilor fiscale;

Capacitatea dde asumare a riscului, care este cauza primordială a evaziunii fiscale;

Modelul matematic de apreciere a capacității de risc a contribuabililor: își asumă un risc contribuabilu atunci cand rezultatul raportului cost/ profit, adică sancțiune/ venit scontat este favorabil evazionistului;

Activitatea de inspecție, este un factor decisiv în identificarea cauzelor evaziunii și gestioanarea fenomenului evazionist;

Existența de corupție la aparatul fiscal. Nu sunt puține cazurile în care inspectorii au fost cei care au incitat contribuabilii la evaziune fiscală, mai ales cand este vorba despre restituiri de impozite și taxe prin falsificarea evidențelor contabile.

Efectele evaziunii fiscale sunt de natură financiară, constand în diminuarea

directă și proporțională a veniturilor publice, cu mărimea sumelor sustrase.

Efectele evaziunii fiscale sunt întotdeauna negative și sunt resimțite direct și imediat în veniturile bugetare și indirect și treptat asupra laturii economice, sociale și politice.

Efectul este ceea ce survine, se produce, ceea ce se întamplă ca rezultat sau ca o consecință a unei cauze.

Efectele fenomenului evazionist sunt rezultatul acțiunii cauzelor care-l generează și a manifestării factorilor stimulativi, de accelerare sau atenuare.

Am grupat efectele evaziunii fiscale în 2 grupe, în funcție de subiectul receptor și natura acestora: statul (econimic, politic și social ) și contribuabilii (ecomice ;i financiare ).

Actele de natura evaziunii fiscale aduc prejudicii financiare statului și caștigă contribuabilii. (E. Drăgoescu, Evaziunea fiscală și impactul acesteia asupra echității fiscale )

Capitolul 3: Studiu de caz privind veniturile din impozite directe și evaziunea fiscală în cazul acestora

În studiul de caz al lucrării mele de licență voi trata problema evoluției veniturilor din impozite directe, precum și evaziunea fiscală realizată prin sustragerea de la plata acestor impozite.

Ca și metodologie privind studiul de caz, voi utiliza date obținute de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița. La cererea mea adresată acestei instituții, mi-au fost puse la dispoziție statisticile privitoare la veniturile încasate la Bugetul de Stat(cele referitoare la județul Bistrița-Năsăud) pentru perioada 2007-2010.

Precizez că în urma unor discuții purtate cu cei de la DGPF Bistrița-Năsăud, în care le-am solicitat date privind evaziunea fiscală în județul Bistrița-Năsăud, mi-au fost puse la dispoziție statistici privind sumele recuperate de instituție la modul global, precum și defalcat pe componente(perioada 2006-2010). Nu în ultimul rând, dl. Sabin Ilies, directorul instituției și-a arătat disponibilitatea de a-mi pune la dispoziție la cerere , anumite Rapoarte de Inspecție Fiscală precum și Procese Verbale de sancționare a contravențiilor privind Codul Fiscal, cu condiția de a respecta confidențialitatea datelor, în sensul prezentării cazurilor de evaziune cu cifrele reale, dar cu condiția înlocuirii numelor de firme, a codurilor de identificare fiscală precum și a numelor angajaților instituției și a datelor lor cu caracter personal.

În cele ce urmează voi prezenta într-o primă fază situația veniturilor din impozite directe la nivelul județului Bistrița-Năsăud.

3.1. Veniturile din impozite directe

3.1.1. Evoluția totalului impozitelor directe

În tabelul următor voi prezenta situația veniturilor din impozite directe , în suma absolută:

Tabel 1 : Veniturile din impozite directe la nivelul județului Bistrița-Năsăud

mii lei

Sursa: DGPF BN

În graficul de mai jos, am redat evoluția totalului încasărilor din impozite directe la nivelul județului Bistrița-Năsăud.

Grafic 1: Evoluția încasărilor totale din impozitele indirecte

mii lei

Sursa: prelucrări proprii

După cum se poate observa din graficul de mai sus, în anul 2008, are loc o creștere foarte semnificativă a veniturilor din impozite directe , creșterea fiind de peste 50 de milioane de lei în sume absolute, sau de 41 % dacă utilizăm o mărime relativă. Trendul crescător al impozitelor se menține și în anul 2009, creșterea fiind de această dată mai scăzută, respectiv de 20 de milioane de lei sau de 14 %. În anul 2010 , se poate observa o ușoară scădere față de anul 2009 , de 7 milioane de lei (4 %), pe care o pun pe seama scăderii generale a economiei românești din cauza crizei economice, cauzele mai exacte ale acestei scăderi urmând a fi evidențiate în cele ce urmează în analiza acestui total pe baza componentelor.

3.1.2. Analiza impozitelor directe , privite pe componente în sume absolute

După cum s-a putut vedea în tabelul anterior, impozitele directe sunt constituite din impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe salarii și impozitul pe dividende. În graficul următor am redat evoluția acestor componente ale totalului impozitelor directe:

Grafic 2: Evoluția impozitelor directe pe componente

mii lei

Sursa: prelucrări proprii

Se observă în primul rând ca veniturile din impozitele pe salarii sunt cele mai ridicate înregistrând de asemenea un trend crescător. Din anul 2007 până în 2010 creșterea a fost de 40 de milioane de lei (67 %). De asemenea și impozitele pe venit și-au menținut un ritm constant de creștere, spre deosebire de impozitelul pe profit care o dată cu apariția recesiunii economice a scăzut, fapt care a influențat desigur și mărimea impozitului pe dividende.

Am calculat indicii cu baza în lanț, precum și un minim, un maxim și o medie a acestora, rezultatele fiind redate în tabelul de mai jos:

Tabel 2: Impozitul pe profit – indicii cu baza în lanț, minim, maxim, media

Sursa: prelucrări proprii

După cum se poate observa, cel mai mult au crescut veniturile din impozitul pe profit, care au crescut în medie în fiecare an cu 33 % (practic în 3 ani s-au dublat ca și volum, exprimate în sume absolute), având o creștere maximă de 60 % și una minimă de 5 % în anul 2010. De asemenea și veniturile din impozitul pe salarii a evoluat doar crescător, cu o creștere medie de 20 % , cu un maxim de 42 % și un minim de 3 %, din nou în anul 2010. În schimb cum am arătat și mai , impozitele pe profit și pe dividende au înregistrat și scăderi în anul 2010. Ca și efect al acestor scăderi, în anul 2010, inclusiv totalul sumelor absolute a scăzut.

Consider însă că ar fi mult mai relevantă o analiză amănunțită privind ponderea acestor impozite în totalul impozitelor directe (și în total impozitelor colectate la nivelul unui județ) , iar în subcapitolul următor voi trata această problemă.

3.1.3. Ponderea impozitelor în totalul impozitelor directe

În tabelul următor voi prezenta pentru fiecare an ponderea impozitelor directe în totalul impozitelor.

Tabel 3: Ponderea impozitelor directe în totalul impozitelor(%)

Sursa: prelucrări proprii

La o primă vedere se observă pentru fiecare componentă o anumită tendință. Astfel, în cazul impozitului pe profit și a celui pe veniturile din dividente, ponderea tinde să scadă în fiecare an față de anul precedent, în timp ce în cazul impozitelor pe veniturile din salarii, respectiv în cazul impozitelor pe venit ponderea tinde să crească.

Pentru o mai bună vizualizare a datelor din tabelul de mai sus, am realizat următoarea reprezentare grafică:

Grafic 3: Ponderea impozitelor directe în totalul impozitelor(%)

Sursa: prelucrări proprii

În ceea ce privește impozitul pe profit, ponderea veniturilor din impozitul pe profit are un trend descendent în timp, scăzând de la 27 % în anul 2007 , la 19,5 % la anul 2010. Cea mai bruscă scădere a existat în anul 2010 (de la 24,6 % în 2009 la 19,5 % în 2010),scădere ce venea după 2 scăderi mult mai mici în anii precedenți.

După părerea mea, scăderea veniturilor din impozitul pe profit este o cauză directă a recesiunii, deoarece impozitul pe profit nu depinde de anumiți factori fixi (cum ar fi de exemplu impozitul pe salariu, unde există un salariu minim pe economie de exemplu, precum și legislație care interzice angajatorilor scăderea salariilor) ci este mai degrabă o expresie a întregii economii. Aș adăuga și faptul că județul Bistrița-Năsăud, este un județ mic, unde activitatea economică este îndreptată în continuare spre industrie și mai puțin spre servicii, și din cele citite de mine, sectorul industriei a fost cel mai afectat de criză economică și că în general județele „mici” au resimțit mai dur efectele crizei decât societățile din județele mari.

În paralel cu ponderea veniturilor din impozitul pe profit, a evoluat și ponderea impozitelor pe dividende în totalul veniturilor din impozite directe. Între impozitul pe profit și impozitul pe dividente există o legătură foarte puternică, în sensul că mărimea profiturilor înregistrate determina mărimea impozitului pe profit și nu în ultimul rând volumul dividendelor distribuite precum și impozitul aferent acestora. Este evident că relația dintre impozitul pe profit și impozitul pe dividende nu este una fixă, deoarece mai apare și politica de dividend a societăților comerciale.

Analizând „cifrele” de pe pagina anterioară, se observă că și ponderea veniturilor din impozite pe dividente a scăzut, însă scăderea cea mai semnificativă a ponderii s-a produs „mai devreme” în cazul impozitelor pe dividende decât în cazul impozitului pe profit. Practic societățile au anticipat criza încă din anul 2009 (văzând că profiturile sunt în scădere), iar o primă măsură a fost să micșoreze valoarea dividendelor acordate. Dacă în anii 2007 și 2008 , impozitele pe dividende dețineau o pondere de peste 6,5 % în totalul impozitelor directe , în 2009 ponderea a scăzut cu peste o treime (de la 6,5 % la sub 4,5 %), urmând ca în anul 2010, ponderea să coboare la 4,3 %.

În ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii , ponderea acestora a crescut. Aceast fapt în pun în primul rând pe seama faptului că salariul nominal a crescut (a crescut pe de o parte salariul minim brut pe economie, iar pe de altă parte au existat indexări salariale nominale), iar în condițiile în care totalul veniturilor bugetare a fost afectat de evoluția veniturilor din impozitele pe profit și dividende care sunt 2 impozite cu o volatilitate mult mai mare decât impozitele pe salarii care trebuie să fie stabile în timp (ca și sume absolute). Un paradox s-a petrecut însă în anul 2010. Chiar dacă totalul veniturilor din impozite directe a scăzut cu 4 %, veniturile din impozitele pe salarii au urmat un trend opus, în sensul creșterii (ca și sume absolute) de la 96 la 99 milioane de lei. Asta deși în anul 2010 au existat concedieri masive de personal că și efect al crizei, salariul minim pe economie rămăsese constat la nivelul anului 2010 (600 de lei) și nici nu au fost operate modificări în privința impozitului pe salarii.

Ultima categorie de impozite directe despre care voi discuta este “impozitul pe venit”. În această categorie se include atât veniturile persoanelor fizice din alte surse decât salariul (venituri din activități independent, venituri din chirii, etc) precum și veniturile societăților comerciale care au ales să fie impozite pe venit (microintreprinderile cu o cotă de 3 %). Aceste venituri au înregistrat cea mai mare creștere dintre toate, atât ca și suma absolută ,dar mai ales că și pondere în total. Astfel, dacă în anul 2007, aceste venituri înregistrau o pondere de doar 11,2 % în totalul veniturilor din impozite directe, în anul 2010 s-a ajuns la o pondere de 16,6 %.

Trebuie căutată o relație și între veniturile din impozitul pe profit și veniturile din impozitul pe venit, deoarece tind să cred că unele societăți comerciale s-au reorientat dintre a fi impozitate pe profit (16 %) spre a deveni microintreprindere și a fi impozitată pe venit.

De asemenea, cele mai multe astfel de microintreprinderi prestează servicii (afirm aceasta deoarece legislația oferă această facilitate doar societăților cu maxim 9 angajați și este greu de crezut că o societate cu 9 angajați poate realiza activități în sectorul industriei sau al construcțiilor) și trebuie ținut cont de faptul că sectorul serviciilor a fost mai puțin afectat de criză economică (respectiv de cerere de bunuri și servicii) decât sectorul direct productiv (industria de exemplu).

În continuare, ca și concluzie privind problema ponderii veniturilor din impozitele directe în totalul acestor, am calculat o pondere medie pentru fiecare impozit, acestea fiind redate în graficul de mai jos:

Grafic 4: Ponderea medie în total venituri(%)

Sursa: prelucrări proprii

Evident, veniturile din impozitul pe salarii ocupă cea mai mare pondere din totalul veniturilor din impozite directe, reprezentând mai mult decât celelalte surse de impozit la un loc.

Cred că situația redată în graficul de mai sus depinde și de profilul județului. Probabil că într-un județ mai dezvoltat (Cluj de exemplu) situația ar fi stat puțin diferită, deoarece existența unor societăți foarte mari cu sediul în respectivul județ, poate duce la creșterea veniturilor din impozitul pe profit.

Trebuie să menționez că cifrele prezentate în paginile anterioare sunt denaturate de următorul aspect: există societăți care își desfășoară activitatea în fiecare județ sau oraș (de exemplu companiile petroliere, furnizorii de utilități (televiziune, internet, gaze naturale, energie, telefonie mobilă) care au sediul social cel mai adesea în București , iar impozitul pe profit este calculat ca și venit doar la nivelul respectivului județ sau al municipiului București, chiar dacă sunt rezultate în urma activității prestate în întreaga țară. Sunt aproape convinsă dacă ar fi să realizez graficul de mai sus la nivelul municipiului București, ponderea veniturilor din impozitul pe profit ar fi fost cu mult superioară ponderii veniturilor din impozitul pe salarii.

3.1.4. Ponderea impozitelor directe (total) în totalul veniturilor din impozite

Având în vedere că dețin date atât în ceea ce privește valoarea veniturilor din impozite directe cât și valoarea venituri din total impozite, prin diferența am putea determina valoarea impozitelor indirecte încasate la nivelul județului Bistrița – Năsăud, precum și ponderea impozitelor directe în total venituri bugetare generate la nivelul județului.

În tabelul de mai jos am redat această situație:

Tabel 4: Evoluția impozitelor directe și indirecte

Sursa: DGPF BN și prelucrări proprii

După cum se poate vedea există un trend clar de creștere a ponderii veniturilor din impozite directe și de scădere a ponderii impozitelor indirecte, însă cel mai bine se surprinde acest fapt în graficul următor:

Grafic 5: Ponderea impozitelor directe și indirecte(%)

Sursa: prelucrări proprii

Chiar dacă tendința de creștere nu este una liniară (anul 2009, face o excepție din trendul impozitelor directe de a-și crește ponderea în total venituri atrase la nivelul județului Bistrița-Năsăud), această evoluție este foarte interesantă, deoarece schimbările sunt foarte semnificative. Dacă în anul 2007, impozitele indirece și cele indirecte aveau aproximativ aceeași pondere, în timp s-a ajuns ca veniturile din impozite directe să reprezinte peste 80 % din total veniturilor bugetare , în timp ce cele indirecte să reprezinte doar 20 % din total.

Pot să spun că această situație este influențată de unele mici detalii. În primul rând, din nou trebuie precizat că impozitele indirecte (TVA-ul) pot fi colectată și de societăți comerciale care își desfășoară activitatea în județ însă au sediul social în alt județ și raportează acolo TVA-ul de plată. În al doillea rând, într-un an de criză economică era normal să scadă încasările din TVA. Pe de o parte deoarece a scăzut consumul însă cel mai important aspect că din cauza crizei, firmele au preferat să lucreze „pe stoc”, adică să achiziționeze materii prime, să deducă TVA (și eventual să ceară rambursarea lui) , să producă, și să nu-și înregistreze producția finită (ar fi presupus să fie înregistrate ca și venituri și TVA colectat) ci să-și lase producția în stadiul de „producție în curs de execuție”, deși foarte probabil vorbeam despre un ciclu de producție încheiat deja.

3.2. Analiza evaziunii fiscale în județul Bistrița-Năsăud

În a doua parte a studiului de caz, voi studia problema evaziunii fiscale în județul Bistrița-Năsăud, în perioada 2006-2010 pe baza datelor obținute de la Direcția Generală de Finanțe Publice Bistrița.

În acest sens, la cererea mea, mi-au fost puse la dispoziție, date privitoare la numărul controalelor efectuate de către inspectorii instituției , precum și defalcarea lor pe cele 2 componente majore, respective controale efectuate în rândul societăților comerciale cu capital privat respective în rândul persoanelor fizice autorizate și a asociațiilor familiale.

3.2.1. Evoluția numărului de controale efectuate de către DGFP BN

În tabelul următor, am redat datele absolute referitoare la numărul acestor controale , așa că mi-au fost ele furnizate de către instituția mai sus amintită.

Tabel 5: Numărul controalelor efectuate de DGFP Bistrița-Năsăud

Sursa: DGFP Bistrița-Năsăud

În ceea ce privește numărul total de controale efectuate, trendul este unul de creștere în timp. Aș putea spune că în medie creșterea este de 30 % annual. Anul 2007 prezintă o anumită excepție, în sensul că numărul total de controale a crescut , în special pe seama unei atenții mai deosebite care a fost acordată persoanelor fizice. În 2007, activitatea Direcției Generale de Finanțe Publice Bistrița-Năsăud, s-a îndreptat spre persoanele fizice autorizate, fapt ce a dus inclusiv la scăderea numărului de controale asupra societăților comerciale. Ulterior acestui moment însă , s-a menținut tendința de creștere lentă în timp a numărului de controale , în jurul valorii de +20 % anual.

Pentru o mai bună vizualizare a acestor date , am calculat ponderea fiecărei categorii de controale (cele asupra societăților comerciale, respectiv cele asupra persoanelor fizice) , iar aceste ponderi le-am redat în graficul următor:

Grafic 6: Ponderea controalelor pe categorii(%)

Sursa: prelucrări proprii

Se poate observa o preocupare din ce în ce mai mare, asupra controalelor efectuate asupra persoanelor fizice și a asociațiilor familiale. Dacă în anul 2006, raportul era de 80 % controale asupra societăților comerciale și 20 % persoane fizice , în 2010, s-a ajuns că ponderea controalelor efectuate asupra persoanelor fizice să crească până la 30 % , concomitent cu scăderea ponderii controalelor efectuate asupra persoanelor juridice.

Una dintre cauzele acestui fenomen, a fost inclusiv tendința unora dintre întreprinzătorii care își desfășurau activitatea prin intermediul unor societăți cu răspundere limitată (SRL-uri), de a-și reorganiza activitatea sub formă de „Persoană fizică autorizată” sau „Asociația Familială”. Este în special cazul celor care desfășurau activități de prestări servicii (taximetrie, comerț ambulant(piețe și târguri), consultanta , servicii de avocatură, etc) în cazul cărora nivelul cheltuielilor (purtătoare de TVA) era relativ mic și în consecință au apelat la impozitarea veniturilor.

De asemenea și introducerea impozitului forfetar a „obligat” foarte mulți proprietari de SRL-uri să se reorganizeze în alte forme și ca atare și activitatea inspectorilor DGFP s-a orientat tot spre aceste societăți.

3.2.2. Evaziunea fiscală în cadrul impozitului pe profit

Măsurarea evaziunii fiscale în cadrul impozitului pe profit este dată de sumele recuperate de DGFP BN de la agenții economici în cadrul controalelor efectuate. Evident că în realitate, dimensiunea evaziunii fiscale este mult mai ridicată, deoarece controalele sunt efectuate prin sondaj și doar o parte dintre agenții economici pot fi verificați.

De asemenea, inclusiv în ceea ce-i privește pe agenții economici care sunt verificați de către inspectorii autorității fiscale nu putem afirma cu certitudine că întotdeauna sunt depistați pentru evaziunea pe care o produc. Inspectorii studiază documentele contabile ale societății și dacă ajung la concluzia că anumite cheltuieli nu sunt justificabile pentru activitatea desfășurată , însă ele au fost considerate ca fiind deductibile , trebuie recalculate profitul impozabil , prin luarea în calcul doar a acelor cheltuieli care se justifică a fi deduse din veniturile realizate.

De exemplu, în anul 2010, unul dintre obiectivele inspectorilor fiscali, era de a depista deducerile de cheltuieli aferente mijloacelor de transport deținute de agenții economici. Erau frecvente cazurile când unele societăți comerciale, dețineau mai multe mijloace de transport decât numărul de angajați (au existat cazuri frecvente cu societăți comerciale cu un angajat – administratorul și cel puțin 3-4 mașini), chiar dacă obiectul de activitate al întreprinderii nu era în nici un caz transportul. Astfel, pentru acele mașini, într-o primă fază era dedus TVA-ul (uneori, chiar se cerea rambursare anticipată), apoi era înregistrată amortizarea și toate cheltuielile aferente (asigurări, reparații) și mai ales cheltuieli uriașe cu combustibilul acestor mijloace de transport.

Pentru a putea exemplifica cifric fenomenul evaziunii în cazul impozitului pe profit, am reprezentat în graficul următor, ponderea sumelor calculate suplimentar, în totalul sumelor recuperate.

Grafic 7: Ponderea sumelor calculate suplimentar în totalul sumelor recuperate(%)

Sursa: prelucrări proprii

Se poate observa că ponderea sumelor calculate suplimentar la impozitul pe profit în totalul sumelor recuperate este în scădere în perioada 2006-2008, urmată de o creștere în anii 2009 și 2010, fără a se ajunge însă la nivelul anului 2006.

Explicația pe care o găsesc eu , se referă în primul rând la faptul că în acestă perioadă situația economică a țării s-a înrăutățit ceea ce a afectat direct profiturile societăților, și deci valoarea sumelor calculate suplimentar a scăzut. De asemenea impozitul forfetar , a redus considerabil evaziunea fiscală în cazul impozitului pe profit, în special în cazul micilor întreprinzători, însă din punctul meu de vedere, această decizie “anticriză” nu a fost una corectă. Pot de asemenea să presupun și că atenția inspectorilor s-a îndreptat asupra evaziunii în cazul TVA, problema pe care o voi atinge în subcapitolul următor.

3.2.3. Sumele recuperate din TVA

Evaziunea fiscală în cazul TVA-ului ocupă cea mai mare pondere în cazul fenomenului numit evaziune fiscală. Cel mai des evaziunea fiscală în cazul TVA, este descoperită cu ocazia controalelor făcute la cererea agenților economici. Asta deoarece orice solicitare de rambursare de TVA implică din oficiu efectuarea unui control în prealabil. Cu ocazia acelor controale, în primul rând erau făcute anumite rectificări prin neluarea în considerare a unor cheltuieli nejustificabile pentru activitatea întreprinderii pentru care era dedus TVA-ul. Astfel, era recalculat TVA-ul de plată declarat de către agentul economic și aplicate majorări de întârziere pe diferențele nedeclarate și neplătite la timp.

Au fost frecvente cazurile când agenți economici care cereau rambursare de TVA, au ajuns în situația de a fi obligate să plătească TVA pentru sumele nedeclarate.

Ca să putem vedea dimensiunea reală a acestui fenoment am realizat graficul următor, în care am calculat ponderea evaziunii fiscale în total sume calculate suplimentar (sume recuperate). Însă din totalul sumelor am scăzut (nu am luat în calcul) majorările de întârziere calculate, deoarece o mare parte din acestea au fost calculate tot pentru TVA.

Grafic 8: Ponderea evaziunii fiscale din TVA în totalul sumelor recuperate(%)

Sursa: prelucrări proprii

Se poate observa cum ponderea sumelor calculate suplimentar din TVA în totalul încasărilor realizate de stat (la nivelul județului BN) este în creștere continuă în perioada 2006-2009, creșterea fiind de la 57 % în 2006 până la aproape 70 % în anul 2009.

Cea mai însemnată creștere s-a înregistrat însă în 2007 față de 2006, pe seama creșterii în sume brute (de la 5,13 milioane lei la 9,28 milioane de lei, adică peste 80 %) a veniturilor bugetare din recacularea TVA-ului de plată. Acestă situație trebuie pusă în special pe seama creșterii numărului de controale efectuate. Ulterior acestui moment (anul 2007) , ponderea veniturilor suplimentare din TVA s-a menținut în jurul valorii de 69 % , cu o foarte ușoară tendința de creștere.

Mai trebuie menționat că nivelul evaziunii în cazul TVA a fost invers proporțional cu nivelul evaziunii în cazul impozitului pe profit. Este aproape sigur, că de fapt evoluția evaziunii în cele 2 cazuri (impozit pe profit respectiv TVA) depinde de direcția în care s-au îndreptat controalele autorităților.

Nu trebuie omis însă, că cifrele în sume absolute despre care discutăm , nu dau nici pe departe dimensiunea reală a evaziunii fiscale, indiferent de nivelul impozitului de care discutăm. Asta, deoarece discutăm în primul rând strict de sumele recuperate în urma controalelor efectuate de către o singură instituție și anume Direcția Generală a Finanțelor Publice. Competențe în combaterea evaziunii fiscale au și Garda Financiară și Poliția Economică.

În plus, momentan este aproape imposibil de estimat și combătut evaziunea fiscală realizată direct de către vânzătorul final al bunurilor care nu înregistrează veniturile obținute („vânzarea la negru”) și mai ales întregile circuite de evaziune fiscală, unde un produs trece printr-un întreg ciclu de producție și transformări însă toți participanții la acel ciclu de producție nu înregistrează nimic în contabilitate și astfel , fiecare dintre ei realizează evaziunea fiscală.

3.2.4. Sumele recuperate din alte impozite

După ce am tratat mai sus problema evaziunii fiscale în cazul TVA respectiv al impozitului pe profit , mă voi opri pe scurt și asupra evaziunii fiscale în cazul altor impozite. Le tratez global , deoarece ca și dimensiune ele ocupă o pondere de maxim 10 % în totalul sumelor recuperate, în timp ce sumele recuperate din TVA și impozitul pe profit reprezintă cel puțin 90 %. Menționez încă o dată că am exclus din calcule sumele recuperate ca și „majorări de întârziere”, deoarece acestea sunt aplicate faptului în sine (evaziunea în cazul fiecărui impozit, deci ar putea fi distribuite tot după ponderea deținută în total).

În următoarele 2 tabele, am reprezentat atât dimensiunea în sume absolute , precum și ponderea acestor încasări în total sume recuperate:

Tabel 6: Evoluția încasărilor în totalul sumelor recuperate(mii lei)

Sursa: DGFP BN

Tabel 7: Ponderea încasărilor în totalul sumelor recuperate

Sursa: prelucrări proprii

Analizând fiecare tip de impozit în parte, se impun câteva comentarii:

Se constată o foarte mare preocupare pe combaterea evaziunii în cazul impozitelor pe salarii , deoarece sumele calculate suplimentar de plată în aceste cazuri au crescut de la valoarea de 5000 lei în anul 2006 , la peste 400.000 în anul 2010 (a crescut de 80 de ori !) , însă creșterile cele mai spectaculoase s-au văzut în 2009 (creștere de 8 ori de la 25 la 200 de mii lei) și în 2010 (dublare).

În ceea ce privește evaziunea fiscală în cazul accizelor , fenomenul este „slab dezvoltat”, chiar dacă în județ funcționează 3 mari producători de alcool (Salix, Prisma și Vinalcool) , iar scandalul Prisma, în care Poliția a descoperit o cisternă încărcată cu 20.000 de litri de alcool care circulă între Bistrița și Beclean, fără nici un fel de documente de proveniență , încă se judecă la Curtea de Apel Cluj.

Evaziunea fiscală în cazul impozitelor pe dividende este relativ constantă și într-o ușoară scădere după anul 2008 , deoarece criză economică a afectat profiturile societăților și implicit dividendele acordate. Trebuie să menționez însă, că trendul sumelor calculate suplimentar în cazul impozitelor pe dividende urmează trendul acelorași sume calculate în cazul impozitului pe profit, deoarece între profit și dividend există o legătură (aproape) directă.

Un alt impozit care a evoluat spectaculos, este impozitul pe venit. Tind să cred că este o cauză a sporirii numărului de controale începând cu anul 2007 asupra persoanelor fizice autorizate și a ascoaitiilor familiale, deoarece în general agenții economici înregistrați sub această formă, ales să fie impozitați pe venit și nu pe profit , deoarece costurile fiscale sunt mai mult mici în cazul plății unui impozit pe venit, decât în cazul plății tuturor obligațiilor fiscale în cazul unui salariu (contribuții sociale angajat, impozit pe salariu, contribuții sociale angajator).

În fine, ultima categoria „alte impozite”, nenominalizate însă, nu o pot comenta foarte în amănunt deoarece nu am reușit să identific sursa acestor sume recuperate, însă pot să spun că și aceste venituri sunt într-o creștere mai mare decât media.

Referitor la ponderile acestor sume în totalul sumelor recuperate am redat în graficul următor ponderea totală a celor 3 mari categorii de sume recuperate, respectiv sume recuperate din TVA, din impozitul pe profit și din alte impozite (pe venit, pe dividende, accize, salarii, alte impozite).

Grafic 9: Ponderea sumelor recuperate den TVA, impozitul pe profit și altele în total(%)

Sursa: prelucrări proprii

Se poate observa cum TVA-ul s-a menținut relativ constant ca și pondere în totalul sumelor recuperate, în timp ce impozitul pe profit a avut o evoluție foarte neregulată alternând scăderile cu creșterile, având totuși un punct de maxim în 2006 și apoi valori în jurul unei medii de 15 %.

Remarc preocuparea autorităților fiscale în efectuarea de controale pentru depistarea evaziunii fiscale și în cadrul altor tipuri de impozite, decât cele tradiționale, respectiv TVA și impozit pe profit, ponderea sumelor recuperate din aceste impozite (altele decât TVA și impozit pe profit) fiind în creștere, corelată cu scăderea ponderii veniturilor calculate suplimentar la plata impozitului pe profit.

3.3. Măsuri privind combaterea evaziunii fiscale

Direcția Generală de Finanțe Publice Bistrița – Năsăud, nu are competențe în combaterea fraudei fiscale. În cazul depistării unor abateri care intră în sfera infracțiunilor, DGFP poate doar să sesizeze alte instituții abilitate, respectiv Parchetul și Poliția Economică. Astfel, la nivelul instituției despre care discutăm, singurele instrumente de acțiune sunt calcularea unor majorări de întârziere pentru sumele nedeclarate și neplătite la timp și aplicarea unor amenzi.

3.3.1. Calcularea de majorări de întârziere

În urma efectuării unui control, dacă sunt abateri de la Codul Fiscal, inspectorii recalculează din punctul lor de vedere care ar fi trebuit să fie obligațiile agentului economic, și le imputa ca și obligații fiscale, însă adăuga la acestea și majorări de întârziere.

Din datele pe care le dețin, nu am statistică asupra majorărilor calculate pentru fiecare tip de impozit ci doar majorările calculate la modul global. Voi prezenta în tabelul următor o paralelă dintre suma (absolută) a majorărilor de întârziere calculate, precum și valoarea sumelor calculate în total , înainte de aplicarea majorărilor de întârziere.

Tabel 8: Evoluția sumelor calculate suplimentar și a majorărilor de întârziere(mii lei)

Sursa: DGFP și prelucrări proprii

Dacă totalul sumelor calculate suplimentar a fost într-o continuă creștere (s-a dublat în 4 ani de zile), majorările calculate s-a menținut constant în jurul valorii de 6 milioane de lei anual.Acest fapt îl voi exemplica print-un exemplu: SC XYZ SRL, nu calculează corect impozitul pe profit datorat în anul 2009 , însă în urma unui control este descoperită în anul 2014, pentru această abatere. Suma va fi luate de către DGFP B , ca și „sume calculate suplimentar” , respectiv „majorări de întârziere” doar la statistică din 2014.

În graficul următor am redat raportul dintre majorările de întârziere și sumele calculate suplimentar:

Grafic 10: Evoluția raportului dintre majorările de întârziere și sumele calculate suplimentar(%)

Sursa: prelucrări proprii

Așadar, exceptând anul 2006, când au fost atrase sume la bugetul de stat din majorări de întârziere calculate, în perioada 2007-2010, în general rata majorărilor de întârziere s-a situat la 30 % din sumele calculate suplimentar. Considerând că valoarea penalizărilor este de 0,1 % , deci o dobândă penalizatoare de 36 % pe an (360 * 0,1 %), rezultă că în medie au fost calculate penalizări după perioade de 10-12 luni , de la dată când ar fi trebuit înregistrate și plătite obligațiile fiscale de către agenții economici din județ.

3.3.2. Aplicarea de amenzi contravenționale

Ultima măsură aflată la dispoziția inspectorilor fiscali, o reprezintă aplicarea de amenzi contravenționale. Însă acest instrument este foarte greu de aplicat din cauza unor reglementări legislative.

În primul rând , legile prevăd anumite marje în care se poate aplica o amendă și chiar dacă inspectorul fiscal aplica o amendă aproape de valoarea medie sau maximă, agenții economici aleg să plătească în 48 de ore , jumătate din minimul amenzii și astfel nu sunt foarte afectați de valoarea amenzilor.

În cazul amenzilor de valori mai mari, sau unde nu se poate aplica la plată a jumătate din minimul amenzii în 48 de ore , de cele mai multe ori , agenții economici aleg să conteste procesele verbale de constatare a contravenției, deoarece pot să amâne plată (amenzile nu sunt purtătoare de penalități și dobânzi) , amânarea care poate fi prelungită foarte ușor prin solicitări adresate instanțelor de judecată de amânare a cazurilor și prin apeluri succesive. Costurile acțiunilor în justiție sunt mult mai mici decât costurile dobânzilor penalizatoare. În plus foarte des se poate întâmpla ca agenții economici să și câștige contestațiile depuse.

În graficul următor am redat însă , valoarea (în sume absolute) a amenzilor aplicate în fiecare an :

Grafic 11: Evoluția amenzilor aplicate(mii lei)

Sursa: prelucrări proprii

Valoarea amenzilor aplicate (în sume absolute) urmează trendul firesc al totalului încasărilor (sumelor calculate suplimentar) realizate de DGFP Bistrița-Năsăud.

Capitolul 4: Concluzii și propuneri

Evaziunea fiscalã a devenit un fenomen omniprezent în plan economic și social. Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscalã este îngrijorătoare deoarece în lipsa măsurilor de combatere poate atenta în viitor la stabilitatea economiei naționale.

Drept urmare, evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic și social complex. Este imperios necesar, pentru toate statele lumii, ca urmările nocive ale acestui fenomen să fie limitate, micșorate, să-și piardă din anvergură, în condițiile în care a devenit clar pentru toată lumea că ele nu pot fi eradicate. Evaziunea fiscală are un efect direct și neîntârziat asupra nivelurilor încasărilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre în mecanismele pieței, precum și la îmbogățirea, în mod ilicit, a practicanților acestei metode de înșelăciune ce afectează statul și în ultimă instanță, pe fiecare dintre noi, contribuabilii onești. Existând mai multe interpretări, denumiri și accepțiuni ale acestui fenomen, este normal ca el sa fie și greu de definit. Sunt utilizate sintagme de genul “fraudă, fraudă ilegală, evaziune internațională, fraudă legală, evaziune internațională, fraudă prin lege, economie subterană”. Nu doar terminologia constituie un element de confuzie, ci și legea ambiguă, granița dintre licit și ilicit fiind foarte fragilă.

În plan economic o situație echilibratã a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomică și la asigurarea condițiilor unei dezvoltări economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună niște sancțiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil și poate în primul rând o educație fiscală a cetățenilor.

Legile fiscale trebuie sã fie simple, clare, precise și relativ stabile, să se facã o deosebire între cazurile când legile sunt încălcate cu intenție de fraudă sau când sunt încălcate din culpă, din neglijență, sau din cauze independente de voința contribuabilului. Este necesar sã se reorganizeze controlul și verificările fiscale, să se elaboreze de către B.N.R. norme clare cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite și documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.

Printre măsurile ce se pot lua sau elemente ce ar putea fi conținute de viitoare acte normative în domeniu se pot înscrie:

Corelarea sistemului fiscal cu realitățile socio-economice și eventual realizarea unor strategii fiscale de minimum 4 ani, perioade pentru care cuvântul de ordine să fie stabilitatea;

Aplicarea unei fiscalități diferențiate, adaptate fiecărui sector de activitate economică, de asemenea conform respectivei strategii, această măsură fiind extrem de utilă în condițiile lipsei inițiale de capital

În urma acestor strategii supuse principiului publicității, să fie urmărită dezvoltarea a câte unui domeniu de interes social, prin aplicarea unor niveluri de fiscalitate scăzute pentru respectivul domeniu;

Micșorarea numărului cheltuielilor nedeductibile atunci când se calculează profitul impozabil, în mod gradual;

Redimensionarea bazei impozabile în ceea ce privește contribuțiile la fondurile speciale care în prezent crează dificultăți în direcționarea reformei impozitului pe profit, deoarece sunt numeroase și nu țin cont de situația economică a plătitorilor.

Utilizarea unor modalități de rambursare a TVA-ului mai eficiente pentru vânzările de bunuri și prestările de servicii în favoarea persoanelor fizice nerezidente;

Eliminarea tratamentelor preferențiale în ceea ce privește obligațiile de plată către bugetul de stat și orice alt fel de obligații fiscale;

Distribuirea plății taxelor și accizelor între producătorii și comercianții de băuturi alcoolice și țigări, astfel încât să se responsabilizeze comercianții finali atât cu privire la originea produselor vândute cât și la plata contribuțiilor către stat.;

Organizarea unui sistem informatic integrat privind contribuabilii de orice fel și istoricul lor fiscal (inclusiv locurile de munca anterioare, salariile obținute, impozitele plătite, codul fiscal personal)

Introducerea aceluiași sistem informatic în stare să coreleze activitățile de colectare de fonduri cu cele ale trezoreriilor; elaborarea prevederilor necesare pentru implementarea dosarului fiscal pentru persoanele fizice; toate aceste măsuri vor conduce la descurajarea muncii la negru;

Anularea facilităților pentru adevărații sau așa-zișii revoluționari;

Asigurarea unui sistem de pedepse/recompense pentru toți cei care lucrează în domeniul fiscal de stat, precum și realizarea unui sistem de salarizări satisfăcător și suficient pentru a îndepărta tentațiile;

Înființarea unui organ administrativ, aflat în subordinea Parlamentului, care să aibă atribuțiile și logistica suficiente astfel încât să poată depista și trimite direct în judecată pe oricine a înfăptuit o fraudă.

În concluzie, adoptarea și aplicarea unui cadru legislativ modern și transparent, corelate cu motivarea personalului din instituțiile respective ar fi de natură să diminueze efectele nocive ale acestui adevărat flagel economic al lumii contemporane dar și să creeze premise pentru o mai bună cooperare cu fiecare contribuabil, dar și pentru dezvoltarea conștiinței civice a acestuia în ce privește obligațiile față de statul pe care trebuie să-l perceapă ca pe un protector și nu ca pe un spoliator.

Bibliografie

Antonescu M., Ion L., Tendințe actuale ale unor forme de evaziune fiscală pe plan internațional, Revista Finanțe publice și contabilitate, ianuarie 2004

Balaban C., Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie și practică judiciară, Ed Rosetti, București, 2003

Bișa C., Costea I, Capotă M., Dancău B., Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune fiscală și fraudă fiscală, Ed. BMT Publishing House, București, 2005

Boulescu M, Control financiar și expertiză contabilă, Ed. Mondo, Craiova, 1992

Brown C.V., P.M. Jackson, Public sector economics, second edition, Bazil, Blackwell, Oxford, 1982

Clocotici D.,Gheorghiu Gh., Dolul, Frauda și Evaziunea Fiscală, Ed. Lumina Lex, 1996

Cordescu V., Evaziunea fiscală în România, Teză de doctorat în Științe Economice, 1936

Cristuș N., Evaziunea fiscală și spălarea banilor, Ed. Hamangiu, București, 2006

Dauphin C., Ghidul paradisurilor fiscale, Ed. Tribuna, București, 2000

Dingă E.C., De la evaziune la fraudă fiscală, în Tribuna Economică

Dingă E.C., Distincții conceptuale, Revista Tribuna Economică, București, 1998

Douverger M., Finances Publique, Presses Universitaires de France, Paris, 1965

Gliga C.I., Aspecte criminologice specifice evaziunii fiscale, Ed. C.H. Beck, București, 2002

Gliga C.I., Evaziune fiscală – Reglementare, Doctrină, Jurisprudență, Ed. C.H.Beck, București, 2007

Hoanță N., Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, București 1997

Mănăilă A., București, Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Ed. All Beck, 2004

Moraru D.,Medelescu M., Voinea C., Finanțe publice, Ed. Economică, București, 2005

Moșteanu T.– “Presiunea fiscalã”, revista “Impozite și taxe”, nr.5, mai 1997

Mrejeru T., Florescu D., Andreiu P., Evaziunea fiscală:practică juridică, legislație aplicabilă; considerații teoretice, practică juridică, Ed. Economică, București, 2000

Roș V., Drept financiar, Ed. All Beck, București 2005

Șaguna D.D., Tutugiu M.E., Evaziunea fiscală, Ed. Oscar Print, București, 1995

Șaguna D.D. – “Drept financiar și fiscal”, Editura Oscar Print, București 1994

Tulai C.I., Finanțe publice și fiscalitate, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003

ANEXE

Doamnei,

Somesan ( Giurgean ) Emilia -Floarea

Referitor la solicitarea dvs înregistrată a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud , vă transmitem datele solicitate:

Inspector evaziune fiscala,

Satmari V.