Importanta Socio Economica a Etichetarii Nutritionale a Produselor Alimentare
Importanța socio-economică a etichetării nutriționale a produselor alimentare
CUPRINS
INTRODUCERE
Situația economică și socială actuală, care se află într-o continuă schimbare, aduce modificări importante în comportamentul alimentar al consumatorilor, acest lucru determinând consumatorii să nu mai acorde timp și atenție alimentației corecte.
Atât agenții economici, cât și consumatorii, trebuie să acorde o atenție specială formării unui comportament alimentar corect. Instrumente importante care ajută la formarea acestuia pot fi considerate: informarea din punctul de vedere al valorii nutritive a produselor alimentare, înțelegerea etichetei nutriționale și promovarea unui stil de viață sănătos. Toate acestea duc la menținerea funcției fizice și mentale, și reprezintă, fără îndoială, provocări.
Această lucrare propune studierea importanței socio-economice a etichetării nutriționale a produselor alimentare. Printre obiectivele principale se numără identificarea implicațiilor operaționale ale etichetării nutriționale ale alimentelor și evoluția etichetei nutriționale.
Componentă importantă a dezvoltării și modernizării produsului, dar și un indicator al saltului calitativ atins de cercetare și producție, ambalajul este destinat să asigure protecția și integritatea produsului pe parcursul circuitului tehnic de la producător la consumator.
Evoluția etichetei produselor alimentare a fost influențată de un număr mare de factori, printre care se numără: diversificarea sortimentelor de produse, creșterea gradului de prelucrare a mărfurilor, importanța valorii nutritive și creșterea nivelului de educare a consumatorului.
Prima parte a lucrării punctează câteva informații despre evoluția etichetei și reglementările acesteia. În perioada Renașterii, singurele produse etichetate erau picturile, lucrările artizanale și obiectele de uz casnic. În prezent aceasta are un rol de informare pentru consumatori și oferă multe informații precum: denumirea sub care este vândut alimentul, lista cuprinzând ingredientele, cantitatea din anumite ingrediente, data durabilității minimale sau data limită de consum, condițiile de depozitare sau de folosire. Datorită importanței acordate valorii nutritive și impactului pe care aceasta îl are asupra organismului uman, a fost necesară reglementarea etichetei nutriționale. În prezent, eticheta nutrițională este reglementată pe plan național și pe plan european.
În a doua parte a lucrării se prezintă noțiunea de comportament al consumatorului, cât și factorii de influență ai acestuia. În momentul în care se cunosc acești factori de influență ai comportamentului consumatorului, producătorii se pot plia pe necesitățile consumatorilor astfel încât aceștia să fie satisfăcuți din punct de vedere nutrițional. Pentru a lua cele mai bune decizii nutriționale, consumatorii trebuie să aibă o educație nutrițională corectă. Dieta și echilibrul nutrițional joacă un rol deosebit de important în menținerea unei stări bune de sănătate prevenind de asemenea bolile. Acestea conduc la scăderea mortalității, iar asocierea cu un stil de viață sănătos asigură o mai bună funcționare a organismului nostru. Toate acestea se pot realiza cu ușurință dacă obiceiurile alimentare sănătoase sunt adoptate încă din copilărie și menținute pe termen lung.
Ultima parte a lucrării cuprinde un studiu de caz asupra importanței etichetării nutriționale din perspectiva consumatorilor. Acest studiu este realizat prin intermediul unui chestionar. Chestionarul a fost distribuit virtual prin intermediul rețelelor de socializare si a e-mail-ului. Perioada în care acesta a fost completat este 20 mai – 31 mai 2014, fiind aplicat pe un eșantion de 81 persoane, cu vârsta cuprinsă între 18 și 58 de ani, selectați aleatoriu. Printre obiectivele studiului se numără stabilirea frecvenței citirii etichetei nutriționale a produselor alimentare, stabilirea importanței pe care o dau consumatorii informațiilor nutriționale oferite și identificarea elementelor pe care consumatorii pun accent atunci când citesc eticheta nutrițională.
CAPITOLUL 1.
IMPLICAȚII OPERAȚIONALE ALE ETICHETĂRII NUTRIȚIONALE A ALIMENTELOR
1.1.Evoluția conceptului de valoare nutritivă
Acum, mai mult ca niciodată, obținerea de informații nutritive corecte poate avea un impact foarte mare asupra stării noastre de sănătate. Poluarea aerului, solului și a apei, adăugate la metodele moderne de cultivare a pământului, au epuizat resursele minerale esențiale pentru organism.
Descoperirile nutriționale de până acum au avut un efect pozitiv asupra sănătății și bunăstării oamenilor. Cuvântul ”nutriție” în sine înseamnă: procesul de hrănire, în special procesul în care organismul asimilează mâncarea și folosește acest lucru pentru a crește și a înlocui țesuturile.
Deși au existat preocupări pentru starea de nutriție a populației din cele mai vechi timpuri, abia către mijlocul secolului trecut s-au pus bazele științifice și instituționale ale politicilor alimentare și nutriționale contemporane.
Primele preocupări privind valoarea nutritivă a produselor alimentare datează din 1890 sub forma publicației ”Compoziția chimică a materialelor alimentare americane” de W. O. Atwater din cadrul Departamentului Agriculturii al Statelor Unite ale Americii.
I. Gonțea a demonstrat că pentru a fi nutritiv, alimentul trebuie să fie apetisant, echilibrat trofic și igienic. Ca atare, el lărgește conceptul de valoare nutritivă și face pași importanți în nutriție, definind factorii antinutriționali ca și un complex de substanțe ce perturbă metabolismul și provoacă dereglări fiziologice.
În primul rând trebuie să clarificăm noțiunea de valoare nutritivă și să punctăm câteva date despre evoluția acesteia în timp.
Valoarea nutritivă a unui produs alimentar reprezintă gradul de acoperire a necesarului de substanțe nutritive de către nutrienții (proteine, lipide, glucide, vitamine, substanțe minerale) existenți în 100 g de produs.
Alimentul reprezintă legătura esențială a omului cu mediul. Această legătură trebuie să corespundă anumitor cerințe de inocuitate și condiții de satisfacere a necesităților fiziologice.
Hrănirea corectă a organismului este esențială, fiind o cerință de bază. Trecerea de la perioada în care alimentele erau consumate doar pe baza comestibilității lor fără nicio înțelegere a valorii lor nutritive, s-a făcut foarte lent.
Mutațiile și schimbările fundamentale ale gândirii umane au determinat revizuirea concepției despre alimentația umană, ceea ce a condus la accentuarea caracterului ei rațional, conștient și la evidențierea efectului ei de factor preventiv pentru sănătate.
De-a lungul timpului a devenit evident faptul că alimentele consumate trebuie să conțină atât proteine cât și glucide, lipide, elemente minerale și vitamine pentru a funcționa optim.
Valoarea nutritivă reprezintă o trăsătură intrinsecă și esențială a produselor alimentare datorită căreia utilitatea acestora se realizează pe dubla piață: pe piața economică și pe cea metabolică a organismului uman.
Valoarea nutritivă are patru lanțuri inseparabile: valoarea psihosenzorială, valoarea energetică, valoarea biologică și valoarea igienică (Figura 1.1):
Valoarea psihosenzorială – respectiv valoarea organoleptică și estetică – este acea componentă a valorii nutritive care determină cumpărarea produselor, alegerea lor din cele disponibile la un moment dat.
Pentru exprimarea valorii psihosenzoriale sunt cunoscute metode de cuantificare și exprimare grafică a acesteia, cum sunt metoda punctajului, metoda profilului, metode care permit compararea produselor.
Valoarea energetică – exprimată în kcal/ 100g produs, este cea care condiționează aspectul cantitativ al hranei, acoperirea necesarului zilnic depinzând de aceasta; este conferită de trofinele calorigene (glucide, lipide, proteine).
Valoarea biologică exprimă aportul alimentar în componente esențiale, indispensabile unui metabolism normal (aminoacizii esențiali, prin proteine de origine animală, vitamine, elemente minerale).
Valoarea igienică este o condiție obligatorie pentru orice produs alimentar, deoarece inocuitatea (lipsa impurităților, a substanțelor nocive, a substanțelor antinutriționale, a
contaminaților microbiologici) oferă posibilitatea organismului de a utiliza corect substanțele nutritive din produsul alimentar.
Valoarea igienică constituie obiectul legislației sanitare care prescrie limite restrictive pentru toate componentele nocive care pot proveni din materiile prime, prin transformări în timpul procesului tehnologic, prin utilizarea necontrolată a aditivilor alimentari, prin nerespectarea duratei și parametrilor operațiilor tehnologice.
Pentru un produs alimentar, valoarea nutritivă (cu cele patru laturi ale sale) constituie criteriul major în aprecierea calității. Astfel, calitatea mărfurilor alimentare, privită drept grad de satisfacere a unei necesități de consum de către un corespondent material fabricat în acest scop, este expusă atât exigențelor ridicate de metabolizarea fără risc a substanțelor nutritive existente, cât și exigențelor de ordin senzorial sau tehnic.
.
Declararea valorii nutritive se referă la informațiile de ordin nutrițional prezentate într-o anumită ordine:
valoarea energetică exprimată în kcal sau kj;
cantitatea de protide, glucide și lipide, exprimată în g la 100 g de produs;
valoarea biologică, exprimată prin cantitatea fiecărei vitamine sau element mineral (exprimată în unități SI și raportată la 100 g de produs sau raportată la 100 kcal , respectiv 100 kj).
Sintetic, valoarea nutritivă poate fi exprimată ca un grad de acoperire a necesarului de substanțe nutritive de către nutrienții aflați în 100 g de produs.
În evaluarea valorii nutritive a produselor alimentare procesate trebuie avută în vedere influența prelucrării tehnologice asupra acesteia. Prelucrarea, conservarea și depozitarea alimentelor pot duce la diminuarea considerabilă a valorii nutritive, datorită labilității compușilor nutritivi la acțiunea factorilor fizici, chimici și biochimici.
Valoarea nutritivă este deci influențată de tratamente și procese tehnologice în timpul prelucrării industriale, de transport, depozitare, dar și de tratamente și procese de preparare culinară.
În condițiile segmentării tot mai accentuate a consumului alimentar, a unei alimentații științific realizate, cunoașterea valorii nutritive a produselor alimentare este o condiție de bază pentru aprecierea nivelului lor calitativ.
1.2. Considerații generale privind etichetarea nutrițională a produselor alimentare
Pentru asigurarea protecției și înlesnirea distribuției, produsele alimentare sunt ambalate individual (ambalajul de prezentare și desfacere) și ambalaje de transport.
Componentă importantă a dezvoltării și modernizării produsului, însoțitor nelipsit al acestuia și în același timp indicator al saltului calitativ atins de cercetare și producție, ambalajul este destinat să asigure protecția și integritatea produsului pe parcursul circuitului tehnic de la producător la consumator.
Principalul rol al etichetării este acela de a oferi informații.
Eticheta reprezintă „orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conține elemente de identificare a produsului și care însoțește produsul sau este aderent la ambalajul acestuia”.
În antichitate, eticheta era reprezentată de pictograme, ideograme și monograme.
Mai târziu, în perioada Renașterii singurele produse etichetate erau picturile, lucrările artizanale și obiectele de uz casnic. Eticheta fiind utilizată în acest caz doar ca diferențiere între producători.
În perioada capitalismului eticheta avea rolul de a oferi informații necesare desfășurării operațiunilor comerciale. Aceste informații cuprind: denumirea produsului, numele producătorului, marca, locul de origine al produsului.
În prezent, eticheta conține următoarele informații: denumirea produsului, grupa din care face parte produsul, denumirea și adresa producătorului, principalele caracteristici de calitate, masă pe unitatea de ambalaj, ingredientele, domeniile de utilizare, condițiile de păstrare, restricții privind consumul, termenul de garanție sau data limită de consum.
Evoluția etichetei produselor alimentare a fost influențată de un număr mare de factori, printre care se numără: diversificarea sortimentelor de produse, creșterea gradului de prelucrare a mărfurilor și creșterea nivelului de educare și informare a consumatorului.
În general, eticheta îndeplinește două funcții importante: persuasivă și informațională.
Eticheta persuasivă acordă o atenție deosebită convingerii consumatorului prin punerea în evidență a temei promoționale și a logo-ului, punând pe locul doi informarea consumatorului. Cuvintele standard precum “nou”, “îmbunătățit” și “super” au ajuns să aibă un impact redus în rândul consumatorilor deoarece aceștia sunt saturați de aceste “noutăți” .
Eticheta informațională, pe de altă parte, sprijină consumatorul în alegerea corectă a produselor conform necesităților fiecăruia și să înlăture discrepanțele care pot apărea după momentul achiziționării produselor din lipsa unei educații nutriționale bune.
Informațiile pe care trebuie să le cuprindă o etichetă sunt următoarele:
denumirea sub care este vândut alimentul;
lista ce cuprinde ingredientele;
cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
data durabilității minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
condițiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicații speciale;
denumirea sau denumirea comercială și sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu numele și sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;
locul de origine sau de proveniență a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau proveniența reală a alimentului;
instrucțiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;
concentrația alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;
o mențiune care să permită identificarea lotului;
mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.
Eticheta modernă a produselor alimentare cuprinde o componentă foarte importantă: eticheta nutrițională. Importanța declarării valorii nutritive a alimentelor este bine cunoscută în prezent, mai ales că sfera sa de influență se întinde dincolo de științele legate de nutriția omului, incluzând și științele implicate în producția și comercializarea produselor alimentare.
La apariția etichetei nutriționale au contribuit, în principal, valoarea nutritivă dar și alți factori, precum:
evoluția industriei alimentare;
fundamentarea pe baze științifice (cerințele pieței metabolice) a producției de alimente;
intensificarea eforturilor de a oferi oamenilor posibilitatea de a se hrăni corect, sănătos;
nevoia de protecție a consumatorului, de asigurare a unor alimente salubre și care totodată, să corespundă cât mai bine cerințelor metabolice ale organismului;
perfecționarea continuă a normelor de nutriție a omului în plan național și internațional;
creșterea gradului de informare și educare al consumatorilor;
atribuirea unui rol valoros de instrument de marketing etichetării nutriționale, pentru producătorii și comercianții de alimente.
Toți acești factori prezentați mai înainte au condus la afirmarea necesității declarării valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, ca o cerință obiectivă, socială, educațională și economică.
Etichetarea nutrițională oferă o șansă în plus firmelor de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect, întrucât informațiile astfel obținute le pot orienta deciziile de cumpărare a produselor, le oferă posibilitatea realizării unei diete corespunzătoare.
Firmele care produc mărfuri alimentare acordă o atenție din ce în ce mai mare etichetei nutriționale, care la rândul ei s-a transformat într-o componentă particulară a produsului alimentar. Deoarece pentru alcătuirea etichetei nutriționale sunt necesare activități de cercetare a opiniei consumatorului, de proiectare, de realizare, de lansare pe piață. Cu ajutorul tehnicilor de marketing de captare a interesului consumatorului de către elementul constitutiv al etichetei, producătorul le pune în evidență, într-o manieră statică sau dinamică, astfel încât produsul să fie remarcat și dorit de consumator. Eticheta trebuie să-i ofere acestuia informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, care să permită alegerea acelor produse ce corespund cel mai bine nevoilor și posibilităților financiare.
Etichetele nutriționale descriu conținutul de nutrienți și ghidează consumatorii în alegerea alimentelor. Informațiile nutriționale prezentate trebuie să fie selectate pe baza compatibilității cu recomandările dietetice. Informațiile nutriționale înscrise pe etichetă ar trebui să fie sincere și să nu inducă consumatorul în eroare. În același timp, regulamentele de etichetare ar trebui să ofere stimulente producătorilor pentru a dezvolta produse care promovează sănătatea și îi ajută pe consumatori să aibă o dietă sănătoasă.
Citirea etichetei nutriționale poate ajuta consumatorii să ia deciziile alimentare corecte în ceea ce privește încercarea de pierdere în greutate și prevenția de îngrășare. Într-un studiu publicat în ”Journal of the American Dietetic Association” în aprilie 2000, oamenii care doreau să piardă în greutate din motive de sănătate și au folosit eticheta nutrițională, au consumat mai puține calorii, mai multe fibre și mai puține grăsimi, zaharuri și carbohidrați, față de cei care își doreau același lucru dar nu au folosit eticheta nutrițională.
Eticheta nutrițională a devenit o necesitate în prezent, o modalitate de informare a consumatorilor, precum și un punct de legătură între agenții economici și consumatori. În următoarele capitole se prezintă reglementările naționale și europene în domeniul etichetării nutriționale. Încercările perseverente ale guvernelor și producătorilor urmăresc îmbunătățirea continuă a gradului de satisfacere și informare al consumatorilor, în vreme ce aceștia devin tot mai atenți și interesați de domeniul alimentar și de sănătate.
1.3 Reglementări privind etichetarea nutrițională a produselor alimentare
Odată cu intrarea României în spațiul economic european și dezvoltarea comerțului extern a apărut necesitatea corespondenței dintre cerințele prevăzute de standardele naționale și cele europene.
Primele standarde internaționale care au reprezentat startul în soluționarea acestei probleme au fost Standardele internaționale recomandate pentru alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică (CAC/RS 72/74 – 1976), elaborate de Comisia Codex Alimentarius în cadrul programului mixt FAO/OMS privind normele alimentare.
Deși primele standarde au fost aplicate numai alimentelor destinate sugarilor și copiilor cu vârste mici, o dată cu sistematizarea producției și comerțului cu alimente, aceste standarde s-au extins și la alimentele de consum curent. Datorită acestor modernizări, multe firme au început să eticheteze nutrițional produsele fabricate de ei.
Conținutul mesajului informațional al etichetei s-a aflat pentru o foarte lungă perioadă de timp din istoria societății, la libera inspirație a producătorilor și ulterior a comercianților care în multe cazuri au folosit eticheta în mod abuziv, în principal ca instrument de promovare a unei concurențe neloiale sau fraudă.
În fiecare dintre aceste reglementări se fac precizări de detaliu pentru fiecare mențiune constitutivă a etichetei, atât în privința conținutului general, cât și în ceea ce privește specificul de produs al mesajului informațional.
Pe plan european, au fost întocmite mai multe reglementări în domeniul etichetării produselor alimentare:
a) Directiva CEE 496/90 din 24 septembrie 1990, adoptată și publicată în România în Monitorul Oficial nr. 147/27 februarie 2002, cu privire la indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare. Prin această directivă este recunoscut dreptul consumatorilor de a ști și profilul lor nutritiv nu numai ingredientele ce sunt conținute de alimente.
Astfel, C.E.E. consideră ca informațiile nutriționale ce privesc în primul rând valoarea energetică, precum și următoarele componente: proteine, glucide, lipide, fibre alimentare, sodiu, vitamine și săruri minerale. Valorile cantităților în care se găsesc nutrienții trebuie să se refere la cele prezente în aliment în momentul cumpărării. Ele se pot referi chiar și la produsul gata de consum, cu condiția furnizării unor informații suficiente privitoare la modul de preparare. Prevederile acestei directive precizează faptul că etichetarea nutrițională a produselor alimentare este opțională, aceasta devine obligatorie când apare pe etichetă o mențiune nutrițională, cu excepția campaniilor publicitare colective.
b) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, comasează Directiva 2000/13/CE privind etichetarea produselor alimentare și Directiva 90/496/CEE privind etichetarea nutrițională în scopul de a îmbunătăți nivelurile de informare și de protecție a consumatorilor europeni. Regulamentul definește principiile, cerințele și responsabilitățile generale care reglementează informațiile referitoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor alimentare. Acesta prevede mijloacele pentru garantarea dreptului consumatorilor la informare și procedurile pentru furnizarea informațiilor referitoare la produsele alimentare, ținând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate pentru a putea răspunde evoluțiilor viitoare și noilor cerințe privind informațiile. Acest regulament se aplică începând de la 13 decembrie 2014, cu excepția dispozițiilor privind obligația de a efectua o declarație nutrițională, care se vor aplica începând de la 13 decembrie 2016.
c) Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare. Acest regulament stabilește pentru prima dată norme în vederea armonizării utilizării mențiunilor nutriționale și de sănătate la nivel european. Aceste mențiuni făcute în etichetarea și prezentarea produselor alimentare sau în publicitatea acestora vor trebui să fie clare, precise și bazate pe dovezi acceptate de toată comunitatea științifică. Mențiunile nutriționale și de sănătate de tipul „FĂRĂ ADAOS DE ZAHARURI”, „FĂRĂ GRĂSIMI”, „FĂRĂ MATERII GRASE”, „Calciul este necesar pentru creșterea sănătoasă a oaselor copiilor” etc. sunt armonizate la nivel european în vederea garantării funcționării pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat al protecției consumatorilor. Acest regulament a intrat în vigoare în data de 19.01.2007.
În România, etichetarea nutrițională este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
Etichetarea nutrițională este opțională, conform H.G. 106/2002, etichetarea nutrițională este obligatorie atunci când la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepția campaniilor publicitare colective, apare pe etichetă o mențiune nutrițională.
Conform normelor metodologice privind etichetarea nutrițională a alimentelor din Anexa 2 a H.G.106/2002 sunt definiți următorii termeni:
etichetare nutrițională: orice informație care apare pe etichetă și se referă la:
a1) valoarea energetică;
a2) următoarele substanțe nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, sodiu, vitaminele și mineralele prezente în cantități semnificative, conform tabelului care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;
mențiune nutrițională – orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifică, sugerează sau induce faptul că alimentul are anumite proprietăți nutriționale datorate valorii energetice/calorice pe care acesta o furnizează, o furnizează la o valoare scăzută sau crescută ori nu o furnizează și/sau datorită substanțelor sale nutritive pe care acesta le conține, în proporție scăzută sau crescută, ori nu le conține.
proteine – conținutul de proteină calculat cu formula: proteină = azot total Kjeldahl x 6,25;
glucide – toate glucidele metabolizate de organismul uman și care includ polioli;
zaharuri – toate monozaharidele și dizaharidele prezente în alimente, excluzând poliolii;
lipide – lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;
acizi grași saturați – acizii grași fără dublă legătură;
acizi grași mononesaturați – acizii grași cu o dublă legătură în poziție cis;
acizi grași polinesaturați – acizii grași cu duble legături întrerupte în poziție cis, cismetilenice;
valoare medie – valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanțe nutritive pe care o conține un aliment dat, față de variațiile acestora în funcție de sezon, obiceiuri de consum și alți factori care pot induce modificări ale valorii efective.
Ca și dispoziții finale H.G.106/2002 se regăsesc următoarele:
prin etichetarea nutrițională infomația se prezintă grupat, în același loc, sub formă de tabel, cu numerele aliniate, dacă spațiul o permite; acolo unde spațiul nu permite, informația se prezintă în formă liniară. Informația se înscrie într-un loc vizibil, cu caractere lizibile și într-o formă ce nu permite ștergerea;
prin etichetarea nutrițională informația se înscrie într-o exprimare ușor de înțeles de cumpărător, dacă nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a acestuia. Informația se înscrie în limba română, indiferent de țara producătoare a alimentului, fără a impune restricții cu privire la posibilitatea indicării acesteia și în alte limbi.
Această reglementare a etichetării produselor alimentare este o importantă problemă de interes public deoarece are ca scop protecția consumatorului din punct de vedere biologic, economic si social.
Atenția tot mai mare pe care consumatorii o acordă importanței nutriției în dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a organismului a făcut ca, organismele din domeniul sănătății să depună eforturi și mai mari pentru a informa cât mai multă lume de acest aspect și să se orienteze spre un stil de viață sănătos.
De la producția de alimente și comercializarea acestora la legislația în materie de educație nutrițională, promovând normele de nutriție în practicile comerciale, FAO (Organizația pentru Agricultură și Alimentație) are ca obiect de interes întregul lanț alimentar, de la cultivarea materiilor prime până la repartiția familială. În cadrul tuturor acestor preocupări, organizația vizează o dezvoltare fundamentată pe creșterea echitabilă și susținerea politicilor axate pe nevoile popoarelor în general și a populațiilor vulnerabile, din punct de vedere nutrițional. FAO oferă servicii pentru evaluarea situației alimentare și nutriționale cu scopul de a ajuta guvernele să stabilească la timp măsurile eficiente. Totodată, se implică în analiza structurii consumului și ofertei alimentare, în trierea problemelor și stabilirea priorităților, precum și în identificarea categoriilor vulnerabile care reclamă măsuri de urgență. Serviciile oferite de FAO s-au extins mult în ultima vreme, contribuind substanțial la supravegherea ameliorării nutriționale. Sistemul Mondial de Informare și Alertă Rapidă (SMIAR) permite FAO să vegheze asupra situației alimentare mondiale, grație colectării, analizării și difuzării celor mai recente date cu privire la factorii care ar putea afecta cererea și oferta, necesarul și posibilitățile de supraviețuire.
În concluzie, aceste reglementări au ca scop educarea nutrițională a consumatorilor și îndrumarea lor spre o viață sănătoasă, bineînțeles, cu ajutorul etichetei nutriționale. Scopul etichetării este de a da consumatorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât aceștia să aleagă produsul în funcție de necesitățile fiecăruia, posibilităților financiare dar în același timp să știe la ce riscuri se supun consumând produsul respectiv.
1.4 Modalități de etichetare nutrițională a produselor alimentare
Evoluția și modernizarea producției și comerțului de bunuri de consum au determinat schimbarea noțiunii de marfă într-un concept nou, sistemic. Astfel, marfa poate fi considerată în momentul de față ca un sistem tricomponent: produs + ambalaj + mediu. Cele trei componente ale sistemului se condiționează reciproc, iar reevaluarea lor reprezintă o necesitate obiectivă pentru succesul mărfii pe piață.
Perfecționarea și îmbogățirea conținutului informațional al etichetei nutriționale a avut ca punct de plecare cele trei elemente energetice (proteine, glucide, lipide) și valoarea energetică conferită de acestea produsului etichetat, cunoscute sub numele de cei "4 mari CODEX".
În anul 1972 s-a încercat pentru prima oară realizarea unei etichete nutriționale, de către Albert Heijn, o firmă olandeză, pentru produsul “pesmet popular preambalat” (Figura 1.3). Acest model de etichetă evidenția substanțele nutritive (vitamine, substanțe minerale și protide), substanțele energetice (protide, lipide, glucide) și valoarea energetică a produsului, exprimată în kilocalorii și kiloJouli, dar conținea și recomandarea de “a se mânca variat”.
Figura 1.2. Eticheta nutrițională a firmei A. HEIJN
Sursa: Dima, D., Pamfilie, R., Procopie, R., Mărfurile alimentare în comerțul internațional. București, Editura Economică, 2001
Modalitățile de etichetare nutrițională sunt variate:
simple: prezentate sub formă de tabel, încadrat într-un chenar indicând conținutul de protide, lipide și glucide (în grame la 100 g produs sau la o porție sugerată) și valoarea
energetică exprimată în kJ sau kcal, de asemenea raportată la 100 g produs sau o porție sugerată, în cifre și litere incolore pe fondul culorii ambalajului;
nuanțate: același tabel în care protidele, lipidele și glucidele sunt exprimate pe benzi cu culori codificate și acceptate pe plan tot mai larg: culoarea roșie, roșie-portocalie sau roz pentru protide, culoarea galbenă pentru lipide, culoarea verde pentru glucide și fond alb pentru valoarea energetică;
complexe:
pe lângă mențiunile care indică valoarea energetică și principalii nutrienți, se înscriu și cantitățile recomandate de proteine, de vitamine și de substanțe minerale, pe zi sau pe un meniu;
atunci când produsul este destinat unui anumit segment de populație, nominalizat în normele de nutriție, este posibil ca valoarea nutritivă, exprimată prin nutrienți sau energie, să nu mai fie declarată doar în unități fizice pe o unitate de masă, ci și gradul de satisfacere zilnică a necesarului respectiv de constituenții existenți într-o unitate de masă a produsului, într-o formă accesibilă a consumatorilor, un astfel de model presupune menționarea pe ambalaj a segmentului căruia produsul îi este destinat.
Informațiile prezentate în eticheta nutrițională, conform Directivei 90/496/CEE, vor fi grupate fie în grupa 1, fie în grupa 2:
Un pas înainte este făcut de firmele care, pe lângă mențiunile ce indică valoarea energetică și principalii nutrienți, înscriu și cantitățile recomandate de proteine, vitamine și substanțe minerale, pe zi sau pentru un meniu (Figura nr. 1.3).
Figura 1.3. Model de etichetă nutrițională
Sursa: Adaptată după Dima, D., Pamfilie, R., Procopie, R., Mărfurile alimentare în comerțul internațional, București, Editura Economică, 2001
Ca un răspuns la necesitatea evidentă de a dezvolta o modalitate mai bună de prezentare a informațiilor nutriționale, unii producători și comercianți cu amănuntul din domeniul alimentar, precum și organizații non-profit din diferite țări au creat o serie de sisteme de semnalizare a profilului nutrițional, având ca principal scop furnizarea într-o manieră simplificată și sistematizată, a unor informații nutriționale despre alimente.
Pentru ca aceste informații nutriționale să fie mai ușor percepute de către consumatori, au fost marcate pe partea frontală a ambalajelor (de aceea au căpătat și denumire generică de Sisteme FOP – Front-of-Pack), folosind simboluri diferite.
În prezent, în Uniunea Europeană, sunt utilizate pe scară largă, dar pe bază de voluntariat, două sisteme FOP de etichetare nutrițională:
”Traffic Light” (TL) – este utilizat voluntar, cu precădere în Marea Britanie, doar de către unii producători și distribuitori. Acest sistem de etichetare (Figura nr. 1.4.), care folosește codificarea cromatică a luminilor semaforului, avertizează consumatorii asupra conținutului mare (roșu), moderat (galben) sau mic (verde) de nutrienți cu impact negativ (grăsimi totale, grăsimi saturate, zaharuri și sare) din alimente;
”Guideline Daily Amounts” (GDA) – oferă indicații asupra cantității de energie și de substanțe nutritive prezente într-o porție de aliment sau băutură, arătând totodată ce procent din valorile zilnice recomandate este acoperit (Figura nr. 1.5.). În România, sistemul GDA a fost preluat cu denumirea de ”Cantitatea Zilnică Estimată” (CZE) (Figura nr. 1.6.). Odată cu introducerea voluntară, în anul 2008, a sistemului CZE, producătorii din Romalimenta au lansat și o campanie de informare a consumatorilor (intitulată ”Știi ce conține?”), în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Sănătății.
Figura 1.4. Sistemul ”Traffic Light” Figura 1.5. Sistemul ”Guideline Daily Amount”
Sursa: http://www.dailymail.co.uk Sursa: http://www.bupa.co.uk
Figura 1.6. Sistemul ”Cantitatea Zilnică Estimată”
Sursa: http://www.observatordebacau.ro
În continuare este prezentată eticheta pentru produsul lapte de consum Pilos (Figura nr. 1.7.), existentă în prezent pe piață. Spre deosebire de eticheta nutrițională a firmei A. Heijn, aceasta prezintă gramajul din fiecare substanță nutritivă la 100 ml, precum și la 200 ml, specificând totodată și procent din consumul de referință al unui adult obișnuit.
Figura 1.7. Eticheta nutrițională în prezent (Lapte de consum Pilos)
Sursa: Arhivă personală
Firmele producătoare de mărfuri alimentare acordă o atenție crescândă etichetei nutriționale încă din anii '70, când aceasta a apărut ca un nou element, uneori în cadrul etichetei, alteori constituind o etichetă separată pe produs, individualizată.
Pe parcursul evoluției nutriționale se observă o permanentă îmbogățire a conținutului său informațional.
Eticheta nutrițională se poate găsi pe ambalajele alimentelor sub diferite forme, de la modalități simple la modalități complexe. Atunci când un consumator are intenția de a citi eticheta nutrițională, este pus des în dificultate, deoarece nu cunoaște semnificația elementelor menționate în eticheta nutrițională dar și pentru că informațiile nutriționale nu sunt suficient de detaliate. Decizia cea mai bună a consumatorului trebuie luată în cunoștință de cauză, informațiile de pe etichetă să reprezinte o bună sursă de informare și să fie expresivă.
CAPITOLUL 2.
INFLUENȚA ETICHETEI NUTRIȚIONALE ASUPRA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR AL CONSUMATORULUI
2.1. Particularități ale comportamentului alimentar al consumatorului
Dieta și echilibrul nutrițional joacă un rol deosebit de important în menținerea unei stări bune de sănătate prevenind deasemenea bolile. Acestea conduc la scăderea mortalității, iar asocierea cu un stil de viață sănătos asigură o mai bună funcționare a organismului nostru. Toate acestea se pot realiza cu ușurință dacă obiceiurile alimentare sănătoase sunt adoptate încă din copilărie și menținute pe termen lung.
Dacă luăm în considerare piramida celor 5 nevoi fundamentale ale omului, emisă de Maslow, nevoia primară, psihologică, a omului este hrana, abia după ce este satisfăcută această nevoie se poate trece la satisfacerea celorlalte nevoi.
În orice loc de pe planetă, producătorul de bunuri și servicii este animat de un unic scop – acela de a obține un profit cât mai mare. Dar, el știe, că își poate atinge țelul, numai dacă produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici decât prețul la care-l poate vinde și dacă găsește clienți care să-l cumpere.
De aceea, pentru producător este la fel de important, să găsească soluții pentru a produce în condiții de maximă eficiență și să cunoască motivele pentru care se cumpără bunurile și serviciile lui, să afle: cine, ce, de unde, de ce, când, cum și cât de mult cumpără și cât de des, altfel spus să afle de ce oamenii răspund într-un anume fel la produsele și serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumită atitudine față de ele.
Această conduită a oamenilor în cazul cumpărării și / sau consumării bunurilor și serviciilor se reflectă în comportamentul consumatorului.
Comportamentul consumatorului este o componentă a comportamentului economic al oamenilor, care la rândul său, reprezintă o formă de manifestare a comportamentului uman în general.
Progresul tehnic în general, dezvoltarea mijloacelor de comunicație în special, creșterea nivelului de cultură determină evoluția rapidă a gusturilor, preferințelor, diversificarea nevoilor oamenilor.
Consumatorii devin tot mai exigenți față de calitatea produselor. Ei formulează o serie de cerințe privind comportarea în timp a produselor, caracteristicile psihosenzoriale, economice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse etc. De asemenea, doresc să fie informați corect și complet pentru a alege produsele în cunoștință de cauză.
Comportamentul alimentar constituie ansamblul reacțiilor de răspuns față de stimuli interni sau externi care reclamă aportul de alimente sau întreruperea actului alimentării. El cuprinde o serie de reacții reflexe înnăscute (instincte) precum și reacții câștigate în cursul vieții prin experiență.
Factorii implicați în comportamentul alimentar individual pot fi clasificați în:
Factori exteriori, alimentele propriu-zise având valoare nutritivă și implicând tonusul emotiv (factori culturali, sociali și familiali);
Factori interiori, care sunt de ordin fiziologic (senzația de foame sau de sete), senzorial (gustul) și psihologic (semnificația simbolică a alimentelor, funcția socială a zilelor festive). În acest complex de factori interiori, fenomene ca instinct, dorințe, necesitate, agreabil și dezagreabil, obișnuința etc. diferă de la un individ la altul și de la o populație la alta.
Alimentele au o triplă calitate: asigură necesarul nutrițional, au semnificație emoțională, omul îi conferă totodată și semnificații simbolice.
Cultura poate fi definită ca fiind ansamblul de valori, beneficii, preferințe și sarcini transmise de la o generație la alta.
Oamenii, de-a lungul vieții, vor fi membri a cel puțin două familii, cea în care sunt născuți și cea pe care mai târziu și-o vor întemeia. Din acest punct de vedere, familia este un factor cu o mare influență asupra comportamentului consumatorilor.
Pe lângă influența familiei, în comportamentul consumatorului se găsesc și influențe de factor social, cum ar fi grupurile de referință, rolul social și statutul social. Grupurile de referință sunt grupurile folosite de consumatori ca punct de referință pentru a-și evalua propriile abordări și percepții. Fiecare individ este o parte a mai multor grupuri sociale: familie, cluburi, organizații. Poziția individului în fiecare grup poate fi definită în termeni de rol și statut. Un rol constă în activitățile pe care individul trebuie să le îndeplinească. Fiecărui rol îi corespunde un anumit statut social.
Comportamentul consumatorului și al cumpărătorului sunt influențate de factorul personalitate.
Într-o abordare mai nouă, Horney evidențiază trei posibilități de orientare a individului:
Tipul conformist care în dorința de a accepta, de multe ori renunță la dorințele și necesitățile proprii și cumpără ceea ce cumpără alții;
Tipul agresiv care, pentru a-și crea o identitate proprie, preferă produse care să atragă atenția și admirația;
Tipul detașat care nu este preocupat de cumpărături, pe care nu-l interesează părerea celorlalți.
Consumatorii sau utilizatorii finali reprezintă ”publicul” cel mai important din cadrul pieței. Aceștia pot fi actuali, efectivi sau potențiali, în mod obișnuit, consumatorul final reunind diferitele categorii de populație care, pentru satisfacerea anumitor nevoi sau trebuințe apelează la cumpărarea de bunuri de consum și servicii.
Stilul alimentar este o componentă a stilului de viață al omului și definește comportamentul unui consumator sau al unei colectivități umane în ceea ce privește aspirația și semnificația care sunt acordate actului alimentar, precum și procurării, pregătirii și consumului bunurilor alimentare necesare întreținerii vieții.
Între factorii care influențează stilurile alimentare pot fi amintite:
Organismul uman, prin caracteristicile lui fiziologice și psihologice, de vârstă, sex, greutate, stare de sănătate etc.;
Stilul de viață, în întregul său, dintre care se detașează stilul de muncă, de folosire a timpului liber, resursele financiare etc.;
Nivelul de cultură și civilizație al populației țintă pentru care se analizează stilul alimentar: cunoaștere, tradiții alimentare, credințe religioase etc.;
Mijloacele materiale utilizate pentru satisfacerea cerințelor de hrană, alimentele propriu–zise, echipamentele, instalațiile și ustensilele necesare pregătirii și servirii mesei, dotările pentru crearea ambianței etc.;
Distribuția în spațiu a consumatorilor, producătorilor și comercianților de bunuri alimentare;
Timpul și condiționările impuse de acesta în ceea ce privește procurarea, pregătirea și servirea mesei, respectiv menținerea sau creșterea calității bunurilor alimentare.
Problema informațională referitoare la produse este deosebit de dificilă, iar extinderea și reînnoirea continuă a gamei de produse pun consumatorul în situația în care comparația și selecția necesită tot mai multe informații și timp pentru obținerea lor. Consumatotul depinde tot mai mult de informațiile care îi sunt puse la dispoziție, de exactitatea acestora, de accesul la ele și de fiabilitatea lor. El caută, deci, niște repere și niște informații succinte, clare și corecte. Principala modalitate practică prin care se poate realiza dreptul la informare al consumatorilor este etichetarea produselor.
2.2 Declararea valorii nutritive a alimentelor – avantaj competițional pentru producători
O alimentație echilibrată din punct de vedere nutrițional este necesară și foarte importantă pentru om, deoarece numai așa își pot păstra o stare de sănătate, fizică și mentală foarte bună.
Pentru a avea o nutriție echilibrată este necesar ca oamenii să înțeleagă informațiile nutriționale de pe eticheta alimentelor, astfel încât să ia cele mai bune decizii în domeniul alimentar. De îndată ce oamenii cunosc semnificațiile fiecărui element de pe eticheta nutrițională, vor putea să facă diferența dintre cele bune și cele mai puțin bune pentru organismul lor.
În ziua de astăzi calitatea, după părerea multor specialiști, a devenit o necesitate impusă de concurență, deoarece numai producătorii care vor oferi mărfuri de cea mai bună calitate vor supraviețui în anii care vor urma. Calitatea reprezintă, prin urmare, o preocupare majoră a consumatorilor și a producătorilor. Poziția pe piață a mărfurilor și imaginea mărcilor acestora depind de calitatea percepută de consumatori, care, de multe ori, consideră ca fiind produse de înaltă calitate acelea care aduc beneficii majore la un nivel acceptabil al costurilor.
Prin natura sa, concurența este considerată principalul factor al progresului economic și tehnico-științific. Principalul beneficiar al acestui progres este consumatorul, care recepționează efectul benefic al concurenței prin costuri mai scăzute, cantitatea, calitatea și diversitatea bunurilor și serviciilor, promptitudinea cu care acestea îi sunt oferite, facilitățile care i se acordă, în condiții de raționalitate economică, pentru a-și maximiza satisfacția. Datorită acestor consecințe, concurența reprezintă un instrument principal de protecție a intereselor consumatorilor.
În prezent, cea mai mare concurență se manifestă la nivelul produsului îmbunătățit. Producătorii încearcă să atragă consumatorul nu doar satisfăcându-i trebuințele și interesele primare, ci și încântându-l prin serviciile suplimentare oferite. Fiecare îmbunătățire atrage după sine și cheltuieli suplimentare, motiv pentru care companiile producătoare trebuie să cerceteze, dacă, consumatorii sunt dispuși să plătească diferența de preț.
Se constată tot mai mult, că aceste avantaje suplimentare oferite de produsul îmbunătățit devin avantaje așteptate de către consumatori. Astfel, întreprinderile concurente trebuie să identifice alte caracteristici ale produsului, alte modalități de reținere a atenției consumatorului, să descopere noi avantaje care să le distingă oferta pe piață.
Din perspectiva producătorului, etichetarea este un instrument solid care, este folosit efectiv și într-un mod răspunzător, nu doar asigură transmiterea de informații fundamentale, dar îi și ajută să-și evidențieze avantajele produselor lor față de cele ale concurenților – un factor ce este foarte important deși implică costuri suplimentare. Într-un studiu realizat în Europa, se arată faptul că lipsa informațiilor de pe o etichetă în ceea ce privește metodele de producție împiedică consumatorul să își schimbe obiceiul de a cumpăra acel tip de produs.
Cea mai des întâlnită reclamație a consumatorilor cu privire la etichetele produselor alimentare este, cu siguranță, cea referitoare la imposibilitatea de a găsi sau de a citi informațiile căutate. Adesea, informațiile esențiale sunt tipărite cu caractere foarte mici, sunt ascunse sau umbrite de mesaje publicitare. Din acest motiv, proiectul de regulament stabilește principii generale pentru etichetarea produselor alimentare, care trebuie să fie respectate în cadrul industriei alimentare. Aceste principii includ cerințe privind lizibilitatea etichetei (care trebuie să afișeze caractere de cel puțin 3 mm), claritatea și acuratețea acesteia, precum și cerința potrivit căreia prezentarea unor informații opționale nu distrage atenția de la informațiile obligatorii.
Identificarea factorilor de influență, a stilurilor alimentare și a tipurilor de consumatori, poate explica comportamentul alimentar al consumatorilor, se pot înțelege reacțiile și percepțiile diferite ale oamenilor vis-a-vis de alimentație. Cunoscând aceste lucruri comercianții se pot adapta mai bine cerințelor consumatorilor și se pot perfecționa astfel încât să se facă plăcuți
oamenilor.
Luând în considerare că multe firme cheltuie mari sume de bani pentru a realiza eticheta produselor lor, este important să cunoască și cum aceasta influențează decizia de cumpărare a consumatorilor. Pentru a cunoaște influențele etichetei nutriționale asupra consumatorilor, firmele ar trebui să facă studii de piață periodic.
Eticheta nutrițională are putere de influență în decizia de cumpărare atât timp cât consumatorul o citește. Este importantă o întelegere corectă a informațiilor nutriționale în alegerea produselor alimentare de către consumator.
În consecință, etichetarea corectă și cuprinzătoare a produselor reprezintă pentru agenții economici, o modalitate de măsurare a plusului pieței, de cunoaștere a reacțiilor consumatorilor, dar și un stimulent în realizarea unor produse superioare calitativ. Producătorii de alimente sunt puși în situația de a-și reconsidera și modela strategia și politica bunurilor alimentare, exigențelor privind protecția consumatorului, criteriilor și normativelor de performanță internațională. Luarea în considerare a acestor noi coordonate cu vocație universală contribuie, în mod decisiv, la creșterea competitivității produselor lor și la creșterea capacității lor concurențiale, cu rezultate pozitive din punct de vedere financiar.
2.3 Eticheta nutrițională – mijloc de informare a consumatorului
Cei mai mulți dintre consumatori aleg produsele în funcție de prețul acestora, însă pe termen lung această decizie nu este cea mai bună soluție. Pentru a lua cea mai bună decizie pentru sănătatea noastră trebuie să comparăm etichetele nutriționale ale produselor și nu prețul acestora. Eticheta nutrițională este poate, cea mai puternică armă a consumatorilor.
Pentru consumatori, etichetarea alimentelor este modul în care producătorul comunică informații esențiale despre produse (ingrediente, termen de valabilitate etc.), cât și informații care chiar dacă nu sunt esențiale, sunt utile pentru consumatori, și anume etichetarea valorii nutritive.
Etichetarea dă posibilitatea consumatorilor să ia decizii informate de achiziționare, identifică producătorul și asigură instrucțiuni pentru siguranța și folosirea efectivă a produsului, oferind în același timp și informații despre conținut, valoare nutritivă.
Conform unui studiu făcut de cei de la Nielsen, consumatorii sunt sceptici în ceea ce privește acuratețea și credibilitatea informațiilor nutriționale de pe etichetele produselor alimentare, cum ar fi ”calorii reduse” și ”ingrediente naturale”. Mai mult de două treimi din respondenții globali au indicat faptul că ei cred că afirmațiile nutriționale sunt niciodată sau doar uneori demne de încredere.
Etichetarea nutrițională deși reprezintă un instrument foarte important pentru transferul de informații despre produs, potențialul acesteia nu este exploatat. Interesul consumatorilor față de eticheta nutrițională este scăzut deoarece aceasta nu reprezintă cea mai bună modalitate de informare.
Eticheta nutrițională poate evidenția și informații despre beneficiile alimentelor asupra sănătății, care au un impact pozitiv în comunicarea cu consumatorii și asupra dietei lor. Este cazul etichetării nutriționale practicate în Statele Unite ale Americii și care permite menționarea pe etichete a recomandărilor medicale. Un studiu efectuat de Comisia Federală de Comerț a SUA a concluzionat că aceste recomandări au două efecte pozitive importante:
aduc informații suplimentare pe piață;
influențează și îmbunătățesc modul de alimentație al consumatorilor.
Informațiile înscrise pe eticheta alimentelor trebuie să fie precise, clare și ușor de înțeles și nu trebuie să inducă în eroare consumatorii în achiziționarea alimentelor, în special:
în ceea ce privește caracteristicile, natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau de producție;
prin atribuirea de efecte sau proprietăți alimentelor pe care acestea nu le posedă;
prin sugerarea faptului că alimentele dețin caracteristici speciale, atunci când, în realitate, toate produsele similare au astfel de caracteristici (în particular prin accentuarea prezenței sau absenței anumitor ingrediente și/sau nutrienți);
prin sugerarea, cu ajutorul descrierii sau reprezentării vizuale, a prezenței unui ingredient special, în timp ce, în realitate, un component natural prezent în produs sau un ingredient utilizat în mod normal a fost înlocuit cu un alt component/ingredient.
Conform unui studiu publicat de cei de la Journal of the American Dietetic Association, consumatorii nu acordă atenție etichetelor produselor pe care le cumpără. O altă concluzie a studiului este aceea că oamenii sunt tentați să citească compoziția produsului dacă aceasta este scrisă în centrul ambalajelor și nu atunci când producătorii o plasează în josul sau pe marginea acestuia.
În cadrul altui studiu realizat în România, se arată faptul că 7 din 10 români citesc eticheta atunci când cumpără un produs nou. Printre informațiile pe care le verifică consumatorii, se numără numărul de calorii, aportul nutritiv dar și beneficiile pentru sănătate În 1992, Departamentul de Agricultură al Statelor unite ale Americii a elaborat piramida alimentelor.
Figura 2.1. Piramida alimentelor
Sursa: http://www.nytimes.com/imagepages/2011/06/03/business/03pyramid-old.html
Piramida alimentară a fost însoțită de un ghid în care accentul era pus pe varietate și pe faptul că numai diversitatea alimentației poate asigura energia, proteinele, vitaminele, mineralele și fibrele necesare pentru o stare de sănătate cât mai bună.
În 2011, USDA a creat o nouă formă atenționare a populației în ceea ce privește o alimentația sănătoasă, care s-a numit ”My Plate”.
”My Plate” ilustrează cele cinci grupe de alimente care ajută la construirea unei diete sănătoase.
Figura 2.1. ”My plate”
Sursa: http://www.choosemyplate.gov
În consecință, etichetarea corectă și cuprinzătoare a produselor, ca mijloc de comunicare între industrie, comerț și consum, reprezintă o bază utilă de date pentru consumator, utilitatea rezidă nu numai în respectarea dreptului de opțiune pentru un produs sau altul, ci și în educarea lui în calitate de cumpărător, inclusiv prin conștientizarea efectului pe care alimentul îl are pentru propria sa piață metabolică (piața biologică a organismullui).
2.4 Educația nutrițională a consumatorului
În prezent, informațiile nutriționale se găsesc peste tot, pe internet, în ziare, în cadrul emisiunilor TV etc. dar nu toți dau informații corecte din punct de vedere nutrițional și care să ajute consumatorii să aibă un stil de viață sănătos. Din această cauză, consumatorii trebuie informați și educați în ceea ce privește nutriția și alimentele sănătoase.
Dreptul consumatorilor la educare și informare este dreptul oricărui cetățean, indiferent de vârstă, studii, situație socială etc. de a dobândi anumite cunoștințe și deprinderi și de a i se induce anumite atitudini și comportamente, astfel încât să-și poată cunoaște și exercita, în mod optim pentru el, drepturile și obligațiile ce-i revin în calitate de consumator.
Pentru a avea un echilibru nutrițional, oamenii trebuie să aibă o conduită alimentară corectă. Mulți oameni nu înțeleg importanța alimentației corecte și ajung să sufere de diferite boli, așadar în ultimul timp se pune mai tare accentul pe educarea nutrițională a consumatorilor.
Trăind într-o societate a vitezei și a lipsei timpului, oamenii nu mai pun accent pe sănătate, și în special pe o alimentație sănătoasă, nefăcând legătura dintre nivelul de energie, starea de sănătate și o alimentație sănătoasă.
Educația nutrițională este definită astfel: ”orice combinație de strategii educaționale, proiectate pentru a facilita adoptarea voluntară a alegerii și a comportamentului alimentar, care să conducă spre sănătate și bunăstare, educația nutrițională este realizată pe diferite căi, implicând activități la nivel individual, al comunității și politic” .
Pentru a pune în aplicare programele de educare nutrițională și de comunicare socială, nutriționiștii și organizațiile din domeniu, trebuie să aibă cunoștințe, deprinderi și resurse. Grupurile de educare nutrițională și de prevenire a consumatorilor cooperează cu agențiile guvernamentale, universitățile, instituțiile de formare și organizațiile non-guvernamentale, pentru a identifica, dezvolta și întări capacitățile naționale de a oferi educație nutrițională pentru un public larg, în special elevilor.
Copiii trebuie considerați consumatorii adulți ”de mâine”. Deprinderile alimentare sunt învățate devreme, iar școlile joacă un rol important în promovarea mâncării sănătoase și a unui regim alimentar sănătos durabil. Abordarea celor de la FAO în ceea ce privește educația nutrițională tinde spre atitudini pozitive și promovează un comportament alimentar sănătos și de lungă durată. Activitățile din școli includ grădinăritul, procesarea mâncării, vizite la magazine alimentare, inițiere în igiena și securitatea alimentelor și prepararea mâncării.
Educația nutrițională trebuie să fie concepută ca o intervenție ce vizează modificarea comunicării sociale în nutriție, în scopul ameliorării stării nutriționale a unor grupe de populație. Intervențiile pentru a putea fi puse în aplicare, reclamă respectarea principiilor de acțiune (Andriew și Beghin, 1993) bazate pe următoarele fundamente:
echitatea: favorizarea unei mai bune justiții sociale;
participarea: asocierea în procesele de decizie a grupelor de populație;
probitatea: comunicarea trebuie să fie o activitate de sprijin a proceselor de dezvoltare, orientate spre ameliorarea nutriției;
raționalitatea: intervențiile trebuie să se bazeze pe o analiză aprofundată a problemelor nutriționale.
Cu scopul de a întări comportamentul corect în alimentație și de a schimba obiceiurile alimentare incorecte, educația nutrițională creează motivație în rândul oamenilor de a avea un comportament alimentar cât mai sănătos.
Din cauza faptului că obiceiurile alimentare au o influență foarte mare asupra sănătății oamenilor, este important ca aceste obiceiuri să fie învățate încă din perioada copilăriei. Astfel școala poate fi considerată primul pas în educarea nutrițională corectă a copiilor și în ajutarea acestora de a avea un comportament alimentar corect încă de mici.
În educarea nutrițională un rol foarte important îl are comunicarea socială și mediul social din care face parte fiecare individ.
Comunicarea în societate poate fi definită ca un ansamblu de reguli, implicite sau explicite, care fac previzibile interacțiunile între participanții aceleiași culturi. Dacă aplicăm această definiție comunicării sociale cu privire la nutriție, am putea spune că este compusă din convenții acceptate, conștient sau nu, între membrii aceleiași comunități despre modul în care tratează acțiunile vieții cotidiene care au impact asupra nutriției, mai ales la felul în care se hrănesc. Constatăm că, în întreaga societate, comunicarea socială în ceea ce privește nutriția este foarte răspândită și complexă și, înainte de orice, există influența unui așa numit factor de educație nutrițională.
O etichetă nutrițională complexă include, de obicei, două secțiuni: o secțiune care conține informații specifice produsului (cantitatea netă, cantitatea pe unitatea de consum, valoarea energetică, informații despre conținutul de nutrienți) și o secțiune care conține informații referitoare la necesarul zilnic de nutrienți, stabilit de FDA – Food and Drug Administration, pentru o dietă cu 2000 kcal sau 2500 kcal. Aceasta se regăsește numai pe ambalajele de dimensiuni mai mari și nu se modifică. Pe etichetele produselor alimentare producătorii pot opta și pentru inscripționarea unor ”mențiuni nutriționale” și/sau a unor ”mențiuni de sănătate”.
Mențiune nutrițională este considerată orice mențiune care declară, sugerează sau implică faptul că un produs alimentar are proprietăți nutriționale benefice speciale datorită valorii energetice și/sau a nutrienților sau altor substanțe.
Mențiune de sănătate este considerată orice mențiune care declară, sugerează sau implică existența unei relații între un produs/o categorie de produse alimentare, sau unul din constituenții săi și sănătate.
Mențiunile nutriționale și de sănătate:
nu vor fi false, ambigue sau derutante;
nu vor ridica îndoieli cu privire la siguranța și / sau caracterul adecvat al proprietăților nutriționale ale altor alimente;
nu vor încuraja sau tolera consumul excesiv al unui anumit aliment;
nu vor afirma, sugera sau implica faptul că un regim alimentar variat și echilibrat nu poate furniza în general cantitatea adecvată de nutrienți;
nu vor face referiri la schimbări în ceea ce privește funcțiile organismului care ar putea da naștere sau exploata teama în rândul consumatorilor.
Mențiunile nutriționale și de sănătate conferă o imagine pozitivă a produselor alimentare și pot avea impact asupra obiceiurilor alimentare.
Pe plan internațional, se consideră că echilibrul nutrițional trebuie să vizeze aportul energetic (repartiția surselor calorice pe tipuri de substanțe nutritive), aportul protidic, aportul lipidic, aportul hidromineral, aportul vitaminic.
Fiecare din substanțele nutritive menționate anterior îndeplinește o anumită funcție în organism, din cauza aceasta este important consumul variat de alimente care să conțină cantitatea optimă de substanțe nutritive din fiecare categorie. Oamenii trebuie să fie educați pentru a conștientiza importanța pe care îl are comportamentul alimentar și rolul acestuia pe viitor.
Toate măsurile și programele nutriționale trebuie să vizeze atingerea a cel puțin două scopuri:
primul scop implică producătorii, distribuitorii, comercianții, organizațiile guvernamentale și neguvernamentale cu atribuții în domeniul alimentației și presupune asigurarea unei distribuții accesibile a alimentelor bogate nutritiv;
al doilea scop privește în mod direct consumatorul prin dezvoltarea capacității (abilității) acestuia de a lua singur decizii legate de modul de alimentație, conforme necesităților lui.
Cei care beneficiază în principal de informațiile nutriționale de pe etichetele alimentelor sunt consumatorii. Pentru a le ușura înțelegerea etichetei nutriționale și a informațiilor de pe aceasta, trebuie să se realizeze niște programe și să se inițieze proiecte cu scopul de a oferi populației o educație nutrițională corectă și completă.
CAPITOLUL 3.
STUDIU PRIVIND IMPORTANȚA ETICHETĂRII NUTRIȚIONALE A ALIMENTELOR ÎN DECIZIA DE CUMPĂRARE
3.1. Organizarea cercetării
Cercetarea de marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de marketing, destinate conducerii unitățiii economice pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și efectelor acestora. Domeniul cel mai important al cercetării de marketing îl constituie fără îndoială studierea pieței.
Organizarea și desfășurarea cu maximă eficiență a cercetărilor de marketing implică, mai întâi, alegerea tipului de cercetare, iar apoi parcurgerea unei metodologii cu respectarea strictă a unor reguli privind conținutul fiecărei etape în parte, prin care sunt evitate posibilele erori care pot afecta calitatea acestora.
Studiul de piață (prospectarea pieței sau studiul de marketing) este o cale prin care cunoștințele, nevoile, dorințele, preocupările, îndoielile și planurile comunității – și chiar comportamentul său – pot fi estimate.
Chestionarul este cel mai utilizat instrument în cercetarea de marketing și de el depinde reușita unui astfel de demers. C.A. Moser afirmă că ”o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său”.
Proiectarea și elaborarea chestionarului impun luarea unor decizii privind natura, forma și structura sa, întrebările pe care acesta le conține, modul de redactare și de testare, validarea întrebărilor etc. În esență, un chestionar este un set formalizat de întrebări, construit pentru a genera datele necesare înfăptuirii obiectivelor unei cercetări de marketing.
În cadrul acestui studiu se dorește cunoașterea gradului de informare a consumatorilor asupra etichetei nutriționale și importanța pe care aceștia o acordă etichetei nutriționale.
Scopul cercetării este studierea opiniei publice în ceea ce privește eticheta nutrițională. Metoda de cercetare aleasă este cercetarea directă.
Aprecierea valorii informațiilor se face prin intermediul evaluării instrumentelor de cercetare precum și a metodelor de culegere a informațiilor. Modalitățile de măsurare și scalare prezintă de asemenea o importanță deosebită.
Măsurarea reprezintă procesul de exprimare simbolică, numerică sau nenumerică, a gradului în care un obiect sau fenomen posedă o anumită caracteristică sau proprietate. Instrumentul cu ajutorul căruia se realizează măsurarea poartă denumirea de scală.
Există patru tipuri de scale:
scala nominală permite clasificarea subiecților cercetați în două sau mai multe grupe, ai căror membri diferă după proprietatea ce a fost scalată;
scala ordinală permite ordonarea variantelor cercetate în funcție de un anumit criteriu, folosindu-se valori ordinale: primul, al doilea, al treilea etc. ;
scala interval se bazează pe utilizarea unor unități de măsură egale, care fac posibilă stabilirea nu numai a ordinii variantelor analizate, ci și a distanțelor dintre ele;
scala proporțională este împărțită în intervale egale, fiecăreia corespunzându-i un anumit număr, dar ea are un zero unic.
Chestionarul a fost distribuit virtual prin intermediul rețelelor de socializare si a e-mail-ului. Perioada în care acesta a fost completat este 20 mai – 31 mai 2014, fiind aplicat pe un eșantion de 81 persoane, cu vârsta cuprinsă între 18 și 58 de ani, selectați aleatoriu.
În legătură cu informațiile care se urmăresc a fi obținute în urma aplicării chestionarului, acestea sunt: de clasificare (caracteristici socio-economice și demografice) și de bază (legate de subiectul principal al chestionarului).
Sondajul are un număr de 21 de întrebări, prin care se dorește aflarea poziției pe care o au consumatorii față de eticheta nutrițională și a informațiilor înscrise pe aceasta. Cele 21 de întrebări sunt structurate astfel: 13 întrebări închise cu o singură variantă de răspuns, 3 întrebări închise cu mai multe variante de răspuns și 5 întrebări cu scală de apreciere.
Pentru a realiza chestionarul s-au avut în vedere mai multe variabile. Urmărind scopul chestionarului și anume acela de a studia opinia consumatorilor în ceea ce privește eticheta nutrițională, s-au studiat răspunsurile acestora în legătură cu informațiile regăsite pe etichetă, influența etichetei nutriționale asupra comportamentului alimentar și asupra căror elemente de pe etichetă îșî îndreaptă aceștia atenția.
Chestionarul se regăsește în Anexa nr. 1, a fost pus la dispoziția consumatorilor ce au următoarele caracteristici: 74% dintre aceștia sunt femei, iar 26% bărbați, 30% au studii superioare absolvite și 69% studii liceale absolvite, 1% au urmat școala profesională.
În urma obținerii și prelucrării datelor acestea au fost analizate și interpretate pentru a putea face evaluarea obiectivelor propuse.
3.2. Definirea obiectivelor cercetării
Printre elementele unui studiu de piață se află și obiectivele cercetării. Având în vedere că studiul de piață se concretizează în adoptarea unor decizii, definirea obiectivelor trebuie să fie extrem de clară și precisă. De exemplu, obiectivele ar putea fi: definirea segmentelor de piață aferente produsului în cauză; precizarea imaginii produsului în rândul consumatorilor etc.. Așadar, obiectivele corespunzătoare studiului sunt:
stabilirea frecvenței citirii etichetei nutriționale a produselor alimentare;
stabilirea importanței pe care o dau consumatorii informațiilor nutriționale oferite;
stabilirea nivelului de informare al consumatorilor în ceea ce privește eticheta nutrițională;
identificarea elementelor pe care consumatorii pun accent atunci când citesc eticheta nutrițională;
identificarea gradului în care sunt înțelese informațiile inscripționate pe eticheta nutrițională;
identificarea preferințelor consumatorilor în ceea ce privește aspectul etichetei nutriționale.
Un alt obiectiv urmărit a fost determinarea profilului consumatorului care completează chestionarul, precum și determinarea a diferite elemente: gradul de cunoștințe al consumatorilor referitor la informațiile nutriționale, modul prin care consumatorii preferă să fie informați cu privire la mențiunile nutriționale. Prin evaluarea acestor obiective se va determina importanța pe care o acordă consumatorii etichetei nutriționale a produselor alimentare.
Stabilirea frecvenței citirii etichetei nutriționale a produselor alimentare ne va ajuta să observăm cât de interesați sunt oamenii de eticheta nutrițională, ce importanță îi acordă și cât de des este citită.
Determinarea importanței pe care o dau consumatorii informațiilor nutriționale dorim să stabilim cât de importantă este citirea etichetei nutriționale pentru consumatori, pentru a putea vedea cât de mult le pasă oamenilor de conținutul produselor pe care le cumpără și mai apoi, le consumă.
Prin stabilirea nivelului de informare al consumatorilor în ceea ce privește eticheta nutrițională dorim să-i ajutăm pe oameni să afle mai multe despre eticheta nutrițională și despre informațiile cuprinse în aceasta.
Identificarea elementelor pe care consumatorii pun accent atunci când citesc eticheta nutrițională deoarece acest lucru ne va ajuta să observăm mai bine perspectiva din care consumatorii privesc eticheta nutrițională, poate o parte dintre aceștia se uită strict la proteine, sau alții la glucide și lipide, acest lucru nu îl vom ști până nu vom realiza studiul.
Prin determinarea gradului în care sunt înțelese informațiile inscripționate pe eticheta nutrițională dorim să vedem cât de bine înțeleg consumatorii informațiile pentru ca mai apoi să putem face anumite schimbări în ideea înțelegerii întregii etichete, deoarece nu toți consumatorii înțeleg exact ce rol are eticheta nutrițională și cum îi poate ajuta.
Ipotezele studiului sunt următoarele:
un număr mare de respondenți citesc eticheta nutrițională a produselor alimentare nou achiziționate;
un număr mare de respondenți să considere eticheta nutrițională un factor de influență important în decizia de cumpărare a alimentelor;
majoritatea respondenților să considere important rolul pe care îl au nutriționiștii într-o dietă alimentară sănătoasă.
Chiar dacă eticheta nutrițională reprezintă un mijloc de informare pentru consumatori, nu trebuie neglijat rolul pe care îl au nutriționiștii în alegerea unei diete potrivite. Eticheta nutrițională oferă date generale despre produs, referindu-se la anumite categorii de consumatori, însă fără o particularizare prea amănunțită. Fiecare om este unic, iar nevoile alimentare diferă de la o persoană la alta. Nutriționiștii ar trebui consultați periodic chiar și de persoanele sănătoase, pentru a se asigura că fac alegerile potrivite referitor la produsele consumate, iar persoanele cu anumite afecțiuni cu atât mai mult ar trebui sa ofere o atenție ridicată atât etichetei nutriționale, cât și nutriționiștilor.
În legătură cu profilul consumatorului, s-a urmărit să fie stabilit prin întrebări în legătură cu vârsta acestuia, nivelul de educație, importanța pe care acesta o acordă citirii etichetării nutriționale a produselor alimentare.
3.3. Analiza și interpretarea rezultatelor
Pentru realizarea studiului privind importanța etichetei nutriționale a produselor alimentare, din perspectiva consumatorului, se vor cerceta răspunsurile persoanelor ce au participat la acest studiu.
La întrebarea 1 (Figura 3.1.), 43 % dintre respondenți au afirmat că fac cumpărături de 5 sau de mai multe ori pe lună, 36 % au spus că fac cumpărături de 3-4 ori pe lună, iar un procent de 21 % au susținut că își fac cumpărăturile de 1-2 ori pe lună. Din răspunsurile consumatorilor se poate înțelege că oamenii preferă să facă, cumpărături de mai multe ori pe lună, ceea ce poate însemna că fac cumpărături de valoare mică în mai multe tranșe.
Întrebarea numărul 2 (Figura 3.2) privind suma alocată lunar pentru produse alimentare, a avut următoarele rezultate: 52 % dintre respondenți au afirmat că alocă o sumă între 200 și 500 de RON lunar pentru produse alimentare, 25 % dintre consumatori cheltuie peste 500 RON pe produse alimentare, iar un procent de 23 % au spus că alocă o sumă mai mică de 200 RON pe lună pe alimente.
A treia întrebare (Figura 3.3.) se referă la frecvența citirii etichetei nutriționale a produselor alimentare nou achiziționate. Răspunsurile consumatorilor au fost următoarele: 30 % au răspuns că o citesc doar câteodată, 26 % o citesc destul de des, 22% o citesc rar, un procent destul de mic,18 % citesc eticheta nutrițională a produselor nou achiziționate întotdeauna, iar un procent foarte mic, 4 % au afirmat că nu citesc niciodată eticheta nutrițională. Având în vedere aceste răspunsuri putem spune că oamenii sunt interesați de informațiile nutriționale înscrise pe eticheta produselor alimentare și că acordă o oarecare importanță acesteia.
La întrebarea numărul 4 (Figura 3.4.), privind gradul de înțelegere al informațiilor nutriționale de pe eticheta produselor alimentare, un procent destul de mare, 65 % au afirmat ca informațiile sunt într-o oarecare măsură ușor de înțeles, iar un procent destul de mic dintre respondenți au răspuns că informațiile sunt greu de înțeles, ceea ce înseamnă că informațiile nutriționale de pe etichetele nutriționale sunt clare și directe pentru consumatori. Acest lucru ne arată nivelul de cunoștințe pe care consumatorii îl au în domeniul nutrițional, care este unul destul de ridicat având în vedere procentul ridicat în care consumatorii au afirmat că informațiile nutriționale sunt ușor de înțeles.
Întrebarea 5 (Figura 3.5.) are ca subiect influența etichetei nutriționale în decizia de cumpărare. Un procent de 52% au afirmat că eticheta nutrițională are puțină influență, în timp ce un procent nu foarte îndepărtat, 44 % au spus că eticheta nutrițională are foarte mare influență în decizia de cumpărare. De aici ne putem da seama că oamenii sunt interesați de nutriție și își fac cumpărăturile și în funcție de valoarea nutrițională pe care o au alimentele și astfel au grijă de sănătatea lor.
Întrebarea numărul 6 (Figura 3.6.) este sub formă de scală, iar consumatorii trebuie să dea notă cunoștințelor lor despre nutriție. Scala folosită este de la 1 la 5, unde 1 înseamnă ”Nu am cunoștințe deloc” și 5 ”Sunt foarte informat/ă”. Procentul cel mai ridicat, 47 % s-a înregistrat la mijlocul scalei, iar un procent destul de mic, 5 % au răspuns că sunt foarte informați. Din aceste date putem concluziona faptul că oamenii nu au cunoștințe destule despre nutriție și ce înseamnă o viață sănătoasă, deși la întrebarea anterioară majoritatea respondenților au afirmat că eticheta nutrițională are influență asupra deciziei de cumpărare. Acest lucru înseamnă că populația este interesată de nutriție și de informațiile nutriționale dar nu dețin informații suficiente despre o dietă sănătoasă și un stil de viață sănătos.
A șaptea întrebare este tip scală, de la 1 la 5 (1 – deloc importante; 5 – foarte importante). Această întrebare măsoară importanța pe care consumatorii o acordă substanțelor nutritive din produsele alimentare. Procentul cel mai ridicat, 32 % consideră că substanțele nutritive conținute de un produs alimentar sunt importante, procentul cel mai scăzut, 1 % consideră că substanțele nutritive nu sunt importante deloc. Această întrebare arată faptul că, consumatorii pun accent pe valoarea nutritivă a alimentelor pe care le consumă.
În ceea ce privește prețul, întrebarea 8 (Figura 3.8.) ne arată că respondenții, în procent de 44 % consideră foarte important prețul pe care îl are un produs. Întrebarea este de tip scală, cu valori de la 1 la 5, unde 1 înseamnă ”deloc important” și 5 înseamnă ”foarte important”. Luând în considerare răspunsurile la această întrebare se poate afirma că respondenții pun foarte mare accent pe prețul produselor, ceea ce era de așteptat având în vedere situația economică din prezent a României. Oamenii de lasă influențați de prețul produselor în decizia de achiziționare a produselor ceea ce înseamnă că informațiile nutriționale ocupă un loc mai puțin important în comparație cu prețul produselor.
Întrebarea 9 este o matrice cu răspunsuri, respondenții au mai multe afirmații cărora le atribuie unul din răspunsurile următoare: întotdeauna, câteodată, rar sau niciodată. Prima afirmație (Figura 3.9.1.) este legată de decizia de cumpărare a unei anumite mărci de produs în funcție de informațiile nutriționale de pe etichetă. Cei care întotdeauna cumpără de la o anumită firmă, influențați de informațiile nutriționale de pe eticheta sunt în procent de 23%, urmați de cei care doar câteodată achiziționează o anumită marcă de produs în funcție de informațiile nutriționale pe care le conține eticheta nutrițională, aceștia fiind într-un procent de 44 %. Această întrebare arată că, consumatorii sunt influențați de informațiile nutriționale atunci când achiziționează de la o anumită firmă produse alimentare, ceea ce înseamnă că promovarea și renumele produselor nu mai au un rol foarte important în vânzările de produse alimentare.
Respondenții care folosesc câteodată eticheta nutrițională pentru a verifica valoarea energetică a produsului alimentar sunt în procent de 36 %, iar cei care întotdeauna verifica valoarea energetică sunt în procent de 20% (Figura 3.9.2.).
Consumatorii care întotdeauna folosesc eticheta nutrițională pentru a verifica conținutul de vitamine al produselor alimentare sunt în procent de 10%, iar un procent destul de mare, 35% dintre respondenți au spus ca verifica rar conținutul de vitamine și respectiv 32% dintre respondenți au spus că nu verifică niciodată conținutul de vitamine de pe eticheta nutrițională a alimentelor
(Figura 3.9.3.).
În ceea ce privește verificarea conținutului de minerale, un procent de 48% dintre respondenți au afirmat că nu verifică niciodată conținutul de minerale al produselor alimentare, în timp ce doar un procent de 9 % au spus că întotdeauna verifică conținutul de minerale (Figura 3.9.4.).
Întrebarea numărul 10 este sub formă de scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă puțin important și 5 foarte important. În cadrul acestei întrebări s-au luat în considerare următoarele elemente ale etichetei nutriționale: valoare energetică, proteine, lipide, glucide, fibre, zaharuri, calciu, fier.
Cel mai mare procent, 30 % au dat nota 3, importanței valorii energetice a produsului alimentar, în timp ce un procent de 25 % consideră foarte importantă valoarea energetică.
În ceea ce privește importanța conținutului de proteine, un procent de 42% îl consideră important, iar un procent de 12 % consideră conținutul de proteine, foarte important
Un procent de 36 % consideră conținutul de lipide important, iar un procent de 11 % consideră foarte importante lipidele conținute de un produs alimentar.
Conținutul de glucide este important pentru 37% dintre respondenți, în timp ce doar pentru 11 % conținutul de glucide este foarte important.
Fibrele sunt considerate importante de un procent de 33 %.
Conținutul de zaharuri este considerat foarte important de un procent de 25 %.
Un procent de 25 % consideră foarte important conținutul de calciu, iar conținutul de fier este apreciat ca fiind foarte important de 28 % dintre respondenți.
La întrebarea 11 (Figura 3.10.), privind sursele de unde consumatorii obțin informații nutriționale, pe primul loc se află internetul cu 42%, urmat de TV cu 19 % și ziare, reviste cu 18 %. Ceea ce este surprinzător este faptul că nutriționiștii au un procent de 9 %, iar aceștia sunt considerați sursa cea mai de încredere în ceea ce privește informațiile nutriționale.
Deși la întrebarea anterioară majoritatea respondenților au afirmat că își iau informațiile nutriționale de pe internet, la întrebarea 12 (Figura 3.11.), care din sursele menționate anterior sunt cele mai de încredere, nutriționiștii au obținut un procent de 40 %, ceea ce înseamnă că oamenii au încredere în nutriționiști și în informațiile furnizate de aceștia, ceea ce este foarte bine pentru că nutriționiștii sunt cei mai în
măsură să dea sfaturi în ceea ce privește un stil de
viață sănătos.
La întrebarea 13 (Figura 3.12.), privind categoria de produse unde consumatorii consideră a fi importantă etichetarea nutrițională, un procent de 22 % l-au obținut mezelurile, urmate de dulciuri și produse lactate cu un procent de 21 % fiecare.
Întrebarea numărul 14, respondenții au avut de ales, dintre patru forme de etichetă nutrițională, pe cea pe care o preferă. Cele patru forme de etichetă nutrițională din care respondenții au avut de ales sunt prezentate în tabelul de mai jos (Figura 3.14.).
În urma analizei răspunsurilor la întrebarea 14 (Figura 3.15.), au rezultat următoarele procente: 41% au ales varianta a), fiind varianta care arată cantitățile din fiecare element al etichetei în 100 grame de produs, fiind bazată pe sistemul DZR. Cel de-al doilea procent îi aparține variantei d), cu 26%. Această variantă fiind bazată pe sistemul GDA. Cu un procent de 17%, varianta b), care este sub formă de tabel și se prezintă toate elementele pe care le conține produsul, dar fără să fie trecute ca procent din DZR. Iar pe ultimul loc se află varianta c), căreia îi corespunde eticheta bazată pe sistemul ”Traffic Light”.
Așa cum reiese din răspunsurile de la întrebarea 15, 73% dintre respondenți sunt femei, iar restul de 27% sunt de sex masculin.
Întrebarea numărul 16 se referă la vârsta respondenților, iar din răspunsurile acestora segmentul de vârstă reprezentativ se află în intervalul între 18 și 30 de ani, cu un procent de 71%, între 31-45 de ani sunt în proporție de 18%, între 46-60 de ani sunt 11%.
Din punct de vedere al mediului de proveniență a respondenților (întrebarea 17), 84% provin din mediul urban, în timp ce 16% provin din mediul rural.
La întrebarea numărul 18, privind ocupația respondenților, 70% dintre aceștia sunt studenți, 22% sunt angajați, 5% sunt liber-profesioniști, 1% pensionari, la egalitate cu persoanele casnice și cu întreprinzătorii.
În ceea ce privește categoria de venit (întrebarea 19), 70% dintre respondenți au venituri sub 1000 RON pe lună, 22% între 1000 și 2500 RON pe lună și 8% dintre aceștia au venituri peste 2500 RON pe lună.
La ultima întrebare (întrebarea 20) și anume, studiile finalizate, 59% au absolvit ultima dată liceul, 30% au finalizat studii universitare, 10% au finalizat studii post-universitare si 1% au finalizat o școală profesională.
Referitor la ipotezele studiului, putem concluziona că:
prima ipoteză referitoare la frecvența citirii etichetei nutriționale a produselor nou achiziționate, putem spune că a fost validată, deoarece 30%, dintre respondenți au spus că o citesc câteodată;
a doua ipoteză nu a fost validată, doar 44% dintre respondenți au afirmat că eticheta nutrițională are o influență foarte mare asupra deciziei de cumpărare;
cea de-a treia ipoteză a fost validată, cel mai mare procent, 41% dintre respondenți au spus că cele mai corecte și de încredere informații nutriționale vin de la nutriționiști, ceea ce înseamnă că oamenii sunt conștienți de rolul foarte important pe care îl au nutriționiștii într-o dietă alimentară sănătoasă.
Concluziile rezultate în urma studiului sunt:
doar 19% dintre respondenți citesc informațiile nutriționale a produselor alimentare nou achiziționate, dar s-a observat o creștere a interesului consumatorilor spre a citi eticheta nutrițională;
având în vedere faptul că majoritatea respondenților se încadrează în categoria de vârstă 18-30 de ani, iar aceștia reprezintă generațiile viitoare ale României, o educație nutrițională mai atentă, mai corectă, mai completă ar ajuta ca următoarele generații să fie mai sănătoase și cu un stil de viață mai activ;
majoritatea respondenților ( 42% ) se informează despre nutriție de pe internet, iar de aici am putea concluziona faptul că nu mulți români au resursele financiare necesare pentru a cere părerea unui nutriționist, deși un procent de 41% consideră că informațiile venite de la nutriționiști sunt cele mai corecte și de încredere.
Cei mai mulți dintre respondenți nu citesc eticheta nutrițională atunci când achiziționează un produs, dar în același timp aceștia afirmă că eticheta nutrițională are influență asupra deciziei de cumpărare a alimentelor. Dintre elementele etichetei nutriționale respondenții acordă importanță îndeosebi, valorii energetice, proteinelor și fibrelor.
3.4. Modalități de îmbunătățire a etichetei nutriționale și a educației consumatorilor
Scopul etichetării produselor alimentare este de a asigura accesul consumatorilor la informații complete cu privire la conținutul și compoziția produselor, pentru a proteja sănătatea și interesele acestora.
Organismele și standardele care sunt în vigoare, fac eforturi pentru a îmbunătăți etichetarea nutrițională și pentru a-i face pe consumatori să înțeleagă mai bine informațiile nutriționale, pentru a le folosi în scopul formării unui stil de viață sănătos.
Propunerea nr.1.
Pentru a îmbunătăți eticheta nutrițională, din punctul de vedere al consumatorului, ar trebui ca fiecare element al acesteia să fie explicat pe înțelesul acestora. În acest scop s-ar putea implementa introducerea codurilor QR pe ambalajul tuturor produselor alimentare. Prin scanarea codului QR, cu ajutorul smartphone-ului, consumatorii să fie direcționați pe un site unde pot vedea ce înseamnă fiecare element de pe eticheta nutrițională a produsului respectiv. Ajutându-i astfel să ia cele mai bune decizii din punct de vedere nutrițional.
Codul QR (quick response) este un simbol bidimensional. Acest cod QR conține texte, URL-uri sau vCarduri (cărți de vizită electronice). Pot stoca o cantitate foarte mare de informație (7089 de caractere numerice sau 4296 caractere alfanumerice). Folosirea codurilor QR este foarte apreciată pe piață deoarece, din ce in ce mai mulți oameni își cumpără un smartphone și folosesc scanarea codurilor QR.
Pentru a putea implementa acest cod, Guvernul și Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale, Ministerul Culturii, cât și Ministerul Sănătății ar trebui să se implice în crearea unei baze de date cu toate informațiile nutriționale a produselor alimentare necesare consumatorilor.
Propunerea nr. 2.
Extinderea aplicării de etichete nutriționale autocolante, multistratificate, pe toate produsele alimentare, deoarece în prezent sunt doar câteva produse pe care se aplică astfel de etichete. Conținutul acestor etichete ar putea fi format din explicații mai ample ale elementelor nutriționale prezente în respectivul produs și mențiuni de sănătate. Aceste mențiuni de sănătate să fie adevărate și să nu conțină informații false despre beneficiile componentelor nutriționale. Acest tip de etichetă este indicat pentru ambalajele de mici dimensiuni, dar nu numai. Informațiile de pe eticheta autocolantă trebuie să fie clare și concise, astfel încât toți consumatorii să înțeleagă beneficiile și riscurile la care se expun consumând acel produs.
Propunerea nr. 3.
Conceperea unui program guvernamental prin care, într-o perioadă a anului să fie acordate consultații nutriționale gratuite consumatorilor. Deoarece consultațiile și prescrierea unei diete sănătoase corespunzătoare fiecărei persoane în parte, sunt scumpe pentru majoritatea românilor, un astfel de program ar fi foarte apreciat de persoanele care vor să aibă un stil de viață sănătos dar nu își pot permite să meargă la un nutriționist.
Această propunere se bazează pe datele obținute în sondaj, și anume faptul că oamenii consideră cele mai corecte informații nutriționale cele venite de la nutriționiști. Dar în același timp majoritatea respondenților își iau informațiile despre o nutriție corectă de pe internet.
Propunerea nr. 4.
Realizarea unei campanii de informare asupra alergiilor corespunzătoare unor ingrediente folosite des în majoritatea produselor alimentare. În cadrul campaniei pot fi și depistate alergiile fiecărui consumator participant la campanie. Această campanie să aibă loc de 1-2 ori pe an și să fie organizată de Ministerul Sănătății în colaborarea cu Asociația "Dieteticienilor și Nutriționiștilor din România".
Testele alergenice, să fie făcute în cabinete dotate special pentru astfel de analize, de către medici specializați.
Eticheta nutrițională reprezintă cea mai importantă modalitate de informare a consumatorilor în ceea ce privește elementele nutriționale conținute de alimente. Din această cauză o educație nutrițională corectă și care să nu inducă consumatorilor confuzie în ceea ce privește informațiile înscrise pe etichetă, este necesară și ar trebui să fie la îndemâna tuturor oamenilor.
Educația nutrițională trebuie inclusă ca materie de studiu distinctă în planul de învățământ încă din clasele primare și să fie continuată inclusiv în perioada liceului.. Informațiile nutriționale, cât și informațiile despre o dietă sănătoasă trebuie prezentate corespunzător vârstei și ciclului de învățământ în care se află elevul.
Ca și subiecte care ar trebui atinse prin educația nutrițională se numără: elementele nutritive, informațiile nutriționale de pe etichetele produselor alimentare, piramida alimentelor, precum și importanța sportului.
Având în vedere că mulți dintre adulții de astăzi nu au cunoștințe despre nutriție și nu mai au privilegiul de a fi copii și să învețe principiile unei vieți sănătoase în școală, se pot organiza campanii sau conferințe periodice de informare în legătură cu o nutriție sănătoasă și un stil de viață activ.
Se pot organiza mai multe emisiuni la TV despre nutriție și un stil de viață sănătos, care să fie prezentat de consultanți în nutriție și de medici care se ocupă de bolile provenite dintr-o alimentație nesănătoasă.
CONCLUZII
Eticheta nutrițională a devenit o necesitate în prezent, o modalitate de informare a consumatorilor, precum și un punct de legătură între agenții economici și consumatori. Rolul principal al acesteia este de a informa consumatorii în ceea ce privește informațiile nutriționale și a-i ajuta să ia cele mai bune decizii din punct de vedere alimentar.
De-a lungul timpuului s-a observat importanța valorii nutritive cât și necesitatea de a înțelege ce înseamnă aceasta pentru a avea un comportament alimentar corect. Pentru un produs alimentar, valoarea nutritivă (cu cele patru laturi ale sale) constituie criteriul major în aprecierea calității. Importanța declarării valorii nutritive a alimentelor este bine cunoscută în prezent, mai ales că sfera sa de influență se întinde dincolo de științele legate de nutriția omului, incluzând și științele implicate în producția și comercializarea produselor alimentare.
La apariția etichetei nutriționale au contribuit, în principal, valoarea nutritivă dar și alți factori, care au condus la afirmarea necesității declarării valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, ca o cerință obiectivă, socială, educațională și economică.
În anul 1972 s-a încercat pentru prima oară realizarea unei etichete nutriționale, aceasta suferind îmbunătățiri odată cu trecerea timpului și transformările din plan economic și social, în prezent eticheta nutrițională este reprezentată în diferite forme, sub formă de grafice sau tabele.
Eticheta nutrițională este reglementată atât internațional cât și național. În România, etichetarea nutrițională este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor. Pe plan european, Directiva CEE 496/90 din 24 septembrie 1990 este documentul cel mai important cu privire la etichetarea nutrițională, urmând ca în 13 decembrie 2014, să intre în vigoare Regulamentul UE nr. 1169/2011, privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. În plan internațional, cel mai important rol, în ceea ce privește reglementarea etichetării nutriționale îl are Comisia Codex Alimentarius, ce oferă specificații amănunțite privind mențiunile nutriționale în “Normele generale internaționale privind etichetarea produselor alimentare preambalate”.
Etichetarea nutrițională este o activitate care are efecte economice atât asupra consumatorilor, cât și asupra producătorilor de produse alimentare. Din perspectiva producătorului, etichetarea este un instrument solid care, este folosit efectiv și într-un mod răspunzător, nu doar asigură transmiterea de informații fundamentale, dar îi și ajută să-și evidențieze avantajele produselor lor față de cele ale concurenților. Pentru consumator, utilitatea etichetei nutriționale rezidă nu numai în respectarea dreptului de opțiune pentru un produs sau altul, ci și în educarea lui în calitate de cumpărător, inclusiv prin conștientizarea efectului pe care alimentul îl are pentru propria sa piață metabolică (piața biologică a organismului).
Pentru a satisface necesitățile consumatorilor, în ceea ce privește informațiile nutriționale, trebuie cunoscuți mai întâi factorii care influențează comportamentul alimentar al acestora.
Comportamentul alimentar constituie ansamblul reacțiilor de răspuns față de stimuli interni sau externi care reclamă aportul de alimente sau întreruperea actului alimentării. Alimentația are un rol foarte important în viața oamenilor, iar modul în care aceștia respectă regulile unei nutriții sănătoase se poate vedea în starea de sănătate a fiecărui individ. De aceea se consideră a fi foarte importantă educația nutrițională a consumatorilor. Cunoașterea semnificației elementelor nutriționale de pe eticheta nutrițională îi ajută pe consumatori să aibă un comportament alimentar corect și sănătos.
Organismele și standardele care sunt în vigoare, fac eforturi pentru a îmbunătăți etichetarea nutrițională și pentru a-i face pe consumatori să înțeleagă mai bine informațiile nutriționale, pentru a le folosi în scopul formării unui stil de viață sănătos. Educația nutrițională îi ajută pe oameni să aibă un comportament alimentar corect. În ceea ce privește eticheta nutrițională, programele de educație nutrițională îi învață pe consumatori să înțeleagă corect informațiile prezentate în cadrul acesteia. Având în vedere că majoritatea consumatorilor nu au acces la sfatul unui nutriționist , educația nutrițională din școli și din campaniile de informare i-ar ajuta pe aceștia să ia deciziile cele mai bune din punct de vedere nutrițional atunci când achiziționează produse alimentare.
Chestionarul realizat s-a adresat tuturor consumatorilor de produse alimentare, care citesc eticheta nutrițională atunci când achiziționează produse alimentare noi și a vizat în principal importanța pe care aceștia o acordă etichetei nutriționale cât și elementelor componente. Obiectivele acestui studiu au fost: stabilirea frecvenței citirii etichetei nutriționale a produselor alimentare, stabilirea importanței pe care o dau consumatorii informațiilor nutriționale oferite, determinarea nivelului de informare al consumatorilor în ceea ce privește eticheta nutrițională, identificarea elementelor pe care consumatorii pun accent atunci când citesc eticheta nutrițională, stabilirea gradului în care sunt înțelese informațiile inscripționate pe eticheta nutrițională și identificarea preferințelor consumatorilor în ceea ce privește aspectul etichetei nutriționale.
În urma sondajului la care au participat 81 de respondenți, s-a constatat faptul că un procent foarte mic (19%) citesc eticheta nutrițională la fiecare achiziție de produse alimentare noi. Rezultatele sunt valabile pentru locuitorii din mediul urban (84%), pentru femei (74%), pentru cei cu studii liceale (59%) și cu venituri sub 1000 RON/lună (70%).
Dintre elementele etichetei nutriționale respondenții acordă importanță deosebită, valorii energetice, proteinelor și fibrelor. Un procent destul de mare dintre respondenți (44%) au afirmat că eticheta nutrițională are o influență mare asupra deciziei de cumpărare a produselor alimentare, iar un procent de 65% au spus că informațiile nutriționale de pe etichetă sunt într-o oarecare măsură ușor de înțeles. Majoritatea respondenților au ca sursă principală de informare internetul, deși consideră că nutriționiștii au cele mai corecte informații în legătură cu o dietă și un stil de viață sănătos.
Propunerile privind îmbunătățirea etichetei nutriționale se referă la: introducerea codurilor QR pe ambalajele produselor alimentare și la extinderea aplicării de etichete nutriționale autocolante, multistratificate, pe toate produsele alimentare. Iar în ceea ce privește modalitățile de educare nutrițională a consumatorilor, propunerile sunt următoarele: un program guvernamental prin care să fie acordate consultații nutriționale gratuite consumatorilor și o campanie de informare asupra alergiilor corespunzătoare unor ingrediente folosite des în majoritatea produselor alimentare.
Eticheta nutrițională cât și înțelegerea informațiilor nutriționale, pot influența decizia de cumpărare a consumatorilor. Citirea, înțelegerea și interpretarea corectă a informațiilor nutriționale este foarte importantă, deoarece doar având informații complete, clare și corecte consumatorii pot lua cele mai bune decizii în ceea ce privește sănătatea lor.
BIBLIOGRAFIE
ANEXA NR. 1
Chestionar privind importanța socio-economică etichetării nutriționale a produselor alimentare din perspectiva consumatorilor
Bună ziua,
Prin intermediul acestui studiu, realizat pentru lucrarea de licență intitulată "Importanța socio-economică a etichetării nutriționale a produselor alimentare", s-a dorit evidențierea unor aspecte cu privire la cunoștințele consumatorilor și importanța acordată de aceștia etichetării nutriționale.
Răspunsurile dumneavoastră sunt și vor rămâne strict confidențiale și anonime, iar acestea vor fi prelucrate statistic pentru a fi concluzionate în cadrul lucrării.
Tot ce aveți de făcut este să bifați varianta/variantele de răspuns pe care le considerați cele mai apropiate de comportamentul și părerea dumneavoastră referitoare la eticheta nutrițională
Parcurgerea întregului chestionar durează câteva minute.
De câte ori pe lună faceți cumpărături?
de 1-2 ori pe lună;
de 3-4 ori pe lună;
de 5 sau de mai multe ori pe lună
Aproximativ, ce sumă cheltuiți lunar pe produse alimentare?
mai puțin de 200 RON/lună;
între 200 și 500 RON/lună;
peste 500 RON/lună
Atunci când cumpărați produse alimentare pentru prima oară, cât de des citiți eticheta nutrițională?
întotdeauna;
destul de des;
câteodată;
rar;
niciodată
Informațiile nutriționale de pe eticheta produselor alimentare sunt ușor de înțeles?
sunt ușor de înțeles;
într-o oarecare măsură ușor de înțeles;
într-o oarecare măsură greu de înțeles;
sunt greu de înțeles;
Ce influență are conținutul etichetei nutriționale asupra deciziei dumneavoastră de cumpărare?
foarte mare influență;
puțină influență;
nu are nicio influență;
Ce notă a-ți da cunoștințelor dumneavoastră de nutriție?
1 2 3 4 5
Nu am cunoștințe deloc Sunt foarte informat/ă
Cât de importante sunt pentru dumneavoastră substanțele nutritive conținute de un produs alimentar?
1 2 3 4 5
Deloc importante Foarte importante
Cât de important este pentru dumneavoastră prețul produselor?
1 2 3 4 5
Deloc important Foarte important
Cât de des folosiți informațiile nutriționale de pe etichetă pentru a întreprinde următoarele acțiuni:
întotdeauna câteodată rar niciodată
Decizia de a cumpăra produse de
de la o anumită marcă
Verificarea valorii energetice
Verificarea conținutului de vitamine
Verificarea conținutului de minerale
Cât de importante sunt următoarele informații nutriționale pentru dumneavoastră? (1- neimportant, 5 – foarte important)
1 2 3 4 5
Valoarea energetică
Proteine
Lipide
Glucide
Fibre
Zaharuri
Calciu
Fier
Din ce surse obțineți informații nutriționale?
TV;
ziare, reviste;
internet;
de la cunoscuți;
de la nutriționiști;
alte surse …………
Care din sursele enumerate anterior vi se par cele mai relevante și de încredere?
TV;
ziare, reviste;
internet;
de la cunoscuți;
de la nutriționiști;
alte surse …………
Care din următoarele forme de etichetă nutrițională o preferați?
La ce categorie de produse alimentare considerați a fi importantă etichetarea nutrițională?
pâine și cereale;
dulciuri;
produse lactate;
sucuri naturale;
mezeluri;
condimente;
altele …………..
Sexul dumneavoastră:
feminin;
masculin;
În ce categorie de vârstă vă încadrați?
18-30 ani;
31-45 ani;
45-60 ani;
Peste 60 ani;
Domiciliul dumneavoastră este într-o zonă:
urbană;
rurală;
Ce ocupație aveți?
student/ă;
angajat/ă;
pensionar/ă;
casnic/ă;
liber-profesionist;
întreprinzător;
altele …………….
Ce studii ați absolvit ultima oară?
școală profesională;
liceu;
studii universitare;
studii post-universitare;
BIBLIOGRAFIE
ANEXA NR. 1
Chestionar privind importanța socio-economică etichetării nutriționale a produselor alimentare din perspectiva consumatorilor
Bună ziua,
Prin intermediul acestui studiu, realizat pentru lucrarea de licență intitulată "Importanța socio-economică a etichetării nutriționale a produselor alimentare", s-a dorit evidențierea unor aspecte cu privire la cunoștințele consumatorilor și importanța acordată de aceștia etichetării nutriționale.
Răspunsurile dumneavoastră sunt și vor rămâne strict confidențiale și anonime, iar acestea vor fi prelucrate statistic pentru a fi concluzionate în cadrul lucrării.
Tot ce aveți de făcut este să bifați varianta/variantele de răspuns pe care le considerați cele mai apropiate de comportamentul și părerea dumneavoastră referitoare la eticheta nutrițională
Parcurgerea întregului chestionar durează câteva minute.
De câte ori pe lună faceți cumpărături?
de 1-2 ori pe lună;
de 3-4 ori pe lună;
de 5 sau de mai multe ori pe lună
Aproximativ, ce sumă cheltuiți lunar pe produse alimentare?
mai puțin de 200 RON/lună;
între 200 și 500 RON/lună;
peste 500 RON/lună
Atunci când cumpărați produse alimentare pentru prima oară, cât de des citiți eticheta nutrițională?
întotdeauna;
destul de des;
câteodată;
rar;
niciodată
Informațiile nutriționale de pe eticheta produselor alimentare sunt ușor de înțeles?
sunt ușor de înțeles;
într-o oarecare măsură ușor de înțeles;
într-o oarecare măsură greu de înțeles;
sunt greu de înțeles;
Ce influență are conținutul etichetei nutriționale asupra deciziei dumneavoastră de cumpărare?
foarte mare influență;
puțină influență;
nu are nicio influență;
Ce notă a-ți da cunoștințelor dumneavoastră de nutriție?
1 2 3 4 5
Nu am cunoștințe deloc Sunt foarte informat/ă
Cât de importante sunt pentru dumneavoastră substanțele nutritive conținute de un produs alimentar?
1 2 3 4 5
Deloc importante Foarte importante
Cât de important este pentru dumneavoastră prețul produselor?
1 2 3 4 5
Deloc important Foarte important
Cât de des folosiți informațiile nutriționale de pe etichetă pentru a întreprinde următoarele acțiuni:
întotdeauna câteodată rar niciodată
Decizia de a cumpăra produse de
de la o anumită marcă
Verificarea valorii energetice
Verificarea conținutului de vitamine
Verificarea conținutului de minerale
Cât de importante sunt următoarele informații nutriționale pentru dumneavoastră? (1- neimportant, 5 – foarte important)
1 2 3 4 5
Valoarea energetică
Proteine
Lipide
Glucide
Fibre
Zaharuri
Calciu
Fier
Din ce surse obțineți informații nutriționale?
TV;
ziare, reviste;
internet;
de la cunoscuți;
de la nutriționiști;
alte surse …………
Care din sursele enumerate anterior vi se par cele mai relevante și de încredere?
TV;
ziare, reviste;
internet;
de la cunoscuți;
de la nutriționiști;
alte surse …………
Care din următoarele forme de etichetă nutrițională o preferați?
La ce categorie de produse alimentare considerați a fi importantă etichetarea nutrițională?
pâine și cereale;
dulciuri;
produse lactate;
sucuri naturale;
mezeluri;
condimente;
altele …………..
Sexul dumneavoastră:
feminin;
masculin;
În ce categorie de vârstă vă încadrați?
18-30 ani;
31-45 ani;
45-60 ani;
Peste 60 ani;
Domiciliul dumneavoastră este într-o zonă:
urbană;
rurală;
Ce ocupație aveți?
student/ă;
angajat/ă;
pensionar/ă;
casnic/ă;
liber-profesionist;
întreprinzător;
altele …………….
Ce studii ați absolvit ultima oară?
școală profesională;
liceu;
studii universitare;
studii post-universitare;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanta Socio Economica a Etichetarii Nutritionale a Produselor Alimentare (ID: 141189)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.