Implicarea Sectorului Privat In Managementul Situatiilor de Urgenta la Infrastructuri Critice

CUPRINS

DECLARAȚIE 2

CUPRINS 3

CONTENT 5

LISTA FIGURILOR 7

LISTA TABELELOR 8

Glosar 9

REZUMAT 11

ABSTRACT 12

INTRODUCERE 13

CAPITOLUL I 14

Noțiuni generale despre substanțe periculoase 14

1.1 Definiții 14

1.2. Clasificarea substanțelor periculoase 14

1.3 Etichetarea substanțelor periculoase 17

1.3.1 Fișa de securitate 20

1.4 Ambalarea substanțelor periculoase 24

1.5 Depozitarea, manipularea și transportul substanțelor periculoase 25

CAPITOLUL II 27

SEVESO. Contextul apariției. Directivele SEVESO 27

2.1 Contextul apariției. 27

2.2 Apariția Directivei SEVESO 28

2.3 Directiva I SEVESO (CE 82/501) 29

2.4 Directiva II SEVESO (CE 96/82) 32

2.5 Directiva III SEVESO (CE 2012/18) 32

CAPITOLUL III 34

Implicarea sectorului privat în managementul situațiilor de urgență la infrastructuri critice 34

CAPITOLUL IV 40

Studiu de caz 40

Evaluarea de risc în cazul unui obiectiv SEVESO 40

4.1 Scopul studiului de caz 40

4.2 Prezentarea obiectivului ales 40

4.3 Substanțele periculoase alease pentru studiu 44

4.4 Descrierea programului ales pentru efectuarea evaluării de risc 49

4.5 Scenariu evaluare risc nr. 1 50

4.6 Scenariu evaluare risc nr. 2 54

4.7 Scenariu evaluare risc nr. 3 57

4.8 Concluzii 61

Concluzii 62

BIBLIOGRAFIE 63

CONTENT

STATEMENT 2

CONTENT 3

CONTENT 5

LIST OF FIGURES 7

LIST OF TABLES 8

Glossary 9

ABSTRACT 11

ABSTRACT 12

INTRODUCTION 13

CHAPTER I 14

General notions about dangerous substances 14

1.1 Definițions 14

1.2. Dangerous substances classification 14

1.3 Dangerous substances labeling 17

1.3.1 Security sheet 20

1.4 The packing of dangerous substances 24

1.5 Storage, manipulation and transport of dangerous substances 25

CHAPTER II 27

SEVESO. The background of appearing. SEVESO Directives 27

2.1 The background of appearing. 27

2.2 The appearing of the SEVESO Directive 28

2.3 SEVESO Directive I (CE 82/501) 29

2.4 SEVESO Directive II (CE 96/82) 32

2.5 SEVESO Directive III (CE 2012/18) 32

CAPITOLUL III 34

The implication of the private sector in emergency situations management at critical infrastructures 34

CHAPTER IV 40

Case Study 40

The risk assesment for a SEVESO establishment 40

4.1 Purpose of the study 40

4.2 Discription of the chosen establishment 40

4.3 Dangerous substances chosen for the study 44

4.4 Presentation of the program chosen for the risk assesment 49

4.5 Risk assesment scenario nr. 1 50

4.6 Risk assesment scenario nr. 2 54

4.7 Risk assesment scenario nr. 3 57

4.8 Concluzii 61

Conclusions 62

BIBLIOGRAPHY 63

LISTA FIGURILOR

Fig.I.1 Exemplu simboluri de pericol 18

Fig.I.2 Exemplu simboluri de manipulare 19

Fig.I.3 Exemplu etichetă TOLUEN 20

Fig.I.4 Exemplu fișă de securitate 23

Fig.I.5 Ambalaj substanță periculoasă 24

Fig.I.6 Exemplu depozit stelaje 25

Fig.I.7 Exemplu de rezervor cu cuvă de retenție 26

Fig.II.1. Reacția de producere a dioxinei 27

Fig. II.2 Fabrica ICMESA SEVESO ITALIA 28

Fig.III.1 Schemă Management Situație de Urgentă amplasamente SEVESO 35

Fig. IV.1 S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI 40

Fig. IV.2. Plan încadrare în zonă S.C.ANTIBIOTICE S.A. 41

Fig.IV.3 Recipient acetonă 46

Fig. IV.4 Etichetă pericol acetonă 47

Fig. IV.5 Etichetă pericol metanol 49

Fig. IV.6 Interfață program ALOHA 50

Fig. IV.7 Date de intrare în ALOHA scenariul 1 51

Fig.IV.8 Viteza de evaporare a metanolului 52

Fig. IV.9 Captură ALOHA zone de pericol 53

Fig. IV.10 Proiectare zone de pericol asupra localității 53

Fig. IV.11 Date de intrare în ALOHA scenariul 2 55

Fig. IV.12 Captură ALOHA zone de pericol 56

Fig. IV.13 Proiectare zone de pericol asupra localității 57

Fig. IV.14 Date de intrare în ALOHA scenariul 3 58

Fig.IV.15 Viteza de ardere a acetonei 59

Fig. IV.16 Captură ALOHA zone de pericol 60

Fig. IV.17 Proiectare zone de pericol asupra localității 60

LISTA TABELELOR

Tabelul IV.1 Opis substanțe periculoase obiectiv 43

Tabelul IV.2 Date de intrare pentru scenariul nr.1 51

Tabelul IV.2 Date de intrare pentru scenariul nr.2 54

Tabelul IV.3 Date de intrare pentru scenariul nr.3 58

Glosar

Analiză risc – realizarea unei estimări cantitative, combinative, a consecințelor și a frecvenței unui incident, bazată pe evaluări inginerești și tehnici matematice;

Accident chimic – eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei substanțe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;

Accident major – orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanțe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluții necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv, care conduce la apariția imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul obiectivului și în care sunt implicate una sau mai multe substanțe periculoase;

Accident transfrontalier – un accident care implică substanțe periculoase care apare într-o jurisdicție și provoacă consecințe asupra mediului sau sănătății, sau are acest potențial, într-o altă jurisdicție;

Alarmare – difuzarea unui mesaj care semnalează un pericol iminent și poate conține măsuri de protecție specifice pericolului;

Brizanță – acțiune produsă la explozie de către o substanță explozivă, manifestată prin sfărâmarea mediului cu care este în contact, datorită creșterii bruște de presiune și a gazelor rezultate;

Consecință – rezultatul direct, nedorit, al unui accident, exprimat în efecte asupra sănătății, a mediului, a proprietății;

Directivă(U.E.) – este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie sa il atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a decide asupra modalității de îndeplinire a obiectivului stabilit.

Frecvență – numărul de manifestări al unui eveniment;

Gestionarea riscului – folosirea sistematică a procedurilor și a practicilor de analiză , evaluare și control al riscului în vederea protejării angajaților, a comunităților, a mediului, a proprietății și pentru evitarea întreruperii activității;

Infrastructură critică – sunt acele infrastructuri cu rol important în asigurarea securității în funcționarea sistemelor și în derularea proceselor economice, sociale, politice, informaționale și militare;

Pericol – proprietatea intrinsecă a unei substanțe periculoase sau a unei situații fizice, cu potențial de a induce efecte negative asupra sănătății populației și/sau a mediului;

Plan de urgență – un plan formal scris pe baza identificării potențialelor accidente , împreună cu consecințele lor, descriind cum astfel de accidente și consecințele lor trebuie gestionate fie pe amplasament, fie în afara acestuia;

Raport de securitate – o prezentare scrisă a informațiilor tehnice, de management și operațional cu privire la riscurile instalațiilor periculoase și controlul lor în sprijinul justificării pentru siguranța acesteia;

Risc – produsul dintre probabilitatea producerii unui efect specific într-o perioadă sau în circumstanțe precizate și gravitatea consecințelor;

Situație de urgență – eveniment excepțional, cu caracter non-militar care prin amploare și intensitate amenință viața și sănătatea populației, mediului înconjurător, valorile materiale și culturale importante , iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente , alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate;

Substanță periculoasă – orice substanță chimică pură, amestec de substanțe sau preparate care există sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduri sau produse intermediare, inclusiv acele substanțe despre care există presupunerea rezonabilă că vor fi generate în cazul producerii unui accident industrial;

REZUMAT

Lucrarea „Implicarea sectorului privat în managementul situațiilor de la infrastructuri critice” prezintă informații asupra substanțelor periculoase și implicațiilor lor în diferite amplasamente industriale ce le folosesc și manipulează sau chiar le depozitează și un studiu de caz privind evaluarea riscului întru-un amplasament tip SEVESO.

În debutul lucrării capitolele 1-3 prezintă informații cu privire la clasificarea substanțelor periculoase, modul de ambalare, etichetare și depozitare al acestora, documente legislative internaționale ce au reglementat în timp folosirea, manipularea sau depozitarea acestora dar și un model de sistem de management al situațiilor de urgență specific amplasamentelor ce intră sub incidența Directivelor Seveso. În capitolul 4 sunt realizate 3 modelări de scenarii care sunt corelate să simuleze situații de urgență neprevăzute pentru amplasamentul S.C.ANTIBIOTICE S.A din orașul Iași, județul Iași.

Evaluarea de risc a fost realizată utilizând programul A.L.O.H.A., program specializat în modelări având la bază substanțe periculoase.

Rezultatele testelor sunt prezentate în finalul capitolului prin utilizarea de diagrame, grafice și capturi ale programului A.L.O.H.A.

Cuvinte cheie: substanță periculoasă, Seveso, evaluare risc, ALOHA.

ABSTRACT

The study „Implicarea sectorului privat în managementul situațiilor de urgență la infrastructuri critice” presents about dangerous substances, the that come with their presence in industrial etablishments that use, manipulate and storage them, and a study targeting a risk assesment for an industrial etablishment that falls under the Seveso Directive.

In the beginning of the chaptes 1, 2, 3 are presented regarding the , packing, labeling and storage of dangerous substances, the that controlled them in time , until present and also a example of an management sistem for emergency situations in industrial etablishment that fall under the Seveso Directive. In chapter 4 there are presented 4 modeling scenarios that are linked to simulate a emergency situation at S.C. ANTIBIOTICE S.A. Iași, from Iași city.

The risk assesment was realised with the ALOHA program, designed to model scenarios based on dangerous substances.

The results of the tests are presented in the final part useing diagrams, charts and captures from the ALOHA program.

Keywords:Dangerous substance, Seveso, risk assesment, ALOHA

INTRODUCERE

Deși s-a discutat destul de mult pe această temă, domeniul „substanțe periculoase” rămâne în actualitate producerii de-a lungul timpului serii de evenimente(explozii, deraieri de pe șine, accidente rutiere) în care au fost implicate substanțe catalogate ca fiind periculoase.

Diversitatea și tipul acestora au avut ca rezultat modernizarea instalațiilor ce le prelucrează, locurilor de depozitare dar și a mijloacelor ce le transportă. Totodată s-au impus măsuri la nivelul obiectivelor industriale ce le manipulează și le depozitează, măsuri cu privire la etichetare, ambalare dar și măsuri de urgență pentru cele mai nefericite cazuri.

Accidentele care au loc periodic demonstrează că toate aceste măsuri și reguli nu sunt suficiente atâta timp cât intervine factorul uman. Executarea greșită a unei manevre, ambalarea necorespunzătoare, folosirea unor materiale, scule, utilaje defecte sau necorespunzătoare pentru curățarea containerelor sau transportul acestora, poate să ducă la producerea unor evenimente deosebit de grave.

Lucrarea de față conține 4 capitole prezintă informații asupra substanțelor periculoase și implicațiilor lor în diferite amplasamente industriale.

Capitolul 1 “Noțiuni generale despre substanțe periculoase”, conține noțiuni generale cu privire la substanțele periculoase, clasificări, mod de ambalare, etichetare, manipulare și depozitare.

În capitolul 2 “Seveso.Contextul apariției.Directivele Seveso” se prezintă accidentul ce adus în discuție modificările legislative cu privire la substanțele periculoase și evoluția celor 3 Directive Seveso ce reglementeaza aceste modificări la nivel internațional.

Capitolul 3 intitulat “Implicarea sectorului privat în managementul situațiilor de urgență la infrastructuri critice” prezintă model de realizare a unui sistem de managemet al situațiilor de urgență specific unui amplasament industrial având la bază legislația în vigoare la nivel național.

La sfârșitul lucrării în capitolul 4 este realizat un studiu de caz bazat pe evaluarea de risc pentru un amplasament ales și teste de modelare realizate în programul ALOHA.

Cu un pronunțat caracter experimental, lucrarea își propune să ofere informații importante ce pot fi folosite în viitor pentru îmbunătățirea sistemelor de management la nivelul amplasamentelor industriale.

CAPITOLUL I

Noțiuni generale despre substanțe periculoase

Definiții

Substanța periculoasă reprezintă orice substanță chimic pură, amestec de substanțe sau preparate care există sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduri sau produse intermediare, inclusiv acele substanțe despre care există presupunerea rezonabilă că vor fi generate în cazul producerii unui accident industrial.

Preparatul reprezintă un amestec sau o soluție de două sau mai multe substanțe.

Substanțele se pot afla sub formă:

Gazoasă (oxigen, monoxid de carbon, azot);

Lichidă (soluții acide, bazice, solvenți);

Solidă (oxid de calciu, hidroxid de sodiu);

Materii în suspensie;

Pulberi;

Fumuri;

Ceață (aerosoli);

1.2. Clasificarea substanțelor periculoase

La nivel european lista cu substanțele periculoase existente se află într-un inventar numit EINECS care conține numele tuturor substanțelor cunoscute la până la data de 18 septembrie 1981. Lista cuprinde un număr de 3592 de compuși chimici.

Sunt considerate substanțe periculoase:

substanțele și preparatele explozive (E);

substanțele și preparatele oxidante (O);

substanțele și preparatele extrem de inflamabile (F+);

substanțele și preparatele foarte inflamabile (F);

substanțele și preparatele inflamabile (R10);

substanțele și preparatele foarte toxice (T+);

substanțele și preparatele toxice (T);

substanțele și preparatele nocive (Xn);

substanțele și preparatele corozive (C);

substanțele și preparatele iritante (Xi);

substanțele și preparatele sensibilizante (R42 sau R43);

substanțele și preparatele cancerigene (Carc.);

substanțele și preparatele mutagene (Muta);

substanțele și preparatele toxice pentru reproducere (Repr.);

substanțele și preparatele periculoase pentru mediu (N sau R52, R53, R59);

Unde ”E, O, F+, F” etc. reprezintă abrevierile pentru fiecare din categoriile de pericol (exploziv, oxidant, foarte inflamabil, inflamabil, etc.).

Substanțele periculoase se clasifică pe baza proprietăților lor intrinseci prevăzute la alineatul anterior, astfel se identifică 9 clase:

Clasa 1. Explozivi

Substanțe periculoase sau materiale cu pericol de explozie a întregii mase;

Substanțe sau materiale cu risc de proiectare a unor fragmente dar fără pericol de explozie a întregii mase;

Substanțe sau materiale cu pericol de incendiu cauzat fie de o mică explozie, fie de lovirea accidentală cu mici fragmente dar fără pericol de explozie a întregii mase;

Substanțe sau materiale care nu prezintă pericol semnificativ, efectele exploziei fiind reținute de ambalaj. Nu prezintă pericol de răspândire a unor fragmente (schije) mari;

Substanțe sau materiale extrem de insensibile și care nu prezintă pericol de explozie a întregii mase;

Clasa 2. Gaze

Gaze inflamabile;

Gaze neinflamabile, netoxice, necorozive;

Gaze toxice;

Gaze corozive;

Clasa 3. Lichide inflamabile

Lichide cu punctul de aprindere mai mic de – 180 0C ;

Lichide cu punctul de aprindere cuprins între – 180 0C și 230 0C ;

Lichide cu punctul de aprindere cuprins între 230 0C și 610 0C ;

Clasa 4. Substanțe solide inflamabile. Susceptibile la aprindere spontană

Solide care în condiții normale de transport sunt ușor inflamabile și ard violent sau persistent;

Substanțe care sunt supuse aprinderii spontane în condiții normale de transport sau când, în prezența aerului, suportă o încalzire spontană până la punctul la care se autoaprind;

Substanțe care în contact cu apa emit cantități periculoase de gaze inflamabile ori devin spontan inflamabile în contact cu apa sau cu vaporii de apă;

Clasa 5. Substanțe oxidante, comburante

Substanțe care produc sau contribuie la ardere. Alte substanțe care produc oxidare;

Compuși organici care conțin structura bivalentă fiind agenți puternic oxidanți;

Clasa 6. Substanțe toxice și substanțe infectante

Solide sau lichide care sunt toxice prin inhalare a vaporilor, contact cu pielea sau ingestie;

Microorganisme infecțioase sau care se bănuiesc a fi infecțioase pentru oameni sau animale;

Clasa 7. Materiale radioactive

Categoria 1. Valoarea cea mai ridicată de la suprafața containerului de transport nu trebuie să depașească 0,005 mSv/h;

Categoria 2. Nivelul de radiațtie de la suprafața exterioară a containerului de transport nu trebuie să depasească 0,5 mSv/h;

Categoria 3. Nivelul de radiație de la suprafața exterioară a containerului nu trebuie să depașească 2 mSv/h;

Clasa 8. Substanțe corozive

Substanțe care produc arsuri vizibile pe piele sau care corodează oțelul ori aluminiul neprotejat;

Clasa 9. Amestecuri de produse sau substanțe

Amestecuri de mărfuri periculoase;

Substanțe sau produse care prezintă pericol suficient pentru garantarea reglementărilor de transport dar care nu pot fi incluse în oricare alte clase

Pierderi de substanțe/materiale periculoase;

Substanțe periculoase pentru mediul înconjurător;

Obiectivul clasificării substanțelor și preparatelor este de a identifica toate proprietățile fizico-chimice, toxicologice și eco-toxicologice ale acestora, care pot să constituie un risc pe durata manipulării sau utilizării normale.

Etichetarea substanțelor periculoase

Eticheta reprezintă primul mijloc de la intrarea în contact cu substanța care îți oferă primele informații despre substanță și pericolele acesteia. Eticheta atrage atenția persoanelor care utilizează sau manipulează substanțe sau preparate periculoase asupra pericolelor inerente alea acestora. Ea ia în considerație toate pericolele posibil a fi întâlnite la manipularea și utilizarea normală a substanțelor și preparatelor periculoase, sub forma în care acestea sunt introduse pe piață, dar nu neapărat sub orice formă în care acestea pot fi utilizate în final (de exemplu diluate).

Pericolele cele mai severe sunt evidențiate prin simboluri, iar aceste pericole, precum și cele determinate de alte proprietăți periculoase sunt comunicate prin fraze de risc. Tot pe etichetă se regăsesc și frazele de securitate care recomandă precauțiile necesare în utilizarea și manipularea substanței sau preparatului periculos.

În cazul unei substanțe periculoase informațiile ce trebuie să se regăsească pe etichetă sunt:

Denumirea substanței conform inventarului EINECS (Inventarul European al Substanțelor Chimice Existente Comercializate);

Atribuirea numărului Comunității Economice Europene (CE);

Datele de identificare, numărul de telefon al persoanei cu sediul/domiciliul pe teritoriul Uniunii Europene responsabilă cu introducerea pe piață a substanței;

Simbolurile referitoare la pericol și manipulare;

Frazele de securitate;

Frazele de risc;

Denumirea comercială și/sau preparatului (numai în cazul preparatelor);

Denumirea chimică a substanței sau substanțelor existente în preparat (numai în cazul preparatelor);

Cantitatea nominală (masa nominală) (numai în cazul preparatelor);

Datele de identificare, numărul de telefon al persoanei cu sediul/domiciliul pe teritoriul Uniunii Europene responsabilă cu introducerea pe piață a preparatului (numai în cazul preparatelor);

Simbolurile aplicate pe etichete pot fi de 2 tipuri:

Simboluri de pericol

Fig.I.1 Exemplu simboluri de pericol

Simboluri de manipulare

Fig.I.2 Exemplu simboluri de manipulare

Frazele de risc aflate pe etichete pot fi:

Simple (simbolizate R/Număr);

Exemplu: R14 – Reacționează violent la contactul cu apa.

R15 – La contactul cu apa degajă gaze extrem de inflamabile.

Combinate (simbolizate R/Număr/Număr);

Exemplu: R14/15 – Reacționează violent cu apa, cu degajare de gaze extrem de inflamabile.

Frazele de securitate de pe etichete pot fi:

Simple (simbolizate prin S/Număr);

Exemplu: S21 – Fumatul interzis în timpul utilizării.

S25 – A se evita contactul cu ochii.

Combinate (simbolizate prin S/Număr/Număr);

Exemplu: S24/25 – Evitați contactul cu ochii și pielea.

Pentru cazurile în care unei substanțe îi corespund mai multe simboluri de avertizare se aleg primele două, în ordinea descrescătoare a gradului de risc. În dreapta etichetei se amplasează pericolul cu gradul de risc cel mai mare, iar în stânga pericolul cu gradul de risc cel mai redus.

Fig.I.3 Exemplu etichetă TOLUEN

În Fig.1.3 este prezentat un exemplu de etichetă pentru substanța periculoasă TOLUEN, unde identificăm:

1 – Denumirea substanței conform inventarului EINECS;

2 – Datele de identificare, numărul de telefon al persoanei cu sediul/domiciliul pe teritoriul Uniunii Europene responsabilă cu introducerea pe piață a substanței;

3 – Simbolul de pericol (cel din dreapta fiind cel mai periculos –ușor inflamabil) ;

4 – Frazele de risc;

5 – Frazele de securitate;

1.3.1 Fișa de securitate

Pentru utilizarea în cele mai sigure condiții a substanțelor și preparatelor periculoase este nevoie de informații detaliate privind acestea. Fișele de securitate oferă aceste infomații în plus față de cele aflate pe etichetă, referitoare la riscurile legate de acești agenți chimici.

Conform legislației în vigoare fișele de securitate au următoarea structură:

1.Identificarea substanței. Producător/Importator/Transportator/Utilizator

Denumire;

Alte denumiri;

Formula chimică;

Masă moleculară;

Obținere și utilizări;

Unitatea utilizatoare;

2.Compoziția/informații asupra componentelor

Componenți, cod, proporție, concentrație admisibilă;

3.Identificarea pericolelor (de explozie și aprindere);

Punct de aprindere;

Temperatura de autoaprindere;

Limita inferioară de aprindere(LIA);

Limita superioară de aprindere (LSA);

Pericol de aprindere sau explozie;

4.Primul ajutor

În caz de inhalare;

În cazul contactului cu ochii;

În caz de înghițire;

Contactul cu pielea;

5.Măsuri de prevenire a incendiilor

Materiale pentru stingerea incendiilor;

Procedee speciale de stingere a incendiilor;

6.Măsuri luate în caz de scăpări accidentale

Împrăștieri/scurgeri;

7.Manipulare și depozitare

8.Controlul nivelului de noxe/protecție individuală

Protecția respiratorie;

Protecția ochilor;

Alte mijloace individuale de protecție;

Ventilația;

Punct de prim-ajutor;

Echipamentul contaminat;

9.Produse periculoase de descompunere

Punct de fierbere/punct de topire/densitate/Solubilitate în apă;

Aspect și miros;

Condiții de evitat;

10.Stabilitate și reactivitate

Stabilitate;

Polimerizare;

11.Informații toxicologice

Cancerogeneză/Riscuri;

Organe afectate;

12.Informații ecologice. Efectele produsului asupra mediului înconjurător, persistență

Toxicitate;

13.Considerații referitoare la evacuare

Eliminare;

14.Informații referitoare la transport

Etichetă;

15.Informații referitoare la reglementări speciale

16.Alte informații

Control tehnic

Control administrativ

Bibliografie

Fig.I.4 Exemplu fișă de securitate

Ambalarea substanțelor periculoase

Conform legislației, introducerea pe piață a substanțelor periculoase este permisă numai dacă sunt respectate următoarele cerințe legate de ambalaj:

să fie astfel proiectate și realizate încât să nu permită nici o pierdere de conținut prin manipulare, transport și depozitare;

materialele din care sunt fabricate ambalajele și dispozitivele de etanșare să fie rezistente la atacul conținutului și să nu formeze compuși periculoși cu acesta;

ambalajele și sistemele de etanșare să fie solide și rezistente pentru a evita orice pierdere și pentru a îndeplini criteriile de siguranță în condițiile unei manipulări normale;

ambalajele și sistemele de închidere care se reînchid vor fi proiectate astfel încât să se poată reînchide în mod repetat fără pierderi de conținut;

ambalajul trebuie să fie închis inițial cu un sigiliu a cărui violare să fie vizibilă în momentul deschiderii ambalajului, iar sigiliul să fie ireparabil, distrus odată cu prima deschidere;

Fig.I.5 Ambalaj substanță periculoasă

Depozitarea, manipularea și transportul substanțelor periculoase

Modul de depozitare al substanțelor periculoase diferă în funcție de clasa din care acestea fac parte (gaze, lichide, solide etc). Depozitarea acestora trebuie să se facă astfel încât să se excludă pericolul de explozie, accidentare sau incendiu. Agenții chimici care nu sunt corozivi, explozivi, inflamabili sau caustici sunt ambalați în lăzi, saci sau baloturi și depozitați în stive sau rânduri întrețesute. Depozitarea acestora pe rafturi sau stelaje se face astfel încât să nu fie posibilă căderea acestora. Recipientele în care sunt puși agenții chimici trebuie să fie rezistenți la coroziune.

În cazul agenților în stare lichidă aceștia sunt depozitați în rezervoare special amenajate, dotate cu control al nivelului de umplere, cuve de retenție și sisteme de canalizare ușor identificabile. De asemenea rezervoarele trebuie legate la pământ printr-un sistem de împământare bine realizat, cuvele de retenție ale acestora trebuie să aibă capacitatea de captare cel puțin egală cu capacitatea rezervorului aferent.

Fig.I.6 Exemplu depozit stelaje

În general depozitele trebuie amplasate în locuri ușor accesibile pentru vehiculele de transport, dar pe cât posibil la depărtare de zonele de lucru și mai ales de zonele de locuit. La organizarea depozitelor se va ține cont de principiul separării produselor. Unele produse pot reacționa violent cu produșii oxidanți existând pericol de incendiu. Este recomandat să se depoziteze împreună agenții aparținând aceleiași clase.

Separarea produselor se realizează prin:

depozitarea la distanțe suficient de mari a agenților chimici incompatibili;

depozitarea în locații diferite sau în compartimente închise;

depozitarea în dulapuri speciale pentru produse inflamabile;

depozitarea în exterioare ventilate manual;

Depozitele trebuie să aibă cel puțin o cale de ventilație (naturală sau mecanică) iar instalațiile utilitare aferente trebuie să respecte reglementările pentru zonele cu risc de incendiu sau explozie (instalații electrice anti-ex).

Fig.I.7 Exemplu de rezervor cu cuvă de retenție

Pentru încărcarea/descărcarea agenților chimici se recomandă elaborarea unei proceduri care că precizeze obligațiile transportatorului și a celui care face recepția. Această procedură va conține și planul de circulație al vehiculului în întreprindere, modul de operare, protecția individuală și măsurile luate în caz de accident.

Locurile de încărcare/descărcare și depozitare a agenților chimici caustici, corozivi sau toxici, vor fi dotate cu soluții neutralizante precum și cu surse de apă, respectiv dușuri pentru spălare.

CAPITOLUL II

SEVESO. Contextul apariției. Directivele SEVESO

2.1 Contextul apariției.

O serie de accidente chimice apărute la nivel mondial culminat cu accidentul din anul 1976 în localitatea Seveso situată în regiunea Lombardy, Italia la nord de Milano a impus implementarea la nivel european de noi reglementări menite să prevină accidentele majore ce pot surveni în timpul anumitor activități industriale ce implică substanțe periculoase.

În data de 10 iulie 1976 în jurul orei 12:37 un accident de mare amploare are loc în localitatea Seveso din Italia produs la un reactor chimic al unei fabrici de pesticide cunoscută sub numele de ICMESA. Producerea de triclorfenol prin supraîncălzită a dus la eliberarea în atmosferă a unei substanțe extrem de toxice denumită tetraclordibenzodioxină sau mai scurt dioxină. Ca urmare în atmosferă au fost eliberate circa 6 tone de dioxină care au afectat o zonă de circa 18 kilometri pătrați afectând în special orașul Seveso situat la cca. 15 km de Milano, animalele, mediul și pe cei aproximativ 37000 de oameni aflați pe acea zonă. Aproximativ 4% din animale aparținând fermelor din apropierea zonei afectate au murit iar un număr de 80000 au fost sacrificate ulterior ca urmare a expunerii. Întregul oraș a fost evacuat.

Fig.II.1. Reacția de producere a dioxinei

La 5 zile după producerea accidentului autoritățile încep curățarea zonei și decid depozitarea resturilor, cadavrelor animalelor, solului contaminat în containere speciale destinate depozitării deșeurilor nucleare pentru a fi îndepărtate în mod legal. Astfel în anul 1982 firma Mannesmann Italiana a fost contractată pentru a distruge deșeurile rezultate.

Rezultatele anchetelor desfășurate ulterior de autorități au fost dezastruoase. Operațiunile de limitare coordonate de conducerea companiei și autoritățile guvernamentale sosite la fața locului au fost prost coordonate și uneori chiar incompetente. Cel puțin o săptămână a trecut pană oficial s-a informat populația ca substanța dioxină fusese eliberată în aer și încă o săptămână a trecut până ce evacuarea orașului a început. Teste desfășurate ulterior de oameni de știință au confirmat nivelul ridicat al concentrației de dioxină din aer.

Fig. II.2 Fabrica ICMESA SEVESO ITALIA

2.2 Apariția Directivei SEVESO

La nivel European accidentul din localitatea Seveso a fost decisiv în adoptarea unei legislații menite să controleze și să prevină asemenea accidente. Astfel așa numita Directivă Seveso a Consiliului Europei 82/501 este adoptată pe 24 iunie 1982. Mai târziu aceasta a fost modificată și îmbunătățită în urma accidentelor de la Toulose, Bhopal și Enschede în Directiva Seveso II 96/82 a Consiliului Europei adoptată în data de 9 decembrie 1996. În prezent activitatea se desfășoară tot după Directiva II urmând ca Directiva Seveso III a Consiliului Europei 2012/18 din 4 iulie 2012 adoptată ca urmare a modificărilor legislative la nivel european privind clasificarea substanțelor chimice și drepturile crescute ale cetățenilor pentru a accesa informații să intre în vigoare la 1 iunie 2015. Directiva Seveso III va înlocui Directiva Seveso II care în prezent se aplică la peste 10000 de obiective industriale din Uniunea Europeană, unde sunt folosite și depozitate în cantități mari substanțe periculoase, în general chimice și petrochimice.

Având în vedere rata de industrializare la nivelul Uniunii Europene, Directiva Seveso a reușit să reducă frecvența accidentelor majore. Directiva este considerată un document de referință pentru politica de gestionare a accidentelor majore și a reprezentat un model de legislați pentru numeroase țări.

2.3 Directiva I SEVESO (CE 82/501)

A fost adoptată la 24 iunie 1982 și a avut ca obiectiv prevenirea accidentelor majore ce pot apărea la diferite activități industriale și limitarea consecințelor acestuia asupra populației și mediului înconjurător.

Nu s-a aplicat centralelor și instalațiilor nucleare ce procesează substanțe sau materiale radioactive, instalațiilor militare, unităților producătoare si depozitatoare de praf de pușcă și explozivi și nu în ultimul rând depozitelor de deșeuri periculoase ce aveau ca scop prevenirea accidentelor majore.

Aplicabilă tuturor statelor membre ale Uniunii Europene la acea vreme, directiva a trasat o serie de sarcini și activități ce trebuiau îndeplinite:

Toate statele membre trebuiau să adopte o serie de dispoziții prin care să oblige toți producătorii ce intrau sub incidența acestei directive să ia toate măsurile de precauție necesare prevenirii accidentelor majore și limitării consecințelor asupra populației și mediului înconjurător;

Toate statele membre trebuiau să numească autoritățile competente care să gestioneze eventualele accidente și să relaționeze cu producătorii;

Statele membre trebuiau să ia toate măsurile necesare prin care să se asigure că producătorii/operatorii economici făceau dovada către autoritatea competentă că au indentificat eventualele pericole majore, au informat personalul lucrător despre acestui lucru, i-au instruit și dotat cu echipamente pentru a le asigura siguranța;

Statele membre trebuiau să impună dispoziții prin care să oblige operatorii economici ce foloseau substanțe periculoase în procesul tehnologic sau depozitau substanțe periculoase să notifice imediat autoritatea competentă cu privire la acestea.

Pentru substanțe, notificarea trebuia să conțină următoarele date:

Date cu privire la substanță/e (nume, formulă chimică, concentrație, etc.);

Etapa din procesul tehnologic în care substanța era folosită sau putea să apară;

Cantitatea folosită în procesul tehnologic;

Comportamentul fizic și chimic al substanței în condiții normale de folosire în procesul tehnologic;

Compuși în care substanța poate rezulta sau transforma în timpul procesului tehnologic;

Daca era necesar, alte substanțe periculoase a căror prezentă în timpul procesului tehnologic are avea potențial risc;

Pentru instalații/obiective, notificarea către autoritățile competente trebuia să conțină următoarele informații:

Poziția geografică a instalației/obiectivului, condițiile meteorologice predominante și sursele de pericol care rezultă din poziția acestuia;

Numărul maxim de persoane ce își desfășoară activitatea în acel obiectiv și în particular numărul acelora care sunt expuși la pericol;

O descriere generală a procesului tehnologic;

O descriere a acelor parți ale obiectivului importante din punct de vedere al siguranței, a surselor de risc pentru eventualele accidente , împreună cu un set de măsuri de prevenție adoptate;

Măsurile adoptate pentru ca instalațiile să funcționeze corect din punct de vedere tehnic și pentru rezolvarea eventualelor avarii ce se pot ivi în orice moment;

În cazul producerii unui posibil accident, notificarea trebuia să conțină următoarele informații:

Planuri de urgență, echipamente de protecție, alarme sau sisteme ce pot fi folosite în cazul producerii unui accident major;

Orice informație necesară autorităților competente pentru ca acestea să elaboreze planuri de intervenție în afara obiectivului;

Numele persoanei și ajutoarelor acestuia care au responsabilități pe linia securității dar și competențe în declanșarea planurilor de urgență;

Impună dispoziții ca în cazul modificării activității industriale, ce ar avea consecințe importante asupra procesului tehnologic și implicit pericolului de accident major, sectorul privat să revizuiască toate notificările trimise către autoritățile competente;

Directiva s-a aplicat atât obiectivelor industriale existente dar și celor ce urmau să apară, aici incluzând și pe cele care își modificau procesul tehnologic. Cele existente la aceea vreme au fost nevoite să informeze autoritatea competentă cu privire la : adresă și numele companiei, numele directorului în funcție, tipul activității, adresa sediului social (în cazul unui punct de lucru), tipul producției sau depozitului și o indicație cu privire la tipul substanțelor deținute conform anexelor directivei.

În cazul apariției unui accident major persoanele desemnate la nivelul obiectivului erau obligate să notifice imediat autoritatea competentă, să ofere cât mai repede posibil informații cu privire la circumstanțele accidentului, substanța implicată, măsurile de urgență adoptate, efectele accidentului asupra mediului și omului și măsurile avute în vedere pentru a atenua efectele pe termen mediu și lung dar și pentru a evita reapariția a astfel de accidente.

Statele membre prin autoritățile competente informau Comisia Europeană imediat ce un astfel de accident survenea și erau obligate să dețină un registru al tuturor evenimentelor survenite pe teritoriul acestora, registru ce avea să conțină analiza accidentelor, măsuri luate, învățăminte pentru a fi folosite în scop preventiv.

Pentru supervizarea implementării acestei directive în toate statele membre ale Uniunii Europene s-a luat hotărârea înființării unui Comitet format din membri ai țărilor membre și un președinte din cadrul Comisiei Europene. Comisia și-a trasat propriile reguli de procedură iar statele membre erau obligate să raporteze măsurile legislative adoptate la nivel național pentru implementarea directivei. Statele membre colaborau între ele pe linia prevenirii accidentelor majore prin schimburi de experiență.

Directiva Seveso I conținea un număr de VII anexe reglementând lista substanțelor periculoase adoptată la acea vreme, criterii pentru acele substanțe, tipuri de instalații și depozite ce făceau obiectul directivei și structurile cadru ale tuturor notificărilor și informărilor pe care producătorul/obiectivul era obligat să le facă către autoritatea competentă.

La nivelul Uniunii Europene Directiva Seveso este foarte bine integrată alături de alte politici din diferite domenii, cum ar fi : Mecanismul de Protecție Civilă sau Protecția Infrastructurilor Critice.

2.4 Directiva II SEVESO (CE 96/82)

În urma unor accidente majore produse la Toulouse și Bhopal, la 9 decembrie 1996 a fost adoptată o nouă directivă ce venea în completarea și modificarea Directivei I Seveso.

În plus față de predecesoarea ei, Directiva II oferă un scop mai lărgit și simplificat prin folosirea sintagmei ”prezența de substanțe periculoase” făcând referire la prezența, anticiparea prezenței sau posibila apariție a acestora în amplasament, eliminând lista de substanțe periculoase standard și modificând criteriile de definire a acestora. Astfel obține încadrarea a mai multor amplasamente sub incidența directivei, reușind să obțină un control asupra riscurilor conferite de acestea.

Directiva introduce noi sisteme de management al riscurilor pe amplasament prin testarea planurilor de urgențe întocmite la nivelul acestora, introducerea conceptului de distanțe de siguranță și abordarea de noi măsuri tehnice. Din punctul de vedere al autorității competente se implementează măsuri cu privire la executarea unui control anual în obiectiv, întocmirea unui raport de control aferent și urmărirea în permanență a operatorului economic.

2.5 Directiva III SEVESO (CE 2012/18)

Necesitatea adoptării unei noi directive a venit ca urmare a adoptării de către Parlamentul și Consiliul European a Regulamentului clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor (preparatelor) periculoase. Având în vedere faptul că directivele s-au bazat pe clasificarea substanțelor chimice s-a observat nevoia de actualizare. În plus directiva oferă un mai bun acces al cetățenilor la informații cu privire la activitățile amplasamentelor din apropierea lor, despre modul cum trebuie să se comporte în caz de accident, norme și reguli privind participarea publicului interesat la activități de amenajările teritoriale aferente amplasamentelor tip SEVESO dar și standarde mai stricte pentru inspecțiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai eficientă a normelor de securitate.

Măsurile impuse de Directiva III Seveso intră în vigoare la 1 iunie 2015.

La nivelul Uniunii Europene Directiva Seveso este foarte bine integrată alături de alte politici din diferite domenii, cum ar fi : Mecanismul de Protecție Civilă sau Protecția Infrastructurilor Critice.

CAPITOLUL III

Implicarea sectorului privat în managementul situațiilor de urgență la infrastructuri critice

Infrastructurile fac parte din structura de rezistență a unui sistem. Ele în funcție de rolul, locul și importanța lor pentru stabilitatea și funcționalitatea sistemelor se pot împărți în trei mari categorii:

infrastructuri obișnuite;

infrastructuri speciale;

infrastructuri critice;

Infrastructura critică reprezintă un bun material care este vital pentru funcționarea economiei și a societății. Protecția unei infrastructuri critice este constituită din totalitatea măsurilor stabilite pentru reducerea riscurilor de blocare a funcționării sau de distrugere a unei infrastructuri. Eșecul în protejarea acestor infrastructuri critice de anumiți factori potențiali generatori de risc poate duce la apariția unei situații de urgență.

O categorie aparte a infrastructurilor critice o reprezintă amplasamentele de tip SEVESO, amplasamente unde sunt folosite, manipulate sau pot apărea substanțe periculoase. Putem deci spune că în cazul acestor tipuri de infrastructuri rolul sectorului privat este de a asigura protecția amplasamentului. Prin sector privat în acest context înțelegem obiectivul/amplasamentul în sine, conducerea, personalul angajat, personalul cu atribuții specifice pe linia managementului situațiilor de urgență. În scopul protecției amplasamentului s-a stabilit un sistem de management al situațiilor de urgență.

În figura de mai jos sunt reprezentate schematic etapele managementului situațiilor de urgență specific unui amplasament tip SEVESO.

Implicarea sectorului privat în acest management al situațiilor de urgență specific amplasamentelor SEVESO diferă de la o etapă la alta.

Fig.III.1 Schemă Management Situație de Urgentă amplasamente SEVESO

În România Directivele Seveso ce reglementează această implicare a sectorului privat în managementul situațiilor de urgență sunt transpuse în legislație prin Hotărârea de Guvern 804/2007.

Prin adoptarea acestui act normativ s-a atins obiectivul de a reglementa și în România măsurile privind prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase, precum și limitarea consecințelor acestuia asupra sănătății populației și mediului, asigurarea unui nivel înalt de securitate de protecție, în conformitate cu directivele Seveso.

În Hotărârea de Guvern 804/2007 sunt reglementate, conform cererii Directivelor Europene, autoritățile competente cu care sectorul privat este obligat să colaboreze, astfel:

Se introduc la nivel central autoritățile competente pentru gestionarea eventualelor accidente majore sau alte situații de urgență:

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile prin :

Secretariatul de risc (SRMMDD);

Agenția Naționala pentru Protecția Mediului prin secretariatul de risc (SRANPM);

Garda Națională de Mediu(GNM);

Ministerul Afacerilor Interne prin :

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU);

La nivel regional:

Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului prin secretariatul de risc (SARPM);

Comisariatele Regionale din cadrul Gărzii Naționale de Mediu (CRGNM);

La nivel județean:

Agențiile Județene pentru Protecția Mediului prin secretariatul de risc (SAJPM);

Comisariatele Județene din cadrul Gărzii Naționale de Mediu (CJGNM);

Inspectoratele Județene pentru Situații de Urgență (ISUJ);

Operatorul economic are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore sau alte situații de urgență neprevăzute. Astfel în etapa 1 conform schemei de management (fig.3.1) se realizează o evaluare de risc la nivelul amplasamentului în vederea atingerii a trei obiective:

identificarea pericolelor existente pe amplasament;

analiza riscurilor determinate de aceste pericole;

analiza impactului și a consecințelor pe care aceste riscuri le pot avea asupra amplasamentului și teritoriului exterior acestuia;

În urma executării acestei evaluări de risc de către persoanele autorizate, conducerea obiectivului are obligația de a informa autoritățile competente (SRANPM, ISUJ) despre riscurile existente printr-o notificare. Notificarea trebuie să cuprindă printre altele, obligatoriu următoarele informații:

denumirea sau numele comercial al operatorului economic și adresa completă;

adresa completă a sediului social;

numele și funcția persoanei ce administrează amplasamentul;

informații suficiente în vederea identificării substanțelor periculoase sau a categoriilor de substanțe;

cantitatea și starea fizică a substanțelor periculoase;

activitatea curentă sau propusă a instalației/unității de stocare;

condițiile de mediu din imediata apropiere a amplasamentului, cu precădere cele care pot provoca accidente majore sau pot agrava consecințele acestora;

Folosind informațiile recepționate de la operatorul economic autoritățile stabilesc daca la acestea există riscul producerii unu accident major și amplificării lui datorită efectului de domino.

Etapa 2 din schema de management o reprezintă măsurile de prevenție și măsurile de diminuare a riscurilor. Operatorul întocmește un document la nivelul amplasamentului numit ”Politica de prevenire a accidentelor majore” prin care să prezinte obiectivele globale și principiile de acțiune privind controlul pericolelor dar și un sistem de management adecvat în scopul realizării unui nivel de protecție ridicat a sănătății populației si mediului.

Politica de prevenire trebuie să conțină organizarea și personalul pe roluri și responsabilități privind managementul pericolelor la nivelul amplasamentului, proceduri privind identificarea și evaluarea pericolelor, proceduri și instrucțiuni privind controlul operațional (controlul instalațiilor), proceduri de modernizare a instalațiilor și nu în ultimul rând proceduri de evaluare a nivelului de performanță.

Urmărind schema de management (etapa 3), în cazul în care măsurile de prevenție dau greș și se ajunge la un accident major, operatorul economic trebuie să fie pregătit. Astfel el întocmește la nivelul amplasamentului un plan de urgență intern ce se aplică doar în limitele obiectivului. Pentru situațiile de urgență ce au legătură cu amplasamentul (transportul de substanțe periculoase, accident major ce afectează zona limitrofă) se întocmește un plan de urgență externă de către autoritățile competente, în cazul nostru Inspectoratele pentru Situații de Urgență Județene, pe baza informațiilor recepționate de la operator.

Planul de urgență internă trebuie să cuprindă:

numele și funcția persoanei autorizate să declanșeze procedurile de urgență și persoana responsabilă cu conducerea acțiunilor de înlăturare și limitare a consecințelor;

numele și funcția persoanei responsabile în a menține legătura cu autoritatea competentă pentru întocmirea planului de urgentă externă;

o descriere a echipamentelor de protecție și a resurselor disponibile;

măsuri în vederea limitării riscurilor pentru persoanele aflate pe amplasament, informații despre modul de alarmare;

măsuri pentru alarmarea în timp util a autorității responsabile cu punerea în aplicare a planului de urgență externă;

măsuri pentru pregătirea personalului ce colaborează cu serviciile de urgență profesioniste, sarcini și responsabilități;

măsuri pentru asigurarea de asistență la înlăturarea consecințelor evenimentului;

Planul de urgență externă trebuie să cuprindă:

numele și funcția persoanei autorizate să declanșeze procedurile de urgență și persoana responsabilă cu conducerea acțiunilor în afara amplasamentului;

măsuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru implementarea planului de urgență externă;

măsuri pentru acordarea de asistență la acțiunile de înlăturare a consecințelor pe amplasament;

măsuri pentru oferirea de informații publicului cu privire la accident;

măsuri pentru oferirea de informații serviciilor de urgență a altor state în caz de accident transfrontalier;

Planurile de urgență sunt evaluate și testate prin exerciții interne sau în cooperare cu serviciile de urgență profesioniste , iar ele sunt revizuite și actualizate periodic la maxim 3 ani.

Intervenția propriu-zisă în cazul unui accident major se bazează pe colaborarea între serviciile de urgență profesioniste (ISUJ), serviciul voluntar pentru situații de urgență al obiectivului, personalul de pe locul de muncă cu responsabilități și celelalte autorități competente cu funcții de sprijin ( comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu, Agenția Județeană pentru Protecția Mediului).

Etapa finală din schema de management prezintă acțiunile întreprinse după încheierea situației de urgență și anume:

cercetarea cauzei producerii evenimentului prin comisii de specialitate desemnate;

revenirea la starea de normalitate ;

analiza intervenției și extragerea de învățăminte și concluzii prin întocmirea unor rapoarte de evaluare;

În urma stabilirii cauzelor producerii evenimentului este foarte important ca operatorul economic, cu sprijinul autorității competente, să treacă la revizuirea tuturor documentelor, procedurilor existente la nivelul amplasamentului ce fac obiectul prevenirii si gestionării situațiilor de urgență și totodată să reevalueze pericolele și riscurile existente pe amplasament.

Obiectivele sistemului de management al unui amplasament tip Seveso sunt de a asigura identificarea riscurilor existente la nivelul amplasamentului, asigurarea de măsuri preventive în vederea menținerii acestor riscuri la un nivel acceptat, pregătirea pentru situațiile în care riscul se activează și elaborarea măsurilor ce trebuie luate pentru revenirea la starea de normalitate.

Îndeplinirea acestor obiective reiese din probabil cel mai important document pe care operatorul trebuie să îl întocmească si anume Raportul de Securitate. El se întocmește o singură dată și se reactualizează odată la 5 ani, ori de câte ori este nevoie sau operatorul consideră.

Este structurat pe 5 capitole și trebuie să conțină minim următoarele informații:

Cap. I. Informații asupra sistemului de management și asupra organizării amplasamentului cu privire la prevenirea accidentelor majore (conform Politicii de Prevenire);

Cap. II. Prezentarea mediului în care este situat amplasamentul;

Cap. III. Descrierea instalației;

Cap IV. Identificarea și analiza riscurilor de accidente și metodele de prevenire;

Cap V. Măsuri de protecție și de intervenție pentru limitarea consecințelor unui accident;

CAPITOLUL IV

Studiu de caz

Evaluarea de risc în cazul unui obiectiv SEVESO

4.1 Scopul studiului de caz

În cadrul acestui studiu de caz voi realiza trei evaluări de risc pe baza a trei scenarii diferite pe un amplasament tip Seveso, și anume S.C. ANTIBIOTIBE S.A. IAȘI. Scopul evaluărilor de risc este de a aproxima și vizualiza nivelul de pericol pe care îl prezintă amplasamentul pentru populație și mediul înconjurător. Toate cele trei scenarii pentru situații de urgență diferite se vor realiza computerizat folosind programul de simulare A.L.O.H.A. La finalul studiului, în urma datelor înregistrate se vor trage concluziile.

4.2 Prezentarea obiectivului ales

S.C.ANTIBIOTICE S.A. este un obiectiv Seveso situat în localitatea Iași, județul Iași pe strada Valea Lupului nr.1. și este cel mai important producător român de medicamente generice, principalul producător de medicamente antiinfecțioase și singurul producător de substanțe active prin biosinteză. Se întinde pe o suprafață de aproximativ 43.000 m2 și se află la ieșirea din municipiul Iași, în zona de N-V a acestuia.

Fig. IV.1 S.C. ANTIBIOTICE S.A. IAȘI

Domeniu de activitate

Producția medicamentelor de uz uman și veterinar, cu fluxuri separate dedicate:

fabricația prin biosinteză a substanțelor active vrac – Nistatină;

fabricația formelor farmaceutice:

Alte activități:

activitate de import, export de produse proprii, produse alimentare, industriale și farmaceutice;

comercializarea en-gros și en-detail pentru produse proprii, produse alimentare, produse industriale farmaceutice;

prestări servicii, întreținere, reparații, transport mărfuri;

activitate de alimentație;

Vecinătăți

N – S.C. Agromixt, Dristrictul de Drumuri și Poduri;

S – Teren viran al comunei Miroslava și CF Iași – Pașcani;

E – Stația de îmbuteliere butan S.C.PETROM S.A. și teren viran al comunei Valea Lupului;

V – S.C.ROMGAZ SA și SC ELECTRICA SA Iași

Fig. IV.2. Plan încadrare în zonă S.C.ANTIBIOTICE S.A.

Coordonate geografice

27o29’19’’

47o10’29’’

Solul

Relieful zonei și împrejurimilor Iașului se prezintă sub forma unei serii de coline domoale, înșirate pe stânga văii Bahluiului și dealuri și platouri ce aparțin Coastei Iașilor. Solurile din zona municipiului Iași s-au format în condițiile climatului temperat continental excesiv, în special în partea nordică a orașului, categoria dominantă fiind cea a cernoziomurilor.

Ape de suprafață

Principalul curs de apă este râul Bahlui, afluent al Jijiei, care curge în vecinătatea amplasamentului. Are o lungime de 119 km și un bazin hidrografic de 2.007 km2.

Date climatologice caracteristice zonei

Din punct de vedere climatic, zona se caracterizează printr-o neuniformitate a elementelor și proceselor climatice, situându-se în zona climatului continental.

Temperatura aerului:

media anuală 10,2 – 11,9 oC;

media lunară: Ianuarie (-)3o, Iulie 28 oC;

minima absolută – 30,3 oC ;

maxima absolută – 40 oC;

Umiditatea relativă:

Iarna – 35-40%;

Vara – 5-10%;

Precipitații:

Medie anuală – 400-500 mm.

Vânturi:

Viteza vântului se caracterizează prin fluctuații în timp cu intensificări bruște și de scurtă durată ale acestuia, alternând cu perioade de calm. Se observă două direcții predominante ale vântului:

dinspre NE;

dinspre SE;

Descrierea amplasamentului

Pe întreaga suprafață a obiectivului sunt dispuse un număr de 21 construcții date în folosință cu funcțiuni de secții prelucrare, pavilioane administrative sau depozite. În continuare sunt prezentate principalele părți relevante din punct de vedere Seveso.

Tabelul IV.1 Opis substanțe periculoase obiectiv

4.3 Substanțele periculoase alese pentru studiu

Pentru toate cele trei scenarii de evaluare de risc s-au ales două substanțe periculoase acetonă și metanol datorită periculozității acestora și cantității (60 t respectiv 100 t) în care se găsesc pe amplasament.

Descriere Acetonă

Formulă chimică: CH3COCH3

Sinonime: Dimetilcetonă

Proprietăți fizice:

Acetona se prezintă sub formă de lichid incolor, transparent, cu miros caracteristic, eteric, penetrant, înțepător, în concentrații mai mari, cu gust dulceag și arzător. Substanța este foarte volatilă și foarte inflamabilă. Vaporii de acetonă în amestec cu aerul pot conduce la explozie. Miscibilă în orice proporții cu apa, cu alcoolii, eterii și cu hidrocarburile halogenate, acetona se comportă ca un foarte bun solvent pentru mulți compuși organici, pentru grăsimi, rășini sintetice celuloze nitrate etc.

Masa moleculară – 58,08;

Punct de topire -94,60 oC;

Punct de fierbere – 56,5 oC;

Densitate (20 o C) – 0, 7898;

Densitatea vaporilor – (aer=1) 2;

Tensiunea de vapori – 100 mm Hg la 7,7 oC;

200 mm Hg la 22,7 oC

400 mm Hg la 39,5 oC

Temperatura de aprindere

-18 oC (în vas închis);

-9 oC(în vas deschis);

Temperatura de autoaprindere – 537,8 o C;

Indice de refracție – 1,3591 la 20 o C;

Limite de explozie, în volume, la %, în aer :

– limita inferioară – 2,5%

– limita superioară – 12,8%

Proprietăți chimice:

Nu este ușor oxidabilă și nu este atacată de către acidul azotic concentrat la temperatură ordinară. Agenții oxidanți puternici ca acidul cromic și permanganatul de potasiu, o descompun în acid acetic și acid formic.

Considerații toxicologice:

Acetona poate pătrunde în organism pe cale cutanată, digestiva, dar mai ales pe cale respiratorie. Eliminarea se face prin respirație și prin urină. Acetona se comportă ca un iritant al căilor respiratorii, deși este cunoscută ca un produs de slabă acțiune toxică. Mirosul său caracteristic, iritarea puternică a ochilor și a căilor respiratorii constituie un sistem convenabil de avertizare, manifestările amintite mai sus apărând în concentrații inferioare celor toxice. Concentrațiile crescute duc la ușoare efecte narcotice, dar înaintea apariției acestora se instalează tusea însoțită de frecvente strănuturi și lăcrimare puternică. Simptomele descrise încetează rapid după întreruperea expunerii. Concentrații de 22 g/m3, timp de 15 minute, provoacă iritații greu de suportat, iar concentrații de 3 g/m3 nu produc nici un efect iritant, dacă subiectul este supus acțiunii nocive timp de 1 minut. Ca acetona să manifeste o acțiune toxică, sunt necesare expuneri la concentrații mari pentru că acumularea se produce foarte lent, explicându-se astfel faptul că, la expunerea la acetonă nu apar intoxicații acute subite. Vindecarea se produce fără urmări nedorite; nu se cunosc intoxicații acute mortale. Fiind utilizata industrial împreuna cu alți produși, efectele intoxicațiilor cu acetonă se disting greu de efectele toxice ale amestecului. Simptomatologia intoxicației cronice are caracter general, similar cu cel al iritanților, la care se adaugă : dureri de cap, amețeli, stare de oboseala, grețuri, voma, lipsa poftei de mâncare, pierderea în greutate, manifestări însoțite de anemie ușoară. In stabilirea diagnosticului de intoxicație cu acetona, analiza urinei și a sângelui constituie probe concludente, dacă acestea se efectuează la intervale de câteva ore de la întreruperea expunerii. În general, s-a observat că nivelul conținutului de zahăr în sânge și urină este modificat, în urina evidențiindu-se prezența acetonei.

Recomandări medicale

Se recomandă, în cazul inhalațiilor importante de acetonă, evacuarea cât mai urgentă a accidentatului din atmosfera poluată și transportarea lui într-o cameră aerisită și încălzită .Se va executa imediat respirația artificială .Echipamentul stropit va fi imediat dezbrăcat și înlăturat. Se va înștiința medicul. În cazul stropirii ochilor, este indicată spălarea acestora cu cantități mari de apă urmată de anunțarea medicului.

Fig.IV.3 Recipient acetonă

Fig. IV.4 Etichetă pericol acetonă

Descriere Metanol

Formulă chimică: CH3OH

Sinonime: Alcool metilic, carbinol, spirt de lemn;

Proprietăți fizic-chimice:

Lichid incolor, volatil, cu miros de spirt și gust arzător. Se aseamănă după aspect, miros si gust cu alcoolul etilic, de aceea adeseori se confundă cu acesta. Metanolul este solubil în apă, alcool etilic și alți solvenți organici .

Densitate la 20 C 0,7915

Punct de fierbere 65 o C

Temp. de inflamabilitate 11 o C

Temp. de autoaprindere 470 o C

Densitatea vaporilor ( aer=1 ) 1,11

Dintre toți alcoolii primari cu o singură grupă oxidril, alcoolul metilic reacționează ușor datorită mobilității mari a acestei grupe. Oxidanții puternici oxidează alcoolul metilic pană la oxid de carbon și apă. Reacția este puternic exotermă și prezinta riscuri de explozie. Reacțiile de oxidare lentă duc la formarea aldehidei corespunzătoare, reacție cu aplicări la micro-dozarea metanolului. Cu metalele alcaline, metanolul poate reacționa violent cu degajări importante de hidrogen. Cu celelalte metale, reacționează lent sau aproape deloc.

Considerații toxicologice

Metanolul este o otravă.

Metanolul poate pătrunde în organism prin :

a ) ingerare (înghițire pe cale digestiva );

b) inhalare de vapori;

c) absorbție cutanată ( contact direct cu pielea ).

Intoxicația acuta prin ingerare este cea mai gravă ducând de cele mai multe ori la moarte.

Intoxicația acută se produce mai ales prin înghițirea unei cantități de 30 100 ml de metanol.

Doza letală are limite si mai largi fiind semnalată între 7 si 250 ml.

Intoxicația prin inhalare sau prin absorbția cutanată este mai mult cronica și este de natură profesională. Asupra pielii metanolul are acțiune iritantă și provoacă reacții alergice. Intoxicația acuta metilică se caracterizează prin fenomene grave însoțite de tulburări oculare cu sfârșit mortal.

Dacă absorbția este masivă și unică după câteva ore apar dureri de cap puternice, amețeli, dureri puternice de stomac, vomismente chiar cu sânge după care se instalează starea de cianoza generalizată ( învinețirea pielii ), scăderea tensiunii arteriale, edem pulmonar, fenomene nervoase, agitație, contracții musculare, orbirea se instalează putând fi progresivă si totală, pasageră sau definitivă. Moartea poate surveni prin oprirea respirației.

Intoxicația cronică este consecința absorbției mici de metanol la doze repetate zilnic prin inhalare. Simptomele diferă de intoxicația acuta. La început apare astenie, greață, amețeli, stare generală proastă. În continuare apare diminuarea vederii. Aceste reacții persistă mai multa vreme, apoi subit apare o stare de ebrietate de tip depresiv cu agitație, situația se agravează cu cianoza, frisoane, dureri frontale și abdominale din ce în ce mai latente cu orbire progresivă. Intoxicatul intra în coma, edem pulmonar și moare. În cazul oricărei intoxicații se va anunța de urgență medicul.

Fig. IV.5 Etichetă pericol metanol

4.4 Descrierea programului ales pentru efectuarea evaluării de risc

Ținând cont tipul obiectivului ales și tipul riscului evaluat am considerat că cea mai potrivită modalitate de evaluare a riscului chimic prezentat de obiectiv este folosind programul A.L.O.H.A.

A.L.O.H.A. (areal locațions of hazardous atmospheres) este un program destinat modelării scurgerilor de substanțe chimice pentru serviciile de urgență. Programul face parte din setul de software-uri CAMEO realizate de către N.O.A.A.(Național Oceanic Atmospheric Administrațion) și poate estima cât de toxic poate fi un nor dispersat în urma unor scurgerii de substanțe chimice dar și câteva scenarii de incendii și explozii. Rezultatul oferit de către program este sub forma unor zone de risc analizând parametri ca toxicitatea, inflamabilitatea, fluxul termic sau fluxul de suprapresiune raportați la un nivel maxim acceptat.

Programul permite modelarea unor scenarii cum ar fi : incendii de jet, incendii de baltă, explozii de nori de vapori, nori toxici sau BLEVE (boiling liquid expanding vapor explosion).

Fig. IV.6 Interfață program ALOHA

Limitările impuse de program un modelarea fiecărui scenariu constau în următoarele:

programul nu ține cont de reacțiile chimice ce pot apărea în cadrul substanțelor sau cu ele pe timpul modelării scenariului;

programul nu ține cont de terenul înconjurător (clădiri, relief, etc.);

programul nu ține cont de fragmentele ce pot apărea în urma exploziilor sau altor fenomene în timpul modelării;

programul nu poate modela amestecuri de substanțe;

4.5 Scenariu evaluare risc nr. 1

Locația: S.C.ANTIBIOTICE S.A. Iași 47o10’ latitudine N, 27o29’ longitudine E;

Tipul scenariului: Substanță periculoasă scursă din rezervor formează o baltă ce se evaporă.

Situația: Un rezervor vertical, cilindric cu diametrul de 4 m, înălțimea de 10 m și volumul de 126 m3 suferă în condiții necunoscute o fisură circulară cu diametrul de 15 cm la înălțimea de 1 m față de sol.

Timpul de rulare al scenariului: 60 minute.

Tabelul IV.2 Date de intrare pentru scenariul nr.1

Datele sunt introduse în programul A.L.O.H.A. conform figurii de mai jos:

Fig. IV.7 Date de intrare în ALOHA scenariul 1

În urma modelării scenariului introdus de către programul ALOHA au rezultat următoarele:

debitul de curgere al lichidului (metanol) din rezervor este de 546 l/min;

în timpul 60 de minute s-a scurs o cantitate de 22.433 litri metanol;

cantitatea scursă a format o baltă cu un diametru de 93 metri ce se evaporă;

viteza de evaporare a lichidului din baltă supus atmosferei de afară este redată conform figurii de mai jos;

Fig.IV.8 Viteza de evaporare a metanolului

Aproximativ 600 litri de metanol se evaporă în 60 minute formând un nor toxic în atmosferă. Pentru norul toxic format în atmosferă programul modelează trei zone de pericol astfel:

Zona galbenă căreia îi corespunde un nivel maxim acceptat de până la 200 părți per milion (concentrație) metanol în aer;

Zona portocalie căreia îi corespunde un nivel maxim acceptat de până la 1000 părți per milion (concentrație) metanol în aer;

Zona roșie căreia îi corespunde un nivel maxim acceptat de până la 1000 părți per milion (concentrație) metanol în aer;

Concentrația pe care programul o indică fiecărei zone de pericol este cea conformă ghidurilor de intervenție a serviciilor de urgentă.

Fig. IV.9 Captură ALOHA zone de pericol

Fig. IV.10 Proiectare zone de pericol asupra localității

Măsuri ce ar trebui adoptate:

În timpul accidentului:

înștiințarea, alarmarea și evacuarea personalului de pe locul de muncă;

anunțarea autorităților competente;

asigurarea primei intervenții;

înștiințarea, alarmarea populației pe o arie de aproximativ 9 km2 cu centrul în locul focarului;

asigurarea măsurilor pentru începerea evacuării populației, preponderent pe direcția vântului;

urmărirea constantă a direcției vântului;

asigurarea unui punct de prim ajutor și asistență medicală;

După accident:

stabilirea concentrațiilor exacte și a gradului de contaminare;

neutralizare substanței periculoase și limitarea efectelor acesteia;

relocarea populației și reluarea activității economice;

4.6 Scenariu evaluare risc nr. 2

Locația: S.C.ANTIBIOTICE S.A. Iași 47o10’ latitudine N, 27o29’ longitudine E;

Tipul scenariului: B.L.E.V.E. (boiling liquid expanding vapor explosion)

Situația: Explozia unui rezervor orizontal, cilindric cu diametrul de 4 m, înălțimea de 5 m și volumul de 62.8 m3 de acetonă datorită supraîncălzirii și creșterii presiunii din interior.

Timpul de rulare al scenariului: 60 minute.

Tabelul IV.2 Date de intrare pentru scenariul nr.2

Datele sunt introduse în programul A.L.O.H.A. conform figurii de mai jos:

Fig. IV.11 Date de intrare în ALOHA scenariul 2

În urma modelării scenariului introdus de către programul ALOHA au rezultat următoarele:

cantitatea de substanță angrenată în explozie este de 10% din volumul existent;

cantitatea de substanță rămasă în rezervor 43.7 tone acetonă;

înălțimea ciupercii de foc generate în urma exploziei este de 78 m cu o durată de ardere 7 secunde;

diametrul ciupercii de foc 92 m;

diametrul incendiului de baltă rezultat în urma exploziei 110 m, cu durată de ardere de 1 min;

În urma modelării programul indică trei zone de pericol din punct de vedere al fluxului termic radiant:

1)Zona galbenă căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 2 kw/m2 cu implicații medicale – dureri în maxim 60 sec;

2)Zona portocalie căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 5 kw/m2 cu implicații medicale – arsuri de gradul 2 în maxim 60 sec;

3)Zona roșie căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 10 kw/m2 cu implicații medicale – deces în maxim 60 sec;

Fig. IV.12 Captură ALOHA zone de pericol

Fig. IV.13 Proiectare zone de pericol asupra localității

Măsuri ce ar trebui adoptate:

anunțarea autorităților competente;

amplasarea unui punct medical avansat pentru trierea și tratarea răniților;

limitarea efectelor incendiului și exploziei;

4.7 Scenariu evaluare risc nr. 3

Locația: S.C.ANTIBIOTICE S.A. Iași 47o10’ latitudine N, 27o29’ longitudine E;

Tipul scenariului: Substanță periculoasă ce se scurge, arde și formează un incendiu de baltă;

Situația: Explozia unui rezervor orizontal, cilindric cu diametrul de 2 m, înălțimea de 5 m și volumul de 15.7 m3 de acetonă prezintă o fisură cu diametru de 10 cm; lichidul scurs se aprinde și formează un incendiu de baltă. Fisura se află la 0.5 m înălțime față de pământ.

Timpul de rulare al scenariului: 60 minute.

Tabelul IV.3 Date de intrare pentru scenariul nr.3

Datele sunt introduse în programul A.L.O.H.A. conform figurii de mai jos:

Fig. IV.14 Date de intrare în ALOHA scenariul 3

În urma modelării scenariului introdus de către programul ALOHA au rezultat următoarele:

substanța periculoasă se scurge din rezervor și formează un incendiu de baltă cu diametrul de 13m

viteza de ardere a substanței 368 l/min;

lungimea flăcărilor 15 m;

durata arderii 20 min;

Fig.IV.15 Viteza de ardere a acetonei

În urma modelării programul indică trei zone de pericol din punct de vedere al fluxului termic radiant:

1)Zona galbenă căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 2 kw/m2 cu implicații medicale – dureri în maxim 60 sec;

2)Zona portocalie căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 5 kw/m2 cu implicații medicale – arsuri de gradul 2 în maxim 60 sec;

3)Zona roșie căreia îi corespunde un flux termic radiant de peste 10 kw/m2 cu implicații medicale – deces în maxim 60 sec;

Zona galbenă: 44 m;

Zona portocalie: 28 m;

Zona roșie: 19 m;

Fig. IV.16 Captură ALOHA zone de pericol

Fig. IV.17 Proiectare zone de pericol asupra localității

Măsuri ce ar trebui adoptate:

anunțarea autorităților competente;

amplasarea unui punct medical avansat pentru trierea și tratarea răniților;

limitarea efectelor incendiului;

4.8 Concluzii

Toate cele trei scenarii (Scăpări de substanță periculoasă și formare de nor toxic, B.L.E.V.E și Pool fire) modelate folosind programul ALOHA relevă incontestabil necesitatea existenței la nivelul operatorilor economici ce intră sub incidența Directivelor Seveso, a unui management al situațiilor de urgență bine pus la punct.

Concluzii

În lucrare s-a făcut o prezentare asupra substanțelor periculoase și implicațiilor lor în diferite amplasamente ce le folosesc și manipulează sau chiar le depozitează. Pe parcursul a 4 capitole, s-a încercat realizarea unei lucrări/studiu care să ofere informații obținute din modelări realizate cu ajutorul programelor speciale, ce ar putea fi folosite pe viitor pentru îmbunătățirea sistemelor de management al situațiilor de urgență elaborate la nivelul amplasamentelor.

Astfel capitolul de la 1-3 prezintă informații cu privire la clasificarea substanțelor periculoase, modul de ambalare, etichetare și depozitare al acestora, documente legislative internaționale ce au reglementat în timp folosirea, manipularea sau depozitarea acestora dar și un model de sistem de management al situațiilor de urgență specific amplasamentelor ce intră sub incidența Directivelor Seveso.

În capitolul 4 sunt realizate 3 modelări de scenarii utilizând programul A.L.O.H.A. care sunt corelate să simuleze situații de urgență neprevăzute pentru amplasamentul S.C.ANTIBIOTICE S.A din orașul Iași, județul Iași. Modelările urmăresc evoluția situațiilor de urgență din cele 3 scenarii prin prisma a 3 zone de pericol raportate la niveluri acceptate oferite de către program.

Valorile obținute au fost exportate din program în hărțile oferite de către Google Maps pentru a observa pericolul pe care situațiile de urgență îl prezintă pentru populație, mediul înconjurător și implicit amplasament.

Pe viitor informațiile pot fi folosite în elaborarea/gândirea unor noi sisteme de management la nivelul amplasamentelor tip SEVESO.

BIBLIOGRAFIE

[1] Hotărârea de Guvern nr.804 din 25 iulie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr.539 din 08.08.2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase.

[2] Hotărârea nr. 1408 din 4 noiembrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 813 din 04.12.2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase.

[3] Dr.Grigore Alexandrescu, Dr.Gheorghe Văduva(2006) ”Infrastructuri Critice.Pericole, amenințări la adresa acestora. Sisteme de protecție” Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”

[4] Council Directive 82/501/EEC of 24 June 1982 on the major-accidents hazards of certain industrial activities [http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:31982L0501&from=EN]

[5] Council Directive 96/82/EC of 09 December 1996 on the control of major-accident hazards involving dangerous substances [http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:01996L0082-20120813&from=EN]

[6] Directive 2012/18/EU of the European Parliament and of the Council of 04 July 2012 on the control of major-accident hazards involving dangerous substances, amending and subsequently repealing Council Directive 96/82/EC [http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012L0018&from=EN]

[7] F.Fontaine, B.Debray, O.Salvi ”Protecțion of hazardous installations and critical infrastrusctures – complementarity of safety and security approaches” [http://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-1-4020-6385-5_4#page-1]

[8] http://www.scritub.com/stiinta/chimie/ACCIDENTUL-CHIMIC14939.php

[9] http://en.wikipedia.org/wiki/Seveso_disaster

[10] http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_de_la_Seveso

[11] http://www.isujialomita.eu/en/inspectia-de-prevenire/seveso/43-directiva-seveso

[12] http://www.isuprahova.ro/InspectiaDePrevenire/ProtectiaCivila/Seveso2.html

[13] http://europa.eu/eu-law/decision-making/legal-acts/index_ro.htm

[14] http://www.prefecturagorj.ro/situatii_de_urgenta.html

[15] http://www.isubuzau.ro/legislatie_insp_prevenire/Documentar%20substante%20periculoase.pdf

[16] http://www.mmediu.ro/beta/domenii/controlul-poluarii/managementul-riscului/seveso/

[17] http://ec.europa.eu/environment/seveso/

[18] http://www.antibiotice.ro/~antibiotice/UserFiles/Raport%20anual%20de%20mediu%202012%281%29.pdf

[19] http://www.antibiotice.ro/companie.php

[20] http://response.restoration.noaa.gov/aloha