Implementarea Proiectelor Finantate din Fonduri Nerambursabile

CUPRINS

CAPITOLUL I

ROMÂNIA – STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE

1.1. Tendințe în domeniul politicii sociale………………………………………………………….. 6

1.2. Integrarea României în Uniunea Europeană………………………………………………………………… 8

CAPITOLUL 2

FONDURILE EUROPENE

2.1. Fondurile structurale europene – scurt istoric…………………………………………………………….. 10

2.2. Accesarea fondurilor europene în perioada de finanțare 2007-2013……………………………… 12

2.2.1. Obiectivele prioritare ale fondurilor structurale 2007 – 2013……………………………… 13

2.2.2. Domeniile de intervenție ale Fondurilor Structurale………………………………………….. 15

2.2.3 Gestionarea asistenței financiare nerambursabile în România pentru perioada 2007- 2013…………………………………………………………………………………………………………………….. 17

2.2.4 Pregătirea și documentarea în vederea elaborării proiectelor………………………………. 23

2.3. Perspective privind perioada de finanțare 2014-2020…………………………………………………. 24

CAPITOLUL 3.

BANCA MONDIALĂ

3.1 Banca Mondială – înființare și structură…………………………………………………………… ……….. 26

3.2  Obiectivele Băncii Mondiale…………………………………………………………………………………… 27

3.3 Destinațiile împrumuturilor acordate de către Banca Mondială………………………… . ………. 28

3.3.1. Domeniile de finanțare………………………………………………………………………………….. 28

3.3.2. Modalități de finanțare………………………………………………………………………. …………. 30

3.4. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – instituție aflată în componența Băncii Mondiale…………………………………………………………………………………………………………… 33

3.4.1. Conducerea, resursele și operațiile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare ………………………………………………………………………………………………………………….. 33

3.4.2. Obiectivele și prioritațile financiare ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare …………………………………………………………………………………………………………… …….. 34

3.5.  Banca Mondială în societatea contemporană……………………………………………………………. 35

3.5.1 Rolul  actual al Băncii Mondiale……………………………………………………………………… 35

3.5.2. Domenii în care Banca Mondială este lider și în care analiza acesteia servește ca informație de bază pentru programul FMI………………………………………………………….. …………. 38

3.5.3. Relațiile României cu Banca Mondială…………………………………………………………… 40

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ: IMPLEMENTAREA PROIECTULUI „RESTRUCTURAREA SISTEMULUI DE SERVICII ACORDATE PERSOANELOR CU HANDICAP LA NIVELUL JUDEȚULUI ALBA”

4.1. Conceptul de „incluziune socială”…………………………………………………………………………….. 42

4.2. Necesitatea implementării proiectului: „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba” – identificarea nevoii…………………………….. 44

4.2.1. Justificarea relevanței proiectului față de obiectivele programului, prioritățile strategiei locale și naționale, planului județean de restructurare………………………………………….. 45

4.2.2. Identificarea oportunităților și a constrângerilor………………………………………………… 46

4.2.3. Identificare grup țintă și relevanța proiectului față de grupul țintă………………………. 47

4.3. Scopul și obiectivele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”…………………………………………………………………………….. 50

4.4. Activitățile proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”……………………………………………………………………. ………….. 51

4.5. Bugetul și resursele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”…………………………………………………………………………….. 55

4.6. Rezultatele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”…………………………………………………………………………………. 59

4.7. Sustenabilitatea proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”…………………………………………………………………….. …………. 60

CONCLUZII ȘI PROPUNERI……………………………………………………………………………………. 63

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………. .65

INTRODUCERE

Această lucrare „Implementarea proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile” își propune să arate principalele instituții externe care pot susține dezvoltarea țării noastre și implicit dezvoltarea unei politici sociale coerente, aplicate și țintite, fie prin acordarea fonduri nerambursabile – fonduri structurale europene, fie prin acordarea de credite avantajoase – Banca Mondială.

Dată fiind situația economică mondială actuală, țara noastră se confruntă cu probleme care nu au fost prevăzute atunci când s-au făcut estimări ale situațiilor viitoare, atât în ceea ce privește evoluția economică, cât și în ceea ce privește evoluția socială. Creșterea economică a țării noastre, în anul trecut, a depășit cu mult media creșterii economice din Uniunea Europeană, dar aceasta se confruntă, acum, cu provocarea rezultată în urma accelerării restructurării economice în urma globalizării, deschiderii piețelor, revoluției tehnologice și îmbătrânirii populației, plus problema emigranților. La fel, țara noastră se confruntă, acum, cu reducerea producției care a determinat, în primul rând, reducerea personalului și apoi creșterea șomajului, apoi scăderea cererii pentru distribuție, reducerea cererii pentru materii prime, materiale auxiliare, aparatură, etc.

Uniunea Europeană folosește în economia sa noțiuni și informații ce vizează diverse particularități ale trăsăturilor ori relațiilor de spațiu economic: economia națională, economia regională, echilibrul economic regional la nivel național și european.

Situația economico – socială și politică a României influențează considerabil trendul ascendent privind absorbția fondurilor nerambursabile. Acest climat, declanșat de criza economică mondială și de măsurile adoptate de puterea executivă, s-a instaurat și în alte țări membre ale Uniunii Europene, diminuând capacitatea potențialilor beneficiari de a implementa proiecte finanțate din fonduri nerambursabile, mai ales că, sunt o serie de programe și proiecte pe piața finanțărilor nerambursabile sau a fondurilor structurale care au un potențial încă nesesizat și ar putea să contribuie la îmbunătățirea serviciilor și performanțelor acestor servicii adresate cetățenilor prin planificarea unui ansamblu de măsuri, promovarea și implementarea acestora de autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori privați, publici sau voluntari.

Lucrarea de față este structurată în patru capitole, în primul capitol fiind prezentat un scurt istoric în ceea ce privește evoluția și tendințele în domeniul politicii sociale din România, plecând de la primele forme de protecție socială și până la formele și politicile de protecție socială aplicate ca urmare a integrării țării în Uniunea Europeană.

Cel de al doilea capitol prezintă fondurile europene – instrumente structurale puse la dispoziția României pentru realizarea obiectivului de convergență economică și socială. Fiecare perioadă de finanțare 2007-2013, 2014-2020, etc., deși nu s-a finalizat în etape incipiente cu mari performanțe în ceea ce privește absorbția de fonduri europene, are rolul de a contribui la creșterea experienței în domeniu, de a îmbunătăți anumite competențe, pornind de la etapa de elaborarea a documentelor strategice care programează procesul de finanțare, de la întocmirea structurilor administrative care vor deveni responsabile cu gestionarea fondurilor și până la îmbunătățirea competențelor în managementul proiectelor.

În capitolul trei este prezentată Banca Mondială cu originea, structura, obiectivele, domeniile și modalitățile de finanțare. Această instituție financiară s-a remarcat printr-o activitate concretă pe planul dezvoltării economice și reconstrucției tuturor țărilor membre, un aspect important reprezentând piesa principală a Băncii Mondiale – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare care deține o mare capacitate de intervenție și un câmp vast de acțiune pentru promovarea dezvoltării prin investiții productive, pentru participarea din punct de vedere financiar la selectarea celor mai utile și mai urgente proiecte și, totodată pentru optimizarea efectelor economice globale a investiției realizate.

Ultimul capitol este dedicat activității desfășurate în Romania de către Banca Mondială, a implicării acestei organizații internaționale în viața economică și socială, mai exact prin prezentarea proiectului ”Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la niverlul județului Alba” prin realizarea obiectivului de investiții Centru de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș pentru un număr de 50 de beneficiari persoane cu handicap psihic, proiect implementat de către Direcția Generrală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba în baza Contractului de finanțare nr. 29/2013 semnat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, proiect finanțat prin Acordul de împrumut semnat între România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului privind incluziunea socială aprobat prin Legea nr. 40/2007.

CAPITOLUL 1. ROMÂNIA – STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE

1.1. Tendințe în domeniul politicii sociale

România se înscrie în principalele tendințe si schimbări ce s-au conturat în politica socială practicată în Europa Centrală și de Est după 1989, particularizându-se însă prin unele aspecte legate de priorități, amploare și ritm. Aceste particularități decurg atât din orientarea politică dominantă a partidelor sau coalițiilor ce s-au succedat la guvernare, din modul de manifestare al sindicatelor, cât și din caracteristicile sistemului social-economic anterior.

Ca și în alte țări, primele forme de protecție socială au fost cele de asistență acordată săracilor, infirmilor, bătrânilor, tinerelor mame sau copiilor orfani, instituțiile care și-au asumat responsabilități în ajutorarea acestor categorii de persoane fiind mai întâi bisericile și mănăstirile; abia la sfârsitul secolului al XIX-lea statul a început să înființeze propriile sale instituții pentru protecția persoanelor defavorizate.

Începutul secolului XX a însemnat introducerea, atât în Vechiul Regat, cât și în Ardeal și Bucovina, a unor sisteme de asigurări sociale inspirate din regimul german; după unirea de la 1918 s-au întocmit mai multe proiecte de lege pentru unificarea asigurărilor sociale, reușindu-se acest obiectiv abia în 1933 când a fost legiferată asigurarea pentru caz de boală, maternitate, deces, accident și invaliditate. In 1938 a fost introdusă asigurarea de bătrânețe, nu s-a putut realiza însă protecția șomerilor și nici cea a lucrătorilor agricoli. În pofida acestor limitări, sistemul asigurărilor sociale al Romaniei interbelice, construit pe o bază ocupațională, finanțat în principal prin contribuțiile egale ale patronilor și angajaților, la care se adaugă și contribuția statului, a avut un caracter complex și coerent articulat.

Asemenea altor țări care au cunoscut experiența unor regimuri comuniste, și în România un rol esențial în stabilirea configurației noii politici sociale l-a avut principiul ocupării depline a forței de muncă, fiind cvasi-generalizate veniturile salariale, minimalizate cele din proprietate și excluse cele din profit. Extinzându-se substanțial sfera proprietății de stat în defavoarea celei private, statul și-a asumat obligația privind protecția socială a întregii populatii, într-un sistem centralizat.

Prima radiografie de substanță a politicii sociale a anilor ’90 a fost realizată prin cele două “cărți albe” elaborate împreună cu experți occidentali, publicate de guvern în 1993 si anume “Cartea albă a reformei asigurarilor sociale și pensiilor” și, respectiv, “Cartea albă a asistenței sociale”, documente care au scos in evidență mai ales aspectele critice ale acestor domenii.

În prima jumătate a anilor ’90 politica socială a rămas în România la statutul de “secondantă” a politicii economice, majoritatea reformelor vizând aspecte ale securității sociale au fost inițiate în a doua jumatate a deceniului trecut.

Protecția șomerilor a fost reglementată pentru prima dată în legislația românească in 1991, au urmat o serie de modificări – cele mai recente fiind cele cuprinse în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, potrivit căreia este stabilită indemnizația de șomaj- cine beneficiază, valoarea în procent, perioada de acordare, precum și sunt stabilite o serie de măsuri pentru creșterea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Sistemul de pensii din România a ajuns într-un punct critic mai ales în a doua jumatate a anilor ’90, pe fondul procesului demografic de îmbătrânire a populației producându-se o serie de evoluții care afectează negativ atât condiția actualilor pensionari, cât și perspectivele viitoare. Acestor probleme a încercat să le răspundă Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care a intrat în vigoare în anul 2001, iar ulterior Legea nr. 263/2010 actualizată în 2015 privind sistemul unitar de pensii. Situatția însă nu s-a schimbat foarte mult, singura soluție rămânând în momentul de față sistemul de pensii private – ca o completare la pensia de stat.

Asigurările de sănătate constituie unul din domeniile în care reforma s-a declanșat mai devreme în baza Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate. Legea este foarte generoasă, definind mai degrabă un cadru ideal pentru ocrotirea sănătății; realitatea a pus însa o serie de obstacole în calea implementarii acestor prevederi – constituirea fondurilor se dovedește a fi dificilă, înregistrându-se mari restanțe la plata contribuției, lista medicamentelor compensate este un permanent subiect de dispută.

Asistența socială a rămas, pentru o perioada îndelungată, o zonă periferică, dar și difuză a politicii sociale din România. Abia Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială stabilește un cadru coerent pentru ansamblul de instituții și măsuri prin care autoritățile publice și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea și înlăturarea unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. Asistența socială se realizează prin prestații sociale în bani sau în natură ( alocații familiale, ajutoare sociale) și prin servicii sociale acordate la domiciliu sau în instituții specializate. De precizat că tot în anul 2001 a fost reglementată acordarea venitului minim garantat, ca formă de asistență socială, măsura a cărei aplicare a început în anul 2002. În anul 2011 a fost ptomulgată Legea asistenței sociale nr. 292/2011 care reglementează cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului național de asistență socială în România.

Integrarea României în Uniunea Europeană

Crearea Uniunii Europene a adus în prim plan o întrebare, Uniunea Europeană va avea un rol important în asigurarea cetățenilor ei împotriva riscului bolii, șomajului sau sărăciei, componente care aparțin în mod tradițional statului național. Principala preocupare a politicilor europene se găsește în domeniul politicilor de ocupare a forței de muncă. Legislația la nivel european are în vedere în primul rând egalitatea între muncitori, indiferent de orientare sexuală, apartenență etnică, religioasă sau de cetățenie. De asemenea, se are în vedere sănătatea și securitatea la locul de muncă, securitatea și protecția socială a muncitorilor. Deși se vorbește de asigurarea unui nivel de viață ridicat al cetățenilor Europei, nu există dispoziții clare în acest sens. Sistemul de protecție socială a rămas la nivel național. La nivelul Uniunii Europene nu putem vorbi decât despre reglementări juridice la care se adaugă Fondurile Structurale, care nu sunt orientate strict pe individ, deși scopul ultim al acestor fonduri îl constituie cetățenii regiunilor. Cu privire la aceasta, Abraham De Swaan afirma: „Statele providență sunt statele naționale. Nu există legislație care să garanteze la nivel comunitar drepturile individuale. Nu există taxe directe sau prelevări care să înființeze un buget social, care să fie gestionat de o birocrație socială comunitară și care să garanteze cu adevarat drepturile individuale. Deși procesul de integrare comunitară a erodat din suveranitatea statului național, suveranitatea teritorială este încă vie în sfera politicilor sociale. În rețeaua de securitate socială, politicile sociale europene acționează conform principiului subsidiarității ca ultim element de protectțe. Numai că protecția nu se face ca în cazul statului național, prin intermediul venitului minim garantat, ci prin sprijinul regiunilor în dificultate după un sistem foarte complex. Deci, chiar dacă sprijinul UE vine pentru problemele care depășesc granițele statului sau capacitatea lor de a acționa, sprijinul ultim, de care se bucură cetățeanul fiecărui stat membru (cetățean totodata al UE) vine din partea statului național. Putem deci vorbi de politici sociale pe două niveluri: național și comunitar, existând premisa asigurării unor politici sociale minime la nivelul UE”.

Agenda socială a Uniunii Europene pleacă de la premisa că interacțiunea dinamică între politicile sociale și cele economice va întari rolul politicilor sociale ca factor productiv. Aceasta se va realiza respectând diversitatea sistemelor și politicilor din cadrul UE, având ca principale mijloace dialogul social, legislația, Fondurile Structurale, programe, rapoarte și instrumente de evaluare. Acțiunile propuse sunt orientate către: crearea de slujbe mai multe și mai bune, promovarea mobilității, modernizarea și îmbunătățirea protecției sociale, promovarea includerii sociale, a egalității și nediscriminării, buna colaborare și cooperare între statele membre, cât și pregătirea pentru lărgirea UE. Se are în vedere creșterea numărului de lucrători în industria de vârf (în primul rând în electronică și informatică) și în sfera serviciilor. Educația și formarea profesională vor avea, în acest sens, un rol foarte important. De asemenea, se intenționează creșterea procentului populației care lucrează în servicii. În ideea promovării egalității între bărbați și femei, se intenționează creșterea procentului de femei angajate pe piața muncii.

Lupta împotriva excluderii sociale se va realiza în primul rând printr-o politică activă pe piața muncii, plecând de la premisa că cea mai bună protecție împotriva excluderii este locul de muncă. Asigurarea unui standard decent de viață și participare la viața socială sunt obiectivele UE, în planul politicilor sociale.

În acest context scoatem în evidență existența fondurilor structurale, distribuite după o metodologie complexă, după unii prea complexă, regiunilor subdezvoltate sau aflate într-un moment de criză. Un rol important în acest mecanism îl are politica proiectelor, o formă de sprijin focalizat al regiunilor, dar care le avantajează pe cele care dețin competențe de organizare sau resurse locale. În condițiile în care fondurile structurale europene sunt orientate către regiuni aflate în dificultate, putem spune ca relația clasă săracă – clasă bogată de la nivelul statului național, a fost înlocuită, la nivelul Uniunii Europene, de relația țară (regiune) bogată – țară (regiune) săracă. Faptul că unii contribuie mai mult decât beneficiază creează tensiuni între țările mai bogate și cele mai sărace. Se pune în discuție solidaritatea dintre țările și regiunile Europei. Solidaritatea, cel puțin la nivelul relațiilor politice, este o condiție sine qua non pentru crearea unei Uniuni Europene puternice, cu o piață unică, cu o monedă unică, cu o politică externă și de securitate comună.

CAPITOLUL 2. FONDURILE EUROPENE

2.1. Fondurile structurale europene – scurt istoric

Încă din Preambulul Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957, țările europene s-au angajat „să consolideze unitatea economiilor lor și să le asigure dezvoltarea armonioasă reducând distanța dintre regiuni și rămânerea în urmă a celor mai puțin favorizate”. În acest sens s-a hotărât crearea unui Fond Social European și a Băncii Europene de Investiții. În timp, pașii făcuți pentru realizarea unei piețe unice și integrarea în Comunitate de noi membri au dus la crearea a patru Fonduri Structurale si a unui Fond de Coeziune. Fondurile Structurale sunt: Fondul Social European de orientare și garanție agricolă, Fondul european de dezvoltare regională și Instrumentul financiar de orientare în domeniul pescuitului.

În cadrul politicilor sociale ale Comunității, Fondul Social European (FSE) deține un rol esențial. Creat în 1960, el avea ca scop declarat în Tratatul de la Roma „ameliorarea oportunităților de muncă ale muncitorilor și ridicarea nivelului lor de viață”. Astfel, Fondul Social European era orientat către sprijinirea pregătirii profesionale, recalificarea forței de muncă, iar mai târziu către reintegrarea tinerilor pe piața muncii. Fondul Social European este principalul instrument al politicilor sociale europene.

Dezvoltarea resurselor umane și reintegrarea șomerilor pe piața muncii sunt principalele măsuri pentru rezolvarea problemei sărăciei. În condițiile unei rate a șomajului ridicate, acest fond își propune facilitarea accesului la piața muncii, ceea ce implica creșterea nivelului de trai și posibilitatea incluziunii sociale.

Fondul european de dezvoltare regională a fost înființat în scopul reducerii dezechilibrelor regionale. Deși, încă de la Tratatul de la Paris, s-a pus în evidență existența unor decalaje care pot crea dezechilibre sau tensiuni între diferite zone, acest fond a fost creat abia în 1975. Acum se pune accent în primul rând pe: zonele puternic industrializate, pentru ocrotirea mediului înconjurător și pentru respectarea principiilor dezvoltării durabile (ex. Londra, Ruhr) și zonele cele mai expuse șomajului și sărăciei.

La presiunea țărilor sărace ale Uniunii, a fost creat, în 1993, un Fond de coeziune, ce are ca scop finanțarea proiectelor din domeniul mediului și al rețelelor transeuropene, asociate infrastructurilor de transport. Punerea problemei de a se realiza uniunea economică și monetară a stârnit temeri din partea țărilor mai sărace ale Uniunii, în primul rând a Spaniei, că nu vor face față desăvârșirii pieței unice. Presiunile și chiar amenințarea că nu vor semna tratatul Uniunii Europene au dus la crearea acestui fond, în ciuda opoziției Germaniei, cel mai important contributor al Uniunii.

Perspectiva realizării pe deplin a pieței unice și a uniunii monetare, cu implicațiile care decurg din acestea, a dus la dublarea Fondurilor Structurale și la concentrarea și mai mare a resurselor către zonele mai puțin prospere și către piața muncii. Dacă în perioada 1994–1999, Fondul european de dezvoltare regională deținea o pondere de 47% din totalul Fondurilor Structurale, în perioada 2000–2006 aceasta a crescut la peste 50%, dovedind astfel importanța pe care o va avea în viitorul Uniunii Europene politica dezvoltării regionale.

Chiar dacă fondurile structurale și politicile sociale naționale au efecte sociale similare, având ca scop persoanele individuale, logica și mecanismele sunt diferite. Dacă beneficiile politicilor sociale naționale sunt datorate calității de contribuabil sau de cetățean, beneficiarii fondurilor structurale sunt actorii funcționali eligibili. Totuși, teritorializarea fondurilor structurale poate conduce la ideea unei cetățenii sociale dată de calitatea de membru al respectivei zone sau țări.

Dezvoltarea regională

Uniunea Europeană a suferit și suferă de disparități regionale. În Uniunea Europeană, diferențele de venit per capita sunt de două ori mai importante ca în SUA. La Alentejo, în Portugalia, aceste venituri se ridică la 40% din media europeană, pe când la Hamburg sunt 19,5%. Între 1991 și 1993, șomajul în sudul Spaniei era de trei ori mai mare decât media europeană (9,4%), pe când în Luxemburg sau anumite părți din Bavaria era de 2,5%. Diferența este foarte mare între zonele rurale din Grecia, sudul Italiei, Spaniei sau Portugaliei și zone ale marilor orașe europene ca Paris, Londra sau Hamburg. Există decalaje în interiorul fiecărei țări, între nordul și sudul Italiei, Spaniei sau Portugaliei, între vestul și estul Germaniei sau Austriei, între zona Parisului și departamentele de peste mări ale Franței. Lipsa sau eșecul unor politici de dezvoltare a acestor regiuni va menține, sau poate chiar va crește lipsa unei competitivități ridicate necesare unei piețe comune. Mai mult, aceste zone își pot pierde cetățenii tineri, care vor fi tentați să migreze în zone mai bogate și mai bine plătite. Acest lucru va duce la existența unor zone tot mai sărace și cu o populație bătrâna, va crește decalajul dintre zonele bogate și cele sărace, și implicit, va crește presiunea asupra fondurilor structurale sau de coeziune.

Odată cu aderarea statelor candidate la Uniunea Europeană, problema disparităților regionale a devenit și mai pronunțată. 41 din cele 53 de regiuni ale fostelor țări comuniste au PIB-ul pe cap de locuitor sub 50% din media celor 15 state membre. Bulgaria și România, care au intrat mai târziu în Uniunea Europeană, au cele mai scăzute niveluri ale PIB-ului.

De fondurile structurale beneficiază în primul rând țările mai puțin dezvoltate ale Uniunii. Între 1975 și 1988, 93% din totalul subvențiilor au mers către șapte țări: Italia (32,5%), Marea Britanie (20,9%), Franța, Grecia, Spania și Irlanda. Dupa 1988, fondurile s-au îndreptat mai mult spre țări aderente: Grecia, Spania și Portugalia. Statele sărace au argumentat că, pentru a rămâne competitive pe Piața Unică Europeană, este necesară creșterea sprijinului prin intermediul fondurilor structurale. Spania, alături de alte țări sărace ale Uniunii Europene (Portugalia, Grecia și Irlanda) a susținut că se va opune prin dreptul său de veto Uniunii economice și monetare, dacă nu sunt îndeplinite două cereri: trecerea eforturilor bugetare către țările bogate și creșterea volumului de fonduri alocate țărilor sărace. Deși la această propunere Germania s-a opus, Comisia condusă de Jaques Delors a acceptat propunerile bugetare și creșterea unui nou Fond (de coeziune) de natură temporară, care nu va avea consecințe asupra bugetului.

Putem vorbi de un transfer de la țările sau zonele bogate, la țările sau zonele sărace. Lipsa acestor transferuri ar duce la creșterea decalajului dintre regiunile sau țările bogate și regiunile sau țările sărace, la tensionarea relațiilor din interiorul Europei, punând în pericol construcția Uniunii Europene. Solidaritatea, cel puțin la nivelul relațiilor politice, este o condiție sine qua non pentru crearea unei Uniuni Europene puternice, cu o piață unică, cu o monedă unică, cu o politică externă și de securitate comune.

România se înscrie în principalele tendințe și schimbări ce s-au conturat în politica socială practicată în Europa Centrală și de Est după 1989, particularizându-se însă prin unele aspecte legate de priorități, amploare și ritm. Aceste particularități decurg atât din orientarea politică dominantă a partidelor sau coalițiilor ce s-au succedat la guvernare, din modul de manifestare al sindicatelor, cât și din caracteristicile sistemului social-economic anterior.

2.2. Accesarea fondurilor europene în perioada de finanțare 2007-2013

Fondurile structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. Acestea sunt:

• Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – este fondul structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și întreprinderi mici și mijlocii, precum și la conversia economică și socială pentru zone care se confruntă cu dificultăți structurale.

• Fondul Social European (FSE) – este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă și dezvoltare a resurselor umane.

• Fondul de coeziune – este instrumentul financiar care sprijină investiții în domeniul infrastructurii de transport, energie și mediu.

2.2.1. Obiectivele prioritare ale fondurilor structurale 2007 – 2013

În vederea întăririi impactului lor și a optimizării la maxim a rezultatelor acestora, 94% din Fondurile Structurale s-au concentrat în perioada 2007-2013 pe trei Obiective:

Obiectivul 1: CONVERGENȚA – România s-a calificat cu tot teritoriul în acest obiectiv.

Obiectivul 1 – eligibilitate, priorități, alocații financiare

Tabel nr. 2.1.

Sursa: http://www.fonduri-structurale.ro/

Obiectivul 2: COMPETITIVITATE REGIONALĂ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ

Obiectivul 2 – eligibilitate, priorități, alocații financiare

Tabel nr. 2.2.

Sursa: http://www.fonduri-structurale.ro/

Obiectivul 3: COOPERARE TERITORIALĂ EUROPEANĂ – măsurile financiare ale acestui Obiectiv au acoperit întreaga Uniune Europeană, cu excepția regiunilor Obiectivului 1, unde măsurile consacrate formării și ocupării forței de muncă au fost cuprinse în programele de revitalizare.

Obiectivul 3 – eligibilitate, priorități, alocații financiare

Tabel nr. 2.3.

Sursa: http://www.fonduri-structurale.ro/

Patru Inițiative Comunitare sunt menite să găsească soluții problemelor care afectează un număr mare, dacă nu chiar totalitatea statelor membre și a regiunilor europene.

– INTERREG III – încurajează dezvoltarea cooperării fără frontiere, interregionale și transnaționale;

– URBAN II – sprijină implementarea strategiilor inovatoare în orașe și în zonele urbane;

– LEADER+ – este menit să promoveze proiecte de dezvoltare rurală;

– EQUAL – are ca scop lupta împotriva discriminării pe piața forței de muncă.

2.2.2. Domenii de intervenție a Fondurilor Structurale

Lista categoriilor de domenii de intervenție ale Fondurilor Structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE și are menirea să ajute serviciile Comisiei Europene în sarcinile de raportare asupra activităților finanțate din Fondurile Structurale.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Pentru a reduce diferența între nivelurile de dezvoltare a regiunilor europene și a recupera din decalajul regiunilor cel mai puțin favorizate, au fost identificate tipurile de acțiuni care pot să beneficieze de o finanțare din partea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). Au fost stabilite misiunile și extinderea intervenției Fondul European de Dezvoltare Regională în contextul obiectivelor „convergență”, „competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” și „cooperare teritorială europeană” ale politicii de coeziune reformate pentru perioada 2007-2013.

Obiectivul Fondul European de Dezvoltare Regională este să contribuie la consolidarea coeziunii economice și sociale prin reducerea disparităților regionale. Această contribuție se face prin intermediul unei susțineri pentru dezvoltarea și ajustarea structurală a economiilor regionale, inclusiv prin reconversia regiunilor industriale în declin.

Domeniile de intervenție. Fondul European de Dezvoltare Regională își concentrează intervenția pe un număr de priorități tematice care reflectă natura obiectivelor „convergență”, „competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” și „cooperare teritorială europeană”. Este vorba, în special, de finanțări legate de:

investiții care contribuie la crearea de locuri de muncă durabile;

investiții în infrastructuri;

măsuri de susținere a dezvoltării regionale și locale, care cuprind asistența și serviciile pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

asistența tehnică.

b) Fondul Social European (FSE) este principalul instrument prin care Uniunea Europeană finanțează obiectivele strategice ale politicii de ocupare. Timp de 50 de ani, Fondul Social European a investit în programe destinate dezvoltării abilităților și ocupabilității în statele membre ale Uniunii Europene.

Fondul Social European urmărește promovarea ocupării forței de muncă în statele membre ale Uniunii Europene. În perioada de programare 2007-2013, intervențiile Fondului Social European (FSE) a avut ca obiectiv sprijinirea statelor membre pentru a anticipa și a gestiona în mod eficient schimbările economice și sociale. Regulamentul Parlamentului European și Consiliului nr. 1081/2006 privind Fondul Social European propune domeniile și principiile pe baza cărora se va realiza dezvoltarea resurselor umane, în perioada următoare.

Domeniile de intervenție. Fondul Social European finanțează următoarele priorități:

creșterea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor;

creșterea accesului și participării pe piața muncii;

promovarea incluziunii sociale, prin combaterea discriminării și facilitarea accesului persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii;

promovarea parteneriatului pentru reformă în domeniul ocupării forței de muncă și al incluziunii sociale.

Totodată, în regiunile mai puțin prospere, eligibile în cadrul obiectivului „Convergență”, Fondul Social European sprijină:

investițiile în capitalul uman, în special prin modernizarea sistemului de educație și formare profesională;

dezvoltarea capacității administrative și a eficienței administrației publice, la nivel național, regional și local.

Fondul de coeziune

Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiții în domeniul infrastructurii de transport, energie și mediu. Se alocă pentru state cu PNB per capita sub 90% din media UE maximă de finanțare prin Fondul de Coeziune este de 85% din cheltuiala publică pe proiect.

Fondul de Coeziune intervine pe ansamblul teritoriului național pentru a cofinanța nu programe, ci mari proiecte în materie de mediu și rețele de transport transeuropene și a permite astfel ca aceste costuri ale lucrărilor să nu perturbe eforturile bugetare interne necesare satisfacerii exigențelor uniunii economice și monetare. Mai mult, Fondul ajută aceste țări să se conformeze normelor europene în aceste domenii.

Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanțează programe, ci proiecte sau etape de proiecte, bine stabilite de la bun început. Aceste proiecte sunt prezentate Comisiei de către state. Acestea sunt gestionate de autoritățile naționale și supervizate de către Comitetul de Monitorizare.

Domenii de intervenție. Fondurile de coeziune finanțează proiecte din domenii ca:

– proiecte care dezvoltă rețelele transeuropene de transport;

– proiecte majore de infrastructura de mediu;

– domenii care se pot dezvolta durabil și care prezintă beneficii evidente în ceea ce privește protecția mediului (eficiență energetică și energie regenerabilă, sisteme de transport în afara coridoarelor europene, căi ferate, transport fluvial și maritim, sisteme de transport intermodal și interoperabilitatea acestor sisteme, transport urban și transport public ecologic).

2.2.3 Gestionarea asistenței financiare nerambursabile în România pentru perioada 2007- 2013

Prezentarea mecanismului. În cadrul negocierilor pentru capitolul 21 “politica regională și coordonarea instrumentelor structurale” discuțiile tehnice cu Comisia Europeană privind constituirea cadrului instituțional pentru Fondurile structurale și de coeziune, au relevat necesitatea stabilirii atribuțiilor de gestionare a asistenței financiare nerambursabile a Planului Național de Dezvoltare în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Astfel, pentru perioada de programare 2007-2013, Planul Național de Dezvoltare a fost elaborat cu respectarea unor principii specifice, stabilite in Regulamentul Consiliului nr. 1260/1999 privind dispozițiile generale pentru fondurile structurale. De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale, cu modificările ulterioare, definește termenii:

a) Planul Național de Dezvoltare (PND) 2007-2013, este documentul de planificare strategică și programare financiară, care are ca scop să orienteze și să stimuleze dezvoltarea economică și socială a țării pentru atingerea obiectivului Uniunii Europene, respectiv realizarea coeziunii economice și sociale.

Scopul Planului Național de Dezvoltare este să orienteze și să stimuleze dezvoltarea economică și socială a țării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice și sociale cu țările Statelor Membre din Uniunea Europeană.

Structura Planului Național de Dezvoltare 2007-2013 cuprinde următoarele secțiuni:

– analiza situației economice și sociale (inclusiv analiza de tip SWOT);

– prioritățile de dezvoltare pe perioada de programare 2007-2013;

– programarea financiară multianuală;

– prezentarea mecanismelor de implementare a Planului Național de Dezvoltare;

-descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea Planului Național de Dezvoltare.

Obiectivul Global al României pentru perioada 2007-2013 îl constituie reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și statele-membre ale Uniunii Europene.

Obiectivle Specifice ale României pentru perioada 2007-2013 sunt:

– creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești;

– dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază;

– perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton.

Priorități naționale de dezvoltare pot fi sintetizate astfel:

– creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

– dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

– protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

– dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

– dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

– diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.

Cadrul de Sprijin Comunitar reprezintă documentul aprobat de Comisia Europeană, negociat în prealabil cu România ca stat-membru, în urma evaluării Planului Național de Dezvoltare. Cadrul de sprijin comunitar conține contribuția din fondurile structurale și celelalte resurse financiare pentru realizarea priorităților și măsurilor conținute în Planul Național de Dezvoltare. Prevederile acestui document se implementează prin intermediul programelor operaționale.

c) Programele Operaționale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorități sectoriale și/sau regionale din Planul Național de Dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin Cadrul de sprijin comunitar. Acestea sunt:

Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice finanțează:

– extinderea capacității de producție;

– modernizarea întreprinderii;

– sprijin financiar pentru accesul instituțiilor publice și IMM-urilor la internet și servicii conexe, precum și pentru achiziționarea de hardware și software;

– extinderea și modernizarea rețelelor de transport, distribuție și furnizare a energiei electrice, gazelor naturale și petrolului, în scopul reducerii pierderilor.

și pot obține finanțare:

– IMM-urile și întreprinderile mari;

– autoritățile locale;

– operatorii economici din sectorul energetic;

– furnizorii de rețele de comunicații electronice.

Programul Operațional Sectorial Transport finanțează:

– modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor necesare pentru protecția mediului înconjurător;

– modernizarea și dezvoltarea rețelelor naționale de transport, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;

– promovarea transportului feroviar, naval și intermodal; – sprijinirea dezvoltării transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului și îmbunătățirea siguranței traficului și a sănătății umane.

Și pot obține finanțare:

– administrațiile infrastructurii naționale de transport (CNADNR SA, CN Căi Ferate CFR SA);

– administrațiile porturilor și aeroporturilor;

– Ministerul Transporturilor;

– alți beneficiari.

Programul Operațional Sectorial Mediu finanțează:

– proiectele care vizează construirea sau reabilitarea stațiilor de tratare a apei potabile;

– proiectele de extindere sau reabilitare a rețelelor de distribuție a apei potabile și a sistemelor de canalizare;

– proiectele de construcție sau reabilitare a stațiilor de epurare;

– proiectele de achiziționare a vehiculelor de transport al deșeurilor;

– proiecte de construire a unor facilități adecvate pentru deșeurile periculoase (medicale, provenite din echipamente tehnice etc);

– proiecte de reabilitare a rețelelor de distribuție a apei calde și a căldurii;

– proiecte de restaurare ecologică a habitatelor și speciilor;

– proiecte care susțin biodiversitatea;

– proiecte de infrastructură pentru prevenirea inundațiilor și reducerea consecințelor acestora;

– proiecte de elaborare a unor hărți de pericol și risc al inundațiilor și inclusiv proiectele de informare publică și de instruire în domeniul reducerii riscurilor;

– proiecte de reabilitare a zonei costiere a Mării Negre afectate de eroziune.

Și pot obține finanțare:

– autoritățile publice centrale, regionale și locale;

– companiile regionale de apă;

– administrațiile ariilor protejate;

– Administrația Națională “Apele Române”;

– organizații non-guvernamentale.

Programul Operațional Regional finanțează:

– reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport, educațională, de sănătate;

– dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale, logistice, de afaceri, etc);

– reabilitarea siturilor industriale neutilizate și pregătirea acestora pentru noi activități și sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice și a inițiativelor antreprenoriale din domeniu, sprijinirea dezvoltării orașelor cu potențial de creștere economică.

Și pot obține finanțare:

– microîntreprinderi;

– autoritățile publice locale;

– unitățile sanitare și de asistență socială;

– organizațiile neguvernamentale;

– comunitatea locală.

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative finanțează:

– studii și cercetări privind experiențele de reformă ale administrației locale din alte state membre;

– studierea și dezvoltarea aspectelor privind reforma avansată, precum și managementul cunoașterii și folosirea tehnologiilor inovative în administrație;

– managementul reformei, inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea structurilor de management;

– asistență tehnică pentru elaborarea de strategii privind informatizarea instituțională;

– asistență tehnică pentru planurile de formare profesională;

– training-ul și asistența tehnică pentru sprijinul receptării bunelor practici;

– studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activităților de monitorizare și evaluare.

Și pot obține finanțare:

– administrația centrală și locală;

– instituțiile de învățământ superior în parteneriat cu autoritățile publice locale;

– organizațiile neguvernamentale.

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane finanțează:

– organizarea de seminarii pentru instruirea angajatilor in vederea adaptabilitatii la tehnologii avansate;

– pregătirea de campanii de conștientizare cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor și de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate în muncă legală;

– implementarea de programe și noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, precum și pentru demararea unei afaceri;

– dezvoltarea și promovarea abilităților manageriale moderne, în special pentru IMM-uri.

Și pot obține finanțare:

– școli, universități, centre de cercetare;

– furnizori acreditați de formare profesională;

– camerele de comerț și industrie;

– sindicatele și patronatele;

– IMM-urile.

Programul Operațional Asistență Tehnică finanțează:

– asigurarea sprijinului și a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări și implementări eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 și pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentelor structurale;

– asigurarea unei diseminări coordonate la nivel național a mesajelor generale cu privire la instrumentele structurale și implementarea Planului de Acțiuni al Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru comunicare în linie cu Strategia Națională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

Și pot obține finanțare:

– Autoritățile de Managament responsabile de gestionarea Programelor Operaționale;

– Organismele Intermediare;

– Autoritatea de Certificare și Plată;

– Autoritatea de Audit.

d) Programul Complement reprezintă documentul elaborat de Autoritatea de Management pentru detalierea implementării operațiunilor din programul operațional sectorial sau regional;

e) Adiționalitatea reprezintă nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii Europene îl realizează din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleași tipuri de măsuri finanțate din fondurile structurale;

f) Autoritatea de management este organismul public care asigură gestionarea asistenței financiare din instrumentele structurale. Se constituie o Autoritate de Management pentru cadrul de sprijin comunitar și câte o Autoritate de Management pentru fiecare Program Operațional.

g) Autoritatea de Plată reprezintă organismul care elaborează și înaintează cererile de plată și primește de la Comisia Europeană sumele aferente Fondurilor Structurale și Fondului de Coeziune.

h) Comitetul de Monitorizare este organismul care asigură coordonarea instrumentelor structurale, precum și urmărirea eficacității și calității implementării asistenței comunitare, modul de utilizare și impactul acesteia, cu respectarea prevederilor comunitare în materie. Se constituie un comitet de monitorizare pentru Cadrul de sprijin comunitar și câte un comitet de monitorizare pentru fiecare program operațional.

i) Organismele Intermediare sunt instituțiile desemnate de Autoritățile de Management și/sau de Autoritatea de Plată care, prin delegare de atribuții de la acestea, implementează măsurile din Programele Operaționale. Delegarea de atribuții către Organismul Intermediar și reglementarea mecanismelor de coordonare și control ale acestuia de către Autoritatea care deleagă se fac pe baza de acord/protocol. Autoritățile de Management și/sau Autoritatea de Plată rămân responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate, precum și a operațiunilor finanțate prin instrumentele structurale.

j) Beneficiarul Final este organismul sau societatea comercială cu capital public ori privat, responsabil / responsabilă cu execuția proiectelor sau a măsurilor finanțate.

Fiecare Program Operațional în urma studiilor și analizelor sectoriale și-a definit Obiectivele, Axele prioritare și Domeniile majore de intervenție, astfel încât proiectele finanțate să fie convergente și să atingă țintele impuse de Uninunea Europenă.

2.2.4 Pregătirea și documentarea în vederea elaborării proiectelor

Principalele surse de informare accesibile privind posibilitățile de finanțare pot fi sintetizate în felul următor:

A)Finanțatorii

Avantaje:

informația este completă;

uneori se acordă și consultantă între anumite limite, chiar și în mod gratuit.
Dezavantaje:

acces dificil din cauza vizibilității reduse a majorității finanțatorilor.

B) Firmele de consultanță specializate

Avantaje:

pot oferi informații complete;

pot oferi diferite analize economice relevante;

ofera consultanță pentru elaborarea documentației.

Dezavantaje:

costul consultanței.

C) Internet-ul
Avantaje:

informația este cuprinzatoare;

informația este disponibila un timp indelungat;

accesul este facil și gratuit (sau la costuri foarte reduse).

Dezavantaje:

lipsa unei consultanțe cuprinzatoare.

D) Mass-media (presa scrisă, radio, TV)
Avantaje:

Informația este distribuită rapid (24 de ore).

Dezavantaje:

Informația este, de obicei, incompletă;

Informația este disponibilă un timp extrem de scurt.

Cel mai important element al sistemului de căutare al finanțării îl reprezintă contactarea preliminară a potențialilor finanțatori, înainte de a incepe realizarea proiectului. Nu este recomandată începerea realizării unui proiect, care necesită de obicei un consum semnificativ de resurse, până când nu există toate informațiile privind finanțatorul și programul de finanțare vizat. În acest scop, trebuie să se răspundă la câteva întrebări esențiale:

Care sunt domeniile de interes ale finanțatorului?

Ce criterii de eligibilitate are?

Ce tipuri de proiecte au fost finanțate anterior?

Care sunt sumele alocate si pe ce perioadă de timp?

Cât dureaza procesul de evaluare a propunerii? (când veți primi raspuns la solicitarea dvs. de finanțare?)

Care sunt termenele calendaristice de depunere a cererilor?

Care sunt modalitățile de contact?

Potențialii finanțatori pot fi contactați în scris, telefonic sau, atunci cand este posibil, prin contact personal. De asemenea, se pot obține informații valoroase din întâlnirile cu beneficiari de finanțări anterioare și cu evaluatori.

2.3. Perspective privind perioada de finanțare 2014-2020

Pentru România și în perioada 2014-2020 fondurile europene vor reprezenta unul dintre cele mai importante instrumente investiționale ce vor fi utilizate pentru reducerea disparităților regionale, precum și pentru promovarea creșterii economice la nivel regional și local, consolidarea competitivități și creșterea ocupării forței de muncă, obiective de referință la nivelul Uniunii Europene. Este recunoscut faptul că indeplinirea acestor obiective este posibilă prin asigurarea unui mediu favorabil investițiilor, inființarea de noi companii sau dezvoltarea celor existe contribuind semnificativ la crearea de noi locuri de muncă și generarea de valoare adăugată.

Mare parte a schimbărilor aduse cadrului de implementare a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții (FESI) au urmărit simplificarea programelor și a procedurilor de finanțare. Angajamentul Comisiei Europene privind noua perspectivă financiară este acela de a facilita accesul la fondurile europene, mai mulți beneficiari fiind astfel incurajați să pregătească proiecte pentru utilizarea acestor resurse, precum și de a imbunătăți mecanismele de punere în aplicare a politicilor Uniunii Europene și de a asigura un nivel adecvat de control.

Principiul Uniunii Europene vizează orientarea resurselor înspre principalele sectoare de creștere. Investițiile din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) se vor concentra în 4 domenii prioritare: inovare și cercetare, agenda digitală, sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Sprijinul financiar va fi următorul în funcție de tipul de regiune (mai puțin dezvoltate: 50 %, de tranziție: 60 % și mai dezvoltate: 80 %). Circa 100 de miliarde EUR vor fi dedicate acestor sectoare, dintre care cel puțin 23 de miliarde EUR pentru sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon (pentru eficiență energetică și pentru energie din surse regenerabile). Pentru acest sector, există obligații separate legate de utilizarea resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), pentru regiuni mai puțin dezvoltate: 12 %, de tranziție: 15 %, mai dezvoltate: 20 %).

În perioada 2014-2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4 miliarde € în cadrul politicii de coeziune (FEDR, FSE, Fondul de coeziune), la care se adaugă încă 106 milioane € din Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. Fondurile alocate pentru dezvoltarea sectorului agricol și a zonelor rurale vor primi 8 miliarde € din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Alocarea pentru Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) se ridică la aproximativ 168 milioane €.

Având în vedere sfera largă a provocărilor cu care se confruntă România, toate obiectivele tematice vor beneficia de sprijin. Totuși, România va direcționa 51,2 % din fondurile Fondului European de Dezvoltare Regională către C&D (OT1 – Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare în sprijinul competitivității economice și dezvoltării afacerilor), TIC (OT2 – Tehnologia Informației si Comunicațiilor (TIC) pentru o economie digitală competitivă), competitivitate (OT3) și economia cu emisii reduse de carbon (OT4), cu 5,5 miliarde € peste pragul minim impus. În mod similar, resurse semnificative sunt direcționate către OT4, în acest sens fiind rezervate 3,25 miliarde € reprezentând 30 % din alocarea FEDR și mult peste pragul minim impus, provenind în mare parte din sprijinul preconizat pentru reabilitarea termică a clădirilor.

Cota Fondului Social European din fondurile structurale (FEDR și FSE) se ridică la 30,8 %, adică aproximativ 4,8 miliarde €, potrivit cotei minime impuse, o cotă de 23 % fiind alocată pentru incluziune socială și combaterea sărăciei, peste pragul minim impus de 20 %.

Întregul teritoriu al României, cu excepția regiunii capitalei București-Ilfov, intră în categoria regiunilor mai puțin dezvoltate. Având în vedere nevoile puternice de dezvoltare ale Bucureștiului și, în special, importanța acestei regiuni mai ales în ceea ce privește activitățile de cercetare și dezvoltare, România a decis să majoreze alocarea pentru București-Ilfov a 839 milioane € prin transferul cotei maxime de 3 % dinspre regiunile mai puțin dezvoltate.

CAPITOLUL 3. BANCA MONDIALĂ

3.1 Banca Mondială – înființare și structură

Banca Mondială a fost înființată în anul 1944, ca instituție publică, de către țările aliate în al doilea război mondial, cu două scopuri principale: de a reclădi o Europă distrusă de război și de a acorda împrumuturi țărilor sărace din întreaga lume. Ea nu a fost niciodată considerată o bancă privată sau comercială, pentru că nu are relații decât cu guvernele statelor membre.

Banca Mondială reprezintă cea mai importantă sursă de asistență acordată pentru dezvoltare din lume, oferind aproape 30 miliarde dolari anual, ca împrumuturi acordate țărilor membre. Banca își folosește resursele financiare, personalul cu înaltă calificare și baza extinsă de informații pentru a ajuta fiecare țară în curs de dezvoltare să înainteze pe calea unei creșteri stabile, durabile și echitabile.

Banca Mondială este cea mai prestigioasă instituție internațională de dezvoltare, reprezentând un model pentru majoritatea băncilor de dezvoltare. Procedurile sale de aprovizionare și aprobare au fost deseori preluate și adaptate necesitaților instituțiilor regionale. De aceea, studierea metodelor utilizate de Banca Modială este necesară atât pentru înțelegerea acestora, cât și în scopul extrapolării lor. 

Banca Mondială este un sistem bancar format în principal din următoarele instituții:

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) – înființată în anul 1944, deseori numită și Banca Modială – principala agenție de finanțare, cu sediu central la Washington.

Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) –  înființată în anul 1960, debitorii acesteia sunt țările cele mai sărace, care nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a obține sprijinul Băncii Modiale; aceasta împrumută pe termene lungi, care se pot extinde pe 30-40 de ani.

  Corporația Financiară Internațională (CFI) – înființată în anul 1956, se ocupă cu creditarea comercială cu scop lucrativ și investiții de capital. BIRD finanțează reconstrucția țărilor europene prăbușite după cel de-al doilea război mondial, ulterior atunci când economiile acestor state s-au refacut, BIRD și-a reorientat activitatea și către țările în curs de dezvoltare.

Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor ( AGMI ) – oferă garanții în sprijinul invesțiilor străine din țările dezvolate.

Scopul tuturor acestor instituții este acela de a contribui la propășirea economică a țărilor în curs de dezvoltare prin finanțarea unor proiecte din sectorul public și privat al acestor țări, prin acordarea de asistență tehnică și economică. În anul 2015, Banca Mondială are 188 de membri.

Organul suprem de conducere al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care, de regulă, este ministrul finanțelor. Acest organism se întrunește în ședință cel puțin odată pe an, când are loc o ședință comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar Internațional. Conducerea curentă a Băncii revine unui Consiliu de Administrație numit și Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membrii. Consiliul de Administrație conduce și intituțiile financiare afiliate   Corporația Financiară Internațională (CFI) și Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID). Acesta este format din reprezentanții Statelor Unite ale Americii, Franței, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei și din 19 directori reprezentând grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui președinte ales pe 5 ani, care conduce și administrația Băncii. De regulă, președintele Băncii este un reprezentant al SUA. Votul în cadrul organismelor de conducere este proporțional cu cota de participare la Bancă.

Elaborarea politicii băncii revine unui Comitet de Dezvoltare, (care nu este instituționalizat), format din miniștrii de finanțe ai țărilor care au reprezentanți în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se întâlnește în ședință de 2 ori pe an, una din ședințe desfășurându-se înnaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor și urmărind să stabilească volumul transferului de resurse către țările în curs de dezvoltare.

Banca Mondială dispune în prezent de un personal de peste 7000 persoane, aceștia desfășurându-și activitatea atât la sediul central, cât și la reprezentanțele deschise în întreaga lume ( în momentul de față există circa 40 de reprezentanțe).

3.2  Obiectivele Băncii Mondiale

Banca Mondială acordă împrumuturi guvernelor și agențiilor guvernamentale care pot obține garanții solide din partea statului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 188 de țări membere care înregistrează un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare.

Obiectivele Băncii Mondiale sunt:

Acordarea de împrumuturi statelor membre . Împrumuturile sunt destinate finanțării unor proiecte ce duc la dezvoltarea economică, rezulatele proiectului dând posibilitatea rambursării creditului. Banca oferă valută doar pentru finanțarea proiectului, componenta internă a investiției – salariile, consumurile intermediare fiind finanțate din resursele financiare ale țării beneficiare. Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regulă, direct guvernelor țărilor beneficiare iar, atunci când se finanțează proiecte private, este obligatorie garanția guvernamentală.

Intermedierea financiară – în sensul că acționează pentru găsirea de noi resurse sau încurajarea unor bănci comerciale ori grupuri financiare de a participa la cofinanțarea împrumuturilor băncii.

Acordarea de asistență și consultanță țărilor membere . Banca Mondială elaborează proiecte de asistență tehnică pentru infrastructură (studii de prefrezabilitate și fezabilitate) sau pentru dezvoltarea capacitaților manageriale. De asemenea, acordă consultanță în implementarea unor proiecte în domeniul privatizării, dezvoltării pieței de capital. 

Resursele Băncii Mondiale sunt formate din participațiile statelor membere la capitalul Băncii, care este majorat periodic. Capitalul Băncii este format din subscripțiile statelor sale membre, 80% din capitalul subscris poate fi cerut în orice moment de Banca Mondială pentru a face față la rambursarea de împrumuturi sau garanții. Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului finanțat și de capacitatea celui care împrumută de a rambursa împrumutul acordat. Aceasta este una din condițiile ce stau la baza credibilității Băncii, a doua condiție fiind aceea că împrumuturile nu pot depășii capitalul subscris de membrii, la care se adaugă rezervele. Cota de participare varsată, în moneda natională a țărilor membere, are o pondere redusă în totalul resurselor Băncii.

Principala resursă de finanțare o formează lichiditațile obținute de Bancă pe piața internațională de capital, aceasta reprezentând 85% din totalul pasivului Bancii. Resursele de pe piețele internaționale se atrag prin emisiunea de obligațiuni pe termen mediu și lung și plasarea hărțiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, băncilor centrale sau comerciale. De menționat că, aproximativ 50% din resursele împrumutate colectate de Banca Mondială provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant având în vedere că acordarea creditelor se face pe termen lung. Astfel, pot să apară neconcordanțe la scadență, precum și diferențe de dobânzi ce pot afecta profitul Băncii.

3.3 Destinațiile împrumuturilor acordate de către Banca Mondială

3.3.1. Domeniile de finanțare

Domeniile pentru care Banca Mondială oferă finanțare statelor membre sunt:

Finanțarea proiectelor in domeniul infrastructurii trasporturilor, a procedurii si distribuirii energiei electrice. Finanțarea proiectelor de investiții în acest domeniu a fost specifică primilor 20 de ani de activitate ai băncii, pornindu-se de la ideea că dezvoltarea acestor sectoare economice sunt benefice pentru stimularea afacerilor în general. În anii ’70, se acorda finanțare unor proiecte pe acest domeniu tot mai  rar, motivandu-se ca ele duceau la crearea unor zone de modernism într-o țară saracă.

Finanțarea unor proiecte de combatere a săraciei și de realizare a unei mai bune distribuții a venitului național . Finanțarea unor astfel de proiecte a avut loc pe la începutul anilor ’70 și a vizat îndeosebi agricultura și dezvoltarea rurală. Ulterior spectrul programelor de finanțare a fost lărgit spre sectorul social – educația, sănatatea, controlul natalității – cu alte cuvinte, creditarea unor proiecte cu efecte directe asupra populației sărace. Trebuie spus că finanțarea unor astfel de proiecte s-a lovit de critici puternice, prin care se susținea că acestea sunt costisitoare și nu se avantajează sectorul particular.

Împrumuturile pentru ajustare structurală și sectorială. Acestea au fost inițiate la începutul anilor ’80, ca urmare a recesiunii cu care se confruntau țările dezvoltate și a crizei datoriilor  ce afecta țările în curs de dezvoltare. Împrumuturile de ajustare structurală aveau și continuă să aibă ca scop consolidarea mecanismelor de funcționare a economiei și a creșterii ca volum, a exporturilor, urmărindu-se echilibrarea balanței de plăți pe termen lung. Având în vedere că Fondul Monetar Internațional pusese la punct o facilitare de ajustare, cam în aceeași perioadă, deducem o colaborare stransă a celor două organisme în acest domeniu. În ceea ce privește împrumuturile de ajustare sectorială, ele vizau aprovizionarea cu resurse din import pentru a se putea restructura sectorul privat din economie.

Împrumuturi pentru reducerea datoriei unor țări față de creditorii lor, băncile comerciale. Aceste împrumuturi au apărut tot în anii ’80, mulți analiști incluzându-le în imprumuturile  de ajustare structurală. Aceste împrumuri se bazează pe filosofia că, odată ce datoria publică a statului se află în scădere, se eliberează fonduri ce pot fi utilizate pentru investiții și dezvoltare. Banca Mondială acordă consultanță statelor membre pe durata negocierii datoriei și își folosește solvabilitatea pentru a da încredere și siguranță procesului.

Împrumuturi de protecție a mediului , denumite ,, facilitatea ecologică globală’’, ce sunt destinate finanțării unor proiecte de îmbunătățire a calității apei, de reducere a efectului de seră.

 Împrumuturile acordate de Banca Mondială vizează perioade lungi de timp de 15-20 ani, debitorii beneficiind de un termen de grație în rambursare creditului, de 3-5 ani. În ceea ce priveste dobânda, ea este egală cu cea plătită de Bancă la resursele cu care se finanțează, colectate de pe piața de capital, la care se adaugă o marjă de 0.5% pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune ale Băncii.

3.3.2. Modalități de finanțare

Atragerea de fonduri. Banca Modială colectează fonduri prin emisiuni de obligațiuni cu rating AAA, dând apoi cu împrumut încasările în condițiile unei rate a dobânzii cu o jumatate de punct procentual peste costul mediu al fondurilor atrase. În orice moment, Banca Mondială are în finanțare aproximativ 2.000 de proiecte și aprobă aproximativ 200 noi împrumuturi anual.

Banca Mondială finanțează numai costul în valută al proiectelor, de regulă în limita a 30-40% din costurile totale ale unui proiect, ceea ce ridică împrumuturile acordate de Banca Modială la circa 15 mld. $ anual, la care se adaugă 5 mld. $ credite acordate de Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID). Creditele se acordă de regulă pe perioade de 12-15 ani, având perioada de gratie 3-5 ani.

Finanțarea proiectelor. Întelegând nevoile de finanțare a proiectelor, furnizorii pot identifica oportunitățile de afaceri în domeniul vânzării de bunuri, echipamente, servicii și consultanță.

Propunerea de noi proiecte trebuie adresată Băncii Mondiale chiar de către solicitanții guvernamentali. Companiile nu pot solicita pur și simplu Băncii Mondiale finanțarea de proiecte, însă, în realitate, inițiative pot avea terțe părți interesate de succesul unei asocieri și care pot face propuneri și sugestii potențialilor solicitanți de fonduri. Aceste terțe părti pot fi consultanți, firme de construcții, alte societăți comerciale și bănci. După aceaste etape, solicitanții de fonduri prezinta Băncii Mondiale proiectele pentru a fi evaluate.

De multe ori, disponibilitatea potențială a împrumuturilor, fondurilor cash, asistenței financiare, creditelor de export sau a unei structuri financiare funcționale reprezintă o condiție esențială a reușitei unui proiect. Deseori proiectele sunt cofinanțate prin diferite forme de sprijin guvernamental bilateral care s-a susținut că determină apariția „elefanților albi’’, supradimensionați fie din punct de vedere al dimensiunii, fie din cel al tehnologiei. De altfel, acesta este un subiect intens dezbătut. Pentru ca proiectele să fie aprobate și finanțate, cineva trebuie să preia inițiative și să se ocupe de schimbul comercial inițial, acestea trebuie să aibă și experiență, și abilitățile necesare pentru a obține finanțarea. În ultimă instanță, oamenii sunt cei care promovează proiectele, mai degrabă decât guvernele sau organismele multilaterale.

Informarea. Banca Mondială finanțează o multitudine de tipuri de proiecte în sectoare diferite, precum agricultură, educație, mediu, sănătate, populație, energie electrică, telecomunicații, transport și dezvoltare urbană. Proiectele trebuie să fie fezabile din punct de vedere etnic și financiar, în caz contrar ele fiind eliminate chiar în faza inițială de evaluare. Procedurile de selecție utilizate de B.M. nu sunt neapărat dificile și îndelungate, iar propunerile înnaintate spre dezbatere nu sunt puține. Două surse utile de informare asupra proiectelor sunt:

Serviciul pentru Oportunități de Afaceri Internaționale – un serviciu asigurat de către Banca Mondială, prin care se oferă informații și noutăți despre aprovizionare, licitații, finanțare și derularea proiectelor.

Development Business – o publicație bilunară a Departamentului Economic și Social al Națiunilor Unite referitoare la activiatea Băncii Mondiale și a altor agenții de dezvoltare regională.

 Pe lângă informațiile disponibile din aceste surse, este necesară contactarea Băncii Mondiale  pentru a afla despre toate oprtunitățile existente. Poate fi utilă și contactarea funcționarilor regionali și sectorali din Washington și stabilirea unor întâlniri periodice cu aceștia, devenind posibilă astfel monitorizarea evoluției tranzacțiilor și întelegerea sistemului de funcționare a Băncii.

Cine poate licita pentru afacerile finanțate de către Banca Mondială? Pentru a obține un împrumut de la Banca Mondială, companii de toate dimensiunile pot licita pentru afaceri finanțate de către Banca Mondială. Nu există nici un sistem de înregistrare pentru producători, furnizori de mărfuri și contractori, deși uneori se procedează la o precalificare pentru anumite contracte de lucrări civile. Banca Mondială deține un sistem de înregistrare compiuterizată a consulanților, numit ,,Informații despre firmele de  consultanță’’.

 În toate situațiile, solicitantul finanțării este responsabil de întocmirea documentației licitației pe care furnizorii și contractorii o vor solicita după inițierea proiectului. Sarcina de a respecta etapele procesului implementării proiectului revine furnizorului/contractorului.

Instituțiile componente ale Băncii Mondiale sunt:

Asociația Internațională pentru Dezvoltare  (AID) . Beneficiarii împrumuturilor Băncii Mondiale sunt țări în dezvoltare, dar care au atins un anumit model de solvabilitate. Țările cele mai sărace, care au o solvabilitate suficient de ridicată, pot beneficia de finanțare din parte Asociația Internațională pentru Dezvoltare. Și creditele Asociației Internațională pentru Dezvoltare  sunt oferite numai solicitanților naționali/guvernamentali. Condițiile împrumuturilor sunt mult mai favorabile, termenele de creditare variază în general între 35 si 40 de ani, având perioada de grație de 10 ani. Nu se percep dobânzi, ci numai o taxă anuală de operare – service charge – de 0.75%. Implementarea proiectului și implicit derularea procedurii de licitație în cadrul proiectelor finanțate de Asociația Internațională pentru Dezvoltare  sunt aceleași ca și în cadrul creditelor acordate de Banca Mondială.

Corporația Finaciară Internațională (CFI). Această instituție financiară funcționează ca o bancă comercială prezentând însă anumite particularități. Deși Corporația Financiară Internațională funcționează ca un creditor cu scop lucrativ, ea beneficiază de statutul său de divizie a Grupului Băncii Modiale, ca și proiectele în care se implică. Aceasta înseamnă că ea oferă finanțare pentru proiecte de infrastructură și din sectorul privat în condiții mai avantajoase decât cele practicate de majoritatea băncilor comerciale. Însă dacă un debitor nu iși onorează obligațiile generate de o facilitate oferită de Corporația Financiară Internațională, acesta iși poate pierde credibilitatea în fața Băncii Mondiale, ceea ce îi va afecta serios posibilitațile de a obține spijinul băncii în viitor. De aceea participarea Corporația Financiară Internațională la finanțarea unui proiect este vazută adesea de băncile comerciale ca un factor de diminuare a riscului, ceea ce le încurajează să ofere finanțare prin alăturarea la sindicate de creditare conduse de Corporația Financiară Internațională.

 În cadrul acordului de împrumut, Corporația Financiară Internațională încheie un contract de creditare cu solicitantul fondurilor, prin care se acordă creditarea în doua tranșe. Prima tranșă se constituie într-o finanțare pe termen lung sau cu perioadă de garanție mai îndelungată decât cele practicate de alte bănci implicate în finanțarea unui proiect. În cazul celei de-a doua tranșe, finanțarea este oferită în condițiile practicate de băncile comerciale, ceea ce încurajează băncile să se  alăture unui club sau sindicat de creditare, ale căror condiții se apropie mai mult pe piața eurocreditelor, în condiții de risc comparabile. Băncile pot fi nemulțumite de nivelul taxelor care reflectă capacitatea suplimentară de creditare generate de participarea Corporației Financiare Internaționale. Băncile participante semnează un acord cu Corporația Financiară Internațională, prin care riscurile comerciale ale tranzacției sunt distribuite între ele. Însă dacă debitorul nu își onorează obligațiile, aceasta înseamnă că nu a respectat acordul încheiat cu Corporația Financiară Internațională. Este demn de remarcat faptul că împrumuturile și participările Corporației Financiare Internaționale nu au fost niciodată reeșalonate în caz de restructurare a datoriei unei țări.

Corporația Financiară Internațională poate oferi capitalul pe care băncile comerciale nu sunt dispuse să îl ofere, ca în cazul unor proiecte generatoare de venituri, precum structuri de tipul construcției, propietate, solicitând un plan de afaceri, un studiu de fezabilitate, istoricul companiei sau al proiectului, precum și detalii referitoare la experiențele celui care formulează propunerea în domeniu vizat. Corporația Financiară Internațională analizează în detaliu propunerile primite putând acționa în calitate de finanțator corporatist, furnizor de capital de risc, creditor pe termen lung, precum și finanțator de proiect. În prezent Corporația Financiară Internațională este orientată către susținerea dezvoltării infrastructurii privatizate în condițiile obținerii de profit, ceea ce concordă cu prevederile contractuale care stipulează că scopul Băncii Mondiale este acela de a ,,spijinii dezvoltarea economică prin încurajarea creșterii întreprinderilor private/sectorului privat în țările membre’’.

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare.(BIRD). Această instituție va fi abordată mai pe larg în următorul subcapitol.

3.4. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – instituție aflată în componența Băncii Mondiale

3.4.1. Conducerea, resursele și operațiile BIRD

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) este un organism financiar interstatal care are o funcție complementară cu Fondul Monetar Internațional. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare face parte din sistemul Organizatiei Națiunilor Unite, implicându-se în activitatea de finanțare și promovare a dezvoltării economiei țărilor membre.

 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare spijină investițiile economice ale statelor membre aflate în curs de dezvoltare prin acordarea de împrumuturi pe temen lung, pentru realizarea investițiilor în valută și pentru garantarea de împrumuturi obținute de un stat membru de pe piața financiară. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare se ocupă de coordonarea ajutorului financiar internațional pentru dezvoltare oferit de unele țări dezvoltate țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, acordă asistență tehnică pe proiectele de investiții pentru dezvoltare și facilitează pregătirea de cadre superioare de specialitate în cadrul instituțiilor.

 Printre avantajele țărilor membre ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare se numără și posibilitatea de contractare de împrumuturi pentru investiții în vederea realizării unor proiecte economice necesare țării respective. Solicitantul trebuie să prezinte garanții a caror mărime depinde de proprietățile obiectivului economic și de posibilitațile economiei respective de a suporta sarcina financiară. Nivelul împrumuturilor nu depinde de cota de participare la capitalul social al Băncii Mondiale. Împrumuturile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare se acordă în valută convertibilă pe maxim 20 de ani. Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea de a participa la licitațiile internaționale organizate de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru adjudecarea lucrărilor finanțate de aceasta. O țară membră poate prelua prin licitație lucrările dintr-o altă țară membră cu spijinul băncii.

Țările membre sunt datoare să furnizeze informații de orice fel privind economia financiară a țării lor, informații solicitate în vederea stabilirii politicii de împurmuturi față de țara respectivă. Profitul realizat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare se reinvestește în împrumuturile acordate țărilor în curs de dezvoltare.

       Conducerea băncii este asigurată de:

Consiliul guvernatorilor format din câte un guvernator și un supleant, numiți de fiecare țară membră;

Consiliul administratorilor;

Consiliul consultativ compus din 7 membrii;

Comitetele de împrumuturi care au ca sarcină analiza situației și elaborarea de rapoarte privind implementarea proiectelor pentru care s-au solicitat împrumuturi.

3.4.2. Obiectivele și prioritațile financiare ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

În scopul sporirii flexibilității Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în gestiunea sa financiară și pentru a asigura astfel, o mai bună satisfacere a necesităților clienților ei, Consiliul de Administrație a acesteia, reunit în septembrie 1997, a stabilit noi strategii în perioada urmatoare în privința portofoliului lor de împrumuturi, precum și în ceea ce privește gestionarea lichidității.

În Raportul Băncii Mondiale pentru anul 2014 se arată că forța acesteia a fost, în perioada 2010-2014 și va contiuna să fie și în următorii ani, Strategia de restructurare, concepută ca un vast program de restructurare a Băncii și care a avut ca scop transformarea acesteia în instituția cea mai eficientă de pe glob în combaterea sărăciei.

Strategia de restructurare prevede reforma fundamentală care să sporească eficiența Băncii Mondiale în realizarea misiunii sale principale, aceea de luptă în combaterea sărăciei. Pe baza acestei strategii, Banca va întreprinde o serie de modificări care, pe durata a doi ani și jumatate, vor transforma modul de operare al intituției. De exemplu, îmbunătațirea metodelor de lucru, reducerea costurilor aferente, alinierea la nevoile clienților și asigurarea de rezultate mai bune. Se stabilesc o serie de repere clare de performanțe, pe care trebuie să le îndeplinească personalul pentru a putea evalua progresul efectiv realizat. Costurile totale aferante acestei strategii vor fi acoperite prin economii stricte și prin realocare. Investițiile suplimentare nete prevăzute prin această Strategie se cifrează la aproximativ 250 milioane de dolari SUA. Noile inițiative în sfera politicii instituției întreprinse pe tot parcursul anului ilustrează accentul pe care îl pune Bancă pe reorientarea programului său de dezvoltare, pe o mai bună satisfacere a nevoilor clienților și obținerea unor rezultate mai bune în teren. Acestea se referă la :

Progresul obținut în implementarea ,,Inițiativei privind Datoriile Țărilor Sărace Puternic Îndatorate’’ ( HIPC), ce a reprezentat una din cele mai importante realizări ale anului. Extinderea și perfecționarea studiilor asupra stării de sărăcie, pentru a facilita strategii mai eficiente în vederea reducerii acesteia;

Impletarea mai stransă a dimensiunii sociale a dezvoltării, în activitațile Băncii. Punerea accentului pe dezvoltarea rurală – care a fost oarecum neglijată în ultimii ani – pentru a contribui la creșterea economică și la reducerea sărăciei în  zonele rurale, unde trăiește 75% din populația săracă pe glob;

Intensificarea acordării de asistență a țărilor care se confruntă cu crize financiare și au sisteme bancare fragile (s-a pus mai puternic accentul pe colaborare dintre Bancă și FMI în eforturile lor de întărire a sistemelor bancare ale statelor membere).

Principalele priorități financiare ale Băncii Internationale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, concepute ca strategii de asistență ale Băncii pentru mulți din clienții din Europa Centrală și de Est, au vizat :

reforma pensiilor, care s-a integrat în cadrul reformei sectorului public din regiune, mecanismele de protecție constituind o prioritate pentru protejarea celor vurnerabili la efectele negative ale reformei. Tot aici se includ și împrumuturile pentru reducerea lipsurilor din domeniul bunurilor de importanță vitală și pentru sporirea încrederii populației în programele de reformă;

spijinul pentru reforma din sectorul financiar, evidențiat prin împrumutul acordat Bulgariei, care a ajutat la demararea procesului de restructurare  a întreprinderilor, reabilitare a sectorului bancar și de accelerare a privatizării;

sprijinirea reconstrucției și refacerii infrastructurii deteriorate, curățarea câmpurilor minate, repararea locuințelor și spitalelor, cum au fost programele derulate în Bosnia și Herțegovina cu sprijinul Uniunii Europene.

3.5.  Banca Mondială în societatea contemporană

3.5.1 Rolul  actual al Băncii Mondiale

Banca Mondială a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care măsurile de reducere a sărăciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea și administrarea instituțională. Banca dispune de o gamă de instrumente cu ajutorul cărora conduce acest dialog, inclusiv operațiunile de acordare de împrumuturi pentru ajustarea sectorului privat cum ar fi PSAL 1 – "un acord de contracție" a economiei si PSAL 2 – un acord care vizează dezvoltarea economiei, acestea reprezentând o serie planificată de Împrumuturi.

În unele domenii în care Banca este lider al dialogului, analiza pe care aceasta o efectuează este împărtășită și Fondului Monetar Internațional și este folosită ca bază pentru cadrul fiscal, însă nu există puncte de referință structurale sau condiții strategice corespunzătoare în Acordul Stand-By al Fondului Monetar Internațional. În alte domenii în care Banca este lider, Acordul Stand-By al Fondului Monetar Internațional reflectă anumite elemente în condiționalitățile pe care le include. Acestea sunt în general măsuri de reformă structurală care au importante implicații fiscale, cum ar fi reforma și restructurarea sectorului energetic. Există și alte domenii de responsabilitate comună cum ar fi Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP).

Personalul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale mențin o legatură strânsă de colaborare în vederea sprijinirii programului de reformă al guvernelor statelor membre și își coordonează activitățile de consultanță strategică acordată autorităților statelor membre. 

Autoritățile române urmează o strategie menită să mențină stabilitatea macroeconomică și să stabilească o creștere economică sustenabilă și o reducere a sărăciei. Elementele cheie ale acestei politici includ întărirea disciplinei plăților în întreaga economie, în special în sectorul energetic, întărirea constrângerilor bugetare pentru intreprinderile de stat, urmărind activ privatizarea și restructurarea intreprinderilor și a băncilor, consolidând protecția și siguranța socială. Pe termen mediu, continuarea redresării economice actuale va depinde în mare masură de menținerea vitezei reformei și de continuarea într-o maniera constantă a reformelor de dezvoltare a sectorului privat. Astfel de reforme ar sublinia transparența și responsabilitatea guvernului, îmbunătățirea mediului de afaceri și acțiuni de întărire a regulamentelor și supravegherii piețelor financiare și de capital.

Printre domeniile strategice în care Banca este lider și care nu sunt direct incluse în programul Fondului Monetar Internațional sau în dialogul cu autoritățile se numără consolidarea protecției și siguranței sociale, revitalizarea economiei în zonele rurale, dezvoltarea și guvernarea instituțională și îmbunătățirea mediului de afaceri. Dialogul Băncii pe probleme de politici pentru consolidarea protecției sociale include monitorizarea sărăciei, asistență socială, reforma pensiilor, reforma protecției copilului, reformele din sectorul de sănătate, precum și instruirea și redistribuirea forței de muncă. Acestea au fost sprijinite prin Împrumutul Băncii pentru Protecția Socială și Forța de Muncă, Împrumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social, Fondul de Dezvoltare Socială și Împrumutul pentru Închiderea Minelor.

  Banca are o gamă de programe pentru revitalizarea economiei în zonele rurale. Acestea includ Împrumutul de Finanțare Rurală care sprijină activitățile generatoare de venit și care va fi suplimentat de un Studiu asupra legăturilor existente între creșterea rurală/urbană care să pregătească terenul pentru un Împrumut de Dezvoltare Rurală în scopul sprijinirii dezvoltării infrastructurii și îmbunătățirea administrării la nivelul comunității. Împrumutul pentru Reabilitarea Irigațiilor sprijină reabilitarea infrastructurii și reforma instituțională. Alte activități de sprijin economic includ Studiul Legăturilor Sociale din cadrul Comunității și Studiul de Dezvoltare a Văii Jiului.

Banca are un program puternic de dezvoltare și guvernare instituțională. Acest program este construit în jurul recentelor reforme care au avut loc în finanțele publice, impozitare și descentralizare. Dialogul asupra politicilor a fost facilitat de încheiata Revizuire a Instituțiilor și Cheltuielilor Publice (PEIR) care au inclus analiza și recomandările legate de:

1) îmbunătățirea alocării resurselor în sectorul de sănătate;

2) furnizarea asistenței sociale la nivel local;

3) reforma sistemului de pensii;

4) instituțiile de management al bugetului;

5) descentralizarea fiscală și

6) reformele bugetare în domeniul juridic.

Dialogul politic va continua printr-o Evaluare a Responsabilității Financiare a Țării (CFAA) care urmează a fi lansată în curând. Banca a încheiat un Raport de Diagnostic al Corupției în România înainte ca Guvernul să pregătească Programul Național de Prevenire a Corupției. S-a început cu o serie de Împrumuturi de Ajustare Programatică (PAL), primul dintre ele concentrându-se asupra reformelor instituționale și de guvernare din cadrul serviciului public și al sistemului juridic, precum și asupra administrării cheltuielilor publice. Acest program a fost sprijinit de un Împrumut de Dezvoltare Instituțională a Sectorului Public și Privat (PPIBL) în valoare de 18,6 milioane USD, care a oferit asistență tehnică pentru aceste activități și pentru activități legate de privatizare. Alte mijloace de sprijinire a dezvoltării instituționale le-au reprezentat finanțarea unui proiect cadastral și de înregistrare a terenurilor, un proiect asupra aspectelor de mediu legate de închiderea minelor, un proiect de reducere a riscurilor, co-finanțat de un grant, care se concentrează pe distrugerile cauzate de cutremure, de deversarea deșeurilor toxice, precum și pe alte pericole existente în zone cu risc ridicat, și de un proiect regional asupra Facilitării Comerțului și Transporturilor în Sud-Estul Europei.

Banca a oferit sprijin și consultanță strategică, în mai multe zone, pentru reformele referitoare la mediul de afaceri. Prin programele PSAL 1 și PSAL 2, Banca și-a concentrat atenția asupra reducerii barierelor ce stau în calea intrării societăților și firmelor mixte/multinaționale, punând în aplicare standarde de contabilitate recunoscute pe plan internațional și introducând proceduri imbunătățite de faliment și lichidare. Programele PAL vor aborda, de asemenea, probleme legate de mediul de afaceri și toate aceste inițiative vor fi sprijinite de asistența tehnică oferită în cadrul PPIBL.

 Împrumutul pentru ajustare programatică PAL, în valoare de 150 de milioane de dolari, destinat reformei administrației publice a necesitat, la rândul său, eficientizarea serviciilor publice. În domeniul reformei justiției, agenda Băncii Mondiale este identică cu cea a Uniunii Europene. Parlamentul European a recomandat Romaniei să își redirecționeze eforturile către o reformă reală a justiției și a administrației publice, în vederea combaterii corupției care ține deoparte investițiile străine. Printre măsurile pe care autoritățile române au fost obligate să le adopte se numără un pachet legislativ care să permită scoaterea de sub controlul ministrului Justiției a judecătorilor, numirea, promovarea și sancționarea lor urmând să fie realizate de o comisie formată din alți Judecători independenți.

3.5.2. Domenii în care Banca Mondială este lider și în care analiza acesteia servește ca informație de bază pentru programul FMI

 Banca Mondială a sprijinit programul de privatizare al Guvernului României prin intermediul programului PSAL 2, care a inclus obiective și termene pentru privatizarea societăților comerciale de stat și a instituțiilor financiare. Programul a fost o continuare a progresul înregistrat în cadrul programului PSAL 1 și a identificat pachete de societăți din cadrul cărora un număr minim de societăți este selectat pentru privatizarea și pentru restructurare. Au fost identificate și intreprinderi concrete, cum ar fi Alro, Alprom și Petrom. Cheia succesului acestui program l-a reprezentat acordul cu Banca privitor la strategiile de privatizare a acestor entități și adoptarea ulterioară a unui proces de licitație clar, deschis și transparent, folosind serviciile consultanților de investiții calificați, într-o manieră consecventă cu politica Băncii.

Banca a condus dialogul asupra restructurării, reformei și privatizării intreprinderilor din industria energiei electrice, energiei termice și gazelor naturale și asupra adoptării legislației de reglementare în procesul de pregătire pentru privatizarea cu investitori strategici. Ca parte a acestui proces, Banca sprijină, printre altele, reforma tarifelor la energie și eliminarea arieratelor în sectoarele energiei electrice, energiei termice și gazelor naturale, aceste obiective fiind incluse în condiționalitățile din cadrul PSAL 2, însoțite de condițiile legate de privatizarea intreprinderilor din domeniul distribuției energiei electrice. Aceste condiții au fost îndeaproape coordonate cu Fondul Monetar Internațional, deoarece Acordul Stand-By include și prevederi pentru reformele structurale în sectorul energetic, care includ stabilirea tarifelor, eliminarea arieratelor și îmbunătățirea ratelor încasărilor. Banca este cea care conduce dialogul instituțiilor financiare internaționale cu guvernul asupra unor probleme importante pe termen lung, cum ar fi restructurarea sectorului de producere a energiei electrice și integrarea sectorului energetic românesc în Piața Regională de Electricitate din Sud Estul Europei și în Piața de Electricitate a Uniunii Europene și oferă asistență pentru problemele aferente de reglementare și de funcționare a pieței. Banca a oferit și asistență tehnică Ministerului Industriei în vederea punerii la punct a unui sistem de stabilire a prețului și de impozitare a gazului pentru a atrage mai multe investiții în acest sector. Dialogul politic în aceste domenii precum și în altele, mai ales în sectorul energiei termice, va fi facilitat în continuare de dialogul permanent cu Guvernul asupra documentului final referitor la Strategia pentru Energie și Infrastructură și la recomandările sale operaționale. Din nou, seria de programe PAL va fi folosită ca mijloc de incorporare a consultanței strategice în aceste domenii în operațiunile de creditare ale Băncii.

Banca este lider al dialogului și al consultanței strategice cu privire la reglementarea, restructurarea, privatizarea și lichidarea băncilor. În cadrul PSAL 1 a fost modificată Legea Privatizării Băncilor și au fost stabilite proceduri transparente de privatizare. Cerințele de lichiditate și solvabilitate ale Băncii Naționale a României au fost înăsprite și au fost introduse prevederi pentru a îmbunătăți conformarea la reglementările prudențiale, fiind efectuate audituri externe în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Au fost introduse reforme legale și instituționale pentru eliminarea ordonată a activelor ne-performante. Aceste schimbări de strategie au stat la baza lichidării băncii cu cele mai mari probleme (Bancorex), în timp ce Banca Agricolă a fost restructurată și privatizată în cele din urmă. Această strategie a fost continuată și în programul PSAL 2 cu măsuri menite a încheia vânzarea Băncii Comerciale Române (BCR) și a restructura Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC). Aceste inițiative au fost sprijinite de Fondul Monetar Internațional care a inclus criterii de performanță Stand-By în legătură cu privatizarea BCR si actiuni preliminare legate de cerintele BNR de constituire a provizioanelor. Banca va continua dialogul cu guvernul în ceea ce privește nevoia de a înainta pe calea îmbunătățirii cadrului legal și de reglementare pentru sectorul valorilor mobiliare și cel al asigurărilor precum și pentru sectorul bancar.

   În timp ce Banca a devenit lider al reformelor structurale și de privatizare în sectorul energetic, așa cum s-a precizat mai sus, Fondul Monetar Internațional și-a manifestat un puternic interes din punct de vedere macroeconomic, deoarece veniturile din privatizare sunt folosite pentru a reduce datoria publică, iar deficitul cvasi-fiscal al societăților de stat reprezintă o amenințare pentru stabilitatea macroeconomică. În consecință, cele două instituții dezvoltă o consultare și o coordonare intensă cu privire la aceste probleme. Fondul Monetar Internațional a introdus în Acordul Stand-By condiții legate de tariful la energie electrică, arieratele la gaze naturale și încasarea facturilor la energia electrică, precum și privatizarea unui pachet de intreprinderi incluse în programul Băncii. În vreme ce termenii programelor respective sunt consecvenți și se sprijină reciproc, programul Băncii este motivat și se concentrează pe eficiența structurilor de piață rezultate, pe o funcționare îmbunatățită a intreprinderilor, furnizarea serviciilor, performanța financiară și pe transparența procesului și îmbunătățirea generală a administrării sectoriale, iar Fondul Monetar Internațional se concentrează pe generarea imediată de venituri, controlul cheltuielilor și restrângerea sarcinilor fiscale actuale.

Strategia de Asistență pentru România (CAS) definește serviciile de creditare și de consultanță ale Băncii, care se bazează pe prioritățile guvernului de reducere a sărăciei și dezvoltă activitățile inițiate sub egida Cadrului Lărgit de Dezvoltare, pentru care România a fost una din țările pilot.

3.5.3. Relațiile României cu Banca Mondială

Grupul Băncii Mondiale cuprinde Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) si Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID). Acestora li se adaugă încă două organisme afiliate: Corporația Financiară Internațională ( CFI) și Agenția pentru Garantarea Multilaterală a Investițiilor (MIGA) care, din punct de vedere legal și financiar, sunt entități separate.  Romănia a aderat la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare în 1972, fiind ca și în cazul aderării la Fondului Monetar Internațional, singura țară din blocul răsăritean cu excepția Iugoslaviei, care a întreprins la acea dată un asemenea pas.

În conformitate cu statutul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD, orice stat care devine membru al acestui organism financiar internațional și subscrie acțiuni la capitalul BIRD are obligația să verse în contul acesteia 20% din valoarea capitalului subscris din care 2% în aur sau dolari SUA, la Federal Rezerve Bank, New York și 18% în moneda națională. Contul pentru cota din capital subscrisă în moneda națională este deschis la Banca Națională a României. Cota de subscripție, platită în moneda națională, face obiectul menținerii valorii. Astfel, țara noastră efectuează începând cu anul 1992, operațiunea de menținere a valorii cotei României subscrise în moenda națională.

Obiectivul major urmărit în România, prin aderarea sa la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD, este acela de atragere de resurse financiare necesare procesului general de dezvoltare economică.

Ca membru al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD, România a beneficiat și beneficiază de o serie de drepturi ce rezultă din această calitate. Astfel, România a contactat de la BIRD împrumuturi pentru dezvoltarea economică în condiții mult mai avantajoase decât pe piața capitalurilor. Calitatea de membru, asigură țării noastre posibilitatea participării la licitațiile organizate de BIRD pentru realizarea  proiectelor de investiții finanțate de Bancă.

Calitatea portofoliului Băncii în România s-a imbunătățit constant în ultimii câțiva ani. În timp ce indicatorii globali de performanță sunt pozitivi, câteva probleme comune de punere în aplicare persistă. Acestea includ:

1) nevoia de a acorda o atenție specială dezvoltării capacității de monitorizare și evaluare;

2) nevoia de a alinia cerințele de raportare financiară la cele mai bune practici internaționale și

3) nevoia de a întări procesul de stabilire a priorităților bugetare de către Guvern, pentru a asigura alocarea fondurilor din cadrul împrumutului BIRD și finanțarea echivalentă, pentru a obține un impact maxim de dezvoltare de la portofoliul Băncii.

În concluzie, în eforturile ei de a sprijinii democrația și buna guvernare, Banca Mondială trebuie să insiste asupra celor mai înalte standarde procedurale. Banca Mondială colectează și distribuie o gamă largă de date privind măsurile sociale și economice în vederea dezvoltării.

Așa cum sublinia și David de Ferranti, unul dintre foștii vicepreședinți ai Băncii Mondiale, instituția ar trebui să-și extindă parteneriatele intelectuale și să facă echipă cu experți bine pregătiți, firme de consultanță și instituții de cercetare, care prosperă acum în statele emergente. Banca Mondială trebuie să iși arate deschiderea față de investițiile locale, dacă dorește să fie acceptată de țările dezvoltate și să rămână relevantă pentru ele.

CAPITOLUL 4 STUDIU DE CAZ: IMPLEMENTAREA PROIECTULUI „RESTRUCTURAREA SISTEMULUI DE SERVICII ACORDATE PERSOANELOR CU HANDICAP LA NIVELUL JUDEȚULUI ALBA”

4.1. Conceptul de „incluziune socială”

Incluziunea socială, concept folosit din ce în ce mai mult la nivel european, reprezintă unul dintre domeniile care necesită o abordare multi-sectorială. Prin Strategia de la Lisabona revizuită, incluziunea socială nu se referă numai la asigurarea de resurse financiare suficiente, ci și la promovarea participării active a persoanei la viața socială prin asigurarea accesului egal la locuire, educație, sănătate și servicii.

În calitatea sa de Stat Membru, România a trebuit să se alăture acestor procese demarate de Uniunea Europeană în sfera politicilor sociale. Mai exact, România trebuie să se alăture Statelor membre în Metoda Deschisă de Coordonare în domeniul protecției și incluziunii sociale.

România a demarat procesul de consolidare a instrumentelor legale privind politicile sociale odată cu semnarea Memorandumului comun privind incluziunea socială. Prin toate acțiunile care le-a realizat de atunci, România a încercat să adopte metoda deschisă de coordonare, pentru a asigura sustenabilitate inițiativelor din domeniul social și pentru a răspunde nevoilor sociale reale ale cetățenilor. Politica socială actuală se axează pe reducerea inegalităților și a dezechilibrelor și pe promovarea coeziunii sociale. Împreună cu politicile economice și de ocupare a forței de muncă, ea creează mecanismul necesar pentru combaterea sărăciei, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă și contribuie la creșterea calității vieții.

Guvernul României, prin programul de guvernare, a decis să dezvolte și să diversifice serviciile sociale pentru grupurile vulnerabile care nu sunt acoperite de serviciile existente. Rolul deosebit de important al serviciilor sociale într-o societate în permanentă evoluție este dat de schimbările sociale și economice care pot avea efecte deosebit de grave, pentru că ele ori generează situații de vulnerabilitate, ori sporesc vulnerabilitatea anumitor categorii de persoane.

Analizele au evidențiat situația precară a infrastructurii serviciilor sociale și necesitatea realizării de investiții în construcția amplasamentelor sociale, reabilitarea, modernizarea și dotarea clădirilor în care se desfășoară acestea. Totodată, necesitatea investițiilor apare și ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de amplasamentele sociale existente, precum și de cele ce urmează a fi construite, în funcție de tipul beneficiarilor.

În multe situații, calitatea slabă a infrastructurii și lipsa dotărilor cu echipamente obligă persoanele aparținând grupurilor sociale defavorizate să apeleze la servicii sociale din alte zone, îndepărtate de domiciliu. În același timp, această situație afectează și desfășurarea în condiții normale a activităților de pe piața muncii din două motive: pe de o parte din cauza faptului că nu se acordă asistență calificată și suficientă persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, care ar putea fi reinserate pe piața muncii; pe de altă parte persoanele active care au în familie membrii dependenți alocă un timp important îngrijirii acestora, dar insuficient și necalificat, cu repercusiuni atât asupra celui dependent, care nu beneficiază de îngrijire specializată permanentă, cât și asupra calității muncii și vieții persoanelor care au în familie membri cu diferite dizabilități, sau a persoanelor singure care au în îngrijire copii minori. Îmbunătățirea și diversificarea serviciilor sociale oferite de centrele sociale poate contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru și la creșterea calității muncii și vieții atât a celor activi, cât și a celor dependenți.

Prin urmare, implementarea unor astfel de proiecte are rezultate pozitive, atât din punct de vedere umanitar, cât și din punct de vedere al reinserției pe piața muncii a numeroase persoane aflate în dificultate. Pentru facilitarea accesului grupurilor defavorizate din interiorul comunităților la servicii sociale, se respectă „principiul porților deschise”.

Identificarea la nivel regional a proiectelor de reabilitare, modernizare și dotare a infrastructurii amplasamentelor sociale se va realiza în concordanță cu prioritățile stabilite prin Strategia Națională privind Serviciile Sociale, precum și cu nevoile identificate prin strategiile județene de incluziune socială și strategiile și Planurile de Dezvoltare ale Regiunilor.

O oportunitate a reprezentat-o „Programul de Incluziune Socială” (PIS) care își propune susținerea financiară a autorităților locale în dezvoltarea de servicii sociale pentru cele mai dezavantajate / vulnerabile categorii de persoane prin:

• creșterea calității serviciilor de îngrijire pentru persoanele cu handicap, precum și creșterea accesului la serviciile comunitare;

• integrarea socială a tinerilor ieșiți din sistemul de protecție a copilului după împlinirea vârstei de 18 ani;

• acordarea de servicii sociale specializate victimelor violenței în familie;

• îmbunătățirea condițiilor de trai și promovarea incluziunii sociale a populației rome care trăiește în comunitățile cele mai sărace.

Finanțarea Programului de Incluziune Socială este asigurată din împrumutul acordat Guvernului României de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și din co-finanțare de către Guvernul României, în conformitate cu prevederile Acordului de Împrumut nr. 4825 RO încheiat între România și BIRD și ratificat prin Legea nr.40/2007.

Sistemul de servicii sociale reprezintă componenta activă a sistemului de asistență socială având cel mai important rol în promovarea incluziunii sociale a persoanelor aflate în dificultate. În legislația specifică domeniului serviciilor sociale (OG nr.68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completările ulterioare), acestea sunt definite ca „ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții”.

Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt definite in Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată.

4.2. Necesitatea implementării proiectului: „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba” – identificarea nevoii

Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos este situat în cadrul comunității, în comuna Galda de Jos, la circa 20 Km de municipiul Alba Iulia. Cazarea asistaților este asigurată în 2 pavilioane. Unul dintre pavilioane a fost construit în anul 1985 și a avut destinația de unitate medicală pentru bolnavi cronici și a fost prevăzut cu o capacitate de 300 de locuri. Conform standardelor actuale, în acest pavilion pot fi cazate maxim 50-70 de persoane cu handicap. Al doilea pavilion este o clădire veche, construită în jurul anului 1900 cu destinația de locuință privată. Este folosit în prezent pentru cazarea unui număr de 74 de persoane cu probleme severe de comportament. Acest pavilion este folosit atât ca spațiu pentru pregătirea și servirea mesei cât și ca spațiu de depozitare. De-a lungul timpului asupra acestui imobil s-au realizat mai multe intervenții cu scopul de a îmbunătăți condițiile de locuit, dar rezultatele au fost limitate datorită vechimii și modului în care a fost construită clădirea la vremea respectivă. Din luna ianuarie a anului 2007 acest imobil a fost retrocedat proprietarului, pe cale administrativă (conform Dispoziției Nr. 17/29.01.2007 a președintelui Consiliului Județean Alba), Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba fiind nevoită să plătească chirie pentru folosirea spațiului respectiv, conform HG nr. 1886/2006, modificată și completată prin HG 343/2007 privind modificarea și completarea <LLNK 12006 1886 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor <LLNK 12001 10 11 212 16 39>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ale <LLNK 12000 94181 302 1 67>art. 1 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania si ale <LLNK 11999 83181 302 1 66>art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților nationale din România.

În luna ianuarie 2008, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a elaborat un plan de restructurare a instituțiilor rezidențiale care oferă protecție unui număr de persoane mai mare decât cel prevăzut în standardele specifice de calitate prin înființarea unor servicii centrate pe satisfacerea nevoilor speciale ale persoanei cu handicap. Pentru Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Galda de Jos care este o instituție în care numărul beneficiarilor este de 5 ori mai mare decât maximul admis prin standardele specifice de calitate, s-a prevăzut înființarea mai multor servicii în intervalul 2008-2013. Serviciile nou create vor fi centrate pe nevoile speciale ale persoanei cu handicap și vor acorda suport individualizat acestora. Pentru atingerea obiectivului propus în planul de restructurare, s-a stabilit ca centrul de îngrijire și asistență să fie construit pe un teren situat în localitatea Baia de Arieș, județul Alba. Construcția va avea o capacitate maximă de 50 locuri.

În alegerea acestei locații s-a ținut cont de mai multe aspecte:

• în zona orașului Baia de Arieș Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba nu dispune de niciun serviciu pentru îngrijirea persoanelor adulte cu handicap;

• terenul pe care va fi amplasat imobilul are utilitățile publice necesare;

• există căi de acces și mijloace de transport în comun cu un grafic al deplasărilor satisfăcător;

• în orașul Baia de Arieș există un Centru de Sănătate, iar personalul acestui centru poate constitui o resursă importantă pentru viitorii specialiști implicați în activitățile noului serviciu.

4.2.1. Justificarea relevanței proiectului față de obiectivele programului, prioritățile strategiei locale și naționale, planului județean de restructurare

Cu referire la prioritățile programului, proiectul promovează integrarea socială și creșterea calității vieții persoanelor cu handicap prin diversificarea serviciilor acordate acestora și urmărește creșterea capacității instituționale la nivelul județului Alba prin înființarea Centrului de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș.

Înființarea acestui centru reprezintă o prioritate pentru că determină reducerea numărului de beneficiari din centrele clasice, favorizând furnizarea unor servicii de calitate, capabile să satisfacă integral nevoile de îngrijire, de recuperare, de reabilitare și socializare a acestor persoane.

Prin implementarea acestui proiect vor fi atinse mai multe dintre obiectivele Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap:

• prin înființarea unui centru de îngrijire și asistență se va asigura furnizarea de servicii de calitate care vor corespunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;

• prin înființarea unui centru de îngrijire și asistență se va restructura Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, centru în care standardele specifice de calitate nu sunt și nu pot fi implementate;

• prin diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos va fi posibilă transformarea acestuia dintr-o unitate pasivă, de internare și supraveghere medico-socială, într-un centru cu o politică activă de integrare socială a persoanelor cu handicap.

Urmând aceeași direcție, strategia privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități și serviciile sociale la nivelul județului Alba a stabilit ca priorități restructurarea infrastructurii și reorganizarea activității în centrele rezidențiale existente prin dezvoltarea de noi servicii adaptate nevoilor persoanelor cu handicap. Printre obiectivele acestei strategii se regăsesc atât diminuarea numărului de beneficiari din centrele clasice rezidențiale pentru persoanele cu handicap cât și diversificarea serviciilor acordate acestei categorii de persoane.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, a elaborat un plan de restructurare a instituțiilor rezidențiale de tip clasic destinate persoanelor cu handicap. În acest plan se regăsește și restructurarea Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos unde în prezent supraaglomerarea periclitează calitatea serviciilor de îngrijire (hrană, igienă personală, supraveghere și menținerea sănătății), de recuperare (formarea/dezvoltarea abilităților de autoservire, îngrijire personală și autogospodărire) și de integrare/reintegrare socială (informare, consiliere, asistență socială, socializare și petrecere a timpului liber). Pentru a îmbunătăți calitatea acestor servicii și pentru a crește calitatea vieții acestor persoane se urmărește diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Galda de Jos prin transferul lor în servicii nou înființate. Un serviciu nou, propus pentru înființare, este un centru de îngrijire și asistență care va prelua în cadrul său un număr de 50 de persoane cu handicap neuropsihic asistate în prezent în Centrul de Recuperare și Reabilitare Galda de Jos.

4.2.2. Identificarea oportunităților și a constrângerilor

Oportunitățile și constrângerile care ar putea influența într-un fel sau altul implementarea proiectului care propune înființarea Centrului de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș sunt:

4.2.3. Identificare grup țintă și relevanța proiectului față de grupul țintă

Grupul țintă este format din persoanele adulte cu handicap asistate în prezent în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos (345 de beneficiari). Principalul motiv care a stat la baza alegerii grupului țintă se referă la faptul că acest centru este supraaglomerat, numărul beneficiarilor fiind de 5 ori mai mare decât maximul admis de standardele specifice de calitate. De asemenea, în pavilionul destinat cazării unui număr de 74 de persoane cu probleme severe de comportament, condițiile de locuit sunt afectate de starea avansată de degradare a imobilului și orice investiție este practic imposibilă deoarece în anul 2007 acest pavilion a fost retrocedat proprietarului (conform Dispoziției Președintelui Consiliului Județean Alba nr.17 din 29.01.2007).

Grupul țintă este format din totalul persoanele cu handicap din cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos. Structura pe vârstă a grupului țintă fiind următoarea: 87 de beneficiari au între 20 și 39 de ani, 170 între 40 și 59 de ani, iar 88 dintre persoanele asistate au peste 60 de ani, după cum reiese și din Graficul 4.1.

Graficul 4.1. Structura pe vârstă a beneficiarilor din Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsiahiatrică Galda de Jos

În Graficul 4.2 este prezentată structura pe grade de handicap a beneficiarilor din Centrul de Recuperare și Reabilitarea Neuropsihiatrică Galda de Jos. După cum reiese din această figură marea majoritate a beneficiarilor (287) au grad de handicap accentuat, 32 au gradul grav, iar 26 mediu.

Graficul 4.2. Structura pe grade de handicap a beneficiarilor din Centrul de Recuperare și Reabilitarea Neuropsihiatrică Galda de Jos

În urma evaluării pe baza Scalei de Suport și Îngrijire, s-a stabilit faptul că 108 persoane au abilități grav deteriorate, 151 abilități deteriorate, iar 82 au abilități ușor deteriorate.

În luna august a anului 2008 grupul țintă a fost evaluat prin utilizarea instrumentului ROM-CAT care a condus la identificarea tipului de serviciu necesar fiecărui beneficiar și anume: pentru 191 de persoane se recomandă asistarea în centru de recuperare și reabilitare pentru persoane cu handicap, pentru 100 de persoane cu handicap se recomandă centru de îngrijire și asistență, iar pentru 48 dintre asistați este necesar un centru de integrare prin terapie ocupațională.

Beneficiarii direcți reprezintă 50 de persoane din totalul persoanelor cu handicap neuropsihic asistate în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Galda de Jos și care urmează să fie transferate și să beneficieze de servicii de asistență și îngrijire în noul centru creat. Aceste persoane au fost identificate pe baza rezultatelor ROM-CAT.

Beneficiarii indirecți reprezintă persoanele cu handicap care rămân în continuare în cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, personalul care va lucra în noile structuri, comunitatea și familiile beneficiarilor direcți, acolo unde acestea există.

Fiecare beneficiar din grupul țintă are un Plan Individual de Intervenție, întocmit pe baza Fișei de evaluare, în care sunt incluse programele individuale pentru îngrijire, recuperare și integrare/ reintegrare socială. Planul Individual de Intervenție este elaborat de o echipă multidisciplinară, cu participarea beneficiarului sau a reprezentantului legal. Periodic beneficiarii sunt reevaluați, iar rezultatele sunt înregistrate în Fișa de evaluare.

În concordanță cu cele stabilite în Planul Individual de Intervenție fiecare beneficiar al grupului țintă este implicat în activități de formare sau dezvoltare a abilităților de autoservire, îngrijire personală și autogospodărire, activități de socializare și ergoterapie, activități care vor determina creșterea gradului de autonomie personală.

În prezent, în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, numărul mare de beneficiari (345 de persoane cu handicap neuropsihic) raportat la un spațiu care corespunde – conform standardelor actuale – unui număr de cel mult 50-70 de persoane face dificilă acordarea unor servicii care să satisfacă în totalitate nevoile de odihnă și confort, de securitate, intimitate, ocupaționale, de recuperare și socializare a acestora. În aceste condiții, înființarea unui centru de îngrijire și asistență care să preia 50 de persoane asistate în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Galda de Jos, va conduce, datorită diminuării numărului de asistați, la îmbunătățirea condițiilor de locuit și asistență pentru persoanele care rămân în vechiul centru și va favoriza creșterea calității vieții acestora.

Cele 50 de persoane care vor fi preluate în noul serviciu, vor avea condiții de locuit conforme cu standardele în vigoare, vor beneficia de asistență medicală specializată, de servicii de recuperare, vor fi implicate în activități de ergoterapie și socializare, fiind stimulate să participe la activitățile cotidiene din cadrul centrului și la activitățile comunității. Toate acestea se vor reflecta pozitiv în starea generală a beneficiarilor și vor contribui la creșterea gardului de satisfacție a acestora.

4.3. Scopul și obiectivele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”

Scopul proiectului îl constituie restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap neuropsihic la nivelul județului Alba prin diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos. Această unitate de asistență socială, furnizează în special servicii medicale și de cazare, iar cele de recuperare și socializare nu satisfac în totalitate nevoile beneficiarilor. Aceasta carență este determinată de insuficiența spațiului raportat la numărul mare de persoane asistate (345). Supraaglomerarea centrului a determinat restrângerea și chiar desființarea unor spații destinate recuperării și relaxării beneficiarilor, pregătirii hranei și servirii mesei în condiții optime, iar igiena beneficiarilor se realizează în spații care nu garantează intimitatea persoanei. Activitățile de tratament se desfășoară în condiții improprii, iar cele de terapie ocupațională și cele destinate socializării se realizează sporadic, în spații necorespunzătoare.

Se poate constata faptul că în cadrul Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică Galda de Jos calitatea vieții beneficiarilor este afectată. Pentru ameliorarea acestei situații este necesară înființarea unui nou serviciu capabil să satisfacă, în conformitate cu standardele actuale, nevoile de îngrijire, găzduire, securitate, intimitate, recuperare/reabilitare și integrare socială a acestor persoane, respectiv un centru de îngrijire și asistență care să preia o parte din beneficiarii Centrului de Recuperare Neuropsihiatrică Galda de Jos. De noul serviciu vor beneficia în mod direct 50 de persoane din totalul celor 345 de persoane cu handicap neuropsihic asistate în Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică Galda de Jos, unde în prezent standardele specifice de calitate nu sunt și nu pot fi respectate.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Galda de Jos.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

înființarea unui centru de îngrijire și asistență, în orașul Baia de Arieș județul Alba, pentru 50 de persoane cu handicap neuropsihic, care vor fi preluate din cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos;

integrarea socială a persoanelor cu handicap prin diversificarea serviciilor acordate acestora.

4.4. Activitățile proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”

Activitățile derulate în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba” :

• Stabilirea echipei de implementare. Echipa de implementare a proiectului s-a constituit în prima lună de derulare a proiectului și va fi compusă dintr-un manager de proiect, contabil, asistent social, inginer. Membrii acesteia vor fi numiți prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba.

Managerul a organizat întâlniri cu membrii echipei în vederea inițierii în problematica specifică proiectului și stabilirii atribuțiilor ce revin fiecăruia. Managerul de proiect va stabili sarcinile, va conduce și va îndruma echipa, va asigura realizarea la termenele stabilite a activităților propuse.

Asistentul social a colaborat cu personalul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos în vederea evaluării și selectării celor 50 de beneficiari direcți ai noului serviciu. În vederea pregătirii beneficiarilor pentru transferul în noul serviciu, asistentul social va culege informații privind persoanele cu handicap prin discuții cu personalul specializat care se ocupă de asistați și prin studierea rezultatelor ROM CAT. Ulterior, beneficiarii direcți ai proiectului vor fi consiliați și informați cu privire la serviciile care li se vor oferi și în funcție de restantul funcțional vor fi consultați în vederea amenajării noului centru.

Contabilul a desfășurat activitatea financiar-contabilă, a monitorizat respectarea bugetului astfel încât cheltuielile să nu depășească linia bugetară, a participat la organizarea procedurilor de licitații și a asigurat managementul activităților de proiect în absența managerului. Împreună cu inginerul a alcătuit caietele de sarcini pe baza cărora s-au organizat licitațiile de achiziție a lucrărilor, bunurilor și serviciilor.

Inginerul a gestionat proiectul din punct de vedere al realizării construcției, a elaborat caietele de sarcini și organizează licitațiile, a fost membru în comisia de recepție constituită pentru a analiza dacă lucrările efectuate corespund cerințelor stabilite prin caietul de sarcini.

• Mediatizarea s-a realizat la începutul proiectului și la finalizarea acestuia, prin comunicate/ articole în presa locală și județeană, interviuri radio – TV. În cadrul acestei activități vor fi implicați și reprezentanți ai partenerului.

• Organizarea licitației pentru atribuirea contractului de servicii privind efectuarea proiectului tehnic s-a realizat de către membrii echipei de implementare. După întocmirea caietului de sarcini a fost lansată procedura de achiziție conform Ordonanței de Urgență 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii cu completările și modificările ulterioare. Comisia de licitație numită prin dispoziție de către Directorul General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a stabilit oferta câștigătoare și a încheiat contractul de furnizare de servicii. Durata de realizare a proiectului tehnic de către proiectant a fost de 3 luni.

• Pentru obținerea avizelor și autorizațiilor membrii echipei de implementare au întocmit documentațiile necesare, acestea fiind depuse în vederea eliberării acestora.

• Organizarea licitației pentru execuția lucrărilor de construcție, s-a făcut conform legislației în vigoare și metodologiei finanțatorului lucrărilor de construcție. La întocmirea caietului de sarcini se are în vedere și respectarea Standardelor specifice de calitate pentru centrele rezidențiale pentru persoanele adulte cu handicap. După primirea și evaluarea ofertelor de către comisia de licitație se va selecta oferta cu prețul cel mai mic și se va încheiatcontractul de lucrări.

• În luna premergătoare începerii lucrărilor de construcție se va organiza licitația pentru dirigenție de șantier. Dirigintele de șantier va fi direct răspunzător de respectarea legislației în domeniu și de respectarea proiectului tehnic.

• Construirea imobilului. Imobilul a fost construit în Baia de Arieș pe un teren cu o suprafață de 2568 mp. Lucrările de construcție au fost realizate de către firma de construcție care a câștigat licitația și au fost supravegheate de către dirigintele de șantier. Compartimentarea și finisarea spațiilor s-a făcut respectând standardele specifice de calitate.

• Recepția la finalizarea lucrărilor s-a făcut de către o comisie numită prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba. Această comisie a evaluat5 lucrările efectuate, atât din punct de vedere fizic, cât și calitativ și cantitativ și a verificat documentele întocmite pentru efectuarea lucrărilor. La sfârșit s-a întocmit procesul verbal de recepție. În cazul în care se constată nereguli, acestea se consemnează în procesul verbal, se stabilește un termen de remediere și o nouă dată pentru efectuarea recepției.

• Înainte de finalizarea lucrărilor de construcție vor fi organizate licitațiile pentru achiziționare de bunuri:

Echipamente:

aparatură tehnologică – electrocasnică (mașini de spălat de capacitate mare, frigidere, congelator, aragaz, aspirator, lift, platformă, etc.),

aparatură de birotică (calculator, telefon, fax, imprimantă, etc.)

echipamente PSI,

alte echipamente (trusă medicală de prim ajutor, etc.)

veselă , tacâmuri, etc.

Mobilier :

paturi, dulapuri, noptiere, mese, scaune, canapele, cuiere, mobilier de bucătărie, etajere, fișete, rafturi, măsuțe TV, etc.

alte cheltuieli (mochete, corpuri de iluminat, etc)

Cazarmament:

saltele, lenjerie de pat, prosoape, perne, pilote, etc

După stabilirea ofertelor câștigătoare, încheierea contractelor în care vor fi stabilite și termenele de livrare, toate bunurile vor fi recepționate și se vor întocmi listele de inventar.

• Pentru dotarea centrului se ține cont de standardele specifice de calitate privind condițiile de locuit pentru persoanele asistate în unități rezidențiale.

• În vederea selectării personalului necesar pentru centrul nou înființat, au fost anunțate posturile scoase la concurs și condițiile de participare. Concursul, organizat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a constat în probă scrisă și interviu.

• Selecția și pregătirea beneficiarilor pentru transfer s-a realizat de către asistentul social al echipei de implementare a proiectului în colaborare cu personalul din Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, cu specialiștii din cadrul Serviciului Protecție de Tip Rezidențial al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și împreună cu reprezentanții partenerului.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

4.5. Bugetul și resursele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”

Bugetul total al proiectului a fost de 998.000 Euro.

Cheltuielile necesare investiției de bază în valoare de 847.300 Euro, din care 57.300 Euro sunt contribuție locală, iar 790.000 Euro sunt solicitați de la bugetul de stat. În contribuția proprie sunt cuprinse: cheltuielile pentru proiectul tehnic (40.000 Euro), cheltuielile pentru taxe, avize și autorizații (13.300 Euro) și cheltuielile cu dirigenția de șantier (4.000 Euro). În suma solicitată de la bugetul de stat prin bugetul alocat MMFPS sunt incluse următoarele cheltuieli: cheltuieli pentru organizarea de șantier (10.000 Euro), cheltuieli pentru construcții și instalații (700.000 Euro), cheltuieli pentru amenajări exterioare, dotări, montaj centrală termică, etc. (77.000 Euro) și consultanță tehnică (3.000 Euro).

Cheltuielile pentru dotarea centrului cu echipamente se ridică la valoarea de 45.500 Euro, din care 35.000 Euro contribuție locală (aparatura tehnologică-electrocasnică) și 10.500 Euro finanțare de la bugetul de stat (cheltuieli pentru achiziția de veselă, tacâmuri, echipamente de birotică, echipamente PSI, alte cheltuieli).

Suma necesară achiziționării mobilierului a fost de de 46.500 Euro, din care 6.500 Euro contribuție locală (mochetă, covoare, corpuri iluminat, etc.) și 40.000 Euro finanțare de la bugetul de stat (paturi, dulapuri, mese, scaune, etc.).

Cheltuielile privind activele circulante (cazarmament) au fost în valoare de 12.500 Euro și au fost suportate de la bugetul de stat prin bugetul alocat MMFPS.

Valoarea cheltuielilor cu procedurile de achiziție a fost de 1.200 Euro și a fost suportate din contribuția locală.

În cazul cheltuieli neprevăzute, acestea sunt suportate din suma solicitată de la bugetul de stat în limita a 45.000 Euro.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba s-a înființat la 01.02.2005, prin Hotărârea Consiliului Județean Alba nr.198/18.11.2004, în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul-cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, prin reorganizarea Direcției Generale pentru Protecția Copilului Alba și a Direcției Județene de Asistență Socială Alba.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba are rolul de a asigura, la nivel județean, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.

Începând cu 01.01.2005, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, a preluat, conform Legii nr. 343/2004, următoarele instituții de asistență socială pentru persoanele adulte cu handicap din județul Alba: Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, Centrul de Îngrijire și Asistență Abrud și Centrul de Îngrijire și Asistență Gârbova.

Situația financiară pe ultimii 3 ani a centrelor mai sus menționate este prezentată în tabelele următoare:

Situația financiară DGASPC Alba – anul 2011

Tabel 4.1

Sursa: www.protectiaasocialaalba.ro

Situația financiară DGASPC Alba – anul 2012

Tabel 4.2

Sursa: www.protectiaasocialaalba.ro

Situația financiară DGASPC Alba – anul 2013

Tabel 4.3

Sursa: www.protectiaasocialaalba.ro

Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba dispune de resurse umane specializate atât în ceea ce privește componenta socială, cât și cea administrativ financiară. Nivelul de calificare/specializare a personalului s-a reflectat în rezultatele pozitive obținute de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba în activitatea desfășurată, precum și în derularea unui număr semnificativ de proiecte cu finanțare națională și internațională .

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba dispune de suficiente resurse materiale (echipamente, mașini, bunuri, etc.) care pot fi folosite în activitatea de implementare a proiectului.

BUGETUL TOTAL AL PROIECTULUI

Tabel 4.4

4.6. Rezultatele proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”

Implementarea acestui proiect a contribuit la diversificarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu handicap din județul Alba, duce la creșterea calității vieții persoanelor asistate în noul serviciu rezidențial, la îmbunătățirea vieții beneficiarilor rămași în centrul vechi, la dezvoltarea deprinderilor minime de viață independentă a persoanelor cu handicap beneficiare ale serviciului nou înființat precum și la creșterea gradului de socializare a acestora.

Prin acest proiect s-a continuat procesul de aducere la standardele specifice de calitate a serviciilor oferite în cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, înființarea noului centru aducând beneficii și comunității locale datorită creării unor locuri de muncă și diversificării serviciilor sociale oferite în cadrul acesteia.

Persoanele cu handicap care vor fi transferate în noul centru de îngrijire și asistență vor beneficia de toate serviciile necesare dezvoltării psiho-sociale. Vor fi întreprinse activități care vor viza integrarea și/ sau reintegrarea socială, integrarea profesională a beneficiarilor a căror restant funcțional permite acest lucru, având în vedere că este vorba despre persoane cu handicap neuropsihic.

Prin înființarea Centrului de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș și transferul în acest serviciu a 50 de persoane cu handicap se va îmbunătăți calitatea vieții acestora prin acordarea de servicii specializate, conforme cu nevoile fiecăruia. De asemenea, beneficiarii direcți ai proiectului vor primi îngrijire într-un mediu sigur, care favorizează și încurajează participarea lor la diverse activități desfășurate atât în cadrul centrului cât și în cadrul comunității. Aceste activități vor favoriza dezvoltarea gradului de autonomie personală și dezvoltarea socială a acestora.

Rezultate ce pot fi cuantificate:

• numărul persoanelor adulte cu handicap neuropsihic preluate în noul serviciu rezidențial;

• numărul beneficiarilor rămași în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos;

• numărul de Planuri Individuale de Intervenție elaborate;

• numărul de locuri de muncă nou create;

• numărul de articole apărute în presă;

• inventarul bunurilor achiziționate.

4.7. Sustenabilitatea proiectului „Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul județului Alba”

Prin implementarea acestui proiect au fosti atinse mai multe dintre obiectivele Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap:

• prin înființarea unui centru de îngrijire și asistență se va asigura furnizarea de servicii de calitate care vor corespunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;

• prin înființarea unui centru de îngrijire și asistență se va restructura Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, centru în care standardele specifice de calitate nu sunt și nu pot fi implementate în actuala structură și densitate de beneficiari;

• prin diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos va fi posibilă transformarea acestuia dintr-o unitate pasivă, de internare și supraveghere medico-socială, într-un centru cu o politică activă de recuperare și integrare socială a persoanelor cu handicap.

Urmând aceeași direcție, strategia privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități și serviciile sociale la nivelul județului Alba a stabilit ca priorități restructurarea infrastructurii și reorganizarea activității în centrele rezidențiale existente prin dezvoltarea de noi servicii adaptate nevoilor persoanelor cu handicap. Printre obiectivele acestei strategii se regăsesc atât diminuarea numărului de beneficiari din centrele clasice rezidențiale pentru persoanele cu handicap cât și diversificarea serviciilor acordate acestei categorii de persoane.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, a elaborat un plan de restructurare a instituțiilor rezidențiale de tip clasic destinate persoanelor cu handicap. În acest plan se regăsește și restructurarea Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos unde în prezent supraaglomerarea periclitează calitatea serviciilor de îngrijire (hrană, igienă personală, supraveghere și menținerea sănătății), de recuperare (formarea/dezvoltarea abilităților de autoservire, îngrijire personală și autogospodărire) și de integrare/reintegrare socială (informare, consiliere, asistență socială, socializare și petrecere a timpului liber). Pentru a îmbunătăți calitatea acestor servicii și pentru a crește calitatea vieții acestor persoane se urmărește diminuarea numărului de beneficiari ai Centrului de Recuperare și Reabilitare Galda de Jos prin transferul lor în servicii nou înființate. Un serviciu nou, propus pentru înființare, este un centru de îngrijire și asistență care va prelua în cadrul său un număr de 50 de persoane cu handicap neuropsihic asistate în prezent în Centrul de Recuperare și Reabilitare Galda de Jos.

Deasemenea, acest proiect va contribui la atingerea obiectivelor specifice ale Proiectului de Incluziune Socială, programul Persoane cu dizabilități prin:

• restructurarea unui centru rezidențial vechi cu o capacitate de peste 80 de locuri, Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos având în prezent o capacitate de 345 locuri;

• crearea Centrului de Îngrijire și Asistență Baia de Arieș cu o capacitate de 50 locuri, care va oferi servicii la standarde europene.

După implementarea proiectului, serviciul nou înființat va funcționa pentru o perioadă de cel puțin 15 ani, Consiliul Județean Alba prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 36/2009 asigurând resursele financiare necesare funcționării în condițiile prevăzute de standardele specifice de calitate.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului va căuta să identifice noi surse de finanțare care să vină în completarea resurselor financiare asigurate de Consiliul Județean Alba.

Prin mediatizarea proiectului și a serviciilor oferite beneficiarilor din cadrul centrului de îngrijire și asistență se va urmări sensibilizarea comunității în vederea acceptării persoanelor cu handicap și facilitării accesului acestora la viața socială.

Înființarea acestui centru a adus beneficii comunității locale prin crearea unor noi locuri de muncă și va contribui la diversificarea serviciilor sociale oferite în cadrul orașului Baia de Arieș.

CONCLUZII

Se pune întrebarea – se mai justifică existența Băncii Mondiale în secolul al XXI – lea?

Banca Mondială și-a proclamat demult visul unei “lumi libere de sărăcie”. Analog Fondul Monetar International și-ar dorii o “lume liberă de crize financiare”. Aceste obiective sunt cruciale și provocatoare, dar prea înguste pentru secolul XXI- lea.

Așa cum mulți au ajuns să conștientizeze, Fondul Monetar Internațional ar trebuie să privească mai departe de simpla gestionare a crizelor financiare și să se preocupe și de comportamentele economice necooperative în special în domeniul monetar. Comunitatea internațională ar avea doar de câștigat dacă Fondul Monetar Internațional devine centru de monitorizare și dialog permanent între națiunile unite bogate, cele sărace și cele emergente. Dar, în acest scop, țările din ultimele două categorii trebuie să câștige un cuvânt mai greu.

Din fericire, asemenea teme reformiste se află, în sfârșit, pe agenda discuțiilor. Întâlnirile comune Fondul Monetar Internațional – Banca Mondială au consacrat o creștere a cotelor de votare pentru unele din cele mai subreprezentate economii în plină dezvoltare: China, Mexic, Coreea de Sud, Turcia. O a doua rundă de ajustare va trebui să implice alte economii emergente. La rândul ei, nu atât Banca Mondială, în special, cât întreaga industrie a asistenței pentru dezvoltare, în general, ar avea nevoie de o repoziționare în sensul înrădăcinării mai profunde în statele emergente. Comunitatea internațională trebuie să reziste apelurilor mioape de a se retrage din economiile mediu de dezvoltare, pe motiv că acesta s-ar putea acum “descurca și singure”.

În ceea ce privește guvernanța globală, bolile contagioase, schimbările climatice sau amenințările la adresa biodiversității, importanța existenței acestor împrumuturi în țări cu economii mediu de dezvoltare nu poate fi subestimată – aici trăind 44% din persoanele infectate cu HIV/SIDA, aici generându-se 47% din emisiile mondiale de dioxid de carbon. Comunitatea internațională pur și simplu nu are voie să abandoneze aceste state în asemenea probleme cruciale fără a risca propriul viitor.

Combaterea sărăciei este un obiectiv non-negociabil. Dar acesta nu poate fi singurul obiectiv al asistenței europene/internaționale sau al Băncii Mondiale. De fapt, un veritabil angajament în reducerea sărăciei chiar presupune o conlucrare cu țările în cauză. Ele adăpostesc 70% din populația ce supraviețuiește cu mai puțin de 2 dolari pe zi, și care se confrunta cu șomaj masiv și o pronunțată inechitate socială, cu lipsa de infrastructură, decalaje regionale și o întreagă listă de alte provocări.

Împrumuturile acordate de către Banca Mondială au scăzut sub nivelul mediu de la mijlocul deceniului nouă, volumul lor crește din nou și reflectă expansiunea băncilor regionale multilaterale, dar și reorientarea către proiecte de infrastructură cu finanțare publică.

Nu înseamnă însă că Banca Mondială trebuie să se culce pe lauri în prezent. Produsele ei au nevoie de adaptare. O dată cu descentralizarea din mai multe economii emergente, Banca Mondială trebuie să poată lucra cu aceiași actori în lipsa unor garanții ale suveranității și să ofere împrumuturi în moneda națională. 

BIBLIOGRAFIE

Bakker A.F.P., Instituțiile financiare internaționale, Editura Antet, București (1997)

Bran P., Relațiile financiare și monetare internaționale, Editura Economică, București (1999)

Catană Aida, Ștefanescu Violeta, Păduraru Petre, Boteanu Carmen, Hodina Victoria, Falan Cezarina, Soare Cătălina, Mareș George, Angheluță Amalia, Pitulice Mihail – Ghidul Finanțărilor Europene – de la idee la proiect, Editura ContaPlus, (2012)

Doltu C., Sisteme monetare contemporane, Editura Economică, București (1997)

Droj Laurențiu, Bancabilitatea proiectelor de investiții finanțate din fonduri structurale europene, Editura Economică,București (2013)

Jaliu Dragoș, Dezvoltare regională și fonduri structurale, Editura Economică, București (2014)

Luchian Dragoș, Banca Mondială – origini, scop, perspective, Colecția „Biblioteca Băncii Naționale”, Editura Enciclopedică, București (1992)

Șaguna Dan Roșu, Găinușă Raluca, Fondurile structurale ale Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, (2011)

Banca Mondiale,  site-ul www.worldbank.org (4 mai 2015)

Fonduri Structurale, site-ul www.fonduri-structurale.ro (4 mai 2015)

Fondul Social European, site-ul www.fseromania.ro (12 mai 2015)

Ministerul Fondurilor Europene, site-ul www.fonduri-ue.ro (13 mai 2015)

Portalul Surselor de finanțare, site-ul www.finantare.ro (13 mai 2015)

Programul Operațional Regional 2007-2013, 2014-2020, site-ul www.inforegio.ro (13 mai 2015)

Legea nr. 448 / 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată

Legea nr. 40 /2007 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului privind incluziunea socială, semnat la București la 4 iulie 2006

Ordonanța de Guvern nr. 68 / 2003 privind Serviciile sociale

Ordinul nr. 67 / 2015 privind aprobarea Standardelor minume de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități