Impactul Turismului Cultural Asupra Cererii Turistice In Insula Rodos

Introducere

Rodos este una dintre insulele pe care, dacă ai pășit o singură dată, cu siguranță vei dori să revi, și rămâi de fiecare dată cu amintiri minunate, pentru că la fiecare pas întâlnești noi locuri interesante, gata pentru a fi explorate.

        Este destinația cu una dintre cele mai impunătoare civilizații din istoria omenirii, ce atrage prin istoria ei, prin bogația culturii, prin bucătăria sănătoasa, prin muzica tradițională, dar și prin impresionantul relief cu bogate locuri de relaxare, toate acestea contribuind la succesul pe care insula Rodos l-a avut de-a lungul anilor în domeniul turistic. Aici trecutul și prezentul alternează, la fel ca și schimbările de peisaj, de la cel marin la cel muntos, oferind vizitatorilor experiențe memorabile.

Ghidurile turistice indică Rodos ca fiind una dintre cele mai bogate insule grecești din punct de vedere istoric. Cel mai vizitat obiectiv turistic este orașul medieval din Rodos unul dintre cele mai bine păstrate din Europa, obiectiv ce se află de altfel și pe lista de patrimoniu mondial UNESCO.

În primul capitol al lucrării am tratat aspecte teoretice și metodologice ale turismul cultural, cât și evoluția conceptului în timp. În capitolul următor se regăsește prezentarea generală a insulei Rodos, aici fiind tratate atât datele demografice, istoria insulei și clima acesteai, cât și tipuri și forme de turism întâlnite în Rodos și economia insulei.

În capitolul trei am tratat tema lucrării "Impactul turismului cultural asupra cererii turistice în insula Rodos", accentuând perenitatea insulei Rodos în percepția turistică, atractivitatea patrimoniul cultural – turistic al insulei Rodos, fluxul turistic și încasările specifice obiectivelor culturale, cât și promovarea turismului cultural al insulei Rodos pentru 2015- 2017.

CAPITOLUL I – Turismul cultural: aspecte teoretice și metodologice

Turismul cultural este o formă particulară a călătoriilor, un fenomen cu o lungă evoluție care a sporit șansele de comunicare ale oamenilor dincolo de frontierele teritoriale, economice, sociale și religioase. Având în vedere tendințele majore, aparent contradictorii, în care se află societatea, de modernizare și globalizare, pe de o parte și de particularizare și de regionalizare, pe de altă parte, turismul cultural are rolul de a păstra și promova valorile originale specifice fiecărei țări și zone.

1.1. Turismul cultural – Definirea conceptului

La începutul anilor' 80, Organizația Mondială a Turismului și-a manifestat preocuparea de a defini conceptul de turism cultural, recunoscând faptul că, turismul cultural este motivat de nevoia turiștilor de a-și îmbogăți cunoștințele, de a trăi experiențe noi, deosebind astfel turismul cultural de turismul de recreere.

În anul 1982 a fost definit turismul cultural care: "cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învață despre mentalitățile și stilurile de viață ale celor cu care vin în contact."

În anul 1991, Asociația Europeană pentru Educație în Turism (ATLAS) definea tursimul cultural prin: "deplasarea persoanelor spre atracții culturale îndepărtate de locul lor de reședință, cu intenția de a acumula informații și experiențe noi pentru a-și satisface nevoile culturale."

Literatura de specialitate s-a îmbogățit, de-a lungul timpului, cu numeroase alte definiții și puncte de vedere care surprind conținutul sau sfera de cuprindere a conceptului. Astfel o nouă definiție consideră turismul cultural: "vizitele persoanelor din exteriorul comunităților gazdă, motivate în întregime sau parțial de interesul pentru oferta/patrimoniul istoric, aristic, științific sau stilul de viață al unei comunități, regiuni, grup sau instituții."

Diverse organizații naționale sau internaționale, pun accentul pe caracteristicile cererii; astfel în definițiile definiți utilizate de acestea, turismul cultural reprezintă:

toate deplasările persoanelor în scop turistic – astfel fiind satisfăcută nevoia umană pentru diversificare, creșterea nivelului cultural al individului, sunt dobândite noi cunoștințe, experiențe (World Travel Organization – definiția în sens larg);

deplasarea persoanelor în scopuri culturale, cum ar fi călătoriile de studii, motivația artistică, participarea la evenimente culturale, festivaluri, vizitarea siturilor istorice și monumentelor (World Travel Organization – definiția în sens restrâns);

participarea vizitatorilor la una sau mai multe din următoarele atracții culturale: festivaluri ( muzică, dans, comedie, arte vizuale, tradiții) sau târguri, spectacole sau concerte( teatru, balet, operă, muzică contemporană sau clasică), muzee și galerii de artă, clădiri istorice sau de patrimoniu, situri, monumente, studiouri de artă și artizanat, expoziții culturale sau etnografice;

un mozaic de locuri, arte , evenimente și experiențe proprii unei națiuni, refrectând caracterul destinațiilor;

experimentarea artei, tradițiilor și specificul locurilor unice.

1.2. Particularitățile turismului cultural

Turismul cultural se poziționează la intersecția dintre turism și cultură, împrumutând o

parte din caracteristicile celor două fenomene.

Astfel, ca și celelalte forme de turism, turismul cultural generează o viziune pozitivă în dezvoltarea socio-economică a oricărei comunități umane ce deține resurse culturale valoroase. Turismul cultural este în acelaș timp un fenomen dinamic, cu evoluții superioare altor forme de turism.

1. Turismul cultural are un conținut complex

Produsul turistic cultural cuprinde, pe lângă prestațiile turistice obișnuite – servicii de cazare, alimentație, transport -, servicii speciale oferite de instituțiile culturale ( muzee, biserici și mănăstiri, organizatori de spectacole, festivaluri, etc). Aceste servicii au un caracter extrem de eterogen, fiind diferite de la un spațiu cultural la altul, întrucât niciodată nu vor exista produse turistice culturale identice.

Turismul cultural se sprijină pe o mare varietate de resurse ( artiști, artizani, obiecte tangibile și intangibile) care au conturat subforme de turism: culural-religios, pelerinaj, pentru arheologie, urban, rural, muzeal, etnografic etc.

În turismul cultural, schimbările preferințelor turiștilor sunt foarte dinamice, astfel piața turistică culturală este foarte segmentată atât în privința produselor, cât și în privința consumatorilor.

Complexitatea turismului cultural este dată de multitudinea și varietatea obiectivelor culturale, care sunt parte componentă a patrimoniului cultural național. Subiectul turismului cultural este categoria de turiști interesați în a cunoaște noi orizonturi turistice și culturale, în timp ce obiectul turismului cultural este valorificarea în plan economic a unor bunuri materiale și spirituale ce nu au alte șanse de a fi incluse într-un circuit economic de valori.

2. Turismul cultural se adresează unei clientele cu un anumit nivel de cultură și instruire sau care este în formare

Tipurile majore de modele culturale existente:

– modelul cultural obișnuit, model în care sunt incluse toate persoanele care formează clasa de mijloc, cea mai numeroasă, alcătuită din persoane ce au propriile preferințe culturale, axate în mare parte pe deschiderea orizontului de cunoaștere;

– modelul culturii elitisice, în care sunt incluse persoane cu un nivel material și de cunoaștere mai ridicat și care preferă să cunoască și să viziteze obiective culturale deosebite;

– modelul cultural populist, ce cuprinde o treime din populație, din localitățile urbane mici și mijlocii, din mediul rural, care consideră cultura ca fiind un mijloc de divertisment

3. Turismul cultural este în general un produs mai scump

Turismul cultural este un produs mai scump deoarece implică anumite costuri (taxe) generate de serviciile speciale incluse: vizitarea unor obiective culturale, participarea la evenimente culturale, etc.

Având în vedere acest lucru, în turismul cultural, există câteva modalități majore de a atrage segmente variate de potențiali turiști:

utilizarea unui nivel de prețuri minimale cu referire la un set de servicii turistice

obligatorii care să ofere strictul necesar oricărui turist;

ii) utilizarea unui nivel de prețuri ridicate în condițiile în care sunt oferte turistice deosebite, adresate turiștilor cu venituri peste medie, este vorba despre tarife de monopol care pot caracteriza marile muzee, cât și condiții de cazare deosebite;

iii) utilizarea sistemului city-card pentru segmentele de turiști precum: tinerii, pensionarii, artiștii, prin acest sistem se asigură accesul la mai multe unități muzeale la prețuri mai mici ale biletelor, de asemenea serviciile turistice oferite sunt la un nivel mediu; în extrasezon regăsindu-se cele miai scăzute prețuri.

4. Sezonalitatea turismului cultural este mai puțin accentuată, comparativ cu alte forme de turism

Factorii de climă nu influențează turismul cultural. Practic, activităților turistice se pot derula pe aproape toată durata unui an. Se formează totuși o sezonalitate ținând cont de modul în care sunt organizate și alocate perioadele de concedii, vacanțe.

Fracționarea concediilor, a vacanțelor în 2-3 etape pe an, conduce la derularea activităților turistice culturale și în extrasezon. În ultimul deceniu se constată o preferință în desfășurarea circuitelor turistice culturale în perioada de primăvară ( aprilie-mai) și de toamnă (septembrie-octombrie).

Toate aceste particularități își pun ampenta asupra modului de organizare a activității; oferind informații asupra modului de concepere a produselor, de proiectare a acțiunilor promoționale etc., astfel încât satisfacțiile turiștilor să înregistreze un trend pozitiv.

1.3. Formele turismului cultural

O primă posibilitate de clasificare a formelor turismului o reprezintă tipologia produselor în sens larg; astfel putem distinge în acest context de trei forme mjore:

turismul cultural axat pe toate tipurile de monumente istorice și de arhitectură, pe scurt turismul cultural legat de tot ceea ce înseamnă patrimoniu construit;

turismul cultural bazat pe o multiudine de produse culturale, obținute prin intermediul artelor ( pictură, sculpură, etc.);

turismul cultural orientat către evenimente cultural artistice, sportive, științifice, etc.

O altă modailitate de structurare a formelor turismului cultural este reprezentată de specificitatea elementelor de patrimoniu:

a) Turismul arheologic – focalizat pe vestigii ale lumii antice, prezente în diferite țări de pe glob: vechi locuințe, ferme, străzi, temple, amfitreate, diguri și cetăți de apărare, etc. În cele mai multe cazuri sunt vizitate locuințele urbane, rurale, care dețin de asemenea obiective culturale, în asociere cu vizitarea unor muzee naționale de arheologie și istorie.

b) Turismul cultural și de pelerinaj religios – cuprinde cunoașterea, vizitarea unor obiective culturale cu funcții religioase. Cele mai căutate sunt cele care dețin o anume notorietate arhitecturală și istrică, multe fiind incluse în patrimoniul mondial UNESCO (Catredala Westminster din Londra, Catedrala Nôtre Dame din Paris, bisericile cu frescă exterioară din România, Templele de la Borobudur din Indonezia etc. ).

c) Vizitarea centrelor istorice urbane – se aexează pe vechile cartiere, piețe, ansambluri de locuințe care s-au păstrat peste secole.

d) Circuite cu tematică culturală – au în vedere realizarea unor călătorii prin mai multe țări sau regiuni turistice care presupun și vizitarea unor obiective culturale importante: "Țara castelelor medievale" – Cehia, "drumul mătăsii" – din estul Asiei până n estul Europei, etc.

e) Turismul etnografic – are în prim plan acele zone rurale unde s-au păstrat foarte bine de-a lungul timpului, tradițiile și obiceiurile. Etnografia și folclorul sunt elemente valoroase ale identității culturale naționale, prin intermediul lor turisul poate cunoaște în mod direct aspecte de profundă originalitate și autenticitate din cultura tradițională.

f) Participarea la manifestări culturale artistice – fiecare țară se identifică printr-un număr de manifestări artistice, sportive, științifice care pot fi de interes național sau internațional.

g) Turismul industrial și tehnic – poziționat, în opinia specialiștilor între cel cultural și cel de afaceri – caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale), construcții specifice (baraje, viaducte, poduri, etc.) ansambluri arthitectonice urbane – moderne sau tradiționale, cunoșterea organizării vieții sociale etc.

Formele turismului cultural pot fi diferențiate și după modul de angajare al prestației, se poate vorbi despre turismul organizat – majoritatea călătoriilor cu motivație culturală se încadrează în această categorie, turismul pe cont propriu, și despre turismul semiorganizat.

Multiplele forme de turism cultural reflectă în primul rând complexitatea acestuia, dinamismul său și faptul că se adresează unei clientele foarte variate.

1.4. Evoluția conceptului în timp

De-a lungul istoriei s-au format mai multe modele culturale, încărcate de practici și simboluri specifice unor popoare, grupuri etnice, ce le conferă autenticitate și singularitate.

Cultura este un ansamblu de valori materiale și caracteristici non materiale care diferenșiază: o așezare de orice tip, un grup de oameni de orice mărime, sau interacțiunea dintre cele două în trecut și în prezent.

Cultura include în structura sa o serie de aspecte care se manifestă în limitele unui spațiu geografic, particularizând o națiune sau grup etnic:

cultura materială – modul de locuire, vestimentație, alimentație;

organizare economică – sistemul de utilizare a terenurilor, modul de producție, nivelul de schimb și de consum;

organizare socială – importanța colectivității, modul de organizare al familiei, structra pe sexe, vârstă, ocupație;

control social – presupune existența unui set de legi obiectiv, anumite norme de etică și morală la un nivel de colectivitate și de individ;

artele și jocurile care includ întreg sistemul de artelor de la modul de păstrare și transmitere din generație în generație a unor manifestări artistice, sportive, tradiționale;

limba ca formă de vorbire și de exprimare a caracterului spiritual al unei națiuni, de comunicare între indivizii care o compun;

educația și transmiterea culturală ca modalitate de a forma noi personalități, specialiști pe toate domeniile de activitate, componente de civilizație a unui popor.

Evoluția culturii ca un sistem deschis, în permanentă mișcare și înnoire generează o serie de schimbări și în valorificarea obiectivelor culturale prin turism. Accesul la patrimoniul cultural este esențial pentru cei care vor să câștige o înțelegere profundă a societății respective.

Evoluția umanității arată că, de-a lungul timpului, grupurile umane din diferite spații geografice au fost angajate în parcurgerea acelorași stadii de dezvoltare socio-economică, dar care s-au diferențiat prin atitudini, mentalități, credințe, concretizându-se în forme artistice diferite.

Odată cu progresul tehnic și științific al societății umane, cu devoltarea civilizației urbane îndeosebi, multe dintre valorile culturale păstrate au devenit locuri de mare interes și cunoaștere.

CAPITOLUL II – Prezentarea Generală a Insulei Rodos

Descriere geografică

Rodos (sau Rhodos) este cea mai mare și cea mai estică insulă dintre insulele grupului Dodecaneze în Marea Egee, a patra ca mărime din Grecia, fiind situată mult mai aproape de țărmul turcesc decât cel al patriei mamă.

Insula este acoperită de un sol fertil, cu vegetație bogată;  vârful Atavyros (1.215 m) este cel mai înalt punct de pe insulă, situat în partea de sud-vest a insulei.

Capitala, denumită tot Rodos, este situată în nordul insulei și este compusă practic din trei orașe: modern, antic și medieval. Orașul modern are un caracter cosmopolit, cu majoritatea clădirilor ridicate în secolul al XX-lea. Orașul antic, fondat în anul 408 î.Chr. se mândrește cu ruinele templelor lui Zeus, Atena și Apollo, cu Stadionul, Gymnasiumul și Teatrul. Orașul medieval este înconjurat de zidurile ridicate de Cruciați. Este împărțit în două părți inegale: micul Collachio și marele Burgo sau Hora.

Insula abundă în locuri încântătoare și interesante, care merită să fie vizitate, cum ar fi Valea Fluturilor, satul Triada, lângă anticul Ialyssos (Ialissos) pe vârful Filerimos, unde în secolul XV a fost ridicată mănăstirea cu același nume, ruinele templelor Atenei și ale lui Zeus, Kameiros (Kamiros) și ruinele orașului Dorian, Kalithea cu băile termale, Koskinou, Afandou, Faliraki și Rodini.

Important este și orașul Lindos. Contrastul dintre casele de un alb strălucitor, ridicate pe cele două plaje terasate și orașul vechi, formează una din cele mai uimitoare imagini din Grecia. În sfârșit, întreaga insulă este înconjurată de plaje splendide, echipate pentru relaxare și sport.

Rodos este legată prin linii aeriene de Atena, Heraklion, Salonic, Karpathos, Kassos, Kos, Megisti, Mykonos și Santorini. Ferry-boatul leagă Rhodos de Pireu, de celelalte Dodecanese, de Cyclade, de Creta, și de insulele Egeene estice.

2.2. Date demografice

Grecia are o populație de 11.062.508 de locuitori în 2013 ( în scădere față de 2009, când populația număra 11.190.654 locuitori) după estimările statistice realizate în iulie 2013, iar densitatea populației este de 80,84 loc./km².

Insula Rodos are o populație de 117.007  de locuitori în 2014 și o densitate de 82 de locuitori / km2. Cel mai mare segment de populație îl reprezintă persoanele cu vârste cuprinse între 25-54 de ani (reprezentând 43.5% din totalul populației), urmat de segmentul cu vârste de la 65 de ani și peste, ( 20,1% ). Se estimează o creștere a acestui segment de populație la 23% în 2025, ceea ce trage semnale de alarmă asupra îmbătrânirii populației insulei Rodos. După datele statistice din 2012 durata medie de viață este de 80,05 ani, de 77,48 ani pentru bărbați, și 82,79 ani pentru femei. Locuitorii insulei vorbesc cu excepția limbii materne, cel mai frecvent engleză, și mulți dintre ei cunosc și germană, italiană , spaniolă, și rusă.

2.3. Istoria insulei Rodos

În locul în care se întâlnesc rutele Milet și Egipt, Grecia și Cipru, se regăsește insula Rodos. În lumea antică, importanța economică a acestei insule era de-a dreptul uriașă. Pentru multă vreme a fost divizată în trei teritorii distincte, guvernate de orașele Ialysos, Lindos și Kamiros. Abia în 408 î. Hr., cele trei state se unesc și astfel s-a format capitala federală Rodos.

Primii locuitori ai insulei au fost dorienii, către anul 1000 î.Hr. În perioada antică, insula a aparținut alternativ Atenei, Spartei, Persiei.

2.3.1. Antichitate

În preajma anului 290 î.Hr., la intrarea portului din Rodos se ridică vestitul Colos din Rodos, o statuie înaltă de 33 de metri care îl reprezenta pe zeul Helios, zeul Soare. Monumentul comemora victoria lui Seleucos I Nicator împotriva lui Demetrius I Poliorcetes din anul 304 î.Hr. Vasele soseau în port plutind pe sub colos.

Sculptorul căruia i-a fost încredințată lucrarea, Colosul din Rodos, a fost Chares din Lindos. Acesta a lucrat împreună cu echipa lui din 294 și până în 282 pentru realizarea unei statui din bronz de 33 metri înălțime. Celebra statuie, menționată fără prea multe detalii în scrierile antice, a stat în picioare doar 50 de ani, în 225 î.Hr., un cutremur devastator a distrus Colosul din Rodos, una din cele șapte minuni ale lumii antice, alături de: Marea Piramidă din Gizeh ( 2550 î.Hr., Egipt), Grădinile suspendate ale Semiramidei ( 600 î.Hr., Imperiul Babilonian), Templul zeiței Artemis din Efes (550 î.Hr, Turcia), statuia lui Zeus din Olympia

( 435 î.Hr., Grecia), Mausoleul Din Halicarnas (341 î.Hr., Turcia) și Farul din Alexandria ( sec al III-lea î.Hr., Egipt).

În urma cutremurului s-a rupt de la genunchi și a rămas în locul respectiv pentru 900 de ani. În 654, arabii migratori care au jefuit Rodosul au vândut bronzul pentru prelucrare.

2.3.2. Evul mediu

În perioada medievală Insula Rodos a fost ocupată de bizantini, de sarazini și de cavalerii ioaniți (Cavalerii de Malta).

În anul 1309, pe Insula Rodos s-a stabilit Ordinul Ioaniților după ce acesta a fost alungat din Palestina, unde își adusese contribuția la apărarea statului cruciaților. Noii stăpâni au decis imediat să fortifice capitala și să o transforme într-o adevărată citadelă pe care au stăpânit-o timp de două secole, după ce în largul coastelor s-au ivit însă turcii, care porniseră să cucerească Europa, cavalerii ordinului au predat insula în ziua de Anul Nou a anului 1523.

Era de așteptat ca Imperiul Otoman să acorde o atenție deosebită insulei Rodos, aceasta fiind foarte importantă din punct de vedere strategic pentru controlul Mediteranei Estice. În plus, prezența ordinului cavaleresc creștin pe această insulă, aflată în imediata apropiere a coastelor anatoliene, nu putea fi decât o piedică în calea expansiunii otomane.

Otomanii asediază pentru prima dată insula Rodos în 1480, în timpul lui Mehmet al II-lea. Cavalerii Ioaniți, care conduceau insula grecească de la sfârșitul secolului al XIII-lea, au reușit atunci să facă față armatei otomane, dar știau că această victorie nu poate fi decât una temporară. 42 de ani mai târziu, în timpul lui Suleyman Magnificul, otomanii se vor întoarce și îi vor goni definitiv pe Cavalerii Ioaniți de pe insulă.

2.3.3. Perioada contemporană

La începutul secolului al XX-lea, turcii au devenit stăpâni ai grupului Dodecanez (Insulele Dodecanese sunt situate în partea de sud-est a Mării Egee și constau din douăsprezece insule mari și un număr de insule cu suprafețe mai mici: Astypalea, Leros, Lipsi, Nisyros, Kalymnos, Karpathos, Kastellorizo​​, Kos, Patmos, Rhodos, Tilos, etc.).

În 1912 insula Rodos a intrat în spăpânirea Italiei. În anii '30 ai secolului al XX-lea, dictatorul Mussolini și-a trimis trupele pe insulă, în încercarea de a întări dominația Italiei asupra Mării Mediterane. Când, în anul 1943, Axa Berlin-Roma și-a pierdut din influență, guvernarea Insulei Rodos a devenit responsabilitatea germanilor pentru o perioadă de doi ani. În 1943, insula a trecut sub conducerea ONU, iar în 1947 a fost înapoiată definitiv Greciei printr-un tratat.

Clima insulei Rodos

Clima Greciei se împarte în trei categorii: climă mediteraneană, cu ierni blânde, umede, și veri călduroase, secetoase. Temperaturile depășesc rareori extremele, deși uneori au loc ninsori chiar și în Atena sau Creta în timpul iernii; climă alpină în special în Grecia occidentală (Epir, Grecia Centrală, Tesalia, Macedonia occidentală precum și în părțile centrale ale Peloponezului, cum ar fi Ahaia, Arcadia și părți din Lakonia pe unde trece lanțul muntos); climă temperată în Macedonia centrală și estică, precum și în Tracia, în locuri precum Komotini, Xanthi și Evrosul de nord, cu ierni umede și geroase și veri secetoase și călduroase.

Suburbiile sudice ale Atenei se află în zona mediteraneană, iar cele nordice în cea alpină.

Insula Rodos are ierni blânde, iar sezonul turistic începe în 1 aprilie și se termină la sfârșitul lui octombrie. În iulie și august bate puternicul vânt Meltemi – denumirea grecească și turcească deopotrivă, pentru binecunoscutul vânt etesian ce bate de la nord la nord-vest în Marea Egee, care face temperatura suportabilă.

Tipuri și forme de turism întâlnite în Rodos

În funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme de turism:

turismul de agrement – este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile locurilor; din acest punct de vedere, turismul de agrement se interferează cu turism cultural;

turismul cultural – este forma de turism ce exprimă dorința turiștilor de a intra în contact direct și nemijlocit cu valorile istorice, artistice, religioase care oferă imaginea a ceea ce reprezintă identitatea culturală a unei națiuni;

turismul de odihnă și recreere – are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice pentru exercitarea unor activități diferite de cele practicate în mod obișnuit;

turismul de tratament și cură balneară – este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, etc;

turismul de aventura (sportiv) – constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific – are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) – determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală;

turismul rural – petrecerea vacanței în spațiul rural, motivat de dorința de întoarcere la natură, vechile obiceiuri și tradiții, folosește ca posibilități de găzduire atât gospodăria țărănească cât și hanuri, hoteluri rustice sau popasuri;

turismul de afaceri – se referă în principal la activitățile persoanelor care lucrează pentru o scurtă perioadă de timp în afara locului de muncă (participarea la întâlniri, delegații , reuniuni, întruniri, târguri și expoziții, călătoriile stimulent);

După caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism în Rodos mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral – practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turismul în stațiunile balneo-climaterice – vizeză practicarea curelor balneo – medicale;

turismul cu caracter special: pelerinaje, congrese, conferințe, etc.

După modalitatea de comercializare a vacanțelor în Rodos, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat – se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul pe cont propriu – numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement;

turismul semiorganizat (mixt)- se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

2.6. Economia insulei Rodos – principalele sectoare

Insula are fâșii de coastă fertile acoperite de culturi de grâu, tutun, bumbac, măslini, potgorii de vii, portocali sau legume. Agricultura este una dintre activitățile de bază pentru economia Rodosului. Pescuitul și producția de vinuri sunt de asemenea activități economice importante, însă primul loc ca și răspândire și venituri este ocupat de turism, acesta reprezentând industria cea mai importantă de pe insulă.

Cu toate acestea multe dintre activitățile tradiționale ale locului suprafiețuiesc încă. Locuitorii insulei încă se preocupă să păstreze meșteșuguri precum: cioplitul și zidăria în piatră, tâmplăria, construirea bărcilor, iar femeile nu au încetat lucrul în producerea obiectelor de artizanat și broderiilor țesute manual.

Uniunea Europeană împreună cu Guvernul elen sprijină dezvoltarea unor programe special dezvoltate pentru a sprijini insula Rodos să participe la actuala realitate economică.

Exercițiul financiar pentru 2014 privind turismul în Rodos

Contribuția directă și indirectă, combinate a PIB-ului insulei, din turism a fost de 14,5%.

Turismul acoperă 51,2% din deficitul balanței comerciale;

Direct și indirect turismul și comerțul generează 78,48% din totalul locurilor de muncă;

Direct și indirect un procent de 16,8% din totalul populației aptă de muncă în Rodos este angajată în turism.

Salariul mediu în turism (după impozitare) este de 725 de euro.

CAPITOLUL III – Impactul turismului cultural asupra cererii turistice în insula Rodos

3.1. Turismul cultural în insula Rodos în timp și spațiu

Organizația Națională de Turism a Greciei (ONTG) a început activitatea cu pași mici în 1929 și a lăsat o amprentă valoroasă asupra istoriei Greciei Moderne. La început ONTG a distribuit cărți poștale și poze alb negru ce ilustrau imagini ale capitalei, Atena, celor câțiva turiști din acea vreme. Această novice campanie de promovare a cules roadele câțiva ani mai târziu. În 1937, 160.000 de turiști străini au vizitat Grecia, un număr impresionant pentru acele timpuri. În acelaș an ONTG se dizolvă, însă își reîncepe activitatea în 1951, când a avut drept obiectiv strategic schimbarea imaginii Greciei, o țară distrusă de război. Au fost printate broșuri, calendare și ghiduri de călătorie. Materialele de promovare turistică erau realizate de artiști celebrii.

În perioada 1952-1962, ONTG a organizat croaziere cu nava Semiramis, în Marea Egee. În fiecare an, sute de turiști puteau vizita insulele grecești. Izolate timp de secole, insulele grecești încep să își construiască un renume ca și destinații turistice.

Organizația Națională de Turism a Greciei și mai târziu și Organizația de promovare turistică a Rodos (P.RO.TOUR,), au un rol esențial atât în promovarea turismului de recreere, cât și în dezvoltarea turismului cultural al insulei Rodos, contribuind la creșterea numărulul facilităților turistice moderne și deschizând calea investițiilor private în infrastructura turistică a insulei Soarelui, astfel: s-au construit hoteluri și s-au amenajat plaje; s-au deschis campinguri pentru a sprijini turismul pe cont propriu (turismul pe motocicleta etc.), s-a creat o rețea maritimă și portuală modernă ce asigură un loc permanent al insulei Rodos în turismul maritim etc; oferta turistică fiind întregită de vasta moștenire culturală a insulei.

În prezent pe insulă se poate ajunge cu avionul, în sezon peste cincizeci de companii aeriene internaționale efectuează zboruri pe Aeroportul Internațional Diagoras; cu ferry-boat-ul, insula a dezvolat o excelentă conexiune cu peste treizeci de porturi naționale și cinci internaționate: Limmasol – Cipru, Haifa – Israel, Alexandria – Egipt, Ancona – Italia și Marmaris – Turcia; cu nave de croazieră: Royal Caribbean International, Princess Cruises, Norwegian Cruise Line, Crystal Cruises etc.

Rodos oferă cele mai bune stațiuni din Marea Mediterană. Insula deține multe hoteluri de lux, hoteluri boutique , vile pe plajă și spa-uri, asigurând locuri de cazare pentru orice buget.

De la prima broșură turistică la era Facebook și Twiter, de la primele sute de turiști străini la sutele de mii de turiști ce o vizitează, Organizația Națională de Turism a Greciei a promovat insula Rodos ce combină cu succes toate atuurile unei destinații de vacanță de succes. Frumusețea naturii, cultura, monumentele istorice și călduroasa ospitalitate a locuitorilor săi sunt elementele de atracție ce contribuie la realizarea unui renume bine meritat pentru insula Rodos.

3.1.1. Raportarea turismului cultural al insulei Rodos la timp

Rodos este insula care are câte ceva de oferit pentru fiecare turist. Cu o istorie și o cultură de 2400 de ani, ce și-au lăsat amprentele in fiecare colț al insulei,  cu o frumusețe naturală și o mare varietate de peisaje, cu o infrastructură modernă și atmosferă cosmopolită, Rodos satisface chiar si cele mai exigente gusturi.

Ghidurile turistice indică Rodos ca fiind una dintre cele mai bogate insule grecești din punct de vedere istoric. Cel mai vizitat obiectiv turistic este orașul medieval din Rodos unul dintre cele mai bine păstrate din Europa, obiectiv ce se află de altfel și pe lista de patrimoniu mondial UNESCO.

La răscruce de națiuni și civilizații, în Rodos se pot găsi atât mărturii istorice grecești, cât și mărturii care atestă prezența venețienilor, Cavaleriilor Sfântului Ioan și a turcilor pe teritoriul insulei. În 1947, prin semnarea unui tratat, insula Soarelui este înapoiată definitiv Greciei.

Un rol deosebit în dezvoltarea insulei, în prima jumătate a secolului XX (1912-1942), perioadă în care Rodos era o colonie italiană, l-a avut Mario Lago (Savona, 1878 – Capri, 1950), om de stat și diplomat italian. Lago a fost guvernator al insulele Italiei din Marea Egee de la 1922 la 1936. Mandatul său este caracterizat printr-o politică de perspectivă și respectul pentru identitatea etnică și culturală a locuitorilor din colonie. De asemenea, Lago a fost cel care a integrat traiul comunitățile de greci, evrei ladino (evrei vorbitori de castiliană veche) și turci de pe insula Rodos cu coloniștii italieni.

Această perioadă a constituit "Epoca de Aur" a ocupației italiene în insulele Dodecanese, cu economia în plină expansiune și o societate relativ armonioasă.

Mario Lago a fost guvernatorul ce a făcut primele eforturi pentru a contura activitatea turistică pe insulă, astfel acesta a comandat construirea în centrul orașului Rodos a primului hotel al insulei în anul 1924.

Structura hotelului a fost o combinație de stiluri arhitecturale bizantine, arabe , otomane și linii venețiene. Hotelul a fost numit Grand Hotel of Roses (Grande Albergo delle Rose) denumire atribuietă grădinii impresionante de trandafiri a acestuia. Cazinoul a fost deschis oficial în incinta hotelului în 1929. Multe evenimente istorice au avut loc la Grand Hotel of Roses; cel mai semnificativ a fost semnarea tratatului de independență al statului Israel la 14 mai 1948. Hotelul a fost modernizat de arhitecți italieni de renume și și-a redeschis porțile în acelaș stil luxos unic, lux de care oaspeții se bucură din momentul sosirii, în 2002.

Alte trei hoteluri au fost construite la scurt timp după Grand Hotel of Roses, și anume Thermai, Pindos și hotelul Lindos, de asemenea în centrul orașului Rodos.

Proiecte de infrastructură încep, printre acestea: modernizarea portului și lucrări de drumuri majore cât și reconstrucția obiectivelor turistice antice , cum ar fi: Palatul Cavalerilor, Kalithea Spa, Mănăstirea Filerimos și Acropolele din Lindos. Insula Soarelui cunoaște popularitatea ca și destinație turistică, în momentul primirii vizitei regelui Victor Emmanuel al lIII-lea (1900-1946) al Italiei.

După ce insulele Dodecanese, inclusiv Rodos, sunt înapoiate patriei mamă, acestea și-au proclamat porturile "Free Tax" (fără taxe) pentru îmbrăcăminte, alcool și tutun. Această decizie a încurajat un volum mare de turiști străini și grecii de pe continent, să viziteze insula.

La sfârșitul anilor '50 scandinavii au descoperit Rodos, insula ce combină condițiile perfecte de vreme cu peste 300 de zile de soare pe an, cu atracțiile culturale și naturale; și au inițiat programe turistice pe insulă, călătorind cu ferry-iboturi din Atena (portul Piraeus) la Rodos. De asemenea, un număr impresionant de turiști germani vizitau insula în acea perioadă, tot pe calea maritimă.

Primele zboruri charter către Rodos încep în anii '60. Având un număr însemnat de turiști ce ajungeau pe insulă pe calea aerului, în 1980 și-a deschis porțile Aeroportul Internațional Diagoras, un aeroport de 60.000 m2 modernizat pentru a îndeplini cerințele specifice zborurilor civile. Astfel cererea insulei Rodos ca destinație de vacanță pe piața turistică internațională, cunoaște o creștere treptată.

3.1.2. Vechimea – atribut al atractivității turistice în insula Rodos

Rodos a fost locuită încă din epoca de piatră. În perioada preistorică insula a fost locuită de cretani, care au fost și primii coloniști pe insulă, de fenicienii și dorienii care trebuie să se fi instalat pe insulă undeva înainte de războiul troian (1184 îHr.). După războiul troian progresul rapid și dezvoltarea civilizației antice din Rodos încep, exemple ale aceste perioade pot fi văzute astăzi în antichitățile din cele mai mari și mai puternice trei orașe ale insulei, Lindos, Ialyssos si Kamiros.

La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. aceste orașe unite formează o forță politică unică, și au fondat Rodos. În această perioadă, artiști celebri, filosofi și scriitori au trăit aici. Din 2000 î.Hr., Rodos a devenit un aliat al Romei și a fost obligat să aibă aceeași prieteni și dușmani ca romanii, astfel în secolul 1 îHr. a început, încet, dar sigur, declinul pentru Rodos.

După divizarea Imperiului Roman, la începutul secolului al 4-lea d.Hr. (314 d.Hr.), Rodos s-a alăturat Imperiul de Est. În 515 d.Hr. orașul Rodos a fost distrus de un cutremur și a fost reconstruit de împăratul Anastasios. În timpul războaielor persane împotriva împăratului Herakleu Rodosa fost ocupat de persani (620 d.Hr.), iar în 653 arabii migratori atacă și ei orașul și distrugându-i monumentele. Incursiunile sarazinilor în Rodos au durat până în 718 d.Hr., când flota bizantină a ars flota sarazină prin metoda pirașilor, " foc lichid ".

Rodos a cunoscut o perioadă foarte dificilă, în secolul al IX-lea sub stăpânirea lui Seljuks de Harun al Rashid, care a jefuit insula în mod barbar (807 d.Hr.). În secolul al XI-lea Rodos înflorește din nou prin activității sale comerciale, dezvoltând relații comerciale cu Occidentul și, în special, cu cruciații, care împânziseră insula cu nave și mercenari.

Când cruciații au preluat Constantinopol în 1204, liderul Leo Gavalas de origine din Constantinopol, s-a proclamat el însuși despot ereditar din Rodos pe care l-a condus până în 1246, când insula a fost capturată de genovezi care au stăpânit insula până în 1261.

Împărații bizantini au recucerit Constantinopolul de la cruciați, iar Rodos a fost dominată, în mod oficial de statul bizantin, dar a fost în realitate, în mâinile amiralilor genovezi, care în 1309 au vândut insula Cavalerilor Ioaniți.

Aceștia au lăsat dovezi impunătoare ale prezenței lor în Rodos, dând insulei un caracter special, caracter ce s-a păstrat până în zilele noastre, prin ziduri impresionante, porți, biserici, spitale, hanuri si palate. Cavalerii Ordinului Ioaniților au ocupat Rodos timp de 213 ani, până în 1522 , când, la 29 decembrie, cunoscută și ca ultima zi de domnie a Marilor Maeștrii, Philippe de Villiers de L'Isle-Adam (1464–1534), fiind obligat să se predea în fața armatei lui Suleiman Magnificul.

Turcii au rămas pe insulă până în 1912, când a fost invadată de italieni. După încheierea celui de al doilea război mondial (1945) Rodos și celelalte insule Dodecanese, au fost înapoiate Greciei.

Săpăturile efectuate în Rodos au adus la lumină un număr considerabil de monumente importante din cele trei orașe semnificative ale insulei: Lindos , Kamiros si Ialysos. Ruinele lor, în special cele din Lindos, merită vizitate de turiștii interesați de civilizația Greciei antice.

În antichitate, pictura și sculptura au fost foarte dezvoltate în Rodos. Cea mai importantă lucrare sculptată a fost celebra Colosul din Rodos, o statuie de bronz a zeului Helios, zeul Soarelui, cea mai divinizată zeitate de pe insula Rodos, de unde și numele de insula Soarelui, statuie distrusă în 225 î.Hr., în urma unui cutremur devastator.

Pe insulă pot fi admirate monumente notabile din perioada creștină timpurie, biserici bizantine etc. Capitala insulei este considerată a fi un monument în sine, unde vizitatorii pot admira castelele construite de Cavaleri și câteva biserici catolice deosebite.

3.1.3. Perenitatea insulei Rodos în percepția turistică

După anul 1960, odată cu declararea orașul Rodos ca monument de patrimoniu cultural de către Ministerul elen al Culturii, au început restaurări în orașul medieval, restaurări întreprinse de către Ministerul Cultural prin intermediul Serviciului de Arheologie. Începând cu 1985 și Municipalitatea orașului Rodos participă la lucrările de restaurare. În 1988 orașul medieval Rodos a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO fiindu-i astfel recunoscută unicitatea și bogăția trans-culturală. În plus, orașul Rhodos este membru al Organizației Orașelor din Patrimoniul Mondial, din momentul înființării Organizație în 1993, sub auspiciile UNESCO.

În afara zidurilor orașului Rodos, insula oferă nenumărate obiective turistice multiculturale ce se împletesc cu ospitalitatea călduroasă a locuitorilor, facilitățile moderne și serviciile turistice de cel mai înalt nivel.

Rodos a rămas una din destinațiile turistice de top datorită activităților și facilităților diversificate pe care le oferă turiștilor săi. Turiștii se pot bucura de clima insulei pe plajele distinse cu “Steagul albastru” pentru servicii excelente de curățenie, întinderi cu nisip fin și ape clare în partea de est.  În partea de vest adie briza de aer cald, perfectă pentru surfing. Plajele cu “Steagul albastru” oferă șezlonguri și umbrele, apa perfectă pentru practicarea sporturilor nautice, dar și resorturi de lux așezate de-a lungul plajei, preferate în special de familiile cu copii. În plus, se pot închiria iahturi și bărci cu motor pentru a ajunge în toate colțurile insulei.

Pentru iubitorii lumii subacvatice, cel mai potrivit loc este Golful Kalithea unde pot înota printre peștii colorați și pot admira, de la distanță caracatițele sau baracudele, îmbarcați pe un vas cu echipament de scufundări cât și pentru realizarea fotografiilor și filmărilor subacvatice.

Pentru turiștii care nu vizitezează insula numai pentru clima și plajele sale, o experiență cu adevărat palpitantă este un safari 4×4, în care pot explora zone de o extraordinară frumusețe din partea de sud și de vest a coastei. Partea cea mai incitantă a safari-ului este plimbarea pe țărmul de la Prassonissi, puncul cl mai de sud al insulei, acolo unde Marea Egee se intâlnește cu Mediterana, locul ideal pentru practicanții de windsurfing și katesurfing. datorită vânturilor puternice.,

Municipalitatea orașului Rodos a dezvoltat foarte mult partea de entertainment a insulei, astfel turiștii au la dispoziție o gamă variată de activități, cum ar fi: parcuri special amenajate pentru sporturile acvatice: Water Park, Water Sports, Amusemnet Park Fantasy, Acvariul, ec.

Fără a periclita moștenirea istorică a locului, Rodos este suma dintre obiective multiculturale; entertainment pentru toate vârstele; resorturi cu toate facilitățile incluse și servicii de înalt nivel destinate atât cuplurilor cât și familiilor cu copii; activități diverse pentru turiștii în căutare de rexalare, cât și pentru viața de noapte; toate acestea fiind oferite în vecinătatea celor mai confortabile plaje, întinse pe 250 km de coastă.

3.2. Patrimoniul cultural – turistic al insulei Rodos

Fiind sub ocupația a diferite popoare de-a lungul istoriei sale, acestea au lăsat amprenta în toate aspectele culturii insulei Rodos: artă, limbă, arhitectură, etc. Astfel, obiectivele cultural -turistice ale insulei pot fi clasificate în funcție perioadă: perioada clasică, perioada romană, perioada bizantină, perioada Cavalerilor Ioaniți, perioada otomană, perioada italiană și perioada modernă, cât și în funcție de arhitecură:

arhitectura clasică: greco-romană;

arhitectura medievală: bizantină, romanică și gotică;

arhitectura modernă.

De asemenea obiectivele cultural – turistice din Rodos, pot fi clasificate în funcție de tipul lor, astfel vizitând insula se pot vizita: piețe și zone centrale; monumente; catedrale și biserici, muzee și galerii de artă; palate și castele; clădiri și turnuri; grădini și parcuri.

Istoria tumultoasă a Rodosului face ca până și capitala insulei să fie compusă practic din trei orașe: orașul modern, orașul antic și cel medieval. Având în vedere acest aspect, potențialul cultural-tursitic al insulei poate fi analizat și împărțit în trei categorii:

vestigii din antichitate;

obiective cultural-istorice medievale;

obiective cultural-istorice din epoca modernă și contemporană.

3.2.1. Vestigii din antichitate

Rodos ocupă un loc important în mitologia greacă. Legendele spun că atunci când Zeus, părintele zeilor, a împărțit pământul copiilor săi, l-a uitat pe Helios, zeul Soarelui. Acesta a descoperit însă o insulă acoperită de ape în partea de est a Mării Egee și a declarat că se mulțumește cu această bucățică de uscat, dacă părintele său o scoate din adâncuri și i-o dă în stăpânire. Pe când încălzea insula cu razele sale Helios a zărit o preafrumoasă nimfă pe nume Rhodon – traducere în limba greacă  "trandafir", pe care a luat-o de soție și în onoarea căreia și-a botezat insula Rodos.

Orașul antic al Rodosului, fondat în anul 408 î.Hr. se mândrește cu ruinele templelor lui Zeus, Atena și Apollo, cu Stadionul, Gymnasiumul și Teatrul din Rodos, sau Colina lui Monte Smith. Acesta este locul Acropolelor anticului oraș Rodos. Parcul arheologic conține teatrul elenistic contruit în sec. al III -lea î.Hr., unde aveau loc evenimente atletice. Ele erau parte a unui festival ținut în cinstea zeului Ilios.

Un alt vestigiu antic este Colosul din Rodos, construcția ce s-a realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282 î.Hr. Legenda spune că această construcție străjuia intrarea în portul din insulă. Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Cavalerilor.

Deasupra orașului modern Lindos, se ridică Acropolele din Lindos, o cetate naturală, care a fost fortificată succesivde greci, romani bizantini Cavalerii Sfântului Ioan și otomani. Acropola oferă priveliști fără seamăn asupra porturilor din jur și asupra coastei.

În Acropolele din Lindos pot fi văzute următoarele situri: Templul doric al zeiței Atena datând din anii 300 î.Hr., în interiorul templului se află masa de ofrande și baza statuii de cult a Atenei; poarta Sanctuarului sau Propylaea, datând aproximativ din aceeași perioadă; o scară monumentală ce duce spre o stoa sau un culoar antic, acoperit, în forma literei "D"și un perete cu cinci deschideri de uși. Culoarul numără 87 de metrii lungime și 42 de coloane.

În Ialysos, unul dintre cele trei orașe antice ale Rodosului, datând din 1.500 î.Hr. se află unul din cele mai importante site-uri arheologice de pe insulă, pe dealul Filerimos. Aici se pot vizita rămășițele templelor lui Zeus și al Atenei, cât și ale fortificațiilor bizantine din secolul V și biserica din secolul XIV a Cavalerilor Sfântului Ioan. Filerimos este cunoscut turiștilor și pentru drumul Golgotei, “drum ilustrat cu scene din patimile lui Iisus. În capătul acestui drum se găsește o cruce impozantă, de unde se poate admira una din cele mai spectaculoase priveliști asupra satelor și văilor care le înconjoară”.

Templul Afroditei este “cea mai veche clădire din Rodos, cultul zeiței fiind cultivat cu precadere în această zonă”. Templul se găsește în Piața Symis, piața din orașul vechi și datează din secolul III î.Hr.

3.2.2 Obiective cultural-istorice medievale

Centrul istoric medieval Rodos este reprezentat de orașul vechi Rodos aflat pe lista de patrimoniu mondial UNESCO, fiind unul din cele mai conservate orașe medievale din Europa.

Centrul istoric medieval Rodos este un oraș cu aproximativ douăsute de străduțe fără nume, înguste, pietruite cu pietre rotunde, înfipte în pământul nisipos, modul de așezare a acestora fiind o particularitate a acestei zone. Cea mai cunoscută dintre aceste străduțe medievale este strada Cavalerilor, lungă de șasesute de metri, această stradă a devenit, la începutul secolului XVI, strada hanurilor fiecărei națiuni a ordinului. Printre hanurile celebre se număra hanul Italiei, construit în 1519, hanul Franței, construit în 1492 sau hanul Spaniei, acesta impresionează în mod deosebit prin construcția impozantă, dar și datorită însemnelor marilor familii de atunci, ce se găsesc încă pe pereții hanului, cum ar fi: Navarre, Gradana, Aragon sau Castille.

Zidurile medievale ale orașului Rodos, împreună cu porțile și turnurile înalte sunt o adevărată fortăreață pentru oraș. Zidurile cetății pot fi împărțite în trei categorii, în funcție de perioada în care s-au construit:

cele construite înainte înainte de prima jumatate a secolului XV, acestea apărau cetatea de vechile metode de atac: catapulte, turnuri mobile, etc.;

cele construite între 1453(Căderea Constantinopolului) și 1480 (prima invazie a turcilor în Rodos);

cele contruite între cele două asedii ale Rodosului, adevărate fortificări construite pentru a face față atacurilor otomanilor.

Locația insulei a oferit Rodosului atât avantaje, cât și dezavantaje. În privința atacurilor, locația a fost un dezavantaj, la acest aspect adăugându-se faptul că insula era puțin populată, în afara cetății, astfel Rodos și-a construit porți impunătoare pentru a se apăra de atacatori: Poarta Sf. Catherine(1478), Poarta Sf. Ioan și Poarta Ambrosie (numită St. Anthony, înaintea reconstrucției).

Primele pagini ale cronicii orașului se leagă de epoca Cavalerilor Sfântului Ioan, Palatul Marilor Ariști construit în secolul XIV, un important punct de apărare împotriva cotropitorilor, este una dintre cele mai înalte clădiri din partea de nord-vest a portului din Rodos. Palatul este unul din exemplele de arhitectură gotică ale insulei. După ce insula a fost capturată de Imperiul Otoman, palatul a fost folosit ca centru de comandă și cetate.

Praful de pușcă uitat în subteranul Bisericii Sfântului Ioan, biserica oficială a Ordinului Ioaniților, din vecinătatea palatului, transformată ulterior de turci în moschee, a explodat din cauza unui fulger abătut asupra minaretului. Biserica a fost distrusă complet, ca și parte din vestigiile Palatului, părăsit la acea vreme.

Vizitând Palatul, turiștii pot admira numeroase camere grandioase, cu mobilier antic, marmură rafinată poligromă, covoare și vase fine orientale. Interiorul Palatului este în mare parte datorat măiestriei arhitectul Mestrino. Mestrino a valorificat indiciile din litografii și cronici și a adăugat elemente ce s-au păstrat, elemente ale construcției medievale.

Rodos numără alte două castele medievale din care au rămas doar fortificațiile exterioare: Castelul Monolithos și Castelul Feraklos.

3.2.3. Obiective cultural-istorice din epoca modernă și contemporană

Împătimiții de artă elenă contemporană pot vizita Galeria Municipală de Artă Rodos, inaugurată în 1962, ce găzduiește una din cele mai reprezentative colecții de pictură elenă din secolul XX. Acest Centru cultural găzduiește anual programe de arte vizuale importante, fiind o modalitate de promovare a artiștilor din Grecia.

Modalitatea în care arta creștină a fost influențată de stilul bizantin, poate fi observată în cadrul Muzeului Bizantin (construit la 1480), aflat în orașul vechi al Rodos, unde se pot întâlni picturi murale ale secolului XIV și mai multe icoane din perioada bizantină și post – bizantină.

De o importanță istorică, științifică și documentară este Muzeul de Arheologie, construit între 1440 – 1481, Muzeul este adăpostit de clădirea medievală a Spitalul Cavalerilor Sf Ioan. Muzeul prezintă vestigii care însumează fenomene derulate de-a lungul timpului: începând cu perioada arhaică până la perioada influențelor moderne, opere de artă, sculpturi etc., obiecte provenite din săpături arheologice. Cel mai important dintre exponate este Stela din Criton și Timarista din secolul V î.Hr., statuia Afroditei scăldându-se și capul de marmură a lui Ilios, din 250-160 î.Hr.

Muzeul de Artă Contemporană din Rodos se află într-o clădire donată autorităților de către Paola Nestoridou, de origine română, stabilită în Grecia înainte de a se instala comunismul în România, căsătorită cu Ioannis Nestoridou, a cărui familie avusese câteva hoteluri pe insulă, unul dintre ele fiind în prezent donat Rodosului, iar municipalitatea a făcut din donația familiei Muzeul de Artă Contemporană al Insulelor Dodecanese.

3.3. Cererea turistică în Rodos

Turismul reprezintă una dintre cele mai mari industrii din Grecia, alături de transportul naval și producția de bunuri. Veniturile din turism au urcat în 2014 cu 3,1%, la nivelul record de 11,55 miliarde de euro. În sectorul turistic este angajată în mod direct și indirect 9,13% din totalul populației angajate , reprezentând 675,000 locuri de muncă, respectiv 567.000 locuri de muncă în turism. Conform Asociației Agențiilor de Turism Elene (SETE), 1 din 5 persoane au un loc de muncă în turism sau legat de domeniul turistic. Investițiile în turism au atins 3,61 miliarde de dolari, reprezentând 13,7% din totalul investițiilor în Grecia. Pentru 2015 se așteaptă o creștere de 0,9% a investițiilor în turism.

Conform datelor statistice publicate de către site-ul oficial de Statistică al Asociației Agențiilor de Turism Elene, pe insula Rodos și-au petrecut vacanța 1.928.352 de turiști străini. În ceea privește analiza cererii turistice după țara de origine, conform tabelului 3.3.1. – Sosiri pe Aeroportul din Rodos după țara de origine Ianuarie-Octombrie 2012-2014, pe primele locuri se află Marea Britanie, numărând 319.087 turiști în 2014, reprezentând 16,5% din totalul numărului de turiști al insulei, în creștere cu 8,9% față de 2013 și 7% față de 2012.

Tabel 3.3.1. Sosiri pe Aeroportul din Rodos după țara de origine Ian-Oct 2012-2014

Marea Britanie este urmată pe locul secund de către Germania cu 276.005 turiști în 2014, reprezentând 14,3% din totalul numărului de turiști al insulei, în creștere cu 27,6% față de 2013 și 39,8% față de 2012. Locul trei este deținut de către Rusia, având 240.403 turiști, ce reprezintă 12,5% din totalul de vizitatori ai Rodos, în scădere față de 2013 cu 14,1% , dar în creștere față de 2012 cu 44,5%. Turiștii suedezi îi urmează pe ruși, într-un număr de 136.850 turiști sau 7% din totalul turiștilor, cunoscând o creștere față de 2013 cu 11,1% și 12,8% față de 2012.

Clasamentul primelor cinci locuri este întregit de către turiștii din Israel: 109.109 turiști, ce reprezintă 5,7% din totalul de vizitatori ai Rodos, în creștere față de 2013 cu 13,6% și 21,6% față de 2012.

Turiștii români ocupă locul al 19-lea, România având 13.466 de turiști ce au vizitat insula Rodos alegând avionul ca mijloc de transport pe insulă. Turiștii români reprezintă 0,7% din totalul turiștilor în 2014, în creștere cu 25,3% față de anul precedent și 110% față de 2012, acest fapt datorându-se pachetelor charter din ce în ce mai atractive alcătuite de către tour-operatori în colaborare cu autoritățile. Luând drept exemplu aleatoriu oferta tour-operatorului Paralela 45: un sejur pentru 2 persoane incluzând transport cu avionul, taxe de aeroport, transport aeroport-hotel-aeroport, cazare pentru 7 nopți în cameră dublă, confort 3 stele cu mic dejun inclus, se poate achiziționa de la prețul de 850 de euro, prețul fiind influențat de perioada aleasă pentru petrecerea vacanței pe insulă, sau cu 70% reducere față de prețul inițial, pentru pachetele last-minute.

Pachetele atractive ale tour-operatorilor nu sunt singurul aspect ce a influențat cererea Rodosului ca și destinație de vacanță pentru români; ci și zborurile ieftine către Rodos cu plecare nu doar din București, ci și din Iași și Cluj-Napoca.

Potrivit Eurostat, pe insula Rodos se găsește un număr aproximativ de 494 hoteluri și alte unități de cazare, cu 44.199 camere și 85.519 paturi. Pe insulă se află 33 de hoteluri de cinci stele, reprezentând 7% din totalul unități de cazare, respectiv 18% din totalul de camere și locuri de cazare, conform datelor statistice cuprinse în tabelul 3.3.2. – Număr de camere după clasificarea hotelurilor.

Tabelul 3.3.2. – Număr de camere după clasificarea hotelurilor

Percepția insulei Rodos ca destinație ce oferă facilități și servicii de cazare de înaltă clasă este reprezentată prin numărul în creștere de unități hoteliere de cinci stele, de la 23 de hoteluri în 2009, la 33 în 2012 – 2014, după cum se poate observa în tabelul 3.3.3. – Unități de cazare în Rodos după clasificare.

Tabelul 3.3.3. – Unități de cazare în Rodos după clasificare

Cele mai răspândite lanțuri hoteliere naționale pe insula Rodos sunt Mitsis Hotels și Aldemar Hotels; ce reprezintă 9,5% din totalul locurilor de cazare.

3.4 Fluxul turistic și încasările specifice obiectivelor culturale 2011-2014

Preocuparea pentru conservarea și promovarea obiectivelor turistice culturale a avut rezultate deosebite în ceea ce privește numărul de turiști ce le vizitează, cât și încasările pe care acestea le generează.

Un bilet de intrare pentru un adult pentru majoritatea obiectivelor turistice ale insulei este în valoare de 6 euro. Beneficiază de reduceri seniorii (65 de ani și peste), studenții, jurnaliștii, membrii instituțiilor culturale, ghizii de turism, însoțitorii grupurilor școlare, etc.

În 1980 , Organizația Mondială a Turismului a stabilit celebrarea Zilei Mondiale a Turismului la data de 27 septembrie a fiecărui an pentru a promova turismul în întreaga lume. În decursul acestei zile, Departamentul de Turism al Municipiului Rodos, în colaborare cu Regiunea Marea Egee de Sud, Asociația Hotelierilor din Rodos și Camera de Comerț a insulelor Dodecanese organizează o serie de evenimente culturale și sociale apreciate atât de turiști cât și de localnici . Intrarea la majoritatea evenimentele în acestă zi este gratuită publicului.

De asemenea, în lunile din extrasezon, Departamentul de Turism al Municipiului Rodos organizează numeroase evenimente culturale pentru a stimula cererea turistică.

Rezultatele promovării muzeelor și a siturilor arheologice se poate observa în tabelul 3.4. reprezentând totalul numărului de turiști ce le-au vizitat și în totalul încasărilor.

Tabel 3.4. Numărul vizitatorilor și totalul încasărilor – Muzee și situri arheologice

*intrare liberă: Ziua Internațională a muzeelor, Ziua Mondială a Turismului etc. posesori card intrare liberă,jurnaliști etc

În anul 2014 se observă un total al încasărilor de 15.115.375 euro, o creștere de 7,6 % față de 2013, cu un număr de 338.784 de turiști ce au vizitat Palatul Cavalerilor și muzeele din Rodos. De asemenea 807.901 de turiști au vizitat siturilor arheologice ale insulei; în creștere cu 18,6% , respectiv 22,1% comparativ cu anul precedent.

3.5. Analiza statisticilor privind încasările sectorul turistic pentru 2009-2014

Insulele grecești Rhodos și Zakynthos se află în fruntea listei de destinații turistice cu o rată ridicată de evaziune fiscală în rândul întreprinderilor, cu cel puțin patru din cinci întreprinderi datoare statului într-un fel sau altul, potrivit Administrației Financiare (SDOE).

În urma inspecțiile din vara lui 2014, desfășurate în perioada iunie – iulie, în restaurante, facilități amenajate pe plajă, cluburi de noapte, hoteluri si alte tipuri de cazare închiriate s-a constatat că rata evaziunii fiscale în Rodos este de 84.62 %, cea mai mare din Grecia.

Această valoare a ratei evaziunii fiscale nu se explică luând în considerare valorile încasărilor din activitățile turistice, în continuă creștere în intervalul 2012-2014, după cum se poate observa în tabelul 3.5. – Evoluția încasărilor din activități turistice în Rodos

Tabelul 3.5. – Evoluția încasărilor din activități turistice în Rodos

Deși încasările rezultate din activitățile turistice/ turist au scăzut 6,3% în 2014 față de 2009, numărul de vizitatori a crescut cu 45,5%., iar totalul încasările din turism înregistrate anul trecut au crescut cu 31,8% față de 2009.

Analizând tabelul 3.4. și tabelul 3.5., putem concluziona că încasările rezultate din vizitarea obiectivelor culturale reprezintă 12,44% din totalul încasărilor generate din totalitatea activităților turistice în 2014.

3.6. Promovarea turismului cultural al insulei Rodos 2015- 2017

Obiectivele principale ale NSRF (Cadrul Strategic Național de Referință) sunt de a crește cererea și de a actualiza calitatea serviciilor turistice și a pachetelor turistice pentru toate nivelurile.

Suportul NSRF se axează pe :

Prelungirea perioadei de ședere a turiștilor pe întreg teritoriul insulei și reducerea sezonalității,

Prezentarea imaginii insulei pe plan internațional ca pe o destinație turistică sigură și atractivă pentru turiști,

Creșterea numărului de turiști străini,

Consolidarea turismului intern.

Strategiile NSRF aplicate în intervalul 2011-2013, au ajutat Grecia să recupereze din cota de piață pe care a pierdut-o în 2010, când nu s-a clasat în top 10 al țărilor europene după numărul de turiști, în 2013 ocupând locul 7 în acest top.

Organizația Națională de Turism a Greciei a anunțat planul strategic de promovare al insulei Rodos, cât și al țării, pentru 2015-2017:

O serie de obiective ambițioase au fost stabilite pentru a conduce spre viziunea strategică pentru 2015-2017, obiectivele se concentreză pe valoare și calitate, toate acestea conducând la dezvoltarea turismului durabil sub sloganul:”Greece all time classic”.

Dezvoltarea și promovarea unui nou portofoliu de prezentare a turismului în Greciei prin diferențierea sectoarelor ce vor fi promovate: Mare și Soare, Turism de afaceri, City breaks, Turism cultural, Turism nautic, Turism pentru sănătate și relaxare, Turismul de lux, :

Punerea de acord a tuturor Tour-operatorilor asupra sectoarelor ce vor fi promovate și vor constitui portofoliul Greciei pe piețele internaționale,

Accentuarea particularităților fiecărei axe tematice în parte,

Identificarea modalităților de promovare pentru fiecare axă în parte, a clienților fiecăreia și a acțiunilor necesare pentru comercializarea lor și vizarea segmentelor de clienți,

Promovarea Greciei prin cele 9 axe tematice și nu prin Grecia ca destinație turistică ca un întreg, în termeni generali,

Dezvoltarea și promovarea celor 9 sectoare-cheie pentru a răspunde cerințelor specifice ale turiștilor și pentru a se adapta dorințelor lor.

Statistici privind analiza piețelor țintă:

Cercetarea piețelor țintă pentru a afla valoarea cererii și ofertei în ceea ce privește Grecia și concurența (Turcia, Spania, Bulgaria etc) valori ce pot afecta cota de piață, ratingul și gradul de satisfacție al țării, mijloacele prin care se alege destinația de vacanță, cât și obiceiurile și alți factori de comportament care influențează alegerile turiștilor.

Înregistrarea tendințelor internaționale ce afectează piața turistică internațională și poziția Greciei pe scara reputației internaționale sunt impuse Organismelor europene de standardizare și se realizează pe baza unor documente ce cuprind date cantitative și calitative de imagine,

De asemenea, cercetarea de piață permite o estimare aproximativă a eficienței acitivăților de promovare a EOT (Organizația Națională de Turism a Greciei).

Reevaluare politicii anterioare de promovare media pentru maximă eficiență:

Televiziunea ca mijloc de comunicare asigură cel mai înalt nivel de acoperire a pieței, promovând campania prin intermediul rețelelor naționale și internaționale,

Promovarea media este combinată cu promovarea prin intermediul internetului, pentru maximă eficiență, având în vedere numărul tot mai mare al utilizatorilor rețelelor de socializare, al aplicațiilor inovatoare etc., internetul este cel mai puternic și cel mai direct „vehicul de comunicare”,

Promovarea prin intermediul internetului permite accesul rapid al informației către turiști, publicul țintă, acest aspect necesitând selectarea celor mai eficiente și de încredere platforme de promovare,

Aceste canale au consolidat deja Rodos ca o destinație turistică ce se află pe o poziție bună în ceea ce privește căutările pe internet la nivel mondial,

Investiția în tehnologie modernă și în promovarea mass-media și on-line de influență internațională va avea prioritate și în programul de promovare actual.

Concluzii și propuneri

Rodos ocupă un loc important nu numai în  mitologia greacă, dar și în turismul mondial. Fiind sub ocupația a diferite popoare de-a lungul istoriei sale, acestea au lăsat amprenta în toate aspectele culturii insulei Rodos: artă, limbă, arhitectură, etc. Astfel, obiectivele cultural -turistice ale insulei cunosc perioade diferite: perioada clasică, perioada romană, perioada bizantină, perioada Cavalerilor Ioaniți, perioada otomană, perioada italiană și perioada modernă, cât și diferite influențe de arhitectură: greco-romană; arhitectura medievală: bizantină, romanică și gotică; arhitectura modernă.

În afara zidurilor orașului Rodos, insula oferă nenumărate obiective turistice multiculturale ce se împletesc cu ospitalitatea călduroasă a locuitorilor, facilitățile moderne și serviciile turistice de cel mai înalt nivel. Rodos a rămas una din destinațiile turistice de top datorită activităților și facilităților diversificate pe care le oferă turiștilor săi. Turiștii se pot bucura de clima insulei pe plajele distinse cu “Steagul albastru” pentru servicii excelente de curățenie, întinderi cu nisip fin și ape clare în partea de est.

Potrivit site-ul oficial de Statistică al Asociației Agențiilor de Turism Elene (SETE), pe insula Rodos și-au petrecut vacanța 1.928.352 de turiști străini în 2014. Cei mai numeroși turiști ai insulei sunt cei din Marea Britanie, Germania, Rusia, Suedia și Israel. Țara noastră ocupă locul al nouăsprezecelea, în topul numărul de turiști după țara de origine, cu 13.466 de turiști în 2014.

Preocuparea pentru conservarea și promovarea obiectivelor turistice culturale a avut rezultate deosebite în ceea ce privește numărul de turiști ce le vizitează, cât și încasările pe care acestea le generează. Rezultatele promovării turismului cultural al insulei Rodos în 2014, se poate observă în totalul încasărilor de 15.115.375 euro, o creștere de 7,6 % față de 2013; cu un număr de 338.784 de turiști ce au vizitat Palatul Cavalerilor și muzeele din Rodos; de asemenea, 807.901 de turiști au vizitat siturilor arheologice ale insulei; în creștere cu 18,6%, respectiv 22,1% comparativ cu anul precedent.

SETE recomandă menținerea TVA la 13% pentru serviciile de catering, ținând cont ca actualele contracte semnate cu tour-operatorii sunt pe baza acestei rate. Veniturile au crescut considerabil, din august 2013, după ce Grecia a redus Taxa pe Valoare Adaugată (TVA) de la 23% la 13 % în sectorul restaurantelor, o măsură pe care Guvernul a reușit să o obțină de la creditorii internaționali (FMI, UE, BCE) pentru a da o gură de oxigen consumului privat.
Vizitatorii străini “varsă” anual sume consistente de valută în economia țării, aducând beneficii majore directe sau indirecte: ocuparea forței de muncă, profituri pentru afacerile din turism, venituri pentru guvern și în cele din urmă bunăstarea populației. Industria trebuie să funcționeze și să crească în mod durabil, pentru a proteja ceea ce este un factor important în motivația pentru a călători în Grecia.

Încasărilor din activități turistice în Rodos sunt de 1.214.862.390 euro, în 2014, în creștere față de 2013, unde încasările au fost de 1.080.423.724 euro. De asemenea încasările per capita din turism sunt în creștere, de la 604 euro în 2013, la 630 euro în 2014.

Evaziunea fiscală este o problemă majoră în Grecia, având în vedere că rata evaziunii fiscale din stațiunile turistice din Grecia este în continuare ridicată, atingând maxime de peste 80% în insulele Rodos și Zakynthos. Dacă evaziunea fiscală continuă, atât cea din restaurante, unde trebuie să se emită bonul fiscal la fiecare comandă, cât și în spațiile de cazare, unde trebuie să se înregistreze activitatea turistică, atunci FMI va considera ca reducerile de taxe propuse sau deja acceptate nu și-au arătat eficiența. Astfel spus, turismul elen nu va reuși să ajungă la rezultatele pe care și le-a propus dacă prestatorii de servicii vor continua să lucreze în folosul personal, iar evaziunea fiscală va atinge aceleași procente amețitoare.

Pentru a eficientiza rezervările on-line, atât pentru cazare cât și pentru bilete de intrare la diverse obiective cultural – turistice, evenimente, festivaluri, un mijloc prin care turismul să vină în întâmpinarea turiștilor este dezvoltarea de aplicații ce pot oferi mult cu puțin, mai exact multe informații într-o aplicație pe un smartphone sau alt dispozitiv de nouă generație.

Tehnologia este importantă pentru dezvoltarea turismului elen, precum și utilizarea pe scară largă a noilor aplicații și tehnologii.