Impactul Migratiei Asupra Situatiei Economice DIN Tara

IMPACTUL MIGRAȚIEI ASUPRA SITUAȚIEI ECONOMICE DIN ȚARĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

I. DIMENSIUNI CONCEPTUALE PRIVIND MIGRAȚIE ASUPRA SITUAȚIEI ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA..

I.1. Populația Republicii Moldova în contextul mobilității teritoriale internaționale.

I.2. Efectul negativ al migrației a forței de muncă a părinților asupra copiilor din Republica Moldova.

II. METODE ȘI TEHNICI DE INVESTIGARE A FENOMENULUI ACTUAL DE MIGRAȚIUNE A FORȚEI DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

II.1.Practicile de investigare a fenomenului.

II.2.Analiza datelor obținute prin intermediul investigării după chestionare și după ghidul de interviu.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIA

ANEXE

INTRODUCERE

Analiza migrației contemporane reprezintă un subiect de interes major grație multiplelor abordări de către politicieni, savanți, sindicaliști, mass-media sau chiar de fiece om cu diferit prilej. În prezent, este unul dintre cel mai politizat subiect de discuție, și pe drept, deoarece orice decizie directă sau indirectă ce reflectă nivelul de trai, activitatea muncii sau garanțiile sociale, reprezintă obiectul al criticilor din partea diferiților actori ai procesului social-politic.

Prezentarea organizației gazdă.

Stagiile de practică au fost realizate în cadrul Direcției asistență socială și protecție a familiei raionul Criuleni din Republica Moldova, care este o instituție din Administrația publica Locală.

Direcția asistență socială și protecție a familiei este garantul instituțional pentru respectarea, în raionul Criuleni, a drepturilor cetățenilor la măsurile de protecție socială a elaborat și promovat programe de activitate, planuri de acțiuni, regulamente în domeniul gestionat.

Este de menționat, că activitatea Direcției este axată pe două domenii prioritare:

-protecția familiei și copilului aflat în situații de risc;

-protecția persoanelor adulte și cu disabilități,

care au ca scop reducerea nivelului de vulnerabilitate și sărăcie a populației.

Unul din obiectivele specifice ale asistenței sociale rămîne a fi dezvoltarea unui sistem coerent și unitar de suport al familiei, care are ca scop promovarea acțiunilor eficiente de susținere, modernizare și diversificare a serviciilor comunitare în vederea prevenirii instituționalizării copilului și sporirii nivelului calității vieții familiei.

Sistemul de protecție socială a familiei și copilului, este bazat pe promovarea

abordărilor individualizate în alegerea formelor și măsurilor de protecție.

Oportunitatea alegerii obiectului cercetării

Deși abordarea științifică a sferei migrașiei internaționale constituie acum două secole, aceasta a trezit interes la un șir de ganditori din diferite sfere și perioade de timp. Astfel, savanți din domeniile economie, sociologie, politologie și drept și-ai lăsat amprenta asupra procesului de devenire a subiectului ca unul științific.

Totodată, politicile sociale provoacă discuții contradictorii și în randurile mediului științific, în ceea ce privește modul de tratare, determinarea criteriilor de tipologizare, precum și de definire a subiectului cercetat. În aceste condiții, particularizînd multidimensionalitatea politicilor sociale, ne propunem să evidențiem într-un studiu aprofundat un subiect mai limitat – mobilitatea teritorială în contextul crizei economice mondiale în Republica Moldova, dar care consolidează celelalte teme de discuții (bunăstare, protecție socială, justiție socială etc.) prin importanța care i se acordă la cel mai înalt nivel național, european, global. Actualitatea subiectului propus se referă și la crizele datorate nu numai tranziției de la sistemul administrativ de comandă la sistemul economiei de piață, liber, dar și la rezultatul declinului producției materiale, crizei economice globale, la subestimarea valorii muncii.

Problema cercetării practice. Cercetarea constă în determinarea impactului crizei economice mondiale asupra Republicii în contextul evalurii fenomenului de migrașie a forței de muncă în general, iar în particular efectele negative a migrației a forței de muncă a părinților asupra copiilor din noastră.

Scopul cercetării constă în evidențierea aspectelor teoretico-metodologice ale migrației, analiza evoluției crizei economice mondiale, determinarea familiei ca fundament de dezvoltare a societală din R.M., precum și efectele migrației a forței de muncă asupra copiilor migranților.

Obiectivele cercetării:

abordarea teoretica a definitivării istorico-conceptuale a migrației în plan mondial.

prezentarea reglementărilor juridico-conceptuale privind migrația a forței de muncă.

analiza socio-economică a populației Republicii Moldova în contextul migrației internaționale.

definitivarea conceptului de criza economică mondială.

evidențierea efectul negativ al migrației de forței de muncă a părinților asupra copiilor din Republica .

Ipotezele cercetării: sărăcia și dificultățiile sociale reprezintă una dintre cauzele determinate ale miggrației în . Aceasta sporește riscul, ca consecințele crizei economice sa afecteze toată populația noastră.

Ipoteze practice:

Deasemenea lipsa locurilor de muncă bine remunerate în Republica , va determina mobilitatea peste hotare a forței de muncă naționale.

Înlaturarea consecințelor a moigrației în R.M. va diminua fenomenul social in deosebi rata divorțialității și a abandonurilor.

Metode, procedee și tehnici de cercetare. Cercetarea a fost efectuată prin intermediul analizei cantitative și calitative a domeniului studiat, fundamentată pe abordarea sa sistemică. La fel au fost aplicate abstractizarea științifică, metoda grafică, inducția, deducția, comparația, ancheta sociologică prin chestionar, sporind astfel atat profunzimea și complexitatea cercetării, cât și valoarea practică a concluziilor și recomandărilor. În baza metodelor și tehnicilor am determinat designul experimental care include:partea practica care constă în două etape ale studiului de caz ,ghidul de interviu și chestionarul.

Baza experimentală a cercetării practice.

• este analizată în aspect metodologic evoluția principalilor indicatori a migrației teritoriale a forței de muncă din RM.

• este argumentată ineficiența sistemului actual de asistență socială a copiilor rămași fără grija părintească. În baza sarcinilor a fost determinată structura logică a tezei care include: introducerea, doua capitole, concluzii, recomandări, bibliografie și anexe.

Termenii cheie:

Mobilitatea teritorială, migrație, forța de muncă, saracia, familia, abandonul, divorțialitatea, emigrarea,permis de ședere.

I. DIMENSIUNI CONCEPTUALE PRIVIND MIGRAȚIE ASUPRA SITUAȚIEI ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

I.1. Populația Republicii Moldova în contextul mobilității teritoriale internaționale

Într-o primă definire, prin migrație se înțelege „deplasarea unor mase de persoane dintr-o arie teritorială în alta, deplasare însoțită de schimbarea domiciliului, a rezidenței”. Elementele ce caracterizează un asemenea fenomen sunt prin urmare spațiul și timpul. În acest fel, migrația nu se confundă cu navetismul sau turismul, considerate fenomene relativ înrudite, dar având caracteristici importante care le separă.

Pentru a evita asemenea confuzii, trebuie precizat de la început că în cazul unei migrației este inevitabilă deplasarea teritorială a unui grup, iar această deplasare trebuie să se realizeze pe o arie ce depășește obligatoriu „limitele administrativ-teritoriale ale unei unități de habitat”. Totodată, ea trebuie să dureze și suficient de mult timp, obligând pe cei care migrează să-și schimbe reședința. Prin aceasta fenomenul migraționist pune de fiecare dată în relație un mediu de origine cu un mediu de sosire, făcând să se vorbească fie despre o mobilitate teritorială, fie despre o imobilitate teritorială [12, p.38].

În ceea ce privește conjunctura legală și condițiile juridice în care se desfășoară un astfel de fenomen, trebuie menționat faptul că unele migrații pot fi oficiale (cazurile de repatriere a evreilor, nemților), în timp ce altele pot avea un caracter clandestin ori semiclandestin (mexicani, romi, albanezi). Pentru majoritatea celor antrenați într-o asemenea mișcare spațio-temporală, migrațiile sunt soluții sociale de criză pentru împrejurări critice de viață. Unele por avea un caracter imediat și de circumstanță, iar altele pot fi de durată mai lungă ori, chiar definitive (evreii). În cazul mobilității teritoriale temporare, soluțiile de criză gravitează în jurul unor oportunități sociale și economice, care apar pe termen scurt în legătură cu anumite facilități vamale, de acordare a vizelor de liberă circulație transfrontalieră ori de perspectiva unor avantaje irezistibile oferite de o piață a muncii mult mai atractivă. Din acest motiv, trebuie menționat faptul că orice mobilitate teritorială temporară implică într-un anume fel și o remobilitate teritorială ipotetică, de cele mai multe ori explicată prin atașamentul migrantului la mediul său de origine. Aceasta face ca migrațiile temporare să fie cunoscute și ca migrații circulare.

În ceea ce privește efectele sociale și economice ale migrației, acestea privesc, deopotrivă, mediul de origine (deficitul forței de muncă, scăderea ritmului de dezvoltare, etc.), cât și mediul de primire (suprapopulare, șomaj, conflicte rasiale și etnice, etc.) [9, p.53].

În timp ce deplasările migraționiste internaționale sunt stipulate de interese economice, politice sau religioase de moment, prin comparație, mobilitate teritorială internă nu întâmpină nici o formă de constrângere juridică. Fluxul dominant al migrațiilor interne este orientat dinspre sat spre oraș.

Literatura de specialitate menționează patru forme principale de migrație, definite în funcție de zona de rezidență a persoanelor și a grupurilor implicate într-un astfel de proces:

– rural – ;

– urban – rurală;

– inter/intra rurală;

– inter/intra .

În ceea ce privește „durata” lor, migrațiile pot fi definitive, temporare, cotidiene, multiple și de week-end. La baza acestor deplasări se află factori de ordin obiectiv și subiectiv, identificabili la nivelul celor trei planuri de analiză ale fenomenului: al „locului de origine”, al „locului de primire” și al raportului „mediu de origine/mediu de primire”.

Evoluția în timp a efectivului și structurii populației este rezultatul mișcării naturale și al mișcării migratorii. Importanța mișcării migratorii sau mobilității spațiale este mai redusă, dacă avem în vedere procesul reproducerii populației, deoarece, prin intermediul acesteia, se realizează numai o deplasare a unor efective de populație dintr-o colectivitate în alta.

Dacă, în cazul mișcării naturale, nu ne putem imagina existența unor colectivități în cadrul cărora intensitatea fenomenelor să fie statistic neglijabilă, în privința mișcării migratorii, mai ales când aceasta se raportează la nivelul unei țări, nu surprinde absența formelor de manifestare specifică, situației în care se vorbește de o „populație de tip închis” [12, p.98].

În sens restrâns, prin mișcare migratorie se înțelege deplasarea populației dintr-o localitate în alta, sau dintr-o în alta, însoțită de schimbarea statutului rezidențial (domiciliul stabil).

Populația se deplasează frecvent pe teritoriu, fără ca această deplasare să influeințeze domiciliul stabil al persoanei. Durata deplasărilor poate să varieze de la caz la caz.

În general, legislația fiecărei țări are latitudinea să reglementeze dacă aceste deplasări necesită efectuarea unor forme administrative sau nu. De obicei deplasările pe perioade scurte de timp nu se i-au în considerare. Modificarea temporară a domiciliului pe o perioadă mai îndelungată de timp și care necesită aprobarea organelor administrative de stat alcătuiește mișcarea migratorie flotantă.După cum mișcarea populației însoțită de schimbarea domiciliului stabil, se se deplasează frecvent pe teritoriu, fără ca această deplasare să influeințeze domiciliul stabil al persoanei. Durata deplasărilor poate să varieze de la caz la caz.

În general, legislația fiecărei țări are latitudinea să reglementeze dacă aceste deplasări necesită efectuarea unor forme administrative sau nu. De obicei deplasările pe perioade scurte de timp nu se i-au în considerare. Modificarea temporară a domiciliului pe o perioadă mai îndelungată de timp și care necesită aprobarea organelor administrative de stat alcătuiește mișcarea migratorie flotantă.După cum mișcarea populației însoțită de schimbarea domiciliului stabil, se circumscrie granițelor naționale sau depășește aceste granițe, avem de-a face cu mișcarea migratorie internă și mișcarea migratorie externă.

De aceea, este important să se definească corect unitățile geografice sau teritorial-administrative și tipurile de mișcări ale populației [12,p.124].

În raport cu granițele oficiale ale unei țări, mobilitate teritorială poate fi:

mobilitate teritorială internă: totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului obișnuit, în cadrul unei țări, între unitățile teritorial-administrative.

mobilitate teritorială internațională (externă): totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului, între două țări [7, p.59].

În raport cu localitatea de destinație (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii de imigrare și emigrare:

imigrarea: mobilitate teritorială privită din punctul de vedere al localității de destinație (de obicei, în cadrul mobilitate teritorială internaționale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante [7, p.94].

emigrarea: mobilitate teritorială privită din punctul de vedere al localității de plecare (de obicei, în cadrul mobilității teritoriale internaționale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane emigrante [7, p.32].

În literatura de specialitate în care s-a abordat fenomenul mobilitate teritorială se prezintă mai multe cauze care determină mișcarea migratorie a populației, printre care:

O cauză esențială rezidă în procesele de suprapopulare, marcate prin ruptura dintre numărul populației și resurse, avand drept efect reducerea veniturilor și imposibilitatea satisfacerii consumului. Suprapopularea poate fi determinată de excedentul nașterilor, care domină indicele mortalității, fapt specific mai ales țărilor mai puțin dezvoltate. O asemenea creștere a caracterizat, în secolul al XIX-lea, Europa Occidentală, cînd scăderea mortalității a compensat reducerea fecundității.

În anumite țări, creșterea intensivă a animalelor a favorizat disponibilizarea forței de muncă, aceasta intrînd apoi sub incidența mobilității teritoriale.

În alte situații, dezvoltarea căilor de comunicație a facilitat dispersarea industriilor, ceea ce reclamă forță de muncă și antrenează o parte a populației în fluxul migratoriu. Transportul maritim și, într-o măsură mai mică, cel feroviar au favorizat migrațiile intercontinentale.

De asemenea, mișcările migratorii pot fi determinate și de motive istorice, religioase, politice, care pot fi considerate drept cauze accidentale și actuale. Accidentale pot fi și cataclismele și maladiile, ce pot determina imigrări și emigrări masive și bruște.

Cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinația unor locuri, forme de relief sau peisaje. În acest fel, locurile alese de un grup de populație pot fi poli de atracție pentru compatrioți, așa cum, de exemplu, Barcelonette – colonie în Mexic – a devenit un caz clasic, la fel ca și cartierele-colonii din S.U.A. și Europa Occidentală [18, p.68].

Cauzele de ordin ecologic determină așa-numita mobilitate teritorială ecologică. Aceasta presupune deplasări de populație din zonele afectate de transformări ale mediului natural sau antropic spre alte regiuni. City, Milano și Atena sunt orașe extrem de afectate de poluare și pot constitui centre de disconfort și de emigrare a populației.

Aspectele mai importante ce fac obiectul analizei mișcării migratorii se referă la:

• determinarea intensității fenomenului, pe total și pe subcolectivități structurate după caracteristici demografice (sex, varstă, stare civilă), socio-economice și culturale;

• orientarea fluxurilor migratorii, migrația urban-rural, rural-urban, urban-urban, rural-rural și invers, structura emigranților și imigranților. În cazul mișcării flotante prezintă interes și surprinderea aspectelor legate de sezonalitate;

• studierea efectelor pe care le poate avea mișcarea migratorie asupra structurii populației diverselor localități și județe, pe sexe și varste ca și implicațiile determinate de mișcarea migratorie asupra evoluției intensității fenomenelor mișcării naturale;

analiza dinamicii mișcării migratorii și a cauzalității acesteia.
a. Mobilitatea teritorială (geografică) numită și migrație, reprezintă un proces spațial de adaptare a forței de muncă la cererea sistemului productiv, realizat fie sub forma schimbării domiciliului, a apropierii acestuia de locul de muncă (migrație), fie prin păstrarea domiciliului și deplasarea la locul de muncă (pendulatorie sau navetism).

b. Mobilitatea profesională , aflată sub incidența progresului tehnic, cunoaște o dezvoltare accentuată în perioada actuală. Privită intr-o accepțiune restransă, mobilitatea profesională exprimă capacitatea omului de a exercita simultan sau alternative o arie cât mai largă de munci concrete în condiții de înaltă eficiență economică.

Schimbări ale ocupației prin trecerea de la o firmă la alta

Schimbări ale activității economice

Transferuri de la o profesie la alta, de la o categorie socioprofesională la alta, inclusiv avansările, promovările etc.

Accepțiunea largă a mobilității profesionale include, pe langă mobilitatea profesională propriu zisă (schimbarea profesiei) și alte forme, care în unele studii sunt tratate distinct, cum ar fi schimbarea de firmă și schimbarea de ramură (în esență, acestea sunt formele mobilității forței de muncă privite sub aspect economic).

Migrant este persoana care migrează.

A imigra înseamnă a veni dintr-o străină pentru a se stabili aici.

Imigrant este persoana care imigrează.

A emigra înseamnă a pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau

temporar) în altă ; a se expatria.

Emigrant se consideră cetățeanul Republicii Moldova care pleacă peste hotare pentru a se stabili cu traiul permanent sau temporar pe teritoriul altui stat [7, p.32].

Călăuză este persoana care însoțește grupurile de migranți pentru a le arăta drumul [7, p.61].

Găzduitor este persoana care primește și adăpostește migranții în schimbul unor sume de bani [7, p.69].

Migrațiile sunt un proces natural de funcționare și dezvoltare a societății umane. În procesul migrațiilor au loc interacțiuni între oameni de diferite etnii, de diferite culturi și limbi. Oamenii își îmbogățesc cunoștințele sale despre alte state și popoare, capătă deprinderi necesare lingvistice și profesionale. Migrațiile ajută reintegrării familiilor, creșterii nivelului de bunăstare materială a oamenilor.

În același timp, să menționăm, că datorită migrațiilor oamenii își asigură securitatea personală, se retrag din regiunile unde au loc conflictele militare, naționale, cataclisme tehnogene sau naturale (incendii, inundații, alunecări de teren, cutremur, etc.). Cu ajutorul migrațiilor statele lumii deseori își soluționează problemele social-economice, tehnico-științifice, demografice [6, p.96].

Însă nu e secret că migrațiile în masă pot aduce și aduc la acutizarea diferitelor probleme politice, social-economice, la tensionarea relațiilor interetnice, înrăutățirea situației demografice, criminogene, social-psihologice, medico-sanitare, la apariția conflictelor sociale (în primul rînd pe piața muncii: salariu, șomajul, etc.), la alte consecințe negative în interiorul țării, pun în pericol securitatea națională a statului. Să nu uităm că migrațiile deseori sunt folosite de mass-media și politicieni pentru a promova scopuri politice, a cuceri puterea sau distruge concurentul politic sau electoral, pentru a crea atmosfera xenofobă față de reprezentanții altor popoare și etnii.Din aceasta cauză este firească tendința diferitor state de a regla procesele migraționiste, de a promova o politică bine chibzuită, îndreptată spre obținerea unor avantaje maximale și minimizarea consecințelor negative ale strămutărilor în masă ale populației. Este clar că pentru aceasta e necesar de cunoscut situația migratorie reală în țară, de posedat informații adecvate despre caracterul, tendințele, formele și fluxurile acestor procese[15, p.18].

Consolidarea Republicii Moldova ca stat independent și democratic este însoțită de includerea ei și integrarea treptată în procesele migraționale internaționale. Ea începe a fi presată atît din partea cetățenilor proprii ce tind să-și realizeze strategiile sale migraționale, cît și din partea cetățenilor străini, care leagă realizarea proiectelor de viață cu permutarea în Republica Moldova sau tranzitul în alte state.

Tranziția la democrație pluralistă și economie de piață în Republica Moldova, reformele social-economice s-au soldat cu un preț social enorm. A scăzut brusc potențialul economic al țării. În anul 2000 el a constituit 33 la sută din nivelul anului 1990. În anul 2000 nivelul de trai al populației s-a redus esențial, constituind 19 la sută din nivelul anului 1990. Aceasta a sporit mobilitate teritorială economică. În prima jumătate a anilor '90 domina mobilitate teritorială economică comercială de tip „suveică” („shattle”, „celnok”). Însă în a doua jumătatea anilor '90 ea se reduce treptat, este înlocuită altă formă de mobilitate teritorială economică – mobilitate teritorială forței de muncă [11, p.42].

În general, cauzele cel mai des indicate ale mobilitate teritorială de muncă – bărbați sunt schimbările care au apărut în țară și situația economică grea. Multe persoane sunt nevoite să plece pentru că î-și pierd locurile de muncă, la alții cresc copii care cer surse suplimentare. Tineretul în majoritatea cazurilor pleacă la muncă pentru că nu au locuri de muncă în țară. Mulți după absolvirea facultății încearcă să-și găsească un loc de muncă potrivit profesiei, însă nu izbutesc căci și locuri sunt puține și experiență de muncă ei nu au[21, p.56].

Apoi încearcă să găsească ceva de lucru nemaiținînd cont de specialitate, nu reușesc sau sunt plătiți cu copeici și paradoxul este că pleacă peste hotare în Europa unde deja se află ori mama ori tata care a plecat la muncă anume cu scopul de a-și asigura copilul cu studii care îi vor oferi lui un loc de muncă bine plătit și o viață mai bună.

O parte din persoane indică cauzele plecării sale sărăcia fiind caracterizată prin lipsa celor mai elementare lucruri cum ar fi hrana, locul de trai, îmbrăcăminte de iarnă. Mai puțin dintre ei pleacă pentru că toți pleacă sau din curiozitate cu toate că nu rare sunt cazurile cînd pleacă bărbați care reușeau și aici să-și întrețină familia la un nivel de trai, cel puțin suportabil, însă mînați de dorința de a avea mai mult sau de a procura copiilor apartamente se decid să i-a calea grea a migrantului de muncă.

În filiera mobilitate teritorială de muncă a bărbaților – locul de trai putem menționa că majoritatea bărbaților care pleacă la muncă peste hotare sunt cu locul de trai din centrele raionale, fenomen condiționat de faptul că majoritatea locurilor de muncă sunt în orașele Chișinău, Bălți, Tiraspol, iar la sate prelucrarea pământului asigură familia cu hrană și elementarul necesar. Centrele raionale la acest capitol suferă cel mai tare. Locuri de muncă nu sunt, iar pământ care să-l hrănească pe om tot nu este [6, p.108].

Prin aceste forme de mobilitate teritorială economică oamenii, populația RM își salvează viața, viitorul său și a copiilor săi, mobilitate teritorială creează condiții materiale unei vieți cоt de cоt decente în perioada transformărilor sociale. Migranții de muncă din RM au devenit o realitate, un fenomen social masiv în mai multe state ale lumii. Însă și aici se observă o evoluție. Dacă la început migranții de muncă moldoveni se orientau la activități de muncă în est, Rusia, astăzi vectorul vestic și în primul rînd sud-estic (Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Turcia, etc.) devine tot mai atractiv.

I.2. Efectul negativ al migrației a forței de muncă a părinților asupra copiilor din Republica .

Instabilitatea socio-economică din RM și tranziția interminabilă au determinat pe mulți dintre moldoveni să plece la muncă în străinătate pentru a-și putea întreține familia. Desigur, cîștigurile obținute sînt importante atît pentru familie cît și pentru economia românească, însă această mobilitate teritorială spre vest are și aspecte mai puțin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială și „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecințe psihologice grave în timp pentru aceștia. Trecutul ne arată că și în perioada comunistă foarte mulți părinți au fost nevoiți să lucreze pe șantiere, în alte orașe, și să lase copilul în grija bunicilor. Situația e mai accentuată în în zonele rurale, unde 30-50% din copii trăiesc la bunici sau la rude apropiate. Sînt și cazuri în care copilul cel mare de vîrsta adolescenței este și tată și mamă, avînd grijă de frații lui mai mici. În situații extreme copilul rămîne total abandonat și autoritățile trebuie să aibă grijă de el [9, p.80].
Există o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămînă în RM și părinții să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe și să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, însă să rămînă copii în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, însă trebuie evidențiate consecințele psihologice care apar ca urmare a absenței numai a unuia din părinți pe o perioadă mai lungă. Din momentul nașterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinții îndeplinesc toate funcțiile familiale. Funcția instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiții apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identității de sine a copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului. Copii învață să accepte limitele și disciplina pe care părinții o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinții care nu sînt uniți. De exemplu, cînd nu reușește să obțină ceva de la unul din părinți încearcă de la al doilea și reușește astfel în cele mai multe cazuri și invers[22, p.78]. La vîrsta de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic. Omnipotența este o iluzie, o fantezie a copilului, părinții fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pămînt prin educație și prin limitele impuse. În momentul cînd acestea nu sînt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în momentul cînd nu reușește să facă față problemelor intervine dezamăgirea și frustrarea. Plecarea unuia dintre părinți sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare. „Se recomandă să se evite plecarea ambilor părinți în străinătate“ Astfel fiecare despărțire pe parcursul vieții lor va fi traumatică și accentuată.
Eforturile vor fi îndreptate spre evitarea despărțirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară. Astfel vor apărea multe compromisuri și tulburări afective. Intervine și lipsa atașamentului care nu poate fi compensată în nici un alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate și prin imaginea afișată, însă banii nu pot compensa lipsa părinților și rolul lor în dezvoltarea copilului și în viața de zi cu zi. Absența părinților sau doar a unuia poate conduce și la probleme școlare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniștit, abandonează școala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare. Părinții plecați sînt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la cîteva luni și-l vizitează sau care numai trimit bani. În această privință autoritățile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul pe mîini bune și s-a luat angajamentul de a se ține un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu țin loc de căldură umană și de un sfat dat de aproape, cu afecțiune părintescă [2, p.92].
Din păcate, această datorie se uită cînd se ajunge în străinătate și dacă la început era în plan rămînînerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungește pînă se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între părinți și copii. În concluzie, se recomandă să se evite plecarea ambilor părinți în străinătate și de asemenea, înainte de aceasta, cîteva întîlniri de consiliere psihologică care să stabilească relația dintre părinți după plecare și relația între părintele plecat și copil/copii, pentru a se evita apariția de probleme în familie și la copii. Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului și este posibil ca odată ajunși la maturitate să abandoneze și ei pe copii lor ca un fel de protest și ca răzbunare împotriva propriilor părinți [4, p.96].

La trei sferturi dintre acesti copii gasim telefon mobil, iar o treime au calatorit în străinătate. Astfel, singurul avantaj al copiilor care sunt departe de părinți rămîne bunăstarea. Astfel aproape jumatate dintre elevii de gimnaziu au fost supuși frecvent la abuzuri verbale, aproximativ 35% s-au aflat frecvent în situații în care s-au simțit umiliți, 20% au fost adesea amenințați și 15% au fost agresați fizic. Și consumul de substanțe interzise minorilor are o incidență puțin mai mare în rîndul elevilor de gimnaziu care au ambii părinți plecați sau doar mama plecată la muncă în străinătate. Ponderea copiilor care au avut cel puțin o dată probleme cu poliția este ușor mai mare în rîndul celor care au părinți migranți față de ceilalți. De asemenea, copiii ai caror părinți sunt plecați la muncă în străinătate au rezultate școlare medii și sunt în mica masură între primii din clasă, au mai multe absențe nemotivate decît ceilalți, iar după absolvirea cursurilor își doresc să plece în străinătate [2, p.23].

II. METODE ȘI TEHNICI DE INVESTIGARE A FENOMENULUI ACTUAL DE MIGRAȚIUNE A FORȚEI DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

II.1 Practicile de investigare a fenomenului.

Desprinderea de fosta URSS în 1991 și accederea la independență a Republicii Moldova a afectat nu doar raporturile politice ale acesteia cu fosta metropolă, ci în primul rînd cele economice, la cea dată puternic interdependente. În asemenea situație, au avut de suferit sectoare determinante ale economiei naționale, mai întîi de toate, industria și agricultura. Or, această stare de lucruri a accelerat și mai mult ritmul galopant al creșterii șomajului atît la nivelul localităților urbane, cît mai ales la nivelul celor rurale, în care locuiește cea mai mare parte a populației țării.

Începînd cu anul 1993, mobilitate teritorială a moldovenilor spre Europa, dar și în est, în Federația Rusă și alte state ale CSI, a căpătat proporții din ce în ce mai mari. De regulă, această mobilitate teritorială poartă un caracter de muncă. Criza social-economică, dar și lipsa unor programe de stat bine articulate privind politica internă de ocupare a forței de muncă, a accentuat și mai mult tendințele migraționiste ale unei bune părți din populația țării, în special, ale tineretului. În același timp, mobilitate teritorială clandestină de muncă este o consecință directă a pronunțatelor disparități existente între nivelul de trai și remunerare din R. Moldova, Europa Occidentală sau Centrală [10, p.16].

Deși către anul 2001 exista un Departament Migrațiune în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în toată această perioadă a fost resimțită lipsa unei structuri guvernamentale viabile și eficiente în materie de mobilitate teritorială.

Totodată, trebuie să accentuăm, că lipsa unui control adecvat la frontiera de est a țării, efectuat de autoritățile legale ale R.M. este un impediment serios în calea soluționării multor probleme legate de mobilitate teritorială. Faptul dat generează instabilitate și favorizează traficului de ființe umane și fluxurile ilegale de migranți, orientat în direcția Europei Occidentale [10, p.17].

Sunt deja frecvente cazurile, cînd cei ce muncesc ilegal peste hotare, suportă importante discriminări și devin în scurt timp victime ale rețelelor internaționale de trafic cu ființe umane, contrabandă cu migranți, prostituție etc., fenomene sociale, care sunt rezultatul unei migrații ilegale de muncă, necontrolate și dezordonate. Potrivit biroului a OIM, începînd cu anul 2002 și pînă în prezent au fost repatriate în Moldova peste 1000 de victime ale traficului de femei. Astăzi, conform unor estimări, numărul total al femeilor originare din Moldova ce practică prostituția în străinătate, variază între 20 și 30 mii. Într-un foarte recent raport al Departamentului de Stat al SUA, Moldova a fost menționată principalele surse mondiale ale traficului de femei.

Astăzi, conform unor date statistice și sondaje sociologice efectuate, fiecare al treilea dintre moldovenii apți de muncă lucrează peste hotare, peste 90 la sută dintre care sunt clandestini. Astăzi, cetățenii Republicii Moldova muncesc în țări ca Federația Rusă (dintre care în orașul și regiunea Moscova; Sankt-Petersburg și regiunile Tiumen, Oriol, Breansk, ținutul Krasnodar), Italia, Portugalia, Grecia, Cehia, Turcia, Spania, Israel, Franța, Germania, Cipru.

Procesul de imigrare și repatriere în RM se realizează în baza Legii R.M. cu privire statutul juridic al cetățenilor străini și apatrizilor.

La crearea Serviciului de Stat Migrațiune în anul 2001, s-a dat prioritate în primul rînd, așa cum s-a văzut mai sus, creării bazei legislative, care să permită crearea unei structuri de stat de specialitate cu suficiente atribuții și pîrghii administrative în vederea unei gestionări mai eficiente a fluxurilor migraționale. Astfel, de către parlament au fost adoptate Concepția privind politica migrațională a R.M. și noua Lege a R.M. cu privire la migrațiune.

Încheierea acordurilor interguvernamentale cu statele unde astăzi muncesc cei mai mulți dintre cetățenii R.M. este una dintre prioritățile actuale ale DM în plan extern. Prin asta se urmărește reglementarea forței de muncă între R.M. și aceste state, stabilirea unor cote de muncă anuale pentru moldoveni și, mai important, protecția socială a lucrătorilor migranți, conform standardelor și normelor aplicate lucrătorilor-cetățeni ai acestor state. Totodată, miza unor asemenea acorduri este crearea de alternative legale de muncă pentru solicitanții din R.M. de a munci în străinătate.

La momentul creării SSM, Republica Moldova avea semnate acorduri privind reglementarea mobilitate teritorială de muncă și protecția socială a lucrătorilor migranți doar cu Federația Rusă, Ucraina și Belarus, faptul dat, însă, nu a ameliorat prea mult situația lucrătorilor moldoveni din aceste state. Marea majoritate a acestora muncesc în continuare fără contracte ferme de muncă și, respectiv fără garanții de oarecare protecție socială. Cît privește alte state, atunci la nivelul UE a fost deja parafat acordul interguvernamental cu Italia și care ar putea fi semnat în curînd. În fază înaintată de negocieri se află acordul similar cu Portugalia. În prezent au fost inițiate negocieri cu Spania și Grecia. Mai sunt încă multe de făcut la nivelul relațiilor cu Israel și Turcia.

Deși, la această oră au fost încheiate mai multe acorduri la nivel regional privind plasarea forței de muncă din Republica Moldova în străinătate, în special cu Italia, rezultatele rămîn în continuare destul de modeste. Modeste rămîn și rezultatele firmelor moldovenești cu licență pentru acest gen de activitate.

Reieșind din aceasta este necesar sprijinul Comunității Europene în vederea întăririi capacităților instituționale ale R.M. privind gestionarea fluxurilor migraționale, ceea este și în interesul acesteia.

La modul concret, acest sprijin se poate materializa prin:

Implementarea cu sprijinul Comunității Europene, în special al Comisiei Europene, Banca de Dezvoltare a CE și Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est a unor proiecte orientate prevenirea și combaterea mobilitate teritorială ilegale din și în RM;

Implementarea cu ajutorul acelorași structuri pan-europene a unor proiecte de reintegrare socială a foștilor lucrători migranți, victimelor traficului de ființe umane etc.; Implementarea unui sistem de evidență și control modern la frontiera de stat privind fluxurile migraționale;

Dezvoltarea și consolidarea relațiilor de colaborare și parteneriat cu OIM, Consiliul Europei, Înaltul Comisariat al NU pentru Refugiați și Biroul Internațional al Muncii;

Inițierea și dezvoltarea unor relații de parteneriat cu Centrul Internațional pentru dezvoltarea politicilor migraționale, Grupul de europeană a sindicatelor, Uniunea confederațiilor din Industrie și a patronatelor din Europa [9, p.72].

Este necesară:

Asigurarea faptului că sistemul de protecție socială răspunde necesităților migranților care se întorc în țară: oferirea serviciilor sociale migranților și familiilor care se întorc;

Consolidarea serviciilor sociale pentru a răspunde mai bine necesităților familiilor afectate de mobilitate teritorială;

Susținerea familiilor care îngrijesc de copiii migranților, în special a buneilor și a altor îngrijitori.

II.2 Analiza datelor obținute prin intermediul investigării după chestionare și după ghidul de interviu.

Studiul a avut la bază atît analiză calitativă și avut următoarele concluzii:

Copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate sunt mai des agresați verbal decît cei care au părinții în țară.

Plecarea mamei determină o stare de nefericire în sufletul copiilor.

Copiii care au ambii părinți plecați sunt mai des pedepsiți decît cei care au părinții alături.

Sarcinile mamei sunt preluate de copiii peste 14 ani, în special de către fete.

Odată cu plecarea din țară comunicarea dintre părinți și copiii suferă iar în timp relațiile se răcesc.

Mobilitate teritorială, pentru locuitorii din Republica Moldova, este o modalitate de întreținere financiară a familiei.

Mobilitate teritorială are efecte psihologice și emoționale asupra membrilor unei familii și duce totodată la schimbarea rolurilor îndeplinite acasă după plecarea unui membru la muncă în străinătate.

Un număr din ce în ce mai mare de copiii pleacă la părinții din străinătate.

Trebuie să se investească pentru ca mobilitate teritorială să aibă efecte minime оn ameliorarea relației dintre persoana plecată și familia rămasă acasă.

Randamentul școlar al copiilor scade după plecarea părinților.

Profesorii au atitudini diferite față de copiii cu părinții plecați peste hotare, оn sensul că simt invidie pentru starea materială mai bună a acestora [11, p.202].

Cîteva concluzii la care au ajuns în urma studiului specialiștii:

65,4% bărbați și 34,1% femei pleacă peste hotare la muncă.

58% migrează în Rusia, 18,9% în Italia, 5% în Portugalia, 2,7% în Grecia și 2,2% în Ucraina.

odată cu plecarea peste hotare situația familiilor s-a îmbunătățit din punct de vedere financiar.

atitudinea angajatorilor în țările în care moldovenii migrează pentru a lucra este una pozitivă față de aceștia.

Cadrul metodologic:

Acest studiu are în vedere conturarea unei imagini a serviciilor sociale oferite copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, precum și situația copiilor rămași acasă după plecare părinților la muncă în străinătate.

Respondenții studiului au fost: copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate, specialiștii care intră în contact direct cu acești copiii precum și persoane care au lucrat în străinătate [4, p.63].

Scopul demersului calitativ a fost identificate următoarele arii din perspectiva specialiștilor:

Analiza factorilor decizionali ce determină plecarea părintelui/ părinților la muncă în străinătate;

Analiza structurii rețelei de servicii sociale oferite copiilor lipsiți de îngrijirea părinților/ părintelui pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate;

Analiza eficienței serviciilor sociale oferite copiilor lipsiți de îngrijirea părinților/ părintelui pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate;

Posibilități de optimizare a serviciilor, noi sugestii, tendințe.

Scopul demersului cantitativ a fost identificarea următoarelor segmente de interes din perspectiva copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate:

Analiza factorilor decizionali ce determină plecarea părintelui/ părinților la muncă în străinătate;

Identificarea cadrului familial a copilului după plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate;

Identificarea problemelor cu care s-a confruntat copilul după plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate;

Analiza mijloacelor de comunicare ale copilului cu părintele/părinții plecați la muncă în străinătate;

– Analiza structurii rețelei de serviciu sociale oferite copiilor lipsiți de îngrijirea părinților/ părintelui pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate.

Demersul științific a constat în:

realizarea a chestionarelor cu specialiști din domeniul protecției copilului, care lucrează în instituții guvernamentale și neguvernamentale;

realizarea unei anchete sociologice pe baza de chestionar pe un lot de investigație format din copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate.

realizarea a 10 de interviuri cu persoane care au fost plecate la muncă în străinătate vizînd aspecte precum: identificarea motivelor determinante în luarea deciziei de a pleca la muncă în străinătate; modalități de comunicare cu cei rămași acasă; consecințe ale plecării în plan familial, asupra copiilor și societății.

Investigația a fost făcută și din perspectivă calitativă și din perspectivă cantitativă pentru a da mai multă putere informațiilor culese. Modalitatea de prezentare a rezultatelor obținute se face îmbinînd sinteza rezultatelor din chestionarelor cu specialiștii, a interviurilor cu persoanele care au fost plecate la muncă în străinătate și a datelor statistice din chestionarele adresate copiilor [1, p.78].

Culegerea datelor a fost realizată în trei etape:

realizarea de chestionare, la care au participat reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale.

aplicarea unui chestionar pe un eșantion de 10 copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate.

analiza studiilor de caz prezentate de persoane care au fost plecate la muncă în străinătate.

Caracteristicile lotului de investigație:

Participanții la focus grup au fost psihologi – 4, asistenți sociali – 3, pedagogi – 3.

Majoritatea copiilor intervievați, au vîrsta cuprinsă între 10-18 ani.

Distribuția elevilor pe sexe este destul de echilibrată. În rîndul elevilor chestionați, 50% sunt de sex feminin, iar 50% de sex masculin.

Sexul Respondenților Figura nr.1

Sursa : proiectări ale autorului

Primul aspect al studiu vizează identificarea membrului sau a membrilor familiei copiilor chestionați la care părinții sunt actualmente plecați la muncă în străinătate. Așa cum putem observa din graficul următor, 60 % din respondenții au afirmat că mama este cea plecată în străinătate, în timp ce în 20% din cazuri tatăl este cel care a părăsit domiciliul pentru a lucra în alte state. Mai mult decît atît, în 30% din cazurile analizate, au fost identificate familii în care ambii părinții sunt plecați pentru a munci în străinătate. Pe lîngă părinți, există unele situații în care sunt plecați în străinătate și frații sau surorile (10%).

Studiul de față a relevat că există situații în care în cadrul aceleiași familii sunt mai mulți membri plecați la muncă în străinătate. Spre exemplu, în 30% din cazurile, mai multe rude (unchi, mătușe, verișori, bunici, etc.) au emigrat în scopul prestării anumitor servicii.

Membrul familiei plecat la muncă peste hotare. Figura nr .2

Sursa : date de de Statistic, calcule și proiectări ale autorului

Perioada de timp de cînd părinții sunt plecați la muncă în străinătate

Timpul de cînd părintele sau chiar părinții sunt plecați în străinătate variază de la cîteva luni, la cîțiva ani. Astfel, 80% din elevii incluși în eșantion, cu domiciliul, au afirmat că părinții sunt plecați de 1-6 ani la muncă în alte țări, iar 10% din aceștia de 6 luni – 1 an.

În ceea ce privește perspectiva specialiștilor, asupra motivelor pentru care oamenii decid să lucreze la muncă în străinătate au cauze diferite.

Printre motivele comune, specificate de către specialiști, determinante pentru persoanele care sunt plecate la muncă în străinătate sunt: problemele materiale, preponderent de natură financiară care nu le permit părinților să-și crească copiii în condiții decente, nu au locuri de muncă bine plătite, nevoia acestora de a trăi mai bine și criza din familii. Aceste motive se regăsesc enumerate de persoanele care au plecat să muncească în străinătate și care au fost intervievate.

„Eu cred că sărăcia este invocată ca motiv pentru care pleacă, mai mult e nevoia de mai bine… mama pleacă din dorința ei de a-i oferi copilului ce e mai bun" (psiholog). „Cam jumătate dintre aceștia au plecat datorită crizei din familie. Mai mult ca o fugă de ceea ce e în familie." (asistent social). „Pînă la urmă oamenii pleacă că nu au bani și nu au locuri de muncă, dar nu atît locuri de muncă ci locuri de muncă bine plătite pentru a putea din acel salariu într-adevăr să aibă o viață decentă." (pedagog). „Cauza principală este sărăcia care înseamnă lipsa banilor, lipsa locurilor de muncă și problemele din familie create de lipsa banilor, asta ca și cauză mare." (pedagog). „Principalul motiv este sărăcia, pleacă să facă un ban, dar acest lucru depinde și de familie. Unii vor să facă o afacere, alții să trăiască mai bine." (psiholog). „Sunt nevoile materiale pe de-o parte, pe de altă parte am observat că pleacă cei cu o situație bună." (profesor). „De obicei este dorința de mai bine, cei foarte săraci nu pleacă." (psiholog). „Așadar, nu neapărat nevoile lor materiale cît nevoia lor de mai bine, dar e un bine material, pentru că ei neglijează relația cu copii." (profesor). „Sunt diferite, pleacă părinți din nevoie, ca să-și poată crește copiii, să le de-a niște studii, să-și construiască o casă… alții caută o viață mai bună." (pedagog). „O altă cauză este și violența în familie, multe femeii pleacă că nu se mai simt bine în familie și pleacă să caute un viitor mai bun." (psiholog)

De asemenea din interviuri reiese faptul că o parte dintre ei au plecat datorită corupției din țară [14. p.28].

„Mai există și niște obiceiuri așa, adică am pe cineva acolo, a plecat acela și mi-a aranjat și mie și am plecat și eu." (pedagog). „Motivele sunt diverse, poate într-adevăr pentru a vedea lumea, pentru că eu îmi închipui așa, dacă noi am avea salarii decente pentru ca lumea să poată călători, să se poată odihni, adică să-și poate îndeplini acele dorințe ale sale, să se realizeze, atunci eu cred că lumea nu ar mai pleca.” (pedagog). „Există tendința aceasta dacă mama a plecat acolo și face reîntregirea familiei, pentru că scopul ei este să ia copilul acolo să-i creeze o situație favorabilă pentru studii. Adică acolo unde copilul are anumite capacități părinții pleacă intenționat pentru a le crea anumite posibilități.” (pedagog). „Discutînd cu unele mame care din cînd în cînd se mai întorc și mai trec și pe la școală, ele pleacă nu numai să cîștige un ban dar pleacă să își reîntregească familia, pleacă să se căsătorească, au tendințele lor și problemele lor.” (pedagog). „Eu acolo sunt liniștită, eu vin aici în concediu scurt și încep să-mi ies din minți cînd văd ce prețuri strașnice sunt aici la fel ca în Europa și ce mizerie de salarii aveți voi. Nu am nici o siguranță că eu mîine o să am un serviciu și o să pot face față. Mi-am făcut un mod de viață, un stil de viață unde știu că peste o lună iar am salariu decent, suficient pentru a-mi întreține și copiii și să mă întrețin pe mine și să am grijă și de mine. Raportul salariu și prețuri este foarte mare e gaură fără sfîrșit. Femeia noastră moldoveancă nu mai reușește să mai aibă grijă de dînsa. Deși acolo e ca o sclavă preferă asta decît să vină aici, nu mai contează ce lucrează ea are alt mod de gîndire, o altă cultură. (pedagog). „Ele toate își abandonează soții, numai pentru concubinaj cu niște oameni de acolo, de baștină, pentru că ăia sunt mai bogați pentru a-și putea satisface niște nevoi materiale." (pedagog).„Există acea dorință de a se împlini ca și persoană. Femeile de cele mai multe ori doresc să vadă cum e un alt model cultural și de cele mai multe ori ajung să se identifice cu noul model.” (psiholog)

Persoanele care decid să ocupe un loc de muncă în străinătate sunt în egală măsură atît persoanele cu studii superioare dar și cele fără studii. Domeniile în care aceste își desfășoară activitatea în străinătate sunt: construcții, grădinărit pentru bărbați iar femeile lucrează ca menajere sau baby-sitter.

„Tatăl din cîte știm noi pleacă în construcții să lucreze, oameni de casă, în grădină, iar femeile majoritatea menajere sau baby-sitter.” (psiholog) „ Femeile preferă să aibă un loc de muncă în casă, ca menajeră sau mai greu ca și îngrijitoare a unei persoane care suferă de un handicap sau este în vîrstă. Consider că este foarte dificil să ai grijă de o persoană care te plătește pentru că de obicei are foarte multe pretenții și tu trebuie să faci ce îți spune. Bărbații dacă pleacă lucrează în construcții.” (psiholog) „Pleacă la muncă peste hotare femeile care nu au studii superioare de fapt, de obicei cele cu un nivel de educație mediu sau deloc. De obicei medicii noștri, pedagogii rămîn pe loc și continuă să muncească în țară, deși nu au un salariu prea mare rămîn aici pentru satisfacția profesională.” (psiholog) „Tatăl pleacă mai des în special în ultimul timp, e o diferență dacă. de exemplu tații pleacă mai des în construcții și pleacă mai des în țările din Est, în general în Rusia și Ucraina, mamele pleacă mai des în țările din Vest în Italia, Grecia, Portugalia, Spania și asta face o diferență, adică tații lipsesc mai puțin decît mamele, pentru că ele de obicei pleacă ilegal și stau mai mult timp acolo, stau cu anii pe cînd cei care pleacă în Rusia sunt obligați să se întoarcă peste 3 luni ca să facă o pauză și apoi pleacă iar.” (asistent social)Lipsa unui loc de muncă ocupă poziția secundă în topul principalelor motive care i-au determinat pe părinți să plece (60%), în timp ce lipsa unei locuințe ocupă poziția terță, fiind menționată de 30 % din elevii chestionați [14,38p.].

Alți factori motivanți sunt: lipsa celuilalt părinte (90%), conflictele din familie (60%) sau conflictele cu copii (30%).

Au fost identificate însă și situații mai deosebite În care părinții au plecat din motive medicale (30%), după divorț (80%) sau în interes de serviciu – deplasări (10%). După plecarea unui părinte sau a ambilor, la muncă în străinătate, copiii rămân cu diverse persoane: bunici, mătuși, frați mai mari, vecini, bone sau singuri iar în momentul în care copiii se confruntă cu diverse probleme printre care, una din marile probleme este contactarea părinților de către specialiști:

„Astfel putem și noi să contactăm persoana și să spunem atunci cînd vorbiți cu mama sau cu tata vă rugăm să transmiteți ce se întîmplă acasă cu copilul. De aici vă dați seama că nu avem nici o putere de intervenție dacă nu avem legătură cu părintele." (psiholog) „De obicei copii rămîn cu rudele pînă la gradul patru,mătuși, verișori, dar mai avem și copii lăsați în grija unui prieten, cu vecinul.” (asistent social). „Acei copiii care rămîn cu cineva și acel cineva tot activează într-un domeniu oarecare și bunicii activează de obicei pentru că pensiile sunt mici și nu fac față și pînă la urmă copiii sunt singuri." (pedagog). „Ar putea să rămînă și cu cei cu care rămîn acum dar acei oameni să fie pregătiți. Dacă relația asta cu îngrijitorul ar fi pregătită de părinte împreună cu copilul înainte de plecare și dacă îngrijitorii ar avea capacități să preia acest rol atunci ar fi bine să rămînă cu oricine, de dorit e să rămînă cu o rudă și să fie o lege, dacă pleacă unul din părinți, acela să fie tatăl, dar mama niciodată să nu se ducă de lîngă copiii." (pedagog)

70% din respondenții au afirmat că nimeni nu-i are în grijă. Interesant este de luat în considerare și rata ridicată a non-răspunsurilor, în special în cadrul lotului investigat din Chișinău (30%) care poate semnifica că după plecarea părinților la muncă în străinătate, nu s-a efectuat o delegare clară a responsabilităților parentale deținute de aceștia. Din acest motiv, în momentul chestionării este probabil că elevii s-au aflat în imposibilitatea de a răspunde acestei întrebări.

Au fost identificate și situații în care, ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate, copiilor le lipsește educația (50%), curățenia din casă (10%), ajutorul medical (30%), alimentele (20%) sau chiar hainele (10%).

Dacă să privim în general, observăm că acestora din urmă le lipsește în proporții mai ridicate dragostea părintească, comunicarea / discuțiile cu părinții și educația.

Figura nr.4

Lucrurile care lipsesc cel mai mult după plecarea părinților peste hotare

Sursa:proiectări ale autorului

Am încercat însă să intrăm în detaliile acestei întrebări și să descoperim cine sunt cei cărora le lipsește dragostea părintească sau cine sunt cei cărora le lipsesc banii? Astfel, putem afirma că lipsa dragostei părintești este resimțită atît de elevii ai căror mame au plecat, cît și de cei ai căror tați au plecat la muncă în străinătate. Situația se cronicizează însă atunci cînd ambii părinți sunt plecați, un procent mai ridicat din elevii care se află într-o astfel de situație afirmînd că lipsa dragostei părintești este puternic resimțită.

În ceea ce privește părintele care rămîne acasă după plecarea partenerului la muncă în străinătate și problemele cu care se confruntă depind foarte mult de sexul acestuia. Specialiștii sunt de părere că dacă pleacă tatăl la muncă mama are grijă de copiii și nu întîmpină dificultăți în schimb, dacă pleacă mama, tatăl nu se ocupă de educarea copiilor și transmite aceste responsabilități către alte rude, de cele mai multe ori spre bunici.

Specialiștii consideră cu după plecarea partenerului cel care rămîne acasă începe să aibă un comportament diferit: consum de alcool, agresiune fizică asupra soției și copiilor, tensiune prea mare datorită responsabilităților care se dublează după plecarea partenerului de cuplu, închiderea în sine și neacceptarea unui ajutor de specialitate, perceperea lipsei de autoritate asupra copiilor ca o problemă greu de controlat.

„Dacă mama trimite bani acasă tata are cu ce bea, daca tata pleacă și trimite bani, mama de obicei are grijă de copiii. În majoritatea cazurilor cînd pleacă mamele, tații nu se ocupă ei de educația copiilor ci se ocupă bunicii, este o transmitere a obligațiilor, fie ele directe sau indirecte. Puțini din ei sunt cei care au grijă de copiii, cei mai mulți lasă copiii cu bunicii, cu dădaca sau roagă pe cineva din rude să aibă grijă." (pedagog) „Problema cu care se confruntă părintele rămas acasă este alcoolismul, se apucă de consumat alcool în exces după ce partenera pleacă, el are motivul acesta că nu are nevastă.” (psiholog) „După ce se hotărăsc ca unul să plece în străinătate, apar tot felul de probleme,la pahar, оi mai spune unul, altul, că cine știe ce face acolo, că doar nu-și cîștigă banii cinstit, cine știe cum, alea fac trotuarul, alea fac așa și…cînd vine nevasta dă-i bătaie." (psiholog)

Persoanele intervievate consideră că efectele pozitive ale plecării la muncă în străinătate a unui părinte sau a ambilor se observă în conduita copilului. Dacă părinții s-au preocupat de ocuparea timpului liber al copilului într-un mod util pentru dezvoltarea lui atunci acesta va avea un viitor bun și va studia foarte multe lucruri. O altă transformare percepută este aceea că acești copiii sunt mai responsabili, sunt independenți în a-și alege ceea ce doresc să studieze la școală fără a fi influențați de cineva din familie, totodată există și înclinația de a face cît mai repede și cît mai mulți bani dar și de a prețui valoarea acestora [12, p.91].

Specialiștii sunt de părere, că efectele pozitive asupra familiei se observă în ceea ce privește partea materială, îmbrăcăminte, încălțăminte și aparatură electronică de ultimă generație. Persoanele intervievate care au fost plecate la muncă în străinătate vorbesc de aspecte pozitive asupra familiei din punct de vedere materială, posibilitatea de a achita datoriile, copii au posibilitatea de a urma cursurile unor școli mai bune, posibilitatea de a cunoaște o nouă țară și de a învăța lucruri noi. Schimbări în ceea ce privește societatea pe ansamblu sunt legate de construirea de noi imobile și de aducerea de noi fonduri.(trimiteri,la anexa nr 1).

Alte schimbările pozitive percepute de intervievați pentru copiii sunt: ambiția, dorința de a se descurca singur, independența materială. „Copiii se maturizează mult mai repede, mult mai repede își găsesc o realizare… Are mai multă libertate să se realizeze ca personalitate, el se coace. Pe de altă parte este intenția lor de a face lucru practic, de a cîștiga, de a deveni independenți." (pedagog) „Copiii devin de sine stătători, dacă părinții se implică și îi verifică ce fac copiii cu banii, unde merg. Dacă după ce merg la școală mai au posibilitatea de a face și limbi străine, unii dintre ei chiar activează după ore și așa știu să prețuiască valoarea banilor." (pedagog) „Aspecte pozitive ar fi schimbarea mentalității părinților și de îmbunătățirea stării materiale. (psiholog)

Ca concluzii la cercetarea noastră putem determină următorii fapte:

Factorii determinanți pentru plecarea la muncă în străinătate a părintele/ părinții, lipsa resurselor financiare și a locuri de muncă prost plătite; criza familială; nevoia de a trăi mai bine și de a cunoaște viața din alte țări; dorința de a oferi copilului posibilitatea de a studia în țară la școli mai bune; a devenit o obișnuință plecarea la muncă în străinătate și datorită corupției.

Factorii decizionali care determină părinții să plece la muncă în străinătate, identificați de copii chestionați, sunt în ordinea importanței: lipsa banilor, lipsa unui loc de muncă și lipsa unei locuințe.

Mama pleacă într-o proporție mai mare decît tații la muncă în străinătate.

Copiii fac parte din familii legal constituite [14, p.32].

Studiu de caz

„Mobilitate teritorială – istorii personale”

Elena, 39 ani, defectolog, divorțată, 1 copil

Am studii superioare, după specialitate sunt defectolog. Lucrez la o gradiniță de copii și ajut copii cu defecte în vorbire să le corecteze. Mă consider un specialist calificat în domeniu. Am elaborat chiar o metodă pentru corectarea eficientă și rapidă a vorbirii copiilor.

Pînă la destrămarea URSS și chiar doi ani după reușeam să îmbin utilul cu plăcutul: salariul era considerabil și lucrul era foarte interesant. Îmi era plăcut să lucrez și mai mult, deoarece efectele lucrului erau evidențiate.

Dar din păcate în perioada anilor 1992-1993, situația mea s-a înrăutățit brusc, au început să apară foarte multe probleme la serviciu, ajungîndu-se chiar la concediere. A parvenit o ofertă de a lucra la registratură într-una din policlinici și mai tarziu de ma angaja psiholog la o școală. Lucrînd în mai multe servicii, reușeam să întrețin cît de cît starea financiară a familiei, totodată nu pierdeam contact și cu profesia de bază. Însă problemele financiare și-a spus iarași cuvîntul. Salariul a fost redus și întreținerea familiei era tot mai anevoioasă. Am fost nevoită să caut o sursă suplimentară de venit. Aveam o fiica de treisprezece ani și mama era pensionară. De soț am divorțat, de aceea eram nevoită să întrețin singură familia.

De la cunoscuți am auzit că există posibilitatea de a pleca peste hotare la lucru. Mi s-a părut o idei buna și am început să pun accentul pe plecare, am comunicat cu persoanele care au avut deja posibilitatea de a pleca peste hotare. Mi-au propus să aleg Grecia, deoarece clima e favorabilă și condițiile de muncă sunt bune. Eu am fost de acord, m-au ajutat să pregătesc actele necesare, să-mi fac viză și mi-au plătit toate cheltuielile de transport.

Să lucrez peste hotare am început din luna martie a anului 1998. Așteptările mele erau de fapt mai mari decît realitatea din Atena. Aveam grija de o femeie bolnavă, totodată exercitam și alte funcții.

Spusele cunoscuților s-au dovedit a fi adevărate, clima era foarte blindă și condițiile de trai erau satisfăcătoare. Un singur lucru era neplăcut pentru mine, o bună parte din venitul meu îl cheltuiam pentru hrană. Dupa cîte mi-au spus și după cîte știam astfel de condiții nu erau stipulate în contract. Dar pentru a mă întoarce în și a soluționa această problemă nu avea sens.

Peste hotare era foarte greu. În primul rînd îmi făceam griji pentru fiica mea mică care a rămas cu sora și pentru mama bolnavă. În al doilea rînd tot timpul mă gîndeam la ceea ce o să fac ajungînd, acasă. Și în sfîrșit batrina de care aveam grija avea stranietățile ei. Dar pentru situația financiară a familie înfruntăm orice greutăți.

O necesitate mare pentru studierea limbii elene nu era, deoarece cunoșteam puțin engleza și micul meu vocabular îmi permitea s-o înțeleg pe batrina și populația locală. Desigur, îmi era foarte interesant să cunosc și să-mi aprofundez cunoștințele în cultura Greciei și baștinașilor de aici.

Tentative de a obține viza de resedință în Grecia nu am avut, deoarece era foarte complicat. Pentru a-ți crea viza de reședință trebuie să începi de la zero, neglijind spusele altora că sunt o persoana de mîna a doua.

Conform contractului eu trebuia să lucrez șapte luni, dar din motive personale am fost nevoită să mă întorc cu o luna mai devreme. Cu ajutorul banilor cîștigați am reușit să îmbunătățesc starea materială a familiei, dar nu cu mult și pentru o perioadă limitată. Am procurat unele utilaje tehnice, o parte din haine de prima necesitate și puțin să ne îmbunătățim hrana.

Cînd m-am întors acasă am decis să nu m-ai prestez astfel de servicii peste hotare niciodată. Dar peste un timp iarași am început să mă gîndesc să plec. Pănă acuma astfel de posibilitate nu mi s-a ivit, și nu este singur dacă o voi folosi-o. E regretabil faptul, ca acasă profesia pentru care obții diploma și studii superioare, nu este platită corespunzator. De aceea oamenii și sunt nevoiți să plece peste hotare pentru a cîștiga bani.

Nu pot afirma, că cu banii cîștigați am acoperit toate necesitățile familiei. Aceasta problema rămîne în continuare nesoluționată.

Studiu de caz

Eugen, 46 ani, fizic, doctor în științe, căsătorit, 3 copii

Fizica este o tradiție familiară. Tatăl – profesor, doctor în științe fizico-matematice, coordonator la laboratorul Academiei de Știinte, – biofizician. Eu de asemenea am lucrat de Știinte. Dar situația științei în republică este deplorabilă: sărăcie, salariu mizer instabil. Cinci ani în urmă cu ajutorul unor rude din Moscova, am reușit să plec în , Santeago, să predau la universitate. Ceea cu ce m-am ocupat în ultimii ani. A fost încheiat un contract. Trăiam acolo cu toata familia. Închiriam apartament. Salariul pentru ei era modest, dar mie îmi ajungea să trăiesc și să-mi învăț copii la colegiu. Cînd s-a terminat contractul am primit propuneri de lucru de la trei universități.

Dar tatal meu era foarte bolnav și am venit acasă așa cum era necesar să fiu lîngă el. După ce starea lui s-a ameliorat, trebuia să soluționez problema lucrului.

Propunerile de la universitățile din și Brazilia erau în vigoare, dar soția (fiind din Moscova și avînd cetățenia rusească, dar eu avînd cetățenie RM) nu a vrut să plece. Spune că s-a săturat de atîtea plecări și vrea să trăiască cu rudele. Pînă cînd ne-am oprit în Moscova. Eu probabil voi lucra în Academia de Științe din Rusia. Cum va fi mai departe nu știu.

Studiu de caz

Vladimir, 39 de ani, inginer, căsătorit, doi copii

În legătură cu venirea din alt stat, din Ucraina în , au apărut probleme cu angajarea la serviciu. M-am adresat la biroul de angajare, de la care am primit refuz, așa cum nu m-am adresat la timp. Respectiv au aparut probleme financiare. Doream să plec în cu contract de muncă oficial, dar așa cum trebuia de plătit neoficial o sumă mare de bani (mită), nu am reușit să plec.

Cumnatul meu mi-a propus să lucrezi ceva în Moscova (să instalez firele electrice în locuințe) pentru o sumă oarecare, la care eu am fost de acord de nevoie. Eram nesigur în prelungirea lucrului și au apărut probleme cu înregistrarea. Respectiv au apărut probleme cu circulația prin oraș. Eram nevoit destul de des să plătesc amenzi sau să fiu supus unor controale înjositoare (mita).

Datorită lucrului permanent în încăperi închise, cu un cerc restrîns de oameni apăreau depresii psihologice – crize. Un dor permanent de casă. Am plecat, fiindcă după finisarea unei lucrări a apărut problema găsirii altui loc de muncă, și anume cu asigurarea de a primi banii, am fost nevoit să mă intorc în “Patrie”.

După cîteva luni un cunoscut mi-a propus să lucrez la el, unde și pîna acuma lucrez. Nesiguranța permanentă în ziua de mîine și un haos în stat, oricum vrei să lucrezi și să trăiești aici, deoarece umilința de peste hotare te doboară. Este jignitoare zicala. În Rusia se spune: “pentru ce avem nevoie de rubinet, daca sunt moldoveni”.

Cea mai profitabilă ocupație peste hotare este – criminalitatea, amăgeala, traficatori. Cea mai grea-construcția. De fapt este și mai ușor de făcut prima decît a doua ocupație.

În Republica Moldova nu există servicii specializate efectiv pe această categorie de copiii, cu părinții plecați în străinătate, aceștia beneficiind de serviciile care sunt oferite, în general, copiilor aflați în dificultate. Pentru a veni în sprijinul specialistului din domeniul social o fundație din Chișinău a creat un ghid al profesionistului, o carte de buzunar pentru copiii și una pentru părinți, materiale care vorbesc despre consecințele plecării părinților asupra copiilor, pregătirea relației părinților cu îngrijitorul copiilor etc. „Principalul reper pentru a face tutelă sau curatelă e ca oamenii să fie decedați sau decăzuți din drepturile părintești. Părintele care este plecat și nu are grijă de familie, nu are grijă de acei copii trebuie să dovedești instanței că nu are nici un fel de suport material, au mărturiile vecinilor, se fac dosare complexe." (pedagog) „Noi de obicei îi verificăm pe acești copii dacă vin la școală, ne ocupăm mai mult de cei care au ambii părinți plecați, dacă stau cu bunica sau cu bunelul îi chemăm pe la școală să vorbim cu ei Avem un specialist care în toată ziua merge să vadă dacă ei sunt la ore, îi verifică în clase, dacă nu îl găsește e un semn de întrebare, unde este și ce face el? Urmărim evoluția lui la învățătură, dacă crește sau descrește, referitor la note” Anunțarea asistentului social din comunitate despre dorința de a pleca la muncă în străinătate este un subiect tabu pentru cei mai mulți. În foarte puține cazuri părintele se preocupă de acest aspect deoarece nu au suficiente cunoștințe legislative și care ar putea fi consecințele acestui fapt. Cînd persoanele au deschidere spre serviciile sociale și înțeleg necesitatea rolului asistentului social există și reușite. Instituirea măsurilor de plasament e o acțiune care nu cunoaște respondent în realitate pentru că de cele mai multe ori părinții nu le percep adevăratul lor sens. Oamenii consideră că plasamentul reprezintă o modalitate de a-și pierde copilul și preferă din acest motiv să nu anunțe asistentul social despre intenția lor de a lucra în altă țară. Lucrătorii din domeniul social se confruntă cu problema refuzului părinților de a fi informați despre consecințele părăsirii țării fără anunțarea acestui fapt în prealabil. „Nu, decît în puține cazuri. Pleacă și nu se interesează și se ajung la cazuri foarte grave. Am avut cazuri cînd mama a plecat și a lăsat copilul la soacră, pleacă, nu cunosc legislația și nu știu care sunt actele care trebuie, să-și facă o asigurare." (pedagog) „Nu există așa ceva, dar totuși mama plecînd peste hotare și lasă copilul cu tata sau cu bunicii, ambii părinți trebui să facă tutelă bunicilor. Ei nu știu despre aceasta, refuză să li se explice de către inspectori." (pedagog) „Nu i-a consultat nimeni și ei au plecat și avem situații de felul următor: o mamă vine și îmi spune că pînă s-a legalizat a trecut ceva vreme dar bani a trimis la soacră că a rămas soțul, acesta și-a cumpărat casă, mașină și cînd a venit cine era ea, era decăzută din drepturile părintești, el era flăcău, copiii nu o știu de mamă." (pedagog) „Ei se ascund într-un fel, nu știu ce fel de măsuri își iau așa, dar asta fac, să nu piardă indemnizația sau ceva de genul, nu vor să-și asume niște responsabilități. Nu există acorduri scrise între instituții, pe la vamă undeva iar dacă sunt nu sunt așa de riguroase." (pedagog). Asemenea procentelor obținute, doar 10% din persoanele care au grijă de copii intervievați, în urma plecării părinților acestora la muncă în străinătate, au apelat vreodată la serviciile de asistență socială și de protecție a copilului. Principalele motive pentru care acestea au contactat serviciile de asistență socială și protecția copilului sunt: diverse conflicte din familie, pentru a avea grijă de copil, pentru prezentarea situației, întocmirea dosarului social, înscriere la școală, obținerea custodiei, câștigarea unui proces, etc. 90% din respondenți au afirmat că persoanele care îi îngrijesc nu au apelat niciodată la serviciile de asistență socială și de protecție a copilului.

Apelarea la serviciile sociale 90% negativ privesc această soluționare și doar 10% pozitiv reacționează.Deși nu există servicii directe pentru copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate specialiștii din domeniul social și-ar dori acest lucru fiecare pe domeniul în care își exercită meseria dar în același timp și pe alte segmente. Legat de aceste servicii specialiștii au amintit de următoarele aspecte, relevante din punctul lor de vedere, în domeniul protecției sociale a cestei categorii de copiii:

noi măsuri să fie luate după discuții cu practicienii din domeniul social, care se ocupă de copii care au părinții plecați la muncă în străinătate;

în fiecare școală să existe un post de asistent social, unul de psiholog și unul de pedagog social, deoarece fiecare dintre ei au viziuni diferite și pot acționa din alt punct de vedere asupra acestei categorii de copiii;

creșterea salariilor specialiștilor din domeniul social;

informarea populație cu referire la acest aspect al mobilitate teritorială și efectele sale asupra copiilor și familiile acestora;

politici sociale care să fie axate strict pe problematica mobilitate teritorială și a consecințelor acesteia;

păstrarea specialiștilor din domeniul social în funcție de competențe;

implicarea Administrație Publice Locale în problematica copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate;

implicarea mai multor instituții pentru a rezolva problema copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate și finanțarea de noi servicii;

cartea verde pentru părinții care pleacă din țară;

asistență pentru copiii care rămîn acasă după plecarea la muncă a părinților;

evidențierea persoanelor care părăsesc țara pentru identificarea copiilor care rămîn acasă;

reintegrarea în societate a părinților care revin în RM, inclusiv consiliere psihologică;

legislația să fie clară în privința consecințelor plecării la muncă în străinătate;

metodologia de implementare a legii.

„Eu aș propune și am avea nevoie în toate instituțiile noastre, în toate instituțiile școlare să fie postul de asistent social, o persoană care ar fi în relații permanente cu familia, cu copilul, cu situația." (pedagog). „Psiholog trebuie și nu e niciodată în plus, eu așa văd că familia are nevoie de un suport psihologic și la noi nu există această școlarizare a lumii… Să fie un psiholog în cadrul fiecărui sector al Direcției pentru Protecția Copilului, pentru că noi avem un singur psiholog la nivel municipal." (pedagog). „Trebuie școlarizată populația și lucrul acesta nu o să-l facem într-un an sau doi, dar trebuie să înțelegem că avem nevoie, ca perspectivă." (pedagog) „E vorba de niște politici sociale la nivel guvernamental referitor Locală. S-a schimbat guvernarea schimbă repede și specialiștii care au crescut, dar să crești tu un specialist în Administrația Publică Locală îți ia mult timp și multă resursă ca să fii un bun practician." (pedagog) „Specialiștii să fie plătiți mai bine." (pedagog) „Acest proces al mobilitate teritorială trebuie oprit, nu știu cum, dar trebuie oprit. Să se interzică mobilitate teritorială sau măcar un părinte să rămînă cu copilul neapărat. Să se semnaleze undeva în lege acest aspect, pentru că nu se știe ce va fi în viitor, dar nu e bine." (pedagog) Persoanele intervievate care au fost plecate la muncă în străinătate au menționat telefonul ca fiind modalitatea prin care ei comunicau cel mai des cu persoanele rămase acasă, urmată apoi de internet. „Telefonul e cel mai frecvent mijloc de comunicare pe care îl folosim, rareori folosim și internetul, pentru că ei nu prea au acces la internet." (femenin, 19 ani)

Subiecții au fost chestionați și cu privire la lucrurile care le lipsesc cel mai mult de cînd au plecat părinții să muncească în străinătate. Dragostea părintească este a cărei lipsă se resimte în cea mai mare proporție (80%).

Pe o poziție secundă în ierarhie lucrurilor care le lipsesc se situează comunicarea / discuțiile cu părinții, paradoxal, chiar dacă, așa cum am arătat în paginile anterioare, principalul motiv al părinților de a pleca la muncă în străinătate este cîștigul financiar, 60% din respondenții din au afirmat că le lipsesc cel mai mult banii de cînd părinții au plecat. Aceste aspect al efectelor negative asupra copilului a fost subiectul cel mai delicat abordat în discuția cu specialiștii. Cei din Chișinău au amintit de următoarele aspecte negative după plecarea unui părinte sau ambilor la muncă în străinătate:

copiii devin doar consumatori pentru că s-au obișnuit numai să primească fără a da nimic în schimb;

frecventarea barurilor și discotecilor de către copii fără a fi supravegheați de un adult;

consumul frecvent de alcool și țigări;

supraîncărcarea de rol deoarece fetele mai mari își iau rolul de mamă și trebuie să se descurce și cu familia și cu studiile;

copiii au manifestări anxioase, depresie, după plecarea părinților și din acest motiv devin închiși în sine și se simt abandonați;

schimbarea stării de spirit într-un timp foarte scurt, acum sunt veseli și imediat pot să plîngă sau să devină agresivi în aparență fără un motiv;

furtul din propria casă pentru a atrage atenția asupra lor și pentru a-și determina părinții să se întoarcă acasă;

copiii nu știu să dirijeze banii și ajung să plătească sume consistente pe lucruri inutile;

cei care au părinții plecați ajung să fie victime ale tîlharilor acesta fiind unul dintre motivele pentru care cei mai mulți copiii ascund că au părinții plecați la muncă în străinătate;

lipsa afecțiunii părinților duce la stări de neliniște și angoasă;

dorința lor de a părăsi țară cît mai repede pentru a merge să lucreze în străinătate;

datorită libertății pe care o au ajung să nu mai țină cont de autoritatea părinților și să aibă un comportament neadecvat vîrstei;

schimbarea rolurilor de soră cu mamă fac ca acele fete să devină mature mult înainte de vreme, ceea ce nu e un lucru de dorit din partea specialiștilor;

oboseala acumulată datorită, pe de-o parte a supraîncărcării de rol iar pe de altă parte a pierderii nopților prin baruri și discoteci;

probleme de sănătate datorită modului de alimentație nesănătos;

apariția unui număr mare de boli cu transmitere sexuală și a avorturilor;

unele fetele care rămîn acasă cu tatăl riscă să fie victime ale abuzului sexual;

randamentul școlar este mai scăzut la unii copiii cu părinții plecați din țară, pentru că nu simt că ar trebui să învețe la îndemnul altor persoane care nu le sunt părinți;

copiii sunt agresați fizic de persoanele care au grijă de ei;

apar tulburări de comportament;

valorizarea persoanelor care nu au studii și au reușit să se descurce în viață iar drept consecință copiii încep să aibă un randament școlar mic;

„Legat de copiii consumatori, iată această generație care primește bani de la părinți și el nu vede cum a muncit mama acești bani, nu a văzut-o venind obosită de la serviciu, element ce ține de educație, eu îmi văd mama muncind, îmi văd tatăl muncind, seara ne vedem, fiecare are responsabilitățile sale, fiecare are niște sarcini, așa se modelează copilul în familie ca personalitate." (pedagog)

„Avem cîteva cazuri în care fetițele sunt de 17 ani și stau cu frații mai mici, părinții le-au cumpărat apartamente și stau singure." (pedagog)

„Am avut un băiat în clasa a XI-a și cînd eram de serviciu pe școală l-am văzut dimineața la ora 7 plîngînd și cînd l-am întrebat ce are mi-a spus că tatăl său plecase în străinătate chiar atunci de dimineață. El se simțea foarte rău pentru că se împăca bine cu tatăl, vorbea cu el orice, era mare de acum și tocmai acum avea nevoie de el." (pedagog)

„Am avut un caz cînd o fetiță are grijă de frații mai mici, mama cînd a plecat cel mic avea 2 ani și ea a rămas, fetiță de clasa a VII-a cu acel copil. Ea este acum în clasa a XII-a și mă uit la ea ca la o femeie, ea dimineața se trezește îl pregătește pe cel mic, uneori vine mai tîrziu la școală, că trebuie să-l ducă pe cel mic la grădiniță. Ea trebuie să se gîndească ce să mai facă de mîncare…Maturizare prea devreme, copilul trebuie să-și trăiască copilăria și nu să fie mamă pentru 2 copiii care nu sunt a ei." (pedagog) „Copiii suferă diferit după plecarea părinților, sunt copiii care suferă mult imediat după ce părinții pleacă, din punct de vedere psihologic." (pedagog) „Avea momente cînd începea să plîngă fără motiv la școală dacă mă țin de el învață, dacă nu, nu. Nu era zi să nu îmi spună că nu sunt mama lui și să îl las în pace." (pedagog) „Au întinerit avorturile și bolile venerice. De obicei fetița se duce cu unul matur nu cu un adolescent ca ea, treaba băieților e să experimenteze cu femei experimentate, care fac bani din asta." (pedagog)

Rezolvarea problemelor pe care le întîmpină copii în urma plecării părinților la muncă în străinătate poate veni fie din familia restrînsă, fie din familia extinsă, fie din afara mediului familial, însă poate să nu vină de la niciunul din grupurile anterior menționate.

Pe de altă parte, în rîndul respondenților din Chișinău, atunci cînd apar probleme de natură socială, medicală, școlară, etc. ajutorul vine în principal din familie. Un rol important în depășirea dificultăților îl au frații și surorile.

„ Asta e cel mai tragic că de aici se rup și relațiile și tradițiile și frumusețea aia a noastră care ținea de rubedenie (legătura între rude) și nu mai au grijă de copiii, în sensul de a-i educa, ea trimite 100, 200 de euro la o mătușă, la un bunel, la cine se nimerește și nici nu o interesează ce se face cu ei." (pedagog) „Apoi ele vin și nu mai găsesc nici limbă comună cu proprii copii, pentru că aceștia cresc, își schimbă viziunea, devin niște copiii cu o personalitate diferită de cum l-a lăsat. În momentul în care copilul li se confruntă cu probleme ea ce face, spune că pleacă cît mai departe de atîtea griji." (pedagog) „Dar din păcate în 80 procente mamele pleacă și familiile se destramă, mamele care pleacă nu mai revin în familie, nu se mai ocupă de copiii." (pedagog) „Din an în an se mărește numărul de divorțuri, inițiatorii la divorț sunt femeile, iar de multe ori copilul rămîne cu mama, dar cu o mamă care a devenit străină copilului pentru că ea nu l-a văzut, nu a fost cînd a făcut primii pași, ea nu i-a pus stiloul în mînă, nu a participat la educația copilului." (pedagog)

Persoanele care au muncit în străinătate și au fost intervievate în legătură cu consecințele care pot apărea supra familiei au amintit de următoarele aspecte: îndepărtarea de cei din familie; dorul de cei dragi; faptul că nu au putut fi alături de apropiați la evenimente importante; conflicte familiale. Specialiștii enumără ca și consecință asupra societății ca efect al plecării la muncă în străinătate: schimbarea sistemului de valori locul prim ocupându-l banii. Persoanele intervievate care au fost plecate la muncă în străinătate vorbesc despre următoarele efecte asupra societății: uitarea obiceiurilor tradiționale; uitarea limbii materne; pierderea forței de muncă calificată și necesitatea de a lucra cu persoane din alte țări; scăderea populației; rămâne în țară doar populația de vârsta a treia;( trimiteri de la capitolul III)

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Ca și în multe alte părți ale lumii, mobilitate teritorială în Moldova reprezintă un subiect sensibil și controversat, care deseori este abuzat în nenumărate dezbateri. Totuși, sunt disponibile unele fapte și cifre care pot servi drept bază pentru niște discuții deschise pe marginea acestui fenomen. Aceste discuții nu sunt doar posibile, ci și necesare pentru a aborda problemele cauzate de mobilitate teritorială.

Pe parcursul ultimilor ani un număr în creștere de moldoveni au plecat din țară pentru a munci peste hotare. Deși numărul total de moldoveni care domiciliau în 2008 peste hotare este în jur de de 600 000, 340 000 dintre ei mai au încă familii în Moldova, reprezentînd circa o pătrime din forța de muncă națională.

O treime din migranții moldoveni ne-permanenți se află peste hotare, avînd un statut iregular. Remitențele constituie o sursă majoră de venit pentru gospodăriile celor care au plecat, precum și pentru economia națională în general. În 2008, remitențele au atins nivelul de 1,8 miliarde dolari SUA; ceea ce reprezintă o rată de 30% în comparație cu PIB-ul.

Remitențele au ajutat la reducerea sărăciei, trimiterea copiilor la școală și au contribuit la creșterea economică bazată pe consum. Fiecare a treia gospodărie moldovenească primește remitențe și pentru fiecare a doua gospodărie dintre acestea, banii trimiși de peste hotare reprezintă mai mult de 50% din venitul lor total.

Consecințele negative ale mobilității teritoriale includ exodul în masă de creieri și forță de muncă calificată, ceea ce afectează sectorul public și cel privat, cauzează abandonul copiilor și familii distruse. În unele cazuri, experiențele eșuate de mobilitate teritorială au rezultat în cazuri grave de exploatare – care de obicei sunt abordate drept cazuri de trafic.

Deși valul de emigrare și volumul fluxului de remitențe au mai scăzut deja înainte de criză, tendința de a migra peste hotare mai înregistrează un nivel destul de înalt (mai mult de jumătate din migranții care au revenit în țară recent, intenționează să plece din nou). Din cauza diferenței substanțiale între salariile din cadrul țării și cele de peste hotare, motivația de a migra nu se va diminua. Migrația continuă să fie o oportunitate atractivă, iar remitențele vor mai rămîne probabil un suport pe termen mediu pentru economia Moldovei. Anume din aceste considerente, eforturile continue întru consolidarea potențialului de dezvoltare a migranților pentru țara de baștină și depășirea consecințelor sociale ale mobilității teritoriale rămîn a fi de o importanță decisivă:

Migranții înfruntă atitudini din ce în ce mai negative din partea guvernelor și societăților din țările de destinație și opțiunile și măsurile existente de reintegrare nu sunt suficiente în ceea ce privește creșterea potențială masivă a numărului celor reîntorși, iar piața internă de muncă dispune de capacități limitate de absorbție a migranților reîntorși;

Piața internă a forței de muncă nu oferă suficiente oportunități tinerilor care încearcă să intre pe piața muncii pentru prima dată; la moment ei sunt în competiție sporită cu migranții reîntorși care sunt mai calificați și au parte de experiență;

Migranții nu participă îndeajuns de activ cu economiile lor în economia țării din cauza mediului de investiții nefavorabil.

Femeile tinere și mamele singure, mai cu seamă cele din localitățile rurale cu un nivel redus de educație și experiențe de violență în familie încă mai riscă să devină victime ale traficului de ființe umane;

Sistemul Național de Referire (SNR) pentru victimele și potențialele victime ale traficului de ființe umane a fost lansat în cooperare cu toți actorii relevanți în anul 2006. Sistemul funcționează în cadrul a 27 de unități teritorial-administrative. Din anul 2000 pînă în 2008, un număr de 5,185 de beneficiari au primit asistență din partea OIM Moldova, inclusiv 433 de beneficiari care au primit asistență în cadrul SNR;

Migrația a părinților reduce riscurile de sărăcie pentru copii, dar este în detrimentul educației morale și a celei academice a acestora. Unii copii rămîn în sărăcie, chiar dacă ambii părinți au migrat. În cazul a 20% de copiii moldoveni, cel puțin unul din părinți este peste hotare, iar în cazul a 10% – ambii părinți sunt peste hotare. În 14% de familii cu mama plecată peste hotare, nimeni nu are grijă de copii. 7% de copii din instituțiile rezidențiale sunt copii cu părinți migranți.

Statutul ilegal al migranților determină frecvența scăzută de revenire la baștină în vizită, astfel periclitînd în continuare bunăstarea familiilor migranților moldoveni;

Dat fiind faptul că mobilitate teritorială provine în principal din zonele rurale, efectul de scădere a volumului de remitențe va fi simțit în mod disproporțional anume acolo, crescînd șansele unei proliferări a sărăciei rurale.

Există necesitatea de a elabora o strategie comprehensivă vizînd mobilitate teritorială care să-și propună drept scop maximalizarea beneficiilor mobilității teritoriale și reducerea costurilor sale sociale. În acest respect, rolul Comisiei de Stat în domeniul managementului mobilității teritoriale ar putea fi unul decisiv.

Consolidarea oportunităților interne de venit pe termen lung și sporirea în viitorul imediat a investițiilor în infrastructură, drept bază pentru programele publice de ocupare;

Soluționarea efectelor disproporționate a crizei asupra sărăciei rurale prin creșterea oportunităților de angajare/a altor oportunități de a obține venit în cadrul economiei rurale.

Extinderea oportunităților de angajare legală pentru moldovenii de peste hotare, mai cu seamă prin intermediul schemelor de mobilitate teritorială circulară și programelor de muncă temporară în special în cadrul statelor membre UE în cadrul Parteneriatului de Mobilitate UE-Moldova, astfel contracarînd și multe inegalități economice și preocupări sociale cauzate de mobilitate teritorială iregulară.

Evitarea restrîngerii programelor de asistență socială bine direcționate;

Extinderea SNR-ului atît din punct de vedere geografic, cît și din punct de vedere tematic, pentru a include mai multe categorii de grupuri vulnerabile;

Asigurarea calității asistenței și durabilității eforturilor de asistență socială prin elaborarea de standarde de calitate și sporirea treptată a implicării Guvernului. Fortificarea serviciilor sociale pentru a răspunde mai bine la necesitățile familiilor afectate de mobilitate teritorială;

Dezvoltarea mecanismelor și capacităților actorilor din domeniul social pentru a identifica și acorda asistență copiilor care nu au parte de îngrijire părintească. Acordarea de suport familiilor care au grijă de copiii migranților, mai cu seamă bunicilor sau altor îngrijitori. Acordarea de asistență copiilor migranților reîntorși în cadrul procesului de reintegrare.

Extinderea calității și accesibilității serviciilor socio-economice de reintegrare pentru migranții care se reîntorc și creșterea numărului ofertelor de calificare (recalificare) profesională, instruire vocațională, consultare în materie de ocupare și oferirea de granturi pentru lansarea de afaceri mici;

Crearea de stimulente pentru reîntoarcerea migranților cu o calificare înaltă, elaborarea de programe de reinstruire/recalificare pentru profesioniștii din domeniul sănătății și educației care să contribuie la reintegrarea și implementarea programelor de plasament profesional pentru studenții moldoveni care absolvesc universitățile de peste hotare, în baza Planului de Acțiuni Guvernamental cu privire la încurajarea reîntoarcerii migranților moldoveni de peste hotare (octombrie 2008).

Oferirea de informație și servicii de suport migranților prin intermediul procesului migrațional, astfel fortificînd atașamentul emoțional al migrantului față de Moldova;

Stabilirea de mai multe legături formale între societate și Diaspora moldovenească și oferirea de asistență migranților care se află în dificultate în țările gazdă prin oferirea de servicii consulare îmbunătățite;

Promovarea investirii remitențelor în Moldova în conformitate cu Programul de Stat pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii adoptat de Guvern în februarie 2009 și a donațiilor de caritate pentru proiectele de dezvoltare în satele de baștină;

Căutarea activă de modalități pentru a armoniza sistemele de asigurare socială și cele fiscale între țările gazdă și .

BIBLIOGRAFIA

1. Albu, A.D. Migrații internaționale a forței de muncă. București: Științifică și Enciclopedică, 1987. 192 p.

2. Breban, V. Dicționar General al Limbii Române. București: Științifică și Enciclopedică, 1987. 625 p.

3. Casiade, O., Porcescu, S. Subiecte și subiecți. Chișinău: Tipografia Academiei “ Ștefan cel Mare”, 2008. 338 p.

4. Constantinescu, M. Teori ale migrației internaționale. Bucuresti: Lumina, 2002. 93 p.

5. Dicționar de politică Oxford.București, 2002. 282 p.

6. Draguț, A. Migrația internațională și problemele dezvoltării. București: Politică, 1981. 175 p.

7. Ghencea, В., Gudumac I. Munca peste hotare, remitente și utilizarea lor. Chișinău: Ed. Asociația de micro finanțare, 2004. 247 p.

8. Josan, A. Migrația: structura, dinamica, tendințele. Chișinău :Economie și finanțe, 1997, 56 p.

9. Manualul Consiliului Europei. /Centrul Român de informare și documentare a CE. București, 1999. 289 p.

10. Miftode, V. Migrațiile și dezvoltarea urbană. Iași: Ed. Junimea, 1978. 79 p.

11. Miftode, V. Migrațiile și dezvoltarea urbană. Iași: Ed. Junimea, 1978. 79 p.

12. Moșneagă, V. Populația Moldovei și migrația. Chișinău: USM, 1999. 198 p.

16. Gheorghiu, V.Moldova on the way to the European Union: Distance covered and next steps to be done, 2005, p. 24-45;

17. Gheorghiu, V. EU-Moldova Action Plan: Negotiations and Implementation. 2005. p. 34-54;

18. Guvernul Republicii Moldova, Raportul intern de evaluare simestrială a implementarii Planului de Actiuni RM-UE, 2005. p. 56-72;

19. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulamentului MAE nr.487 din 28.05.1997. //Monitorul Oficial, 1997, nr.43-47, 3 iulie.

20. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova, Raportul anual de evaluare a implementarii Planului de Actiuni Moldova – Uniunea Europeana, 2005, p. 58-67;

21. Legea RM privind actele de identitate din sistemul național ' de pașapoarte nr.273-XIII din 09.11.1994. //Monitorul Oficial, 1995, nr.9/89, 9 februarie. 87. Legea RM pentru ratificarea Convenției ILO nr.l81 privind agențiile private de ocupare a forței de muncă nr.482-XV din 28.09.2001. //Monitorul Oficial, 2001, nr.130/957, 26 octombrie.

Surse electronice:

22. Evans, G., Newnham J. Dicționar de relații internaționale. Ed: Universal Dalsi, 2001. 335-336 p.;

23. Kennedy, P. Global Sociology. Ed: NYU Press, 2007. 584 p.;

24. Stalker, P. Workers without Frontiers: the Impact of Globalisation on Internation Migration. //Wilson Quarterly,2000, Vol.24, 120 p.;

25. Golini, A., Tendenze demografiche e migrazioni internazionali nell'area occidentale. Milano: Ed: Instituto di ricerche sulla popolazione, 1987. 91 p.;

26 .http://www.iom.md/

27. http://www.ilo.org/global/lang–en/index.htm

ANEXA №2 Tratatele internaționale care garantează respectarea drepturilor omului în domeniul migrației forței de muncă și protecție sociale a luctrătorilor migranți.

Acordul privind colaborarea în domeniul mobilitate teritorială forței de muncă și protecției sociale a lucrătorilor migranți în cadrul statelor C.S.I. (1999)

Acordul privind colaborarea statelor-membre ale Comunității Statelor Independente în lupta cu mobilitate teritorială ilegală;

Actul final din 01.08.1975 al Convenției pentru securitate și cooperare în Europa.

Carta de din 21.11.1990 pentru o nouă Europă.

Convenția Europeană cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranți;

Convenția între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse cu privire la activitatea de munca și protecția socială a cetățenilor Republicii Moldova și ai Federației Ruse, încadrați în munca în afara hotarelor statelor lor (1993)

Convenția între Guvernul Republicii și Guvernul Ucrainei cu privire la activitatea de muncă si protecția sociala a cetatenilor Republicii și ai Ucrainei, încadrați în munca în afara statelor lor (1994)

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.

Convenția privind abolirea muncii forțate;

Convenția privind agențiile private de ocupare a forței de muncă

Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei;

Convenția privind egalitatea de remunerare a bărbaților și femeilor pentru o muncă de valoare egală;

Convenția privind inspecția muncii;

Convenția privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizare;

Convenția privind munca forțată sau obligatorie;

Convenția privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale;

Convenția privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul resurselor umane;

Convenția privind politica de ocupare a forței de muncă;

Convenția privind promovarea negocierilor colective;

Convenția privind protecția salariului;

Convenția privind securitatea și igiena muncii și mediului de muncă;

Convenția privind sistarea relațiilor de muncă din inițiativa patronului;

Convenția privind vîrsta minimă de angajare;

Declarația Universală a Drepturilor omului din 10.12.1948;

Hotărîre despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională și susținerea psihologică a populației în problemele ce țin de carieră nr. 450 din 29.04.2004.

Hotărîre pentru aprobarea Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 191 din 25.02.2008.

Hotărîre pentru aprobarea Regulilor de eliberare a certificatului de luare în evidență a copilului care rămîne în țară, al cărui părinte/tutore (curator), cetățean al Republicii , se angajează provizoriu în muncă în străinătate nr. 290 din 15.04.2009.

Hotărîre pentru aprobarea Strategiei naționale privind politicile de ocupare a forței de muncă pe anii 2007-2015 nr.605 din 31.05.2007.

Hotărîre privind aprobarea Planului național de acțiuni pentru ocuparea forței de muncă pe anul 2008 nr. 167 din 15.02.2008.

Codul muncii al Republicii nr. 154-XV din 28.03.2003

Lege cu privire la ieșirea și intrarea în Republica nr. 269-XIII din 09.11.94

Lege cu privire la mobilitate teritorială de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008

Lege cu privire la tineret Nr.279-XIV din 11.02.99

Lege pentru acceptarea Constituței Organizației Internaționale pentru Mobilitate teritorială nr. 215-XV din 29.05.2003

Lege pentru ratificarea Convenției europene cu privire la statutul juridical lucrătorilor migranți nr. 20-XVI din 10.02.2006

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 181 privind agențiile private de ocupare a forței de muncă Nr.482-XV din 28.09.2001

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 97 privind mobilitate teritorială în scop de angajare, adoptată la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 142 privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane Nr.480-XV din 28.09.2001

Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Nr.102-XV din 13.03.2003

Pactul Internațional din 16.12.1966 cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;

(Trimiteri la anexe)

Să garanteze lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor, în măsura în care aceste chestiuni sunt reglementate prin legislație sau alte prevederi ori sunt supuse controlului autorităților administrative, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat cetățenilor lor în ceea ce privește următoarele elemente: salarizarea și alte condiții de angajare și de muncă; afilierea la organizațiile sindicale și beneficiul avantajelor oferite de convențiile colective; locuința.

Să asigure lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat cetățenilor lor în ceea ce privește impozitele, taxele și contribuțiile aferente muncii, încasate în privința lucrătorului;

Să faciliteze, pe cît posibil, reîntregirea familiei lucrătorului migrant autorizat să se stabilească pe teritoriul său;

Să asigure lucrătorilor, care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat cetățenilor lor pentru acțiunile în justiție referitoare la chestiuni menționate în prezentul articol;

Să garanteze acestor lucrători care locuiesc în mod legal pe teritoriul lor că nu vor putea fi expulzați decît dacă amenință securitatea statului sau contravin ordinii publice sau bunelor moravuri;

Să permită, în cadrul limitelor fixate de legislație, transferul oricărei părți din cîștigurile și din economiile lucrătorilor migranți, pe care aceștia doresc să le transfere;

Să extindă protecția și asistența prevăzute de prezentul articol asupra lucrătorilor migranți care lucrează pe cont propriu, dacă măsurile respective sunt aplicabile acestei categorii;

Să favorizeze și să faciliteze învățarea limbii naționale a statului de primire sau, dacă sunt mai multe limbi, a uneia dintre ele, de către lucrătorii migranți și membrii familiilor lor;

Să favorizeze și să faciliteze, în măsura în care este posibil, învățarea limbii materne a lucrătorului migrant de către copiii acestuia.

Perioada de timp de cînd sunt părinții plecați la muncă în străinătate este de peste 5 ani.

Persoanele care au grijă de copiii cu părinții plecați sunt: celălalt părinte, bunicii, frați/ surori, rude mai îndepărtate, vecini, bone sau în unele cazuri sunt lăsați singuri.

Cei mai mulți dintre părinții care iau decizia de a pleca la muncă în străinătate, nu au anunțat asistentul social din comunitate despre această hotărîre.

În RM nu există servicii sociale guvernamentale și neguvernamentale exclusive pe această categorie de copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate.

În puținele cazuri în care s-a apelat la serviciile sociale, motivele au fost următoarele: pentru prezentarea situației copilului; datorită conflictelor din familie; pentru întocmirea dosarului social; pentru înscrierea la școală a copilului sau câștigarea unui proces.

În R.M. există activități care îi includ și copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate. O parte din aceste activități sunt: verificarea conduitei școlare; sprijin acordat copiilor dacă părinții nu se mai preocupă de ei; centre de zi cu diverse activități; sprijin juridic în caz de necesitate și verificarea condițiilor de trai;

Sugestiile specialiștilor în legătură cu această categorie de copii sunt: să existe în fiecare școală un asistent social, un psiholog și un pedagog școlar; politici sociale și legislative axate pe problematica mobilitate teritorialăi; colaborarea interdisciplinară pentru a-i ajuta pe acești copiii; cartea verde pentru părinții care pleacă din țară; asistență oferită copiilor care rămîn acasă; consultarea practicienilor atunci cînd se propun legi și se stabilesc politici sociale.

Părintele plecat comunică cu cei rămași acasă prin intermediul telefonului sau a internetului (messenger, webcam), dar uneori banii trimiși constituie modalitatea de a menține legătura.

Copiii cu părinții plecați la muncă оn străinătate au menționat faptul că cel mai mult le lipsește dragostea părintească, comunicarea și educația parentală.

Lipsa dragostei părintești este resimțită mai mult cu cît vîrsta copilului este mai mică. Segmentul de vîrstă cel mai afectat de este între 10 și 12 ani, și au ambii părinți plecați la muncă în străinătate.

Deși copiii au fost informați despre intenția părinților de a pleca la muncă în străinătate și au fost de acord cu această decizie separarea copilului de părinte a fost resimțită profund de către aceștia.

Specialiștii au declarat că tații care rămîn acasă cu copiii nu-și asumă responsabilitatea creșterii și educării copiilor datorită mentalității că de aceste activități se ocupă mamele, consumul de alcool în exces; agresivitate verbală și fizică asupra copiilor.

Efectele pozitive observate de specialiștii asupra copiilor, după plecarea părinților sunt: responsabilizarea lor; independența din punct de vedere a alegerii profilului de urmat la școală; tendința de a se descurca singuri cît mai repede și de a aprecia valoarea banului.

Efectele negative asupra copilului datorate plecării unuia/ ambilor părinți la muncă sunt din perspectiva specialiștilor sunt: datorită lipsei de supraveghere părintească crește numărul copiilor care consumă alcool și tutun; supraîncărcarea de rol; tristețea; comit mici infracțiuni; copiii devin victime ale tîlhăriilor datorită banilor pe care о au; vulnerabilitatea fetelor de a fi abuzate; scade randamentul școlar; copii doresc să plece din țara de origine pentru a urma modelul părinților.

Specialiștii amintesc de următoarele efecte negative asupra copilului cu părinții plecați la muncă în străinătate: supraîncărcarea de rol în special la tinerele fete; vulnerabilitatea fetelor de a fi abuzate sexual de tatăl lor; copiii nu acceptă și nu respectă autoritatea persoanelor în grija cărora au rămas; resimt profund dorul de părintele plecat; scade stima de sine și încrederea în forțele proprii; înstrăinarea copiilor față de părinți; devin agresivi; fug de acasă; depresie și tristețe; scade interesul față de școală; comportamente delincvente; probleme medicale.

BIBLIOGRAFIA

1. Albu, A.D. Migrații internaționale a forței de muncă. București: Științifică și Enciclopedică, 1987. 192 p.

2. Breban, V. Dicționar General al Limbii Române. București: Științifică și Enciclopedică, 1987. 625 p.

3. Casiade, O., Porcescu, S. Subiecte și subiecți. Chișinău: Tipografia Academiei “ Ștefan cel Mare”, 2008. 338 p.

4. Constantinescu, M. Teori ale migrației internaționale. Bucuresti: Lumina, 2002. 93 p.

5. Dicționar de politică Oxford.București, 2002. 282 p.

6. Draguț, A. Migrația internațională și problemele dezvoltării. București: Politică, 1981. 175 p.

7. Ghencea, В., Gudumac I. Munca peste hotare, remitente și utilizarea lor. Chișinău: Ed. Asociația de micro finanțare, 2004. 247 p.

8. Josan, A. Migrația: structura, dinamica, tendințele. Chișinău :Economie și finanțe, 1997, 56 p.

9. Manualul Consiliului Europei. /Centrul Român de informare și documentare a CE. București, 1999. 289 p.

10. Miftode, V. Migrațiile și dezvoltarea urbană. Iași: Ed. Junimea, 1978. 79 p.

11. Miftode, V. Migrațiile și dezvoltarea urbană. Iași: Ed. Junimea, 1978. 79 p.

12. Moșneagă, V. Populația Moldovei și migrația. Chișinău: USM, 1999. 198 p.

16. Gheorghiu, V.Moldova on the way to the European Union: Distance covered and next steps to be done, 2005, p. 24-45;

17. Gheorghiu, V. EU-Moldova Action Plan: Negotiations and Implementation. 2005. p. 34-54;

18. Guvernul Republicii Moldova, Raportul intern de evaluare simestrială a implementarii Planului de Actiuni RM-UE, 2005. p. 56-72;

19. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulamentului MAE nr.487 din 28.05.1997. //Monitorul Oficial, 1997, nr.43-47, 3 iulie.

20. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova, Raportul anual de evaluare a implementarii Planului de Actiuni Moldova – Uniunea Europeana, 2005, p. 58-67;

21. Legea RM privind actele de identitate din sistemul național ' de pașapoarte nr.273-XIII din 09.11.1994. //Monitorul Oficial, 1995, nr.9/89, 9 februarie. 87. Legea RM pentru ratificarea Convenției ILO nr.l81 privind agențiile private de ocupare a forței de muncă nr.482-XV din 28.09.2001. //Monitorul Oficial, 2001, nr.130/957, 26 octombrie.

Surse electronice:

22. Evans, G., Newnham J. Dicționar de relații internaționale. Ed: Universal Dalsi, 2001. 335-336 p.;

23. Kennedy, P. Global Sociology. Ed: NYU Press, 2007. 584 p.;

24. Stalker, P. Workers without Frontiers: the Impact of Globalisation on Internation Migration. //Wilson Quarterly,2000, Vol.24, 120 p.;

25. Golini, A., Tendenze demografiche e migrazioni internazionali nell'area occidentale. Milano: Ed: Instituto di ricerche sulla popolazione, 1987. 91 p.;

26 .http://www.iom.md/

27. http://www.ilo.org/global/lang–en/index.htm

ANEXA №2 Tratatele internaționale care garantează respectarea drepturilor omului în domeniul migrației forței de muncă și protecție sociale a luctrătorilor migranți.

Acordul privind colaborarea în domeniul mobilitate teritorială forței de muncă și protecției sociale a lucrătorilor migranți în cadrul statelor C.S.I. (1999)

Acordul privind colaborarea statelor-membre ale Comunității Statelor Independente în lupta cu mobilitate teritorială ilegală;

Actul final din 01.08.1975 al Convenției pentru securitate și cooperare în Europa.

Carta de din 21.11.1990 pentru o nouă Europă.

Convenția Europeană cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranți;

Convenția între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse cu privire la activitatea de munca și protecția socială a cetățenilor Republicii Moldova și ai Federației Ruse, încadrați în munca în afara hotarelor statelor lor (1993)

Convenția între Guvernul Republicii și Guvernul Ucrainei cu privire la activitatea de muncă si protecția sociala a cetatenilor Republicii și ai Ucrainei, încadrați în munca în afara statelor lor (1994)

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.

Convenția privind abolirea muncii forțate;

Convenția privind agențiile private de ocupare a forței de muncă

Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei;

Convenția privind egalitatea de remunerare a bărbaților și femeilor pentru o muncă de valoare egală;

Convenția privind inspecția muncii;

Convenția privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizare;

Convenția privind munca forțată sau obligatorie;

Convenția privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale;

Convenția privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul resurselor umane;

Convenția privind politica de ocupare a forței de muncă;

Convenția privind promovarea negocierilor colective;

Convenția privind protecția salariului;

Convenția privind securitatea și igiena muncii și mediului de muncă;

Convenția privind sistarea relațiilor de muncă din inițiativa patronului;

Convenția privind vîrsta minimă de angajare;

Declarația Universală a Drepturilor omului din 10.12.1948;

Hotărîre despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională și susținerea psihologică a populației în problemele ce țin de carieră nr. 450 din 29.04.2004.

Hotărîre pentru aprobarea Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 191 din 25.02.2008.

Hotărîre pentru aprobarea Regulilor de eliberare a certificatului de luare în evidență a copilului care rămîne în țară, al cărui părinte/tutore (curator), cetățean al Republicii , se angajează provizoriu în muncă în străinătate nr. 290 din 15.04.2009.

Hotărîre pentru aprobarea Strategiei naționale privind politicile de ocupare a forței de muncă pe anii 2007-2015 nr.605 din 31.05.2007.

Hotărîre privind aprobarea Planului național de acțiuni pentru ocuparea forței de muncă pe anul 2008 nr. 167 din 15.02.2008.

Codul muncii al Republicii nr. 154-XV din 28.03.2003

Lege cu privire la ieșirea și intrarea în Republica nr. 269-XIII din 09.11.94

Lege cu privire la mobilitate teritorială de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008

Lege cu privire la tineret Nr.279-XIV din 11.02.99

Lege pentru acceptarea Constituței Organizației Internaționale pentru Mobilitate teritorială nr. 215-XV din 29.05.2003

Lege pentru ratificarea Convenției europene cu privire la statutul juridical lucrătorilor migranți nr. 20-XVI din 10.02.2006

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 181 privind agențiile private de ocupare a forței de muncă Nr.482-XV din 28.09.2001

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 97 privind mobilitate teritorială în scop de angajare, adoptată la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 142 privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane Nr.480-XV din 28.09.2001

Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Nr.102-XV din 13.03.2003

Pactul Internațional din 16.12.1966 cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;

(Trimiteri la anexe)

Să garanteze lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor, în măsura în care aceste chestiuni sunt reglementate prin legislație sau alte prevederi ori sunt supuse controlului autorităților administrative, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat cetățenilor lor în ceea ce privește următoarele elemente: salarizarea și alte condiții de angajare și de muncă; afilierea la organizațiile sindicale și beneficiul avantajelor oferite de convențiile colective; locuința.

Să asigure lucrătorilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat cetățenilor lor în ceea ce privește impozitele, taxele și contribuțiile aferente muncii, încasate în privința lucrătorului;

Să faciliteze, pe cît posibil, reîntregirea familiei lucrătorului migrant autorizat să se stabilească pe teritoriul său;

Să asigure lucrătorilor, care se găsesc în mod legal pe teritoriul lor, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat cetățenilor lor pentru acțiunile în justiție referitoare la chestiuni menționate în prezentul articol;

Să garanteze acestor lucrători care locuiesc în mod legal pe teritoriul lor că nu vor putea fi expulzați decît dacă amenință securitatea statului sau contravin ordinii publice sau bunelor moravuri;

Să permită, în cadrul limitelor fixate de legislație, transferul oricărei părți din cîștigurile și din economiile lucrătorilor migranți, pe care aceștia doresc să le transfere;

Să extindă protecția și asistența prevăzute de prezentul articol asupra lucrătorilor migranți care lucrează pe cont propriu, dacă măsurile respective sunt aplicabile acestei categorii;

Să favorizeze și să faciliteze învățarea limbii naționale a statului de primire sau, dacă sunt mai multe limbi, a uneia dintre ele, de către lucrătorii migranți și membrii familiilor lor;

Să favorizeze și să faciliteze, în măsura în care este posibil, învățarea limbii materne a lucrătorului migrant de către copiii acestuia.

Perioada de timp de cînd sunt părinții plecați la muncă în străinătate este de peste 5 ani.

Persoanele care au grijă de copiii cu părinții plecați sunt: celălalt părinte, bunicii, frați/ surori, rude mai îndepărtate, vecini, bone sau în unele cazuri sunt lăsați singuri.

Cei mai mulți dintre părinții care iau decizia de a pleca la muncă în străinătate, nu au anunțat asistentul social din comunitate despre această hotărîre.

În RM nu există servicii sociale guvernamentale și neguvernamentale exclusive pe această categorie de copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate.

În puținele cazuri în care s-a apelat la serviciile sociale, motivele au fost următoarele: pentru prezentarea situației copilului; datorită conflictelor din familie; pentru întocmirea dosarului social; pentru înscrierea la școală a copilului sau câștigarea unui proces.

În R.M. există activități care îi includ și copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate. O parte din aceste activități sunt: verificarea conduitei școlare; sprijin acordat copiilor dacă părinții nu se mai preocupă de ei; centre de zi cu diverse activități; sprijin juridic în caz de necesitate și verificarea condițiilor de trai;

Sugestiile specialiștilor în legătură cu această categorie de copii sunt: să existe în fiecare școală un asistent social, un psiholog și un pedagog școlar; politici sociale și legislative axate pe problematica mobilitate teritorialăi; colaborarea interdisciplinară pentru a-i ajuta pe acești copiii; cartea verde pentru părinții care pleacă din țară; asistență oferită copiilor care rămîn acasă; consultarea practicienilor atunci cînd se propun legi și se stabilesc politici sociale.

Părintele plecat comunică cu cei rămași acasă prin intermediul telefonului sau a internetului (messenger, webcam), dar uneori banii trimiși constituie modalitatea de a menține legătura.

Copiii cu părinții plecați la muncă оn străinătate au menționat faptul că cel mai mult le lipsește dragostea părintească, comunicarea și educația parentală.

Lipsa dragostei părintești este resimțită mai mult cu cît vîrsta copilului este mai mică. Segmentul de vîrstă cel mai afectat de este între 10 și 12 ani, și au ambii părinți plecați la muncă în străinătate.

Deși copiii au fost informați despre intenția părinților de a pleca la muncă în străinătate și au fost de acord cu această decizie separarea copilului de părinte a fost resimțită profund de către aceștia.

Specialiștii au declarat că tații care rămîn acasă cu copiii nu-și asumă responsabilitatea creșterii și educării copiilor datorită mentalității că de aceste activități se ocupă mamele, consumul de alcool în exces; agresivitate verbală și fizică asupra copiilor.

Efectele pozitive observate de specialiștii asupra copiilor, după plecarea părinților sunt: responsabilizarea lor; independența din punct de vedere a alegerii profilului de urmat la școală; tendința de a se descurca singuri cît mai repede și de a aprecia valoarea banului.

Efectele negative asupra copilului datorate plecării unuia/ ambilor părinți la muncă sunt din perspectiva specialiștilor sunt: datorită lipsei de supraveghere părintească crește numărul copiilor care consumă alcool și tutun; supraîncărcarea de rol; tristețea; comit mici infracțiuni; copiii devin victime ale tîlhăriilor datorită banilor pe care о au; vulnerabilitatea fetelor de a fi abuzate; scade randamentul școlar; copii doresc să plece din țara de origine pentru a urma modelul părinților.

Specialiștii amintesc de următoarele efecte negative asupra copilului cu părinții plecați la muncă în străinătate: supraîncărcarea de rol în special la tinerele fete; vulnerabilitatea fetelor de a fi abuzate sexual de tatăl lor; copiii nu acceptă și nu respectă autoritatea persoanelor în grija cărora au rămas; resimt profund dorul de părintele plecat; scade stima de sine și încrederea în forțele proprii; înstrăinarea copiilor față de părinți; devin agresivi; fug de acasă; depresie și tristețe; scade interesul față de școală; comportamente delincvente; probleme medicale.