Impactul Impozitelor Indirecte Asupra Activitatii Agentilor Economici DIN Republica Moldova
impactul impozitelor indirecte asupra activității agenților economici din Republica Moldova
Introducere
Capitolul I. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND IMPOZITELE INDIRECTE
1.1. Fiscalitatea- factor relevant de influențare a proceselor economice
1.2. Conceptul, caracteristica și clasificarea impozitelor indirecte
1.3. Practici europene privind impunerea indirectă
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Trăsăturile distinctive ale taxei pe valoare adăugată
2.2. Particularitățile aplicării accizelor
2.3. Specificul taxelor vamale la operațiunile economice internaționale
Capitolul III. EFECTELE APLICĂRII IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI
3.1. Privire de ansamblu asupra problematicii impunerii indirecte a agenților economici
3.2. Perspective și direcții de ajustare a impozitelor indirecte în vederea susținerii mediului de afaceri autohton
Încheiere
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare Actualmente, Republica Moldova se află la o etapă în curs de dezvoltare economică; mediul de afaceri este destul de instabil și evoluează în ritmuri lente. Luînd în considerare că impozitele indirecte dețin o pondere semnificativă în formarea poverii fiscale, iar aceasta din urmă are acțiune directă asupra competititvității agenților economici autohtoni, apare necestatea studierii aspectelor fiscale naționale și internaționale.
Impozitele indirecte comportă un caracter complex; pe de-o parte acestea constituie importantă sursă de finanțare a bugetului de stat iar pe de altă parte constituie o povară pentru agenții economici care le suportă. Majorarea impozitelor indirecte nu întotdeauna va duce la creșterea veniturilor în bugetul public de stat iar micșorarea acestora nu va impulsiona neapărat activitatea agenților economici. În acest context, devine indispensabil găsirea unui mijloc de echilibru care ar permite armonizarea intereselor publice cu cele private. Pentru realizarea acestui deziderat, statului îi revine un rol aparte. Acesta, prin intermediul politicii fiscale și a instrumentelor de gestiune fiscală, dispune de șanse reale de reformare a sistemului fiscal actual.
Politica fiscală are o contribuție specială în redresarea economiei Republicii Moldova; prin intermediul impozitelor atît directe cît și indirecte, se intervine în procesul de obținere și distribuire a veniturilor agenților economici și ulterior, asupra rezultatelor financiare ale acestora; este o pîrghie financiară, economică, socială, reală, care fiind manevrată corect, conduce la asigurarea echității, stabilității, transparenței fiscale, la optimizarea presiunii fiscale și armonizarea principiilor legislației fiscale naționale cu cea internatională. Asfel, se consideră oportună studierea instrumentelor politicii fiscale, în deosebi, a impozitelor indirecte precum și a impactului acestora asupra activității agenților economici; se consideră binevenit identificarea căilor de perfecționarea a impunerii indirecte, sistemului fiscal actual, a politicii fiscale și a bazei legislative.
Scopul cercetării constă în aprecierea influenței impozitelor indirecte asupra activității agenților economici, identificarea problematicii impunerii indirecte în Republica Moldova precum și stabilirea unor măsuri de ajustare a impozitelor indirecte în vederea încurajării mediului de afaceri autohton.
Sarcini ale cercetării:
Identificarea abordărilor conceptuale cu privire la noțiunile de fiscalitate, sistem fiscal, politică fiscală, impozit, impozit indirect;
Evaluarea comparativă a practicii aplicării impozitelor indirecte în țările membre ale UE;
Identificarea particularităților de aplicarea a TVA, accizelor și taxelor vamale în Republica Moldova;
Evidențierea problemelor cu care se confruntă agenții economici în ceea ce privește impunerea indirectă;
Propunerea unor măsuri de ajustare a impozitelor indirecte în vederea susținerii mediului de afaceri autohton;
Obiectul cercetării îl constituie impozitele indirecte în general precum și în particular, impozitele indirecte suportate de întreprinderea mixtă “Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.
Subiectul cercetării îl constituie impactul impozitelor indirecte asupra agenților economici;
Metodologia cercetării Utilizarea metodelor de observare, de analiza și de comparare.
Suportul informațional Studierea și argumentarea temei cercetate a fost efectuată pe baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, Codul Fiscal al Republicii Moldova, Codul Vamal, informația de specialitate, articole și reviste publicate în domeniul fiscalității și finanțelor, care a permis evaluarea impactului impozitelor indirecte asupra agenților economici.
Structura și conținutul de bază a tezei Teza este concepută cu următoarea structură: întroducere, trei capitole care reflectă conținutul de bază al tezei, încheiere, bibliografie și anexe.
În Întroducere este reflectată actualitatea temei cercetate, scopul și sarcinile acesteia, este identificat obiectul și subiectul cercetării; este caracterizat succint conținutul de bază al tezei.
Capitolul I – „Abordări teoretico-metodologice aferente impozitelor indirecte” cuprinde informație teoretică cu privire la sistem fiscal, politică fiscală, impozit. Este definit impozitul indirect și evidențiată tipologia acestuia. Sînt prezentate practici europene privind impunerea indirectă.
Capitolul II – „Particularitățile aplicării impozitelor indirecte în Republica Moldova”
Sunt evidențiate impozitele indirecte de bază – TVA, acciz și taxe vamale – întru-cît au un rol mai important în prevalările fiscale. Sunt prezentate trăsăturile distinctive ale taxei pe valoare adăugată și a accizelor. Se identifică subiectul și obiectul impunerii, sunt specificate cotele impozitelor, facilități fiscale acordate și metode de aplicare. Sunt caracterizate taxele vamale la operațiunile economice internaționale, tipologia, modul de calcul și rolul acestora în economie.
Capitolul III – „Efectele aplicării impozitelor indirecte asupra activității agenților economici” În acest capitol este vizibil impactul impozitelor indirecte asupra activitătii agenților economici prin prisma efectelor care se genearează: efecte pozitive și negative. Se analizează problematica impunerii indirecte și totodată se propun măsuri de soluționare a acestora în vederea impulsionării mediului de afaceri autohton. Se calculează indicatori precum presiunea fiscală și se apreciază nivelul acesteia la rang macroeconomic cît și microeconomic.
Încheierea cuprinde concluziile asupra întregii lucrări științifice, făcînd o retrospectivă a conținutului acesteia.
Capitolul I. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND IMPOZITELE INDIRECTE
1.1. Fiscalitatea- factor relevant de influențare a proceselor economice
Obiectivul de bază al Republicii Moldova la momentul actual este constituirea unei economii dezvoltate. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să apreciem influența sistemului fiscal, întru-cît acesta participă direct la constituirea resurselor financiare publice.
Fiscalitatea este o noțiune generală care vizează mai multe elemente aflate într-o strînsă interconexiune: sistem fiscal, politică fiscală, prelevări fiscale, impozite; acest concept se referă și la ansamblul de metode, instrumente, acte normative și instituții specializate; Fiscalitatea alimentează bugetul de stat, este un instrument perfect de promovare a politicii economice, precum și o pîrghie de influență în mîna autorităților publice.
Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, „Sistemul Fiscal reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a principiilor, formelor și metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum și totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor”. Totodată, acesta reprezintă un mecanism de asigurare a echilibrului economic și financiar întru-cît veniturile fiscale constituie cea mai importantă sursă de finanțare a necesităților statului. Sistemul Fiscal include trei elemente: aparatul fiscal, sistemul de impozite și legislația fiscală. Aparatul fiscal activează în baza legislației fiscale în vederea colectării, redistribuirii și controlului veniturilor fiscale acumulate.
Un sistem fiscal eficient trebuie să asigure un nivel rațional al presiunii fiscale favorizînd atît acumularea resurselor financiare la bugetul statului cît și susținerea activității agenților economici.
Sistemul fiscal poate fi interpretat ca un ansamblu de decizii de politică fiscală.
Politica fiscală reprezintă ansamblul deciziilor de natură fiscală, luate de factorul de decizie public, în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanțării nevoilor publice și a realizării unor finalități de natură economico-socială, în condițiile în care asupra economiei acționează factorii reali sau obiectivi a căror tendință nu este exclusiv ciclică. Aceste decizii au un caracter rațional și logic întru-cît se bazează pe principii binedefinite: universalitatea, justețea, corectitudinea, randamentul, comoditatea prelevărilor fiscale.
Prin intermediul sarcinilor pe care le exercită, politica fiscală contribuie la constituirea sistemului fiscal; formarea unui regim fiscal ce ar permite multiplicarea veniturilor (colectarea la timp și în volumu prestabilit a prevalărilor fiscale); stabilirea și menținerea unui nivel optim de presiune fiscală; prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale.
Autoritățile publice folosesc politica fiscală drept pîrghie în scopul atingerii unor ținte nefiscale, de natură economică precum. modificarea proceselor economice, rectificarea ciclului economic, eliminarea dezechilibrelor economice. În vederea redresării situației economico-financiare la nivel macroeconomic și microeconomic, politica fiscală se promovează conform unor obiective:
Alimentarea bugetului cu resurse necesare realizării funcțiilor statului;
Stabilizarea economică prin care se urmărește: realizarea unei rate înalte de creștere economică; atingerea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă; asigurarea stabilizării prețurilor și menținerea sub control a inflației; realizarea echilibrului balanței comerciale și a balanței de plăți externe;
Reglarea economiei și redresarea creșterii economice;
Restructurarea și readaptarea economiei la cerințele modernității și performanței economice.
La fel de importante sunt și obiectivele sociale pe care urmărește să le reliazeze politica fiscală prin diverse activități ce vizează reduceri, scutiri de impozite pentru unele categorii socio-profesionale, supraimpozitarea unor activități sau produse cu caracter distructiv asupra persoanei, etc..
Politica fiscală se orientează spre consolidarea mecanismelor și pîrghiilor de acumulare a mijloacelor financiare necesare pentru funcționarea eficientă a statului. Prin acțiunile pe care le întreprinde, aceasta urmărește stimularea activității economice, a investițiilor, asigurarea protecției sociale și de asemenea se preocupă ca fiecare cetățean să contribuie la constituirea veniturilor bugetare prin intermediul taxelor și impozitelor. În ceea ce privește impactul politicii fiscale asupra creșterii economice se constată că impozitele mari inhibă avîntul economic iar diminuarea acestora are efecte pozitive dar modeste asupra creșterii economice.
Unul din instrumentele de realizare a politicii fiscale servește impozitul.
Conceptul despre impozit este destul de vast. La început, acesta era văzut ca un avans, o primă de asigurare și un schimb oferit pentru serviciile publice. Savantul Paul Leroy – Beaulieu abordează impozitul în lucrarea sa “Traite de la science des finances” ca fiind sursă de acoperire a cheltuielilor publice. Adam Smith afirmă că „Impozitul este contribuția tuturor membrilor societății sau a unei părți dintre ei la cheltuielile Guvernului”.
Maurice Duverger formulează această noțiune în felul următor: „Impozitul este o prestație pecuniarăituirea veniturilor bugetare prin intermediul taxelor și impozitelor. În ceea ce privește impactul politicii fiscale asupra creșterii economice se constată că impozitele mari inhibă avîntul economic iar diminuarea acestora are efecte pozitive dar modeste asupra creșterii economice.
Unul din instrumentele de realizare a politicii fiscale servește impozitul.
Conceptul despre impozit este destul de vast. La început, acesta era văzut ca un avans, o primă de asigurare și un schimb oferit pentru serviciile publice. Savantul Paul Leroy – Beaulieu abordează impozitul în lucrarea sa “Traite de la science des finances” ca fiind sursă de acoperire a cheltuielilor publice. Adam Smith afirmă că „Impozitul este contribuția tuturor membrilor societății sau a unei părți dintre ei la cheltuielile Guvernului”.
Maurice Duverger formulează această noțiune în felul următor: „Impozitul este o prestație pecuniară impusă particularilor pe cale autoritară, cu titlu definitiv și fără contrapartită în vederea acoperirii cheltuielilor publice”.
Economistul american E. Seligman accentuează cîștigul unilateral în urma impunerii: “Impozitul este încasarea forțată, percepută de stat, de la fiecare pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru necesitățile statului fără oarecare avantaj special pentru plătitor”. „Dictionnaire de science economique”, editat la Paris, în anul 1970, interpretează astfel definiția impozitului: „Impozitul reprezintă o prelevare pecuniară obligatorie, definitivă și fără contraprestație imediată, asupra resurselor persoanelor fizice și juridice pentru acoperirea cheltuielilor în interes general al unei colectivități”. Aceeași idee este păstrată și în definiția impozitului formulată într-un dicționar editat la Chișinău „ o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale”.
Definiția care se găsește în Codul Fiscal al Republicii Moldova, caracterizează impozitul drept „o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.”
Impozitul este un instrument esențial de influențare a proceselor economice. Rolul acestuia este vizibil prin funcțiile pe care le exercită: financiară, economică și socială.
Funcția financiară Impozitul constituie principalul mijloc de procurarea a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Funcția economică Impozitul se prezintă ca un mijloc de intervenție a statului în economie, în special prin intermediul pîrghiilor economice.
Funcția socială Prin intermediul impozitelor are loc redistribuirea unei părți importante din PIB între veniturile diferitor persoane fizice sau juridice.
Prevalările fiscale sub formă de impozite pot pune în contradicție interesele publice cu cele private. Statul va tinde mereu să majoreze veniturile la bugetul de stat, pe cînd agenții economici doresc să- și păstreze o parte cît mai mare din profit sie, preferînd o diminuare a poverii fiscale.
Stabilirea unor impozite excesive de către stat cu scopul majorării veniturilor fiscale poate afecta creșterea producției și implicit creșterea economică și anume:
Impozitele mari descurajează rata de investiții prin aplicarea impozitelor veniturilor persoanelor fizice sau juridice, prin rate de impozitare aferente cîștigurilor de capital și prin deductibilitatea scăzută a amortizării;
Impozitele pot conduce la scăderea ofertei de muncă, descurajînd munca, modificînd decizia privind acumularea de educație, calificare, pregătire sau decizia ocupațională;
Politica fiscală are capacitatea de a descuraja creșterea productivității prin atenuarea cercetării și dezvoltării;
Impozitarea mare asupra ofertei de muncă poate distorsiona utilizarea eficientă a capitalului uman prin descurajarea angajaților de a lucra în sectoare cu productivitate ridicată dar prea impozitate.
Așadar, orice accentuare a presiunii fiscale provoacă o reducere a sumei prevalărilor obligatorii percepute de autoritățile publice.
Reieșind din cele menționate anterior, eficiența fiscalității se observă atît în modul în care impozitele și taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calității serviciilor publice, cît și în modul în care ele asigură, în mod sustenabil, menținerea și extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislației fiscale impune reducerea continuă a scutirilor și exceptărilor acordate de la plata impozitelor și a taxelor cu scopul creșterii transparenței mediului de afaceri, îmbunătățirii competiției și lărgirii bazei de impozitare. Se consideră oportună gestiunea eficientă a politicii bugetare; asigurarea transparenței cheltuielilor publice, direcționarea alocărilor bugetare pe bază de priorități, asigurarea unui parteneriat real între stat și contribuabil.
1.2. Conceptul, caracteristica și clasificarea impozitelor indirecte
Resursele financiare publice se formează pe baza prevalărilor fiscale sub formă de impozite, taxe, contribuții și venituri nefiscale. Acestea au drept scop principal asigurarea finanțării cheltuielilor publice.
Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, impozitele și taxele se divizează în impozite și taxe generale de stat și impozite și taxe locale. În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificarea a impozitelor. În funcție de tipul instituției care le administrează deosebim impozite federale, impozite ale statelor membre ale federației, impozite locale – pentru statele de tip federal; în statele de tip unitar sunt doar impozite ale administrației centrale de stat și impozite ale administrației locale. De asemenea, distingem impozite ordinare și impozite extraordinare.
Luînd în considerare trăsăturile de fond și de formă, sistemul fiscal este format din două tipuri de impozite: impozite directe și impozite indirecte.
Divizarea impozitelor în directe și indirecte a avut loc pentru prima dată în secolul XVII: se considera că impozitele directe se aplică față de capacitatea de plată iar cele indirecte- la intermediere. În teoria economică au existat două concepte cu privire la divizarea impozitelor directe și indirecte. Primul concept presupunea că impozitele incluse în preț și achitate nemijlocit de contribuabili, se consideră impozite indirecte, restul impozitelor sunt indirecte. Cel de-al doilea concept, a cărui amprentă a rămas și pînă în prezent, presupune ca impozitele indirecte se percep din prețurile mărfurilor, iar cele directe doar din venituri.
M. Siuli, economist contemporan, menționează: „Din toate mușcăturile veninoase, cea mai plăcută este mușcătura de aspidă, deoarece aceasta omoară pe nesimțite, în prealabil, adormindu-și jertva; din toate impozitele, cel mai ascuns este cel indirect, deoarece plătindu-l, nu-l plătești ca atare, ci doar cumperi marfa la un preț ceva mai mare. Această impunere este cea mai echitabilă și rațională, deoarece populația, în întregime, este implicată în plata acestuia, fiecare reieșind din sursele sale”. În acest context, L. Montesquieu susține că: „Cetățenii resimt cel mai puțin impozitele stabilite pentru mărfuri, deoarece, în acest caz, față de ei nu sunt înaintate anumite cerințe directe, formale despre plata birului. Acest tip de impozite pot fi mascate cu ușurință în așa mod, că populația nici nu observă că le plătește”. Luînd în considerare aceste viziuni, mai tîrziu, s-a conturat și esența modului de așezare a impozitelor indirecte și directe.
Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile și averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabil la anumite termene. Caracteristic acestor impozite este faptul ca persoana care plătește impozitul este și persoana care efectiv îl suportă.
Spre deosebire de impozitele directe, cele indirecte se stabilesc asupra vânzării bunurilor sau a prestării unor servicii. Ele nu se stabilesc direct și nominativ asupra contribuabililor. Plătitori ai impozitelor indirecte sunt toți acei care consumă bunuri din categoria celor impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situația personală a acestora.
Impozitele indirecte sunt prevăzute în cote proporționale asupra valorii mărfurilor vândute și a serviciilor prestate sau în sume fixe pe unitate de măsură; cota de aplicare a impozitului este unică indiferent de mărimea veniturilor obținute de consumatori. De aici, conchidem că acest tip de impozite nu asigură o repartiție echilibrată a sarcinilor fiscale, nu se respectă principiul echității fiscale. Specific impozitelor indirecte este caracterul lor regresiv. Aceasta înseamnă că, cu cît o persoana beneficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor indirecte, în consecință această situație afectează puterea de cumpărare a consumatorilor și contribuie la scăderea nivelului de trai al populației.
În Republica Moldova cota impozitelor indirecte în total venituri fiscale prevalează, astfel, constatăm importanța studierii influenței acestei categorii a Sistemului Fiscal asupra dezvoltării economiei și a activității antreprenoriale autohtone.
Impozitele indirecte se clasifică în următoarele categorii:
Figura 1.1.1 Clasificarea taxelor vamale
Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 01.01.2007
Taxele de consumație se includ în prețul de vînzare a mărfurilor și serviciilor destinate vînzării. Acestea îmbracă doua forme:
taxe de consumație pe produs;
taxe generale pe vînzări;
Taxele de consumație pe produs sau accize sunt așezate asupra unor produse ce se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de consumatori cu altele, pentru că în acest fel impozitul să aibă un randament fiscal cît mai ridicat. Deci, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt: vinul, cidrul, berea în Franța; berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul în Marea Britanie; produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile în Italia, etc.. În țara noastră se practică accize pe produse, cum sunt: băuturile alcoolice, vinurile și produsele pe bază de vin, berea, produsele din tutun, confecțiile din blănuri naturale, bijuteriile din aur sau platină, autoturismele, parfumurile, apele de colonie, aparate video de înregistrat sau de reprodus, camere video, etc.
Taxele de consumație pe produs se calculează fie-n sumă fixă pe unitate de produs, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra prețului de vînzare. În mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleași taxe, ca și produsele indigene, iar cele destinate exportului sunt, de regulă, scutite de impozit.
Taxele generale pe vînzări se stabilesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri a unităților antreprenoriale, acestea fiind cunoscute ca impozit cumulativ și impozit unic. Prin intermediul impozitului cumulativ, mărfurile se supun impunerii la toate etapele procesului de exercițiu, începînd de la producător și finisînd cu consumatorul final. La fiecare stadiu de parcurgere a marfii, suma impozitului se cumulează; cu cît mai multe stadii, respectiv cu atît este mai mare suma impozitului și valoarea bunului destinat vînzării. Specific impozitului unic este că acesta se încasează doar ă singură dată. E de menționat că TVA se consideră cel mai eficient impozit din politica și practica fiscală.
Din punct de vedere al bazei de calcul, taxele generale pe vînzări cunosc două forme:
pe cifra de afaceri brută;
pe cifra de afaceri netă;
Impozitul pe cifra de afaceri brută se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii totale a mărfurilor vîndute, adică asupra valorii totale a marfurior vîndute care include în sine și impozitul plătit la stadiile precedente. Acest mod de calaculare a impozitului scoate în evidență o lacună a impunerii, și anume perceperea impozitului din impozit. Pe lîngă faptul că impozitul calculat în așa mod este lipsit de transparență în estimarea exactă a prevalărilor fiscale de la etapa producătorului inițial pînă la consumatorul final, acesta majorează nivelul de presiune fiscală suportată de consumator întru-cît prețul produsului este cu mult mai mare.
Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică asupra diferenței dintre prețul de vînzare și prețul de cumparate, adică asupra valorii adăugate de către fiecare participant la procesul de producție și circulație a mărfii respective. Impozitul astfel calculat, numit și taxa pe valoare adăugată, înlătură neajunsurile impozitului calculat pe cifra de afaceri brută.
Un alt impozit indirect care se aplică în operațiile economice internaționale este taxa vamală. Taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.
Savantul român A. Lăzărescu identifică următoarele categorii de taxe vamale și le grupează în funcție de anumite criterii:
După scopul impunerii: taxe vamale fiscale și taxe vamale protecționiste;
În dependență de obiectul impunerii: taxe vamale de import, taxe vamale de export, taxe vamale de tranzit.
În funcție de natura relațiilor comerciale existente între țările exportatoare și importatoare: taxe vamale autonome, taxe vamale convenționale, taxe vamale preferențiale, taxe vamale de retorsiune;
După modul de percepere: taxe vamale ad-valorem, taxe vamale specifice, taxe vamale mixte;
Clasificarea taxelor vamale conform Legii cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova este specificată în figura ce urmează:
Figura 1.1.1 Clasificarea taxelor vamale
Sursa: Elaborat de autor în baza informației din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 01.01.2007
n prezent, taxele vamale cel mai frecvent ntlnite sunt cele asupra importului de mrfuri.
Modul de calcul a texei vamale diferă în funcție de unitatea de măsură a mărfii, astfel, taxa vamală ad valorem se calculează în procente față de valoarea în vamă a mărfii; taxa specifică în baza tarifului stabilit la o unitate de mărfă iar cea combinată îmbină tipurile de taxe vamale ad valorem și specifică.
Taxele extraordinare au un regim special de aplicare. Taxă specială, se aplică în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;
Taxă antidumping se percepe în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la prețuri mai mici decît valoarea lor în țara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.
Taxa compensatorie se stabilește în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenții, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.
E de menționat că taxele vamale reprezintă un instrument eficace în protejarea producătorilor autohtoni precum și în crearea unor restricții pentru mărfurile importate.
Un alt impozit indirect aplicat în Republica Noldova este monopolul fiscal. Acestea sunt instituite de ctre stat asupra produciei i/sau vnzrii unor mrfuri ca: tutun, sare, alcool, cri de joc i alte produse specifice.
Monopolurile fiscale, n funcie de sfera lor de cuprindere, pot fi:
Monopoluri depline;
Monopoluri pariale;
Monopolurile depline se instituie de ctre stat att asupra produciei, ct i asupra comerului cu ridicata i cu amnuntul a unor mrfuri. n schimb, monopolurile pariale se instituie fie numai asupra produciei i comerului cu ridicata, fie numai asupra comerului cu amnuntul.
Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plățile pe care le fac diferite persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituții publice. Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor și anume: caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmărirea în caz de neplată. Dacă impozitele nu presupun o contraprestație din partea statului, în schimb taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu. Este de precizat însă, că taxele conțin deseori și veritabile elemente de impozit, deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de instituțiile respective.
După natura lor, taxele pot fi clasificate astfel:
Taxele judecătorești;
Taxele de notariat;
Taxele consulare;
Taxele de administrație;
După obiectul operațiunii care se efectuează și urmează a fi taxată, taxele se mai împart în taxe de timbru și taxe de înregistrare. Atît taxele de timbru, cît și cele de înregistrare pot fi stabilite fie ad-valorem (atunci cînd acțiunile sau faptele supuse taxării sunt evaluate în bani și când taxa se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la valoarea respectivă), fie în sume fixe în restul cazurilor.
Analizînd caracteristica și tipologia impozitelor indirecte, menționăm că este necesară o evidență corectă și completă a acestora pentru a uniformiza povara fiscală între contribuabili și pentru a evita eschivarea de la plata impozitelor.
1.3. Practici europene privind impunerea indirectă
Într-o economie de piață, sistemul de impozitare reprezintă unul din cele mai importante instrumente de politică fiscală pe care statul le folosește în activitățile sociale și economice. Luînd în considerare acest fapt, pe parcursul anilor, fiecare stat a încercat să-și manifeste măiestria gestionării instrumentelor politicii fiscale în vederea asigurării unui buget de stat echilibrat, capabil să facă față tuturor necesităților societății, cît și în menținerea unui nivel rezonabil de presiune fiscală care nu ar afecta contribuabilii.
Unele țări au atribuit rol semnificativ impozitelor indirecte în formarea resurselor financiare publice, altele au pus accent pe impozitele directe. De fapt, se consideră că în țarile dezvoltate impozitele directe prevalează în totalul resurselor financiare bugetare iar în țarile mai puțin dezvoltate, sau în curs de dezvoltare predomină cele indirecte. Această situație poate fi vizibilă analizînd structura veniturilor fiscale în statele membre ale Uniunii Europene.
Figura 1.1.1 Structura veniturilor fiscale în statele membre ale Uniunii Europene
Sursa: Date preluate conform datelor European Commission Taxation and Customs Union
Observăm că în țarile dezvoltate din punct de vedere economic precum Damemarca (62,7%), Marea Britanie (44,4%), Suedia (42,2%) prevaleaza impozitele directe în total venituri fiscale iar în țările precum Bulgaria (55,4%), Ungaria (45,5%), Romania (45,2%), Polonia (43,5%), Portugalia (43,1%) impozitele indirecte ocupă ponderea cea mai mare, chiar comparativ cu media pe toate țările membre 38,6%..
Instrumentele politicii fiscale au servit subiect de mare interes în cadrul proceselor de integrare europeană. La nivelul țarilor membre a Uniunii Europene, s-a pus în mod explicit accentul pe armonizarea fiscală, altfel încît reglementările politicilor fiscale naționale să fie adaptate la cele europene. În acest sens, la inițiativa Comisiei Europene au fost întreprinse un șir de măsuri în vederea armonizării sistemelor fiscale naționale a statelor membre, urmărindu-se în prim plan, eliminarea descriminării și a dublei impuneri, pevenirea cazurilor involuntare de neimpozitare și a evaziunii fiscale.
Eforturile de armonizare impozitelor indirecte au fost efectuate reieșind din conceptul practic al Pieței Unice care presupune libera circulație a mărfurilor, persoanelor, capitalului și serviciilor. Strategia fiscală s-a axat în special pe taxa adăugată, taxele vamale, și accizele, implimentîndu-se în acest sens un șir de directive ca bază de reglementare.
Astfel, legislația comunitară a Uniunii Europene presupune:
Eliminarea taxelor vamale;
Institurea în țările membre ale Uniunii Europene a unei cote a taxei pe valoare adăugată care să se încadreze într-un interval situat între 15% și 25% și cel mult două cote reduse pînă la cel puțin 5%.
E de menționat că taxa pe valoarea adăugată se consideră a fi unul din cele mai eficient impozit în politica și practica financiară, Acesta se percepe în aproximativ 40 de tări și este un impozit obligatoriu tărilor membre UE. TVA este primul impozit în procesul de armonizare a exigențelor legislației fiscale ale Uniunii Europene.
Figura 1.1.2 Cotele TVA aplicate în statele membre ale UE la 1 iulie 2013
Sursa: Preluat din datele furnizate de European Commission Taxation and Custms Union, WATT Rates Applied in the Member States of the European Union-taxud.c.1(2013)2823545
Din grafic, observăm că, în pofida reglementărilor europene instituite în direcția respectivă, există diferențieri semnificative ale cotelor TVA. Această situație poartă un caracter firesc, întru-cît obiectivele politicii fiscale ale UE diferă de cele ale statelor membre. UE are ca scop realizarea unei Uniuni Economice și Monetare, pe cînd statele membre vor să asigure bugetul de stat cu suficiente resurse financiare necesare îndeplinirii responsabilităților naționale și internaționale și acoperirii cheltuielilor publice. De asemenea, fiecare stat este diferit, atît după suprafață, amplasare, populație, nivel de dezvoltare economic, politic, grad de industrializare, grad de sărăcie, tradiții, etc., iar toate aceste nuanțe influențează filosofia fiscală a fiecărui stat. În pofida acestui fapt, Uniunea Europeană tinde spre o “unificare fiscală”, pe cînd, real, am putea vorbi doar despre o „coordonare fiscală”; constatăm deci mari rezerve în procesul de armonizare fiscală.
Este de menționat că numărul și nivelul cotei taxei pe valoare adăugată diferă de la o țară la alta. Franța, este una din primele țări care a introdus TVA. Cota standard este de 20 %. Aceasta aplică și doua cote reduse 5,5% asupra mărfurilor de bază și 10 % asupra sectorului imobiliar, serviciilor de cazare și restaurantelor. O cotă de 2,1% se aplică la ziare, spectacole de teatre, medicamente. Ponderea impozitelor indirecte depășește prevalările fiscale din impozitele directe în totalul resurselor financiare publice.
Marea Britanie utlizează doar doua tipuri de cote: cea standard – 20% și o cotă redusă de doar 5% aplicată asupra principalelor produse alimentare, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii, produție tipografică, etc.. Această situație poate fi explicată prin faptul că veniturile fiscale se formează pe baza prevalărilor din impozitele directe.
Romania aplică o cotă TVA standard de 24% și doua cote reduse 5% și 9%. Cota redusa de 9% se aplica asupra bunurilor cum ar fi: produsele farmaceutice, echipamente medicale pentru persoanele cu handicap, cărți, accesul la servicii culturale și de cazare la hotel. Începand cu anul 2009, se aplica o cota redusa de 5% pentru livrarea de locuinte sociale, inclusiv a terenurilor pe care sunt construite. Scutirile de TVA fără drept de deducere se aplică tratamentelor medicale, unor activități culturale, educaționale și serviciilor publice poștale, anumitor tranzacții bancare și financiare, de asigurare și reasigurare.
E de menționat că cele mai înalte valori ale cotei standard a TVA le înregistrează țările Ungaria (27%), Danemarca (25%), Suedia (25%); cele mai mici sunt stabilite în Luxemburg (17%), Malta (18%), Cipru (19%). De asemenea, 15 țări membre aplică 2 cote reduse ale TVA și doar 5 țări aplică cote super-reduse. (Anexa)
Actualmente, cea mai mare parte din veniturile fiscale acumulate la bugetul de stat, este din contul cotei standard a TVA. În acest context, deducem că populația care obține venituri mici este supusă unei presiuni fiscale neadecvate. De aceea, la stabilirea cotelor TVA este necesar sa luam în considerare nivelul de dezvoltare a țării respective, nivelul de trai al populației precum și raportul dintre diferite pături sociale.
Cert este că aplicarea unor cote înalte impozitelor indirecte nu garantează și o creștere a încasărilor bugetare. În acest context propunem exemplul Indiei și Pakistanului care au stabilit niște cote înalte la impozitele indirecte nețînînd cont de tradițiile statului respectiv. Acestea au majorat cota impozitului la oua, carne, neluînd în considerare faptul că majoritatea populației este vegetariană, și în consecință, manevra respectivă din partea statului, nu a condus la majorarea veniturilor fiscale. Totodată, stabilirea în țările respective a unor accize înalte la cereale și zahăr poate conduce la creșterea nivelului de sărăcie. Deducem că TVA este un impozit complex, care necesită o atenție sporită din partea statului atunci cînd se dorește obținerea unui anumit rezultat.
O atenție deosebită se acordă taxei pe valoare adăugată la operațiunile de comerț exterior. Aici TVA se stabilește în baza principiului originii mărfurilor sau destinației mărfurilor. Acest principiu presupune că valoarea adăugată este achitată în țara în care se produc bunurile supuse impunerii și în țara care a importat marfa. E de menționat că ambele țări trebuie să se ghideze de acest principiu, în caz contrar, taxa pe valoare adăugată va fi percepută în amîndouă țări. Observăm că acest principiu exclude posibilitatea dublei impuneri ceea ce este apreciat pozitiv. Totodată TVA devine un instrument de protecție vamală în contextul în care la export, mărfurile sunt supuse TVA în țara importatoare, astfel cu cît cota TVA internă este mai mare, cu atît și protecția este mai mare. Toate țările din UE practică principiul originii mărfurilor la operațiunile de comerț exterior.
Un alt impozit indirect stabilit pe plan internațional este accizul. Acesta se aplică asupra bunurilor cu o cerere neelastică- bere, produse din tutun, alcool, blănuri, bijuterii- cu scopul de a limita și controla consumul acestora. Plata accizului se face la producerea sau la importul de bunuri, adică doar după înmagazinarea bunurilor fabricate sau în stadii mai avansate. Bunurile importate din afara Uniunii Europene pot circula în interiorul UE fără taxă pînă cînd sunt oficial eliberate pentru circulație.
Armonizarea accizelor la nivel european s-a dovedit a fi mai anevoiosă decît cea a taxei pe valoare adăugată. Multitudinea de cote variate reprezintă un obstacol în practicarea comerțului exterior. De aceea, este nevoie de un efort suplimentar din partea autorităților în încercarea adaptării politicilor fiscale naționale la cele europene.
O contribuție importantă în acumulările fiscale prezintă taxele vamale, acestea îndeplinesc atît rol fiscal cît și rol regulator al politicii comerciale. Specificul taxelor vamale constă în faptul că pot fi utilizate drept instrument pentru protejarea producătorilor autohtoni și crearea unor bariere pentru mărfurile importate.
În contextul Uniunii Europene, taxele vamale au fost eliminate, aceasta favorizînd circulația liberă a mărfurilor și serviciilor.
În concluzie, putem menționa că impozitele indirecte reprezintă un instrument real, concret, eficient al politicii fiscale atît pe plan național cît și internațional. Prin intermediul acestora, statul se asigură cu resurse financiare necesare funcționării lui.
În contextul integrării europene, statele tind spre o armonizare a impunerii indirecte. Ca instrument de monitorizare se utilizează în principal taxa pe valoare adăugată, accizul și taxele vamale. Adaptarea acestor impozite la standardele europene ar distruge toate barierele și ar favoriza comerțului exterior. În realizarea acestui deziderat, practica europeană dispune de mari rezerve; este necesar de un efort colosal pentru a redresa economiile tuturor țărilor membre, ca să fie posibil aplicarea unor cote TVA și cote acciz unice și ulterior a obține o a circulație liberă a mărfurilor și serviciilor în adevăratul sens al cuvîntului.
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Trăsăturile distinctive ale taxei pe valoare adăugată
Conform Codului Fiscal, taxa pe valoare adăugată este un impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Taxa pe valoare adăugată a fost instituită în RM pentru prima dată în 1992; se consideră a fi cel mai important instrument al politicii fiscale și deține ponderea cea mai semnificativă în totalul veniturilor fiscale naționale. Este un impozit general de stat, indirect și se aplică asupra cifrei de afaceri.
Subiecți impozabili cu taxă pe valoare adăugată sunt:
persoanele fizice și juridice care efectuează livrări impozabile pe piața internă și la export și sunt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile CF;
persoanele fizice și juridice care importa mărfuri, cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, valoarea cărora nu depășește limitele stabilite de legislația în vigoare, indiferent de faptul înregistrării în calitate de subiect al TVA pe teritoriul Republicii Moldova;
persoanele fizice și juridice care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de persoanele menționate;
Drept obiect impozabil constituie livrarea de mărfuri și servicii. Livrarea de mărfuri se referă la transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin: comercializare, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parțială, achitarea salariului în expresie naturală, plăți în expresie naturală, transmiterea mărfurilor puse în gaj în proprietatea deținătorului gajului.
Livrare de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor materiale și nemateriale de consum și de producție, de dare a proprietății în arendă; transmitere a dreptului (inclusiv pe bază de leasing) privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parțială sau gratuit; executare a lucrărilor de construcții și montaj, de reparație, de cercetări științifice, de construcții experimentale și a altor lucrări.
Un alt element al impunerii este locul livrării; Locul livrării mărfurilor se consideră locul de aflare a mărfurilor la momentul predării în posesia clientului pe cînd locul livrării serviciilor diferă în funcție de tipul serviciului.
În Republica Moldova sînt stabilite următoarele cote ale TVA:
cota de 20%, numită și cota standard;
cota zero ( 0%);
cotă redusă de 8%;
Cota standard se aplică asupra tuturor livrărilor impozabile efectuate în Republica Moldova și asupra importurilor de mărfuri și servicii.
Cota zero se aplică la mărfurile și serviciile exportate; toate tipurile de transport internațional de mărfuri și pasageri; energia electrică destinată populației livrată de către întreprinderile producătoare rețelelor de distribuție, precum și energia electrică livrată populației de către rețelele de distribuție; energia termică și apa caldă destinate populației livrate de către întreprinderile producătoare rețelelor de distribuție, precum și energia termică și apa caldă destinate populației livrate de către întreprinderile producătoare și rețelele de distribuție, întreprinderile de termoficare locale, cazangerii, stații termice și stații-grup; mărfurile și serviciile destinate folosinței oficiale a misiunilor diplomatice și a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova, precum și a uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic și administrativ-tehnic al acestor misiuni și a membrilor familiei care locuiesc împreună cu ei, pe bază de rec i proci late, în modul stabilit de Guvern; mărfurile și serviciile organizațiilor internaționale în limitele acordurilor la care Republica Moldova este parte; lucrările de construcție a locuințelor efectuate prin metoda ipotecară; mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică libera în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în interiorul zonei economice libere, precum și cele livrate între rezidenții diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se impun cu TVA conform legislației fiscale.
Cota redusa de 8% se aplică la produsele de pîine și produse de panificație de primă necesitate, livrate pe teritoriul țării; lapte și produsele lactate de primă necesitate, livrate pe teritoriul țării, zahăr din sfeclă de zahăr, medicamente, unele produse parafarmaceutice, utilizate în medicină, gazele naturale și gazele lichefiate, atât la cele importate, cât și la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova.
Subiectul care desfășoară o activitate de antreprenoriat trebuie obligatoriu să se înregistreze ca plătitor de TVA dacă într-o perioadă de 12 luni consecutive a efectuat livrări de mărfuri și servicii în sumă ce depășește 600 mii lei cu excepția livrărilor scutite de TVA. De asemenea, se poate înregistra benevol, dacă a efectuat într-o perioadă de 12 luni consecutive livrări de mărfuri și servicii în sumă ce depășește 100 mii lei și livrările au fost achitate de către cumpărători prin virament în contul bancar al contribuabilului.
TVA prevede scutiri pentru un șir de livrări. Aceasta se aplică pentru livrările efctuate pe teritoriului RM cît și la importul mărfurilor, serviciilor de către subiecții impozabili în cazul în care obiectul tranzacției îl constituie:
locuința, pămîntul, arenda acestora, dreptul de livrare și arendare a acestora (cu excepția plăților de comision);
unele produse alimentare și nealimentare pentru copii;
proprietatea de stat răscumpărată în procesul de privatizare, proprietatea confiscată, fără stăpân, trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune, comorile;
mărfurile, serviciile instituțiilor de învățământ legate de de procesul instructiv de producție și educativ;
produsele de fabricație proprie în cantinele studențești, școlare și altor instituții de învățămînt, medicale, din sfera social-culturală finanțate parțial sau în întregime de la buget;
producției atelierelor curative de producție (de muncă) de pe lângă spitalele de psihiatrie ale Ministerului Sănătății, în care muncesc persoane handicapate.
serviciile legate de îngrijirea bolnavilor și bătrânilor, serviciile medicale (cu excepția celor cosmetologice), serviciile financiare, serviciile poștale;
cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populației;
serviciile prestate de transportul în comun urban, suburuban, interurban auto, feroviar, fluvial;
producția de carte și publicațiile periodice;
autoturismele și autovehiculele;
activele materiale destinate includerii in capitalul statutar (social) a căror valoare pentru o unitate este mai mare de 6000 lei și durata utilă de funcționare depășește un an.
precum și la importul:
mărfurilor, la. introducerea pe teritoriul vamal și plasarea în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire, renunțare în folosul statului;
mărfurilor autohtone anterior exportate și reîntroduse în termen de 3 ani în aceiași;
mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară; mărfurilor plasate în regimul vamal de perfecționare activă;
materiei prime, materialelor, articolelor de completare de către organizațiile și întreprinderile societăților orbilor, surzilor, invalizilor;
mărfurilor importate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale în cazul cînd valoarea lor nu depășește suma de 50 euro;
mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în exclusivitate misiunile diplomatice și alte misiuni asimilate lor în RM și personalul acestora;
mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistență în caz de calamitate naturală, de conflict armat și în alte situații excepționale, pre'cum și.pentru livrările de mărftm, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
Diferența dintre scutirile acordate la taxa pe valoare adăugată și taxa zero a TVA este faptul că cea din urmă permite deducerea sumei TVA.
Pentru calcularea sumei TVA datorate la buget este necesar să cunoaștem baza de impozitare a TVA. Baza de impozitare a TVA nu este altceva decît valoarea livrărilor impozabile. Aceasta nu poate fi mai mică decît cheltuielile pentru producere sau decît prețul de cumpărare (de import) a mărfurilor livrate sau serviciilor prestate.
Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală.
Determinarea TVA ce trebuie achitată la buget se calculează conform formulei:
TVA buget= TVA colectată- TVA deductibilă
unde:
TVA buget – Obligația fiscală privind T.V.A;
TVA colectata – TVA aferentă tuturor livrărilor impozabile;
TVA deductibilă – TVA aferentă tuturor procurărilor de mărfuri și servicii pe teritoriul republicii precum și TVA pentru valorile materiale și serviciile importate;
Dacă suma TVA deductibilă depășește TVA colectată într-o perioadă fiscală, diferența se reportează în următoarea perioadă fiscală și devine o parte componentă a sumei TVA ce urmează a fi dedusă din TVA colectată pentru perioada următoare. În situația în care agenții economici au creanțe cu bugetul din cauza livrărilor efectuate la cota zero sau la cote reduse, atunci TVA se restituie în termen de 45 zile.
E de menționat că subiecților impozabili li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate furnizorilor pe valorile materiale și serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător. Suma TVA aferentă valorilor materiale și serviciilor procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA nu se trece în cont și se reportează la consumuri sau cheltuieli. Suma TVA achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor atât impozabile cât și neimpozabile se trece în cont dacă se referă la livrările impozabile.
Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune de:
factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată TVA;
documentul eliberat de autoritățile vamale, care confirmă achitarea TVA pe mărfurile importate (declarație vamală);
de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate (ordin de plată);
Dacă e să ne referim la import, valoarea mărfurilor, pe baza căreia se calculează TVA este costul mărfurilor la momentul intrării în Republica Moldova, inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele, asigurarea, cheltuielile de transport, royalty și alte plăți care urmează a fi achitate de către importator.
TVA va fi impusă la cota 20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepția mărfurilor, a căror cota este 0%. Subiecții impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător au dreptul de a trece în cont TVA achitată la import, luând în considerare restricțiile privind trecerea în cont a TVA pentru subiecții impozabili care efectuează, livrări scutite de impozit.
Valoarea serviciilor importate se consideră prețul achitat sau care urmează a fi achitat furnizorului de către persoana juridică sau fizică – beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va include plățile efectuate în RM sau plățile efectuate în afara republicii.
Subiecții impozabili care exportă mărfuri sau servicii din RM se impozitează la cota zero.
Contribuabilii, înregistrați ca plătitori de TVA, beneficiază de restituirea efectivă a sumelor TVA în următoarele cazuri:
impozitării mărfurilor (serviciilor) cu TVA la cota zero stabilită la livrările de mărfuri, servicii pentru export și toate tipurile de transporturi internaționale de mărfuri și pasageri; energia electrică, energia termică, apa caldă destinate populației; către agenții economici din Zonele Economice Libere din Republica Moldova atît din afara cît și din teritoriul vamal al țării; de mărfuri către magazinele duty-free
impozitării mărfurilor la cota de 8% stabilită la livrările de pîine și produse de panificație de primă necesitate; lapte și produsele lactate de primă necesitate;
livrările efecuate în baza contractelor de leasing financiar sau operațional;
efectuării investițiilor capitale pe teritoriul Republicii Moldova
Subiectii impozabili solicită restituirea TVA, adresîndu-se la inspectoratele fiscale teritoriale de la locul de deservire prin depunerea cererii conform modelul stabilit.
Determinarea sumei TVA spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face astfel:
a) suma TVA trecută în cont în fiecare perioadă fiscală rezultată cu eventualele diferențe, determinate în urma verificării prevăzute mai sus, formează TVA aferentă facturilor fiscale acceptate la deduceri (trecere în cont) .
b) se determină cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat până la momentul controlului fără dreptul la recalculările ulterioare;
c) se determină suma TVA aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin aplicarea cotei TVA standard la valoarea acestei livrări;
d) se va accepta spre restituire numai suma TVA determinată ca diferența dintre suma TVA atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă și suma TVA calculată pentru livrările efectuate, înmulțită la cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu mai mare decât suma determinată la punctul
Dacă suma TVAdeductibilă la întreprinderile ce produc pîine și produse de panificație și întreprinderile ce prelucrează lapte și produse lactate depășește suma TVAcolectată, atunci diferența se restituie din buget în limitele cotei-standard a TVA, înmulțită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă.
Perioada de calcul a obligației fiscale a T.V.A. constituie o lună calendaristică. Perioada de dare de seamă și de stingere a obligației fiscale constituie luna calendaristică, ce urmează după perioada de calcul a obligației fiscale. Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declarația cu privire la T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală la inspectorate fiscale teritoriale. Declarația se întocmește pe un formular oficial, care este prezentat la serviciul Fiscal de Stat nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.
Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma TVA, care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai târziu de data stabilită pentru prezentarea declarației pe această perioadă, cu excepția achitării TVA în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face la data prestării serviciului, indicată în documentul care confirmă prestarea serviciului.
Subiecții impozabili achită T.V.A. în termenele stabilite. Ei sunt obligați să achite penalitățile și alte sancțiuni în cazul când acestea au fost calculate de organele de control sau cu funcții în domeniul respectiv.
T.V.A. se achită în valută națională. Perceperea se efectuează prin metoda calculării și transferării directe.
În caz că subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declarației fiscale și de la plata T.V.A., IFS este împuternicit să determine suma obligațiunilor fiscale și să ceară achitarea impozitului.
2.2. Particularitățile aplicării accizelor
Accizele reprezintă taxele de consumație pe produs. De obicei ele sunt așezate asupra produselor cu cerere neelastică. Tipurile de produse cu așa o cerere sunt foarte diverse și diferă de la o țară la alta. În RM sunt supuse accizului o gamă largă de produse și mărfuri: băuturile spirtoase tari, vinurile, tutunul, metalele prețioase, blănurile de lux, parfumeria, audio și video aparatura, autoturismele ș.a.
Accizul este un impozit general de stat, indirect care este inclus în prețul produselor. Reieșind din cotele sale, această taxă de consumație poate mări considerabil prețul.
Contribuabilii accizului privind mărfurile indigene sunt persoanele juridice și persoanele fizice care produc mărfuri supuse accizelor iar la mărfurile de import se consideră persoanele fizice și juridice, care importă mărfuri și produse din categoria celor supuse accizelor.
Subiecții impunerii care produc sau preconizează să producă mărfa accizată sunt obligați să se înregistreze în calitate de plătitori de accize și să primească certificatul de acciz.
Înregistrarea în calitate de subiect al impunerii cu acciz permite contribuabilului să obțină de la organul Serviciului fiscal de Stat un certificat de acciz care atestă dreptul acestuia de a efectua tranzacții cu mărfurile supuse accizelor și de a desfășura activitate în domeniul jocurilor de noroc.
Agenții economici care urmează a fi înregistrați în calitate de subiecți impozabili declară încăperea de acciz. Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz.
Ca obiecte ale impunerii cu acciz sunt mărfurile supuse accizelor, specificate în anexa la titlul IV a CF a RM precum produse de bere, alcool, țigări, bijuterii, blănuri de lux, etc.
În dependență de cotele accizelor, baza de calcul o constituie:
volumul în expresie naturală (litru, tona, litru alcool absolut, bucăți, cm3), daca cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt stabilite în suma absoluta la unitatea de măsură a marfii;
valoarea mărfurilor, determinată în prețuri fără accize si T.V.A., daca pentru aceste mărfuri sunt stabilite cote procentuale;
volumul în expresie naturală și valoarea mărfurilor, determinată în prețuri fără accize si T.V.A, dacă sunt stabilite cote duble, atît fixe, cît și procentuale;
valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaței vamale, precum și impozitele și taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, cu excepția accizelor și T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cote procentuale.
Cotele accizului pot fi stabilite în cote fixe pe o unitate de produs și în cote procentuale asupra prețului de vânzare. Aceste cote pot fi utilizate separat sau combinat.
La plata accizelor sînt prevăzute și înlesniri:
a) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare;
b) Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri:
– definite ca ajutor umanitar, stabilite de Guvern;
– destinate proiectelor de asistență tehnică, realizate pe teritoriul Republica Moldova de către organizațiile internaționale în limita acordurilor la care aceasta este parte;
– destinate folosinței oficiale a misiunilor diplomatice și a altor misiuni asimilate lor în Republica Moldova;
c) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision;
d) Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal și plasarea acestora în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, nimicire sau renunțare în folosul statului, precum și magazin duty free, cu excepția țigărilor cu filtru de import etc;
Obiectul impozabil se determină ca volumul fizic de realizare în unitățile de măsură, la care sunt stabilite cotele. Calcularea obiectului impozabil și a sumei accizului este pusă în sarcina plătitorului, pentru mărfurile indigene, și în sarcina departamentului controlului vamal, pentru mărfurile de import.
Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabilește în conformitate cu cantitatea produselor vîndute determinată în unități convenționale.
Pentru persoanele fizice și juridice, subiecți ai impunerii cu accize, obligația fiscală cu privire la calcularea și achitarea accizelor la buget apare la momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.
Expediere (transportare) – se consideră deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.
Pentru persoanele fizice și juridice care importă mărfuri supuse accizelor obligația fiscală apare concomitent cu termenul stabilit de legislație pentru achitarea taxelor vamale.
Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecții impunerii, sunt livrări scutite de acciz, însă obligația fiscală este valabilă pînă la momentul repatrierii mijloacelor bănești și prezentării documentelor justifiative:
Obligația de a prezenta IFS teritoriale “Declarația privind accizele” este pusă în sarcina plătitorilor de accize, cu excepția persoanelor fizice și juridice care efectuează import de mărfuri.
Declarația privind accizele se prezintă lunar pînă în ultima zi a lunii următoare perioadei fiscale.
La fel ca și în cazul taxei pe valoarea adăugată se permite trecerea în cont a accizelor. Persoanele fizice și juridice care prelucrează și/sau fabrică mărfuri supuse accizelor, înregistrate ca subiecți ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare și/sau de fabricare pentru obținerea altor mărfuri supuse accizelor.
Trecerea în cont se permite numai în limita cantității de mărfuri supuse accizelor, folosite la prelucrarea și/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul prezenței documentelor confirmative cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia primă utilizată.
Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine stătător, la momentul expedierii mărfurilor din încăperea de acciz.
Suma trecerii în cont a accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii pentru materia primă accizată utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor precum și la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.
Restituirea accizelor de la buget agenților economici se efectuează numai în cazul exportului de marfă accizată, pentru care la producere s-a utilizat materie primă supusă accizului.
Livrările de mărfuri supuse accizelor, exportate de subiecții impunerii, sînt livrări scutite de accize.
Pentru a confirma exportul de mărfuri supuse accizelor, subiectul impunerii trebuie să dispună de documente de confirmare a exportului, cum ar fi:
– contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul strain cu privire la livrarea mărfurilor;
– documentele de plată și extrasul băncii, care confirmă încasarea de facto a mijloacelor, rezultate din vânzarea mărfurilor supuse accizelor, pe contul subiectului;
– declarația vamală sau copia ei, certificată de conducătorul și de contabilul-șef ai subiectului impunerii, cu mențiunile organului vamal care a eliberat marfa la export.
În cazul existenței documentelor de confirmare a exportului și repatrierii mijloacelor pentru el în termen de până la 90 zile, volumul (valoarea) mărfurilor exportate, precum și suma accizelor solicitate spre restituire, se declară informativ în perioada fiscală când a avut loc repatrierea totală a mijloacelor aferente.
Restituirea accizelor se înfăptuiește în termen de 45 zile din momentul prezentării documentelor justificative corespunzătoare, aplicând mecanismul de restituire a sumelor accizelor.
Produsele accizate se marchează cu timbtu de acciz- marcaj tipărit de unitatea specializată, autorizată de Ministerul Finanțelor.
Mărfurile supuse accizelor cum ar fi votca, lichiorurile, vinurile, divinurile și alte băuturi spirtoase, articolele de tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova precum și importate sunt supuse marcării obligatorii cu timbre de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii acestora din încăperea de acciz.
Nu sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase și spumante, divinurile în sticle de suvenire cu capacitatea de până la 0,25 litri, de l .5, 3 și 6 litri, mărfurile supuse accizelor plasate în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, admitere temporară, magazin duty free, precum și mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova și destinate pentru export.
2.3. Specificul taxelor vamale la operațiunile economice internaționale
Taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.
Taxele vamale se aplică conform tarifului vamal.
Tariful vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum și cuantumul taxei vamale aplicate acestor mărfuri.
Scopul aplicării tarifului vamal:
optimizarea structurii importului de mărfuri;
echilibrarea importului de mărfuri, protecția producătorilor autohtoni de mărfuri;
crearea condițiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia mondială.
În Nomenclatorul de mărfuri este prezentată lista care cuprinde codurile, denumirile și descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internațională.
Obiectele impunerii cu taxe vamale sînt mărfurile importate, exportate sau care sînt în tranzit pe teritoriul R.M.
Valoarea în vamă a mărfii este valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale și a altor impozite.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:
ad valorem – calculată în procente față de valoarea în vamă a mărfii;
specifică – calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
combinată – care îmbină precedentele tipuri de taxe – ad valorem și combinată;
excepțională, care, la rîndul său, se divizează în:
taxă specială, care se aplică cu scopul de a proteja mărfurile de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producție străină în cantități și în condiții care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor autohtoni de mărfuri;
taxa antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la prețuri mai mici decît valoarea lor în țara exportatoare în momentul importului și, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice ori similare, sau apar piedici pentru organizarea ori extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare;
taxa compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenții, dacă sînt lezate interesele, sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în țară a producției de mărfuri identice sau similare.
Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislația și cu acordurile internaționale, la care R.M. este parte. Cotele taxei vamale sînt unice și nu pot fi modificate, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație și de acordurile internaționale, la care R.M. este parte.
În afară de taxa vamală determinată în baza valorii în vamă a mărfurilor și taxei vamale prevăzute de tariful vamal, organele vamale calculează și taxele pentru efectuarea procedurilor vamale.
Sînt prevăzute următoarele tipuri de proceduri vamale și taxe pentru efectuarea acestora:
înregistrarea mărfurilor în vamă: 5 euro în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor constituie 50-1000 euro; 0,20% din valoarea în vamă a mărfurilor, dar nu mai mult de 900 euro, în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor depășește 1000 euro;
înregistrarea importului și exportului temporar de bunuri: 30 euro;
păstrarea mărfurilor în depozitele vamale: în primele 10 zile – cîte 0,1 euro pentru fiecare kg și fiecare zi de păstrare; în următoarele zile calendaristice – cîte 0,5 euro pentru fiecare kg și fiecare zi de păstrare.
Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Valoarea în vamă a mărfii se determină prin următoarele metode:
în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit;
în baza valorii tranzacției cu marfă identică;
în baza valorii tranzacției cu marfă similară;
în baza costului unitar al mărfii;
în baza valorii calculate a mărfii;
prin metoda de rezervă.
Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.
Conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacției se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:
cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: cheltuielile aferente asigurării; costul transportului; costul încărcării, descărcării și transportării mărfii.
cheltuielile suportate de cumpărător ce includ: comisioanele și primele pentru brokeri, cu excepția comisioanelor pentru achiziționarea mărfii; costul conteinerelor și/sau al altui ambalaj de folosință repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea nu sînt considerate un tot întreg cu marfa; costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj și al lucrărilor de ambalare;
valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri și servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preț redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit: materiale, componente, părți și alte elemente similare, încorporate în marfă; instrumente, matrițe, forme și alte componente similare, utilizate la producerea mărfii; materiale cheltuite la producerea mărfii; lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă și design, planuri și schițe, executate în afara țării și necesare pentru producerea mărfii;
redevențele (redevențe – plăți efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerț și drepturi de autor) și taxele pentru licențe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiție a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevențe și taxe pentru licențe nu au fost incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit, cu excepția redevențelor și taxelor pentru licențe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere și distribuire a producției cinematografice.
partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni , direct sau indirect, vînzătorului.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfă identică. La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacției cu marfă identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privințele cu marfa evaluată, inclusiv în ce privește:
caracteristicile fizice;
calitatea mărfii și reputația ei pe piață;
țara de origine;
producătorul.
Deosebirile neesențiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice, dacă, în celelalte privințe aceste mărfuri corespund cerințelor de mai sus.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfă similară. La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacției cu marfă similară. Se consideră similare mărfurile care, deși nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare și se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleași funcții ca și marfa evaluată și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.
La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:
calitatea, existența mărcii comerciale, reputația pe piață;
țara de origine;
producătorul;
Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată, dacă:
nu a fost produsă în aceeași țară cu marfa evaluată;
lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcție, de amenajare estetică, designul, schițele și desenele tehnice au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfă identică sau similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluată;
este introdusă aproximativ în aceeași cantitate și/sau în aceleași condiții comerciale.
În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia din cîteva tranzacții cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacției.
Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar. Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal este vîndută în țara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor legii, se va baza pe prețul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relații de interdependență cu vînzătorul, și cu condiția deducerii:
comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obișnuit, beneficiilor și cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip;
cheltuielilor obișnuite de transport și de asigurare, precum și cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul R.M.;
cheltuielilor pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: cheltuielilor aferente asigurării; costul transportului; costul încărcării, descărcării și transportării mărfii.
impozitelor și taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate. Valoarea în vamă se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:
valoarea sau prețul materialelor și operațiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;
volumul beneficiilor și cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul vînzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinația țării de import;
orice cheltuieli de tipul cheltuielilor pentru transportul mărfurilor la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: cheltuieli aferente asigurării; costul transportului; costul încărcării, descărcării și transportării mărfii.
Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidență sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informația comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia poate fi verificată în altă țară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului și cu condiția preavizării guvernului țării în cauză și neopunerii acestuia cercetărilor.
Metoda de rezervă În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate anterior, sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu legea cu privire la tarifele vamale, cu principiile generale ale acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte și pe baza datelor disponibile.
La determinarea valorii în vamă a mărfii prin această metodă, drept bază nu pot fi luate:
prețul de vînzare al mărfii pe piața internă a Republicii Moldova;
prețul mărfii pe piața internă a țării exportatoare;
prețul mărfii stabilit arbitrar sau prețul fictiv;
sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;
costul de producție al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare;
valoarea mărfii comercializate pentru export în altă țară decît țara importatoare;
valoarea minimală a mărfii în vamă.
Valoarea în vamă a mărfurilor de export se determină în baza valorii lor contractuale, luînd în considerare condițiile D.A.F. („Delivered at frontier” – livrarea pînă la frontieră).
La perceperea taxelor se aplică facilități tarifare acordate de către țară, în condiții de reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei țări sub formă de:
stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferențial de mărfuri;
reducere a taxei vamale;
scutire de taxă;
restituire a taxei plătite anterior.
Sînt scutite de taxa vamală:
mijloacele de transport folosite la transporturi internaționale de pasageri și de bagaje, de mărfuri, precum și obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul, combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecțiunilor, în suma stabilită de actele legislative corespunzătoare;
mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetățenii străini, în conformitate cu legislația, precum și cu acordurile internaționale, la care R.M. este parte;
valuta națională, valuta străină (cu excepția celei folosite în scopuri numismatice), precum și hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislația;
mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinația lor fiind confirmată de organul abilitat;
mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit (donații), destinația lor fiind confirmată de organul abilitat;
mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală în cadrul regimurilor vamale respective;
mărfurile destinate terțelor țări, trecute prin teritoriul vamal sub supraveghere vamală în regim de tranzit;
mărfurile care se importă provizoriu în zonele liberei inițiative pentru a fi prelucrate și, ulterior, exportate;
publicațiile periodice, cărțile ce țin de domeniul învățămîntului, științei și culturii, materialele didactice pentru instituțiile preșcolare, de învățămînt și curative;
mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal în magazinele duty free;
mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor ZEL, precum și mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din ZEL, exportate în afara teritoriului vamal al R.M. și în alte ZEL;
mărfurile importate în R.M. în contul împrumuturilor și granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanția statului, din contul împrumuturilor acordate de organizațiile financiare internaționale, destinate realizării proiectelor respective, precum și din contul granturilor acordate instituțiilor finanțate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;
timbrele de acciz importate și destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror valoare sau cantitate nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare.
Capitolul III. EFECTELE APLICĂRII IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA ACTIVITĂȚII AGENȚILOR ECONOMICI
3.1. Privire de ansamblu asupra problematicii impunerii indirecte a agenților economici
Impozitele indirecte determină consumatorii finali în calitate de contribuabili. Acestea sunt achitate de oricare cumpărător care procură o anumită marfă sau serviciu indiferent de veniturile pe care le obține. De aici, deducem caracterul regresiv al impozitelor indirecte; adică cu cît un consumator obține venituri mai mari, cu atît mai ușor acesta suportă povara fiscală și cu cît veniturile contribuabililor sunt mai mici, cu atît aceștia sunt mai afectați de situația respectivă. Observăm că impozitele indirecte au un caracter inechitabil; nu se ține seama de nivelul veniturilor populației.
Dacă e să ne referim la taxa pe valoare adăugată, pentru a fi un instrument eficient al politicii fiscale, acest impozit se stabilește asupra bunurilor de larg consum. Populația cu venituri mici este cel mai mare consumator al acestei categorii de bunuri. În rezultat, obținem că ponderea impozitelor indirecte în veniturile persoanelor cu salarii reduse este semnifcativă.
La fel e și în cazul agenților economici cu rezultate financiare relativ modeste, impozitele indirecte afectează activitatea acestora generînd o creștere a poverii fiscale și ulterior o diminuare a profitului.
Influența impozitelor indirecte asupra producătorilor se realizează prin aceea că:
prețul de vînzare al bunurilor se majorează cu valoarea impozitelor indirecte;
apare riscul reducerii cererii produselor fabricate. Pot apărea probleme ce țin de comercializarea stocului integral de producție, depozitare, se oferă reduceri care ulterior conduc la neîncasarea sumelor programate; impozitele indirecte influențează negativ capacitatea de dezvoltare a întreprinderii.
Dacă e să ne referim în particular la TVA, una din problemele cu care se confruntă agenții economici în ceea ce privește acestă taxă, este modul corect de stabilire a bazei impozabile. În RM, baza impozabilă TVA constituie valoarea mărfurilor și serviciilor.
O altă problemă este determinarea regimului comerțului internațional. Se știe că în practica comerțului extern, TVA se stabilește conform principiului originii sau destinației. Cel din urmă principiu presupune că TVA se plătește în bugetul țării în care s-a produs marfa sau în bugetul țării importatoare. Principiul destinației în RM prevede că exporturile sunt scutite de TVA iar importurile sunt impozitate.
În contextul operațiilor de import, TVA se calculează ca sumă a valorii mărfii/ serviciului, taxelor vamale, taxelor pentru proceduri vamale inclusiv suma accizului. Pare ciudată această situație, întru-cît accizul se achită drept taxă independentă bugetului de stat iar ulterior, se include în baza de calcul a TVA. Prin urmare, sesizăm un fenomen neadecvat; se percepe impozit din impozit. Această lacună a legislației fiscale conduce la majorarea impozitelor plătite de agenții economici și respectiv a presiunii fiscale asupra activității întreprinderii.
Conform legislației, agenții economici care procură marfă/servicii în avans sunt obligați totodată să achite TVA din această sumă. Taxa pe valoare adăugată devine deductibilă pentru plătitorii de avans doar după momentul întocmirii facturilor fiscale. Această reglementare prezintă un risc pentru antreprenori, întru-cît mediul de afaceri este unul incert și se admite posibilitatea ca mărfurile să nu fi fost transmise (sau sunt deteriorate, sau nu corespund calității cerute, au loc returnări) pe cînd impozitele deja au fost achitate. Prin urmare, această situație de percepere pealabilă a TVA descurajează recurgerea la creditul comercial, influențînd negativ trezorăria firmei.
Se analizează problema ce ține de scutirea de la taxa pe valoare adăugată. Conform Codului Fiscal, art. 103, există o listă de mărfuri/ servicii care se scutesc de TVA. Pe cît ar părea de avantajoase scutirile, pe atît afectează producătorul. Scutirea nu oferă dreptul de deducere a TVA. Deci, taxa pe valoare adăugată achitată pentru mărfurile și serviciile procurate este suportată de agenții economici; cei care au de cîștigat sunt consumatorii, ei achită un preț mai mic pentru marfa respectivă. Pentru întreprinderi este mai convenabil aplicarea cotei zero a TVA, aceasta permite deducerea sau rambursarea sumei TVA și micșorează obligația datorată bugetului.
Tot în contextul calculării obligației fiscale datorate bugetului, de multe ori contribuabilii se confruntă cu nesincronizarea valorii TVA aferente livrărilor cu cea TVA aferentă procurărilor. Această situație generează pierderi fiscală echivalente cu diferența dintre sumele menționate; astfel se menține o presiune permanentă asupra trezorăriei întreprinderii.
Problema deducerii taxei pe valoare adăugată este analizată și în cazul operațiunilor de vînzare –cumpărare, atunci cînd unul dintre subiecți nu este plătitor de TVA. Admitem că cumpărătorul de mărfuri este înregistrat în calitate de plătitor TVA iar furnizorul nu. Este evident că furnizorul nu are cum să elibereze factura fiscală. În acest caz cumpărătorul- plătitor de TVA nu va obține dreptul la deduceri. Reieșind din formula de calcul a obligației fiscale 2.1.1, TVA deductibil nu se va majora cu suma TVA achitată furnizorului, aceasta contribuind la majorarea sumei taxei pe valoare adăugată datorată bugetului. În rezultat se va micșora venitul întreprinderii.
Problematica impunerii indirecte se este cauzată, în general, de baza legislativă neclară, contribuabilii confruntîndu-se cu situația neînțelegerii prevederilor reglementărilor fiscale:
Probleme TVA
Dacă e să ne referim la Republica Moldova, întru-cît este o țară în curs de dezvoltare, în structura impozitelor achitate predomină impozitele indirecte. Aceasta o putem observa din datele tabelului de ma jos.
Tabel
Structura Sistemului Fiscal al Republicii Moldova în anii 2010-2013
mln lei
Sursa: Elaborat de autor în baza Informațiilor operative privind executarea bugetului de stat de pe mf.gov.md, http://www.mf.gov.md/reports/17
Din datele prezentate observăm că se confirmă ipoteza conform căreia în țările în curs de dezvoltare veniturile din impozitele indirecte prevalează în bugetul de stat; pe parcursul anilor 2010-2014 ponderea impozitelor indirecte în total venituri fiscale depășește cota impozitelor directe. Aceasta prezintă o valoare mai mare de 50% și își menține o oarecare stabilitate în dinamică, în anul 2013 atingînd nivelul de 55,6%. Cauzele obținerii proporției respective se datorează faptului că:
Subiecții impunerii acceptă mai ușor creșterea cheltuielilor de consum decît micșorarea salariului net;
Contribuabilul interpretează impozitul indirect ca o plată cu titlu gratuit, o plată pentru bunurile procurate. Chiar dacă unii plătitori conștientizează majorarea prețului pe seama impozitelor indirecte, acesta se consideră mulțumit prin obținerea bunurilor, serviciilor necesare;
Gradul de dezvoltare a economiei, nivelul de săracie, tradițiile țării;
Evaziune fiscală redusă;
Pentru a analiza în particular impozitele indirecte, propunem studierea structurii acestora în tabelul ce urmează. Conform datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, valoarea sumei TVA și valoarea accizului este cumulată într-un singur post din Bugetul Public Național, și anume „Impozite interne pe mărfuri și servicii”. Taxele vamale mai sunt numite impozite asupra comerțului internațional și operațiuni externe.
Tabel
Structura impozilor indirecte în Republica Moldova, mln lei
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistica, http://www.statistica.md/
Datele furnizate de tabelul de mai sus evidențiază cotele impozitelor directe și indirecte în total impozite. În mod normal ponderea cea mai semnificativă o deține TVA și accizele. Acestea dețin o cotă mai mare de 90% . Cota taxelor vamale variază între 7,9% -8,5% . Predominarea în componență impozitelor indirecte a taxei pe valoare adăugată și a taxelor vamale semnifică orientarea economiei spre comerțul extern.
Tipurile de impozite analizate manifestă o tendință de majorare de la o perioadă la alta. Acest lucru este mai sugestiv vizualizînd diagrama 3.1.1
Diagrama 3.1.1 Dinamica impozitelor indirecte în perioada 2010-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza Informațiilor operative privind executarea bugetului de stat de pe mf.gov.md, http://www.mf.gov.md/reports/17
În anul 2013 se obțin cele mai mari prevalări fiscale la bugetul de stat, atît din impozitele interne pe mărfuri și servicii cu 16460,6 mln lei (cu 41% mai mult decît în anul 2010) cît și din impozitele asupra comețului internațional și operațiuni externe cu 1417,2 mln lei (cu 31% mai mult decît în anul 2010). Majorarea se datorează creșterii volumului vînzărilor precum și a comerțului exterior.
Diagrama ce urmează ne reliefează cota diferitor tipuri de impozite în valoarea totală a veniturilor fiscale ale bugetului de stat în anul 2013.
Diagrama 3.1.1 Structura veniturilor fiscale ale Republicii Moldova în anul 2013
Sursa: Elaborat de autor în baza Informațiilor operative privind executarea bugetului de stat de pe mf.gov.md, http://www.mf.gov.md/reports/17
În anul 2013, cota cea mai semnificativă în veniturile fiscale o dețin impozitele interne pe mărfuri și servicii, adică TVA și accizele- 51%. Pe locul doi urmeză cota contribuțiilor la asigurările sociale și medicale, urmează impozitul pe venit- 13%, taxele vamale-5% și o cotă foarte mică deține impozitul direct pe proprietate de doar 1%.
Cu toate că nu este prezentat individual, în bugetul RM o pondere imporantă revine accizului. Există o serie de probleme cu care se confruntă agenții economici în achitarea și calcularea acestuia.
Conform Codului Fiscal se permite scutirea plății de la acciz. Însă dreptul la această scutire îl au doar agenții economici care produc sau prelucrează marfurile supuse accizului. Dacă agenții economici au cumpărat, dar nu au produs mărfurile pentru a le exporta, aceștia nu obțin drepul de restituire a accizului achitat la cumpărare.
Probleme acciz
Dacă e să ne referim tendințele actuale de armonizare fiscală în contextul integrării Uniunii Europene, impunerea indirectă s-ar confrunta cu unele probleme:
În primul rînd, o armonizare totală a impunerii indirecte în țările membre ale uniunii nu ar fi posibilă și nici necesară. Fiecare stat este privit ca ceva individual, cu valorile sale, tradiții, nivel de dezvotare economic, politic, social, cultural; fiecare stat are obiectivele sale specifice ale politicii fiscale pe care o promovează, o politică care aflîndu-se într-o strînsă dependență cu factorii menționați mai sus, lucreză eficient, asigură resurse financiare necesare cheltuielilor publice și un nivel rezonabil al presiunii fiscale asupra contribuabililor.
O posibilă armonizarea fiscală ar distorsiona economia statelor. De exemplu statele care practică cote înalte ale impozitelor indirecte și cele care impun cote mai reduse ale acelorași impozite ar trebui să stabilească o cotă unică. Această situație fie va majora presiunea fiscală în statele care aplică cote mai mici ale impozitelor, fie nu se vor acumula suficiente resurse financiare necesare pentru cheltuielile publice în statele ce practică cote înalte ale impozitelor. În aceste condiții se evidențiază o vulnerabilitate a politicilor fiscale naționale; apare riscul ca statele să intre într-o criză economico-financiară.
De asemenea, cotele mici de impozitare practicate de statele în curs de dezvoltare, oferă posibilități mari de atragere a investițiilor. Este evident că investitorii vor plasa capitalul bănesc în statele unde se aplică un impozit mai mic asupra rezultatelor financiare. Cu această ocazie, în condițiile unei cote unice ale impozitelor, statele cu un nivel mai slab de dezvoltare riscă să piardă din atractivitatea investițională; se frînează competitivitatea și dezvoltarea afacerilor.
În ceea ce privește statele membre proaspăt aderate, păstrarea unui anumit grad de independență în politica fiscală pe termen mediu ar fi o alegere mult mai bună. Această poziție ar contribui la o consolidare fiscală și la o dezvoltare durabilă a economiei statului.
Menționăm că sistemele fiscale europene necesită mai mult o coordonare fiscală și nu o compatibilitate. Prima va influența pozitiv economia țării, mediul de afaceri, comerțul exterior, investițiile autohtone prevenind eventualele situații de evaziune fiscală, discriminare prin impunere, dubla impunere, etc. O bună coordonare fiscală va conduce la identificarea unui nivel optim al presiunii fiscale care va asigura statul cu resurse financiare necesare cheltuielilor publice în același timp nu va afecta activitatea agenților economici.
Problematica presiunii fiscale este un subiect actual pentru Republica Moldova.
În primul rînd, în contextul tendinței de integrare europeană, țara se află la o etapă de reformare a sistemului fiscal; în al doilea rînd, veniturile persoanelor fizice cît și juridice sunt afectate de o fiscalitate excesivă care descurajează investițiile și generează efectul evaziunii fiscale; în Republica Moldova se resimte lispa investițiilor care ar stimula mediul de afceri autohton, crearea locurilor de muncă, creșterea PIB-ului;
Există o multitudine de interpretări în ceea ce privește noțiunea de presiune fiscală. Cert este că, în sens general aceasta exprimă diminuarea veniturilor particulare prin obligația de a achita impozite statului.
Mărimea presiunii fiscale poate fi calculată atît la nivel microeconomic căt și la nivel microeconomic prin intermediul unor indicatori. La nivel macroeconomic Rata presiunii fiscale poate avea o dublă accepție:
Presiunea fiscală în sens strict egală cu raportul dintre mărimea impozitelor încasate de către stat și produsul intern brut;
Presiunea fiscală în sens larg egală cu raportul dintre ansamblul impozitelor și contribuțiilor sociale pe de o parte și PIB pe de altă parte;
Acești indicatori se calculează conform formulelor:
PF=*100%
unde:
PF- presiunea fiscală în sens larg ;
– suma totală de impozite și taxe (cu defalcări în Fondul Social);
PIB- produsul intern brut;
PF=*100%
unde:
PF- presiunea fiscală în sens restrîns ;
– suma totală de impozite și taxe (fără defalcări în Fondul Social);
Pentru evaluarea presiunii fiscale totale, în practica mondială se folosesc 3 trepte:
Treapta I (Treapta critică) – se caracterizează prin faptul că presiunea fiscală se încadrează în limitele 35-40% în totalul PIB-ului. Acest nivel de presiune fiscală conduce la diminuarea veniturlor fiscale ale bugetului de stat, conduc la scăderea nivelului de trai al populației precum și la apariția economiei tenebre, contribuabilii încercînd să evite plata impozitelor.
Treapta II (medie, neutră) nivelul presiunii fiscale este de 30-35% în totalul produsului intern brut. Această limită caracterizează maximul de impozite pe care l-au cedat contribuabilii în favoarea statului.
Treapta III (stimulatorie) nivelul presiunii fiscale oscilează între 20-30% în totalul PIB-ului. Acest tip pe presiune presupune acordarea înlesnirilor fiscale întru impulsionarea investițiilor.
Identificînd veniturile fiscale și produsul intern brut al Republicii Moldova am calculat și interpretat Rata Presiunii Fiscale la nivel macroeconomic.
Tabel
Analiza ratelor presiunii fiscale în sens larg și restrîns la nivel macroeconomic
Mln. lei
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, statistica.md http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp și http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=146&
Conform datelor obținute, observăm că în toate perioadele analizate, nivelul de presiune fiscală în sens larg se încadrează în limitele treptei a doua (medie, neutră) 30-35%. Reieșind din aceasta, se consideră că contribuabilii achită maximul posibil de impozite bugetului public de stat. Rata presiunii fiscale restrînsă corespunde treptei stimulatorii. Încadrarea acesteia în nivelul respectiv se datorează faptului că suma impozitelor și taxelor s-a diminuat cu valoarea contribuțiilor sociale și medicale, care dețin o pondere de ±10% în total PIB, tot atît cu cît s-a micșorat și rata presiunii fiscale în sens larg. De aici constatăm necesitatea rederesării procesului investițional; contribuabilii au nevoie de înlesniri la plata impozitelor.
Este o stare alarmantă a economiei Republicii Moldova; Statul trebuie să ia măsuri în vederea gestionării eficiente a politicii fiscale pentru a despovăra contribuabilii, lăsîndu-le la dispoziție o parte mai mare din venit, acordîndu-le înlesniri fiscale, scutiri și impulsionînd mediul investițional.
Diagrama 3.1.1 Dinamica ratei presiunii fiscale generale și restrînse în Republica Moldova, anii 2010-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, statistica.md http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp și http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=146&
Din diagrama respectivă observăm fluctuația ratelor presiunii fiscale pe parcursul perioadei 2010-2013. Atît presiunea în sens larg cît și cea în sens restrîns se diminuează apoi crește, astfel încît la finele anului 2013 să identificăm o tendință de scădere cu aproximativ 0,7% față de anul precedent. Se consideră că dacă a ratele presiunii fiscale vor crește, aceasta va împovăra și mai mult contribuabilii și va genera apariția economiei subterane, evaziunii și fraudei fiscale, a riscului inflației prin fiscalitate precum și a riscului diminuării competitivității internaționale.
Presiunea fiscală se calculează luînd ca bază de raportare și venitul din vînzări ale agenților economici. Indicatorii respectivi poartă denumirea de Ratele presiunii fiscale ale economiei naționale:
=*100%
unde:
– presiunea fiscală a economiei naționale ;
– suma totală de impozite și taxe (cu defalcări în Fondul Social);
VV- Venitul din vînzări;
=*100%
unde:
– presiunea fiscală a economiei naționale ;
– suma totală de impozite și taxe (fără defalcări în Fondul Social);
=*100%
unde:
– presiunea fiscală a economiei naționale ;
– impozitul sau taxa considerată (TVA, Acciz, Taxe vamale).
În continuare se vor interpreta indicatorii presiunii fiscale ai economiei naționale. La numitor avem venitul din vînzări (VV) iar la numărător suma impozitelor și taxelor inclusiv defalcările în fondul social(), fără defalcările în fondul social (), suma impozitelor interne pe mărfuri și servicii () și suma taxelor vamale ().
Întru-cît baza de raportare a tuturor indicatorilor menționați mai sus este Venitul din Vînzări, mai întîi, vom analiza dinamica acestuia în perioada 2010-2013.
Diagrama 3.1.1 Dinamica venitului din vînzări, anii 2010-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, http://www.statistica.md/
Pe parcursul perioadei analizate, se înregistrează o majorare a venitului din vînzări. În anul 2013 acesta atinge o valoare de 232935,7 mln lei, cu 10% (21176,4 mln lei) mai mult decît în anul precedent și cu 31% (55432,5 mln lei) mai mult față de anul 2010. Această creștere este apreciată pozitiv.
Odată cu majorarea venitului din vînzări se majorează și impozitele indirecte.
În continuare analizăm ratele presiunii fiscale ale economiei naționale pe parcursul anilor 2010-2013.
Diagrama 3.1.1 Dinamica ratelor presiunii fiscale ale economiei naționale, anii 2010-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, http://www.statistica.md/
Ratele analizate mai sus ne indică o tendință de majorare a presiunii fiscale a economiei naționale. Cele mai mari valori înregistrează primul indicator întru-cît se iau în considerare impozitele și taxele totale inclusiv defalcările în fondul social. Suma cumulată a taxei pe valoare adăugată și accizelor în totalul venitului din vînzări pe economie reprezintă 7,07% în anul 2013 iar a taxelor vamale 0,61%; cu atîta se micșorează veniturile agenților economici și totodată se majorează povara fiscală a lor. Creșterea presiunii fiscale se datorează majorării venitului din vînzări precum și a impozitelor.
Statului îi revine un rol important în menținerea unui nivel rezonabil de presiune fiscală. Acest nivel optim ar permite să asigure bugetului de stat maximum venituri fiscale precum și un nivel decent de trai contribuabililor. Depășirea acestui optim are efect scăderea veniturilor fiscale ca urmare a descurajării contribuabililor.
Un nivel înalt de presiune fiscală provoacă apariția unor efecte negative.
În primul rînd sunt afectați subiecții impunerii care au venituri mari. Cu cît veniturile sunt mai mari cu atît și volumul impozitelor datorate bugetului se majorează. De asemenea este afectată capacitatea de cumpărare la nivelul venitului real. Efect al majorării presiunii fiscale este și abstinența de la impozite care se manifestă prin :
Contribuabilii încearcă să evite achitarea impozitelor prin limitarea sau reducerea activității pînă la un anumit plafon de impozitare sau consumatorii refuză să consume anumite produse a căror preț este majorat pe seama impozitelor;
Apariția riscului de evaziune și fraudă fiscală care generează economia tenebră (subterană) și evaziunea internațională;
Apariția riscului prin fiscalitate. Majorarea impozitelor conduce la creșterea prețurilor și prin urmare la o eventuală inflație;
Manifestarea riscului diminuării competitivității internaționale. Majorarea prețurilor produselor/ serviciilor pe seama impozitelor poate conduce la diminuarea competitivității acestora precum și a gradului de investire și modernizare;
Luînd în considerare problematica impunerii indirecte în Republica Moldova, menționăm că sistemul fiscal acual necesită o perfecționare. Sunt necesare reforme în crearea unei baze legislative eficiente care ar avantaja atît interesele statului cît și interesele agenților economici. Sunt necesare măsuri întru diminuarea presiunii fiscale, încurajarea mediului de afaceri prin eliberările investiționale, evitarea riscului evaziunii și fraudei fiscale, riscului de inflație și al dinimuării competitivității internaționale.
3.2. Căi de perfecționare a impunerii indirecte în vederea susținerii mediului de afaceri autohton
Impozitele indirecte dintotdeauna au tins să echilibreze interesele publice cu cele private. Întru-cît s-a dovedit a fi un proces nu prea simplu, aceasta s-a derulat pe parcursul mai multor ani, fiind pînă în prezent un obiectiv al politicii fiscale.
Perfecționarea impunerii indirecte a demarat odată cu înfăptuirea reformei economice și fiscale în anul 1997, care a prevăzut schimbări esențiale ale Codului Fiscal al Republicii Moldova în ceea ce privește impozitele directe cît și indirecte. Această Reformă a Sistemului Fiscal a fost structurată în trei etape.
Prima etapă își are începutul în anul 1990 și durează pînă în 1993. Se evidențiază funcția fiscală a sistemului financiar; apar tendințe de manifestare a funcției de raglare. La această etapă se crează baza legislativă. Se adoptă Legea privind bazele Sistemului Fiscal prin care se stabilesc principiile economice, juridice, organizatorice de constituire a sistemului. Sînt delimitate tipurile de impozite și taxe și se aprobă legile care le reglementează. Drept obiect de impunere servesc operațiunile de desfacere a mărfurilor iar mai tîrziu, obiect al impunerii servesc și agenții economici care importă mărfuri și servicii. De asemenea, se manifestă primele stimulente în domeniul încurajării activității industriale cît și a activităților investitorilor străini.
Cea de-a doua etapă, 1994-1997 presupune:
Fundamentarea principiilor Sistemului Fiscal;
Adoptarea cotei standard a TVA-20%, cota redusă de 5% și 8% și cota zero;
Oferirea unor facilități fiscale aferente TVA și taxelor vamale;
Adoptarea pricipiului originii și destinației mărfurilor la import;
Introducerea Sistemului de impozite directe;
Etapa a treia începe în anul 1998 și durează pînă în prezent. Aceasta se caracterizează printr-o serie de schimbări menite să eficientizeze sistemul fiscal:
Simplificarea Sistemului Fiscal; stabilirea clară a particularităților impozitelor indirecte;
Reglementarea operațiunilor de import-export;
Armonizarea legislației autohtone cu cea europeană;
Atragerea investițiilor străine în sectorul economic;
Stabilirea regulilor clare în determinarea cheltuielilor deductibile în scopul impozitării agenților economici.
Luînd în considerare că societatea este într-o continuă schimbare, menționăm că reforma fiscală nu este nici pe departe terminată, ba mai mult, se află într-un proces în curs de desfășurare.
Perfecționarea impunerii indirecte presupune mai întîi de toate perfecționarea legislației în domeniul respectiv. În prezent, baza legislativă a fiscalității conține o multitudine de lacune care o fac greu de înțeles. Contribuabilii se confruntă cu probleme în interpretarea legilor, a reglementărilor, iar o percepere eronată va conduce la o îndeplinire greșită a obligațiilor fiscale.
Sînt necesare reguli precise, clare, amănunțite ce demonstrază modul de calculare și aplicare a taxelor pe valoare adăugată, accizelor, taxelor vamale; scutirile oferite; deducerea impozitelor în regimul import- export; restituirea impozitelor; modul de perfectare a documentelor fiscale; perioada de plată, etc..
În sensul extinderii sprijinului acordat cetățenilor pentru clarificarea și aplicarea corectă a legislației fiscale, ANAF a creat o bază complexă, ușor accesibilă, care cuprinde întrebări și răspunsuri privind legislația fiscală, acestea din urmă, fiind organizate după criterii precise, codificate, încît să susțină rapid și eficient contribuabilii la respectarea reglementărilor fiscale.
În contextul achitării impozitelor indirecte, a fost creat un concept privind perfecționarea sistemului național de raportare și optimizare a schimbului de date între autoritățile publice și entitățile raportoare. Prin intermediul acestuia s-a redus semnificativ efortul de calculare, raportare și plată a taxelor, se tinde spre îmbunătățirea climatului investițional și de business din țară, creându-se premise pentru o dezvoltare economică durabilă.
Dezvoltarea aplicației E-Factura și utilizarea acesteia de către majoritatea contribuabililor plătitori de TVA creează premise pentru renunțarea la facturile fiscale printate pe hârtie și simplificarea declarației privind TVA cu renunțarea la anexe și registre de facturi. Aceste platorme oferă utilizatorilor opțiunea de a utiliza același set de chei electronice pentru semnarea tuturor rapoartelor prezentate online.
De asemenea, automatizarea evidenței contabile și a procesului de prelevare a informațiilor necesare pentru autorități pe baza soluției web pentru micro-entitățile neplătitori de TVA este o soluție inovativă cu impact major pentru businessul mic și pentru autorități.
Îmbunătățirea funcționalității platformelor existente de raportări online reprezintă o soluție rapidă de micșorare a efortului și timpului de raportare online.
Impozitele indirecte dintotdeauna au manifestat presiune asupra activității agenților economici; indiferent de cota impunerii, fie că este una înaltă, fie că este mai mică, oricum le afectează rezultatele financiare brute în direcția micșorării lor. În același timp, nu putem exclude existența impozitelor indirecte, doar, ele reprezintă sursa principală de venit la bugetul statului din care ulterior se finanțează ansamblul cheltuielilor publice.
A. Laffer acordă o importanță deosebită cotelor de impunere în redistribuirea poverii fiscale. În această direcție, acesta propune ca scop determinarea relației funcționale dintre cotele de impunere și veniturile bugetului. Acesta menționează că există o cotă- punct critic pîna la care se asigură acea relație de proporționalitate, după aceasta, apare efectul invers: majorarea continuă a nivelului de impunere nu mai duce deja la creșterea veniturilor fiscale, ci la reducerea acestora. Este foarte complicat de calculat această cotă, trebuie să se ia în considerare starea economiei naționale în profunzime.
Unii economiști consideră că impulsionarea activității agenților economici este posibilă prin reducerea cotei impozitelor indirecte. Această afirmație este justă parțial întru-cît se neglijează interesul public; micșorarea cotelor impozitelor indirecte va diminua semnificativ veniturile fiscale și statul nu-și va putea acoperi cheltuielile, generîndu-se o îndatorare a statului; se vor apela la noi credite și împrumuturi naționale și internaționale care vor crește datoria tării. Prin urmare acest deficit se va acoperi tot din veniturile societății, de data aceasta însă, povara fiscală va fi cu mult mai mare.
Prin urmare, Statul este cel obligat să ia măsuri în vederea susținerii activității agenților economici. Acesta, din resursele pe care le acumulează, ar trebui să acorde înlesniri fiscale ÎMM-urilor, agenților economici aflați în stare de criză dar cu șanse reale de a-și lua avînt, celor care activează într-un sector dependent de condițiile naturale, climaterice sau a căror activitate prezintă competitivitate internațională; tinerilor care doresc să-și dezvolte o afacere sau celor a căror activitate se bazeză pe export.
De fapt, și reducerea impozitelor la importul efectuat de către antreprenorii autohtoni va conduce la majorarea încasărilor bugetare din contul veniturilor obținute în urma operației de import a mărfurilor sau serviciilor.
Totodată, statul ar trebui să pună accent pe activitatea investițională a țării. Majorarea volumului de investiții in economia națională va contribui la creșterea volumului vînzărilor și respectiv, a veniturilor bugetare pe seama impozitelor indirecte cît și directe.
La luarea deciziei de a investi, se iau în considerare aspectele fiscale ale țării repective:
sistemul de impozite și taxe; cotele de impunere;
nivelul de presiune fiscală;
posibilitatea acordării înlesnirilor fiscale;
posibilitatea acordării scutirilor;
Posibilitatea repatrierii capitalului;
Perfecționarea impozitelor indirecte ar presupune o armonizare a acestora cu cele impuse de practicile europene; acest fapt ar contribui la:
Eliminarea descriminării și a riscului dublei impuneri;
Prevenirea cazurilor involuntare de neimpozitare și a evaziunii fiscale;
Prevenirea pierderilor de venituri asociate concurenței fiscale;
Reducerea costurilor de conformitate pe care le presupune încadrarea nerezidenților sub incidența dispozițiilor mai multor sisteme fiscale;
Valorificarea avantajelor unei piețe unice.
Impozitele indirecte au au un impact major asupra presiunii fiscale autohtone.
Punct de start în vederea diminuării poverii fiscale a contribuabililor reprezintă o bază legislativă binedefinită, cu reguli și elemente clare care ar permite contribuabililor să-și îndeplinească corect, în cuantum deplin și în termenele stabilite obligațiile față de buget, evitînd amenzile și penalitățile; Politica fiscală echilibrată bazată pe elemente ale practicilor internaționale, de asemenea, ar avea efecte reale și benefice atît asupra bugetului public cît și asupra economiei per general.
Statul ar trebui să-și ierarhizeze cheltuielile publice în funcție de prioritate și necesitate, să economisească resursele publice si să întreprindă masuri de prevenire, identificare și penalizare a evaziunii fiscale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Impozitelor Indirecte Asupra Activitatii Agentilor Economici DIN Republica Moldova (ID: 140934)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.