Impactul Fiscalitatii Asupra Societatii Comerciale

CUPRINS

1. Introducere

2. Literatura de specialitate – aspecte teoretice privind impactul fiscalității asupra societății comerciale

2.1. Presiunea fiscală la nivelul societății comerciale

2.2. Impozitele directe și impactul acestora asupra societății comerciale

2.2.1. Impozitul pe profit

2.2.2. Impozitul pe dividende

2.3. Impozitele indirecte și impactul acestora asupra societății comerciale

2.3.1. TVA

2.3.2. Accizele

3. Studiu de caz și rezultate – impactul fiscalității asupra societății comerciale OMV PETROM S.A.

3.1. Scurt istoric al OMV PETROM S.A.

3.2. Prezentarea generală a OMV Petrom

3.3. Impactul presiunii fiscale asupra OMV Petrom

3.4. Impactul impozitelor directe asupra OMV Petrom

3.4.1. Impactul impozitului pe profit

3.4.2. Impactul impozitului pe dividende

3.5. Impactul impozitelor indirecte

4. Concluzii

5. Listă bibliografică

6. Anexe

IMPACTUL FISCALITĂȚII ASUPRA SOCIETĂȚII COMERCIALE

Rezumat: Fiscalitatea a reprezentat un subiect de interes al cercetătorilor de-a lungul a zeci de ani, dar mereu a reușit să rămână o problemă contemporană. În actualul context economic intern și internațional, marcat de profunde transformări, fiscalitatea este, în același timp, generatoare și rod al politicii fiscale. Ne-am propus ca obiectivul acestei lucrări să fie evidențierea influenței pe care fiscalitatea o exercită asupra societăților comerciale, fiecare societate comercială necesitând armonizarea gestionării patrimoniului cu legislația fiscală. Astfel, am elaborat lucrarea de față pornind de la câteva aspecte generale care caracterizează presiunea fiscală, impozitele directe și indirecte și analiza impactului acestora asupra societății comerciale. În studiul de caz realizat, am calculat și interpretat principalele impozite care afectează rentabilitatea societăților comerciale „OMV PETROM S.A.” și „ROMGAZ S.A.”, fapt care a demonstrat aplicabilitatea premiselor prezentate în literatura de specialitate.

Cuvinte cheie: impact, fiscalitate, societate comercială, impozite, indicatori financiari.

Cod/uri JEL: H32, H20

Introducere

Presiunea fiscală asupra agenților economice este cea mai actuală și concludentă problemă a mediului de afaceri și al juriștilor de afaceri, deopotrivă teoreticieni sau practicieni. Lucrarea lămurește efectele care au loc la nivelul societății comerciale datorită cauzelor fiscale, abordarea fiind în permanență la răscrucea dintre interesul statului de a-și realiza obiectivele politicii economice și sociale și interesul mediului de afaceri de a nu fi paralizat prin fiscalitate.

În actualul context economic intern și internațional, marcat de profunde transformări, se poate observa influența pe care fiscalitatea o exercită asupra societăților comerciale, fiecare societate comercială necesitând armonizarea gestionării patrimoniului cu legislația fiscală. Astfel, prin prezenta lucrare urmărim o problematică deosebit de complexă și densă, deoarece determinarea obligațiilor fiscale ale societăților comerciale a pretins și pretinde în continuare numeroase operațiuni de aplicare a legislației fiscale naționale, care se află într-o continuă mișcare și adaptare la ceea ce presupune piața comună europeană. Datorită faptului că legislația fiscală este instabilă, modificându-se frecvent, a fost nevoie de actualizarea continuă a aspectelor tratate.

Între economie și fiscalitate există o legătură directă. Fiscalitatea influențează activitățile financiare ale agenților economici și reprezintă factor de influență a poziției, respectiv a performanței financiare a societăților comerciale. Datorită necesităților tot mai mari de finanțare reclamate de puterile politice, presiunea fiscală suportată de societățile comerciale și de contribuabili în general, a cunoscut în decursul timpului nivele tot mai ridicate, fără a fi posibil să se stabilească cu precizie limita maximă până la care poate ajunge aceasta.

Așa cum este formulată în dicționarul LAROUSSE, fiscalitatea reprezintă „totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum și a aparatului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

„Societatea comercială este termenul generic care desemnează un fenomen de concentrare, de întrunire, de asociere de persoane și/sau de capitaluri, dar cu scop lucrativ, pentru desfășurarea unor activități comerciale. Sau, mai concret, societatea comercială este o concentrare de persoane și/sau de capitaluri investită cu personalitate juridică, urmărind un scop economic și lucrativ, desfășurând activități comerciale într-una din formele prevăzute de lege, prin efectuarea unuia sau mai multor acte obiective de comerț, numite fapte de comerț.”

Conform definiției fiscale societatea comercială se încadrează în categoria contribuabililor: „contribuabilul este orice persoană ce datorează taxe, impozite, contribuții sau alte sume bugetului consolidat”.

Nivelul ridicat de fiscalitate, concurența și lipsa cererii sunt principalele probleme invocate de companii în prezent. Modificările legislației fiscale sunt mai importante ca oricând în contextul actualului mediu de afaceri deosebit de vulnerabil. În timp ce România se află într-un proces amplu de rescriere a Codului Fiscal, este de așteptat ca schimbările să nu se oprească aici, întrucât pe plan internațional există o inițiativă de amploare care va schimba radical modelul de business al companiilor multinaționale.

Analizarea noțiunii de fiscalitate este importantă și necesară deoarece, din modul în care aceasta funcționează se pot deduce concluzii referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală și eficiența implicării puterii publice în viața economică și socială a populației unui stat. Unii autori analizând fiscalitatea în cadrul complexului proces în care ea se prezintă, afirmă că aceasta este un „rău necesar”. Însă, privită din perspectiva contribuabilului, fiscalitatea este o formă de constrângere.

Lucrarea de față își propune, prin intermediul literaturii de specialitate și a studiului de caz realizat formarea unei viziuni de ansamblu asupra impactului fiscalității asupra societății comerciale. Astfel, am pornit de la câteva aspecte generale legate de presiunea fiscală, impozitele directe (impozitul pe profit, impozitul pe clădiri și contribuțiile sociale) și indirecte (taxa pe valoarea adăugată) și prezentarea efectelor pe care acestea le provoacă asupra societăților comerciale, precum și identificarea formulelor necesare pentru calculul acestor impozite, respectiv identificarea cotelor de impozitare aferente fiecărui impozit. În studiul de caz am dovedit aplicabilitatea formulelor calculând aceste impozite și interpretând impactul lor asupra societăților comerciale, apoi am realizat grafice pe baza rezultatelor și am interpretat aceste rezultate. Modelele de analiză pentru studiul de caz sunt societatea comerciala „OMV Petrom S.A.” și „ROMGAZ S.A.”, ai căror indicatori financiari au fost analizați timp de 3 ani și anume: anul 2012, 2013 și 2014. Poziția financiară a celor două societăți comerciale a fost analizată pe baza bilanțului contabil dar și a contului de profit și pierderi.

Problematica presiunii fiscale este o componentă de mare vitalitate a acestei lucrări, aspect ce subliniază importanța cuantificării poverii fiscale la nivel microeconomic.

O altă perspectivă pe care o ridică fiscalitatea o reprezintă și posibilitățile de ameliorare a tratamentului fiscal.

Pe de altă parte, o componentă importantă a lucrării este reprezentată de incidența impozitării rezultatelor asupra cash-flow-ului, structura financiară și valoare firmei în prezența impozitării rezultatelor. Demnă de evidențiat este și partea dedicată unor aspecte relevante din domeniul filosofiei fiscale la nivel retrospectiv, ocazie cu care se realizează o incursiune prin reluarea efectului Laffer – un fenomen universal.

În concluzie, prin acest demers am încercat o revitalizare fundamentală teoretică și practică a unui domeniu extrem de captivant, dar și foarte important, în ceea ce privește generarea resurselor financiare la nivelul unei societăți comerciale. Managementul corect și profesionist al acestora poate provoca consecințe majore în ceea ce privește nivelul de rentabilitate al firmei.

Literatura de specialitate

Presiunea fiscală la nivelul societății comerciale

Presiunea fiscală a reprezentat un subiect de interes al cercetătorilor de-a lungul a zeci de ani, dar mereu a reușit să rămână o problemă actuală. Viitorul oricărui stat modern este de neconceput fără un sistem fiscal performant prin randament și suportabilitate din partea contribuabililor. Starea prezentă de prosperitate a unui stat contemporan este dependentă, în mare măsură, de istoria propriului sistem fiscal, de felul cum a fost conceput și cum a funcționat.

Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice sau juridice prin intermediul impozitului. În absența impozitelor societatea nu poate exista. Impozitele sunt statuate prin Constituție și totodată necesitatea lor este demonstrată de realitatea istorică.

Indiferent că se folosește termenul de presiune fiscală, impunere, povară fiscală, coeficient fiscal, rata prelevărilor obligatorii etc., ideea generală este aceea a obligației față de stat cu consecința diminuării veniturilor particulare.

Presiunea fiscală poate fi interpretată prin următoarele perspective:

Din perspectiva plătitorului de impozite: Presiunea fiscală exprimă gradul de supunere a contribuabilului la suportarea sarcinii fiscale stabilite prin lege. Mărimea presiunii fiscale, în acest caz, arată ce parte procentuală din venitul, care constituie materia impozabilă, va fi sustrasă pentru nevoile generale ale societății. Creșterea coeficientului presiunii fiscale indică o creștere a prelevărilor relative la bugetul statului și, respectiv, o reducere relativă a venitului rămas la dispoziția contribuabilului;

Din perspectiva statului, încasator de impozite: mărimea presiunii fiscale indică ce parte din venitul național creat de către agenții economici (persoane fizice și juridice) urmează să se constituie ca venituri bugetare pe calea impozitării. Pentru stat, creșterea presiunii fiscale semnifică o îmbunătățire a mecanismului de finanțare a cheltuielilor publice, în timp ce o scădere a presiunii fiscale influențează nivelul deficitului bugetar.

Măsurarea presiunii fiscale se calculează cu ajutorul indicatorului numit rata presiunii fiscale. Rata presiunii fiscale caracterizează cota parte a veniturilor agentului economic care nu sunt lăsate pentru reinvestirea lor în economie, ci sunt sustrase în buget.

Rata scăzută de impozitare presupune o presiune scăzută asupra contribuabililor și încasări relativ scăzute de la bugetul de stat și bugetele autorităților locale. Conceptul autorilor neoliberali este că o rată de impozitare ca aceasta poate stimula efortul global pentru a atinge stabilitatea venitului disponibil pentru accelerarea creșterii economice, deci să conducă la o creștere a veniturilor din impozite la bugetul de stat.

Rata ridicată de impozitare ar putea conduce la evaziune fiscală, fraudă fiscală, o scădere a produsului intern brut, prin urmare, va conduce la scăderea veniturilor fiscale la bugetul de stat. Asupra societății comerciale, această rată ridicată a presiunii fiscale acționează descurajând contribuabilii să muncească, să economisească și să investească.

Prin urmare, „pentru a-și realiza scopul în cadrul politicii fiscale, presiunea fiscală impusă de puterile publice trebuie să armonizeze două tendințe diametral opuse: pe de o parte, pe cea a statului, care dorește să fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor publice crescânde și pe de altă parte, cea a cetățeanului, care dorește o presiune fiscală cât mai mică.”

„Arthur Laffer a readus în atenția economiștilor ideea expusă de Adam Smith în Avuția națiunilor, potrivit căreia reducerea fiscalitățozite la bugetul de stat.

Rata ridicată de impozitare ar putea conduce la evaziune fiscală, fraudă fiscală, o scădere a produsului intern brut, prin urmare, va conduce la scăderea veniturilor fiscale la bugetul de stat. Asupra societății comerciale, această rată ridicată a presiunii fiscale acționează descurajând contribuabilii să muncească, să economisească și să investească.

Prin urmare, „pentru a-și realiza scopul în cadrul politicii fiscale, presiunea fiscală impusă de puterile publice trebuie să armonizeze două tendințe diametral opuse: pe de o parte, pe cea a statului, care dorește să fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor publice crescânde și pe de altă parte, cea a cetățeanului, care dorește o presiune fiscală cât mai mică.”

„Arthur Laffer a readus în atenția economiștilor ideea expusă de Adam Smith în Avuția națiunilor, potrivit căreia reducerea fiscalității poate conduce la creșterea veniturilor publice din această sursă. Astfel, dacă fiscalitatea crește până la un punct în care devine inacceptabilă pentru contribuabil, randamentul său va reduce, antrenând după sine scăderea veniturilor bugetare. În aceste condiții, autoritățile publice sunt nevoite să țină cont de efectele pe care le produc impozitele asupra contribuabililor, asupra economiei și asupra societății pentru a atinge un randament cât mai ridicat al acestora.”

Curba Laffer este un grafic care arată dependența dintre rata prelevărilor obligatorii și veniturile totale încasate prin impozite de către stat. Laffer estimează că există un prag maxim al ratei presiunii fiscale, care dacă este trecut se generează o diminuare a randamentului fiscal. Această valoare a presiunii fiscale maxime corespunde unei valori maxime a veniturilor fiscale.

Dacă rata fiscalității ar atinge valoarea de 100%, valoarea prelevărilor obligatorii ar descrește până la anulare, deoarece prelevările obligatorii prea ridicate distrug baza impozitabilă.

Arthur Laffer (1941) este cunoscut drept „părintele economiei din partea ofertei” și s-a făcut popular în special prin propunerea sa conform căreia diminuarea impozitelor poate duce la creșterea cantității percepute de fisc așa cum este reprezentat în curba lui Laffer. Argumentul cum că diminuarea impozitelor este un stimul pentru muncă și producție a fost baza politicii inițiale a președintelui Reagan în Statele Unite în anii ’80.

Potrivit legendei, undeva în Washingtonul anului 1974, Arthur Laffer intră în istorie desenând un grafic pe șervețel, la o cină cu Donald Rumsfeld și Dick Cheney. Așa s-a născut teoria ce-i poartă numele (curba lui Laffer) și care spune că scăderea taxelor poate aduce mai multe venituri la buget, pentru că stimulează economia. Arthur Laffer consideră că ideea de bază a teoriei sale este că modificarea ratei de impozitare are două efecte asupra veniturilor din impozitare: efectul aritmetic – dacă rata de impozitare scade, veniturile din impozite scad; efectul economic – rezultă în urma scăderii de impozitare și are drept consecință stimularea activității economice și duce la creșterea bazei impozabile. În realitate, cele două efecte se manifestă combinat.

Pentru înțelegerea și utilizarea presiunii fiscale prezintă interes și analiza curbei fundamentale de către Arthur Laffer.

Figura nr.1.Curba Laffer

Laffer consideră că, pornind de la zero spre 100%, o mărire a ratei de impunere poate duce la sporirea încasărilor fiscale. Dar există o rată de impunere optimă, dincolo de care încasările fiscale totale se vor micșora dacă rate de impunere va continua să sporească. Din punctul M al figurii, efectele descurajatoare ale fiscalității provoacă o diminuare a producției, adică mărirea presiunii fiscale duce la scăderea producției, nu la creșterea necondiționată și substanțială a încasărilor fiscale.

Impozitele directe

„Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice și juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozitare prevăzute de lege. Cum, în general, subiectul și plătitorul sunt una și aceeași persoană, putem aprecia că acest tip de impozitare are o incidență directă asupra subiectului plătitor.”

Impozitul pe profit

Activitatea desfășurată de un agent economic este îndreptată spre obținerea de profit. Statul, conform dreptului său de a institui impozite pentru a-și procura resursele, impozitează acest profit. Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat asupra beneficiului obținut dintr-o activitate economică. El reprezintă una din principalele surse de venit ale bugetului de stat.

Impozitul pe profit are un rol important în cadrul sistemului fiscal, deoarece este o sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public și duce la creșterea ponderii impozitelor directe în sistemul fiscal român.

Cota de impunere procentuală proporțională cu aplicabilitatea generală este de 16%. Ca regulă generală, impozitul pe profit se determină prin aplicarea cotei de impunere la baza de calcul (profitul impozabil x 16%).

Profitul impozabil se calculează astfel:

Potrivit studiului regional Mazars (Central Eastern European Tax Brochure 2014), România este țara cu una dintre cele mai scăzute cote de impozit pe profit, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în Europa Centrală și de Est. Concret, România se află sub media regională a cotei impozitului pe profit, de aproximativ 17%. Impozitul pe profit, prin cota lui scăzută este extrem de atractiv pentru investitori.

Impozitul pe clădiri

În majoritatea țărilor lumii, clădirile formează unul dintre obiectele cele mai reprezentative ale averii impozabile. În România, impozitul pe clădiri este un impozit anual, de tip promoțional, așezat asupra clădirilor de orice fel, situate în municipii, orașe, comune și sate, indiferent de modul cum sunt folosite și de destinația dată acestora.

Persoanele juridice, pentru clădirile de orice fel pe care le dețin în proprietate, indiferent unde sunt situate acestea, datorează impozit sau taxă pe clădiri, după caz, exceptând cazurile în care legea prevede altfel. Impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială este amplasată clădirea. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. Clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri.

În cazul persoanelor juridice, impozitul și taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Valoarea de inventar a clădirii reprezintă valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului, valoare care nu se diminuează cu amortizarea calculată potrivit legii. Prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii.

Cota de impozitare aplicata este de: 1,5% asupra valorii de intrare în patrimoniu în cazul clădirilor dobândite, (re)evaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință;

În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, cota de impozitare este de 1,5%, iar valoarea impozabilă se reduce cu 15%;

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului și a taxei pe clădiri este de 20%;

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluata in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului și a taxei pe clădiri este de 40%;

În cazul clădirilor achiziționate în sistem de leasing, impozitul se datorează de către utilizator pe întreaga perioadă de desfășurare a contractului.

Contribuții sociale datorate de angajator

Contribuțiile sociale sunt contribuții datorate de către persoanele fizice și de către persoanele juridice care angajează personal.

În România, toți angajatorii și angajații, precum și alte categorii de persoane, sunt cuprinși în categoria contribuabililor la sistemul de asigurări sociale de stat.

Sistemul de asigurări sociale acoperă pensiile, alocațiile pentru copii, situațiile de incapacitate temporara de muncă, riscurile de accidente de muncă și boli profesionale și alte servicii de asistență socială, indemnizațiile de șomaj și stimulentele acordate angajatorilor pentru crearea de locuri de muncă.

Contribuțiile sociale datorate de angajatori și angajați se aplică asupra unor baze de calcul, care pot fi plafonate conform prevederilor Codului fiscal. Cotele de contribuții pot fi modificate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sau prin legea bugetului de stat.

Cotele de contribuții sociale obligatorii sunt următoarele:

a) pentru contribuția de asigurări sociale:

1) 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;

2) 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;

3) 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator.

b) pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate:

1) 5,5% pentru contribuția individuală;

2) 5,2% pentru contribuția datorată de angajator;

c) 0,85% pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;

d) pentru contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj:

1) 0,5% pentru contribuția individuală;

2) 0,5% pentru contribuția datorată de angajator;

e) 0,15% – 0,85% pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, conform legii, datorată de angajator;

f) 0,25% pentru contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de angajator

Declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale se realizează prin depunerea unei declarații privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, precum și a declarației de venit estimat și a declarației privind venitul realizat.

Impozitele indirecte

„Impozitele indirecte vizează cheltuielile, deci se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și prestări de servicii. Prin lege, calitatea de subiect al impozitului este atribuită unei alte persoane fizice sau juridice decât suportatorul acestuia.”

Impozitele indirecte sunt suportate de consumatori ai bunurilor și serviciilor economiei indiferent de veniturile, profesia, averea sau situația profesională.

Trebuie specificat că aceste impozite nu afectează societatea comercială decât prin fluxul de numerar. Fluxul de numerar reprezintă diferența dintre încasările și plățile curente ale unei firme, pe o anumită perioadă de timp. Fluxul de numerar nu se găsește în bilanțul contabil al firmelor românești, deci nu are un impact direct asupra acestora. Este important a se ține seama de fluxul de numerar deoarece este un instrument util în analiza situației financiare a firmei. Acesta răspunde întrebărilor privind solvabilitatea și lichiditatea firmei și este o expresie a derulării fluxurilor comerciale. Frecvent, în situații de instabilitate monetară, poate avea loc un fenomen de creștere a gradului de neîncasare a veniturilor și o blocare a producției vandabile (stocuri greu vandabile de produse finite). Firma poate înregistra în bilanțul contabil rezultate favorabile, dar nu și echivalentul lor monetar în conturile bancare.

Totodată, astfel de impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorului deoarece sunt stabilite în cote procentuale asupra valorii mărfurilor vândute sau serviciilor prestate. În perioadele de avânt economic impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat iar în perioadele de criză și depresiune randamentul este în scădere astfel că se observă ca impozitele directe oscilează. Impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci pe cele reale, micșorând puterea de cumpărare.

Taxa pe valoare adăugată (TVA)

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv. TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare.

Fiecare operator economic vânzător  de mărfuri sau prestator  de servicii acționează ca un colector de taxă în numele statului, virând la buget diferența dintre TVA totală a facturilor sau bonurilor fiscale emise și TVA totală a facturilor primite de la furnizorii de bunuri și servicii.
TVA totală a facturilor sau bonurilor fiscale emise se numește  TVA colectată (se preia din jurnalul de vânzări), lunară sau  trimestrială în funcție de vectorul fiscal.

TVA totală a facturilor primite de la furnizori se numește TVA deductibilă  (se preia din jurnalul de cumpărări), lunară sau  trimestrială în funcție de vectorul fiscal.

Dacă TVA colectat < TVA deductibilă  operatorul economic are TVA de recuperat de la buget. Cererea de recuperare poate fi făcută atunci când suma de recuperat este de minimum  5000 lei . De regulă, însă ea se compensează cu TVA de plată  din luna (lunile) precedentă(e) celei de raportare.

Dreptul de deducere a TVA e reglementat de codul fiscal. Documentul declarativ, prin care se constituie obligația de plată la buget sau, după caz, de recuperat, este formularul 300 – Decont de TVA.

Fiind în prezent cel mai important impozit indirect, taxa pe valoare adăugată prezintă o serie de caracteristici.

Astfel, taxa pe valoare adăugată este un impozit neutru, unic, dar cu plata fracționată. Neutralitatea se referă la faptul că acest impozit, care nu permite nici un fel de discriminare, se prezintă sub forma unei cote care se aplică tuturor activităților economice. Fracționarea derivă din faptul că TVA-ul se calculează pe fiecare stadiu care participă la realizarea și valorificarea produsului finit.

Taxa pe valoare adăugată se caracterizează prin transparență deoarece ea permite fiecărui agent economic să cunoască exact și concret care este mărimea obligației de plată ce-i revine.

O altă caracteristică a TVA este aceea că aplicarea ei se face în țara în care produsul se consumă și nu acolo unde se produce.

Din analiza acestor trăsături caracteristice, rezultă că TVA nu are numai un rol pur tehnic, de colectare a veniturilor bugetare, ci constituie un important instrument de politică economică și fiscală prin care sunt contracarate dezechilibrele macroeconomice.

Studiu de caz și rezultate

Scurt istoric al companiilor

OMV PETROM

1991 – Se înființează Regia Autonomă a Petrolului PETROM S.A.

1992 – Se stopează scăderea producției de țiței din România.

1993 – Se înființează secțiunea română a SPE. PETROM devine membru al Petrolum Recovery Institute – Canada. Platforma Orizont a traversat strâmtoarea Bosfor și forează în Marea Marmara.

1995 – Se înființează Agenția Națională pentru Resurse Umane.

Se promulgă noua lege a Petrolului.

1996 – Se pune în funcțiune Platforma Centrală de Producție din Marea Neagră.

1997 – Se înființează Societatea Națională a Petrolului PETROM S.

1998 – Intră prin fuziune, în componența S.N.P., o nouă sucursală, INCERP Ploiești.

S-au stabilit obiectivele principale ale strategiei de privatizare.

A fost semnată asocierea dintre PETROM și ELF AQUITANE, precum și contractul de concesionare referitor la explorarea și exploatarea în comun a Blocului Neptun din Marea Neagră.

Au fost elaborate și aprobate standardele de firmă, concomitent cu lansarea pe piață a benzinei Super Plus fără Plumb și primului ulei de motor 20W40, din gama de produse RO3.

A fost obținută Licența de explorare și exploatare pentru perimetrul Jusaly din Kazahstan. Platforma Orizont a realizat lucrări de foraj pentru Compania Energy din Bangladesh.

Au fost înființate filiala PETROM Ungaria KFT și reprezentanțele Petrom din Azerbaidjan și Republica Moldova.

1999 – A fost anunțată public descoperirea celui mai mare zăcământ petrolier românesc din ultimii 25 de ani, pus în evidență în Platoul continental al Mării Negre prin sonda Pescarus 60. A fost achiziționat Combinatul Doljchim Craiova, acesta devenind o nouă sucursală a PETROM.

A fost realizată prima etapă a restructurării organizatorice prin disponibilizarea unui număr de 13.000 persoane din sectorul de up-stream, demarându-se totodată prima etapă a privatizării companiei printr-o acțiune de majorare de capital.

S-a semnat contractul cu Universal Oil Products SUA în vederea modernizării sucursalelor Arpechim și Petrobrazi.

S-a deschis primul complex comercial din Ungaria, complex care include benzinărie, motel, restaurant, spălătorii auto, magazin de produse complementare, parcări.

PETROM devine titularul zăcămintelor Tasbulat, Turkmenoy și Aktas din Kazahstan, demarând operațiunile de amenajări sociale în vederea explorării și extracției.

A fost semnat contractul cu Essar Oil Limired pentru lucrări de explorare, dezvoltare și producție în India. Au fost înființate societatea mixtă Arab Petro BASE Ltd. Între PETROM și BASE Group Intl. (SUA).

2000 – S-au demarat negocierile pentru înființarea unei alianțe strategice între PETROM, KAZAHOIL și KAZTRANSOIL pentru realizarea unui coridor de transport țiței din Kazahstan către Europa Centrală și de Est.

Au fost modernizate 40 stații de distribuție și s-au realizat 3 stații noi.

2001 – S-au construit și modernizat un număr de 24 parcuri de separatoare.

Infrastructura sectorului de comercializare: 162 depozite, 669 stații de distribuție din care 578 benzinării și 91 stații uz casnic, 24 skiduri de alimentare cu autogas.

Au fost puse în funcțiune 3 stații noi, au fost modernizate încă 54 de stații și s-au executat lucrări de ecologizare și modernizare la 10 depozite.

Septembrie, acțiunile SNP Petrom au fost listate la Bursa de Valori București.

2002 – Demararea procesului de privatizare prin publicarea în presa internațională și din România a anunțului pentru selectarea consultantului,12 bănci de investiții depunând expresii de interes dintre care au fost selectate 7.

CA aprobă achiziționarea a 19 terenuri din Iugoslavia în vederea construirii de stații de distribuție.

Desemnarea consultantului pentru privatizare reprezentat de consorțiul format din Credit Suisse First Boston și ING Baring Limited.

2004 – Selectarea companiilor OMV, Occidental și MOL pentru negocieri.

Achiziție a 51% din capitalul social de către OMV Austria.

2005 – Demararea primelor proiecte de explorare seismică 3D în România.

Lansarea primei benzinării PETROMV.

Petrom a obținut drepturile de exploatare pentru 3 noi blocuri în România.

2006 – Intrarea pe piața din Rusia prin achiziția a 74,9% din Ring Oil Holding & Traiding Ltd.

Semnarea contractului cu Linde Group pentru construirea unei noi unități de procesare a gazelor naturale la Midia; întreaga cantitate de gaze naturale din producția maritimă va fi procesată de către noua unitate, triplându-se astfel producția de gazolină.

2008 – Petrom și Romgaz au semnat cu Guvernul României un protocol prin care se reglementează participarea la Fondul Social. Petrom a contribuit cu 80 milioane RON la Fondul Social.

2009 – A obținut finanțarea pentru primul proiect privat de generare de electricitate, centrala de la brazi.

2010 – Denumirea companiei este OMV PETROM S.A., ca urmare a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 20 octombrie 2009. Denumirea mărcii comerciale și sigla rămân neschimbate.

2011 – Petrom a stabilit un record mondial în ceea ce privește forajul orizontal la mică adâncime.

2013 – OMV Petrom anunță semnarea unui contract cu Romgaz S.A. pentru a oferi opțiunea de a participa în operațiuni petroliere în zona de apă mai adâncă a perimetrului Midia, în zona românească a Mării Negre.

OMV Petrom anunță implementarea proiectului de redezvoltare a zăcământului de țiței de la Oprișenești, situat în sud-estul țării, în județul Brăila. Proiectul presupune investiții de circa 90 milioane Euro până la finalul lui 2013.

A pus în funcțiune o instalație nouă de desulfurare a gazelor în cadrul rafinăriei Petrobrazi, ca parte a programului de modernizare început în 2010.

ROMGAZ

În anul 1909, la Sărmășel, în timp ce se fora la peste 300 de metri adâncime peste săruri de potasiu, au izbucnit libere gaze naturale. Acest fenomen a marcat începutul unei industrii, acum seculare.

În urma acestor evenimente a fost acceptată ideea că emanațiile de gaze semnalate în diferite zone din Bazinul Transilvaniei sunt dovada existenței unor acumulări importante de gaze naturale.

Importanța energetică a noii resurse, pentru dezvoltarea economică a Transilvaniei, a determinat continuarea cercetării acumulărilor de gaze naturale, explorarea și exploatarea, transportul și utilizarea lor în mai multe zone din Transilvania. Dintre realizările importante pot fi menționate utilizarea gazelor la cazanele de abur de la Sărmășel, iluminatul cu gaze naturale ale aleilor din Stațiunea Bazna, construcția conductei de transport gaze naturale Sărmășel-Turda, construcția rețelei de distribuție gaze din Turda.

În anul 1925 s-a înființat Societatea Națională de Gaz Metan SONAMETAN, care a funcționat cu o Direcție de Exploatări Tehnice la Mediaș.

În anul 1991 societatea națională de gaze primește numele ROMGAZ, nume care după anul 2000 s-a consacrat ca brand pentru activitatea de explorare, exploatare și înmagazinare gaze naturale în România.

Tradiția, managementul responsabil și experiența de cooperare pe teritoriul țării cu o serie de companii străine, au determinat societatea să se orienteze către activitatea de cooperare în afara granițelor. Astfel, în anul 2008, ROMGAZ a devenit co-titular de drepturi și obligații petroliere în 3 perimetre de explorare din Slovacia și 2 perimetre de explorare din Polonia

ROMGAZ a parcurs un drum lung pe scara dezvoltării sale, de la o companie de nivel local la una cu caracter internațional, încadrându-se astăzi în rândul companiilor europene de top.

Prezentarea generală

OMV PETROM

OMV PETROM S.A. a fost înființată în anul 1991 sub forma Regiei Autonome a Petrolului RA, care va fi reorganizată în 1997 sub forma Societății Naționale a Petrolului Petrom S.A.

În anul 2004 compania a fost privatizată către grupul austriac OMV, care a preluat 51% din capitalul social. Ulterior, compania a achiziționat filialele OMV din România, Bulgaria și Serbia care operau benzinării OMV în aceste țări.

Grupul OMV Petrom este cel mai mare producător de țiței și gaze din sud-estul Europei, cu activități în segmentele Explorare și Producție (E&P), Gaze și Energie (G&E), Rafinare și Marketing (R&M). Grupul și-a consolidat poziția pe piața de țiței și gaze în urma unui amplu proces de modernizare și eficientizare, susținut de investiții în valoare de peste 10 mld. euro pe parcursul ultimilor nouă ani. OMV Petrom este membru al Grupului OMV, care este, de asemenea, o companie integrată de țiței și gaze, ce activează pe piața internațională.

În E&P, OMV Petrom este cel mai mare producător de hidrocarburi din sud-estul Europei. În 2013, producția totală de hidrocarburi a Grupului a fost de 66,64 mil. bep.

Activitatea de E&P constă în explorarea și atracția de țiței și gaze naturale în România și în Regiunea Caspică (Kazahstan). În România, OMV Petrom asigură aproape întreaga producție de țiței și aproximativ jumătate din producția de gaze a țării. Producția de țiței și gaze la nivelul Grupului OMV Petrom a ajuns la aproximativ 182,6 mii bep/zi în 2013, din care 171,4 mii bep/zi reprezintă producția din România, raportul țiței/gaze fiind de aproximativ 45/55%.

La sfârșitul anului 2013, nivelul rezervelor dovedite de țiței și gaze ale Grupului OMV Petrom era de aproximativ 728 mil. bep (în România 707 mil. bep).

În G&E, OMV Petrom deține o poziție solidă pe piața românească a gazelor naturale, acoperind principalele segmente ale acestei piețe și axându-se, în special, pe consumatorii industriali și pe distribuitorii de gaze.

Odată cu demararea operațiunilor comerciale la centrala electrică de 860 MW de la Brazi în august 2012, OMV Petrom și-a extins lanțul valoric al gazelor naturale prin conversia acestora în energie electrică.

În 2013, OMV Petrom a livrat 4,9 mld. mc de gaze și a obținut o producție netă totală de electricitate de 2,9 TWh, din care 2,7 TWh au fost generați de către centrala Brazi și 0,1 TWh de parcul eolian Dorobanțu, acoperind astfel aproximativ 5% din producția de electricitate anuală a României.

În R&M, OMV Petrom operează Petrobrazi, o rafinărie integrată, cu capacitate operațională de 4,2 mil. tone/an, procesând exclusiv țiței din producția proprie.

OMV Petrom este cel mai mare furnizor pe piața carburanților din România, având o cotă totală de piață (vânzări comerciale și cu amănuntul) de aproximativ 34%, operând 545 de benzinării. Prin companiile afiliate, compania operează alte 240 de benzinării în țările învecinate: Bulgaria, Serbia și Republica Moldova.

Figura nr.2.Organigrama OMV PETROM. Structura generală

Sursa: www.omvpetrom.ro

Cu vânzări în valoare de 24,2 mld. lei, un număr de 19.619 angajați și o capitalizare de piață de 26, l mld. lei la sfârșitul lunii decembrie 2013, Grupul OMV Petrom a demonstrat abilități solide de execuție, în scopul realizării obiectivelor sale strategice și se concentrează pe doi catalizatori-cheie în atingerea țelurilor stabilite pe termen lung: oamenii și sustenabilitatea.

Acțiunile Petrom sunt listate la Bursa de Valori București încă din septembrie 2001 (simbol bursier SNP).

Tabel nr.1.Structura acționariat OMV PETROM

Sursa: Depozitul central din data 22.01.2015

ROMGAZ

ROMGAZ S.A. este cel mai mare producător și principal furnizor de gaze naturale din România.

Compania are o experiență vastă în domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale în Bazinul Transilvaniei la Sărmășel.

ROMGAZ face cercetare geologică în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează subteran gaze naturale, efectuează intervenții, reparații capitale și operații speciale la sonde și asigură servicii profesioniste de transport tehnologic.

Începând cu anul 2013 ROMGAZ și-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producător și furnizor de energie electrică.

Figura nr.3.Poziția ROMGAZ pe piața gazelor din România

Sursa www.romgaz.ro

Compania se dezvoltă prin implementarea de tehnologii de ultimă oră în domeniul explorării geologice, producției și a înmagazinării subterane a gazelor, finanțate din surse proprii sau externe. Poziția economică și financiară a companiei este caracterizată prin stabilitatea profitului și lichiditate. Astfel, ROMGAZ se numără printre companiile deținute de stat care au îndeplinit toate condițiile de creștere economică, devenind una dintre cele mai mari companii din România.

Compania este admisă la tranzacționare pe piața Bursei de Valori din București și a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul român cu o participație de 70%.

Tabel nr.2.Structura acționariat ROMGAZ

Sursa: Depozitul central din data 22.01.2015

Evoluția în timp a OMV PETROM și ROMGAZ

Tabel nr.3.Evoluția în timp a societăților comerciale

Figura nr.4.Evoluția cifrei de afaceri

După cum se poate observa, OMV PETROM are o cifră de afaceri mai mare față de ROMGAZ. Cu toate acestea, cifra de afaceri a primei societăți comerciale este descendentă în comparație cu cea de-a doua care înregistrează creșteri atât în anul 2013 cât și în anul 2014.

Prețul țițeiului a scăzut abrupt, iar ca răspuns la acest lucru, cifra de afaceri a OMV PETROM a scăzut semnificativ.

Deși prețul gazelor din producția internă s-a majorat de la un an la altul, cifra de afaceri a societății ROMGAZ a crescut doar cu 1,5% de la un an la altul, datorită diminuării cantităților de gaze interne și din import livrate. Reducerea cantităților de gaze livrate din import se datorează scăderii cererii de consum pe piața de gaze naturale.

Figura nr.5.Evoluția profitului net

Profitul net prezintă variații minore de-a lungul celor trei ani în cazul companiei ROMGAZ, acesta menținându-se aproximativ la același nivel. Ceea ce se poate remarca este scăderea semnificativă a profitului net al OMV PETROM de la 4.839.327.415 lei în anul 2013 la 1.837.149.580 lei în anul 2014, reprezentând o scădere de 3.002.177.835 lei în mărimi absolute sau 62,03 puncte procentuale în mărimi relative.

Ambele societăți comerciale ocupă primele locuri în cadrul companiilor românești cu cel mai mare profit net.

Figura nr.6.Marja profitului net

Potrivit rezultatelor, situația entităților este stabilă, deoarece marja profitului net înregistrează valori pozitive. ROMGAZ înregistrează procente mai mari, ceea ce înseamnă că firma este mai stabilă din punct de vedere a profitabilității.

Figura nr.7.Număr salariați

Cele două societăți comerciale se află în topul celor 50 de companii românești după numărul de angajați. Astfel, OMV PETROM ocupă locul al treilea în top, iar ROMGAZ locul 21.

Impactul presiunii fiscale asupra companiilor

Calculul presiunii fiscale la nivelul societăților comerciale OMV PETROM S.A., respectiv ROMGAZ S.A. este necesar pentru a reflecta gradul de influență pe care prelevările obligatorii le au asupra celor două companii. Vom încerca de asemenea să analizăm și să comparăm rezultatele. Indicatorii vor fi calculați pe baza informațiilor reflectate în bilanțul contabil și în contul de profit și pierdere.

Vom calcula presiunea fiscală utilizând formula :

Tabel nr. 4. Presiunea fiscală

Figura nr.8.Rata presiunii fiscale

În perioada analizată, rata presiunii fiscale se modifică de la un an la altul.

Gradul de supunere al OMV Petrom la suportarea sarcinii fiscale este ascendent, cea mai scăzută rată înregistrându-se în anul 2012 (9,04%), iar cea mai ridicată în anul 2014 (15,84%). Diferențele de fluctuații sunt mici, nu există schimbări majore.

În cazul companiei ROMGAZ putem observa o creștere a presiunii fiscale din anul 2012 (14,17%) în anul 2013 (18,54%), remarcându-se apoi o scădere majoră a presiunii fiscale în anul 2014 (9,09%) odată cu scăderea obligațiilor fiscale.

Calculând media presiunii fiscale de-a lungul celor 3 ani analizați se poate remarca că societatea comercială ROMGAZ a fost supusă unei presiuni fiscale mai ridicate (13,93%), față de OMV PETROM (11,94%).

Ratele mai mari ale presiunii fiscale, indică o creștere a prelevărilor relative la bugetul statului și, respectiv, o reducere relativă a venitului rămas la dispoziția contribuabililor.

Rata ridicată de impozitare ar putea conduce la evaziune fiscală, fraudă fiscală, o scădere a produsului intern brut, prin urmare, va conduce la scăderea veniturilor fiscale la bugetul de stat. Asupra societății comerciale, această rată ridicată a presiunii fiscale acționează descurajând contribuabilii să muncească, să economisească și să investească.

Rata scăzută de impozitare presupune o presiune scăzută asupra contribuabililor și încasări relativ scăzute de la bugetul de stat și bugetele autorităților locale. O rată de impozitare ca aceasta poate stimula efortul global pentru a atinge stabilitatea venitului disponibil pentru accelerarea creșterii economice, deci să conducă la o creștere a veniturilor din impozite la bugetul de stat.

Impactul impozitelor directe asupra societății comerciale OMV Petrom

Impozitul pe profit

În toți cei 3 ani supuși analizei, cota de impunere procentuală este de 16%.

Vom determina impozitul pe profit prin aplicarea cotei de impunere la baza de calcul (profitul impozabil x 16%).

Profitul impozabil îl calculăm după următoarea formulă:

Tabel nr.5.Impozitul pe profit

Ca urmare a scăderii profitului impozabil la OMV PETROM de la 5.250.190.300 lei în 2012 la 5.173.504.063 lei în 2013, impozitul pe profit a înregistrat de asemenea o scădere de 46.998.436 lei în mărimi absolute, ceea ce reprezintă o scădere de 5,59 puncte procentuale în mărimi relative. În anul 2014 impozitul pe profit înregistrează cea mai mare valoare, acesta crescând cu 78.514.784 lei în mărimi absolute, echivalentul a 9,9 puncte procentuale în mărimi relative, fiind influențat negativ de cheltuielile nedeductibile aferente ajustării de depreciere a unor active din Kazahstan și de cheltuielile cu dobânzile de întârziere la plată calculate asupra taxelor datorate în urma controalelor fiscale.

În cazul companiei ROMGAZ se poate observa creșterea impozitului pe profit în anul 2013 față de 2012 cu 131.698.226 lei, adică 46,24 puncte procentuale. Aceasta se datorează creșterii substanțiale a profitului. În 2014 se remarcă însă o scădere de 5,49 puncte procentuale în mărimi relative.

Impozitul pe profit manifestă o influență marcantă asupra rezultatului exercițiului și implicit asupra indicatorilor de performanță financiară.

Deoarece cota de impunere procentuală este identică pentru ambele societăți comerciale, putem afirma că impactul impozitului pe profit este resimțit în aceeași măsură de către OMV PETROM și ROMGAZ.

Însă, pentru a se putea realiza o comparație între gradul de impact al impozitelor pe profit pentru cele două societăți comerciale vom calcula cota efectivă de impozitare conform următoarei formule:

Tabel nr.6.Cota efectivă de impozitare

Figura nr.9.Cota efectivă de impozitare

Conform acestei cote putem observa că societatea comercială ROMGAZ resimte mult mai puternic impozitul pe profit care va avea efecte asupra rentabilității companiei. Va fi influențat nu doar profitul net, ci și fluxurile de numerar fiind în fond o cheltuială monetară suportată de trezoreria companiei.

Totodată cota efectivă de impozitare a profitului poate influența numeroase decizii dintr-o întreprindere.

Impozitul pe clădiri

OMV PETROM, ca și ROMGAZ deține clădiri în mai multe zone ale țării. Valoarea intrinsecă a clădirilor și impozitul datorat de companii în anii 2012, 2013 și 2014 sunt redate în următorul tabel:

Tabel nr.7.Impozit pe clădiri

Figura nr.10.Impozitul pe clădiri

Compania OMV PETROM a plătit de-a lungul celor trei ani analizați un impozit total pe clădiri de 345.149.510 lei. Impozitul pe clădiri aferent fiecărui an a fost calculat aplicând cota de 1,5% la valoarea de inventar a clădirilor. Se remarcă linia ascendentă a impozitului pe clădiri, acesta crescând cu 7,67% în 2013 și cu 16,12% în 2014. Creșterea impozitelor se datorează creșterii imobilizărilor corporale, OMV PETROM făcând investiții substanțiale în fiecare an.

O pondere mare în totalul impozitului pe clădiri revine Petrom City, sediul companiei OMV PETROM, amplasat în zona de nord a Bucureștiului. Este cel mai mare sediu al unei companii din România. Petrom City are o suprafață totală de 100.000 de metri pătrați și 70.000 de metri pătrați de birouri.

Petrom City cuprinde două clădiri, un centru de date și o centrală electrică. Centrul de date oferă o infrastructură cadru cu soluții avansate de răcire, alimentare cu energie electrică, sustenabilitate și răspuns rapid în caz de urgență. Proiectul are o valoare de 130 de milioane de euro (582.400.000 lei), aceasta se datorează faptului că terenul pe care a fost construită clădirea a trecut printr-un proces complex de reabilitare deoarece acesta a aparținut unui fost depozit de carburanți care a fost bombardat în cel de-al doilea Război Mondial, contaminând solul cu benzină și motorină. Numai decontaminarea terenului a costat peste 10 milioane de euro.

Astfel, OMV PETROM datorează impozitul pe această clădire bugetului local al sectorului în care este amplasată clădirea.

Fiind o persoană juridică, impozitul pe clădirile OMV PETROM se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. În ultimii 3 ani clădirea nu a mai fost reevaluată, astfel se aplică o cotă de impozitare de 20%. Prin urmare:

Neevaluarea clădirii în ultimii 3 ani a dus la majorări considerabile ale impozitului aferent clădirii, fiindu-i preferabil societății comerciale OMV PETROM să suporte cheltuielile de reevaluare, în intervalele stabilite de lege.

OMV PETROM mai deține o clădire în Ploiești, a cărei valoare de inventar este de 43.406.000 lei, însă impozitul pe această clădire în valoare de 651.090 lei nu a mai fost plătit din 2012 până în prezent, datorită unei neînțelegeri.

Romgaz are de asemenea puncte de lucru și sucursale în mai multe zone ale țării, al căror impozit pe clădiri este de 98.699.012 lei. Clădirile au fost reevaluate în fiecare dintre cei trei ani analizați, astfel impozitul pe clădiri se calculează aplicând o cotă de impozitare de 1,5% la valoarea de inventar. Impozitul se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.

Sediul principal al ROMGAZ este la Mediaș în urma unei investiții de peste 10 milioane de euro (44.800.000 lei). Clădirea are o suprafață de 9.300 metri pătrați și patru nivele.

Sediul secundar din București facilitează gestionarea relațiilor cu piața de energie și gaze naturale, cu autoritățile de reglementare și cu partenerii importanți pe direcțiile prioritare de dezvoltare ale societății.

OMV PETROM plătește un impozit pe clădiri mai mare față de ROMGAZ, deoarece are sucursale numeroase răspândite în mai multe zone ale țării. Valoarea de inventar a clădirilor OMV PETROM este mult mai mare față de valoarea de inventar a clădirilor ROMGAZ.

Impozitul pe clădiri afectează rentabilitatea proiectelor de investiții și are un impact negativ asupra costurilor de operare pe segmentele de activitate.

Contribuțiile sociale

Tabel nr.7.Contribuțiile sociale

Figura nr.10.Contribuții sociale

Pentru perioada de raportare se observă că OMV PETROM are de plătit contribuții mari la bugetul de stat, însă acestea se înscriu pe o linie descendentă. Contribuțiile au scăzut în 2013 cu 9,03 % față de 2012, iar în 2014 au rămas relativ constante având o scădere de doar 0,13% față de 2013. Scăderea valorii contribuțiilor sociale și implicit scăderea cheltuielilor de la un an la altul nu reprezintă în acest caz un lucru bun, deoarece compania a înregistrat în anii analizați și o scădere bruscă a salariaților.

Societatea comercială ROMGAZ are de plătit contribuții mai mici la bugetul de stat, dat fiind faptul că aceasta are un număr de salariați mult mai mic față de OMV PETROM. Odată cu creșterea numărului de salariați de la un an la altul, a crescut și valoarea contribuțiilor sociale. În anul 2013, contribuțiile sociale au crescut cu 4,45% față de 2012, iar în anul 2014 acestea au crescut cu 11,47% față de anul 2013.

Impactul impozitelor indirecte

Taxa pe valoarea adăugată

În ceea ce privește TVA, chiar dacă este un impozit indirect, acesta are un impact destul de mare asupra societății comerciale în general. Un exemplu foarte clar în acest sens este cazul societăților analizate de către noi, OMV PETROM și ROMGAZ, care au avut de plată sume foarte mari de pe urma acestui impozit.

Tabel nr.8. TVA de plată

Figura nr.10.TVA de plată

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, ambele societăți comerciale au avut de plătit sume substanțiale de plată la bugetul de stat de-a lungul anilor 2012, 2013 și 2014 de pe urma taxei pe valoarea adăugată.

Datoriile față de bugetul statului, reflectate în contul 4427 „TVA colectat” au înregistrat valori mai mari spre deosebire de creanțele asupra bugetului de stat, reflectate în bilanț cu ajutorul contului 4426 „TVA deductibil”. Astfel, atât OMV PETROM cât și ROMGAZ au avut datorii față de bugetul statului, în această situație intervenind contul 4423 „TVA de plată”.

TVA de plată al OMV PETROM a crescut din 2012 în 2013 cu 5,36%, scăzând apoi în 2014 față de 2013 cu 14,02%. Industria petrolieră este de departe cea mai taxată și reglementată din România.

TVA de plată al companiei ROMGAZ a crescut atât în 2013 cât și în 2014 cu 28% față de anul precedent.

În ceea ce privește influența TVA asupra trezoreriei aceasta poate fi destul de semnificativă în cazul în care clienții nu își plătesc facturile la timp iar societatea ajunge la momentul în care trebuie să plătească TVA la bugetul de stat (sume destul de mari uneori) și se află în imposibilitatea de a face acest lucru.

De altfel, supraimpozitarea unei activități economice are efecte extrem de perverse în special în raportul dintre cerere și ofertă. Iar pe partea de ofertă, descurajarea investițiilor este unul dintre aceste efecte.

Concluzii

Într-o țară, nivelul fiscalității poate arăta mai mult sau mai puțin în funcție de cât de mult societatea comercială acceptă să suporte costurile nevoii de utilități în conformitate cu satisfacerea acestor nevoi din venituri proprii.

Deși, nivelul fiscalității este scăzut în România în comparație cu alte țări, fiscalitatea la acest nivel este considerată destul de ridicată și este resimțită destul de sever.

Analiza efectuată în acest studiu a confirmat așteptările noastre inițiale, demonstrând empiric existența unei influențe de impozitare asupra mediului de afaceri. Studiul realizat și rezultatele arată că, atunci când managerii își formează viziunea despre evoluția mediului de afaceri, aceștia trebuie să ia în considerare și anticipările cu privire la nivelul presiunii fiscale.

O creștere a sarcinii fiscale scade încrederea managerilor în mediul de afaceri în care aceștia operează, lucru care nu este deloc o surpriză.

Concluziile noastre se bazează pe datele firmelor studiate, OMV PETROM și ROMGAZ, societăți comerciale de mari dimensiuni, în cazul cărora fiscalitatea își pune puternic amprenta. Nu putem generaliza, însă putem spune că această influență a fiscalității este valabilă cel puțin la nivel de țară, atât timp cât cotele de impozitare sunt la același nivel.

Persoanele publice, persoanele juridice și persoanele fizice au o legătură permanentă cu rolul și efectele politicilor publice în societate, cu nevoia de impozitare a statului și cu alocarea veniturilor publice. Orice tip de organizare umană necesită costuri cu atât mai mari cu cât această activitate este mai complexă. Statul, ca formă complexă de organizare socială, pentru a funcționa are nevoie nu numai de susținere morală, socială și politică, ci și de o susținere economică, denumită susținere financiară.

Fluxurile bănești direcționate de la contribuabili către bugetul general consolidat constituie finanțele publice, care sunt direcționate spre finanțarea unor cheltuieli variate și apropiate de nevoile publice (ale contribuabililor). Aceste fonduri, în afara susținerii activității statului prin intermediul politicii fiscale a Guvernului, pot constitui fie un resort fie o frână în dezvoltarea unei societăți comerciale.

Impozitele și taxele respectiv vărsămintele asimilate sunt plăți obligatorii prevăzute în acte normative și vizează veniturile persoanelor fizice, veniturile persoanelor juridice, consumurile, respectiv capitalurile.

Între economie și fiscalitate există o influență directă. Fiscalitatea influențează activitățile financiare a agenților economici și reprezintă factori de influență a poziției respectiv a performanței financiare a societăților comerciale.

Impozitul pe profit, impozitul pe clădiri, contribuțiile sociale, taxa pe valoarea adăugată, influențează rezultatul net al societăților comerciale prin micșorarea sau majorarea lor. Poziția financiară a companiilor OMV PETROM și ROMGAZ a fost analizată pe baza bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi.

Considerăm că comportamentul fiscal al agentului economic este influențat de mai mulți factori, aceștia acționând într-o asemenea manieră, încât să-l determine să se conformeze fiscal, prin plata prelevărilor fiscale la stat sau să se sustragă, prin practicarea evaziunii fiscale. Factorii determinanți ai comportamentului fiscal sunt: suma reală a impozitului; capacitatea contribuabilului de a evalua sarcina fiscală reală; atitudinea sa față de stat și față de fiscalitate; capacitatea de a utiliza regulile administrative în favoarea contribuabilului; gradul de obișnuință la impozitele percepute. Practic, un rol esențial în conformarea fiscală a întreprinderii îl are presiunea fiscală , adică totalitatea obligațiilor fiscale (impozitele și contribuțiile sociale) pe care agentul le are de plătit. Presiunea fiscală scade în funcție de nivelul de impunere, cheltuielile deductibile și modalitatea de calcul a venitului impozabil, toate cumulate; presiunea fiscal depinde și de diversificarea impozitelor. De asemenea, în determinarea comportamentului fiscal al agentului economic trebuie menționați atât factorii interni ai întreprinderii, cât și cei externi – dimensiune, sezonalitate, regiune, domeniu de activitate al firmei.

Conform cercetărilor, principalele piedici ale întreprinderilor sunt: scăderea cererii interne; fiscalitatea excesivă, birocrația; întârzierile la plata facturilor de la firmele private; costurile ridicate ale creditelor; inflația, instabilitatea relativă a monedei naționale; accesul dificil la credite; evoluția cadrului legislativ, schimbările politice etc. Pentru a evita un grad de conformare fiscală tot mai redus al întreprinderilor, suntem de părere că: o reducere a CAS-ului ar putea reprezenta un stimulent semnificativ pentru transferul unei părți importante din economia informală în cea formală; perfecționarea legislației, adaptarea sa, dar și punerea strict în aplicare, la cele practicate în domeniu în Uniunea Europeană. În acest sens, va trebui urmărit, pe de-o parte, creșterea eficienței controalelor și a sistemului de evidență în domeniul muncii și în cel fiscal, precum și aplicarea strictă a penalizărilor și sancțiunilor în cazul depistării activităților informale; simplificarea sistemului de taxe și impozite, concomitent cu reducerea birocrației; diminuarea anumitor taxe și impozite care frânează munca în sectorul formal, investițiile sau inițiativa privată, concomitent cu sporirea altora care în prezent sunt subdimensionate în România; introducerea în materie fiscală a unui sistem complex de deduceri și stimulente și aplicarea sa eficientă, după modelul țărilor occidentale.

Contribuabilul are o percepție diferită  pentru impozit  și contribuții sociale. Dacă  impozitul este perceput ca o pierdere irecuperabilă  (din cauza principiului bugetar al neafectării veniturilor), contribuțiile sociale sunt percepute drept o garanție sau o asigurare (pentru pensie, pentru sănătate). Contribuția la fondul pentru  șomaj, nefiind de natura asigurări directe pe viitor este percepută ca o manifestare a unei solidarități sociale

Listă bibliografică

Cărți:

Angheni, S. (1997). Drept comercial. Editura Oscar Print, București

Donath, L. (2004). Finanțe publice. Editura Marineasa, București

Hoanță, N. (1997). Evaziune fiscală. Editura Tribuna Economică, București

Ioniță, G. et al. (2003). Consultanță fiscală. Editura Irecson, București

Minea, M.Șt. (2006). Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III. Editura Rosetti, București

Dicționar juridic (DEX), Legea de la A la Z

ANAF (2012, 2013, 2014). Cod Fiscal cu Normele Metodologice de aplicare

Articole:

Vintilă, G. & Țibulcă, I.L. (2013). The impact of tax pressure on Companies’ Performance Case Study, OECD Europe Zone

Popa, M. (2013). Taxes, Fees and Obligations in Romania – Main components of companies’ fiscal costs. World conference on business, economics and management

Haverals, J. (2007). Quantitative analysis of the impact on the tax burden of companies. Journal of International Accounting, Auditing and Taxation

Bouakez, H. & Chihi, F. & Normandin, M. (2014). Measuring the effects of fiscal policy. Journal of Economic Dynamics & Control

Browning, E. (1978). The Burden of Taxation. The Journal of Political Economy.

Anexe

Listă bibliografică

Cărți:

Angheni, S. (1997). Drept comercial. Editura Oscar Print, București

Donath, L. (2004). Finanțe publice. Editura Marineasa, București

Hoanță, N. (1997). Evaziune fiscală. Editura Tribuna Economică, București

Ioniță, G. et al. (2003). Consultanță fiscală. Editura Irecson, București

Minea, M.Șt. (2006). Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III. Editura Rosetti, București

Dicționar juridic (DEX), Legea de la A la Z

ANAF (2012, 2013, 2014). Cod Fiscal cu Normele Metodologice de aplicare

Articole:

Vintilă, G. & Țibulcă, I.L. (2013). The impact of tax pressure on Companies’ Performance Case Study, OECD Europe Zone

Popa, M. (2013). Taxes, Fees and Obligations in Romania – Main components of companies’ fiscal costs. World conference on business, economics and management

Haverals, J. (2007). Quantitative analysis of the impact on the tax burden of companies. Journal of International Accounting, Auditing and Taxation

Bouakez, H. & Chihi, F. & Normandin, M. (2014). Measuring the effects of fiscal policy. Journal of Economic Dynamics & Control

Browning, E. (1978). The Burden of Taxation. The Journal of Political Economy.

Anexe