Impactul Evaziunii Fiscale Asupra Economiei

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………….

Capitolul I : DEFINIREA NOȚIUNII ȘI SCURT ISTORIC AL SISTEMULUI FISCAL

1.1.Aparițiea sistemului fiscal în Republica Moldova……………………….

1.2.Componentele sistemului fiscal……………………………………………

1.3.Evaziunea fiscală-definirea noțiunii………………………………………..

Capitolul II : ASPECTE ȘI FORME A EVAZIUNII FISCALE

2.1.Formele de manifestare a evaziunii fiscale……………………………….

2.2.Aspectele actuale a eludării fiscale în Republica Moldova……………….

2.3.Analiza comparativă a fenomenului evaziunii ilicite între Republica Moldova și România………………………………………………………………….

2.4.Presiunea și disciplina fiscală………………….……………………………

Capitolul III : PREVENIREA ȘI COMBATEREA RISCULUI COMITERII INFRACȚIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALĂ

3.1.Manifestările fraudei fiscale…………………………………………….

3.2.Sancțiunile aplicate pentru încălcările fiscale……………………………….

3.3.Organele de control cu atribuții în activitatea de prevenire și combatere a fenomenului eludării fiscale……………………………………………………

3.4.Măsuri necesare limitării infracțiunilor de evaziune fiscală pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană………………………………………………

Capitolul IV : IMPACTUL EVAZIUNII FISCALE ASUPRA ECONOMIEI

4.1.Evaziunea fiscală pe plan internațional și implicațiile ei asupra economiei din Republica Moldova…………………………………………………………

4.2.Analiza nivelului de infracțiunalitate de natură economică, înregistrate pentru anul 2013 în Republica Moldova…………………………………………………

4.3. Studiu privind evaziunea fiscală cu produse petroliere în Republica Moldova….

Capitolul I

Definirea notiunii și scurt istoric al Sistemului Fiscal

1.1 Istoricul apariției Sistemului Fiscal în Republica Moldova

Decenii de-a rândul sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat concomitent cu cel al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), dupa aceleași legi, principii și regulamente, cuprinzând drepturile și obligațiile inspectoratelor fiscale, în Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca,parte a principatului Moldova (actuala Republica Moldova), ca și în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de calculare și încasare a impozitelor și altor plați percepute de la înterprinderile și organizațiile de stat, cooperativele agricole și de producere, precum și de la populație.

Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orășenești și raionale este cel cu nr.68 din luna martie 1990, acesta fiind aprobată de catre Sovietul Miniștrilor al RSSM, însă incepând cu anul 1991 se aplica propria legislație fiscală, ținându-se cont de specificul economiei și interesele bugetare naționale, a fost adoptata legea privind prioritațile dezvoltarii sociale a statului și complexului agroindustrial, de asemenea legea cu privire la investițiile straine ce includea un șir de scutiri de impozit pentru înterprinderile mixte cu investiții străine.

Legea cu privire la bazele sistemului fiscal a fost adoptata de catre Parlament la 17 noiembrie 1992, aceasta determina principiile economice, juridice și organizaționale generale de constituire a sistemului fiscal, legea prevede tipurile impozitelor și comptența organelor puterii de stat, drepturile și obligațiile atât a contribuabililor cât și a organelor fiscale, tot în conținutul legii fiind inclusă raspunderea pentru încălcarea legislației. Sistemul fiscal foarte asemanator cu cel rusesc, prevede 10 impozite generale de stat și 10 locale, numarul carora ulterior va creste.

Erau supuși impozitării toti agenții economici – persoane juridice de pe teritoriul Republicii indiferent de formele de proprietate sau cadrul juridic.

Nu se plătea impozit pe beneficiul provenit din fabricarea si desfacerea producției agricole, precum și din desfacerea producției obținute prin prelucrarea industriala a materiei prime proprii. Beneficiul obținut din activitatea neagricolă si cel realzat de întreprinderi de tip industrial este impozitat conform principiilor generale.

Legea cu privire la taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată în noiembrie 1994, ea prevede un impozit indirect de stat, aplicat la suma valorii adăugate, formate la fiecare etapă de producere și vînzare a mărfii, executarea a muncii și acordare a serviciilor. Tot în același an Parlamentul a adoptat Legea cu privire la accize, care începând cu 1995 au fost stabilite prin taxe fixe în exprimare bănească la o unitate a mărfurilor supuse accizelor în loc de procentele care se aplicau înainte la prețul de realizare.

În anul 1997 la 27 aprilie a fost adoptat Codul Fiscal al Republicii Moldova, care includea doar doua titluri : „Dispoziții generale” și „Impozitul pe venit”. Actualul Cod Fiscal fiind format din IX Titluri adăugate la cele existente, anume : taxa pe valoarea adăugată, accizele, administrarea fiscală, impozitul pe bunurile imobiliare, taxele locale, taxele pentru resursele naturale și taxele rutiere.

Începutul unei noi etape de dezvoltare a administrarii fiscale a fost marcată prin Hotărârea Guvernului nr.1208 din 20.10.2006 și anume a fost aprobată Strategia de Dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pe o perioada de 4 ani, în care au fost inițiate lucrări de elaborare a unui nou sistem de impozitare a contribuabililor prin inplimentarea Sistemului Informațional Automatizat „Cadastrul fiscal”, ce constitue la ora actuala un sistem complex elaborat în baza tehnologiilor web.

Serviciul Fiscal de Stat conlucreza în baza programelor de cooperare bilaterale cu administrațiile fiscale din Regatul Țărilor de Jos, Franța, România, Estonia, Cehia,Lituania si altele, fiind membru a doua organizații internaționale de profil :

Consiliul Coordonator al Conducătorilor Serviciilor Fiscale din statele membri ai Comunitații Statelor Independente (CCCSF)

Organizația Intra-Europeana a Administrațiilor Fiscale (IOTA)

Sistemul fiscal al Republicii Moldova a suferit schimbari esențiale pe parcursul anilor, desigur se tinde către o evoluție continuă, prin alinierea la standartele internaționale însa impactul definitoriu îl are nivelul civismului fiscal al contribuabililor, aici fiind actuală afirmația: „Îmi place să plătesc impozite. Cu ele îmi cumpăr nivelul de civilizație” (Oliver Wendell Holmes Jr., jurist la Curtea Supremă SUA).

1.2 Componentele și noțiunea sistemului fiscal al Republicii Moldova

Aparițiа și evoluția sistemelor fiscale sunt legate în mod inseparabil de procesul satisfacerii nevoilor umane și de existența organizarii sociale a umanității. Sistemele fiscаle contemporаne constitue un produs al istoriei civilizаției umаne, evoluția acestorа oglindind evoluția structurilor sociаl-economice, a curentelor ideologice și politice, a cercetării științifice din ultimele câtevа secole.

Un sistem fiscаl poate fi definit ca totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i procură acestuia o bună parte din veniturile bugetare.

O altă definiție fiind data de către Lucien Mehl și Pierre Beltrame, care consideră sistemul fiscal o totalitate a impozitelor în care componentele sunt în legătură dinamică între ele ca și sistemul economic și aparatul socio-politic.

Conform Codului Fiscal Titlul I, art.2 sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a principiilor, formelor și metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevazute de prezentul cod, precum și totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

Deci în sistemul fiscal al Republicii Moldova se includ următoarele componente :

Sistemul de impozite și taxe ;

Legislаția fiscаlа ;

Aparаtul fiscаl.

Toate aceste elemente .sunt strâns legate între ele, sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor și taxelor, să propună un nivel optimal al fiscalității, care nu ar stopa sau agrava situația materială a pupulației. Legislația fiscаlă este chemată să stabilească normele juridice de instituire a impozitelor și sancțiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale . Aparatul fiscal trebuie sa dirijeze activitatea de instruire a contribuabililor în materie de impozit, să coordoneze așezarea și perceperea corectă a impozitelor.

1.3 Evaziunea fiscală – definirea noțiunii

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale deosebit de importante cu care se confruntă statele lumii, fiecare având ca scop crearea unei politici fiscale, care are în vedere eradicarea evaziunii fiscale.

O definire destul de cuprinzătoare este dată de Legea nr.87/1994 de către legiuitorul român, deși în prezent fiind abrogata aceasta ilustrază clar fenomenul, potrivit acestui text de lege, evaziunea fiscală constă în „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, begetelor asigurarilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice, române sau străine, denumiți contribuabili”. În literatura juridică, evaziunea fiscală este considerată ca fiind :”rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuase de aplicare , precum și a unei neprevederi și nepriceperi a legiuitorului, a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune” aceasta definiție viziază mai degrabă „cauza” decât evaziunea însăși.

Impozitele sunt stabilite exclusiv de catre stat, deci orice sustragere de la îndeplinirea obligațiilor de această natura este evaziune fiscală care are întodeauna un caracter de intenționalitate, pentru că, dorința fiecarui contribuabil este de a-și păstra o parte cât mai mare din venit prin sustragerea de la plata impozitelor. Demonstrarea intenției de sustragere fiind de ordin juridic, adesea este invocată în contenciosul administrativ, însă des, evazioniștii depistați scapă nesancționați apelând la unele lacune ale legiuitorului.

Indiferent de modul în care definim acest fenomen este cert că evaziunea fiscală reprezintă, de fapt , neândeplinirea, de către contribuabil, a obligațiilor fiscale. Iar efectele negative generate de aceasta se resimt direct asupra nivelului încasărilor veniturilor fiscale, determinând importante distorsiuni în mecanismul funcționării pieței. Studiind aceasta temă am întețeles că în Republica Moldova fenomenul evaziunii fiscale a luat o amploare deosebită, afectând grav dezvoltarea economica a țării, fiind foarte greu de controlat și cuantificat. Acest lucru se datoreaza mai multor factori, dintre care pot să enumar : instabilitatea situației politice din țară inclusiv imperfecțiunile și particularitățile legislației fiscale, gradul redus de civilizație și conștiință civică, nivelul scăzut de trai, politicile fiscale exigente promovate de catre stat și în special corupția, care este prezentă în structurile organelor cu atribuții în combaterea eludarii fiscale, care este foarte greu de demonstrat și sancționat .

CAPITOLUL II

ASPECTE ȘI FORME A EVAZIUNII FISCALE

2.1 Formele de manifestare a evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală cunoaște doua forme de manifestare, în funcție de modul în care este săvârșita distingem :

evaziunea frauduloasă (ilicită);

evaziunea legala (licita).

Delimitarea acestor forme este necesară și utila, pentru ca dă posibilitatea estimării marimii fenomenului și contribuie la sensibilizarea factorilor de decizie politica și a celor administrativi în a cauta și stabili mijloace adecvate de limitare și combatere a evaziunii fiscale. În practica însă este foarte greu de delimitat aceste doua forme, pentru că între legal și ilegal nu exista o separare, ci, mai degrabă o continuitate, fiind că contribuabilii prin încercarile succesive de a profita de lacunele legii ușor trec de la legal la ilegal.

Evaziunea fiscală licita este sustargerea unei părți din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat contravenție sau infracțiune. Ea presupune exploatarea cadrului normativ existent, în sensul interpretarii inteligente a labilităților , contradicțiilor sau ambiguitaților unor prevederi legale, în scopul evitarii obligațiilor impozabile. Contribuabilul care a profitat de legislațiea existenta (sau de lipsa ei) săvârșind evaziunea fiscala licita nu poate fi tras la răspundere prin aplicarea sistemului de penalitați care însoțește frauda fiscală, fiind ca acesta nu a încalcat nicio lege, singurul vinovat de producerea eludarii fiscale legale este, deci legiuitorul. Însă o remarcă referitor la evaziunea fiscală ilicită a fost făcută de către Nicolae Hoanță, un cercetător al fenomenului care sintetizează că: „Încercând să concluzionăm asupra diversității de opinii vis-a-vis de noțiunile de evaziune fiscală legală și ilegală, de fraudă fiscală și legală, considerând că există un singur fenomen care aduce atingere veniturilor fiscale ale bugetului de stat, acela al evaziunii fiscale care, în funcție de raportul față de lege, al acțiunii de atingere a acestor drepturi fiscale, poate fi evaziune fiscală licită (adică este îngăduită, implicit, de lege) și evaziunea fiscală legală (deoarece, conform DEX, legal înseamnă care există sau se face în temeiul unei legi, care este prevăzut de o lege, este conform cu legea), precum și evaziunea fiscală ilicită (nelegală) care este sinonomă cu frauda”. Deci ca terminologie voi folosi termenul „licit” în exprimare, caci cred ca este mai relevant.

Evaziunea fiscală licită îndeosebi este favorizată de:

oferirea facilitaților fiscale sub forma unor reduceri, scutiri parțiale, deduceri, exonerări etc.;

în cazul înființării de noi societați comerciale prin acordarea scutirilor delimitate temporar;

impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme medii de venit creează condiții, pentru contribuabilii cu venituri mai mari decât media , să nu plătească impozit pentru diferența respectivă;

creșterea nejustificată economic, a cheltuielilor generale ale societăților comerciale creând tentația supraevaluării;

scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare și a celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat.

Luând în considerare imperfecțiunea legii și inventivitatea contribuabililor metodele de eludarea fiscala legală sunt foarte diversificate, însă cele mai des folosite sunt următoarele:

scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclamă, și publicitate, în valoare mai mare decât cele care rezultă din aplicarea cotelor legale;

constituirea de fonduri de amortizare sau rezervă într-un cuantum mai mare decât cel justificat din punct de vedere economic;

interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale, care prevăd importante facilități pentru contribuțiile la susținerea activităților sportive, științifice și social-culturale;

folosirea dispozițiilor legale privind donațiile caritabile, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu;

achiziționarea de utilaje, mașini pentru care statul acordă reduceri la impozitul pe profit;

venitul total al membrilor familiei poate fi împărțit în mod egal între aceștia, indiferent de contribuția fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obținându-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit, datorat statului.

Cazurile licite de evaziune fiscală sunt mai frecvente în perioadele când se modifică sau se introduc legi noi, precum și atunci când statul utilizează, în mod intenționat , impozitul în scopul promovării politicilor stimulatoare față de anumite categorii socio-profesionale sau în anumite domenii de activitate. De regula evitarea obligațiilor fiscale, în limitele legii, necesită asistență din partea unor contabili sau avocați specializați în domeniul fiscal, astfel de costuri le pot suporta și justifica doar contribuabilii cu venituri mari, în timp ce contribuabilii cu venituri modeste, atunci când se sustrag impozitului apelează, la a doua forma de evaziune, frauda fiscală.

Evaziunea fiscală ilicita reprezintă forma agravantă de eludare fiscală, fiind studiată, legiferată și sancționată, prin măsuri pecuniare și privative de libertate, atunci când este depistată. Aceasta constă, în tăinuirea ilegală, parțială sau totală, a materiei impozabile în vederea diminuării sau chiar eliminării obligațiilor fiscale ce le revin contribuabililor.

Eludarea fiscală frauduloasă cunoaște următoarele forme :

evaziunea juridică, care constă în tăinuirea adevăratei naturi a unui organism sau a unui contract pentru, a a scăpa de anumite consecințe fiscale, caz frecvent întâlnit în practica fiind atunci când contractul de asociere este transformat, în mod ascuns într-un contract de muncă;

evaziunea tradițională, se realizează prin întocmirea și depunerea de documente incorecte, fie prin neântocmirea actelor cerute de legislația în vigoare având loc deci sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. Creșterea voită a cheltuelilor pentru diminuarea profitului impozabil sau producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod clandestin sunt doar câteva din procedeele folosite de evazioniști;

evaziunea contabilă, rezidă prin crearea impresiei unei evidențe contabile corecte, utilizând documente sau date false, în scopul creșterii cheltuelilor, reducerii veniturilor, diminuării profitului impozabil având ca finalitate scăderea obligațiilor fiscale datorate statului;

evaziunea prin evaluare, întâlnită atunci când sunt diminuate valorile stocurilor, se supraestimeză amortismentele și provizioanele, în scopul deplasării profitului în viitor.

Frauda fiscală este extinsă în special în cazul veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global și al impozitului pe profit, ce ține de domeniile în care este frecvent întâlnita evaziunea ilicită, amintim activitațile terțiare (comerțul și servicile) și construcțiile, precizând ca comerțul dețint întâetate în cadrul activitaților generatoare de economie subterană.

2.2 Aspectele actuale ale evaziunii fiscale în Republica Moldova

Conform Biroului Național de Statistica al Republicii Moldova, care a făcut publice informații cu privire la situațiea infracționalității în anul 2014, este înregistrată o creștere sesizabila de 1,3 ori mai mult decât în anul precedent a infracțiunilor economice, precum evaziunea fiscală și contrabandă. Iar în urma unui studiu realizat de către Procuratura Generală legată de prevenirea fenomenului eludării fiscale, combaterii firmelor fantome și restituirii nefondate din bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată, procurorii au dispus începerea urmăririi penale în 443 de dosare pentru infracțiunea de evaziune fiscală în decursul anului 2014. Urmărirea penală sa efectuat în 815 dosare din care în gestiune au rămas 494 cauze penale, inclusiv pornite în anii precedenți. Prejudiciul cauzat de aceste infracțiuni a fost de circa 22 milioane de lei, iar pentru 23 de cazuri au fost pronunțate sentințe de condamnare a persoanelor juridice și fizice. Cel mai negativ impact asupra economiei statului rezultă din activitatea firmelor delincvente, apărute în urma achiziționării firmelor ce anterior si-au desfășurat activitatea potrivit normelor legale, de către persoane, fară capacitate de a desfășura activitatea de întreprinzător, acțiunile acestora fiind dirijate de către alte persoane.

Mai nou eschivarea de la plata impozitelor și taxelor a fost depistată în domeniul imobiliar, potrivit Înterprinderii de Stat Cadastru care anunță că prețul mediu pentru un m2 de locuință din Chișinău este cam 340 de euro, în același timp Bursa Imobiliară Lara prezinta prețul pentru un m2 ca fiind de 580 de euro, studierea datelor de la alte agenții imobiliare arată ca în Chișinău prețul mediu la un m2 oscilează în jurul cifrei de 600 de euro.

Această diferență mare de preț poate fi explicată prin faptul că in cea mai mare parte a tranzacțiilor este utilizată o schemă simplă de evaziune fiscală prin care nu se achită impozitul pe venit din vânzarea imobilului. Funcționează aceata în felul următor, atunci când o persoană fizică sau juridică dorește să vândă un imobil cel mai des achită 18% suma care rezultă din diferența dintre valoarea de piață și cea cadastrală care este împărțită la 2, sau 7% din diferența dintre valoarea cadastrală și cea de piață. Dacă imobilul este vândut la valoarea cadastrală nu se achită nici un impozit statului, iar majoritatea vânzătorilor de imobile declară în contractul de vânzare-cumpărare doar valoarea cadastrală a locuinței, iar cealaltă parte este înregistrată printr-o recipisă, alt contract sau înțelegere verbală.

Notarii cunosc aceste „trucuri fiscale”, însă ei nu sunt interesați să-și descopere aceste ilegalitați, fiindcă să piardă clienți și bani din servicile oferite în acest mod. Amploarea acestui fenomen a devenit considerabilă, din păcate din partea organelor statului nu sa observat nici o intervenție cu scopul de a anihila fenomenul.

La fel în decursul anului trecut a fost descoperite neregularitați în domeniul turismului depistate de către Serviciul Fiscal de Stat (SFS), potrivit căruia la întreprinderile de turism nu se efectuau calculul costului pachetului turistic, uneori operatorii dar și agențiile de turism, nu reflectă suma reală a tranzacțiilor în contabilitate, nu emit facturi, iar o mare parte din agențiile de turism nu reflectă obiectiv veniturile salariale.

Având în vedere această perioada, în care inspectorii fiscali au anihilat mai multe structuri ce practicau activitați economice ilicite, eschivându-se de la plata impozitelor și taxelor corespunzătoare la buget, Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova a facut un apel adresat reprezentanților mediului de afaceri să nu admită ilegalități în activitățile economice derulate și să se conformeze benevol la rigorile legislației în vigoare.

În urma controalelor fiscale cele mai des întâlnite cazuri de eludare fiscală au fost :

comercializarea cu amănuntul a produselor în lipsa licenței;

efectuarea încasărilor bănești în numerar fară eliberarea bonului de casă emis de mașina de casă și control;

desfășurarea unei activități de înterprinzător fără autorizație;

neîntocmirea documentelor primare contabile;

existența excedentului și dificitului de mijloace bănești în caseta pentru bani a mașinii de casă și control sau în alt loc, special destinat primirii și păstrării temporare a mijloacelor bănești;

împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea documentelor necesare organului fiscal;

neasigurarea bilanțului numeralului în mașina de casă și de control care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar.

Toate aceste încalcari nu pot fi tolerate, iar pentru contribuabilii ce se înscriu în zona economiei subterane se vor aplica întreg arsenalul măsurilor legale pentru a anihila fenomenul eludarii fiscale și a-i deferi justiției pe cei ce încalcă legislația în vigoare.

2.3 Analiza comparativa a fenomenului evaziunii fiscale ilicite între Republica Moldova și România

Micșorarea încasărilor bugetare din impozite, datorită evaziunii fiscale, este în mai multe state o problemă acută și frecventă, cu un impact negativ asupra ecomomiei, deci acest fenomen nu poate fi neglijat.

În urma documentării cu date statistice și informații am hotărăt să trasez o paralelă pentru a face o analiză comparativa a fenomenului evaziunii fiscale ilicite dintre Republica Moldova și România. Fiind doua țări în curs de dezvoltare și care au cunoscut tranziția de la economia centralizată la cea de piață, asupra ambelor țări sa resimțit efectele negative generate de eludarea fiscală în forma activității subterane caracterizată de o societate tensionată, din cauza eșecului continuu la plata pensiilor și salariilor lucrătorilor bugetari, creșterea deficitului bugetului de stat și datoriei statului.

În aceste condiții este necesară ca reforma economică să aiba în componența sa și schimbări în vederea întăririi administrației fiscale care să conducă la eficiența activităților economico-sociale. Însași promovarea unei reforme fiscale în țarile aflate în tranziție la economia de piața trebuie să constitue pentru acestea un obiectiv de importanță majoră.

Fenomenul eludării fiscale atât în Republica Moldova cât și în România este consecința acțiunii unor situații și fapte ilegale dintre care pot fi enumărate:

imperfecțiunea legii, în sensul că actele normative prin intermediul cărora se reglementează conduita de impozitare nu sunt îndeajuns elaborate, permițândule unor contribuabili să se eschiveze de la plata impozitului;

conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile;

lipsa de ezigență ori corupția funcționarilor publici în cadrul organelor fiscale;

povara fiscală grea care determină o cotă tot mai mare a agenților economici spre sectorul tenebru.

În urma studiului evoluției poverii fiscale în sectorul real al economiei realizat în Republica Moldova de către Biroul Național de Statistica sa constatat că, în mediu, creșterea poverii fiscale cu un procent a dus la creșterea evaziunii fiscale cu 2,5% , însă, aceasta nu înseamna că diminuarea poverii fiscale va duce imediat, la creșterea încasărilor de impozite în buget. Deci pute constata că înafară de o politică fiscala bine pusă la punct mai este nevoie și de un sentiment civic din partea contribuabililor.

În general este greu de depistat toate formele evaziunii fiscale, ele fiind practic nelimitate, însă sunt forme care se regăsesc cel mai frecvent în activitatea fiscală comune pentru ambele țări studiate:

întocmirea documentelor de plăți fictive și de declarații false ;

alcătuirea de registre contabile nereale ;

nedeclararea materiei impozabile ;

declararea de venituri impozabile inferioare celor reale ;

executarea de registre de evidențe duble, un exemplar real și altul fictiv ;

falsificarea bilanțului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convertire între patron și contabil șef, ei fiind astfel ținuți să răspundă solidar pentru fapta comisă;

vânzările făcute fără factură, precum și emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care ascund operațiunile reale supuse impozitării;

diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuelile unitații a unor cheltueli neefectuate în realitate.

Este clar că „în cazul evaziunii, contribuabilul înceracă să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare. Astfel spus, evazionistul folosește de obicei procedee legale, folosindu-se chiar de portițele lăsate deschise de legiuitor ”.

Ca o concluzie relevantă pentru acest subcapitol pot să menționez că eludarea fiscală este o problemă foarte acută, din urma căreia ambele țări pierd anual miliarde de euro, ca urmare statul este nevoit să ia o serie de măsuri pentru a acoperi „golurile” din buget prin taxe și impozite, deci chiar și dacă nu toți suntem evazionești, oricum indirect fenomenul ne afectează pe fiecare. Căci în plan economic o situație echilibrată a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomică și la asigurarea condițiilor unei dezvoltări economice. Iar pentru combaterea eludării fiscale nu este neapărat să se impună niște sancțiuni drastice, în primul rând din partea cetățenilor să fie o educație fiscală însoțită de un sistem legislativ viabil și neapărat un control fiscal eficient.

2.4 Presiunea și disciplina fiscală

Odată cu diversificarea formelor de proprietate și a oportunităților de afaceri a apărut și proliferarea indisciplinei fiscale în economia din Republica Moldova. Care în prezent nu se limitează doar la erodarea resurselor destinate finanțării economiei publice fiind că, distorsionează relațiile concurențiale, iar împreună cu inechitățile sociale pe care le generează, contribuie la deteriorarea climatului economico-social.

Asigurarea disciplinei fiscale impune o bună gestionare a creanțelor fiscale, prin măsuri active în sfera legislativă și organizatorică, alături de derularea unor programe educaționale. Respectarea obligațiilor fiscale de către fiecare contribuabil implică, conștientizarea acestora prin intermediul educației fiscale asupra efectelor eludării prevederilor legale, concomitent cu sancționarea severă a indisciplinei fiscale.

Descurajarea evaziunii fiscale impune ca prin cadrul legislativ să se asigure o neutralitate și echitate ridicată a sistemului fiscal. Alături de măsurile din sfera legislativă și respectiv educațională, gestionarea operativă a creanțelor fiscale prin intermediul organelor specializate a urmărit protecția veniturilor bugetare, depistarea și descurajarea fraudei fiscale. Însă inventivitatea contribuabilior frauduloși, a devansat, eforturile depuse în direcția realizarii cadrului juridic și instituțional destinat, asigurării așezarii impozitelor, controlului fie operativ, fie inopinat a respectării legislației fiscale, precum și a încasării creanțelor fiscale. De aceea, concomitent cu crearea și diversificarea serviciilor de specialitate din cadrul organelor specializate în aplicarea ligislației fiscale, s-a pus bazele unui sistem informațional prin care să se asigure evidența contribuabilior și urmărirea creanțelor fiscale. Alături de dificultățile legate de decoperirea și dovedirea încălcării legislației fiscale, organele de control sau confruntat cu exploatarea dificiențelor legislative de către evazioniști, și cu lejeritatea sancțiunilor legale care în loc să descurajeze indisciplina fiscală, au permis proliferarea fraudei fiscale, dar și creșterea presiunii fiscale.

Indiferent de terminologia folosită presiunea fiscală reprezintă gradul de fiscalitate, adică gradul în care contribuabilii în ansamblu, societatea, economia, suportă pe seama rezultatelor obținute din activitatea lor, impozitele și taxele, ca prelevări obligatorii instituite și percepute prin constrângere de către sta. Ea reprezintă proporțiile din venituri la care, în mod nevoit și obligatoriu, contribuabilii – persoane fizice și juridice – renunță în favoarea statului, sub forma impozitelor, vărsându-le în cadrul exigibilităților, la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.

Creșterea presiunii fiscale este urmarea directă a extinderii rolului economic și social al statului. Pentru stat interesul general primează, acest aspect constituie o problemă importantă a politicii sale fiscale, dar existența unei fiscalități ridicate comparativ cu posibilitățile reale ale contribuabililor de a participa la realizarea veniturilor publice conduce, implicit, la scăderea cererii de bunuri de consum și deci, a reducerii nivelului de trai. In Republica Moldova ca și în România, problema presiunii fiscale este deosebit de actuală fiind că ne aflăm încă în faza modernizării sistemului fiscal, pe de altă parte, pentru că în economia din țară se resimte lipsa capitalurilor disponibile de a fi investite și apoi că, datorită situației existente, veniturile realizate de contribuabili sunt relativ reduse pentru a putea a fi ușor grevate de o fiscalitate de dimensiunile celei actuale.

Trebuie menționat că o preiunea fiscală peste anumite limite poate crea unele pericole pe următoarele planuri :

pe plan social nemulțumiri generale, tulburări sociale și revolte fiscale;

pe plan economic-social apare fenomenul de „muncă la negru”, evaziunea și frauda fiscală, criminalitatea economică;

pe plan economic nu stimulează munca, investițiile și economiile, face să nu se realizeze creșterea urmărită a încasărilor din impozite.

Tot ca cauză al presiunii fiscale exagerate poate fi considerat apariția fenomenului „rezistenței la impozite”, prezent și în economia din Republica Moldova, care se manifestă prin următoarele riscuri:

evitarea îndeplinirii anumitor operațiuni în scopul de a se eluda impozitelor aferente acestora, este vorba de o rezistență pasivă, prin care o persoană activă caută să limiteze sau să reducă activitatea sa pentru a nu atinge un anumit plafon de impozitare sau un consumator nu consumă produse care sunt excesiv impozitate;

se accentuează doua procedee deosebit de periculoase și anume economia tenebră și evaziunea internațională, prin delocalizarea producției anumitor înterprinderi spre țări cu o legislație fiscală mai favorabilă;

riscul inflației prin fiscalitate, deoarece majorarea impozitelor are tendința de a se răsfrânge asupra proceselor de determinare a prețurilor și salariilor, alimentând astfel inflația;

riscul diminuării competitivității internaționale a produselor autohtone sau a micșorării capacității de investire și modernizare.

Iar scăderea presiunii fiscale are ca urmare creșterea părții venitului nominal lăsat la dispoziția agenților economici, ceea ce mărește cererea de bunuri private. Deci, pentru relansarea economică se va reduce presiunea fiscală, iar pentru stoparea fenomenelor inflaționiste se va spori presiunea fiscală, anume aceste doua efecte sunt luate în vedere la elaborarea unei politici fiscale eficiente.

CAPITOLUL III

PREVENIREA ȘI COMBATEREA RISCULUI COMITERII INFRACȚIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALĂ

3.1 Manifestarile fraudei fiscale

Eludarea fiscală este nu numai imaginea fiscalității, ci și a climatului politic și social, specificului național și chiar a celui religios. Aceasta însă nu înseamnă că fenomenul nu are o geografie internațională, că ar exista state care să nu fie lovite de această plagă, dar elementele amintite iși pun într-o măsură diferită amprenta asupra mărimii fenomenului și a mijloacelor de realizare a lui. Generalizarea fenomenului la scară planetară ține de condiția umană, de caracterul egoist al firii acesteia, de sentimentul de confiscare a rezultatelor muncii fără a primi echivalentul în schimb sub altă formă. Un autor român care a tratat problema evaziunii fiscale și anume Virgil Cordescu consideră că „există o psihologie a contribuabilului de a nu plăti niciodată decât ceea ce nu poate să nu plătească. Natura omenească are totdeauna tendința să pună interesul general în urma interesului particular; ea este înclinată să considere impozitele mai mult ca un prejudiciu decât ca o legitimă contribuție la cheltuelile publice și să vadă întodeauna cu ochi răi pe acela, care vrea să-i micșoreze patrimoniul”.

Cu toate acestea, nu toate categoriile socio-profesionale sunt egale în fața posibilităților de evaziune fiscală, în plus, acceptarea impozitului depinde de factori multipli ca : nivelul impozitării, eficacitatea statului, politica fiscală, coeziunea socială etc.

Reeșind din aceste constatări aș dori să analizez nivelul eludării fiscale în dependență de talia activității economice a celor ce provoacă fraude fiscale, și aici toate studiile confirmă faptul că frauda este o funcție inversă a venitului sau cifrei de afaceri. Explicarea acestei concentrări a fraudei fiscale anume la micii contribuabili se poate face apelând la doua serii de factori : metodologici și autentici.

Deci, din punct de vedere metodologic explicația rezidă în :

micile înterărinderi sunt , de regulă mai puțin verificate decât cele mari, ceea ce le poate expune la riscuri ulterioare mai mari în legătură cu frauda fiscală;

întreprinderile mici sunt mai expuse la descoperirea de către cei în drept a eventualelor fraude fiscale, se poate crede că inginiozitatea tehnicilor de a comite frauda crește odată cu mijloacele de care dispune înterprinderea, deci controlorii pot întâlni dificultăți mai mari în așa întreprinderi pentru a descoperi și sancționa frauda fiscală;

marile întreprinderi nu pot decât foarte puțin să practice frauda fiscală sistematică, pentru că aceasta necesită prea multe complicații în schimb firmele mici pot, având în vedere securitatea relativă , dar și rata de rentabilitate aflată deseori la limită, sustragerea de la plata imăpzitelor este o supapă de salvare, pentru a-și menține echilibrul fragil în cadrul întreprinderilor mici.

Indiferent de mărimea întreprinedrii și de locul ocupat pe scara socială, contribuabilul care recurege la frauda fiscală folosește cele mai diverse tehnici, de la cele mai elementare la cele mai sofisticate, acestea se pot clasifica în felul următor, este de menționat ca prim criteriu pe cel fiscal în baza căruia se distinge frauda care se sprijină pe așezarea impozitului, și cea care are loc în stadiul plății obligației fiscale. Prima este frecvent cea mai răspândită și constă în diminuarea bazei impozabile fie prin minimizarea veniturilor, beneficiilor sau cifrei de afaceri, fie prin majorarea cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal. Frauda ce are loc cu ocazia lichidării se referă mai ales la taxele vamale și la TVA. Existența mai multor cote de impozitare incită la a realiza trecerea unei mărfuri de la o rubrică impusă mai accentuat la o rubrică mai puțin impusă. Astfel, printr-o declarație falsă în vamă cu privire la caracteristicile și utilizarea produselor importate se poate realiza o reducere a impozitării prin aplicarea unei cote mai mici decât cea datorată.

Alt criteriu de clasificare îl reprezintă cel material, prin care se distinge doua mari tehnici de eludarea : prima este frauda prin disimularea materiei impozabile și cea prin majorarea cheltuielilor deductibile. Tot în funcție de acest criteriu se pot distinge fraudele prin acțiune care presupun un comportament activ, de exemplu folosirea unui înscris fictiv, și fraudele prin omisiune care se limitează la o abstinență, cum ar fi nedeclararea unui venit.

În funcție de autorii fraudei, se disting fraudele produse de persoane fizice și cele comise de persoane juridice, această distincție este importantă și din punct de vedere a sancțiunilor aplicate

Încă un criteriu de clasificare în funcție de formele de manifestare a evaziunii fiscale, este cel cantitativ care opune frauda artizanală care este definită mai puțin de modalitățile tehnice de realizarea sau amploarea sustragerilor de impozite de la plată către bugetul de stat, cât de modul izolat, pe cont propriu, de acțiune al autorilor ei. Aceasta poate merge de la o diminuare a prețului real de vânzare a unui imobil sau importul de mărfuri fără ca acestea să fie declarate, munca la negru la fel este considerată o formă de fraudă artizanală care permite celui care o exercită să obțină venituri nedeclarate.

Tot dupa criteriul cantitativ distingtem frauda fiscală industrială care are atât caracter fiscal cât și penal și se manifestă prin recurgerea la procedee complexe și la aranjamente juridice ingenioase, fiind realizată printr-o delimitare a acțiunilor de comitere a fraudei în cadrul unei rețele subterane care are scopul de a sprijini și acoperi acțiunile fictive. Deci aici sunt implicate mai multe persoane fizice și juridice în vederea realizării de profituri, de regulă foarte importante, prin sustragerea de la plata impozitelor.

Și ca ultim criteriu de manifestare a fraudei fiscale, amintim pe cel ce se referă din punct de vedere geografic, și aici este vorba de frauda fiscală națională și frauda fiscală internațională.

3.2 Sancțiunile aplicate pentru încălcările fiscale

Pentru combaterea fenomenului de evaziune fiscală unele din criteriile definitorii este exiatența unei legislații care ar limita frauda fiscală dar în același timp nu ar descuraja activitatea contribuabililor, iar aplicarea sancțiunilor corespunzătoare pentru cei ce nu sau conformat textului legii este esențială în limitarea evaziunii fiscale. Tragerea la răspundere pentru încălcarea fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condițiile prevăzute de legislația fiscală, a unor sancțiuni față de persoanele care au săvârșit încălcările fiscale. Conform Codului fiscal al Republicii Moldova sancțiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv și se aplică pentru a se preveni săvârșirea, de către delicvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii. Tragerea la răspundere pentru încălcările fiscale sau la o altă răspundere juridică pentru încălcarea legislației fiscale nu exonereză persoana sancționată de obligația plății impozitului, taxei sau majorării de întârziere, stabilite de legislație.

Sancțiunile fiscale nu se aplică, în întregime sau parțial, iar în cazul în care a fost deja stabilite se anulează, în întregime sau parțial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor acțiunilor (inacțiunilor) sau a unor acțiuni (inacțiuni) considerate anterior ilegale. Veridicitatea și autenticitatea dovezilor prezentate pot fi verificate de organul fiscal la sursă sau la alte persoane. Documentele prezentate cu încălcarea termenelor stabilite de organul fiscal sau după efectuarea controlului fiscal sunt verificate în mod obligatoriu.

Iar persoana care este trasă la răspundere pentru încalcare fiscală poate beneficia de o reducere de 50% a amenzilor aplicate dacă respectă următoarele condiții, nu are restanțe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligația fiscală prin compensarea conform art.175 Cod Fiscal și prezintă documentele ce confirmă achitarea obligației fiscale. Dacă se atestă executarea acestor cerințe, autoritatea abilitată să examineze cazul, în termen de 15 zile lucrătoare din data expirării termenului (3 zile lucrătoare) adoptă o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50% în termen de 10 zile lucrătoare.

De precizat că, conform art.234 al.(3) al Codului fiscal insolvabilitatea sau absența temporară din țară a persoanei fizice sau a persoanei cu funcție de răspundere a persoanei juridice, precum și iminența unor evenimente pe care persoana ce a săvârșit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancțiunii fiscale, tot în cadrul acestui articol la al.(4) se specifică că, „persoanele scutite de impozite sau taxe precum și cele care au calculat greșit impozitul sau taxa din cauza explicațiilor greșite, prezentate în scris de organul fiscal, sânt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora”.

Potrivit Codului fiscal al Republicii Moldova, art.235 al.(2) pentru încălcarea fiscală poate fi aplicata sancțiunea fiscală sub formă de amendă, care constă în obligarea persoanei ce a săvârșit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani, fiind că reprezintă o parte a obligației fiscale, se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală. În cazul ăn care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conține greșeli sau omisiuni și prezintă darea de seamă corectată, precum și în cazul în care contribuabilul nu are obligația prezentării dării de seamă, dar descoperă că au fost efectuate greșit calculul și plata impozitului și taxei, iar în urma acestora apar obligații fiscale suplimentare și acestea sînt achitate până la anunțarea unui control fiscal, amenda nu se aplică.

Infracțiunea de eludare fiscală atrage si sancțiuni mai drastice decât cele prevăzute de Codul Fiscal, aici nominalizăm că în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova art.2441 al.(1), evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitatea de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea declarației cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declarație a unor date denaturate, daca suma impozitului pe venit care trebuia sa fie achitat depășește 2500 de unități convenționale, se pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an. Iar aceeaș acțiune care a condus la neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unitați convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani.

Atunci când evaziunea fiscală este descoperită în întreprinderi, instituții și organizații, săvârșită fie prin inculderea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuelile, a unor cheltueli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depășește 1500 unități convenționale, se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita a anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 5000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. Aceeași acțiune, care a condus la neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari se pedepsește cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unități convenționale sau cu închisoarea de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unități convenționale cu privare de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Cum am specificat și la începutul subcapitolului în lupta contra fenomenului de evaziune fiscală o cale spre reușită este îmbunătățirea continuă a cadrului legal existent, aceasta fiind concluzia scoasă în evidență de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție care, în activitatea sa cotidiană des întâlnește situații care sunt dificil de calificat și sancționat adecvat activitatea prejudiciabilă a subiecților infracțiunilor de ordin economic și financiar. O altă latura negativă rezultată din practica și analiza acestor infracțiuni constă în faptul că este săvârșită de grupări criminale, în rândurile cărora intră și funcționari din cadrul instituțiilor publice și private. Fiind că ativitatea de prevenire a organelor abilitate cu atribuții de combatere a acestui viciu nu este suficientă și uneori ineficientă, fapt datorat în mare măsură sancțiunilor penale prea blânde aplicate în cazul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală în raport cu prejudiciul cauzat statului, fapt care creează condiții favorabile pentru dezvoltarea fenomenului. În contiunuare analizând baza normativă a altor state, în vederea reglementării evaziunii fiscale, prevenirea și combaterea ei, s-a constatat că pedeapsa pentru această infracțiune este cu mult mai aspră decât în legislația penală a Republicii Moldova, spre exemplu în România art.9 al Legii nr.241 din 15 iulie 2005 sancțiunile aplicate pentru acest tip de infracțiuni sunt de la 2 la 8 ani privațiune de libertate, subiecți fiind atât persoanele fizice cât și juridice. În Bulgaria art.256-257 Cod Penal, pedeapsa pentru evaziunea contabilă este de la 1 an la 5 ani privațiune de libertate, agravându-se la includerea în documentele contabile a unor date vădit denaturate sau care au cauzat daune deosebit de mari, pedeapsa fiind de la 2 ani până la 10 ani privațiune de libertate. În Belorusia pentru aceeaș infracțiune se prevede pedeapsa de la 3 la 7 ani privațiune de libertate. Cu alte cuvinte legislația Republicii Moldova la acest capitol este destul de lejeră, ceia ce permite evazioniștilor să își practice activitatea ce prejudiciază statul care, este privat de posibilitatea de a acumula veniturile scontate, respectiv nu-și poate onora obligațiile sociale și de alt ordin.