Impactul Economic al Finantarii Pentru Afaceri

Impactul economic al finanțării pentru afaceri

Cuprins

Capitolul 1. Identificarea nevoii și a surselor de finanțare

Ce este o afacere

Evoluția întreprinderilor mici sau mijlocii în economia românească

De ce au nevoie companiile de finanțare

Sursele de finanțare

Statistici privind gradul de îndatorare a firmelor

Capitolul 2. Finanțarea prin intermediului creditului bancar

Creditul bancar

Clasificarea creditelor bancare

Creditarea pe termen scurt, mediu și lung

Exemplu de credit bancar : Creditul pentru investiții micro de la BCR

Capitolul 3. Studiu de caz: Studiu de fezabilitate și eficientă a investiției SC Pub Prod SRL

3.1. Descrierea firmei

3.2. Analiza de macromediu și micromediu

3.3. Identificarea oportunității

3.4. Analiza de impact.

3.5. Analiza ratelor financiare

3.6. Interpretarea indicatorilor

Anexe

Bibliografie

Capitolul 1. Identificarea nevoii și a surselor de finanțare

Ce este o afacere

In economia modernă, prin afacere, fie ca ea reprezinta o organizatie, o firmă sau o întreprindere, se înțelege o entitate legal constituită, cu o anumită formă de organizare, concepută în scopul de a obține profit, prin producerea și furnizarea de produse și/sau servicii unor consumatori intermediari sau finali. Potrivit legislației, o afacere poate fi o activitate de fabricare a producției, de executare a lucrărilor, prestare a serviciilor și comercializare a mărfurilor și a produselor, ce se desfășoară de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială, cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri.

Termenul de „afacere” este folosit in trei sensuri,acestea fiind de:

întreprindere, organizație sau companie cu un obiect de activitate distinct, care participă la producția de bunuri și/sau servicii pe plan local, național sau regional;

un sector economic sau de afaceri, reunind întreprinderile care au un anumit obiect de activitate, bine definit;

ansamblul activităților care se derulează într-un anumit context, într-un anumit spațiu geografic, la un moment dat.

Tipuri de afaceri

După forma de organizare și caracteristicile proprietății asupra întreprinderii, se pot constitui patru forme de „afaceri”, de organizații:

Afacerea proprietate personală, cea mai simplă formă legală de constituire a unei afaceri, se caracterizează prin faptul că are un proprietar unic, întreprinzătorul însuși, acesta răspunzând pentru toate obligațiile contractuale ale firmei și asigurând, de cele mai multe ori, inclusiv managementul acesteia. Acest tip de afacere, în care profitul revine în întregime, după impunere, proprietarului, se întâlnește, cel mai adesea, în domenii precum: prestări de servicii pentru populație sau pentru alte organizații; agricultură și domenii conexe; comerțul cu amănuntul. Dimensiunea mică sau mijlocie a acestor afaceri obligă proprietarul să acorde o atenție deosebită competitorilor, de regulă numeroși, datorită unei firești puteri concurențiale slabe a organizației, mai ales imediat după înființare.

Afacerea în parteneriat sau organizația societară reprezintă o formă specifică de organizare prin care două sau mai multe persoane, care urmăresc realizarea unui obiectiv comun, decid să demareze împreună o afacere, în calitate de coproprietari (cotele de participare fiind, de regulă, diferite). Aceste persoane participă în măsură diferită nu numai la obținerea resurselor necesare, dar și la repartizarea rezultatelor financiare ale firmei create. Răspunderea proprietarilor, din punct de vedere legislativ, este comună, inclusiv cu averea personală. Managementul acestui tip de organizație este asigurat de către toți proprietarii sau de către o echipă de management numită de aceștia. Ca regulă, într-o economie dezvoltată, acest tip de afacere reprezintă 1-2% din numărul total de firme, iar dimensiunea acestora este mijlocie.

Corporația reprezintă o entitate legal constituită, dar complet separată din punct de vedere legislativ de proprietarii afacerii ca persoane fizice, ceea ce face ca veniturile corporației să fie impozitate separat de celelalte categorii de venit ale proprietarilor. Aceștia pot vinde sau pot cumpăra, sub formă de acțiuni, cotele parte din corporație care le aparțin, pe baza unui contract. Managementul corporației este asigurat de o echipă, numită adesea Comitet director și care este aflată sub conducerea unui manager general, pe baza unui contract semnat între cele două părți: proprietarii și managerii. Comitetul director este alcătuit din mai multe persoane angajate cu program complet pentru această activitate, dar și din persoane angajate cu program parțial, care asigură activități de consultanță pentru corporație. Circa 1-2% din totalul afacerilor dintr-o țară intră în categoria corporațiilor și au, de regulă, dimensiune mare sau foarte mare.

Cooperativa reprezintă un tip particular de afacere, o organizație cu răspundere limitată doar la patrimoniul social subscris de către acționari. Averea personală a asociaților este distinctă de sumele pe care aceștia le investesc în afacere. Fundamentate pe o anumită logică a „democrației economice”, cooperativele se pot organiza în variate domenii de activitate, dar mai ales în agricultură sau în zona serviciilor. Managementul acestui tip de afacere este asigurat, de cele mai multe ori, de către asociații care au format-o. Din totalul organizațiilor create într-o țară, cooperativele, asemănătoare întreprinderilor mici sau mijlocii, ocupă o pondere de 6-16%.

În prezent, în toate țările lumii, dar mai ales în cele dezvoltate din punct de vedere economic, cu tradiții democratice, cu un important și clar sistem legislativ, în care capitalismul își dovedește avantajele evidente, în care piața este singurul arbitru din economie, în care inițiativa privată este încurajată, se apreciază că principala modalitate de dezvoltare o reprezintă și o va reprezenta în continuare, pentru multe decenii, creșterea importanței, rolului și ponderii întreprinderilor mici sau mijlocii în ansamblul economiilor naționale.

Întreprinderile mici sau mijlocii valorifică inițiativa intreprenorială a persoanelor la care se manifestă spiritul întreprinzător, a celor pentru care inovația și creativitatea sunt generatoare de noi și importante oportunități de afaceri, a celor care reușesc să intuiască și să folosească avantajele unui mediu intreprenorial favorizant dezvoltării acestui sector. Întreprinderile mici sau mijlocii au devenit în ultimii ani, marcați de importante incertitudini și grave crize economice, singurele organizații economice sau sociale care continuă să apară și să se dezvolte, care creează, în mod constant, noi locuri de muncă, de cele mai multe ori pentru persoane calificate și cu o bună specializare, care reprezintă „sursa” de parteneri de afaceri pentru organizațiile mari și foarte mari, cu care dezvoltă relații speciale, în calitate de contractant sau subcontractant.

Aceste întreprinderi au început să își creeze o proprie cultură organizațională, centrată în jurul întreprinzătorului și au dezvoltat o viziune modernă de protejare a mediului ambiant exogen, considerat un „aliat” al organizației, cu care trebuie creată o relație de colaborare și nu un „dușman” incomod, care trebuie eliminat. Existența întreprinderilor mici sau mijlocii reprezintă un cert avantaj pentru întreprinzători, care își văd ideile concretizate în aceste organizații care le vor aduce un profit important, pentru companiile mari, care au apărut ca urmare a dezvoltării unor organizații care la origine au fost mici sau mijlocii; pentru proprii lor salariați, care se află, de multe ori, la primul lor loc de muncă și unde dobândesc experiență, curaj și inițiativă pentru un inevitabil pas înainte spre lumea întreprinzătorilor; pentru economie în ansamblu, deoarece aceste întreprinderi generează și lansează, de regulă, idei noi, care se pot dovedi viabile și profitabile.

1.2. Evoluția întreprinderilor mici sau mijlocii în economia românească

Este firesc să amintim faptul că, asemenea celorlalte țări din Europa, în perioada interbelică și în România au apărut în mod constant și s-au dezvoltat (iar unele dintre ele au făcut chiar istorie) din ce în ce mai multe și mai performante întreprinderi private mici sau mijlocii. Valorificând oportunități locale, beneficiind de avantajul strategic al amplasării în această zonă a continentului (vecinătatea cu Marea Neagră și fluviul Dunărea) și de o viziune politică liberală, intrând în relații de afaceri cu organizații similare din alte țări, acționând mai ales în domeniul agriculturii, al comerțului sau chiar al producției industriale, aceste întreprinderi au constituit primele încercări reușite de instaurare a capitalismului economic în România.

Perioada care a urmat, reprezentată de cel de-al Doilea Război Mondial, dar mai ales de instaurarea comunismului a fost însoțită de o stagnare firească a acestor inițiative, culminând chiar cu interzicerea lor în totalitate. Naționalizarea bunurilor și a terenurilor, în anul 1948, și cooperativizarea forțată a agriculturii, în anul 1949, au întrerupt pentru patru decenii orice formă de manifestare a spiritului întreprinzător în țara noastră. Anul 1990 a reprezentat o cotitură esențială și definitivă pentru economia României, ca urmare a reașezării întregului continent european pe coordonatele democrației, liberalizării pârghiilor economice, manifestării liberei concurențe, stimulării și aprecierii inițiativei particulare. Patru sunt etapele care s-au succedat din 1990 până în prezent, în ceea ce privește evoluția întreprinderilor private mici sau mijlocii din țara noastră.

Prezentarea lor și a principalelor caracteristici sunt menite să permită o corectă analiză a acestor evoluții, dar și să schițeze posibile evoluții pentru anii care urmează.

1. Perioada cuprinsă între anii 1990 și 1995 este caracterizată prin redescoperirea dificilă a valențelor acestui sector al economiei românești post-comuniste. În acești ani au fost înființate din ce în ce mai multe întreprinderi private mici sau mijlocii, în toate domeniile de activitate. Cea mai mare parte a acestora au încercat să valorifice oportunități de afaceri temporare, să speculeze anumite situații, să profite de modificările firești ale comportamentului social, economic sau de afaceri a populației țării, după decenii de constrângeri. Cele mai multe dintre organizațiile înființate în acești ani au eșuat rapid, dar unele au reușit să se mențină în afaceri, să se dezvolte, reprezentând și astăzi exemple de succes pentru mereu noii întreprinzători. Numărul mediu de întreprinderi mici sau mijlocii înființate anual a oscilat între 50.000 și 130.000, ceea ce reprezintă, din perspectivă istorică, o situație de excepție. Și ieșirea lor din afaceri a fost la fel de spectaculoasă. Astfel, durata medie de viață a acestora a fost de circa nouă-zece ani pentru numai 10% dintre organizații, de circa șapte ani pentru 30%, de circa cinci ani pentru 50% și de doi-trei ani pentru 70-80% dintre organizații. Mediul intreprenorial era puternic defavorizant acestui tip de inițiativă. De fapt, cam acestea sunt valorile statistice firești pentru această etapă de revigorare economică a unei țări stăpânite decenii la rând de centralizare și izolare.

2. Perioada cuprinsă între anii 1996 și 2000 a fost una extrem de dificilă pentru întreprinzători și pentru afacerile lor, rămânând, până în prezent, cea mai negativă din istoria intreprenoriatului românesc contemporan. Greșelile economice și politice ale perioadei precedente, fiscalitatea eronată (inexistența impozitului pe profit pentru afacerile private), dezechilibrele majore valutar-financiare (inflația uriașă, de 294% în anul 1993, deprecierea monedei naționale cu 100% la începutul anului 1996, față de nivelul din anul 1995) au determinat un recul evident al inițiativei private. Ca urmare, numărul mediuprenorial era puternic defavorizant acestui tip de inițiativă. De fapt, cam acestea sunt valorile statistice firești pentru această etapă de revigorare economică a unei țări stăpânite decenii la rând de centralizare și izolare.

2. Perioada cuprinsă între anii 1996 și 2000 a fost una extrem de dificilă pentru întreprinzători și pentru afacerile lor, rămânând, până în prezent, cea mai negativă din istoria intreprenoriatului românesc contemporan. Greșelile economice și politice ale perioadei precedente, fiscalitatea eronată (inexistența impozitului pe profit pentru afacerile private), dezechilibrele majore valutar-financiare (inflația uriașă, de 294% în anul 1993, deprecierea monedei naționale cu 100% la începutul anului 1996, față de nivelul din anul 1995) au determinat un recul evident al inițiativei private. Ca urmare, numărul mediu de firme private mici sau mijlocii înființate în România a scăzut la circa 30.000-40.000. Concomitent, retragerea din afaceri a celor existente sau nou înființate s-a accentuat. Se manifesta, în continuare, un mediu intreprenorial defavorizant inițiativelor private. Semne evidente de redresare a acestei situații dificile au apărut în anul 2000. Măsurile economice care au fost atunci adoptate au început să își facă treptat efectul, generând din nou „gustul” întreprinzătorilor pentru înființarea de noi întreprinderi mici sau mijlocii.

3. Perioada cuprinsă între anii 2001 și 2006 a fost cea în care s-a reușit îndreptarea erorilor majore ale perioadei precedente, iar intreprenoriatul privat a redevenit o prioritate economică. Inflația a scăzut spre niveluri anuale cuprinse între 15 și 30%, cursul de schimb devenise sustenabil, impozitul pe profit avea valori suportabile pentru întreprinzători și generoase pentru bugetul statului. Era de acum evident faptul că întreprinderile mici sau mijlocii creau un număr important de locuri de muncă, absorbeau o mare parte dintre salariații care își pierdeau serviciul în organizații ale statului, care se privatizau și treceau prin procese firești, dar dureroase de restructurare, contribuiau cu ponderi din ce în ce mai mari la creșterea economică, la realizarea produsului intern brut, la reducerea treptată a ratei șomajului, devenit excesiv. Numărul mediu de întreprinderi mici sau mijlocii înființate anual a crescut spre 50.000, ceea ce reprezenta o valoare sustenabilă din punct de vedere economic și social. Mai mult, o mare parte dintre aceste organizații s-au stabilizat, au încheiat parteneriate cu firme publice, au devenit contractanți pentru companii (mari) străine care au dezvoltat afaceri și în România, au creat în continuare locuri de muncă bine plătite. În sfârșit, mediul intreprenorial românesc devine permisiv, valorificând inițiativa privată.

4. Perioada actuală, care a început în anul 2007, marcată în primul rând de aderarea României la Uniunea Europeană, este cea care va genera mari, necesare, importante și vitale schimbări în lumea afacerilor privare. Noile oportunități economice specifice secolului al XXI-lea, multiplele valențe ale tehnologiei informaționale și ale comunicării organizaționale, transferul internațional de cunoștințe manageriale, rolul activ al celor mai relevante informații, devenite resurse ale cunoașterii organizaționale, legislația economică europeană, educația intreprenorială și pregătirea profesională permanentă, cultura generală, dar și cea economică, noul spirit întreprinzător de inspirație europeană, provocările permanente ale economiei contemporane, chiar și gravele sale crize și dezechilibre, reprezintă tot atâtea provocări pentru întreprinzătorii, mai ales tineri, de astăzi, dar în mod deosebit pentru cei de mâine. Din nou, numărul mediu de organizații care se înființează anual a revenit la valori cuprinse între 30.000 și 40.000, ceea ce reprezintă „firescul” acestei perioade. Întreprinzătorii sunt mai riguroși în sesizarea oportunităților, în articularea resurselor, în crearea parteneriatelor, în formarea echipelor, astfel încât organizațiile pe care le creează să aibă existența (aproape) garantată și să fie longevive. De acum, se poate aprecia că în România se manifestă pe deplin un mediu intreprenorial favorizant dezvoltării inițiativei private a (tinerilor) întreprinzători, creatori de întreprinderi mici sau mijlocii. La sfârșitul anului 1997, în România erau înregistrate circa 567.000 de microîntreprinderi și întreprinderi private mici sau mijlocii, înființate pentru a desfășura afaceri în toate domeniile de activitate.

Evolutia numarului de IMM-uri in perioada 2002-2012

In perioada 2002-2012 numarul IMM-urilor a fost atat pe o panta ascendenta, in perioada 2002-2008, cat si o panta descenta incepand cu 2009 pana in 2012, odata cu aparitia crizei economice. In tabelul urmator este prezentata evoluatia numarului de IMM-uri in perioada 2002-2012, conform raportului prezentat pe Institutul National de Statistica.

Tabel 1.2.1.Evolutia numarului de IMM-uri in perioada 2002-2012

In figura urmatoare sunt transpuse datele din tabelul anterior cu ajutorul unui grafic.

Figura 1.2.1. Dinamica numărului de întreprinderi active din România în perioada 2002 – 2012

Constatari privind evolutia numarului de IMM-uri din Romania in perioada 2002-2012:

Sectorul de IMM-uri a crescut constant în perioada 2002 – 2008, înregistrând o creștere de 68,97 % a numărului de întreprinderi. În această perioadă, numărul IMM-urilor active a crescut cu 226,522 de unități de la 328.445 în 2002, la 554.967 în 2008, avand o crestere anuala medie de 9,16% ;

Diminuarea prelungită a sectorului de IMM-uri în perioada 2008 – 2011 cu pierderea a 102.957 întreprinderi, înjumătățind astfel progresul înregistrat în perioada de expansiune economică (2002 – 2008).

Situatia actuala a Romaniei privind numarul de IMM-uri

In momentul de fata in Romania sunt deschise 476,048 IMM-uri, distributia acestora in functie de numarul de angajati fiind prezentata in tabelul urmator.

Tabelul 1.2.2.Distributia IMM-urilor in functie de numarul de angajati

In figura urmatoare este reprezentata aceasta distributie in functie de procentul pe care aceasta il ocupa din numarul total de IMM-uri deschise in momentul de fata in Romania.

Figura 1.2.2.Distributia procentuala a IMM-urilor in functie de numarul de angajati

Asa cum reiese si din figura anterioara, 89% din IMM-uri au intre 0-9 angajati, in timp ce procentul IMM-urilor ce au intre 10-49 de angajati este de 9% iar celor care au intre 50-250+ angajati este de doar 2%.

Locul Romaniei in clasamentul Uniunii Europene privind numarul de IMM-uri la mia de locuitori

Economia locală se sprijină pe joburile create și taxele plătite către stat de un mediu de business „mic“ format din circa 470.000 de IMM-uri (mai mult de 99% din firmele care există în România) în care lucrează în jur de 2,5 milioane de salariați, mai mult de jumătate din numărul de angajați din România. O explicație pentru această poziționare ar fi nivelul scăzut al culturii antreprenoriale din România. Este firesc având în vedere tinerețea capitalismului românesc, care după 25 de ani de la Revoluția din 1989 abia este în faza unei prime schimbări de generație la conducerea afacerilor de familie românești. Prin urmare, este greu pentru România să concureze din acest punct de vedere cu țări care nu au cunoscut experiența comunistă și care au sute de ani de tradiție capitalistă în spate.

In tabelul urmator este prezentat topul statelor din UE in functie de numarul de IMM-uri la mia de locuitori.

Tabel 1.2.3. Topul statelor din UE in functie de numarul de IMM-uri la mia de locuitori

In prezent Romania se afla pe locul 27 din 28 in Uniunea Europeana dupa numarul de IMM-uri la mia de locuitori, avand o medie de 24 de IMM-uri, singura tara care sta mai prost in acest clasament decat Romania fiind Grecia cu 13 IMM-uri la mia de locuitori. Media Uniunii Europene este de 54, in topul acestui clasament aflandu-se tari precum Estonia, Portugalia sau Olanda.

Numarul de IMM-uri in productie la mia de locuitori

Daca ne raportam insa la numarul de IMM-uri in productie la mia de locuitori Romania se situeaza pe locul 25, cu 2 locuri mai sus fata de clasamentul anterior,avand o medie de 3 IMM-uri pe mia de locuitori (vezi tabelul urmator).

Tabelul 1.2.4. Topul statelor din UE in functie de numarul de IMM-uri in productie la mia de locuitori

Media Uniunii Europene este de 13 IMM-uri in productie la mia de locuitori, Romania avand de peste 4 ori mai putine decat media UE. Singurele tari care ocupa o pozitie mai joasa decat Romania sunt Marea Britanie, Luxemburg si Irlanda, in schimb ce fruntasele clasamentului sunt Estonia, Portugalia si Austria.

Numarul de IMM-uri in comert la mia de locuitori

Daca ne raportam insa la numarul de IMM-uri in comert la mia de locuitori Romania sta ceva mai bine, aflandu-se tot pe pozitia 21, avand o medie de 10 IMM-uri, de 2 ori mai mica decat media UE care este de 21 de IMM-uri. In tabelul urmator este reprezentat clasamentul tarilor din UE in functie de numarul de IMM-uri in comert la mia de locuitori.

Tabelul 1.2.5. Topul statelor din UE in functie de numarul de IMM-uri in comert la mia de locuitori

De ce au nevoie companiile de finantare

„Să faci rost de bani este al doilea cel mai greu lucru în dezvoltarea unui startup. Primul dintre ele este să construiești ceva de care oamenii au nevoie. Majoritatea startup-urilor mor pentru că nu au făcut acel lucru!” (Paul Graham, Venture Capitalist)

În contextul actual, capitalul reprezintă principalul factor de producție, dezvoltarea afacerilor devenind practic imposibilă fără a lua în considerare piața financiară și resursele pe care aceasta le pune la dispoziția agenților economici. Orice afacere, indiferent de gradul său de dezvoltare, implică un contact direct cu piața financiară, mai exact cu instituțiile care intermediază mobilizarea resurselor de capital și cu serviciile oferite de acestea. Înțelegerea modului de funcționare a sistemului financiar, a mecanismelor financiare specifice prin care capitalurile economisite sunt alocate pentru susținerea investițiilor precum și a costurilor și riscurilor implicate devine esențială pentru dezvoltarea pe baze solide a unei afaceri. Sistemul financiar este la rândul său supus schimbărilor permanente, adaptându-se la noile cerințe ale agenților economici, oferind resursele financiare de care aceștia au nevoie în condiții de eficiență maximă în termeni de risc și cost.

Bunăstarea materială a societății este determinată în ultimă instanță de capacitatea productivă a economiei – totalitatea bunurilor și serviciilor furnizate membrilor săi. Această capacitate productivă depinde de activele reale de care dispune societatea: pământ, clădiri, utilaje, muncă, tehnologii. Toate aceste active fizice și „umane” sunt utilizate pentru a produce bunurile și serviciile consumate de membrii societății. În contrast cu aceste active reale se găsesc activele financiare cum ar fi de exemplu acțiunile sau obligațiunile. Aceste active nu sunt altceva decât simple documente (contracte) și, spre deosebire de activele reale, contribuie indirect la capacitatea productivă a unei economii asigurând o separație între deținătorul capitalului (afacerii) și managementul acesteia, facilitând totodată transferul de fonduri spre afaceri cu oportunități atractive de investiție.

Câștigul oferit de activele financiare depinde de câștigul generat de activele reale. Când exploatarea activelor reale generează profit, acesta este transferat către deținătorul capitalului sau afacerii (investitor) prin intermediul activelor financiare emise de compania respectivă. De exemplu, venitul deținătorilor de obligațiuni îmbracă forma cuponului (dobânzi fixe) și a diferenței dintre valoarea nominală, valoarea de emisiune și valoarea de răscumpărare a acestora, la acțiuni venitul îmbracă forma dividendului etc. În aceste condiții, se poate observa că câștigurile oferite de activele financiare depind și derivă din valoarea activelor reale din patrimoniul companiei.

Activele reale produc bunuri și servicii în timp ce activele financiare definesc alocarea veniturilor și capitalurilor între investitorii într-o anumită afacere. Indivizii aleg între a consuma resursele financiare de care dispun sau a investi aceste resurse într-o afacere. Când decid să investească ei fac acest lucru cumpărând active financiare de pe piață. Cu banii obținuți de la investitori, companiile cumpără active reale, sporindu-și capacitatea de producție, veniturile realizate în acest fel întorcându-se în final la investitorii inițiali sub formă de dividende sau dobânzi. În acest fel, activele financiare permit indivizilor să dețină parți din active reale importante: este dificil pentru un individ să dețină o uzină de automobile, însă prin intermediul acțiunilor indivizii pot deține părți din aceasta. Activele financiare contribuie semnificativ la dezvoltarea afacerilor și a economiei în ansamblul său, permițând mobilizarea capitalurilor de la mai mulți investitori și alocarea eficientă a acestora.

Activele reale și cele financiare sunt evidențiate diferit în bilanțul companiilor: activele reale apar exclusiv în partea de activ a balanței în timp ce activele financiare pot apărea atât în partea de activ (creanțe) cât și în cea de pasiv (datorii). Activele financiare au o existență temporară fiind lichidate în momentul încasării creanței sau a plății datoriei în timp ce activele reale sunt supuse uzurii fizice sau morale care acționează pe o perioadă mult mai îndelungată de timp.

Ce reprezintă finanțarea afacerilor și la ce servește ea?

Nevoile de fonduri ale companiilor sunt variate: de la nevoi de lungă durată și valoare ridicată, legate de achiziționarea sau modernizarea activelor imobilizate, la nevoi de scurtă durată și valoare mică, mult mai frecvente, care vizează finanțarea activelor circulante (acordarea de creanțe unor clienți, finanțarea stocurilor). Finanțarea acestor nevoi ține cont de caracterul permanent sau temporar al acestor nevoi, de durata în timp a acestora.

Excedentul de resurse din cadrul sistemului financiar poate fi mobilizat pentru a servi la finanțarea deficitului de resurse al agenților economici sau a instituțiilor guvernamentale. Finanțarea afacerilor reprezintă mobilizarea resurselor de capital de la cei cu excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie de acestea (agenții economici) prin intermediul unor instrumente și mecanisme specifice în cadrul unor piețe organizate (piețele monetare sau piețele de capital). Această finanțare este destinată obținerii de fonduri (lichidități) pentru a acoperi nevoi temporare generate de activități comerciale sau de producție sau pentru a dezvolta capacitatea de producție existentă prin derularea unor proiecte de investiții.

Decizia de finanțare vizează opțiunea agenților economici de a-și acoperi nevoile de finanțare a proiectelor de finanțare avute în vedere, fie din fonduri proprii, fie prin împrumuturi sau prin participație (atragerea de noi capitaluri prin majorarea numărului de acțiuni și / sau acționari). Decizia de finanțare este proprie fiecărui proiect și fiecărui agent economic în parte, fiind adaptată la specificul proiectului și la structura financiară a companiei. Cea mai mare parte a resurselor financiare provine din surse private (fiind mobilizate de instituții de intermediere private – bănci comerciale, bănci de investiții, fonduri de investiții), sursele publice intervenind de regulă în finanțarea unor proiecte de investiții de anvergură și de interes general (investiții în infrastructura de transport, în telecomunicații). Într-o economie de piață funcțională, orientarea firmelor trebuie să se facă cu precădere pe resursele private, credibilitatea companiei (inclusiv în ceea ce privește finalitatea proiectului de investiții) în fața investitorilor privați fiind esențială pentru succesul finanțării.

Elementele luate în considerare atunci când luăm decizia de finanțare a unei afaceri sunt:

Durata finanțării: depinde de termenul de recuperare al investiției și poate fi scurtă (de până la un an), medie (1 an – 3 ani) și lungă (3 – 5 ani și peste). Cu cât durata este mai mare cu atât costul finanțării este mai mare;

Sursa finanțării: poate fi publică sau privată, poate fi internă sau externă;

Modalitatea de rambursare: se poate face la scadență, în tranșe anuale egale, anuități egale. Periodicitatea și eșalonarea rambursării este foarte importantă și trebuie corelată cu fluxurile de numerar viitoare (intrările de fonduri) generate de exploatarea investiției;

Forma de finanțare: se poate face direct sau indirect prin utilizarea unei instituții financiare specializate care să intermedieze transferul de capital de la investitori la beneficiari;

Riscul finanțării: are în vedere pierderile potențiale care ar putea să apară ca urmare a producerii unor evenimente nedorite. Pierderile în finanțare au în vedere mai mult fluxuri financiare de plată mai mari datorită evoluției nefavorabile a dobânzilor pe piață, a cursului de schimb sau riscul de neplată. Riscurile avute în vedere îl pot afecta atât pe creditor cât și pe debitor. Cu cât riscurile sunt mai mari cu atât remunerația percepută pentru asumarea acestora este mai mare. Nivelul de risc se reflectă direct în costul finanțării;

Costul finanțării: depinde de durată, de sursa de finanțare, de forma de finanțare, modalitatea de rambursare și de riscurile implicate. Costul sintetizează toate elementele în funcție de care se ia decizia de finanțare;

Alte elemente: au în vedere o serie de facilități acordare finanțării cum ar fi de exemplu perioada de grație, garanțiile solicitate, serviciile conexe finanțării (consultanța de specialitate, monitorizarea clienților, monitorizarea piețelor.

Cu toate că dintre toate aceste elemente riscul și costul sunt esențiale, nici celelalte elemente nu trebuie neglijate atunci când o companie se decide să apeleze la finanțare. În aceste condiții, putem spune că eficiența finanțării se apreciază în primul rând în termeni de minimizare a riscurilor și costurilor aferente finanțării (din perspectiva debitorului). Sistemul financiar, prin mecanismele și instrumentele sale contribuie la reducerea riscurilor și costurilor, oferind companiilor o multitudine de tehnici de finanțare adaptate perfect nevoilor lor. În plus, nu trebuie uitat faptul că decizia de finanțare la nivelul unei companii se ia întotdeauna pe baza nevoii (necesarului) de finanțare.

Orice utilizare de fonduri financiare trebuie să fie completată prin una sau mai multe resurse, cel puțin echivalente, iar orice sursă de fonduri poate finanța mai multe utilizări distincte. Necesarul de finanțat este punctul de plecare în Finanțarea trebuie să asigure astfel un echilibru între consumul și intrările de resurse financiare, pentru ca afacerea să poată continua sau să poată să se dezvolte.

Fluxul curent de fonduri apărut ca diferență între resursele disponibile și utilizările de resurse trebuie analizate având în vedere lichiditatea și rentabilitatea acestora. În concluzie, putem spune că fără finanțare, companiile deficitare în resurse (cu insuficiente intrări de fonduri) pot intra în blocaj financiar sau incapacitate de plată care foarte ușor pot conduce la falimentul afacerii respective.

Sursele de finantare

În funcție de proveniența lor, fondurile financiare pot fi publice sau private. Cele publice provin de la instituții financiare internaționale (FMI, Banca Mondială, BIRD sau BEI) sau de la instituții și agenții guvernamentale. O categorie aparte a fondurilor publice o constituie ajutoarele financiare nerambursabile acordate de grupul țărilor dezvoltate sau organisme internaționale (PHARE, fondurile structurale acordate de UE, fondurile acordate de FAO, PNUD, ONUDI). Fondurile publice au ca obiect promovarea unor proiecte de dezvoltare a mediului de afaceri (infrastructura în principal este cea vizată).

Fondurile private provin exclusiv din mobilizarea economisirilor populației (cel mai important furnizor de resurse în sistemul financiar) de către instituțiile financiare de intermediere sau de la agenții economici cu excedent de resurse (acestea pot fi accesate direct sau prin intermediar). Multitudinea de surse de finanțare a determinat apariția și dezvoltarea unor instituții și mecanisme specifice de mobilizare a lor, majoritatea având în vedere sursele financiare private.

Principalele surse de finantare sunt :

Capitalul propriu și cel obținut de la prieteni și familie

Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi. Institutiile financiare sunt mai putin deschise, in special in perioade de instabilitate economica, firmelor aflate la inceput decat celor cu o „istorie” deja bine conturata. Aceasta decizie se bazeaza pe ratele mari de „mortalitate” inregistrate de afacerile noi.Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari, si anume faptul ca nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante.

Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta. Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea succesului afacerii.

Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele importante:

fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;

in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de apropiatii sai);

firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza fonduri in situatii speciale.

Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei romanesti in perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve suficiente si nici nu au avut intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.

Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au reprezentat una din cele mai importante surse de capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri prezentate in cadrul acestui curs.

Credite bancare

Creditul bancar reprezintă o sumă de bani împrumutată debitorului, de către creditor, pe un anumit termen, în condițiile de rambursare a sumei totale primite, la care se adaugă de obicei și achitarea dobânzii. Este una dintre formele cele mai răspândite de finanțare. Pentru ca banca să accepte cererea de creditare, e nevoie ca întreprinderea debitoare să demonstreze că situația sa economică și financiară din perioada precedentă sunt la un nivel care ar motiva angajații băncii să ofere creditul cerut.

Avantajele creditului bancar:

obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;

stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte servicii furnizate de catre banca;

obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in fata altor investitori potentiali;

in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de rambursare;

necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei cereri de creditare poate „forta” intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv afacerea, sa obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor slabe, punctelor tari, oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei.

Dezavantaje ale creditului bancar:

reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme, banca avand nevoie de siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, in timp ce firmele nou-infiintate nu ofera aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei);

riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii creditului;

implicarea unui factor „extern” in managementul firmei, aparitia unor restrictii;

expunerea la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobanzii;

riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma.

Emiterea de actiuni si obligatiuni

Finantarea prin intermediul pietei de capital este o alternativa la imprumuturile bancare. Acest tip de finantare se realizeaza prin emisiuni publice de vanzare de actiuni si obligatiuni.

O firma care are nevoie de bani pentru dezvoltarea activitatii sau finantarea unui proiect de investitii pune in vanzare actiuni si/sau obligatiuni. Aceasta vanzare se realizeaza prin societati specializate pe piata de capital – societati de servicii de investitii financiare (SSIF).

Cumparatorii actiunilor si/sau obligatiunilor platesc pentru cumpararea acestora, iar banii ajung la firma emitenta care ii foloseste pentru investitii si dezvoltare. La randul lor, cumparatorii de actiuni si obligatiuni primesc diverse beneficii din partea firmei: dividende pentru actiuni si dobanzi pentru obligatiuni.

Finantarea prin piata de capital reprezinta o alternativa care trebuie luata tot mai serios in consideratie, in conditiile in care majoritatea covarsitoare a firmelor sunt la dispozitia bancilor si a reglementarilor acestora pentru obtinerea de fonduri necesare activitatii. In cazul emisiunilor publice de valori mobiliare (actiuni sau obligatiuni), firma emitenta dicteaza conditiile in care se face aceasta vanzare (desigur, aceste conditii trebuie sa fie si pe placul investitorilor pentru ca vanzarea sa aiba succes). Astfel, orice firma isi poate diversifica structura de finantare si include piata de capital in planurile sale.

Piata de capital ofera posibilitatea listarii firmelor dinamice la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

Listarea aduce si ea avantaje importante pentru firme:

vizibilitate sporita in randul partenerilor de afaceri si clientilor actuali si potentiali;

publicitate gratuita;

stabilirea unei valori "de piata" a companiei, valoare ce poate fi cu mult mai mare decat valoarea in acte;

cresterea increderii partenerilor de afaceri romani si straini;

atragerea de parteneri noi;

cresterea operativitatii si eficientei schimburilor de actiuni intre actionari;

atragerea de capital prin emisiuni de actiuni si obligatiuni;

Programe speciale de finantare

Firmele au acces la diferite programe de finantare nerambursabile. Surse potentiale de finantare sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului Romaniei, ale USAID etc.

Obtinerea unor astfel de finantari presupune:

informarea permanenta asupra programelor existente;

studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de depunere a cererilor de finantare si a conditiilor de derulare a finantarii si de evaluare a proiectului;

selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;

alcatuirea documentatiei necesare si depunerea proiectului.

Este recomandabila evaluarea riguroasa a sanselor de reusita ale cererii de finantare inainte de a o initia; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp si bani.
Este posibil ca insusi programul sa sugereze posibilitati de extindere/diversificare a activitatii firmei.

Inainte de a se angaja pe aceasta cale, intreprinzatorul va trebui sa estimeze corect efectele unei astfel de miscari strategice. Fondurile acordate in conditii teoretic avantajoase se pot dovedi o problema in cazul in care firma nu are capacitatea de a le folosi in conditiile prevazute de finantator.

In plus, intreprinzatorul trebuie sa fie constient de importanta conditiilor referitoare la contributia proprie in cadrul proiectului, precum si la eventualele garantii.

Leasingul

Leasingul reprezintă o formă specială de finanțare pe termen lung sau mediu, care presupune existența a trei terțe persoane: furnizorul, societatea de leasing și beneficiarul finanțării. Societatea de leasing procură de la furnizor bunurile (utilajele, echipamentele industriale, etc) de care utilizatorul (beneficiarul finanțării) are nevoie și le cedează acestuia în schimbul unor redevențe lunare.

Redevența lunară reprezintă rata de leasing care este achitată lunar de către utilizator pentru exploatarea bunurilor care i se oferă în posesie.

Avantajele leasingului:

Acest tip de finanțare permite antreprenorilor care nu au o bază financiară solidă să dezvolte o afacere de dimensiuni mari, în comparație cu creditul bancar, care nu prezintă acest avantaj;

Întreprinzătorii pot obține mai ușor un contract de leasing decât un credit;

Bunurile achiziționate prin intermediul contractului de leasing nu sunt la evidență în bilanțul contabil, pe toată durata contractului, astfel întreprinderea nu achită impozitele pentru activele achiziționate, chiria bunurilor fiind considerată ca cheltuieli ale întreprinderii;

Leasingul nu crește datoriile în bilanț și nu limitează posibilitățile întreprinderii de a obține fonduri financiare suplimentare;

În situațiile când se încheie un contract de leasing pentru anumite utilaje, este bine de știut că există posibilitatea ca în timp, furnizorul să înlocuiască utilajul învechit cu unul nou;

Dezavantajele leasingului:

Leasingul este eficient, numai în cazul în care obiectul contractului de leasing poate fi exploatat pe toată perioada de închiriere;

Uneori, pentru antreprenor devine mai costisitor un contract de leasing decât un credit bancar;

Un dezavantaj pentru furnizori ar fi că după prima închiriere, este posibil să nu se mai găsească alți utilizatori.

Informația mai sus oferită se referă la leasingul comercial, iar înafară de acesta, mai există și alte două forme de leasing: lease-back și time-sharing.
Leasingul lease-back este genul de tranzacție financiară care presupune vânzarea unui imobil, pentru ca în baza unui contract de leasing pe termen lung vânzătorul să își păstreze dreptul de folosire a bunului, în schimbul unei chirii. În cazul în care deținătorul echipamentului are datorii la bancă sau alte probleme financiare, el vinde utilajul unei companii de leasing, în schimbul unei sume de bani, iar apoi îl închiriază de la compania respectivă.

Leasingul time sharing este metodă de leasing, care constă în închirierea de utilaje cu valoare ridicată (ordinatoare etc.), concomitent, de către mai mulți utilizatori. Atunci când contractul de leasing expiră, acesta fie încetează sau este prelungit pentru un anumit termen, fie are loc cumpărarea utilajului la un anumit preț.

Factoringul

Factoringul este o formă de creditare pe termen scurt, la care participă două părți: factorul și aderentul. Factorul este societatea bancară sau financiară specializată în încasarea facturilor, care de obicei obține un anumit procent din facturile decontate în avans, iar aderentul este societatea care furnizează produse sau servicii și are ca scop încasarea prețurilor pentru facturi înainte de termenul de scadență.

O întreprindere recurge la serviciul de factoring atunci când dorește să obțină într-un termen scurt resursele financiare necesare pentru dezvoltarea afacerii, pentru a-și crește volumul vânzărilor, pentru a elimina riscul creanțelor neachitate la timp. De asemenea, această sursă de finanțare permite achitarea la timp sau chiar în avans a furnizorilor, ceea ce aduce numeroase beneficii antreprenorului ce beneficiază de serviciul de factoring.

Avantajele factoringului:

Comercianții care iau decizia să utilizeze serviciul de factoring, urmează să completeze mai puține documente decât în cazul obținerii unui credit bancar. Tot aici e necesar de menționat că riscul unui refuz din partea factorului este mai mic decât în cazul solicitării unui credit. Astfel, factorul poate refuza aderentul doar în cazul în care între aderent și debitor există careva legături de acționariat sau condiționări ale plăților, indiferent dacă acestea sunt în avans sau la livrare.

Antreprenorul care apelează la ajutorul unei firme de factoring beneficiază de finanțare în termen scurt, fără garanții suplimentare, chiar de întreprinderea sa are mai multe datorii.

Sursele financiare obținute din partea companiei de factoring pot fi utilizate în diverse activități, fără a fi obligatoriu să respecte o anumită destinație a banilor primiți.

Serviciul de factoring permite colaborarea cu cumpărători noi, fără asumarea unor riscuri financiare.

Banca, sau instituția financiară care prestează serviciul de factoring are ca scop inclusiv și administrarea creanțelor, care presupune monitorizarea acordurilor dintre părți și decontarea facturilor, ceea ce înseamnă că furnizorul este scutit de unele responsabilități administrative.

Factoringul permite îmbunătățirea imaginii, creșterea reputației și a competitivității întreprinderii.

Deosebim mai multe tipuri de factoring, printre care: factoringul disponibil și cel indisponibil. Factoringul disponibil este o sursă de finanțare imediată, care este plătită de bancă la prezentarea facturilor, pe când în cazul factoringului indisponibil, finanțarea are loc în momentul încasării facturilor. Înafara acestor două tipuri de factoring, mai deosebim factoring parțial sau total, închis sau deschis, fără regres sau cu regres, intern sau internațional.

Fondurile de risc

Fondurile de capital de risc sunt surse de finantare specializate in investitii in cazul carora probabilitatea unui esec este mai mare, dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a compensa pierderile.

Fondul de risc investeste in capitalul firmei, de regula ca actionar minoritar , urmand sa isi retraga aceasta participatie dupa o anumita perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc castiga din diferenta dintre valoarea participatiei intre momentul efectuarii investitiei si cel al lichidarii participatiei la capitalul firmei.

Principalele avantaje ale acestei forme de finantare sunt:

primirea unei infuzii de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie platite dobanzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond);

primirea unei sume care nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectata;

o data cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la managementul firmei;

pastrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei;

existenta unui semnal asupra viabilitatii firmei pe termen mediu.

Exista si dezavantaje ale acestei forme de finantare, cum ar fi:

dificultatea de obtinere a fondurilor (in general, in economiile dezvoltate, se apreciaza ca numai 1% din cererile de finantare sunt aprobate);

necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc sunt de regula actionari minoritari);

implicarea unui partener extern in managementul firmei;

necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulata a situatiei firmei catre fondul de investitii;

necesitatea gasirii unei surse alternative de finantare in momentul retragerii fondului de risc si posibilitatea interpretarii acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma.

Investitorii de tip business angel

Investitori de tip angel. Investitorii de tip angel sunt indivizii care investesc în startup-uri în schimburi unei părți din afaceri. În general astfel de finanțări sunt de tip seed (investiții mici, până în 100.000 euro, menite să susțină financiar afacerea până când începe să genereze venituri proprii).

Acest tip de investitor face in general echipa si investeste alaturi de antreprenorii care incep de exemplu proiecte mici, chiar inainte de lansarea pe piata, sau care fac deja mici afaceri dar acestea se afla inca in stadiul initial de dezvoltare si au nevoie de finantare la acel stadiu, in care banii personali ai micului intreprinzator nu mai sunt suficienti, iar banca sau investitorii institutionali (fonduri de investitii) nu sunt inca dispusi sa investeasca, din cauza profilului de risc ridicat si a lipsei de stabilitate si istorie a afacerii.

Domeniile pot fi relativ diversificate, insa gama investitiilor este totusi limitata de valoarea maxima relativ limitata pe proiect (valoarea se limiteaza implicit, pentru ca la nivele mai mari de finantare, trebuie sa intervina o structura de investitii mai solida, o banca, un fond de investitii sau un investitor strategic). De asemenea tipul de afaceri pretabile acestui tip de investitie/investitor este determinat si de randamentul propus (de obicei mare, pentru a acoperi cu un ‘premium’ rata mare de risc) si profilul tipic al antreprenorului care apeleaza la business angels pentru dezvoltarea afacerii sale (de cele mai multe ori tanar, ambitios, inteligent si motivat, dar fara foarte multa experienta).

Avantajul principal al unui antreprenor care apeleaza la un business angel si reuseste sa castige un business angel ca si partener este ca nu are nevoie de vreo garantie pentru aceasta finantare venita de la ingerul investitor (la banca sau in alte tipuri de finantare, riscurile bancherilor sau ale investitorilor sunt partial sau total acoperite cu diverse tipuri de garantii). In plus, rolul unui business-angel este in general mai activ decat cel al investitorilor financiari institutionali, pentru ca acesta poate oferi sprijin direct si personal in elaborarea sau rafinarea strategiei, stabilirea si urmarirea obiectivelor, un audit informal permanent asupra organizatiei, structurarea departamentelor companiei, aducerea si motivarea unor resurse umane valoroase in companie (care vor veni sa lucreze acolo pe baza reputatiei acelui business-angel) furnizarea de contacte utile de afaceri. Nu in ultimul rand, un business-angel cu experienta poate gasi rute de a duce afacerea la urmatorul nivel (avand acces la fonduri de investitii si banci, poate refinanta afacerea sau, de ce nu, poate gasi rute de exit prin vanzarea catre un alt investitor a companiei, cu un randament foarte bun nu doar pentru el personal, cat si pentru antreprenorul care a beneficiat de acest parteneriat).

Cum aleg între sursele proprii și sursele externe de finanțare?

Un aspect important în luarea deciziei de finanțare este legat de decizia finanțării afacerii din banii proprii sau din bani atrași de pe piețele financiare (fonduri publice sau private). Autofinanțarea este cel mai direct și mai simplu principiu de finanțare și presupune dezvoltarea cu forțe proprii a afacerii, folosind drept surse de finanțare o parte a profitului și fondul de amortizare destinat acoperirii nevoilor de înlocuire a activelor imobilizate.

Avantajele utilizării surselor proprii pentru finanțarea afacerii vizează:

creșterea valorii bursiere a companiei: în momentul în care o parte din profitul companiei este convertită pentru investiții în active imobilizate, valoarea companiei crește și această creștere este evidențiată în cursul ascendent al acțiunilor, astfel că acționarii sunt direct interesați și avantajați;

creșterea autonomiei financiare față de bănci și alți creditori: acest lucru înseamnă foarte mult pentru puterea de negociere a companiei în relația cu creditorii săi;

costuri mai reduse: prin faptul că nu se apelează la piața financiară și la intermediari nu se plătesc comisioane, dobânzi, speze bancare;

regimul fiscal favorizant: în foarte multe țări reinvestirea profitului este scutită de impozite sau fiscalizată mai puțin, reducerile substanțiale aplicate profitului reinvestit impulsionând această formă de finanțare;

Principalul dezavantaj al utilizării surselor proprii pentru finanțare este costul acestora măsurat prin costul de oportunitate generat de câștigul potențial ce ar fi putut fi obținut din plasarea profitului în alte proiecte de investiții. De exemplu, costul de oportunitate pentru profitul reinvestit este format din dobânda ce ar fi putut fi încasată de la o bancă dacă acei bani ar fi fost depuși în bancă sau alt plasament financiar similar, ajustată cu impozitele plătite. Practic a demonstrat că acest cost este în majoritatea cazurilor peste costul finanțării din surse atrase.

Avantajele utilizării surselor externe pentru finanțare afacerilor sunt următoarele:

pot fi utilizate de către companii aflate în faza de dezvoltare când profitul este insuficient pentru finanțarea afacerii;

costul capitalului este de cele mai multe ori mai redus decât în cazul autofinanțării;

termenul rambursării poate fi extins la perioade de timp mari;

resursele financiare ce pot fi atrase sunt semnificativ mai mari decât în cazul autofinanțării;

anumite domenii (cu o rată de profitabilitate mai redusă) pot accesa aceste fonduri fără să fie condiționate de un nivel ridicat al veniturilor sau cifrei de afaceri;

dobânzile plătite în contul finanțării din surse externe sunt deductibile fiscal.

Dezavantajele utilizării surselor externe pentru finanțare sunt legate în principal de costul adițional al acestei finanțări (dobânzi, comisioane și speze), de dependența față de creditori, existența unui plan de amortizare strict care impune companiei o anumită conduită legată de profitabilitatea sa și de modul de repartizare a veniturilor. Cu toate acestea, finanțarea din surse externe ar trebui să fie motorul principal al dezvoltării pentru cele mai multe companii.

Decizia privind utilizarea surselor proprii sau a surselor externe este legată în primul rând de existența surselor interne de finanțare. Dacă rata de profitabilitate este mare utilizarea surselor externe pentru dezvoltarea afacerii nu se justifică. În plus, managerii trebuie să pună în balanță costul finanțării externe cu costul de oportunitate al capitalurilor proprii, avantaje existând de ambele părți. Finanțarea din surse proprii este caracteristică companiilor mici, pe măsura dezvoltării afacerii fondurile proprii devenind insuficiente pentru a finanța procesul de creștere al companiei.

Statistici privind gradul de indatorare a firmelor

Gradul de indatorare cuantifica marimea finantarii externe in raport cu posibilitatea autosustinerii unei firme. Gradul mediu de îndatorare al companiilor locale, calculat ca raport între datorii totale și active totale, este de 66% in 2014, nivel cu 4 procente mai bun față de 2012. 

Extracția cărbunelului este cel mai îndatorat sector de activitate din România, cu un nivel de 411%. Prezența acestei industrii în care mai lucrează 3.000 de oameni față de 21.000 în anul 2008 nu este o surpriză în condițiile în care Compania Națională a Huilei (CNH) a figurat în ultimii ani în mai toate clasamentele marilor datornici.

Și în 2013, CNH este pe primul loc în topul companiilor cu datorii mai mici de un an, cu aproape 5 miliarde de lei, potrivit datelor de la Registrul Comerțului.

Pe podiumul industriilor în funcție de gradul de îndatorare se așază însă și restaurantele și extracția minereurilor metalifere cu un grad de îndatorare de peste 100%. La Remin Baia Mare, unul dintre jucătorii de top din extracția minereurilor,  datoriile depășeau 550 de milioane de lei la active de 98 de milioane de lei și afaceri de numai 40 milioane de lei în 2013, potrivit bilanțului depus de compania cu 170 de angajați.

Extracția cărbunilor, restaurantele, construcțiile de clădiri, dar și publicitatea sau jocurile de noroc sunt în top zece industrii cu cel mai ridicat grad de îndatorare, de peste 80%, potrivit topului realizat pe baza datelor de la Ministerul Finanțelor.

La polul opus, logistica, producția farma, dar și serviciile informatice au un nivel mediu de îndatorare mai mic de 50%.  În cercetare și în industria petrolieră gradul de îndatorare al companiilor se oprește mai jos de 20%.

In tabelul urmator este prezentat topul celor mai indatorate sectoare de activitate din Romania.

Tabelul 1.5.1. Topul celor mai indatorate sectoare de activitate din Romania

Acum ca am vazut care este topul celor mai indatorate sectoare de activitate din Romania, vom analiza procentul creditelor restante al firmelor din fiecare judet si vom stabili un top al celor mai indatorate judete.

Tabelul 1.5.2. Topul judetelor cu cele mai multe credite restante (mil lei)

In urma analizei tabelului anterior putem observa ca cele mai indatorate firme se afla in judetele Salaj ( 27.79%) si Sibiu ( 27%), in timp ce judetul Gorj este de departe cel mai performant, doar 5.49% din cele 1875 milioane de lei acordate de banci firmelor sub forma de credite sunt restante.

Finanțarea prin intermediului creditului bancar

2.1 Creditul bancar

Multitudinea formelor de finanțare și a instrumentelor prin care pot fi mobilizate resursele de capital fac ca decizia de finanțare să fie o problemă de alegere. Pornind de la identificarea nevoii lor de finanțare, agenții economici trebuie să aleagă varianta optimă de finanțare din punct de vedere al riscului și al costului. Insuficienta cunoaștere a riscurilor,evaluarea lor greșită, lipsa unei protecții adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activității. Activitatea economică reprezintă un proces complex și de durată,ce angajează resurse financiare, materiale și umane semnificative. Derularea de afaceri se varealiza numai dacă există un stimulent suficient de puternic, în măsură să motiveze companiile să-și asume riscurile implicate și necesită includerea noțiunilor de risc și incertitudine în structura procesului decizional.

În momentul în care un operator dorește să își finanțeze activitatea de pe piețele financiare el trebuie să parcurgă următoarele etape:

Identificarea nevoii de finanțare pentru companie punând în balanță resursele financiare proprii și cele atrase;

Determinarea ponderii fiecărei surse de capital în schema de finanțare;

Întocmirea planului de finanțare;

Calcularea costului marginal al fiecărei surse de finanțare;

Calcularea costului mediu ponderat aferent schemei de finanțare;

Optimizarea structurii de capital.

Decizia de finanțare presupune parcurgerea graduală a acestor etape, decidendul fiind astfel în măsură să aleagă acea variantă de finanțare care se potrivește cel mai bine nevoilor sale.

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalități diferite pe termen scurt, mediu și lung privind operațiuni bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.

Raporturile de creditare ale diferitelor întreprinderi sunt, de regulă, cu băncile. Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozitele care pot fi folosite de către acestea ca resurse, iar pe de altă parte băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producție, pentru investiții, etc. Esențial în acest raport de creditare este faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relațiile între bancă și celălalt partener se desfășoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile și realizării de profituri, în principal sub formă de dobânzi.

Prin aparitia unui numar mare de bănci comerciale cu rolul de bănci de afaceri, instituții de credit specializate și profilate pe operațiuni specifice, s-a oferit agenților economici posibilitatea de a apela la bănci pentru a-și satisface cel mai bine exigențele. Băncile vor analiza cu maximum de profesionalism orice acordare de credit urmărind în primul rând interesele proprii și anume plasarea cât mai profitabilă a banilor deținuți în numele acționarilor. Instituțiile bancare vor analiza cu seriozitate creditele, verificând exigența garanțiilor, scadențele de rambursat, solvabilitatea clientului lor, bonitatea acestuia și gradul de lichiditate. Trebuie să se dea dovadă de prudență bancară în ceea ce privește acordarea creditului, având ca suport credibilitatea clientului – ca element moral determinant fără de care creditul nu va putea exista.

Orice operațiune de creditare presupune luarea în calcul a unui risc ce rezultă din posibilitatea ca agentul economic să devină insolvabil. Riscul rezultat din insolvabilitatea clientului poate fi ponderat prin luarea în calcul și constituirea de garanții în profitul băncii, banca fiind cea care împrumută clientul. Când se estimează oportunitatea unei afaceri cum este cea rezultată dintr-o operațiune de creditare, trebuie luată în calcul în primul rând posibilitatea recuperării creditului la scadență.

Condiția fundamentală pentru a se acorda un credit de către bancă este capacitatea potențialului client de a produce venituri rezultate din derularea creditului. Această capacitate se poate evalua prin diverse mijloace de observare, întocmindu-se în acest scop un studiu de solvabilitate. În cadrul acestui studiu banca va evalua prin angajamentele pe care clientul le are față de terți organizarea lui tehnică și administrativă, raportul dintre capitalul propriu si cel atras, modul de gestionare al patrimoniului ce a fost acoperit financiar prin respectivul credit. Chiar dacă aceste estimări sunt corecte, aceasta nu îl împiedică pe împrumutator să-și ia garanții reale și personale în raport cu creditul acordat. Această situație este determinată și de faptul că se pot produce schimbări rapide și uneori imprevizibile ale situațiilor agenților economici. Banca va căuta să-și diminueze cat mai mult posibil riscul rezultat din acordarea creditelor, valorificând temeinic toate situațiile și variantele posibile, acordând credite doar acelor agenți economici care prezintă garanții solide și care desfașoară o activitate intensă și profitabilă. Nici o bancă nu va acorda credite unui agent economic nou înființat care nu poate face dovada că și-a rulat eficient și cu minim de risc banii proprii ca apoi să poată apela la banii băncii.

Creditul este operațiunea prin care se iau în folosință imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoțită de plata unor dobânzi încasate de împrumutatori. Operațiunea privește două părți :

parte acordă creditul ;

cealaltă parte îl primește sau altfel spus se îndatorează.

Operațiunea de credit poate interveni într-o gamă largă între indivizi sub forma unor acorduri personale simple până la tranzacții formalizate care se efectuează pe piața monetară sau financiară formulate în cadrul unor contracte complexe.

Elementele tehnice ale raportului de creditare se dezvăluie prin analiza trăsăturilor caracteristice ale acestuia.

Subiecții raportului de credit, creditorul și debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea ce privește apartenența la structurile economico-sociale, motivele angajării în raportul de creditare precum și durata angajării.

Resursele de creditare provin de la agenți economici, persoane fizice sau juridice, care-și plasează disponibilitățile temporar libere în sistemul bancar pentru a le fructifica.

Comportamentul de consum și în consecință și cel de economisire al populației depinde în mare masură de venitul disponibil. Când acesta crește ca urmare a dezvoltării ansamblului economiei naționale, volumul de disponibilități destinat a fi economisit crește, ceea ce determină marirea masei creditului.

În țările dezvoltate aportul populației la formarea resurselor de creditare tinde să-l ajungă pe cel al întreprinderilor. În schimb, în calitate de debitor, în toate țările dezvoltate, statul, alături de întreprindere și populație prezintă o pondere însemnată în creditul intern.

Rambursarea, elementul esențial al raportului de creditare, este adeseori incertă și necesită în consecință angajarea unei garanții. Riscurile probabile sunt :

riscul de nerambursare (specific agenților economici) constă în întârzierea plății sau incapacitatea de plată din cauza conjuncturii economice, situației precare a sectorului din care face parte întreprinderea sau funcționarea necorespunzătoare a împrumutatului. În vederea diminuării acestui tip de risc, banca poate acționa prin colaborări cu alte instituții de credit ;

riscul de imobilizare (specific băncii) survine la banca sau la deținătorul de depozite care nu este în măsură să satisfacă carerile titularului de depozite din cauza unei gestionări nereușite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situații care afectează în mod major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea judicioasă a echilibrului dintre depozite și credite la nivel de bancă comercială.

Garanția personală este angajamentul luat de o terță persoană de a plăti în cazul în care debitorul se află în incapacitate de plată. Există două tipuri de garanții personale :

simple : garantul are dreptul să discute asupra îndeplinirii obligațiilor sale în cazul în care există mai mulți giranți, el să răspundă numai pentru partea sa ;

solidare : garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau chiar înaintea debitorului dacă aparent el prezintă condiții favorabile de solvabilitate.

Dreptul de reținere asigură creditorului posibilitatea de a obține un bun corporal, proprietate a debitorului atât timp cât el nu a fost achitat integral. Pentru ca un bun să facă obiectul unui drept de reținere trebuie îndeplinite următoarele condiții : bunul corporal deținut de creditor să aibă legătură cu creanța și creanța trebuie să fie certă și exigibilă.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanția acestuia. Gajarea poate avea loc fără deposedare, creditorul primind un titlu de recunoaștere a gajului care face obiectul contractării creditului respectiv.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fară deposedare. Ipoteca conferă creditorului dreptul de preferință și dreptul de urmărire.

Privilegiul este dreptul de a fi plătit atunci când se dispune de o garanție asupra unei plăți sau asupra totalității patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferință și de cel de urmărire.

Trebuie subliniat faptul că în caz de necesitate transferul garanțiilor în bani, presupune pentru creditor eforturi și cheltuieli suplimentare și implică imobilizări îndelungate de fonduri.

Termenul de rambursare, ca trasatură specifică a creditului are o mare varietate pornind de la credite pe termene foarte scurte (24 de ore) până la termene de 30-50-100 de ani utilizate ca soluții recente pentru împrumuturile privind construcțiile de locuințe. Pentru creditele pe termen scurt și cele acordate agenților economici sau pentru credite de consum, caracteristică este rambursarea integrală la scadență. Creditele pe termen mediu și lung implică în general rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă că la termenele stabilite odată cu plățile cuvenite pentru dobânzi se rambursează și o parte din împrumut.

Dobânda : în operațiunile de acordare de credit s-a încetâțenit clauza dobânzii fixe. Aceasta înseamnă că dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părți pentru întregul credit și pe toată durata lui.

Negocierea sau acordarea creditului constituie o altă trăsătură a acestuia. Analiza solicitării de împrumut respectiv acordarea creditului necesită o buna informare și documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului. În acest scop băncile își ceează un cadru propriu de informare sau apelează la ajutor specializat care studiază capacitatea de plată respectiv potențialul economic al firmei.

Consemnarea și transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate în marea lor majoritate prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate.

Transferabilitatea instrumentelor de credit și deci transferul acordurilor de credit de la un beneficiar la altul sunt în primul rând o expresie a lichidității portofoliului de credit.

2.2 Clasificarea creditelor bancare

În funcție de scadență se deosebesc trei tipuri de credite :

credite pe termen scurt : prin credite pe termen scurt se întelege orice opțiune de împrumut de sume de bani pe o perioadă ce nu depășește 12 luni. Dobânda variază în funcție de destinația creditului și de evoluția pieței monetare și se platește de către beneficiar conform contractului de credit la scadențele convenite. Creditul pe termen scurt este forma curentă de credit bancar pentru activități de exploatare a agenților economici. Sumele astfel obținute sunt înscrise în situațiile contabile ale acestor agenți sub denumirea de credite de trezorerie, iar plata lor la scadență reprezintă o măsură a gradului de lichiditate a firmei respective ;

credite pe termen mediu sau mijlociu : sunt împrumuturi a căror dată de rambursare este de la 1-5 ani. Ele se acordă pentru activități de import-export pe bază de contracte ferme în acest sens pentru activități de investiții unde eficiența proiectului propus trebuie dovedită încă din faza de studiu de fezabilitate ;

credite pe termen lung : sunt împrumuturi a căror durată de rambursare depășește 5 ani și care se acordă pentru investiții pe termen lung cu durată de folosință îndelungată.

Creditele pe termen mediu și lung implică de asemenea rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă că pe parcurs, odată cu dobânda se rambursează și o parte din credit. Suma de rambursat are două componente : principalul sau amortizarea creditului și dobânda.

Creditul acordat de bancă trebuie să fie pe o durată relativ scurtă datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuințează care provin în principal din depozite cu scadențe apropiate dar și pentru că siguranța rambursării unui credit este invers proporțională cu durata acestuia. Banca trebuie să se asigure că rambursarea va fi făcută la scadență deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente luate față de cei care i-au încredințat fondurile spre păstrare precum și gradul de lichiditate al băncii.

În raporturile sale cu întreprinderile și cu instituțiile, o bancă trebuie să îndeplinească un rol activ participând la finanțarea clienților săi pentru desfășurarea unei activități rentabile ce vizează păstrarea și fructificarea economiilor bănești.

În general creditul acordat de o bancă trebuie să satisfacă nevoi temporare de afaceri, să înlocuiască insuficiența temporară a capitalului lichid al agenților economici ce se produce pe parcursul ciclului de exploatare. Tipurile de credite pe care băncile comerciale le acordă întreprinderilor și instituțiilor private nefinanciare sau financiare sunt de o mare varietate și beneficiază de o gamă largă de caracteristici atât din punct de vedere al prevederilor contractuale cât și al costurilor aferente. Dintre acestea creditele cele mai des utilizate sunt :

creditele de trezorerie : sau avansurile în cont curent sunt exprimate în general prin contracte explicite între bancă și firmă. Aceste credite sunt acordate și acceptate de băncile comerciale ce se bazează pe o deplină cunoaștere a activității întreprinderii fără a fi consemnate prin înscrisuri referitoare la perioada angajamentului și fără a fi garantate formal. Ele sunt menite să satisfacă cerințele curente privind acoperirea cheltuielilor de producție și nu au termene de rambursare. De regulă, acordarea acestor credite se întemeiază prin depozite compensatorii.

linia de creditare : este o modalitate generală de acordare a creditelor ce presupune efectuarea creditării prin cont curent, fie deschiderea unui cont separat de împrumut. Permite accesul clientului debitor la sume a căror valoare se înscrie într-un anumit plafon maxim aprobat de bancă. Într-o formă primară această linie de credit oferă întreprinderilor un credit provizoriu întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. O formă mai flexibilă întreprinderii este linia de credit confirmată pe baza unui acord scris în care posibilitatea de acordare a creditului se menține pentru o perioadă stabilită în contract. Linia de credit revolving prin care plafonul cuvenit se reîntregește după fiecare operațiune de tragere reprezintă modul preferat de obținere de fonduri de către întreprindere.

creditele specializate : servesc pentru finanțarea achiziționării de titluri de credit și a operațiunilor de negociere pe piața de capital. În România, această categorie de credit este puțin utilizată deoarece piața de capital nu este încă suficient de dezvoltată.

creditele pe stoc : se acordă pe baza unei garanții explicite, respectiv stocul de marfă din depozit. În această categorie sunt cuprinse creditele de producție sezonieră precum și credite pe documente warant.

Clasificarea creditelor după destinația lor :

credite productive (pentru activități curente): dețin ponderea cea mai mare în perioada actuală, fiind în general credite pe termen scurt, până la 12 luni, și se acordă agenților economici pentru desfășurarea activității curente. Ele cuprind toată gama de credite, garanțiile fiind constituite din toate tipurile de titluri comerciale și sunt acordate pentru sprijinirea activității agenților economici. Se acordă pe o perioadă stabilită, iar rambursarea se face integral la scadență, dobânda calculată achitandu-se lunar.

credite pentru investiții : se acordă pe termen mediu și lung fiind destinate construcțiilor de locuințe, construirea de obiective industriale, etc. Acest tip de credit are un coeficient mai mare de risc și presupune calcule de actualizare, precum și de eficiență a investițiilor. Rambursarea se face conform contractului de credit, în general plata se face în tranșe regresive cu plata lunară a dobânzii aferente.

credite de consum : sunt credite pe termen scurt sau mediu acordate persoanelor individuale și sunt destinate să acopere costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază persoanele prin rețeaua de comercializare și servicii sau pentru recreditarea creanțelor în acest scop.

După performanta lor :

credite performante: reprezintă pentru bancă acea categorie de credit în curs de execuție a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii și-au achitat la data convenită în contract toate datoriile față de bancă. Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de creditare din punctul de vedere al garanțiilor, iar în cazul creditelor explicite agentul economic trebuie să utilizeze creditul numai în scopul solicitat. Dobânda pentru acest tip de credit este cea înscrisă în contract, iar banca prin intermediul prevederilor acestuia o poate modifica în raport cu dobânda pieței și cu rata inflației. Pentru creditele pe termen mediu și lung condiția necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditele pentru a fi considerate performante este aceea că toate tranșele de rambursare a creditului, inclusiv dobânda să fie achitate la zi.

credite neperformante : reprezintă acele credite la care obligațiile contractuale de plată ale debitorului nu au fost onorate la scadențele convenite. În cazul în care debitorul nu-și achită la timp obligațiile, creditul rămas se trece într-un cont separat de credite restante, dobânda corespunzatoare acestora fiind majorată. Pentru achitarea acestor credite banca fie urmărește debitorul în instanță pentru valorificarea garanțiilor materiale, fie în urma unui contract cu debitorul prelungește contractul de credit în schimbul unor noi garanții, scrisori de garanție, contracte de export, etc.

2.3 Creditarea pe termen scurt, mediu și lung

Creditarea pe termen scurt

În momentul în care întreprindere se adresează băncilor comerciale cu o solicitare de credit pe termen scurt, acestea procedează la realizarea unei analize detaliate și în domenii diferite privind respectiva firmă.

În fața băncii comerciale, firma trebuie să vină, în primul rând, cu o activitate economică în măsură să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest scop, întregul univers intern și extern al întreprinderii este supus unei analize și interpretări riguroase, pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbări tehnologice în evoluția cererii, precum și cele ale influenței inflației, recesiunii, îmbătrânirii produselor.

Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate de firma solicitatoare de credite, precum și piețele pe care desface sau se aprovizionează firma în cauză. Analiza scoate în evidență aspectele de calitate ale produselor, poziția pe piață a produselor firmei respective, calitatea și starea financiară a principalilor clienți.

Condițiile economiei de piață cer și o analiză a managementului firmei. Între însușirile analizate se înscriu înclinația spre inovare și creativitate, cunoștințele în domeniul financiar, în marketing, în managementul producției, integritatea personală, flexibilitatea, etc. Pentru managerii actuali, formați în condițiile economiei centralizate, însușirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea răspunderii pentru gestionarea eficientă a patrimoniului. Cultivarea și îngrijirea acestei însușiri prin privatizare, legislație etc. reprezintă o șansă reală pentru ieșirea din criză a economiei și a fiecărei firme, precum și pentru utilizarea corectă și eficientă a creditelor asumate de firmă.

Toate aceste subdomenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar, spre interpretare finală, comitetul de direcție al băncii comerciale. Comitetul de direcție transformă datele respective în calificative prezente în calculul ratingului de credit.

1. Caracteristicile clientului

Generale (nivelul local, regional, național sau internațional al firmei, dacă este sau nu în sistemul de cotare la bursă);

Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate) ;

Managementul (experiența și stabilitatea conducerii, obiectivele strategice ; 

Ramura de activitate (perspective și protecție) ;

2. Caracteristicile creditului

Istoricul relației de credit client-bancă ;

Condiții de eligibilitate ;

Administrare (costuri de operare) ;

Sursa de rambursare ;

Colaterale (garanții speciale).

Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotărâtor îl au performanțele economice și financiare realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada imediat precedentă și cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.

Astfel, Banca Comercială Română face lunar o analiză a agenților economici care solicită sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol. Această analiză scoate în relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului :

cifra de afaceri;

capitaluri proprii ;

rezultatul exercițiului

fondul de rulment ;

necesarul de fond de rulment ;

trezorerie netă ;

lichiditate ;

solvabilitate ;

gradul de îndatorare generală și financiară ;

viteza de rotație a activelor circulante ;

rentabilitatea ;

acoperirea dobânzii ;

rata valorii adăugate ;

politica de dividend.

Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiză concretă a tuturor indicatorilor privind bonitatea agentului economic. În acest scop, banca prelucrează datele din bilanțul înaintat de client.

Creditarea pe termen mediu si lung

Procesul de consum care se organizează în întreprindere cere un volum important de resurse mobilizabile prin repartiția financiară. Majoritatea acestor resurse sunt imobilizate în structura economică a firmei pentru o perioadă mai mare de timp.

Dacă avem în vedere o întreprindere în funcțiune, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen lung apare în cazul unor acțiuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesități se face apel la fluxul de fonduri financiare din interior precum și la cele din afara întreprinderii.

Cele mai mari solicitări de fonduri din afara unității economice sunt generate de activitățile de investiții. Asemenea solicitări sunt întâlnite și în cazul acțiunilor de cercetare-dezvoltare, de protecție, de refacere a mediului înconjurător, etc.

Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adresează unor resurse gestionate de sistemul bancar (credite pe termen mediu și lung), pieței de capital și finanțelor publice.

Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite se regăsesc în capitalul permanent al întreprinderii. Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare complexă, mai amplă decât decizia de creditare pe termen scurt.

În scopul fundamentării și adoptării deciziei de creditare pe termen mediu și lung, serviciul financiar al firmei și comitetul de direcție al băncii comerciale procedează la formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului și a cererii de credit.

Firma care solicită credite pe termen mediu și lung trebuie obligatoriu analizată. Ofițerii de credit vor determina și analiza indicatorii specifici activității de investiții : investiție totală, investiție specifică, pragul de rentabilitate, durata medie a plății furnizorilor, cursul de revenire net actualizat, durata de recuperare a investiției.

2.4 Exemplu de credit bancar : Creditul pentru investitii micro de la BCR

Caracteristici

Beneficiari: clienți din categoria MICRO (societăți comerciale cu o cifră de afaceri anuală mai mică sau egală cu 1 mil. EUR echivalent)

Destinație: finanțarea activității de investiții pentru: realizarea de noi capacități și obiective de producție; dezvoltarea/menținerea la parametrii optimi a capacităților de producție existente; modernizarea/ retehnologizarea capacităților de producție, a utilajelor, mașinilor, instalațiilor, clădirilor existente etc.

Moneda de acordare: RON, EUR

Volumul creditului

: maxim 3.500.000 RON (875.000 EUR)

Plafon maxim:

85% din valoarea totala a investiției;

70% pentru start-up-uri ;

Termen maxim: 15 ani pentru bunuri imobile și investiții complexe; respectiv 5 ani pentru echipamente și mijloace de transport.Pentru plata avansului la bunurile cumpărate în leasing, termenul de creditare trebuie să se încadreze în perioada de valabilitate a contractului de leasing, dar fără a depăși termenul de 5 ani.

Aportul propriu minim:15% din valoarea totală a investiției, respectiv 30% pentru start-up-uri și trebuie dovedit integral înainte de tragerea creditului și constă în realizarea efectivă a unei părți din investiția respectivă, probată cu documente justificative și/sau lichidități aflate în contul curent.

Perioada de grație:

3 luni în cazul creditelor de investiții pentru echipamente și mijloace de transport (sau 12 luni pentru finanțarea proiectelor din fonduri nerambursabile)

12 luni în cazul creditelor pentru bunuri imobile și investiții complexe (sau 24 luni pentru finanțarea proiectelor din fonduri nerambursabile)

Dobânda:

Pe termen scurt (pana la 1 an): ROBOR 1 M +7.5%

EURIBOR 3 M + 10%

Pe termen mediu și lung (peste 1 an): ROBOR 6 M +7.5%

EURIBOR 6 M + 10%

Comisioane:

Tabel.2.4.1. Comisione percepute de catre banca BCR pentru creditul de investitii mico

Posibilitatea plății comisionului de gestiune în maxim 4 rate lunare/trimestriale egale, pe o perioadă de maxim 1 an de la data semnării contractului de credit, dar fără a depăși termenul de acordare a creditului.

Avantaje:

Susținere în proporție mare a procesului investițional (pana la 85% din valoarea investiției, respectiv 70% pentru start-up-uri)

Acordarea unei perioade de grație din momentul demarării obiectivului finanțat

Posibilitatea plății comisionului de gestiune în 4 rate lunare/trimestriale egale, pe o perioadă de maxim 1 an de la data semnării contractului de credit, dar fără a depăși termenul de acordare al creditului

Volum optim al creditului, în funcție de necesitățile de finanțare ale clientului și posibilitățile acestuia de rambursare

Consultanță specializată din partea reprezentanților BCR la întocmirea dosarului de credit

Structură flexibilă de garanții pentru investițiile simple având ca obiect achiziția de utilaje/ echipamente/mijloace de transport noi.

Documentația necesară obținerii creditului de investiții:

Cererea de credite, semnată de persoanele autorizate să reprezinte legal societatea; chestionarul anexat cererii se completează la prima solicitare de credit și ulterior cel puțin o dată pe an sau ori de cate ori intervin modificări;

Documente care atestă situația economico-financiară a societății (bilanț, contul de profit și pierdere încheiate pe ultimii 2 ani, balanța de verificare încheiată pentru ultimul trimestru și ultima balanță de verificare încheiată). Banca va solicita, după caz, raportul auditorilor firmei sau certificarea bilanțului conform reglementărilor legale în vigoare;

Fluxul de lichidități (cash flow) aferent perioadei pentru care se solicită creditul ;

Actele de proprietate a bunurilor propuse în garanție;

Acordul de consultare la Centrala Riscurilor Bancare pentru societate și la Biroul de Credit și Centrala Riscurilor Bancare pentru asociații majoritari;

Certificat de atestare fiscală (la prima solicitare de credit și ori de câte ori este necesar);

Hotarârea organului competent potrivit actelor constitutive și legii, cu privire la contractarea și garantarea creditului; în cazul societăților pe acțiuni, se va solicita și înscrierea la Registrul Comerțului și avansarea spre publicare în Monitorul Oficial Partea a IV-a a hotărârii adunării generale de contractare a împrumutului ;

Studiu de fezabilitate, în cazul proiectelor de investiții complexe; ceilalți solicitanți de credite pentru investiții ce nu fac parte din categoria investițiilor complexe vor prezenta planul de afaceri, dacă creditul solicitat este mai mare de 200 000 EUR;

Autorizația de construcție, avizul de mediu și proiectul tehnic ștampilat spre neschimbare care fac parte din aceasta; pentru analiza dosarului de credit, dacă beneficiarul nu a obținut încă autorizația de construire va prezenta cel puțin certificatul de urbanism, avizul de mediu și proiectul tehnic pentru obținerea autorizației de construire, urmând ca tragerile din credit să se efectueze numai după prezentarea autorizației de construire și a anexelor acesteia;

Pentru lucrările de construcții-montaj se va solicita și devizul de realizare din contractul cu antreprenorul sau devizele estimative determinate în baza planurilor ștampilate spre neschimbare care sunt parte componentă a proiectului tehnic menționat mai sus;

Dacă lucrarea se realizează în "regie proprie" se solicită:

autorizație/diploma/atestat sau orice act care sa susțină abilitatea legală a dirigintelui de șantier

devizul de realizare/devizele estimative care trebuie să conțină și cheltuielile cu manopera și să fie semnate de dirigintele de șantier

listele de utilaje și alte dotări și documente încheiate cu furnizorii de imobilizări (contracte/precontracte/ oferte), după caz

actele justificative privind situația juridică a terenului și/sau a construcțiilor, după caz

alte documente prevăzute de legislația în vigoare.

Garanții acceptate de bancă:

Garanții reale imobiliare

privilegiul

ipoteca

Garanții reale mobiliare

depozit bancar (cash colateral), certificate de depozit

titlurile la ordin și titlurile nominative

acțiunile

cesiunea de creanță

echipamente, instalații etc.

planul de afaceri

fondul de comerț

Garantii personale

scrisori de garanție bancară

avalizarea titlurilor de credit în favoarea BCR

garanții de companie/firmă

garanții emise de fonduri de garantare

fidejusiunea/cauțiunea

garanții emise de statul român și de autoritățile administrației publice locale

asigurare de risc financiar de neplată

Capitolul 3. Studiu de caz: Studiu de fezabilitate și eficientă a investiției SC Pub Prod SRL

3.1. Descrierea firmei

3.1.1 Descriere generală

Conform clasificării CAEN, principalul obiect de activitate al SC Pub Prod SRL este 4673 – Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentel sanitare.Activitatea principală a SC Pub Prod SRL o constituie importul și comercializarea de catarge din poliester special armat cu fibră de sticlă.

SC Pub Prod SRL a fost înființată în 2005 și a fost unicul partener pentru România al companiei actuală SC Mast SA, menținând o colaborare excelentă cu furnizorul suedez. Pe lângă furnizarea de catarge, SC Pub Prod SRL a oferit clienților și servicii de mentenanță și service pentru catargele achiziționate.

Reușim să construim o relație de încredere cu clienții noștri, deoarece suntem mereu disponibili, venim cu soluții, iar odată ce stabilim strategia și imaginea este creată, punem în practică teoria. De asemeni oferim producție publicitară completă în București cât și în țară. Imaginea creată clienților noștri este totodată și cartea noastră de vizită. De aceea acordăm importantă deosebită proiectelor pe care le realizăm.

3.1.2 Domeniu de activiate

În prezent firma SC Pub Prod SRL se ocupă atât de comerțul cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamente sanitare conform Codului CAEN nr 4573, cât și cu organizarea de evenimente, campanii promoționale, producerea de pliante, postere și spoturi publicitare conform Codului CAEN nr. 7440.

3.1.3. Date de identificare

Firma SC Pub Prod SRL a fost înființată în anul 2005, având peste 10 ani de experiență în domeniul producției publicitare.

Cod Unic de Înregistrare: 19344952

Nr înmatriculare: J18/174/2005

Sediul social: STR. Zizin nr 18, sector 3, București

Nr tel: 0727 375 698

3.1.4 Scurt istoric

Cifra de afaceri a avut o evoluție ascendentă continuă, fapt ce demonstrează dezvoltarea susținută a afacerii. În anul 2005, când cifra de afaceri a depășit 100.000 Euro, societatea a fost obligată, conform legii, să schimbe modul de impunere trecând de la plata impozitului pe venitul microintreprinderii la plata impozitului pe profit. În anul 2006 cifra de afaceri a avut o creștere de aproximativ 253%,față de 2005.

Corespunzător evoluției cifrei de afaceri a evoluat și profitul net. Astfel,în anul 2006 față de 2005, profitul net a avut o creștere de aproximativ 100%, de la 130.214 lei în 2005 la 224.331 lei în 2006.

Odată cu apariția pe piață a unor firme concurente și a crizei financiare începând cu anul 2008, trendul cifrei de afaceri s-a mai diminuat în medie cu 200.000 lei anual, dar s-a înregistrat profit la fiecare perioadă, iar conform bilanțurilor anuale se constantă un trend crescător al cifrei de afaceri față de anii precedenți, fapt ce demonstrează sustenabilitatea afacerii.

Numărul mediu de salariați nu a avut o evoluție semnificativă, activitatea în sine nu presupune costuri mari cu forță de muncă. În anul 2005,SC Pub Prod SRL avea doi angajați iar în 2006, pe fondul dezvoltării afacerii, s-a ajuns la patru angajați. În prezent, societatea are patru angajați cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată și cu normă întreagă.

3.1.5 Descrierea produsului

SC Pub Prod SRL este o companie de publicitate indepedenta și creativă ce realizează acțiuni de promovare, atât above the line, cât și bellow the line. Mica noastra intreprindere se ocupa cu activități care vizeaza promovarea produselor, serviciilor și a brandurilor naționale, creendu-le o nouă imagine. Domeniul de activitate al firmei se referă la organizarea de evenimente, campanii promoționale, producerea de pliante, postere și spoturi publicitare conform Codului CAEN nr. 7440.

Tabelul 3.1.1. Gama de produse oferite de SC Pub Prod SRL

3.1.6. Descriere sector de activitate

Companiile care se ocupa cu productia de drapele inregistreaza marje de profit de pana la 25%, in timp ce afacerile lor depasesc un milion de euro. Pe langa drapele, realizarea de fanioane si stegulete atrage tot mai multi clienti – institutii ale statului, ambasade, dar si persoane fizice din tara si de peste hotare care cumpara aceste produse pentru evenimente sportive si zile nationale.

3.1.7. Public tinta

Produsele realizate de SC Pub Prod SRL se adreseaza persoanelor juridice sau fizice din intreaga tara, interesate de achizitionarea unor drapele, fanioane, bannere, meshuri, esarfe publicitare, stegulete imprimate etc.

3.1.8. Concurenta

În momentul de față , un număr considerabil de agenții de publicitate se axează pe lupta pentru cucerirea pieței din România, atât la nivel local cât și la nivel național. Acestea își dispută atât clienții cât și concurenții, aducând bunuri similare, destinate satisfacerii acelorași nevoi ale clientelei. În acest caz al concurenței directe, diferențierea serviciilor se realizează prin imaginea de marcă a firmei, istoria acesteia, sau prin ideile originale ale membrilor săi.

Aceste firme rivale sunt conștiente că succesul lor depinde în mare măsură de cât de bine sunt adaptate ofertele de servicii la cererea pieței. Piața publicitară din România, este într-o continuă creștere față de ultimii ani. În comparație cu anii 2008-2009 când datorită crizei financiare sute de firme au dispărut din domeniu, iar multe dintre companii au avut greutăți financiare, în anul 2011 se remarcă o majorare cu 10-15%, datorită stabilizării prețurilor, potrivit Asociaților și Producătorilor din Industria de Publicitate.

Piața publicitară din România este una slab concentrată, aceasta conține în prezent 4 secțiuni din care, 788 de agenții de publicitate, aproximativ 740 de agenții de publicitate A.T.L & indoor, 346 A.T.L & outdoor, 304 agenții de publicitate B.T.L., conform Info Companies. În prezent în domeniu lucrează aproximativ 10.000 de persoane, în scădere cu 5.000 de persoane comparativ cu anii 2008-2009. Nivelul pieței de producție publicitară în România se situeza la 210-215 milioane euro. Investițiile în modernizare și reducerea costurilor reprezintă și ele unul din motivele creșterii producției publicitare.

SC Pub Prod SRL , se afla în top 5 firme de profil, activează pe piața de 10 ani, și și-a propus ca pentru anul 2015 să aibă o creștere de 10-15% comparativ cu anul 2014.

Pe primul loc în topul agențiilor de publicitate full-service, se situează grupul McCann-Erickson România. În 2008 cifra de afaceri a acestuia era de 80,6 milioane de euro (patru agenții), aceasta fiind într-o continuă descreștere de 33%, respectiv 18% în ultimii ani. Chiar dacă societatea a avut un declin profitul net per angajat, obținut în ultimii ani de criză, a depășit 13.000 de euro.

Mercury360 este una dintre cele mai mari agenții integrate de consultanță de marketing și comunicare din România. Este o agenție de planificare a comunicării și implementare media. Are ca servicii de bază media planning și media buying, direct marketing, producție și consultanta, evenimente, merchandising. În anul 2010 creșterea cifrei de afaceri a fost de peste 30%. Cu o vechime de 18 ani, au reușit să câștige proiecte cu firme majore din piața de publicitate: Coca-Cola, Nestle, Nestle Professional, Western Union, Ferrero România, Dr. Oetker, Albalact, ceea ce i-au propulsat pe locul 3 în top. În prezent firma număra 140 de anagajati și o cifră de afaceri de 17.5 milioane euro.

După ce au fost luate prin surprindere de primii ani de criză, firmele din domeniul publicitar sunt pregătite să facă față atât noilor parametrii cât și noilor concurenți. Intrarea unei noi firme pe piața publicitară înseamnă o provocare, însă pentru agențiile mari nu reprezintă o amenințare, deoarece acestea au deja un portofoliu de invidiat și o clientelă fidelă. Însă, rata substituției poate fi destul de mare la nivelul agențiilor medii de publicitate.

Avantajul nostru comparativ, este bazat pe factori non economici, și este reprezentat satisfacția clientului, comoditatea, faptul că nicio firmă din cele prezentate mai sus, nu s-au specializat pe segmentul de brand național. În funcție de compatibilitate, cererea de producție publicitară este în creștere, iar companiile vechi, românești, au nevoie de cineva care să le promoveze, să le creeze o nouă imagine, să le facă vizibile pe piață.

Figura 3.1.1. Logo-urile principalilor concurenti a firmei SC Pub Prod SRL

3.1.9. Furnizori

Principalii furnizori in acest caz, vor fi producatorii si distribuitorii de echipamente si materie prima cautate pentru dezvoltare. De asemenea, se va apela la servicii de recrutare de personal, pentru atragerea angajatilor necesari.

3.1.10. Managementul afacerii

Structura actionariatului SC Pub Prod SRL este aceeasi de la infiintare, respectiv doi actionari care detin in prezent o cota de participare de 50% fiecare. Cei doi actionari sunt: Anghel Emil, avand functia de administrator al societatii, de tine 10 parti sociale si o cota de participare la beneficii si pierderi de 50%, Popescu Marian, este directorul societatii, detine 10 parti sociale si o cota de participare la beneficii si pierderi de 50%. Barbu Andrei detine functia de Director de Vanzari, iar Dinu Gheorghe detine functia de Manager de Marketing.

3.1.11. Descriere strategie client

Principalele obiective ale firmei pentru perioada urmatoare sunt :

Extinderea activitatii prin dezvoltarea sectorului de productie si finisare a drapelelor,meshurilor si bannerelor;

Cresterea productiei conform normelor de calitate europene;

Continuarea procesului de extindere a productiei si distributiei de bunuri si servicii;

Cresterea numarului de clienti permanenti cu minimum 50;

Crearea de noi locuri de munca prin dublarea numarului de angajati;

Obiectivele pot fi atinse prin:

Achizitionarea echipamentelor necesare extinderii activitatii firmei;

Punerea in functiune a unei linii de distributie (imprimare si finisare ) a drapelelor, bannerelor si meshurilor;

Repozitionarea pe piata si accederea in categoria producatorilor de drapele si alte materiale promotionale;

In scopul extinderii activitatii sale, SC Pub Prod SRL si-a propus realizarea proiectului „ Sprijin pentru dezvoltarea Societatii Comerciale SC Pub Prod SRL” care consta in achizitionarea unui set de echipamente necesare dezvoltarii afacerii si anume:

O imprimanta de mare capacitate cu soft pentru imprimarea steagurilor si materialelor textile;

O imprimanta de mare capacitate cu soft, pe baza de cerneala, pentru bannere si meshuri;

Doua masini de cusut cu doua ace escamotabile, cusatura rigida si cu transport superior la ac;

Achizitionarea acestor echipamente va contribui la atingerea obiectivelor mentionate mai sus, la dezvoltarea afacerii si nu in ultimul rand, la diversificarea gamei de servicii oferite clientilor.

3.1.12 Puncte tari ale firmei

Punctele tari ale SC Pub Prod SRL sunt :

Existenta unui actionariat stabil;

Productia reprezentata de produse de baza,cu o cerere relativ stabila;

Potentialul de productie ridicat;

Ciclul foarte redus de fabricatie si calitatea produselor;

Rentabilitatea ridicata in toti anii de functionare;

Capacitate mare de adaptare la cerintele pietei;

Produse competitive in ceea ce priveste raportul pret/calitate;

Echilibrul financiar solid si solvabilitatea ridicata;

Reputatia firmei si ponderea ridicata pe piata locala;

Inexistenta restantelor la platile fata de bugetul statului si cel al asigurarilor sociale;

Controlul strict al cheltuielilor si al fluxurilor de incasari si plati;

3.2. Analiza de micromediu si macromediu

3.2.1. Macromediu

 Ca agent economic intreprinderea functioneaza in conditiile concrete pe care i le ofera mediul sau extern care este format dintr-un ansamblu de factori de natura economica, sociala, culturala, politica, juridica, demografica, ecologica, etc. Dupa felul in care actioneaza acesti factori, mediul extern se prezinta sub 3 forme:

1. Mediul stabil este dat de evolutia fenomenelor in mod normal fara sa ridice probleme;

2. Mediul instabil este caracterizat prin frecvente schimbari care impun adaptarea intreprinderii;

3. Mediul tulburent comparativ cu celelalte doua medii este comparativ ostil si impune schimbari radicale rapide, o evaluare globala a prezentului. La noi arata ca mediul cu pondere in societatea noastra este mediul tulburent datorita situatiei politice, economice si sociale .

Macromediul firmei reprezinta ansamblul factorilor incorporabili ce contituie climatul general in care acestea isi desfasoara activitatea. Exista patru categorii de astfel de factori care influenteaza modul in care firmele isi abordeaza activitatile de marketing, in literatura, ei sunt cunoscuti sub denumirea de factori STEP:

factori socio-culturali, care se refera la modelele de comportament ale consumatorilor pe o anumita piata-factori tehnologici, care vizeaza amplificarea potentialului economic al societatii

factori economici, care se concretizeaza intr-un sistem de fenomene economice si modalitati de alocare a resurselor in societate

factori politico-juridici , care se refera la mijloacele de control menite sa apere interesele indivizilor si societatii in ansamblu

factori naturali

Tabelul 3.2.1. Analiza de macromediu

Luand in considerare toti acesti factori putem trage concluzia ca macromediul nu incurajeaza antreprenoriatul, investitorii avand mai multe bariere de intrare pe piata, avantajele macromediului fiind reduse, date in special de mediul economic.

Daca analizam mediul economic observam ca acesta este unul favorabil investitorilor, inflatia, cursul valutar, investitiile straine directe, dobanzile si rata de absorbtie a fondurilor UE sunt capitolele care incurajeaza investitiile. Insa daca ne vom uita insa la politica fiscala si monetara, la rata somajului si la nivelul salarial o sa observam ca mediul economic nu mai este la fel de favorabil.

Mediul demografic este unul neutru daca punem in balanta avantajele si dezavantajele oferite de acesta, avantajele fiind oferite de numarul populatiei, varsta medie si mediul urban/rulan, in timp ce dezavantajele vin atunci cand vorbim de natalitate, mortalitate si imbatranirea populatiei.

Daca mediul economic si cel demografic ofereau atat o serie de avantaje cat si o serie de dezavantaje, mediul politic nu ofera aproape nici o oamenilor de afaceri pentru a investi in noi proiecte, Romania avand un bilant negativ atunci cand vorbim de structura politica interna, coruptie, birocratie, crize si conflicte.

Nici daca ne raportam la mediul socio-cultural, legislativ, tehnologic sau natural Romania nu sta mai bine, nivelul educatiei si lipsa unei legislatii care sa incurajeze investitiile sunt principalele cauze care impiedica dezvoltarea mediului antreprenorial.

Micromediu

În desfășurarea activității sale, firma se constituie în purtător de nevoi pentru satisfacerea cărora apelează la resursele materiale, financiare și umane. Totodată ea este furnizoare de servicii pentru satisfacerea nevoilor de comunicații ale agenților economici și persoanelor fizice, astfel ea vine în contact cu agenți de mediu care se plasează în imediata apropiere iar acțiunilor lor se răsfrâng direct asupra activității sale. Micromediul întreprinderii de servicii este constituit din componente care acționează direct, permanent și puternic asupra activității firmei.

Furnizorii sunt reprezentanți de diverse firme care în baza unor relații de vânzare-cumpărare, asigură firmei resursele necesare desfășurării activității. În categoria furnizorilor sunt încadrați furnizorii de echipamente, aparatură, de materiale consumabile precum și prestatorii de servicii (bănci, societăți de asigurări, agenție de publicitate, servicii de întreținere și reparații, etc.).

Clientii alcătuiesc cercul firmelor, instituțiilor și persoanelor fizice cărora le sunt adresate serviciile întreprinderii. Conținutul marketingului serviciilor implică gruparea clienților firmei, în funcție de rolul și locul lor în cadrul prestației, în trei categorii: clienții potențiali, clienții efectivi si personalul firmei:

a) Clientii potentiali reprezintă persoanele care doresc să achiziționeze serviciul și cărora firma se adresează cu serviciile sale sub formă de ofertă, înaintea realizării prestației propriu-zise. Ei fac obiectul marketingului extern, firma formulând un mix corespunzător alcătuit din: produsul oferit, prețul de vânzare, publicitatea exterioară și o anumită distribuție a serviciului.

b) Clientii efectivi sunt alcătuiți din persoanele care au achiziționat serviciul ori s-au decis să-l achiziționeze și apar la întâlnirea cu prestatorul. Ei fac obiectul marketingului interactiv, fiindu-le adaptat un marketing adecvat: serviciul prestat și livrat, prețul efectiv, promovarea la locul prestației

Personalul firmei apare in calitate de client in cadrul procesului de comunicare interna fiind inclus in cadrul marketingului intern in dubla ipostaza:

a) de beneficiar ain informatiilor privind produsele promise(oferite), a pretului la care acestea au fost vandute sau promovate.

b) de forta de munca al carei rol ridicat in realizarea prestatiei obliga la abordarea intr-o optica de marketingu a procesului de recrutare, selectie, motivatie.

Concurentii formează o categorie aparte a micromediului întreprinderii, nelipsiți din cadrul mediului competitiv, specific, la rândul său, economiei de piață. În postura de concurenți apar firmele sau persoanele particulare care își dispută aceeași categorie de clienți, iar în numeroase cazuri, aceeași furnizori sau prestator de servicii. Concurența reprezintă un factor strategic deosebit de important, și de aceea este important de știut care este tipul de concurență cu care se confruntă firma și care sunt mijloacele sale de acțiune.

In tabelul urmator este realizata o scurta analiza a micromediului pentru firma SC Pub Prod SRL. Pentru realizarea acesteia au fost analizate urmatoarele domenii: noi intratii, beneficiarii, produsele de substitutie, furnizorii si concurenta.

Tabelul 3.2.2. Analiza de micromediu

Lipsa produselor de substitutie reprezinta o oportunitate pentru firma SC Pub Prod SRL, la fel ca clientii existenti sau ofertele avantajoase oferite de furnizori. Riscurile oferite de micromediu provin atat de la concurenta deja existenta pe piata, care se lupta incontinuu pentru mentirea sau cresterea cotei de piata, cat si de la noi intrati care vin cu noi strategii de marketing si vanzari, menite sa ii ajute in intrarea pe piata, in crearea unui nume cunoscut publicului tinta si obtinerea unei cote de piata cat mai mare si a unei cifre de afaceri cat mai crescute.

3.3. Identificarea oportunitatii

3.3.1. Argumentarea investitiei

Una dintre cerintele frecvent exprimate de catre clienti a fost de a achizitiona din acelasi loc atat catargele cat si panzele de steag aferente, precum si diverse bannere si meshuri. Pentru a realziata steagurile (catarge + panzele de steag aferente, diverse bannere si meshuri) comandate de catre clienti, SC Pub Prod SRL colabora cu un furnizor din Vaslui care fabrica drapele, bannerele, meshurile si astfel clientii primeau produse finite. Platele lunare catre acest furnizor insumau 20.000 lei.

Pentru a raspunde cerintelor clientilor, firma si-a propus realizarea investiei in noi echipamente si anume:

O imprimanta de mare capacitate cu soft pentru imprimarea steagurilor si materialelor textile;

O imprimanta de mare capacitate cu soft, pe baza de cerneala, pentru bannere si meshuri;

Doua masini de cusut cu doua ace escamotabile, cusatura rigida si cu transport superior la ac;

Echipamentele achizitionate vor permite realizarea unei game de produse foarte diversificata, acoperind cerinte din diverse domenii:

Drapele personalizate pentru companii, institutii, cluburi sportive, hoteluri, etc;

Drapele pentru campanii promotionale si lansari de produse/ servicii, etc;

Drapele folosite la turnarea unor filme sau spoturi publicitate;

Esarfe publicitare cu o larga adresabilitate;

Orice fel de fanioane imprimate;

Orice fel de stegulete imprimate;

Imprimari pe material textil cu aplicatii foarte variate, de exemplu, fete de masa personalizate, esarfe publicitare pentru diverse manifestari, decorarea spatiilor comerciale, baticuri personalizate, etc;

Personalizarea produselor mai sus mentionate se va face prin metode moderne, putand sa imprimam imagini complexe in policromie.

Dimensiunile produselor pot varia la randul lor. De la dimensiunile uzuale in varianta standard (landscape) pentru drapele nationale (90 x 135 cm, 100 x 150 cm, 120 x 180 cm, 140 x 210 cm) pana la o larga varietate si dimensiuni de drapele publicitare sau corporate.

Produsele realizate de SC Pub Prod SRL se adreseaza persoanelor juridice sau fizice din intreaga tara, interesate de achizitionarea unor drapele, fanioane, bannere, meshuri, esarfe publicitare, stegulete imprimate etc.

3.3.2. Descrierea investitiei

Prin proiectul de investitii aflat in derulare vor fi dezvoltate servicii de imprimare a panzelor de steag,bannerelor si meshurilor, inclusiv finisarea acestora, utilizand echipamentele moderne.

Pentru realizarea drapelelor, esarfelor publicitare, fanioanelor imprimate si a steguletelor imprimate se vor achizitiona o imprimanta de mare capacitate cu soft pentru imprimarea steagurilor si materialelor textile, o imprimanta de mare capacitate cu soft, pe baza de cerneala, pentru bannere si meshuri si doua masini de cusut cu doua ace escamotabile, cusatura rigida si cu transport superior la ac.

Utilajele achizitionate vor produce aproximativ 500 de produse lunar.

SC Pub Prod SRL a inchiriat un spatiu avand o suprafata de 170 mp. In aceasta locatie se va desfasura activitatea de productie a materialelor publcitare ( steaguri, bannere, meshuri), inclusiv finisarea acestora, dupa ce vor fi montate echipamentele de productie ce urmeaza a fi achizitionate conform planului de afaceri.

Pentru imprimanta de mare capacitate cu soft pentru imprimarea steagurilor si materialelor textile s-a ales firma producatoare Teleios, modelul Teleion Gt, imprimanta avand seria 1377TX/V6.

In tabelul urmator este prezenta fisa tehnica a produsului Teleios GT 1377TX/V6.

Tabelul 3.3.1. Fisa tehnica a produsului Teleios GT 1377TX/V6

Pentru imprimanta de mare capacitate cu soft, pe baza de cerneala, pentru bannere si meshuri s-a ales firma producatoare HP, modelul Designjet, imprimanta avand seria L25500.

In tabelul urmator este prezenta fisa tehnica a produsului HP Designjet L25500.

Tabelul 3.3.2. Fisa tehnica a produsului HP Designjet L25500

3.3.3. Identificarea resurselor necesare

Pentru a putea onora toate comenzile venite din partea clientilor, firma SC Pub Prod SRL a decis achizitionarea unei imprimante de mare capacitate cu soft pentru imprimarea steagurilor si materialelor textile, modelul ales fiind Teleios Gt 1377TX/V6, a unei imprimante de mare capacitate cu soft, pe baza de cerneala, pentru bannere si meshuri modelul ales fiind HP Designjet L25500 si doua masini de cusut cu doua ace escamotabile, cusatura rigida si cu transport superior la ac modelul Juki LU1565N.

Pe langa acestea, se vor mai achizitiona accesorii pentru imprimante si pentru masinile de cusut. Astfel, pentru imprimante se va mai achizitiona urmatoarele accesorii:

Tonere : cyan, magenta, galben, negru, light cyan, light magenta;

Cabluri USB imprimanta;

Role hartie plotter si copiator;

Set intretinere;

Pentru masinile de cusut se vor mai achizitiona:

Limitator magnetic;

Set ace diferite marimi si pentru diferite materiale;

Set ata 10 x 1000 metri;

Odata cu achizitia noilor utilaje va fi necesara angajarea a cel putin 4 muncitor calificati:

1 grafician calculator – creaza modele ;grafice solicitate de clienti;

2 croitorese – finiseaza produsele

1 muncitor calificat – pentru utilizarea eficienta a imprimantelor,ambalarea si livrarea produselor;

3.3.4. Indicatori specifici

Investitia totala este suma dintre investitia directa, a investitiei colaterale si a investitiei conexe.

Investitia totala = Investitia directa + Investia colaterala + Investitia conexa

 Investitiile directe cuprind totalitatea cheltuielilor prevazute în documentatia previzionata de un agent economic în vederea realizarii a unor obiective de investitii noi, înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor întreprinderi deja existente

In cazul firmei SC Pub Prod SRL investitia directa va cuprinde:

Imprimanta HP Designjet L25500 – 126.000 lei

Imprimanta Teleios Gt 1377TX/V6 – 105.000 lei

2 masini de cusut Juki LU1565N – 50.400 lei

Tonere imprimanta ( 8 tonere pentru HP Designjet L25500 si 6 pentru Teleios Gt 1377TX/V6 ) – 294.000 lei

Cabluri USB imprimanta – 60 lei

Role hartie plotter si copiator – 81.900 lei

Set intretinere imprimanta – 2000 lei

Limitator magnetic – 40 lei

Set ace diferite marimi si pentru diferite materiale – 100 lei

Set ata 10 x 1000 metri – 260 lei

Investitia directa = 659.760 lei

  Investitiile colaterale cuprind cheltuielile pentru efectuarea unor lucrari legale, teritoriale si functionale de o anumita investitie directa si se refera la constructia de conducte pentru alimentarea cu apa, gaze, canalizare, energie termica, linii de transportare a energiei electrice, retele de telecomunicatie, cai si drumuri de acces necesare punerii în functionare si exploatarii capitalului fix creat prin investitia directa.

Pentru firma SC Pub Prod SRL investitia colaterala 0 lei, firma neavand nevoie sa investeasca in infrastructura pentru a-si putea desfasura activitatea.

 Investitiile conexe reprezinta cheltuielile de investitie, necesare pentru a se efectua în alte ramuri sau domenii pentru a putea pune la dispozitia investitiei directe utilaje, materii prime, combustibil, energie, cai de comunicatii, dotari social-culturale.  

Odata cu achizitia noilor utilaje va fi necesara angajarea a cel putin 4 muncitor calificati, 1 grafician calculator, 2 croitorese si 1 muncitor calificat ce se va ocupa de utilizarea eficienta a imprimantelor,ambalarea si livrarea produselor.

Salariul brut pentru grafician calculator – 35.904 lei / an

Salariul brut pentru cele 2 croitorese – 41.352 lei / an

Salariul brut muncitor calificat – 30.608 lei / an

Investitia conexa = 107.864 lei

Investitia totala = 659.760 + 0 + 107.864 = 767.624 lei

Investitia specifica (Is) reprezinta un indicator de eficienta economica a investitiilor si exprima valoarea investitiilor ce revin pe o unitate de capacitate sau productie, el constituind de fapt investitia unitara.

 Indicatorul investitia specifica se calculeaza atât pentru constructii noi cât si pentru modernizari sau dezvoltari, de asemenea, pentru cazul când exista o singura varianta sau mai multe variante de investitie.

 În cazul obiectivelor noi relatia de calcul este:

Is =

unde:   Is – reprezinta investitia specifica;

            I – valoarea investitiei;

            q – capacitatea obiectivului de investitii.

Conform informatiilor tehnice, capacitatea de productie totala a utilajelor este estimata la 30.000 de produse. Astfel investitia specifica va fi egala cu :

Is = = 25,58 lei / unitate produsa

Aceasta investitie va fi realizata cu ajutorul unui credit bancar facut de SC Pub Prod SRL in valoare de 767.624 lei de la Banca Comerciala Romana, luat pe un termen de 6 luni.

3.4. Analiza de impact

Pentru a putea vedea impactul pe care investitia facuta il va avea asupra companiei, trebuie sa calculam fluxurile de numerar actualizate ce vor fi realizate de catre firma din activitatea de productie.

Pentru a calcula cash flow-ul operational actualizat vom lua in considerare o rata de actualizare de 10%.

In tabelul urmator sunt calculate cash flow-ul operational al firmei SC Pub Prod SRL pentru primii 3 ani din momentul investitiei.

Tabelul 3.4.1. Calculul cash flow-ului operational in perioada 2012-2014

CTA = n + n

CTA= 767,624 + 1,849,333 = 2,616,957 RON

VTA = n + n

VTA = -2,616,957 + 2,672,340 = 55,383 RON

unde: It – Investitia totala

Ct – cost de exploatare

Pt – Venituri din exploatare

CT – Costuri totale

CTA – Costuri totale actualizate

PtA – Venituri din exploatare actualizate

CF – Cash flow operational

CF – Cash flow operational actualizat

Coeficientul de eficienta economica a investitiilor (E)  reprezinta ca mod de calcul inversul duratei de recuperare a investitiei iar ca si continut exprima profitul anual obtinut la un leu investit sau cât se recupereaza sub forma de profit dintr-un leu investit în decurs de un an.

În mod asemanator cu durata de recuperare si acest indicator reprezinta mai multe relatii de calcul în functie de caracterul investitiei sau de existenta unei singure sau mai multe variante.

Pentru obiective noi relatia de calcul va fi:

E =

Conform tabelului 4.1 E = 2,672,340 / 2,616,957 = 1.021

Deoarece coeficientul de eficienta economica a investitiilor este mai mare decat 1, putem afirma ca din acest punct de vedere investitia este una fezabila, avand o rata de profitabilitate de 2.1%.

Valoarea actualizata neta(VAN) sau „Net Present Value”(NPV) se determina ca diferenta dintre valoarea curenta a exploatarii(V0) si capitalul investit(I0). Acest criteriu se bazeaza pe ipoteza unei piete monetare nesaturate: capitalurile (I0) pot fi oricand reinvestite pe piata monetara, la o rata a dobanzii de piata Rd pentru a obtine fluxurile de trezorerie viitoare CF1.

Practic, VAN este diferenta dintre suma valorilor actualizate ale fluxurilor de numerar viitoare generate de un proiect si costul initial al acestuia.

VAN = Σnt=1 [ CFt / ( 1+ Rd)t ] + VRn / (1 + Rd )n – I0

Cu cat cash-flow-urile actualizate(V0) vor fi mai mari decat capitalurile investite, cu atat proiectul de investitii va fi mai eficient. Nivelul optim al alocarilor de capital este atins atunci cand rata marginala de rentabilitate a ultimelor proiecte de investitii devina egala cu rata dobanzii de piata. Daca rata marginala de rentabilitate este mai mare decat rata dobanzii, atunci orice alocare de capital ar determina ca VAN<0 si ar conduce la diminuarea valorii companiei. Prin urmare, toate proiectele cu VAN>0 sunt preferabile plasamentelor monetare la o rata de rentabilitate egala cu rata dobanzii medii.

Tabelul 3.4.1. Calculul valorii nete actualizate

Analiza rezultatului obtinut: Se constata ca valoarea VAN este de 55,383 RON. Deoarece VAN>0 putem trage concluzia ca proiectul nostru este acceptat si investitia este una rentabila atat timp cat rata de rentabilitate interna va fi mai mare decat rata dobanzii.

Rata interna de rentabilitate este cea mai importanta varianta de evaluare a proiectelor in raport cu metoda VAN. Acest criteriu permite determinarea unui singur numar care poate caracteriza performanta unui proiect. Acest numar nu depinde de rata dobanzii ce se obtine din piata de capital. Iata de ce aceasta marime este o rata interna, numarul este intrisec fiecarui proiect de investitii si nu depinde decat de fluxurile de numerar generate de acesta.

Ratele de rentabilitate specifice fiecarui proiect de investitii, in speta rata interna de rentabilitate(RIR) se bazeaza pe ipoteza ca fluxurile de numerar viitoare pot fi reinvestite la nivelul acestei rate-RIR. Practic RIR este solutia ecuatiei VAN=0. Formula de calcul este urmatoarea:

I0= Ʃt=1n [ ( CFt / 1+RIR ) ] + VRn / (1 + RIR)n

Proiectele de investitii care vor avea RIR mai mare decat rata medie a dobanzii vor fi acceptate, cele care au RIR<Rd vor fi respinse. Practic, in selectarea proiectelor de investitii criteriul RIR este echivalent cu VAN.

Tabelul 3.4.2. Calculul ratei interne de rentabilitate

Tinand cont ca Rata Interna de Rentabilitate (14%) este mai mare decat rata de actualizare (10%) putem afirma ca proiectul este acceptat, VAN-ul pozitiv sugerand faptul ca acesta este si rentabil.

Indicele de profitabilitate(IP) exprima rentabilitatea relativa a investitiei pe intreaga durata de viata a acesteia,respectiv valoarea actualizata neta (VAN) mai putin investitia initiala raportata la suma investita initial It.Formula de calcul este :

IP = (VAN + It) / It = 823,007/ 767,624 = 1.072

Pentru firma SC Pub Prod SRL indicele de profitabilitate este egal cu 1.072.Tinand cont ca IP>1 putem afirma ca proiectul poate fi finantat.

Perioada de recuperare a investitiei (PR) este un indicator care arata perioada de timp in care firma va reusi sa-si recupereze investitia facuta din plusul de valoare adaugata realizata de aceasta. Aceasta metoda la inceput actualizeaza fluxurile de numerar, apoi se determina timpul necesar pentru ca fluxurile de numerar actualizate sa fie egale cu investitia initiala.

Pentru a calcula perioada de recuperare actualizata a proiectului, la inceput sunt actualizate fluxurile de numerar, apoi rezultatul se va compara progresiv cu investitia initiala. Atata timp cat fluxurile de numerar si rata de actualizare sunt pozitive, perioada de recuperare actualizata nu va fi mai mica decat perioada de recuperare a investitiei (fara actualizare), deoarece corectia realizata prin actualizarea fluxurilor de numerar va reduce valoarea acestora.

Tabelul 3.4.3. Calculul perioadei de recuperare a investitiei

Investitia initiala pentru aceasta afacere a fost de 767,624. Studiind tabelul de mai sus putem analiza perioada de recuperare a investitiei.Astfel:

Dupa primul an vom avea un cash-flow operational de 260,337 lei

Dupa primii 2 ani vom avea un cash-flow operational total de 586,471 lei

Dupa primii 3 ani vom avea un cash-flow operational total de 990,514 lei

In urma acestei analize putem afirma ca perioada de recuperare a investitiei este de 3 ani.

Perioada de recuperare a investitiei acumulata (PRA) este egala cu :

PRA = + 2 = 2,82 ani = 2 ani si 302 zile

In urma analizei acestori indicatori putem trage concluzia ca investitia facuta de SC Pub Prod SRL este una fezabila si eficienta, veniturile nete actualizate sunt pozitive, lucru ce arata faptul ca investitia este una profitabila, rata de rentabilitate este mai mare decat rata dobanzii, lucru ce sugereaza faptul ca este mai profitabil sa investim in proiect decat sa depunem banii la banca pentru dobanda. Nu in ultimul rand, trebuie sa luam in considerare si perioada de recuperare a investitiei acumulate, care este de 2 ani si 301 zile, sub media de 3 ani in care investitia trebuie acumulata, medie data de specialistii in economie.

3.5. Analiza ratelor financiare

In tabelul urmator sunt calculate ratele financiare ale firmei SC Pub Prod SRL in perioada 2012-2014. Bazandu-ne pe acesti indicatori vom putea analiza fezabilitatea si eficienta investitiei.

Tabelul 3.5.1. Calculul ratelor financiare

3.6. Interpretarea indicatorilor

Cunoscand ratele financiare pentru anii 2012, 2013 si 2014 putem vedea eficienta investitiei si trendul ascendent sau descendent pe care firma se afla din punct de vedere financiar. Astfel, vom analiza fiecare rezultat si vom vedea daca acesta este unul favorabil sau nu firmei.

Rata curenta este de 3.62 in anul 2012, 4.32 in 2013 si 5.39 in anul 2014., Pentru un creditor, in particular unul care crediteaza pe termen scurt, cum este un furnizor al firmei, cu cat rata curenta este mai mare cu atat este mai bine, deoarece aceasta rata arata de cate ori activele curente pot acoperi pasivele curente. Tinand cont ca aceasta rata creste cu 49% de la 3.62 la 5.39 pe parcursul a 2 ani, putem afirma ca rata curenta este una foarte favorabila pentru firma, lucru ce avantajeaza firmele la semnarea contractelor cu furnizorii. Aceasta valoare mare este data in special de valoarea mica a pasivelor curente comparative cu activele curente, acest lucru datorandu-se capitalurilor proprii investitie in firma.

Rata rapida a firmei SC Pub Prod SRL este de 2.49 pentru anul 2012, 2.97 in anul 2013 si 3.75 in anul 2014. Stocurile sunt adesea activele curente cel mai putin lichide. In plus, valoarea contabila a stocurilor este o masura a valorii de piata care nu tine cont de calitatea acestora. Anumite stocuri pot ulterior sa se degradeze, unele unitati din stoc pot fi pierdute sau distruse. Rata rapida favorabila a unei firme este in jurul valorii 1. In cazul firmei SC Pub Prod SRL aceste valori mari se datoreaza in special valorii mici a stocurilor in raport cu valoarea totala a activelor curente, ceea ce sugereaza o utilizare eficienta a stocurilor. La fel ca in cazul ratei curente, si rata rapida indica o crestere constanta de la an la an.

Rata de lichiditate imediata a firmei este de 1.19 in 2012, 1.44 in 2013 si respective 1.81 in 2014. Aceasta rata este importanta pentru a evalua capacitatea firmei de a face fata obligatiilor scadente in interval de timp foarte scurte. O rata favorabila pentru o firma este de peste 0.18, rata firmei SC Pub Prod SRL fiind de peste 10 ori mai mare, ceea ce reprezinta o disponibilitate foarte mare a firmei de a-si plati datoriile cu ajutorul disponibilitatile banesti existente in firma. Aceasta rata creste in 2013 cu 21% fata de anul 2012 si cu 25% in anul 2014 fata de anul 2013, fapt ce arata o crestere anuala constanta a disponibilitatilor banesti.

Rata indatoririi totale tine cont de toate datoriile firmei. Creditorii prefera rate mici ale indatorarii, deoarece in acest caz expunerea lor este redusa. In schimb proprietarii au un comportament invers, ei prefer un levier financiar ridicat, fie pentru a finanta cresterea economica fie din dorinta de a nu pierde controlul asupra companiei daca ar emite actiuni noi.Rata favorabila a unei firme este de 0.7, firma SC Pub Prod SRL avand o rata a indatorarii de 0,25. Aceasta valoarea sugereaza faptul ca proprietarii afacerii doresc sa-si dezvolte din fonduri proprii, nedorind sa apeleze foarte mult la credite bancare.Rata indatoririi totale scade cu 28% intre anii 2012 la 2014, de la 0.25 la 0.18, ceea sustine ideea ca finantatorii prefer sa sustina financiar firma din surse proprii.

Aceasta ideea este sustinuta si de valoarea ratei acoperirii datoriei prin capitaluri proprii, care este de 0.38 in anul 2012 ajung pana la 0.2 in 2014, sugerand capitalul propriu mare de care firma beneficiaza si creditele mici luate de la banci.

Multiplicatorul capitalurilor proprii sugereaza acelasi lucru, avand o valoare de 1.38, aratand faptul ca in firma SC Pub Prod SRL sunt de 1.38 ori mai multe active decat si-ar fi permis firma sa detina doar din capitalurile proprii. Valoarea mica a multiplicatorului capitalurilor proprii arata ca proprietarii firmei au preferat sa achizitioneze majoritatea activelor din sursele proprii de finantare. Aceast trend se pastreaza si in urmatorii ani, in anul 2014 firma SC Pub Prod SRL avand un multiplicator de 1.2.

Rata de acoperire a dobanzii a firmei SC Pub Prod SRL este de 11.34 ,de peste 4 ori mai mare decat media unei firme, care este de 2.4. Acest lucru ne indica faptul ca firma isi poate acoperi dobanda pentru creditele angajate de afacere cu ajutorul profitului inregistrat inainte de plata dobanzii si a impozitelor. Acest indicator este in usoara scadere, in anul 2014 aceasta rata fiind de 10.28. Acesta scadere se datoreaza in principal creditului bancar de 767.624 lei pe care firma l-a luat. Aceasta capacitate de plata este sustinuta si de rata de acoperire a dobanzii prin cash care este de 11.78 in anul 2014.

Rotatia stocurilor este de 93 zile, sugerand ideea ca firma SC Pub Prod SRL nu utilizeaza foarte eficient resursele sale, aceasta ramand cu stocuri o perioada destul de mare de timp. Media unei firme a rotatiei stocurilor din acest domeniu este de 60 zile, Insa acest indicator se imbunatateste de la an la an, in 2014 rotatia stocurilor producandu-se la 83 zile, cu 10 zile mai rapid comparative cu 2012. Din acest punct de vedere trebuie luate masuri care sa duca la o utilizare mai eficienta a stocurilor, aceste masuri facandu-se fie prin cresterea volumului de vanzari, fie prin reducerea cantitativa a stocurilor.

Rotatia creantelor indica cat de rapid o companie isi vinde produsele. Ciclul economic de productie se incheie insa dupa incasarea facturilor. Perioada medie de incasare a creantelor este de 70 zile, aceasta valoarea fiind una favorabila firmei, tinand cont ca perioada de incasare a creantelor variaza in medie intre 30 si 90 de zile. Si acest indicator este pe un trend favorabil firmei, in anul 2014 firma reusind sa-si incaseze creantele in medie o data la 59 de zile.

Rotatia activelor totale a firmei SC Pub Prod SRL creste de la 1.7 in 2012 la 2.02 in 2014 ori, asta sugerand faptul ca firma isi roteste activele de 2 ori intr-un an, reprezentand o rotatie favorabila firmei.

Rata profitului firmei variaza de la 36 % in anul 2012 la 40% in anul 2014, fapt ce sugereaza ca firma genereaza 36 bani pentru fiecare RON obtinut din vanzari. Aceasta rata este una foarte profitabila pentru o firma. Profitul net este mare in raport cu valoarea vanzarilor firmei deoarece costurile de exploatare a firmei sunt destul de reduse comparative cu veniturile obtinute.

Rentabilitatea activelor totale sau ROA este de 61%, indicand faptul ca pentru fiecare RON investit in active firma va genera 61 bani. Aceasta rata este mai mare decat cea media pe industrie,care este de 25%, sugerand faptul ca managamentul firmei este unul foarte bun. Proprietarii au luat o decizie foarte buna apeland la creditul bancar luat pentru extinderea activitatii firmei, lucru ce a dus la cresterea rentabilitatii activelor totale la 81 % , cu 20% fata de anul 2012.

Rata rentabilitatii financiare sau ROE este o masura a modului in care actionarii sunt multumiti de investitiile facute in firma. ROE firmei SC Pub Prod SRL este de 83%, in 2012 atingand valoarea de 98% in anul 2012, adica pentru fiecare RON investit in firma, actionarul va primi la sfarsitul anului 2014 0.98 RON ca profit. Cresterea cu 15% a rentabilitatii financiare intareste ideea ca decizia de a renunta la furnizorii care realizau imprimarea drapelelor, acest serviciu fiind realizat acum personal, a fost una foarte buna si profitabila in acelasi timp.

Anexe

Anexa 1. Evoluatia cursului euro intre 1/01/2014-31/12/2014

Anexa 2. Evolutia fenomenului de imbatranire a populatiei in perioada 1990-2012

Anexa 3. Bilantul firmei SC Pub Prod SRL in perioada 2012-2014

Anexa 4. Contul de profit si pierderi a firmei SC Pub Prod SRL in perioada 2012-2014

Bibliografie

Paun Cristian, Cap. VII: Finanțare inernațională, Editura Economică, 2001

Istocescu A. Management pentru întreprinderi mici si mijlocii, Bucuresti, Editura ASE, 2008

Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici si mijlocii, Bucuresti, Editura Economica, 2001

Simona Gaftoniuc, Finanțe internaționale, Ed. Economică, București, București 2000

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2008-1/7.pdf

http://www.zf.ro

http://www.immromania.ro

http://www.academia.edu

http://www.finantare.ro

Ghenea.ro – Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri 💼

http://www.antreprenor.su

http://www.conso.ro

http://www.bnro.ro

http://www.economica.net/

http://www.capital.ro

http://economie.hotnews.ro

http://www.gandul.info

Politic

http://www.insse.ro

http://www.dailybusiness.ro

Bibliografie

Paun Cristian, Cap. VII: Finanțare inernațională, Editura Economică, 2001

Istocescu A. Management pentru întreprinderi mici si mijlocii, Bucuresti, Editura ASE, 2008

Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici si mijlocii, Bucuresti, Editura Economica, 2001

Simona Gaftoniuc, Finanțe internaționale, Ed. Economică, București, București 2000

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2008-1/7.pdf

http://www.zf.ro

http://www.immromania.ro

http://www.academia.edu

http://www.finantare.ro

Ghenea.ro – Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri 💼

http://www.antreprenor.su

http://www.conso.ro

http://www.bnro.ro

http://www.economica.net/

http://www.capital.ro

http://economie.hotnews.ro

http://www.gandul.info

Politic

http://www.insse.ro

http://www.dailybusiness.ro

Anexe

Anexa 1. Evoluatia cursului euro intre 1/01/2014-31/12/2014

Anexa 2. Evolutia fenomenului de imbatranire a populatiei in perioada 1990-2012

Anexa 3. Bilantul firmei SC Pub Prod SRL in perioada 2012-2014

Anexa 4. Contul de profit si pierderi a firmei SC Pub Prod SRL in perioada 2012-2014