Impactul Crizei Economice Si Financiare Asupra Spaniei

Impactul crizei economice și financiare asurpa Spaniei

Criza din SUA a fost doar declanșatorul crizei financiare mondiale. Cauzele au fost atât de natură macroeconomică, cât și de natura microeconomică. Lichiditatea abundentă a făcut ca anumite cauze microeconomice să se combine și să ducă la criza financiară de astăzi.

Cauzele crizelor economice pot fi reprezentate de evoluția nefavorabilă a cadrului macroeconomic, comportamentul neprudențial și slaba guvernanță a băncilor și implicarea autorităților în deciziile de acordare a creditelor de către bănci, respectiv amestecul factorului politic într-o activitate care trebuie să se desfășoare  în  mod  esențial pe criterii  economice.

Cele mai importante dintre efectele crizei financiare pentu Spania sunt următoarele: scăderea PIB-ului și a producției industriale, creșterea numărului de firme falimentare, mărirea ratei șomajului, scăderea ponderii lucrărilor în construcții și blocajul pieței imobiliare, reducerea investițiilor, a prețurilor locuințelor, a diverselor mărfuri și servicii, micșorarea veniturilor populației și implicit, reducerea cheltuielilor de consum și explozia numărului de restanțieri la creditele bancare și executarea obligatorie a acestora.

Modul în care o tara se răspunde la criză depinde de resursele disponibile, de instituțiile și instrumentele care se pot folosi.

Pentru Spania impactul crizei a fost puternic resimțit datorită legăturilor existente între bănci. Ponderea activelor toxice și a creditelor neperformante în portofoliul acestor bănci a dus la probleme importante și, în multe cazuri, la necesitatea intervenție statului drept creditor de ultimă instanță.

În Spania, criza a scos la iveală anumite erori din sistemul financiar internațional și a destabilizat concepțiile clasice potrivit cărora anumite instituții sunt prea mari pentru a eșua. Dependența sectorului economic spaniol de funcționarea sistemului financiar și bancar a fost cea care a determinat guvernul național să intervină pentru a evita efecte adverse mai puternice pe viitor.

Ciclicitatea economică este un fenomen cunoscut și dovedit în multiple rânduri. Lipsa unui set de măsuri anti-ciclice, care să poată fi implementat în situații similare este o slăbiciune majoră a sistemului economic spaniol.

Spania este considerată ca fiind doua destinație turistică din lume, deținând 47 de aeroporturi. Ocupă locul 3 în Europa și locul 7 în lume în domeniul industriei constructoare de mașini. Peste 82% dintre masini produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări.
Regatul Spaniol, datorită crizei economico-financiare globale, a întampinat dificultăți în ceea ce privește gestionarea economiei. Guvernul luat ca măsuri: austeritate în ceea ce privește cheltuielile publice, restructurarea sistemului financiar și reforme structurale în privința pensiilor, pieței muncii și în sectorul energiei.

Dezvoltarea economiei spaniole a durat peste un deceniu, de la mijlocul anilor ‘90 până în anul 2007. Ratele de creștere economică peste media zonei euro, valurile de imigranți și dinamica sectorului imobiliar și de construcții au creat tabloul unei economii care creștea anual cu peste 3 %. 

După 2007, vulnerabilitatile interne și externe ale economiei spaniole, susținute și de criza economică și financiară la nivel global, au ieșit la suprafață astfel statul spaniol a intrat rapid într-o puternică spirală a îndatorării, scădere economică și neîncredere privind capacitatea sa de redresare.  A crescut rata șomajului datorită concedierii muncitorilor din construcții, iar sistemul său bancar a fost zdruncinat puternic de spargerea bulei imobiliare.

Modelul de creștere spaniol s-a bazat în mare parte pe stimularea cererii interne, mai ales pe expansiunea sectorului construcțiilor și cel al imobiliarelor, model care s-a dovedit a fi în cele din urmă dăunator economiei naționale. Astfel, creșterea puternică a sectorului imobiliar și  expansiunea creditului necesar pentru finanțarea acestuia sunt cele două elemente cheie ce stau la baza dezechilibrelor economice ale Spaniei.

Creșterea cererii, creșterea preturilor și ofertei din sectorul imobiliar au alimentat bula imobiliară. Ulterior, după izbucnirea crizei financiare globale și spargerea acestei bule, băncile expuse la creditele imobiliare au strâns în portofoliile lor împrumuturi neperformante care ajunsese în martie 2012, conform Băncii Spaniei, la 184 miliarde de euro. Această expunere semnificativă  a fost principalul mijloc de transmitere a crizei imobiliare către sectorul bancar al țării.

Criza din sectorul imobiliar și sectorul bancar

Între anii 1997 si 2007 a existat o lungă dezvoltare a sectorului imobiliar în Spania. Acest ciclu se diferențiază de altele din cauza volumului mare de construcții și a perioadei relativ lungi de creștere .

În acestă perioadă media anuală de creștere în sectorul construcțiilor a fost mai mare de 5%. De la sfârșitul anului 2007 sectorul construcțiilor s-a contractat cu 14% în ceea ce priveste ocuparea și 16% din punctul de vedere al contribuției la PIB-ul Spaniei.
Producția și ocuparea care depind de sectorul construcțiilor s-au contractat în același an cu 25% din PIB și cu 23% din numărul angajaților din întreaga economie.

Cererea pentru locuințe a fost stimulată de mai multi factori:  

expansiunea economică puternică din aceasta perioada (parțial din cauza boomului imobiliar care a facut cumva ca procesul să se autoîntrețină)

rata dobânzii la împrumuturile pentru locuinte dupa adoptarea monedei euro (rata de dobânda pentru aceste împrumuturi a scăzut de la 9,6 procente în 1997 la 3,3% în 2007)

competiția ridicată din sectorul bancar

creșterea numarului de gospodării generat de fluxul masiv de imigranți, în jur de 4,5 milioane de persoane între 1997 si 2007

Cererea puternică pentru locuințe a întâlnit un răspuns la fel de puternic din partea ofertei. Între 1997-2007 în jur de 5,3 milioane de locuințe au fost finalizate în Spania. Creșterea neta a stocului de locuințe între 2001 și 2008 a fost de 4,3 milioane de locuințe. Stocul a crescut de la 20,8 milioane în 2001 la  25,1 milioane în 2008, reprezentând o creștere de aproximativ 21%. 

Creșterea extraordinară a cererii a condus la o creștere a investițiilor imobiliare (de la 4,7% din PIB in 1997 la 9,7% în 2007).

Totodataă achizițiile de locuințe stimulate de acești factori ai cererii au generat și o cerere extraordinară pentru credite. Între 1997 și 2007, împrumuturile pentru locuințe ca procent în PIB au crescut de la 28,4% la 102,9 procente, ducând astfel la creșterea uriașă a datoriei private a gospodăriilor. 

În faza inițială, incapacitatea ofertei de a ține pasul cu ritmul de creștere a cererii, din cauza duratei de construcție a locuințelor, s-a reflectat în majorarea prețurilor.

Creșterile  prețurilor imobiliarele au devenit și mai intense atunci cand s-au intensificat asteptarile privind majorări viitoare ale prețurilor. Acestea au afectat în sensul creșterii cererea sectorului, inducându-se astfel o spirală de creștere a cererii, a ofertei și prețurilor. Situația a condus la o creștere medie a prețurilor în jur de 20%, în mai mulți ani.

Fig. 1 Preturile locuințelor din Spania și din alte state ale UE

În conformitate cu banca centrală a Spaniei, între 1997 și 2007, prețul mediu al unei case a crescut în Spania cu 115% în termeni reali. Comparativ, în Irlanda acesta s-a majorat cu 160%, în Marea Britanie 140%, în SUA 80%, și în zona euro cu 40%. 

Fig. 2 Creșterea prețurilor la locuințe în Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța și Spania

După anul 2007, evoluția sectorlui bancar a fost puternic conditionață de consecințele crizei internaționale și de spargerea bulei imobiliare în Spania. Generalizarea crizei internaționale și lipsa de încredere pe piețele financiare au restricționat accesul la finanțare pentru băncile spaniole. 

Totuși, în ultimii ani, cei care au afectat cel mai mult profiturile sectorului au fost factorii interni – expunerile ridicate ale băncilor la sectorul imobiliar, scăderea economică,  creșterea șomajului, scăderea cererii, etc.

În sectorul bancar spaniol coexistă două categorii majore de instituții financiare: băncile tradiționale/comerciale și bancile de economii (Cajas de Ahorros). Acestea din urmă au un rol central în sistemul bancar spaniol, deținând în jur de 48% din depozite și mai mult de 46% din împrumuturile acordate de sectorul bancar. (Confederacion Espaniola de Cajas de Ahorros 2011).
Cel mai important aspect al bilanțurilor acestor entități  este faptul ca riscul  a fost concentrat în activitățile de construcții si dezvoltare a imobiliarelor, atât pe partea de ofertă cât si pe partea de cerere. La sfârșitul anului 2009, înainte de începutul procesului de restructurare a sectorului bancar, creditul către sectorul construcțiilor și imobiliar acordat de bancile de economisiri a fost in jur de 56% din totalul finanățrilor acestora pentru activitățile productive. 

La sfârșitul anului 2010, din cauza problemelor potențiale pe care expunerea la sectoarele de construcții și imobiliare le putea genera în întregul sistem bancar, Banca Spaniei a solicitat mai multă transparentă, în intenția de a arata informații mai cuprinzătoare cu privire la expunerea pe care bancile o au la aceste sectoare, indentificarea ponderii împrumuturilor neperformante, garanțiile pe care acestea le au și provizioanele făcute pentru a face față la o posibilă deteriorare a activelor. 

La sfârșitul lui 2010, concentrarea creditării în sectorul construcțiilor, imobiliar și achiziții de case a atins în jur de 60% din creditele acordare sectorului privat rezidential. Creditele acordate construcției și dezvoltării imobiliarelor au reprezentat aproximativ 20% din portofoliul de împrumuturi către sectorul privat rezidențial (22% dintre portofoliile de împrumut ale bancilor de economisiri și 17% de la băncile comerciale), în timp ce împrumuturile pentru locuințe au fost aproximativ 39% din acestea.

La finele anului 2010, ratele de faliment pentru creditele acordate dezvoltatorilor imobiliari au atins 14%, în timp ce pentru creditele acordate companiilor de construcții rata a fost in jur de 11%. 

Pe de alta parte, rata de faliment a împrumuturilor pentru locuințe a fost semnificativ mai redusă, sub 2,5%.

În prezent sistemul bancar spaniol se confruntă cu incapacitatea de a-si indeplini funcția de finanțare (intermediere) a creșterii economice, întalnindu-se o scădere puternica a creditelor acordate companiilor dar și celor acordate populației. 

Acest context intern delicat, alături de tensiunile de pe piețele financiare din zona euro, generate în principal de criza datoriilor suverane, au adus uletrior la creșterea costurilor de finanțare a statului spaniol și băncilor, făcând astfel accesul pe piețe mai dificil și ducând la mărirea primei de risc. 

Datoria mare a sectorului privat este o sursă de îngrijorare, mai ales în sectoarele imobiliar și construcții, iar creșterea economică este de asteptat să fie slabă, având implicații adverse pentru capacitatea de replata a datoriei populației și companiilor din sectorul non-financiar. În acest context, reducerea datoriei private este o condiție necesară pentru reducerea datoriei externe.

Datoria externă mare generează riscuri semnificative si trebuie să fie adusă din nou pe o traiectorie sustenabilă. Necesitățile mari de finanțare cresc vulnerabilitatile economiei spaniole, pe fondul restrângerii accesului la finanțare și creșterii ratelor dobânzii. Chiar dacă deficitul contului curent a fost redus semnificativ, sunt necesare surplusuri de cont curent pentru a restabili sustenabilitatea poziției externe.

Prețurile locuințelor continuă să scadă in Spania. Spargerea bulei imobiliare a lasă o supraproducție de locuințe puternică, conducând la o acumularea unui stoc uriaș de locuințe nevândute. Acesta – împreună cu presiunile de vânzare care au fost exercitate asupra băncilor de către noile măsurtinuă să scadă in Spania. Spargerea bulei imobiliare a lasă o supraproducție de locuințe puternică, conducând la o acumularea unui stoc uriaș de locuințe nevândute. Acesta – împreună cu presiunile de vânzare care au fost exercitate asupra băncilor de către noile măsuri de reglementare a sistemului bancar – continuă să preseze în sensul scăderii prețurilor locuințelor cu efecte potențiale adverse asupra consumului privat și stabilității financiare.

Datoria publică a devenit un dezechilibru semnificativ, crescând puternic in ultimii ani. Deși ponderea datoriei publice în PIB este în continuare sub nivelul mediu din zona euro, creșterea sa rapidă pe fondul creșterii economice slabe, duce la creșterea plăților cu dobânzile și deficite bugetare ridicate.

Fig.3 Evoluția PIB-ului real în zona euro și Spania între 2000-2011

Fig. 10 Datoria privată a Spaniei

Pe parcursul anului 2008, mai exact din cel de-al treilea trimestru,  economia spaniolă a intrat in recesiune, aceasta prelungindu-se până în ultimul trimestru al anului 2009. Cumulat, perioada de recesiune a durat șase trimestre consecutive, o durată considerată în general neobișnuit de lunga, dat fiind faptul că, într-un ciclu normal, recesiunea durează de obicei  între 3 si 4 trimestre. 

Durata lungă  arată și amploarea consecințelor negative pe care colapsul din sectorul imobiliar și din constructii l-a avut asupra întregii economii. În cazul Spaniei recesiunea a durat cu doua trimestre mai mult față de întreaga economie a zonei euro.

Fig.4 PIB-ul Spaniei

Fig. 5 Producția industrială a Spaniei

După cum observăm în figurile e mai sus sunt prezentate evoluțiile PIB-ului, producției industirale în ultimul an, perioda în care observăm o ușoară creștre a PIB-ului și implicit a producției industriale ca urmare a aplicării măsurilor de redresare impuse de guvern în 2012.

Fig. 6 Comerț Exterior al Spaniei

Comerțul exterior al Spaniei încă este în declin și nu da semene de redresare după cum se observă în graficul evoluției ultimului an. Dacă înainte de criză Spania era un exportator important la nivel mondial, astăzi valoarea importurilor depățeste cu mult valoarea exporturilor.

Rata șomajului

Cifrele sunt printre cele mai pesimiste dintre toate statele din Europa. Rata șomajului a crescut de la 8,3% la sfârșitul anului  2007 (1.834.000 șomeri), la 20,1% la finele anului 2010 (4.632.000 șomeri) si 21,7% la finele anului 2011 (4,7 milioane șomeri).

Fig. 7 Evoluția șomajului din Spania și zona euro (OECD)

Somajul a crescut în special în rândul tinerilor (16-25 de ani), în special pentru cei cu o pregatire scăzută, și în randul imigranților. Pe parcursul anului 2010 s-a înregistrat o creștere puternică a șomajului de lungă durată (persoane care sunt în cautarea unui loc de muncă de mai bine de un an), care a reprezentat 42,5% din total, în particular pentru persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 64 de ani. 

Comparativ, între 2007 și 2011 șomajul la nivelul zonei euro a crescut de la 7,5% la 10,1% (doar cu 2,6 %), în timp ce în Spania acesta s-a majorat de la 8,3% la 21,7% (cu 11,8%). Situația s-a deteriorat apoi în primele cinci luni din 2012 dupa masurile de austeritate luate de guvern în cea mai mare parte a statelor din zona euro, șomajul la nivelul uniunii economice și monetare ajungând la 11,1% și la 24,6% in Spania.

Rata șomajului în Spania a crescut la 25,93 % în primul trimestru al anului 2014, de la 25,73 % în al patrulea trimestru al anului 2013. Rata șomajului în Spania este raportata de Institutul Național de Statistică (INE).

Fig.8 Rata șomanjului în Spania

Pe de alta parte, populația și-a redus rata economisirii la un nivel minim istoric, în timp ce îndatorarea a ajuns la nivel maxim istoric. Asa cum se poate vedea in figura de mai jos, doar în Irlanda, cu un model de creștere oarecum similar Spaniei, ponderea datoriei private a fost la sfârșitul anului 2011 mai ridicata.

Fig. 9 Șomajul în rândul tinerilor sub 25 ani

Pe lângă șomajul cronic la nivelul întregii populații, Spania se confruntă și cu o rata alarmant de mare a șomajului în rândul tinerilor (sub 25 ani). Unul din doi tineri nu are un loc de muncă
Potrivit economiștilor, tinerii spanioli eșuează sa dezvolte aptitudinile necesare pentru a reuși să își mențină locul de muncă pe termen lung și să aibă perspective bune de a-și crește veniturile.

După cum se poate observa din figura de mai sus șomajul în rândul tinerilor a atins cote alarmate în Spania datorita crizei economice manifestate în principal prin decăderi sectorului imobiliar și bancar astfel dacă în 2008 depățea puțin peste 20 % , astăzi rata șomajului printre tineri spanioli sub 25 de ani depășeste 55%.

Situația fiscal-bugetară

Guvernul Spaniei a ajuns rapid de la un surplus bugetar de 1,9 procente în 2007 la un deficit de 4,5 în 2008 și apoi, la un deficit uriaș de 11,2 procente din PIB, în 2010. 
Totodata, datoria publică a explodat între 2007 și 2010, de la 36,1% din PIB la 60,1%. În 2011 și în prima jumatate a anului 2012, datoria publică și-a continuat creșterea, în luna martie 2012 depasind 72%.

Fig. 11 Evoluția deficitului bugetar

În 2009, creșterea investițiilor publice a compensat impactul puternic al reducerii investițiilor private. Cu toate acestea, în 2010, nevoia de a controla creșterea deficitului guvernamental a dus la o contracție a investițiilor publice cu mai mult de 8% si a consumului intermediar a guvernului. 

Prin programul de stabilitate din februarie 2010 stabilea reducerea graduală a deficitului bugetar la  nivelul maxim admis de Pactul de Stabilitate și Creștere, 3% din PIB, până în anul 2013. Acest termen limită pentru atingerea unui deficit de 3% din PIB s-a prelungit apoi cu un an, dupa hotărârea luată la intrunirea miniștrilor de finanțe din zona euro, de la inceputul lunii iulie 2010.

Nevoia de consolidare fiscalăă a condus la marirea taxelor, ceea ce a facut ca veniturile bugetare să crească cu 1,2% din PIB în 2010. În 2011, pe fondul scăderii economiei, veniturile guvernului au revenit însă la nivelul din 2009, de 35% din PIB. 

Măsuri de austeritate

Măsurile de austeritate presupun o gândire profundă și acțiune sobră, moderată, fără excese, cumpătată, echilibrată, cu apreciere și judecată dreaptă în tot ceea ce se întreprinde. Asprimea și severitatea reprezintă modul în care se vor aplica și se vor resimți efectele măsurilor de austeritate la nivelul întregii societăți, atât pentru instituții, cât și pentru toate categoriile de populație.

Datorită crizei econonice actuale, guvernul spaniol a fost nevoit să aplice o serie de măsuri sobre, austere pentru a putea depăși situația economică dificilă.

Măsurile de austeritate adoptate de Spania au fost următoarele:

2010:

Eliminarea deducerii de 400 euro la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

S-a decis suprimarea a 33 posturi de înalți funcționari, 80 directori și 450 posturi de consilieri,

Bugetul de austeritate votat de Parlament la sfârșitul anului 2010 include reduceri de cheltuieli atât la nivel central, de 7,9%, cât și la nivel local, de 16%,

A crescut cota standard de TVA de la 16% la18%, iar cea redusă de la 7% la 8%, începând cu 1 iulie 2010.

2011:

Bugetul prevede creșterea impozitării pentru persoanele cu venituri de peste  120 000 euro annual,

A fost prevăzută eliminarea alocației de 2 500 euro pentru fiecare nou-născut,

Colectarea anticipată a impozitelor datorate statului de către firmele mari, cu cifră de afaceri peste 20 mil. Euro. Se vor colecta astfel 2,5 mld. euro în anul 2011,

Accelerarea procesului de privatizare a 30% din Loteria Națională (până în noiembrie 2011), a maximum 49% din sistemul aeronautic (primul trimestru din anul 2012) și concesionarea celor două aeroporturi din Madrid și Barcelona (până în noiembrie 2011),

A fost finalizată în iulie 2011 privatizarea companiilor de telecomunicații,

Salariile sunt înghețate în anul 2011,

Pensiile sunt înghețate în anul 2011, cu excepția pensiilor necontributive și minime,

Parlamentul a aprobat reforma pensiilor, prin care se crește vârsta legală de pensionare de la 65 la 67 ani,

Reducerea cheltuielilor cu medicamentele, prin compensarea celui mai ieftin medicament cu aceeași substanță activă. Se vor economisi astfel 2,4 mld. euro annual,

Plafonarea cheltuielilor pentru comunitățile autonome. Plafonul va fi fixat ulterior;

A fost adoptată creșterea accizei la tutun cu 28%. Guvernul mizează pe venituri suplimentare de 780 mil. euro din această taxă.

2012 :

Creșterea cotei TVA  cu 3%, la 21%, cu exceptia produselor de bază,

Creșterea accizelor la tutun,

Eliminarea deducerilor fiscale pentru cei care își achiziționeaza prima casa începând cu 2013,

Eliminarea deducerilor fiscale pentru cei care și-au cumparat prima casa înainte de 20 ianuarie 2006,

Eliminarea primelor de Craciun pentru angajații din sectorul public începand cu 2012,

Reducerea numărului de concedii permise pentru salariații din sectorul public,

Creșterea supravegherii contruilor autoritaților publice locale,

Reducerea cu 30% a numarului de consilieri locali, în conformitate cu dimensiunea populației,

Crearea unui fond de 18 miliarde de euro pentru ajutorarea finanțării regiunilor,

Perioada maximă pentru primirea beneficiilor de șomaj va ramane de 24 de luni, însă, dupa primele 6 luni, beneficiile se vor reduce la 50% de la 60% din salariul de bază, pentru a încuraja somerii să își caute un loc de muncă, elimineara beneficiilor de somaj dacă se vor constata dovezi de fraudare, precum munca pe piața neagra,

Eliminarea unui numar mare de bonusuri pentru angajarea, cu excepția unora pentru antreprenori sau pentru cei cu handicap,

Reducerea contribuțiilor la asigurarile sociale pentru companii cu 1% din 2013 și cu încă 1% din 2014.

Noi reduceri ale cheltuielilor ministerelor, în valoare de 600 de milioane de euro,

Reducerea beneficiilor sociale pentru bătrâni si invalizi, care sunt în grija altor persoane,

Liberalizarea serviciilor de transport și privatizarea activelor aeroporturilor, porturilor și căilor feroviare.

Bibliografie:

Economistul nr. 34 din 19 septembie 2011,

Panoeconomicus, Causes and Consequences of the Spanish Economic Crisis: Why the Recovery is Taken so Long?, 2011,

Starke, L., Starea lumii. Inovații pentru o economie durabilă, București, Ed. Tehnică, 2008,

Von Mises, L. – The Theory of Money and Credit, Editura Liberty Classics, Indianapolis, 1980,

https://www.economy.com/dismal/outlook/country.aspx?geo=IESP

http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/occasional_paper/2012/pdf/ocp103_en

http://economie.hotnews.ro/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

http://www.housingviews.com/2011/08/26/comparing-countries-house-prices-in-us-uk-france-and-spain

http://www.wall-street.ro/slideshow/International/130262/spania-criza-zonei-euro-faliment/8/somajul-in-randul-tinerilor-este-la-cote-alarmante.html

http://www.tradingeconomics.com/spain/unemployment-rate

Bibliografie:

Economistul nr. 34 din 19 septembie 2011,

Panoeconomicus, Causes and Consequences of the Spanish Economic Crisis: Why the Recovery is Taken so Long?, 2011,

Starke, L., Starea lumii. Inovații pentru o economie durabilă, București, Ed. Tehnică, 2008,

Von Mises, L. – The Theory of Money and Credit, Editura Liberty Classics, Indianapolis, 1980,

https://www.economy.com/dismal/outlook/country.aspx?geo=IESP

http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/occasional_paper/2012/pdf/ocp103_en

http://economie.hotnews.ro/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

http://www.housingviews.com/2011/08/26/comparing-countries-house-prices-in-us-uk-france-and-spain

http://www.wall-street.ro/slideshow/International/130262/spania-criza-zonei-euro-faliment/8/somajul-in-randul-tinerilor-este-la-cote-alarmante.html

http://www.tradingeconomics.com/spain/unemployment-rate