Impactul Aglomerarilor de Tip Cluster Asupra Mediului Antreprenorial

6.3.2 IMPACTUL AGLOMERĂRILOR DE TIP CLUSTER ASUPRA MEDIULUI ANTREPRENORIAL

Aglomerările economice de tip cluster au un impact pozitiv asupra activităților antreprenoriale (Sternberg, 2004, Delgado et al. 2010). Pentru a evidenția influența clusterelor asupra activităților antreprenoriale am identificat regiunile din România cu potențiale clustere economice și am analizat impactul acestora asupra mediului antreprenorial.

În cadrul cercetării am folosit date referitoare la companiile care activează în România în anul 2014 pentru identificarea aglomerărilor economice de tip cluster. Pentru evidențierea activităților antreprenoriale desfășurate în regiunile de dezvoltare ale României am utilizat informații cu privire la companiile nou înființate în perioada iulie 2014 – iunie 2015.

Conform Porter (1990, 1998) și Krugman (1991) aglomerările de tip cluster influențează dezvoltarea antreprenoriatului prin încurajarea înființării de noi firme. Cuantificarea concentrărilor și specializărilor industriilor se poate realiza la nivel regional, NUTS2 și la nivel NUTS3, de județ. Analiza relației dintre clustere și antreprenoriat este realizată cu ajutorul datelor referitoare la companiile care activează în fiecare județ al României.

Întrucât nu există o metodologie unitară și nici variabile cheie unanim acceptate de specialiști și cercetători, referitoare la identificarea clusterelor și la stabilirea limitelor geografice ale clusterelor, pentru identificarea concentrațiilor industriale și spațiale se folosesc metode statistice. Determinarea potențialului de clusterizare al unei regiuni într-un sector economic se face prin cuantificarea gradului de concentrare spațială a unui sector industrial, cu ajutorul unor instrumente statistice: coeficientul localizării, coeficientul Gini, indicele Herfindahl-Hirschman.

Coeficientul localizării a fost definit de Hoover (1936) și este un indicator folosit în știința regională și în amenajarea teritoriului care evidențiază specializarea unei regiuni într-o anumită industrie. Indicatorul compară importanța relativă a unei industrii dintr-o regiune, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cu importanța relativă a acelei industrii la nivel național (Jensen et al., 1979).

Coeficientul localizării determină nivelul de specializare a unei regiuni sau județ într-o anumită industrie sau de concentrare economică la nivel regional (sau de județ) și se calculează cu formula:

unde:

– numărul persoanelor angajate în firme din industria j, din regiunea i,

– numărul tuturor persoanelor angajate în firme localizate în regiunea i,

– numărul persoanelor angajate în firme din industria j la nivel național,

– numărul total al persoanelor angajate la nivel național.

O valoare a acestui coeficient mai mare decât 1,5 indică faptul că o industrie are un grad ridicat de specializare într-o anumită regiune.

Indicele Herfindahl-Hirschman (Hirschman, 1964) este un indicator al concentrării care arată nivelul de concentrare al unei activități într-o regiune sau județ. Formula indicelui Herfindahl corespunzător concentrării geografice a variabilei j este:

unde:

Hj – indicele Herfindahl corespunzător concentrării geografice a variabilei j;

i – regiune;

j – activitate economică;

Xij – valoarea adăugată brută sau populația ocupată în activitatea j în regiunea i;

Xj – valoare adăugată brută sau populație ocupată pe total activitate j;

– ponderea regiunii i în total activitate j la nivel național.

Limita inferioară a indicelui Herfindahl-Hirschman este 1/n, valoarea lui n reprezentând numărul de regiuni sau numărul de județe, astfel încât valorile pentru România sunt 0,125 sau 0,0238 și indică cel mai scăzut nivel de concentrare a unei activități economice, ceea ce înseamnă că toate cele n regiuni/județe au ponderi egale în activitatea analizată. Limita superioară este 1 și arată că activitatea este concentrată într-o singură regiune.

Coeficientul Gini al localizării evaluează concentrarea spațială a unui sector industrial în comparație cu alte industrii (Krugman, 1991) și realizează o analiză simplă a inegalității teritoriale. Indicele Gini (GC) măsoară gradul de concentrare a unei activități economice și se calculează pe baza formulei (Zaman et al., 2013):

unde:

Xij – reprezintă nivelul variabilei j în regiunea i, (ponderea salariaților din industria j, la nivelul regiunii i din totatul angajaților, la nivel național, din ramura industrială j)

n – reprezintă numărul de regiuni.

Pentru calculul indicatorului Gini, se ordonează crescător valorile variabilei Xij și se determină ponderea cumulativă a salariaților din industria i și ponderea cumulativă a salariaților din întreaga industrie. Ponderile cumulative ale salariaților sunt reprezentate grafic cu ajutorul curbei Lorenz care indică o distribuție empirică. Curba Lorenz-Gini se construiește într-un pătrat cu latura 1, iar suprafața de concentrare este suprafața dintre curba de concentrare și diagonala pătratului.

Valoarea coeficientului localizării a lui Gini este reprezentată de suprafața dintre linia dreaptă cu un coeficient unghiular de 450 și curba Lorenz. Cu cât curba Lorenz-Gini se abate mai mult de la diagonală, concentrarea este mai puternică, iar când curba de concentrare coincide cu diagonala pătratului, concentrarea este minimă (Zaman et al, 2013).

Coeficientul Gini compară curba Lorenz, cu linia egalității perfecte. Coeficientul Gini ia valori în intervalul 0 și 1, astfel: valoarea 0, în cazul în care nu există o concentrare (egalitate perfectă) și valoarea 1, când există o concentrație totală (inegalitate perfectă). Valorile coeficientului Gini cresc odată cu gradul de inegalitate și indică gradul de eterogenitate din cadrul regiunilor dintr-o țară.

În cercetare am folosit indicele Gini și coeficientul localizării pentru determinarea concentrației spațiale totale a activităților economice din România, prin cuantificarea gradului de distribuției a ocupării forței de muncă în regiuni și județe.

În fig.6.4 este reprezentată spre exemplificare curba Lorenz pentru activitatea “Construcția de clădiri”, cod CAEN 41 și este calculat coeficientul Gini pentru a evidenția concentrarea sectorului industrial.

Figura nr.6.4. Curba Lorenz privind concentrarea sectorului industrial „Construcția de clădiri” (cod CAEN 41), la nivel național

Potrivit Sternberg și Litzenberger ( 2004), distribuția neuniformă în spațiu a unui sector industrial și o anumită concentrație spațială a firmelor sunt condiții necesare pentru apariția clusterelor regionale.

În cadrul cercetării am determinat coeficientul Gini pentru activitățile economice CAEN rev.2 și am identificat astfel cele mai concentrate sectoare ale economiei (tabelul 6.3).

Tabelul nr. 6.3 Activitățile economice din România cu grad mare de concentrare

Conform tabelului 6.3, activitățile economice din România cu grad mare de concentrare au valori ale coeficientului Gini mai mari decât 0,21, respectiv: industria metalurgică; agricultura, vânătoarea și serviciile conexe; fabricarea altor mijloace de transport; fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; fabricarea substanțelor și a produselor chimice; extracția cărbunelui superior și inferior.

Indicatorii concentrărilor economice: coeficientul localizării și indicele Gini furnizează informații despre gradul în care fiecare activitate economică din România este concentrată într-un număr de domenii, dar nu iau în considerare dacă zonele sunt învecinate sau nu.

O condiție necesară pentru formarea clusterelor regionale o constituie distribuția neuniformă în spațiu a unui sector industrial, respectiv o anumită concentrație spațială a firmelor (Sternberg, Litzenberger, 2004). Nu există metode sau valori standard, prin care să se determine mărimea unei concentrării spațiale dintr-o regiune, care prin raportare la valorile de la nivel național, să permită formarea unui cluster, valoarea critică depinde de nivelul de agregare industrială și de mărimea clusterelor.

Pentru a evidenția activitățile antreprenoriale din România am utilizat date referitoare la companiile nou înființate în ultimele 12 luni, respectiv pe perioada iulie 2014 – iunie 2015, preluate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului din România, conform tabelului 6.4.

Tabelul nr.6.4 Campanii nou înființate pe județe, pe perioada iulie 2014 – iunie 2015

Sursa: Prelucrările autorului pe baza datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului din România, 2015

Cu ajutorul acestor date am construit hartă tematică cantitativă pentru a arăta distribuția spațială a firmelor nou înființate, utilizând Excel Choropleth Map of Romania. Fiecare județ este clasificat în funcție de numărul de firme nou înființate în perioada iulie 2014 – iunie 2015 (fig.6.5).

Figura nr.6.5 Distribuția spațială a firmelor nou înființate în perioada iulie 2014-iunie 2015

Sursa: Elaborat de autor, pe baza datelor O.N.R.C.

Pentru fiecare județ al României am determinat numărul sectoarelor industriale în care activitatea economică este specializată, cu ajutorul numărului de salariați și a clasificării CAEN si am realizat distribuția spațială a concentrațiilor economice în județele României, conform fig.6.6.

Figura nr.6.6 Distribuția spațială a concentrațiilor economice în județele României

Sursa: Elaborat de autor, pe baza datelor de la I.N.S. și O.N.R.C.

Corelația dintre numărul de companii nou înființate în fiecare județ al României, în ultimele 12 luni și numărul de industrii în care județul este specializat este evidențiată cu diagrama (graficul) scatter-plot, care indică o corelație pozitivă între numărul industriilor concentrate și numărul companiilor nou-înființate în fiecare județ (fig.6.7).

Figura nr.6.7 Diagrama scatter-plot a legăturii dintre sectoarele industriale concentrate și companiile nou înființate (prelucrare în SPSS 20)

Pentru a determina natura și intensitatea legăturii dintre numărul activităților economice concentrate identificate în fiecare județ și numărul companiilor nou-înființate în ultimele 12 luni am calculat coeficientul de corelație Pearson, conform tabelului 6.5.

Tabelul nr. 6.5 Calculul coeficientului de corelație Pearson (prelucrare în SPSS)

Valoarea coeficientului de corelație Pearson este de 0,658, semnificativă din punct de vedere statistic, valoarea Sig fiind 0, care indică o corelație directă și pozitivă între numărul sectoarelor industriale în care un județ este specializat și numărul companiilor nou-înființate în anul trecut, în fiecare județ din România.

Testarea naturii și intensității relației dintre concentrația activității economice în fiecare sector industrial, exprimată prin indicele Gini și numărul firmelor nou-înființate în același sector industrial a fost realizată cu ajutorul coeficientului de corelație liniară (r). Valoarea coeficientului de corelație dintre indicele Gini și numărul de companii nou-înființate în ultimele 12 luni este de 0,578, iar valoarea pragului de semnificație este 0,001, ceea ce indică o valoare semnificativă a coeficientului de corelație și o corelație directă și pozitivă între cele două seturi de date.

Indicele Herfindahl-Hirschman este un indicator al concentrării unei activități într-o regiune sau județ și se calculează prin însumarea pătratelor ponderii regiunilor. Cel mai scăzut nivel de concentrare este 1/n (n este numărul de regiuni sau numărul de județe), depinde de numărul regiunilor sau județelor luate în calcul, ceea ce înseamnă că limita inferioară nu este fixă și nu face posibilă comparațiile între țări cu număr diferit de regiuni. Nivelul de concentrare cel mai scăzut arată că toate cele n regiuni/județe au ponderi egale în activitatea analizată. Cel mai ridicat nivel al indicelui este 1 și arată că activitatea este concentrată într-o singură regiune.

Pentru a se realiza comparația între analizele făcute la nivel de regiune și la nivel de județ, pentru diverse activități economice se calculează indicele Herfindahl normalizat, care ia valori în intervalul 0 și 1.

Indicele Herfindahl normalizat se calculează prin raportarea diferenței dintre indicele Herfindahl clasic și 1/n, la diferența dintre 1 și 1/n, astfel:

unde Hj reprezintă indicele Herfindahl clasic.

Valoarea 0 a indicelui semnifică ponderi egale pentru regiuni, valoarea 1 semnificã gradul maxim de concentrare.

În cadrul cercetării am calculat indicele Herfindahl-Hirschman clasic și indicele Herfindahl-Hirschman normalizat pentru a evidenția nivelul de concentrare a activităților economice clasificate conform CAEN Rev.2. Calculul a fost efectuat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, pentru anul 2013, cu privire la numărul populației ocupate pe activități ale economiei naționale la nivel de secțiune CAEN Rev.2, pe cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, conform tabelului 6.6.

Tabelul nr.6.6 Indicele Herfindahl-Hirschman clasic și indicele Herfindahl-Hirschman normalizat pentru activități ale economiei naționale în anul 2013

Sursa: Prelucrăile autorului pe baza datelor INS 2015 (TEMPO ONLINE)

Conform tabelului 6.6, valorile calculate pentru indicele Herfindahl-Hirschman clasic pentru majoritatea activităților economice sunt mici, sunt cuprinse între 0,12 și 0,16 și sunt apropiate de limita inferioară de 0,125, ceea ce indică un nivel scăzut de concentrare a activităților, respectiv faptul că regiunile dețin ponderi aproximativ egale în activitățile economice respective.

În cazul activităților: informații și comunicații; intermedieri financiare și asigurări; activități profesionale, științifice și tehnice; activități de servicii administrative și activități de servicii suport, indicele Herfindahl-Hirschman are valori puțin mai ridicate, cuprinse 0,1965 și 0,3461, dar mici în raport cu limita superioară a indicelui, ceea ce denotă că aceste activități economice au un grad de concentrare mai mare decât celelale activități, nefiind istribuite uniform în mod egal în toate regiunile.

Ipotezele privind influența specializării activității economice dintr-o anumită regiune și influența concentrării activității economice în diverse activități economice asupra mediului antreprenorial sunt astfel validate.