În comparație cu întreprinderile mari, IMM sunt mai flexibile, reacționează mai operativ la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței.

INTRODUCERE

În prezent nu există țară cu economie de piață în care n-ar exista întreprinderi mici și mijlocii (în continuare IMM). Sectorul IMM, supranumit și „coloană vertebrală a economiei”, deține un rol important în dezvoltarea unei economii naționale, contribuind nemijlocit la formarea Produsului Intern Brut și crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenței, creșterea exporturilor, favorizarea inovațiilor și tehnologiilor.

În comparație cu întreprinderile mari, IMM sunt mai flexibile, reacționează mai operativ la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței.

De aceea, investițiile făcute în sectorul dat aduc venituri mai mari. Totodată, sectorul respectiv al economiei naționale oferă posibilități reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului și capacitatea de lider.

În întreaga lume, o importanță din ce în ce mai mare o prezintă preocuparea specialiștilor pentru definirea noilor concepte de afaceri și îndeosebi, al managementului acestora ca modalitate eficientă de conducere și gestionare, de a stabili scopuri și obiective, de a construi strategii și de a organiza activități, de a utiliza cu eficiență oamenii, tehnologia și resursele materiale, de a concepe, planifica, organiza, controla și evalua activitatea în baza unei strategii bine articulate (a unui plan de afaceri).

Mutațiile produse după 1990 în societatea românească, impune regândirea unor noi instrumente de construcție a viitorului, care să înlocuiască planul de stat, ca element de direcționare, chiar dacă “trăim încă într-o economie care se zbate să scape de ideile planificării centralizate, fapt datorat imposibilității unora de a se adapta la un stil de viață în care competiția este principalul motor al pieței” .

În acest context poate să pară deplasată abordarea unor practici manageriale consacrate în societățile cu o economie de piață recunoscută, care pun accentul pe definirea și construcția unui viitor control al firmei, în situația în care ziua următoare generează, pentru oamenii de afaceri români, o nouă dilemă “a fi sau a nu fi” .

De altfel, orice opțiune poate trezi nedumeriri, privind abordarea unei astfel de viziuni, într-un context de mare incertitudine și instabilitate cum este cel de tranziție. Abordarea unei astfel de opțiuni este probată indirect de performanțele economice ale țărilor dezvoltate din Occident și mai recent din Asia.

Cunoașterea experienței altora, implică o economie relativă de resurse prin evitarea unor abordări care s-au dovedit Rovinaria perdante.

Din punct de vedere temporal, pentru mediul de afaceri românesc, momentul unei abordări strategice este acum, atât pentru firmele consolidate cât și pentru cele nou create. Chiar dacă mediul prezintă o dinamică accentuată cu implicații negative este necesară o viziune bine conturată a viitorului, precedat de o argumentare teoretică solidă a acestuia. Este ilogic să se aștepte ca lucrurile să se deruleze cum dorim fără ca noi să ne implicăm. O implicare sporită nu înseamnă, în nici un caz, o revenire la experiența nefastă a dirijismului de tip comunist.

Dimpotrivă, rațiunile care stau la baza orientării unui număr tot mai mare de companii occidentale spre utilizarea managementului strategic, constituie o garanție pentru firmele românești, aflate în căutarea identității, de a face față multiplelor provocări ce caracterizează în prezent mediul de afaceri românesc precum și de a beneficia de avantajele pe care le oferă această nouă formă de administrare a averii, avantaje care sunt de natură să contribuie la îmbunătățirea calității actului managerial, la creșterea competitivității firmelor și la adaptarea lor profitabilă la noile exigențe și provocări.

După cum susține economistul japonez Kenichi Ohmae, afacerile reușite aparțin firmelor care adoptă o strategie bazată pe un plan de afaceri bun, a cărui fundament este calitatea, responsabilitatea, schimbarea și perfecționarea continuă.

Pentru a supraviețui, un întreprinzător trebuie să aplice managementul în mod profesional. Primul lucru pe care trebuie să-l facă un investitor este să aibă o strategie concretizată într-un plan de afaceri. El trebuie să știe care sunt obiectivele sale și ce trebuie să facă pentru a le atinge. El trebuie să anticipeze dezvoltarea din punct de vedere economic, tehnic și informațional. Din păcate 90% din firmele românești nu au așa ceva. Este drept că, din cauza legislației schimbătoare, nu este posibilă o strategie foarte riguroasă, dar, chiar și în cazul în care nu sunt atât de riguroase, ele sunt absolut necesare pentru că aduc un plus de claritate în orientare și eficiență.

Ar fi total greșit să se susțină că în practica managerială a firmelor românești ar lipsi analiza, conceperea și adoptarea deciziilor strategice. Acestea există, însă ele se exercită în afara unei planificări strategice.

Planificarea strategică apare deci ca o tentativă reușită de conciliere a atitudinii strategice cu ideea de plan.

Planul de afaceri este cel mai bun garant contra falsei profeții și a dezorganizării instituite sub formă de regulă; nu este vorba de a refuza creativitatea, ci dimpotrivă de a o favoriza prin pregătirea condițiilor necesare dezvoltării sale. Tot din această perspectivă este bine de știut că planul de afaceri nu exclude sau limitează intuiția, perspicacitatea, îndemânarea și talentul managerului, ci mai degrabă, el este cel care stabilește direcția și asigură suportul cunoașterii de către toți participanții a destinației.

CAP. 1 ÎNTREPRINDERIILE MICI ȘI MIJLOCII

Definiție. funcții.

În țara noastră, încă din primii ani de după decembrie ’89, s-a manifestat din nou adevăratul spirit de întreprinzător. Nu puțini au fost cei care au avut curajul să înceapă o afacere pe cont propriu, să înființeze întreprinderi mici și mijlocii.

Astfel termenul de “afacere” a fost reabilitat, renunțându-se la conotațiile subiective și limitative din deceniile anterioare când era identificat cu “specula”, cu ideea de profit ilicit. Noțiunea de “afacere” a dobândit accepțiuni similare termenilor prezenți în limbile de circulație internațională: bussines (engl) – afacere, comerț, treabă, îndatorire; geschaft (germ) – comerț, meserie, ocupație; affaire (fr) – afacere, treabă, proces.

Concomitent, a apărut și o comunitate a oamenilor de afaceri români care aspiră să aibă o contribuție și un cuvânt de luat în seamă, nu numai în dezvoltarea economiei, ci și în modelarea mentalităților economice compatibile cu schimbările produse.

De o importanță covârșitoare este asocierea afacerilor mici și mijlocii cu întreprinderea de aceeași talie, care a constituit și constituie, în economiile naționale și la nivelul economiei mondiale în ansamblul ei, motorul dezvoltării economice și sociale, prin clasa de mijloc pe care a creat-o și susținut-o la niveluri din ce în ce mai însemnate de bunăstare și civilizație.

Întreprinderea ca materializare a unui concept de afaceri, este definită prin persoana juridică a cărei activitate constă în producerea și comercializarea de bunuri sau servicii destinate consumului.

Conform definiției date de Biroul Statistic al Uniunii Europene (Eurostat), întreprinderea mică este societatea care îndeplinește două din următoarele trei criterii:

a) totalul bilanțier să nu depășească un milion ECU ;

b) cifra netă de afaceri să nu depășească două milioane ECU ;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar să nu depășească 99 persoane.

Tot în accepțiunea Eurostat, întreprinderea mijlocie este o societate care îndeplinește două din următoarele trei criterii:

a) totalul bilanțier să nu depășească patru milioane ECU ;

b) cifra netă de afaceri să nu depășească opt milioane de ECU ;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar să fie cuprins între 100 și 499 persoane.

La noi în țară primul document normativ dedicat exclusiv problematicii întreprinderilor mici și mijlocii, Ordonanța Guvernului nr. 25/1993, definește întreprinderile mici și mijlocii în baza efectivului de salariați și a cifrei de afaceri: întreprinderea mică are efectivul de la 5 la 25 salariați, iar întreprinderea mijlocie de la 26 la 200 salariați; pentru ambele categorii, cifra de afaceri anuală variază între zece milioane și două miliarde lei.

În completare vine H.G. nr. 805/1994, care definește mărimea firmei astfel:

a) firme mici: până la 25 angajați ;

b) firme mijlocii: între 26 și 200 angajați ;

c) firme mari: peste 201 angajați.

Dacă se i-au în considerare limitele fixate de Eurostat, se constată că, în practică, afacerile mici domină în totalul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) existente în Uniunea Europeană. Astfel, la sfârșitul anului 1997, din cele 15,8 milioane de întreprinderi mici și mijlocii, aproape 15 milioane erau firme foarte mici (având până la 9 angajați) și întreprinderi mici (cu 10-99 salariați).

Anual, în cele 15 țări membre ale Uniunii Europene sunt create 1,5 milioane de întreprinderi mici și mijlocii, din care circa 10% intră în procedură de faliment, ceea ce evidențiază un dinamism al acestor structuri economice. Fenomenul este caracteristic în general țărilor industrializate unde, din

100 întreprinderi mici și mijlocii înființate într-un an, doar 20 reușesc să supraviețuiască în următorii 5 ani.

După căderea regimurilor totalitare în țările Europei Centrale și de Est, afacerile mici și mijlocii au cunoscut o dinamică fără precedent. Astfel, în perioada 1990-1997, conform statisticilor Eurostat, au fost create circa 3,5 milioane întreprinderi mici și mijlocii, având mărimea medie de 7,4 angajați (față de 6,5 pentru întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană) și vârsta medie a managerilor de circa 38 de ani.

Plecând de la deschiderea inițială și de la elanul întreprinzătorilor români, întreprinderile mici și mijlocii ar fi trebuit să constitue cel mai dinamic sector al economiei naționale. În realitate, întreprinderile mici și mijlocii se află într-o stare de criză acumulând numeroase probleme care le amenință nu numai dezvoltarea, ci însăși supraviețuirea.

Unele cauze ale acestei crize sunt de natură subiectivă:

• erori datorate lipsei de cunoștințe economice și manageriale ;

• necunoașterea legilor și/sau aplicarea lor defectuoasă ;

• lipsa aptitudinilor și a experienței în domeniu ;

• mentalități inadecvate.

Cauzele obiective ale crizei întreprinderilor mici și mijlocii sunt generale, profunde și țin de sistemul economic însuși, de principiile după care este condus:

• deprecierea drastică a monedei naționale în raport cu dolarul ;

• creșterea ratei dobânzilor la creditele angajate ;

• ignorarea specificului întreprinderilor mici și mijlocii private în raport cu cele de stat ;

• absența unor politici judicioase de investiții și de relansare a economiei ;

• concurența crescândă a produselor de import, mai ales a celor subvenționate în țările lor de origine sau aduse prin contrabandă.

Toate aceste cauze generează efecte economice negative imediate și pe termen lung. În acest sens se pot desprinde următoarele concluzii:

 Întreprinderile mici și mijlocii private din România sunt decapitalizate la jumătate, ceea ce înseamnă reducerea la jumătate a cantității de materii prime și materiale și, implicit, a producției și volumului de vânzări.

 Întreprinderile mici și mijlocii nu se pot recapitaliza, în condițiile în care circa 90% dintre ele nu își pot permite să contracteze credite bancare.

 Scăderea drastică a cererii de credite determină o scădere majoră a activității bancare.

 Scăderea cererii de bunuri și servicii conduce inevitabil la reducerea pieței interne.

Situația actuală a întreprinderilor mici și mijlocii are și un impact social negativ prin:

 Scăderea dramatică a puterii de cumpărare, atât a populației cât și a agenților economici, fapt ce reprezintă un pericol major prin restrângerea consumului și limitarea piețelor.

 Reducerea ofertei de bunuri produse în țară, care sunt mai accesibile ca preț și, totodată, stimulează activitatea agenților economici autohtoni.

 Acutizarea tensiunilor sociale prin creșterea numărului de șomeri din sectorul privat.

Rezolvarea problemelor de fond ale întreprinderilor mici și mijlocii, într-o viziune sistemică și eficientă, impune elaborarea unei strategii naționale privind dezvoltarea acestor întreprinderi.

1.2 Caracteristici distinctive ale întreprinderilor mici și mijlocii

Întreprinderile mici și mijlocii au o serie de trăsături comune care le particularizează și le diferențiază de celelalte întreprinderi din economie. O inventariere a acestor trăsături permite conturarea mai riguroasă a noțiunii de “întreprinderi mici și mijlocii” , nu numai din punct de vedere dimensional, dar și funcțional și comportamental.

a) Dimensiune redusă. Este caracteristica de bază a întreprinderilor mici și mijlocii, care le diferențiază clar de celelalte întreprinderi din economie și care este precizată în însăși titulatura lor. Fiecare stat are standarde proprii în ceea ce privește delimitarea categoriei întreprinderilor mici și mijlocii. În România această delimitare se face în funcție de numărul de salariați și de cifra de afaceri.

Implicațiile dimensiunii reduse sunt următoarele:

• determină un potențial de bunuri și servicii reduse ce limitează partea individuală deținută pe o piață ;

• imposibilitatea de a realiza economii de scară cu efecte în reducerea costurilor și cu efecte directe asupra profitului ;

• întreprinderile mici și mijlocii acționează pe piețe pe care există mulți agenți economici și care exercită o presiune concurențială mare obligând firmele să creeze posibilitatea avantajului de lider prin cost ;

• întreprinderile mici și mijlocii acționează de multe ori ca sateliți ai unor mari unități cărora le furnizează și care le furnizează produse și servicii.

b) Demografia foarte dinamică. Este determinată de natalitatea respectiv mortalitatea ridicată a întreprinderilor mici și mijlocii în cursul unei perioade de referință. Această caracteristică este consecința celei precedente: dimensiunea întreprinderilor mici și mijlocii determină mobilitatea lor, care se reflectă printr-o rată a natalității și una a mortalității superioare celei pe economie.

Analiza demografiei întreprinderilor mici și mijlocii permite conturarea următoarelor concluzii:

• rațiunile creării sunt variate (independența întreprinzătorului, dorința de a materializa o idee nouă, de a realiza câștiguri mai bune etc.) ;

• întreprinderile mici au cea mai mare posibilitate de dispariție ;

• riscul de dispariție este ignorat de majoritatea întreprinzătorilor ;

• natalitatea și mortalitatea reprezintă rezultatul aplicării politicilor acestor firme ;

• sectoarele cu cele mai mari rate ale natalității și mortalității întreprinderilor mici și mijlocii au cea mai mare contribuție la creșterea economică.

c) Specializarea accentuată. Datorită dimensiunii reduse și a potențialului limitat întreprinderile mici și mijlocii nu pot realiza o gamă largă de produse, fiind obligate, în cele mai multe cazuri, să producă bunuri și servicii omogene într-o nomenclatură redusă.

În cazul întreprinderilor mici și mijlocii, specializarea îmbracă următoarele forme:

• specializarea pe produse, când se fabrică un produs finit sau o gamă de produse finite ;

• specializarea organologică, atunci când se execută piese sau subansambluri ale unui produs finit;

• specializarea tehnologică, atunci când se execută numai anumite faze ale procesului tehnologic.

Specializarea este un important atu al întreprinderilor mici și mijlocii, care combinat cu mobilitatea lor, explică forța lor de penetrare și extinderea pe piață.

d) Pondere individuală redusă pe piața pe care acționează. Chiar dacă numărul întreprinderilor mici și mijlocii de pe o piață specifică este mare și împreună pot deține o parte importantă din piață, luate individual acestea au o pondere scăzută și o poziție modestă. Din aceste motive, pentru a putea rezista pe piață, întreprinderile mici și mijlocii adoptă strategii de lider prin costuri.

Această caracteristică are efecte pozitive pentru că dă posibilitatea personalizării bunurilor sau serviciilor, deoarece se cunosc foarte bine clienții.

e) Dificultăți pe care le întâmpină la intrarea sau ieșirea de pe o piață. Aceste dificultăți sunt comune pentru toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea lor, însă eforturile pe care trebuie să le facă întreprinderile mici și mijlocii pentru a depăși aceste bariere sunt incomparabil mai mari. Barierele de intrare pe o anumită piață sunt:

• economiile de scară realizate de firmele mari ;

• cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare necesare ;

• cheltuieli pentru reclamă și publicitate ;

• necesitate achiziționării echipamentelor ;

• diferențierea produselor ;

• politicile guvernamentale.

Pentru întreprinderile mici și mijlocii, piața cea mai favorabilă este aceea cu bariere la intrare înalte și la ieșire joase, care oferă perspectivele unor venituri mari și stabile, întrucât noii competitori sunt descurajați să intre iar cei neperformanți părăsesc ușor piața.

f) Potențialul inovațional ridicat. Potențialul inovațional al întreprinderilor mici și mijlocii este ridicat în contrast cu disponibilitățile bănești reduse alocate activității de cercetare-dezvoltare. Această caracteristică reprezintă punctul forte al întreprinderilor mici și mijlocii prin care, acestea pot forța barierele de intrare pe o piață. Intrarea lor va fi făcută prin produse noi sau diferențiate. Creativitatea întreprinderilor mici și mijlocii este asigurată prin cercetare-dezvoltare internă sau prin încheierea unor contracte cu institutele de cercetare.

Aceste caracteristici ale întreprinderilor mici și mijlocii permit formularea următoarelor concluzii:

 Riscul asumat de întreprinzători este foarte mare. Fiind foarte mobile, întreprinderile mici și mijlocii au o libertate relativă de intrare sau ieșire dintr-un domeniu de activitate. Acest lucru duce la un risc ridicat care poate fi diminuat prin studii de piață și printr-un studiu de fezabilitate al noii afaceri.

 Flexibilitatea ridicată, care le face capabile să-și modifice rapid produsele sau serviciile oferite, în funcție de condițiile schimbătoare ale pieței.

 Personal multicalificat folosit. Salariații îndeplinesc o gamă largă de activități ceea ce duce la dezvoltarea personalității fiecărui angajat și la dobândirea de către aceștia a abilităților manageriale.

 Contactul nemijlocit cu piața care le permite, în cele mai multe cazuri, să-și individualizeze oferta de produse și servicii.

 Managementul inadecvat. Proprietarul-manager are tendința să cuprindă singur toate aspectele manageriale, nelăsând loc de colaboratori, și de cele mai multe ori, problemele cu care se confruntă îl depășesc.

 Insuficiența capitalului disponibil care restrânge posibilitatea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și posibilitatea de competiție cu întreprinderile de mari dimensiuni.

 Dificultăți sporite în fața reglementărilor legislativ-normative și a procedurilor birocratice existente.

1.3 Particularitățile manageriale ale întreprinderilor mici și mijlocii

Esența proceselor manageriale, conceptele cardinale pe care acestea se bazează, metodele, tehnicile și instrumentele de operare sunt în general aceleași cu cele utilizate în întreprinderile mari. Dimensiunea este însă factorul care induce pe plan managerial elemente distinctive pentru întreprinderile mici și mijlocii în comparație cu marile întreprinderi.

a) Situația de manager-proprietar. Este cea mai semnificativă particularitate managerială a acestei categorii de întreprinderi. Datorită dimensiunii reduse a întreprinderilor mici și mijlocii, situațiile de conducere de zi cu zi se pot rezolva prin atribuirea funcției de manager unei singure persoane, care de obicei este și proprietarul afacerii și care poate rezolva integral problemele de conducere apărute.

Reuniunea într-o singură persoană a celor două funcții poate avea efecte pozitive cum ar fi:

 un suport motivațional de eficacitate maximă, proprietarul fiind în mod direct interesat de a-și conduce propria afacere pentru a o putea dezvolta conform propriilor sale dorințe ;

 toate prerogativele decizionale se concentrează asupra unei singure persoane, fapt care conduce la eliminarea distorsiunilor apărute în cadrul informațiilor care sunt suportul elaborării oricărei decizii ;

 se evită angajarea unor manageri specializați care generează cheltuieli suplimentare pentru firmă.

b) Funcția de previziune a conducerii. Strategiile aplicate de către întreprinderile mici și mijlocii dictate de dinamismul și flexibilitatea lor precum și de dimensiunea redusă se bazează pe direcționări ce sunt caracteristice funcțiunii de previziune, adică estimări ale situațiilor probabile întocmite pe orizonturi de timp și bazate pe elaborarea planurilor de afaceri.

Majoritatea covârșitoare a întreprinderilor mici și mijlocii nu elaborează prognoze proprii mulțumindu-se să ia în considerare tendințele prefigurate de studiile de prognoză întocmite pentru diverse domenii de activitate de instituțiile specializate sau de departamentele de profil ale marilor întreprinderi.

c) Realizarea funcției de organizare a întreprinderilor mici și mijlocii. Spre deosebire de marile întreprinderi, specializarea funcțiilor este foarte redusă în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii și dă suficientă libertate salariaților să-și exercite în mod liber acțiunea pe care o desfășoară. Structura organizatorică este de tip organic, descrierea funcțiilor și a posturilor este în general flexibilă cu o specializare restrânsă.

Accentul se pune aici pe diversificarea activității fiecărui salariat. Compartimentele din cadrul unei întreprinderi mici sau mijlocii se defalcă, de obicei, pe obiective: produsele, piața, finanțele. În cazul întreprinderilor mici și mijlocii, formalizarea structurii organizatorice este foarte slabă sau chiar lipsește din cauza inexistenței unor documente scrise, predate pe bază de semnături, în care să fie clar menționate care sunt responsabilitățile, sarcinile și atribuțiile personalului angajat. Mișcarea personalului este foarte puternică în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii din cauza neconcordanței dintre ceea ce dorește patronul și ceea ce prestează angajatul.

d) Funcția de antrenare și coordonare găsește în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, cadrul cel mai propice de exercitare. Datorită dimensiunii reduse, această funcție se poate exercita în mod direct, de la conducător la personalul condus. Astfel, se poate evalua gradul de implicare a fiecărui angajat și datorită relațiilor interpersonale foarte puternice.

Funcția de antrenare cuprinde o serie de acțiuni ale conducerii în vederea stimulării personalului pentru desfășurarea activității, și astfel apare o latură pozitivă și anume creșterea satisfacției în muncă.

Relația motivație-satisfacție permite folosirea mult mai facilă a pârghiilor general utilizate:

• stimularea bănească, ca rezultantă a aprecierii obiective a rezultatelor muncii desfășurate ;

• participarea la conducere ca recunoaștere a capacității salariaților de a contribui la luarea unor decizii majore ;

• îmbogățirea conținutului muncii prin creșterea libertății decizionale a subalternilor privind desfășurarea muncii lor ;

• asigurarea dreptului subordonaților de autocontRON al propriilor performanțe ;

• implicarea personalului în analiza și schimbarea condițiilor fizice de muncă (temperatură, iluminat, etc).

În ceea ce privește stilul de conducere, componentă a funcției de antrenare , formele cele mai des întâlnite sunt cele configurate de R. Lickert :

 stilul exploatator-autoritar care este foarte des întâlnit în întreprinderile mici, nou create.

 stilul binevoitor-autoritar care apare pe măsură ce întreprinderea se consolidează și se dezvoltă. În această situație se acordă o atenție mai mare salariaților, se acordă încredere acestora, conducătorul îi lasă să emită opinii sau păreri cu privire la activitatea întreprinderii.

 stilul consultativ apare de obicei în întreprinderile mici și mijlocii consolidate, cu un climat organizațional sănătos, în care conducătorii au încredere în subordonați și le folosesc ideile sau propunerile.

e) Funcția de contRON. Această funcție beneficiază de condiții favorizante de exercitare, în sensul că dimensiunea redusă a întreprinderilor mici și mijlocii permite acțiunea directă, fără intermediari, riscul de deformare a realităților fiind practic inexistent.

Efectul acestei situații constă în faptul că cele două laturi ale funcției de contRON – cea pasivă, de înregistrare și evaluare a situațiilor reale, și cea activă, de corectare a abaterilor situației reale față de prevederile planurilor și a prognozelor, se regăsesc în atribuțiile aceleași persoane, și anume managerul situat la orice nivel ierarhic în cadrul întreprinderii.

Condițiile specifice existente în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii facilitează efectuarea contRONului și asigură operativitatea acestuia atât în ceea ce privește latura sa constatativă, cât și cea corectivă, ceea ce constitue o explicație în plus a dinamismului acestor întreprinderi și a reactivității lor prompte și eficace la modificările cererii și a oricăror modificări produse în mediul lor de acțiune.

CAP.2 ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII ÎN ROMANIA

2.1 Cadrul instituțional și legislativ al dezvoltații IMM-urilor

Un impact major asupra evoluției fenomenului intreprenorial în orice țară al are cadrul instituțional și legislativ. Ca urmare sunt prezentate succint piincipalele lor elemente.

Cadrul instituțional pentru IMM-uri este asigurai în primul rând de administrația publica. Menționez ca in acest domeniu s-a înregistrat o mare instabilitate iu perioada 1990-1999, producandu-se numeroase și necoerente modificări atât structurale, cal și funcționale care nu au avut o influență benefică asupra IMM-urilor.

O dezvoltare crescânda înregistrează și sistemul instituțional neguvernamental pentru IMM-uri. Semnalez că atât la nivel național, cât și local s-au dezvoltat organizatii de reprezentare specializată ale IMM-urilor, ceea ce creionează premisele luării în considerare de la un nivel superior a specificității acestora.

Pe acest plan semnalez în mod special eforturile și-parțial- efectele pozitive ale Consiliului Național al întreprinderilor Mici și Mijlocii Private din România (CNIMMPR), organizație specializata, cu 53 fîliale teritoriale și peste 48.000 de IM.M-uri ca membru titulari si asociați. Cadrul legislativ și procedural, semnificativ pentru sectorul IMM-urilor, încorporează două categorii de reglementări generale, valabile pentru toate firmele și reglementari specifice ce vizează în exclusivitate activitățile firmelor miei si mijlocii.

Reglementările generale sunt firește deosebit de numeroase.în continuare menționez numai domeniile principale în caic se încadreazâ aceste ireglementâri,facilitând astfel perceperea complexității lor.

Acestea suni următoarele: regimul juridic al proprietătii ; reglementările privind înfințarea societarilor comerciale; reglementările referitoare la modificarea activităților constitutive ale societăților comerciale; reglementările privind dezvoltarea și lichidarea societăților comerciale: reglementările fiscale; reglementările- contabile; legislația, financiar- bancară; reglementări le privind raporturile de muncă; legislația contractelor de munca și litigiilor.

De menționat ca unele dintre aceste reglementări aparțin legislației antebelice -Codul Comercial, Codul CiviLCodul de Procedură Civilă -nefiind suficient armonizate cu reglementările care se mențin încă dîn perioada comunistă și cele foarte numeroase, adoptate dupa l989.

Aspecte privind IMM-urile in Romania

a) Succinte considerații generale

Spre deosebire de majoritatea țarilor central europene, în România primele IMM-uri au reaparut în anul 1990. Ca urmare, întreg parcursul evoluției lor este mai diferit și mai complex, cei 40 ani de stopare a fenomenului intreprenorial (1950-1990) resimțindu-se puternic. Abordând retrospectiv evoluția fenomenului antreprenorial, considerând că se pot delimita în cei 10 ani ce au trecut de Ia căderea comunismului, mai multe etape de dezvoltare:

– 1990 – 1995, de dezvoltare relativ accelerată a IMM-urilor, datorită acordării dreptului de a le înființa și existenței a numeroase nișe neacoperite de alți agenți economici, acordării de facilități fiscale în primi ani de funcționare, a accesului relativ facil, mai ales informail, la numeroase resurse din sectorul de stat. Cu toate acestea spiritul antreprenorial al unei părți importante a populației și numeroasele oportunități economice manifestate pe piața internă au facilitat crearea unui sector de IMM-uri relativ de numeros- dacă avem în vedere situația de la începutul anului 1990- dar cu un potențial economic relativ modest, mai ales daca ne comparăm cu țările din ECE situate în vestul României.

– 1996 – 2010 de temporizare a dezvoltării IMM-urilor. Se constată o scădere a numărului de IMM-uri care se înființează, concomitent cu o sporire a celor ce își încetează activitatea.

IMM-urilor care continuau să funcționeze posedau un potențial economic diminuat comparativ cu anii precedenți. Cauzele care au contribuit la acesta evoluție nedorită sunt multiple, ele fiind„legate" de situația economică generală nefavorabilă și de neacordarea unui tratament diferențiat IMM- urilor, în condițiile renunțării la facilitătile acordate în perioada anterioară pentru primii ani de funcționare. Pe fondul acestor evoluții, ca urmare a acțiunilor organizațiilor de IMM-uri și în primul rând al Consiliului Național al întreprinderilor Mici și Mijlocii Privat din România, precum și a unei părți a specialiștilor și a publicațiilor economice, se declanșează procesul abordării diferențiate a IMM-urilor. Fără a intra în detalii, subliniez câteva argumente în acest sens- acceptarea ideii unei legi a IMM-urilor, adoptată după lungi tergiversări in 1999, înființarea Agenției de IMM-uri și punerea în operă a primelor programe speciale consacrate asistării IMM-urilor -marketing, finanțări de dezvoltare, fonduri de garantare, etc. Se pare că o parte apreciabilă a leaderilor politici au înțeles că fără dezvoltarea unui sector performant de IMM-uri nu se poate realiza o peformanță economică de piață în România.

b) Prezentarea de ansamblu a evoluției IMM-urilor

In structura actuală a economiei, sectorul de IMM-uri constituie o prezentă notabilă, cu contribuții deosebite la susținerea bugetului statului, dar cu situații și rezultate încă modeste dacă îl comparăm cu omologul său din părțile dezvoltate și dacă avem în vedere potențialul de care dispune România, se constată, din punct de vedere numeric , o dinamică accentuată a înfiițării IMM-urilor, favorizată firește de inexistența lor înainte de 1990.

Din informații rezultă că sporurile au fost inegale ,maximele fiind în 1996 și 1998 și că, după acest an se manifestă o tendință de scădere , numărul cel mai redus de înregistrări fiind în 2014.

Evoluția anuală a înființării de IMM-uri

Fig.nr.1

Rezultanta acestor evoluții este înregistrarea în România a unui număr de peste 800.000 de societăți comerciale private înmatriculate, ceea ce reprezintă 87,3% din totalul agenților economici din România.

Din păcate, la sfârșitul anului 2013 numai 402.541 firme funcționau efectiv, fiind capabile să depună un bilanț contabil la organismele financiare, dintre acestea 401.326 erau IMM-uri, înregistrând profit numai 160.133.

Structura IMM-urilor în funcție de mărimea indicată, cum este și firesc, predominarea microîntreprinderilor, care reprezintă peste 92% din totalul IMM-urilor, exprimând potențialul economic redus al întreprinzătorilor români, cea mai mare parte înregistrând și o cifră de afaceri extrem de modestă – sub 10.000 $ anual.

In ceea ce privește structura pe domenii de activitate se constată o mare eterogenitate. Majoritatea firmelor și-au manifestat disponibilitatea la înființare pentru foarte multe tipuri de activități.

Din totalul agenților economici 91,9% au declarat ca fac comerț, 86,6%,servicii, 70,5% producție, 73,5% import, etc.

O asemenea structură indică un mare grad de indecizie economică, absenta unui plan de afaceri, o abordare de tipul "să văd ce se poate", reflectând un stadiu incipient de dezvoltare a fenomenului întreprenorial și de maturitate a întreprinzătorilor.

Odată intrate în acțiune, IMM-urile s-au profilat de regulă, pe un anumit domeniu de activitate. Edificatoare din acest punct de vedere sunt informațiile oferite de Comisia Națională de Statistică referitoare la situația de la finele anului 1997 (vezi figura nr.2), care indica predominarea absoluta a IMM-urilor din comerț și servicii, împreuna ele reprezentând 89%.

Repartiția IMM-urilor pe sectoare de activitate.

Fig. nr.2

Sursa Ovidiu Nicolescu, Managementul IMM – Concepte, Metode, Aplicații, Studii de caz, Ed. Econ, București, 2011, pag. 154.

IMM-urile private asigură un mare număr de locuri de muncă, circa i,3 milioane la sfârșitul anului 1998, fiind singurul sector care a creat locuri de muncă după 1989 în România.

Proporția personalului ocupat în IMM -uri pe domenii de activitate este parțial ,diferită față de cea precedentă. Se constată , că ramurile de producție -industria și construcțiile – ocupă relativ mai mult personal decât comerțul sau serviciile.

Cu toate acestea în comerț și servicii lucrează majoritatea forței de muncă din IMM- uri, adică 900.000 persoane.

Distribuția personalului IMM- urilor pe domenii de activitate

Figura nr. 3

Sursa: Ovidiu Nicolescu Managementul întreprinderilor Mici și Mijlocii -concpte-metode-aplicatii-studii de caz pag 154.

Criza economică pe care o străbate România a depășit în profunzime și durata situaților din alte țări aflate în tranziție. Astfel în anul 2010, PIB – ui s-a situat cu cea. 25% sub nivelul înregistrat în anul 1989, iar în baza prevederilor programului noului guvern, rezultat în urma alegerilor din toamna anului 2010, în 2014 nivelul se va situa la cea. 10% sub nivelul punctului de referință.

Ciclurile economice ar putea fi periodizate astfel 1989 – 1992 scădere, revenire 1993 – 1996, din nou declin 1997 – 1999 și o nouă înviorare începând cu anul 2010.

c) Situația actuala a IM M-urilor și consecințele sale economice și sociale

Ultimii ani reprezintă, din punct de vedere al IMM-urilor, o perioadă deosebit de complexă și dificilă. Schimbările în ceea ce privește modul de abordare și soluționare a problemelor economice, la nivelul macro, mezo și micro, vizând accelerarea reformei și mai ales efectele întârziate a gravelor economice și sociale din anii anteriori, au pus IMM-urile în situația de a se confrunta cu probleme grele, de dimensiuni sensibil sporite fața de perioada precedentă sau chiar inexistente anterior.

Probleme capitale cu care se confrunta sectorul IMM-urilor private

• IMM-urile private din România sunt decapitalizate la jumătate, ceea ce înseamnă reducerea cu 1/2 a cantității de materii prime, materiale etc., pe care le pot cumpăra și, implicit, a producției și vânzărilor.

• Circa 90% din IMM-uri nu-și pot permite economic sa-și ia credite de la bănci datorită dobânzilor foarte marir Practic nu există activitate economica atât de rentabilă care să permită rambursarea unor asemenea dobânzi ca urmare IMM-urile nu se pot recapitaliza.

• 20-25% din IMM-uri care fac importuri au intrat în pierderi imense, datorită creșterii deosebit de mari a cursului dolarului care a dus ia reducerea la jumătate a valutei obținută din vânzarea produselor importate și distribuite.

• Blocaj financiar puternic la nivelul intregii economii naționale.

• Absenta resurselor proprii pentru investiții la cvasitotalitatea IMM-

urilor,

• Comprimarea pieței interne.

• IMM-urile private din România sunt decapitalizate la jumatate, ceea ce înseamnă reducerea cu 1/2 a cantității de materii prime, materiale, etc., pe care le pot cumpăra și, implicit, a producției și vânzarilor.

Concluzia principală care se degaja prin examinarea aspectelor vizualizate în grafic este scăderea substanțială a potențialului lMM-urilor private, reflectă, atât diminuarea volumului produselor și serviciilor, cât și compromiterea apreciabilă a șanselor de redresare rapida și semnificativă a activității economice, dacă nu se intervine rapid și substanțial asupra cauzelor care generează această situație.

Principalele cauze care au generat actuala cri zii a IMM-urilor private manifestate pe fondul întârzierii privatizării și restructurării economici na|ionule sunt uimitoarele: deprecierea drastică a monedei naționale în raport cu dolarul; nivelul ridicat al dobânzilor bancare; ne luarea în considerare, în cadrul reformei economice, a specificului IMM-urilor private, care necesită o abordare economică diferita substanțial de cea aplicată sectorului de stat format în prezent din întreprinderi de dimensiuni mari și mijlocii; concurența în creștere a produselor străine, mai ales cele subvenționate și venite prin contrabandă; această concurenta este favorizata și de renunțarea sau reducerea substanțială de câtre România a taxelor comerciale vamale pentru numeroase produse fără, ca adesea, țările partenere să practice o politica vamală similară față de produsele exportate de noi;

-absența unei strategii de investiții și de relansare a economiei în ansamblu, la nivel național și a unei strategii pentru sectorul de iMM-uri în special.

In mod firesc, starea IMM-urilor generează un ansamblu complex de consecințe, cele mai importante fiind pe plan social.

2.2 Clasificarea și rolul întreprinderilor Mici și Mijlocii

In structura economică a unei țări, existența firmelor mici și mijlocii este absolut indispensabilă; se știe că ele au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viața economică și socială a societății capitaliste, aflându-se Ia baza revigorării multor economii.

În urmă cu aproape două decenii s-au făcut eforturi pentru definirea IMM-urilor ajungându-se la circa 50 definiții.

Unele dintre acestea nu sunt definiții ci discuții în jurul conceptului 1MM-urilor. Discuțiile din jurul IMM-urilor au continuat în termeni destul de stabili mai ales cu privire la dimensiunea întreprinderilor.

O definiție completă este dificil de construit în esență, prin întreprindere se înțelege un grup de persoane organizate care concep și desfășoară un complex de procese de muncă, concretizate în muncă, produse și servicii în scopul obținerii unui profit maxim, potrivit anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice și manageriale.

Intr-o concepție largă IMM-urile sunt definite ca entități independente din punct de vedere juridic și financiar, care își desfășoară activitatea în toate sectoarele de activități. Ele sunt create de un număr mic de întreprinzători (de multe ori de unul singur) care se implică în activitățile managementului lor, pot purta răspunderea tuturor funcțiunilor și au în subordine un număr relativ mic de salariați. Aceste întreprinderi nu au puterea de a stabili regulile în cadrul piețelor unde își desfășoară activitatea, dar au un potențial concurențial semnificativ care se poate materializa în rezultate și progrese importante.

Condiția este ca întreprinzătorii sa fie capabili să le pună în valoare pricipalele avantaje; flexibilitatea și viteza de reacție la sistemul pieței.

In România, conform art. 3 din Legea 133 din 1999 (î .legea privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea IMM-urilor) prin întreprindere se înțelege orice forma de organizare a unei activități economice, autonomă parțial și autorizată potrivit legilor in vigoare să tacă acte și fapte de comerț în scop! obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piață în condiții de concurență.

Clasificarea întreprinderilor mici ș mijlocii în România se face conform Legii 133/1999.

Din punct de vedere al formei juridice, IMM-urile pot funcționa sub forma de întreprinderi individuale și asociații familiale, fie sub forma societară.

Intreprinderile individuale sunt importante datorită numărului lor mare și pentru ca reprezintă baza de dezvoltare a sectorului de IMM-uri. In România, întreprinderile individuale funcționează potrivit Decretului Legii nr. 54/1990, termenul utilizat fiind acela de comercianți.

Numărul asociațiilor familiale și persoanelor fizice înregistrate până la sfârșitul anului 1996,conform decretului a fost de 215.335.

În statele dezvoltate din Europa, 90% din întreprinderile înregistrate sunt întreprinderi individuale. în țările comuniste din Europa Centrală și de Est au luat naștere după 1990 sute de mii de întreprinderi individuale, proces care demonstrează progresele realizate pe calea tranziției spre economia de piața.

Intreprinderile societare cel mai des întâlnite sunt:

– Societatea cu răspundere limitată;

– Societatea pe acțiuni;

– Societatea în nume colectiv;

– Societatea în comandită simplă.

Printre formele enumerate, societățile cu răspundere limitată sunt preponderente în rândul IMM-urilor, datorită facilitaților pe care Ie oferă asociaților: esponsabilitatea în limita aportului Ia constituirea capitalului social și posibilitatea asocierii în scopul formării acesteia.

Aceste tipuri de întreprinderi funcționează și în România, conform reglementărilor prevăzute de Legea 31/1990, referitoare la societățile comerciale.

Înființarea tipurilor de societăți prezentate presupune îndeplinirea unor formalități comune:

♦ alegerea și verificarea denumirii sociale;

♦ redactarea actului constitutiv și semnarea acestuia de către asociați în prezența notarului;

♦ înregistrarea actului notarial la organele statului.

După obiectul de activitate IMM-urile se împart în :

• Firme de producție – folosesc materiile prime și semifabricatele în vederea obținerii produselor finite. Numărul acestora este mic datorită costurilor de producție ridicate;

• Firme de construcții – realizează locuințe, clădiri industriale, comerciale și administrative;

• Firme de comerț – sunt în funcție de cantitatea de mărfuri pe care o rulează și de poziția pe care o ocupa în lanțul de distribuție en- gross și en- detail;

• Firme de servicii – păstrează lucrări specializate și de înaltă tehnicitate pentru populați întreprinderi și instituții. In funcție de potențialul de creștere și de obținere a profitului, întreprinderile pot fi:

A. Întreprinderi mici statice

1. întreprinderi mici statice marginale sunt întreprinderi ai căror proprietari urmăresc cu preponderența obținerea veniturilor pentru ei și familia lor și își consumă tot timpul și toate resursele pentru a-și menține afacerea pe linia de plutire. Un exemplu de astfel de întreprindere ar fi atelierele meșteșugărești.

2. întreprinderi mici statice nemarginale – sunt înființate de obicei de întreprinderi cu specializări (arhitecți, consultanți, etc).

B. întreprinderi mici si mijlocii dinamice – antreprenoriale – au ca scop principal obținerea profitului și dezvoltarea, caracterizându-se printr-un grad înalt de creativitate și inovativitate atât din punct de vedere al produselor și serviciilor oferite, al tehnologiilor, cât și al strategiilor utilizate.

Pentru a avea o viziune de ansamblu și a se putea compara sectorul de IMM-uri din diversele tari ale Uniunii Europene, EUROSTAT (Sistemul Statistic al Uniunii Europene) utilizează criteriile cantitative în vederea clasificării: microîntreprinderi, IMM-uri. Cu toate greutățile, mai ales IMM-urile private, joacă un rol important în economia națională; este cunoscut că aceste întreprinderi au avut rol de neînlocuit în viața economică și socială a oricărei țări, aflate la baza revigorării multor economii, la dobândirea prosperității recente a multor țări industrializate. Este de reținut rolul și importanța întreprinderii mici și liberei inițiative în orice economie. Aceasta importantă a crescut mult, mai ales în ultimele decenii în economiile naționale; în ultimii ani se angajează dezbateri în jurul problematicii lor, emițându-se numeroase opinii privind acest subiect în condițiile României.

Importanța IMM-urilor crește în condițiile unei economii moderne, care se înfăptuiește în societatea românească, vizând avuția țării; revitalizarea economiei noastre nu poate fi concepută și mai cu seamă realizată, fără punerea în valoare a inițiativelor și competențelor agenților economici particulari. Este vorba de capacitățile creative, utilizând resursele umane.

Numai astfel IMM-urile se pot integra în strategia dezvoltării, datorită supleței cu care își adaptează producția și structura lor la exigențele pieței interne și externe. Mica întreprindere de tip productiv îndeplinește un rol strategic în dezvoltarea economică și socială a unei țări, fiind capabilă să reziste perioadelor de criză economică.

IMM-urile sunt cunoscute și recunoscute ca factori esențiali în dezvoltarea regională și locală, ca parte integrantă și pe deplin indispensabilă a oricărei industrii moderne. în contextul necesității dezvoltării accelerate a sectorului privat în economia noastră, IMM-urile capătă o și mai mare importanță.

În procesul de reformă și restructurare, dezvoltarea sectorului privat industrial constituie un mecanism viabil de atragere în circuitul economic al capacităților de producție disponibilizate în locurile de muncă realizate prin reconversia personalului calificat spre mica producție.

Restructurarea sectorului public, și poate și cel cooperatist, urmează să se desfășoare probabil într-un ritm alert; în urma acestor schimbări se disponibilizează efective importante de salariați cu acest prilej sectorul privat trebuie pregătit prin măsuri de stimulare și de creștere a capacității sale de ocupare, întreprinderilor mici le revine un rol important, așa cum sa arătat, asupra ocupări forței de muncă prin menținerea locurilor de muncă datorită introduceri la timp unor modificări structurale sau prin crearea altora noi; asigurarea unor produse cu specific local prin completarea producției de serie mică și unicat.

Apoi valorificarea unor meșteșuguri pe cale de dispariție și punerea în valoare a talentului creator al artizanilor satelor .

Importanța IMM-urilor consta în și mai eficienta utilizare a resurselor societății pentru satisfacerea nevoilor de consum simulând puternic spiritul intensiv al angajaților; întreprinderile din servicii și comerț au un rol însemnat privind procesul de capitalizare, acumulare, care face posibilă reinvestirea în scopul dezvoltării serviciilor pentru populație sau a IMM-urilor productive propriu-zise.

Veniturile realizate de IMM-urile din acest sector vor reprezenta, deci o sursă de bază care să ajute și IMM-urile privind producția; aceste întreprinderi realizează o foarte bună adaptare a ofertei de forță de muncă la nevoile locale ceea ce contribuie la dezvoltarea echitabilă a regiunilor. IMM-urile participă la dezvoltarea economiei într-un spațiu bine precizat alături de întreprinderile mari și foarte mari.

IMM-urile nu trebuie considerate drept un sector izolat și încadrate într-un context economic, iar pentru stimularea acestora este necesar să fie găsite și implementate soluții pertinente.

Repartizarea întreprinderilor private pe dimensiuni dă posibilitatea unor aprecieri corecte privind locul diferitelor clase în funcție de ndicatorii care definesc structura acestui sector. Economia modernă presupune existenta simultană a IMM-urilor, dar și a celor mari și foarte mari, fiecare cu virtuțile și dezavantajele lor, într-un echilibru rațional al proporțiilor stabilite mai ales prin mecanisme economice, reglate pe piața, prin strategii și programe naționale de dezvoltare.

Cap. 3 STUDIU DE CAZ la SC NIRAMARO PRODCOM SRL

3.1 Date de identificare a societății

A.1. Denumirea completă a solicitantului : SC NIRAMARO PRODCOM SRL

A.2. Coordonatele solicitantului :

Adresa sediului înregistrat : Rovinari, str. Crângului nr. 10, bl. M3, ap. 9

Adresa sediilor operaționale : Rovinari, str. Unirii nr. 71

Rovinari, str. Mihai Viteazu nr. 237

Rovinari, str. Țibleșului nr. 32

Rovinari, str. 1 Mai nr. 108

Localizarea proiectului : Rovinari, str. Șomcutului nr. 118

A.3. Înregistrare :

Oficiul național al Registrului Comerțului : J12/1500/1993

Cod fiscal : R-3827020

A.4. Forma juridică de constituire : SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

A.5. Data începerii activității efective și locul :

Data : 14-07-1993

Locul : Rovinari, județul Gorj

A.6. Domeniul de activitate :

A.7. Capital social : 12 000 000 lei la 1.01.2009

A.8. Cifra de afaceri :

la 31.12.2010 : 2 420 259 000

la 31.12.2011 : 4 209 688 000

A.9. Active totale :

la 31.12.2010 : 707 760 000

la 31.12.2011 : 770 571 000

A.10. Asociați :

A.11. Banca la care firma are deschise conturi :

B. CONDUCEREA ȘI PERSONALUL SOLICITANTULUI

B.1. Conducerea solicitantului :

B.2. Personal :

2.1. Număr total de salariați :

2.2. Structura personalului :

Personal de conducere a solicitantului ( 1 )

Personal direct productiv (13 )

Personal indirect productiv ( – )

Angajați absolvenți universitari ( 1 )

Angajați absolvenți de liceu ( 13)

Angajați absolvenți de școală primară ( – )

Din numărul total de personal, sunt angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată un număr de 11 angajați; 2 persoane sunt angajate temporar urmând să fie angajate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată iar o persoană lucrează în regim de colaborare. Personalul direct productiv este format în totalitate din vânzători.

C. DESCRIEREA ACTIVITĂȚII ACTUALE

C.1. Istoric al activității firmei și aspecte legale :

Societatea comercială NIRAMARO SRL a fost înființată în anul 1993 având ca asociat unic pe dl. Neamțu Marius. Firma are ca domeniu de activitate comerțul cu amănuntul, comercializând o gamă variată de produse alimentare și nealimentare destinate consumului populației. La momentul înființării, firma deținea un singur punct de vânzare. Ca urmare a dezvoltării afacerii, firma a mai deschis încă trei puncte de vânzare în anii 1996, 1998 și 2009, deținând în prezent patru puncte de vânzare care beneficiază de o bună amplasare la nivelul orașului Rovinari. Magazinele de vânzare cu amănuntul ale firmei au fost amplasate în apropierea locuințelor populației, deoarece consumatorii doresc să găsească produsele de uz general în magazinele situate cât mai aproape de locuințele lor.

La nivelul anului 2011, cifra de afaceri a fost de 4 209 688 000 lei, firma înregistrând un profit net de 123 438 000 lei.

C.2. Produsele oferite :

2.1. Descrierea produselor :

Având ca domeniu principal de activitate comerțul cu amănuntul, firma comercializează o gamă diversificată de produse alimentare și nealimentare : pâine, lapte, fructe, semipreparate de carne, dulciuri, cafea, țigări, băuturi alcoolice și răcoritoare, etc.

2.2. Venituri realizate în ultimul an din vânzarea produselor :

-mii lei-

2.3. Valoarea medie lunară a veniturilor pe ultimul trimestru :

-mii lei-

C.3. Furnizorii :

C.4. Date tehnice privind principalele active imobilizate aflate în proprietatea firmei, situația ehipamentului și a clădirilor din dotare :

D. PIAȚA ACTUALĂ

D.1. Clienții :

Zona geografică în care se comercializează produsele :

Aria de comercializarea produselor se limitează la nivelul orașului Rovinari, punctele de vânzare ale firmei fiind amplasate în apropierea locuințelor.

Clienții care cumpără produsele :

Având ca domeniu de activitate comerțul cu amănuntul, clienții firmei sunt reprezentați de persoane fizice. Numărul clienților potențiali pe arealul pe care firma comercializează produsele este estimat la cca 1000 persoane. Marea majoritate a clienților este reprezentată de persoane cu venituri mici și medii care cumpără produse de uz general în cantități mici și în mod frecvent.

-mii lei-

D.2. Sistemul de distribuție/livrare utilizat și cel necesar :

SC Niramaro comercializează o gamă largă de produse alimentare și nealimentare prin intermediul a patru magazine proprii de desfacere cu amănuntul. Firma dispune de o autoutilitară cu ajutorul căreia se realizează transportul și aprovizionarea pentru anumite produse. Pentru restul produselor, transportul este asigurat de distribuitorii specifici.

D.3. Concurenții :

D.4. Poziționarea produselor firmei față de concurență :

Firma dispune de o bună amplasare a magazinelor de desfacere față de concurență. Acesta sunt amplasate în aproprierea locuințelor, fapt care constituie un avantaj față de concurență, deoarece, clienții doresc să găsească produsele de bază cât mai aproape de locuințele lor.

De asemenea, firma practică o politică de adaosuri comerciale minime ce permite practicarea unor prețuri mai reduse față de concurență, pentru a veni în ajutorul populației cu venituri modeste.

3.2 Prezentarea obiectului investiției

E.1. Obiectul investiției :

Achiziții de mașini, echipamente, utilaje: 38 150 USD (=1 543 954 000 lei, inclusiv TVA)

Construcții de clădiri pentru producție și facilități conexe : 58 000 000 lei

Necesar de capital circulant :170 000 000 lei

E.2. Elemente generale privind proiectul :

Creditul solicitat de SC NIRAMARO SRL din orașul Rovinari este destinat achiziționării unei linii complete de panificație și pentru construirea unei fabrici de producere a pâinii și a altor produse de panificație.

Investiția va fi amplasată în localitatea Rovinari, urmărindu-se fructificarea oportunităților oferite de piața locală. În acest fel, firma își va extinde și diversifica activitatea, realizând un profit substanțial mai mare și va oferi noi locuri de muncă pe piața locală a forței de muncă.

E.3. Descrierea în detaliu a investiției :

Firma a analizat ofertele a trei producători de linii de panificație: WERNER&PFLEIDER-Germania, ZUCHELLI FOMI- Italia și ELBERHARDT- Germania.

În urma unei analize amănunțite, solicitantul a decis achiziționarea liniei de panificație produsă de firma ZUCHELLI FOMI a cărei ofertă a fost cea mai avantajoasă.

E.4. Graficul de realizare a proiectului de investiție propus :

Data estimată de început : 1 iunie 2009

Data estimată de terminare a activităților : 31 septembrie 2009

Data estimată de începere a producției la întreaga capacitate : ianuarie 2013

După obținerea creditului solicitat, SC Niramaro va începe demersurile pentru achiziționarea liniei de panificație până cel mai târziu la data de 1 iunie 2009. Concomitent cu acest demers, se vor începe lucrările de amenajare a spațiului productiv. Se prevede ca achiziționarea liniei să se realizeze până cel târziu în luna august 2009, iar montarea, punerea în funcțiune și efectuarea probelor necesare să se realizeze în cursul lunii septembrie 2009. Pentru început, linia va funcționa la o capacitate de 40% în luna octombrie 2009, urmând să ajungă la 50% în noiembrie 2009 și la 60% în luna decembrie a aceluiași an, această creștere datorându-se câștigării de noi clienți.

Odată cu primul trimestru al anului 2013, linia va funcționa la 85% din capacitate, păstrându-se pentru perioada următoare o rezervă de 15% pentru satisfacerea unor posibile cereri de noi sortimente.

E.5. Modificările necesare la echipamentele și clădirile existente :

Deoarece linia de panificație va fi achiziționată în totalitate de la firma producătoare “ZUCHELII FOMI” din Italia, nu se impun modificări la echipamentele sau utilajele componente.

Linia de panificație va fi amplasată într-o clădire aflată în proprietatea solicitantului. Această clădire necesită lucrări de compartimentare conform procesului tehnologic, lucrări de igienizare și de faianțare. Toate lucrările se vor executa în regie proprie, costurile fiind estimate la suma de 58 000 000 lei.

3.3 Descrierea activității după realizarea investiției

F.1. Produse oferite

Descrierea produselor oferite :

Ca urmare a realizării acestei investiții, SC Niramaro SRL va produce o gamă variată de produse de panificație. Se va produce, în primul rând, pâine destinată consumului populației și alte produse de panificație care vor fi comercializate în aproprierea școlilor, instituțiilor publice și în alte locuri cu trafic intens.

Produsele obținute vor avea o calitate ridicată ca urmare a respectării normelor igienico-sanitare, utilizării unor materii prime de calitate , folosirii unei linii de panificație noi și a controlului de calitate riguros care se va efectua la finalul procesului tehnologic.

Datorită folosirii acestei linii de panificație se va putea obține o producție flexibilă (varietate de produse și gramaj) care va putea fi adaptată în permanență cerințelor populației.

Cantități (fizice) realizate în anul următor :

Anul 2013

Pentru anul 2013 se prevede ca 80% din capacitatea de producție să fie destinată obținerii de pâine iar 5% pentru obținerea specialităților de panificație. Se păstrează o rezervă de 15% pentru satisfacerea unor posibile cereri de noi sortimente. Datorită faptului că cererea de produse de panificație prezintă un caracter relativ uniform nu se prevăd variații ale producției pe parcursul anului. Se prevede ca pe următorii trei ani, să se mențină producția la această capacitate.

Evoluția previzionată a prețurilor de vânzare (fără TVA) pe următorii 3 ani :

Evoluția previzionată a costurilor unitare de producție pe următorii 3 ani :

Având în vedere faptul că pâinea reprezintă un produs de bază, se anticipează că, creșterea prețului de vânzare a pâinii și a materiilor prime folosite în procesul tehnologic va fi mai redusă decât rata inflației prevăzută pentru această perioadă.

Venituri previzionate în următorul an din vânzarea produselor :

-mii lei-

Evoluția previzionată a costurilor de producție totale în următorul an :

-mii lei-

Venituri previzionate pe următorii 3 ani din vânzarea produselor :

-mii lei-

Evoluția previzionată a costurilor totale de producție pe următorii 3 ani :

-mii lei-

F.2. Descrierea pieței pentru produsele rezultate din implementarea proiectului

2.1. Zona geografică în care se vor comercializa produsele

Producția obținută în urma derulării acestui proiect de investiții urmează a fi comercializată în orașul Rovinari și localitățile limitrofe precum și în anumite localități din județele Sălaj și Bistrița Năsăud.

2.2. Clienții care vor cumpăra produsele

Din producția de pâine realizată, aproximativ 25% va fi comercializată prin intermediul magazinelor proprii, în număr de patru, care beneficiază de o bună amplasare (două dintre ele sunt amplasate în zone bine populate și în care nu există concurență directă).

De asemenea, se va realiza un punct de desfacere la poarta brutăriei prin care se va comercializa cca 10% din producția de pâine obținută.

Se vor încheia contracte cu un număr de 10 magazine alimentare de mici dimensiuni, amplasate în aproprierea locuințelor, prin care se va asigura desfacerea a cca 40% din producția de pâine.

Restul producției urmează a fi comercializate prin intermediul magazinelor alimentare situate în localitățile din jurul orașului Rovinari precum și în anumite localități din județele Sălaj și Bistrița Năsăud, unde există o cerere nesatisfăcută pentru acest produs.

De asemenea se vor perfecta contracte pentru livrarea de specialități cu agenții economici care dețin puncte de vânzare în aproprierea unităților de învățământ .

Totodată, prin intermediul a două magazine proprii, situate în zona centrală a orașului Rovinari și în incinta gării, se va asigura desfacerea a cca 30% din producția de specialități realizată.

F.3. Concurenții potențiali :

În lupta cu concurența, SC Niramaro SRL , beneficiază de posibilitatea diversificării gamei sortimentale, având astfel capacitatea de a manifesta receptivitate față de gusturile, preferințele și solicitările clienților.

Politica firmei prevede ca desfacerea producției să se realizeze prin intermediul magazinelor alimentare aflate în imediata apropriere a locuințelor consumatorilor, fapt care constituie un important avantaj în lupta cu concurența.

F.4. Principalele avantaje ale produselor care vor fi oferite :

Datorită faptului că linia de panificație are o productivitate superioară celor ale concurenței, se vor putea obține produse la un cost mai scăzut care vor putea fi comercializate la prețuri inferioare celor practicate de concurență. De asemenea, linia de fabricație permite obținerea pâinii la o calitate superioară, felierea și ambalarea acesteia în folie de plastic. Totodată, se va putea obține o producție flexibilă (varietate de produse și gramaj) care va putea fi adaptată în permanență la cerințele consumatorilor.

F.5. Cum se va realiza desfacerea produselor :

F.6. Activități prevăzute de promovare a vânzărilor :

Pentru a putea atrage potențialii clienți se vor întreprinde activități de promovare a produselor. Astfel, se vor difuza spoturi publicitare pe posturile locale de radio și se vor publica anunțuri publicitare în presa locală. Bugetul previzionat care va fi alocat în următorii ani pentru promovarea produselor, se prezintă în tabelul de mai jos:

-mii lei-

De asemenea, firma va participa la târgurile și expozițiile de profil care se vor organiza, în vederea menținerii contactului cu clienții și furnizorii existenți, în vederea informării asupra produselor concurenței și a noilor tehnologii din domeniu precum și în vederea câștigării unor noi clienți.

F.7. Principalii furnizori de materii prime :

F.8. Descrierea procesului tehnologic

8.1. Descrierea procesului tehnologic :

Procesul tehnologic este cel clasic și cuprinde etapele specifice activității de fabricare a pâinii și a altor produse de panificație. Pentru obținerea pâinii sunt necesare următoarele materii prime: făină, apă, drojdie și sare.

8.2. Impactul asupra mediului :

Activitatea firmei nu este și nu va fi poluantă, deci nu va avea un impact negativ asupra mediului. Dotările și amenajările care se vor realiza pentru implementarea proiectului vor asigura respectarea tuturor normelor igienico-sanitare.

De asemenea, se vor lua toate măsurile necesare, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru respectarea normelor de tehnica securității muncii și PSI.

8.3. Asigurarea cu utilități (electricitate, apă, gaz, combustibili, etc.) :

Pentru implementarea proiectului propus, sunt necesare următoarele utilități:

Gaz metan: 4 mc/h; furnizor SC DISTRIGAZ-NORD SA

Energie electrică: 8 KW/380 V/h; furnizor SC ELECTRICA SA

Apă: din rețeaua publică; furnizor SC AQUASOM SA

Realizarea proiectului de investiții nu va determina modificări în modalitățile de asigurare a utilităților și nici nu va ridica probleme în privința asigurării la timp a cantităților necesare pentru desfășurarea normală a procesului de producție. Costurile generate de asigurarea cu utilitățile necesare, se ridică la suma de aproximativ 280 000 000 lei pe an.

F.9. Modificările necesare în structura și numărul personalului angajat :

Prin punerea în funcțiune a liniei de panificație, se vor crea aproximativ 23 de noi locuri de muncă, personalul necesar fiind angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Organigrama personalului din activitatea de fabricare și desfacere a pâinii și a produselor de panificație este prezentată schematic în continuare:

Costurile de personal după realizarea investiției :

G. COSTURI ȘI PLANUL DE FINANȚARE

G.1. Costul investiției :

Costul investiției se ridică la suma de 1 601 954 000. Implementarea proiectului de

investiții necesită efectuarea următoarelor investiții:

– achiziționare linie de panificație în valoare de 38 160 $ adică 1 297 440 000 lei,

– efectuarea unor lucrări de compartimentare și igienizare a spațiului productiv în valoare de 58 000 000.

G.2. Necesar de capital circulant :

Necesarul de capital circulant se ridică la suma de 170 000 000 lei, având următoarele destinații:

plata salariilor pentru prima lună de funcționare: 35 000 000 lei ;

achiziționare materii prime: 120 000 000 lei ;

alte cheltuieli curente: 15 000 000 lei.

G.3. Planul de finanțare :

G.4. Recapitulare costuri de producție :

4.1. Costuri cu materii prime și auxiliare pe lună :

Costurile cu materiile prime și auxiliare sunt în sumă de 385 653 000 lei pe lună.

4.2. Costuri cu energia electrică, gaz și apă pe lună :

Costurile lunare cu utilitățile sunt în sumă de 23 334 000 lei.

4.3. Costurile cu forța de muncă pe lună :

Cheltuielile lunare cu personalul sunt în sumă de 101 212 640 lei.

4.4. Costuri cu transportul (pentru aprovizionare și desfacere) pe lună :

Cheltuielile lunare cu transportul sunt de 29 920 000 lei.

4.5. Costuri administrative ( telefon, fax, consumabile birou, consumabile igienizare spații, transport legat de probleme administrative, etc.) pe lună :

Cheltuielile administrative lunare se ridică la suma de 3 840 000 lei.

4.6. Costuri cu amortizarea mijloacelor-fixe :

Cheltuielile lunare privind amortizarea mijloacelor-fixe sunt de 10 812 000 lei.

4.7. Costuri cu activitățile de promovare :

Pentru primul an de funcționare, cheltuielile lunare de promovare sunt în sumă de 13 400 000 lei.

4.8. Costuri cu întreținerea și reparațiile spațiilor și a echipamentelor :

Cheltuielile lunare cu întreținerea și reparațiile prevăzute sunt de 1 000 000 lei.

4.9. Costuri legate de asigurări, impozite și taxe locale :

Cheltuielile lunare privind impozitele, taxele și asigurările sunt în sumă de 7 502 000 lei.

H. INFORMAȚII FINANCIARE PRIVIND ACTIVITATEA CURENTĂ ȘI VIITOARE A SOLICITANTULUI

H.1. Calcularea indicatorilor financiari :

Calculul acestor indicatori s-a făcut pe baza bilanțului și a contului de rezultate încheiat la 31.12.2011.

1. Rata curentă a lichidității:

RLc= Active curente/Pasive curente 2

RLc = 567 901 000 / 332 349 000 = 1.7087

2. Rata lichidității imediate (testul acid) :

Rli= Active curente – Stocuri / Pasive curente ; 0,6<Rli<0,8

Rli= 206 704 000 / 332 349 000 = 0.6219

3. Rata solvabilității :

Rs = Total active / Datorii totale x 100

Rs= 770 571 000 / 332 349 000 x 100 = 231.85%

4. Rata autonomiei financiare:

a) Rata autonomiei financiare globale

Rafg = Capital propriu/Pasiv total 1/3

Rafg = 280 845 000 / 770 571 000 = 0.3644

b Rata autonomiei financiare la termen

Raft = Capital propriu / Capital permanent 1/2

Raft = 280 845 000 / 280 845 000 = 1

5. Rata statibilității financiare

Rs = Capital permenent / Pasiv total x 100

Rs = 280 845 000 / 770 571 000 x 100 = 36,44 %

6. Rata de îndatorare:

a) Rata de îndatorare globală

Rig= Datorii totale / Capital propriu < 2

Rig = 332 349 000 / 280 845 000 = 1.18

b Rata de îndatorare la termen

Rit = Datorii pe termen lung / Capital permanent < 1

La 31.12.2011, firma nu are angajate împrumuturi pe termen mediu și lung.

7. Rata de acoperire a serviciului datoriei :

Rad = Profit din funcționare după impozitare + Amortizare + Dobânzi / Dobânzi de plată + Rate de rambursare a împrumuturilor pe termen lung

La 31.12.2011, firma nu are angajate credite pe termen lung.

8. Durata medie de stocare :

Sz = Stocuri / Vânzări medii zilnice = 361 197 000 / 11 540 000 = 31.2 zile

9. Rata de recuperare a creanțelor:

Rrc = Clienți + efecte de primit / CA x 360 = 128 053 000 /4 209 688 000 x 360 = 10,9 zile

10. Rata de plată a debitelor :

Rpd = Furnizori + efecte de plată / CA x 360 = 95 246 000 / 4 209 688 000 x 360 = 8,14 zile

11. Rata (marja) profitului :

Mp = Profit brut / Vânzări x 100 = 164 584 000 / 4 209 688 000 x 100 = 3,9 %

12. Rentabilitatea activelor totale :

Rat = Profit înainte de impozitare și plata dobânzilor / Total active x 100 =

= 164 584 000 / 770 571 000 x 100 = 21,35 %

Rata curentă a lichidității trebuie să se situeze în aproprierea valorii 2. În cazul firmei analizate acest indicator are valoarea de 1,7 . Rata rapidă a lichidității trebuie să fie cuprinsă în intervalul 0,6 – 0,8 , iar în acest caz ia valoarea de 0,62. Rata solvabilității este de 231% , adică activele totale acoperă de 2,3 ori datoriile curente.

Din calculul indicatorilor de lichiditate și solvabilitate rezultă că firma este solvabilă și are un grad optim de lichiditate care-i permite să facă față datoriilor curente.

Implementarea proiectului de investiții va conduce la creșterea volumului activităților desfășurate, a cifrei de afaceri și a profitului și prin urmare a valorii indicatorilor economico-financiari.

H.2. Bugetul de venituri și cheltuieli lunar estimat pe 2009.

H.3. Bugetul de venituri și cheltuieli pe perioada 2011 – 2013.

H.4. Fluxul de numerar estimat pe perioada 2011 – 2013.)

La prezentul studiu se anexează :

Bilanțul contabil încheiat la 31-12-2011 ;

Contul de profit și pierdere pe anul 2011 .

I. ANEXE LA PLANUL DE AFACERI

Anexa 1 Bugetul de venituri și cheltuieli estimat pe 2009 (lunar)

Anexa 2 Bugetul de venituri și cheltuieli pe perioada 2011-2013

Anexa 3 Fluxul de numerar estimat pe perioada 2011-2013

Anexa 4 Bilanțul contabil

Anexa 5 Contul de rezultate

Anexa 1 Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2009 (lunar) -mii lei-

Anexa 2 Bugetul de venituri și cheltuieli estimat -mii lei-

Anexa 3 Fluxul de numerar estimat

Anexa 4 Bilanțul contabil încheiat la 31-12-2011

-mii lei-

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective

**) Solduri debitoare ale conturilor respective

***) Solduri creditoare ale conturilor respective

****) Conturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit

Anexa 5 Contul de profit și pierdere încheiat la 31-12-2011

CONCLUZII

Cercetarea calitativă este deosebit de relevantă când se urmărește analiza unor procese dinamice, astfel încât dificultatea cercetătorului constă în a capta pe deplin toate fațetele fenomenului.

Relevant a fost să înțelegem cum se elaborează o strategie, orizontul temporal al formulării strategice, cum se desfășoară procesul de implementare și de evaluare a unei strategii și să evaluăm impactul experiențelor de viață trăite de manageri asupra deciziilor strategice luate.

Figura marcantă a procesului managementului strategic rămâne însuși managerul definit prin capacitatea sa de comunicare și motivare a angajațiilor.

Întreprinderile mici și mijlocii din România dau importanță cunoștințelor dobândite de la agențiile guvernamentale pentru a putea colabora cu întreprinderi din UE, pe când cele germane se axează pe cunoștințele dobândite de la familie, colaborarea având loc cu întreprinderi mici cu scopul de a avea acces la capacități de producție suplimentare.

Rezultatele au indicat o corelație în cazul eșantionului din România între productivitatea pe angajat și colaborarea cu întreprinderile autohtone iar în cadrul eșantionului din Germania se observă deja o orientare globală spre internaționalizare, volumul de vânzări în străinătate crescând odată cu colaborările inițiate.

Așadar cu cât nivelul de pregătire al managerului este mai ridicat cu atât numărul de instrumente strategice cunoscute este mai mare.

Instrumentul strategic cu cel mai mare coeficient de corelație este în Germania analiza ciclului de viață (produs, piața, sector), și în România analiza lanțului valoric a lui Porter.

I. ANEXE LA PLANUL DE AFACERI

Anexa 1 Bugetul de venituri și cheltuieli estimat pe 2009 (lunar)

Anexa 2 Bugetul de venituri și cheltuieli pe perioada 2011-2013

Anexa 3 Fluxul de numerar estimat pe perioada 2011-2013

Anexa 4 Bilanțul contabil

Anexa 5 Contul de rezultate

Anexa 1 Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2009 (lunar) -mii lei-

Anexa 2 Bugetul de venituri și cheltuieli estimat -mii lei-

Anexa 3 Fluxul de numerar estimat

Anexa 4 Bilanțul contabil încheiat la 31-12-2011

-mii lei-

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective

**) Solduri debitoare ale conturilor respective

***) Solduri creditoare ale conturilor respective

****) Conturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit

Anexa 5 Contul de profit și pierdere încheiat la 31-12-2011