Cresterea Bovinelor

Agronomie

Cresterea Bovinelor

Byadmin ianuarie 1, 2024

Bibliografie

1.[NUME_REDACTAT] , 2007. Tehnologia și controlul calității laptelui și produselor lactate.Editura “ [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Volumul I, Iași

2.[NUME_REDACTAT], 2005. Boli obstetricale –ginecologice la animale. “Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

3.[NUME_REDACTAT]. ,Ujică V. și col., 1990.Tehnologia creșterii bovinelor. Ed. DIDACTICĂ și PEDAGOCICĂ, București

4.[NUME_REDACTAT], 2006. Managementul creșterii bovinelor. Ed. ALFA, Iași

5.Med vet. Hajnalka Szöke , Siguranta alimentara si calitatea produselor- CALITATEA LAPTELUI, http://www.biotehnologii.usamv.ro/fisiere/file/calitatea%20laptelui.pdf (accesat la 10.04.2014)

6.[NUME_REDACTAT] , 2011. Tratat de boli infecțioase ale animalelor.,Ed. Universitas XXI, Bacterioze vol.I, Iași

7.Stănescu V. și Apostu S., 2010. Igiena, inspecția și siguranța alimentelor de origine animală. Editura RISOPRINT, Volumul I, Cluj-Napoca.

8.Stănescu V. și Apostu S., 2010. Igiena, inspecția și siguranța alimentelor de origine animală. Editura RISOPRINT, Volumul II, Cluj-Napoca.

9.Stănescu V. și Apostu S., 2010. Igiena, inspecția și siguranța alimentelor de origine animală. Editura RISOPRINT, Volumul III, Cluj-Napoca.

10.Stoenescu A.,Mânăscutră S.,[NUME_REDACTAT],Băncescu T. ,[NUME_REDACTAT].,1970. Considerații cu privire la problema mastitelor streptococice subclinice la vaci în Moldova, Lucr. Șt. I.A.I ,Iași

11.Stoenescu A.,Mânăscutră S.,[NUME_REDACTAT]., 1968. Cercetări privind tulpinile de streptococi izolate de la vaci cu mastită subclinică. Lucr. Șt. I.A.I, Iași

12.[NUME_REDACTAT]-Angela, 2005. Biologia și patologia reproducției animalelor. Ed. GRANADA, București

13.Ujică V. și colaboratorii, 1992.Tehnologia creșterii bovinelor.Lucrări practice partea I. [NUME_REDACTAT] Agronomică și [NUME_REDACTAT], Iași,

14.Usturoi M.G., 2012. Controlul și expertiza calității laptelui și a produselor lactate. Editura PIM, Iași.

15.[NUME_REDACTAT] -Supravegherea sănătății ugerului sporește longevitatea productivă a vacilor, http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/supravegherea-sanatatii-ugerului-sporeste-longevitatea-productiva-a-vacilor.html (accesat la 13.05.2014)

16.Un nou test pentru diagnosticul mamitelor subclinice ,http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/un-nou-test-pentru-diagnosticul-mamitelor-subclinice.html ( accesat la 12.05.2014)

17.Comunicat de presa 08.1.2014 A.N.S.V.S.A, http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=38222 (accesat la 12.05.2014)

Lista figurilor

Figura 4.1………………………………………………………………………………………pag.22

Figura 4.2………………………………………………………………………………………pag.23

Figura 4.3………………………………………………………………………………………pag.24

Figura 4.4………………………………………………………………………………………pag.25

Figura 4.5………………………………………………………………………………………pag.26

Figura 4.6………………………………………………………………………………………pag.26

Figura 4.7………………………………………………………………………………………pag.27

Figura 5.1.1……………………………………………………………………………………pag.28

Figura 5.1.2……………………………………………………………………………………pag.29

Figura 5.1.3……………………………………………………………………………………pag.30

Figura 5.1.4……………………………………………………………………………………pag.30

Figura 5.1.5……………………………………………………………………………………pag.31

Figura 5.1.6……………………………………………………………………………………pag.31

Figura 5.1.7……………………………………………………………………………………pag.32

Figura 5.2.1……………………………………………………………………………………pag.33

Figura 5.2.2……………………………………………………………………………………pag.34

Figura 5.4.1.1…………………………………………………………………………………pag.39

Figura 5.4.3.1…………………………………………………………………………………pag.41

Figura 5.4.3.2…………………………………………………………………………………pag.41

Figura 6.1………………………………………………………………………………………pag.43

Figura 6.2………………………………………………………………………………………pag.44

Figura 6.3………………………………………………………………………………………pag.45

Figura 6.4………………………………………………………………………………………pag.45

Figura 6.5………………………………………………………………………………………pag.46

Figura 6.6………………………………………………………………………………………pag.46

Figura 6.7………………………………………………………………………………………pag.49

Lista tabelelor

Tabelul 6.1……………………………………………………………………………………pag.43

Tabelul 6.2……………………………………………………………………………………pag.44

Tabelul 6.3……………………………………………………………………………………pag.47

Tabelul 6.4……………………………………………………………………………………pag.48

[NUME_REDACTAT] bovinelor se situează între domeniile zootehniei cu „foc continuu” având o contribuție inegalabilă în producerea și asigurarea populației cu bunuri de larg consum,de mare valoare biologică, în furnizarea materiilor prime deosebit de importante pentru industria alimentară , ușoară, farmaceutică și un rol determinant în rentabilizarea agriculturii.(Gh.Georgescu,1990)

În cadrul agriculturii României, sectorul „lapte și produse lactate”este unul dintre cele mai importante. Raportat pe plan mondial, astăzi, din totalul efectivelor de animale domestice ,o pondere de circa 65% o au bovinele. Acestea se constituie într-o importantă sursă în realizarea fondului mondial de produse alimentare, asigurând peste 95% din producția de lapte. Bovinele constituie un deosebit mijloc de transformare în produse cu însușiri biologice superioare a diverselor resurse vegetale și a unor subproduse ale industriei alimentare care nu se pot utiliza direct pentru consumul uman.(Maciuc V.,2006)

Mamitele sunt principala cauza a scaderii productivitații la vacile de lapte și implicit a profitabilitații fermei. Pe langă cazurile depistate clinic care, cu un tratament adecvat, se pot vindeca, există și cazuri sublicinice care provoacă pierderi definitive, producția de lapte scăzând proporțional cu creșterea numarului de celule somatice. Un caz de mamită netratată distruge iremediabil tesutul glandular, ceea ce inseamna mai puțin lapte, la o calitate inferioară. Astfel, litrul de lapte nu se va mai putea vinde la un pret avantajos, volumul de productie va scadea, iar cazurile în care se impune eliminarea vacilor bolnave din ferma se vor înmulți.

Mamitele sunt procese inflamatorii care interesează epiteliul secretor, mucoasa canalelor și sinusul galactofor sau țesutul interstițial, care sunt produse de o floră microbiană variată, cunoscând o mare diversitate clinică. Mamitele afectează toate speciile de mamifere domestice ,dar au o frecvență mai mare la vacă, datorită dezvoltării mari a glandei mamare și a duratei mari de lactație. Importanța acestor afecțiuni este deosebită,atât din punct de vedere economic, cât și igienic. Mamitele produc pierderi importante prin alterarea laptelui în compartimentul bolnav și scăderea cantitativă în celelalte sau în sfertul afectat după vindecare.

Pierderile economice cauzate de mamitelor vacilor sunt deosebit de ridicate, deoarece aceste afecțiuni, în special cele subclinice, sunt prezente permanent, în toate efectivele. Prevalența lor depinde de mai mulți factori dar, în general, variază între 5 și 10% și 50-60% din vacile lactante. La pierderile înregistrate de fermieri se adaugă pierderile mari înregistrate de procesatori, fără a mai pune la socoteală și riscurile de îmbolnăvire a consumatorilor.

Partea I

Partea bibliografică

CAPITOLUL I.

FLORA MICROBIANĂ IZOLATĂ DIN MAMITELE VACILOR

În ciuda eforturilor fermierilor și tehnicienilor de a proteja sănătatea glandei mamare, mamita rămâne o problemă majoră cu care se confruntă proprietarii de animale.

În condițiile actuale, lupta împotriva bolilor infecțioase prezintă două aspecte de mare importanță: aspectul economic prin care se urmărește asigurarea și eficiența economică a producției animale și aspectul de sănătate publică.

Principalii agenți patogeni care determină apariția mamitelor sunt:

-agenți din grupa streptococilor:Streptococcus agalactiae

Streptococcus dysgalactiae

Streptococcus uberis

-agenți din grupa stafilococilor: Staphylococus aureus subsp. aureus

-agenți din grupa colibacililor:Escherichia coli

-agenți din grupa arcanobacterioze:Arcanobacterium pyogenes

Corynebacterium bovis

-agenți din grupa micoplasmozelor:Mycoplasma bovis

-agenți din grupa miceților :Candia albicans

Candia parapsilosis

Criptococus neoformas

[NUME_REDACTAT] agenți etiologici din grupa streptococilor, care produc infecții mamare la vaci sunt: Streptococcus agalactiae, Streptococcus dysgalactiae, Streptococcus uberis. Pe lângă aceste specii denumite „streptococi mastitogeni” au mai fost izolate și Streptococcus parauberis, ca și streptococi din grupele serologice A,E,H și D.

Streptococcus agalactiae este singurul streptococ care nu trăiește decât în glanda mamară, pe mucoasa canalului și în sinusul galactofor. Prezența în exterior unde are o viață foarte limitată ,presupune o sursă bogată de eliminare, capabilă să realizeze o contaminare masivă a mediului înconjurător.Rezultatele unor cercetări(Ungureanu și colab.,1983) au arătat o incidență mare a speciei Streptococcus agalactiae în adăposturi și în sălile de muls. În adăposturile cu 7,4% infecții mamare ,streptococul a fost izolat numai de pe pielea ugerului, în cele cu 27,8% infecții mamare a fost izolat și de pe pielea trenului posterior, așternut, de pe mâinile și hainele îngrijitorilor, iar când infecțiile au ajuns la 55,5% streptococul a fost izolat de peste tot, inclusiv din aerul din grajd. Aceste constatări au o deosebită valoare epidemiologică, ele scoțând în evidență importanța întreruperii circulației germenilor patogeni în adăpost, factorul principal al răspândirii bolii. Streptococcus agalactiae fiid un germen ce trăiește exclusiv în glanda mamară se găsește în toate tipurile de infecții cunoscute-latentă, subclinică și clinică-trecerea dintr-o formă în alta realizându-se în funcție de rezistența animalului și a influenței factorilor nespecifici.(T. Perianu, 2011)

Streptococcus agalactiae trăiește și se înmulțește pe pielea intactă a mameloanelor și a ugerului. Prezența germenului pe pielea mamelonului în jurul orificiului mamelonar reprezintă un risc pentru glanda mamară, având multiple posibilități să pătrundă în interior și să colonizeze în canalul mamelonului și totodată să contamineze ugerele vacilor din jur. Infecțiile mamare la vacă cu Streptococcus agalactiae au o frecvență scăzută în comparație cu cele produse de Streptococcus dysgalactiae. [NUME_REDACTAT] agalactiae singur sau în asociere cu Streptococcus dysgalactiae este cauza apariției mamitelor la vacile în repaus mamar și la juninci.(T.Perianu, 2011)

Stafilococii sunt bacterii de formă sferică care se divid în planuri succesive perpendiculare. Incompleta separare a celulelor fiice de cele parentale determină o așezare neregulată a celulelor în grămezi de coci,asemănătoare boabelor din ciorchinele de strugure.

Staphylococcus aureus are o structură antigenică complexă.Polizaharidul A este prezent în peretele celular la toate tulpinile, conferind astfel o specificitate de specie. Proteina A este un determinant antigenic cu o structură proteică, fiind prezentă la 90% din tulpinile de Staphylococcus aureus. Antigenele capsulare sunt de natură polizaharidică și sunt prezente la un număr mic de tulpini. Stafilococul trăiește și în afara glande mamare, pe pielea ugerului și a mameloanelor , pe părul și pielea din regiunea abdominală, regiunea perianală și a botului. În aceste locuri rezistă un timp îndelungat, fapt demonstrat experimental, iar în condiții favorabile sunt chiar capabili să se înmulțească. Leziunile pielii mameloanelor ca urmare a unor tratamente, substanțe iritante din purin, mediul umed în care sunt obligate animalele să stea în adăpost sau în timpul pășunatului, schimbării de climă și în primul rând al aparatului de muls nereglat, oferă condiții prielnice pentru grefarea și dezvoltarea germenului. (T. Perianu, 2011)

Escherichia coli este o bacterie polimorfă, mobilă, nesporulată. La unele tulpini poate fi evidențiată o formațiune capsulară. [NUME_REDACTAT] negativă și se cultivă pe medii uzuale, în condiții de aerobioză. De menționat că numai o parte din numeroasele serotipuri de Escherichia coli sunt incriminate în etiologia infecțiilor colibacilare. Mai mult se consideră că anumite serogrupuri de Escherichia coli sunt mai patogene. Calea de infecție a glandei mamare este probabil cea ascendentă, pe canalul papilar. Multiplicarea colibacilului în glanda mamară produce leziuni locale și toxiemie cu semne generale. Frecvent apare paraplegia care poate fi falsă(oboseală, durere) sau analogă cu cea din febra vituleră. Un rol deosebit revine și gazdelor, susceptibilitatea acestora la infecțiile cu Escherichia coli diferind de la o lactație la alta și chia în cadrul aceleiași lactații.(T. Perianu, 2011)

Arcanobacteriozele sunt boli infecțioase sistemice sau localizate, produse de germeni din genul Arcanobacterium pyogenes.

Agentul etiologic a fost izolat pentru prima dată în laptele de vacă de catre Evans, în 1916 , care l-a denumit Bacillus abortus var. Lipolyticus. În 1825 ,Bergey l-a redenumit Corynebacterium bovis. Boala este răspândită în special printre vacile de rasă Holstein, fiind dnumită din această cauză „epizootia mamară de Holstein”. Agentul cauzal este Arcanobacterium pyogenes , singur sau în asociație cu alte specii bacteriene. Boala afectează atât vacile în lactație cât și pe cele în repaus mamar. Sursa de germeni o reprezintă pneumoniile cronice, leziunile interdigitale, infecțiile puerperale, etc., apărute ca infecții primare în diferite etape de creștere a animalului. (T. Perianu, 2011)

Infecțiile cu micoplasme au fost descrise la mai multe specii de mamifere. Agentul cauzal al mamitei micoplasmatice este Mycoplasma bovis. Din sfertul mamar afectat ,micoplasma se izolează în general în stare pură. În unele cazuri se asociază cu Streptococcus agalactae și semnele clinice diferă puțin de cele produse numai de micoplasme. În alte cazuri se asociază cu Arcanobacterium pyogenes și mamita are caracterul cestuia din urmă.

CAPITOLUL II. DIAGNOSTICUL CLINIC ȘI DE LABORATOR AL MAMITELOR

2.1. Mamitele bacteriene

2.1.1. Mamita stafilococică

Datorită răspândirii largi a germenilor și rezistenței lor la unele antibiotice și chimioterapice, infecția cu stafilococi a glandei mamare este frecvent întâlnită. Rolul etiologic al stafilococilor se cunoaște demult, dar boala a fost descrisă pentru prima dată de Lucet și Bang în 1889. Ulterior, stafilococii au fost frecvent izolați din mamite și considerați una din cauzele principale, dacă nu prima cauză a mamitei. [NUME_REDACTAT], Cernea și col.,1961 au diagnosticat în 25,5% din cazurile cercetate, iar Nicorici și col.1977 au identificat-o în 43,8% din cazurile cercetate. Boala are o importanță economică ridicată datorită pierderilor pe care le determină prin scăderea producției de lapte și uneori a sfârșitului letal. De asemenea, mastita stafilococică are implicații sanitare prin aceea că prezența agentului etiologic în lapte constituie un risc pentru consumatori, deoarece prin capacitatea bacteriei de a produce toxina sindromului de șoc(TSST-1) și enterotoxină, ce cauzează grave intoxicații alimentare.(T. Perianu , 2011)

Mamita stafilocică a vacilor descrisă și sub numele de mamita gangrenoasă, se caracterizea prin tumefierea glandei mamare, urmată de gangrenarea parenchimului și modificări cantitative și calitative ale laptelui. Aceasta prezintă o mare diversitate de forme clinice și poate evolua: supraacut, acut, subacut și cronic.

1.Infecțiile supraacute, mai rar ca frecvență, sunt însoțite de toxine și se manifestă prin tot cortegiul de semne generale până la gangrena unuia sau mai multor sferturi. Uneori boala se termină cu moartea animalului, alteori se vindecă, dar țesutul glandular al sferturilor afectate rămâne sclerozat și neproductiv.

2.Forma acută, apare după fătare și se manifestă prin febră, anorexie, tumefierea sfertului afectat, care devine dur, cald, dureros, cu pielea roșie sau cianotică. Ulterior, ca urmare a multiplicării germenilor și a toxinelor elaborate de aceștia, apare gangrena cu sfăcelarea sfertului afectat. Secreția este seroasă sau cu aspectul unui lichid brun-roșiatic, fetid, continând flacoane de fibrină. În unele cazuri boala poate fi mortală, ca urmare a toxiemiei, mai ales dacă sfertul bolnav nu se sfacelează.

3.Forma subacută-cronică se manifestă prin apariția în parenchimul mamar a unor teritorii indurate, cu îngroșarea mucoasei sinusurilor galactofore și atrofia sferturilor afectate. Alteori apar nodozități de marimea unui pumn, cu tendința de a forma abcese. La început, acestea sunt dure, apoi pe măsură ce boala evoluează, nodulii devin elastici, prezintă fluctuații și au tendința de abcedare.(T. Perianu, 2011)

Forma acută este cea mai frecventă și apare în perioada puerperală imediat după parturiție , când se observă o tumefiere a cartierului afectat, infiltrații serohemoragice și un edem ce poate căpăta un caracter invadant. Procesul evoluează cu necroza parenchimului glandular, tromboza vaselor și canalelor galactofore, iar în sinusul galactofor se acumulează fibrină, dedritusuri necrotice și exudat. La baza mamelonului și în parenchim se formează o zonă dură, iar din cartierul afectat la muls se observă prezența unui lichid sero-fibrinos, de culoare galben –cenușie, uneori sangvinolent. După 2-3 zile secreția devine purulentă, nodulii se transformă în abcese. (D. Drugociu, 2005)

Diagnosticul se poate stabili prin examen clinic în cazul mamitei acute ,gangrenoase, cu evoluție gravă. În celelalte forme evolutive diagnosticul se stabilește prin examen bacteriologic.

Prevenirea mamitei stafilococice a vacilor se realizează prin respectarea măsurilor nespecifice: controlul periodic al ugerului pentru depistarea precoce a starilor inflamatorii, respectarea repausului mamar de minim 2 luni, asigurarea unei mulgeri corecte evitându-se orice traumatizare a țesutului mamar, igiena mulsului, etc.

În cazul diagnosticului de mamită stafilococică, animalele bolnave se izolează și se tratează. Tratamentul poate duce la vindecarea animalului,dacă este aplicat la debutul bolii,înaintea instalării leziunilor ireversibile. În acest scop se utilizează antibioticele, după o prealabilă testare a sensibilității germenilor izolați. Antibioticele se administrează atât parental cât și local prin infuzare pe calea canalului papilar. Deoarece stafilococii pătrund adânc în țesutul mamar, formează focare de infecție sub forma de micro- și macroabcese, unde antibioticul nu pătrunde; în mamitele vechi tratamentul nu dă rezultate. (T. Perianu, 2011)

În cadrul tratamentului se recomandă să se utilizeze oxitetraciclină, rimfapcină, cloranfenicol, aureomicină sau neomicină în doze uzuale. Un aspect foarte important este colectarea separată a laptelui provenit de la femelele bolnave și interzicerea consumului acestuia, deoarece constituie un pericol pentu om datorită prezenței stafilococilor. .(D. Drugociu,2005)

2.1.2. Mamita streptococică

Infecțiile streptococice ale glandei mamare reprezintă bolile cele mai frecvente și mai păgubitoare în regim de creștere intensivă a vacilor de lapte. Ele au ocupat multă vreme un loc important în ierarhia mamitelor la vaci. Numeroase date din literatura de specialitate arată că procentul infecțiilor mamare cu streptococi în unele țări se ridică la peste 70%, ajungând până la 90-100% din cazuri. Odată cu introducerea pe scară largă a tratamentelor cu antibiotice și în primul rând cu penicilină și un control mai riguros al funcționării mașinii de muls, procentul infecțiilor a scăzut simțitor reușindu-se la unele efective să se obțină eredicarea infecțiilor cu streptococi. [NUME_REDACTAT], infecțiile cu streptococi continuă să rămână larg răspândite. Primele cercetări bacteriologice au arătat că printre animalele cu ugere sănătoase 34,5-44,5% erau purtătoare de Streptococcus agalactiae (Cernea și col., 1963). De asemenea Stoescu și col.,1966 dovedesc că Streptococcus agalactiae este incriminat în 71,7% din cazuri. Totuși, răspândirea și frecvența mamitelor streptococice în diferite zone și efective este influențată de anumiți factori locali cum sunt condițiile de igienă, adăpostul,stabulația, sezon și tehnica mulsului și de factori individuali legați de vârsta animalelor, faza de lactație, gestația. etc.(T. Perianu, 2011)

Mamitele streptococice ale vacilor sunt infecții exogene, ca urmare a pătrunderii germenilor în glanda mamară prin canalul papilar sau prin soluții de continuitate. În mod obișnuit infecția este transmisă de la o vacă la alta prin mâinile mulgătorului sau prin intermediul aparatului de muls, dacă acesta nu se dezinfectează după fiecare vacă mulsă. Receptivitatea cea mai mare o au vacile cu producțiii mari de lapte, în special în timpul producției maxime și în perioada puerperală, iar frecvnța cea mai mare se întâlnește la vacile mai bătrâne, crescute în stabulație permanentă și exploatate intensiv, ca o consecință a azurii glandei mamare.(T. Perianu, 2011)

Aspectul clinic diferă în funcție de specia de streptococ infectant. Astfel, mamita produsă de Streptococcus agalactiae are de obicei o evoluție lentă (subacută,cronică), debutând printr-o fază latentă în care singura manifestare este scăderea producției de lapte la unul in sferturi sau la mai multe.Laptele apare ușor coagulat,cu gust sărat și pH alcalin. Ulterior devine din ce în ce mai zeros, cu prezența de coaguli de fibrină și uneori cu sânge, pentru ca în final să apară purulent. Țesutul mamar este tumefiat, indurat și cu prezența unor noduli ce compresează țesutul glandular, determinând atrofia. Linfonodulii retromamari nu sunt modificați. Modificările locale sunt însoțite și de alterarea stării generale: febră, puls și respirație accelerate, apetit scăzut. După o evoluție de aproximativ două săptămâni, boala trece în evoluție cronică.

Mamita produsă de Stafilococcus dysgalactiae subsp. dysgalactiae, este mai rară și evoluează de obicei acut,fără fază latentă. Infecția se limitează de obicei la un singur sfert.

Secreția lactantă este cenușie-gălbuie,pH alcalin ,cu prezența de coaguli și uneori cu aspect purulent grunjos. Procesul infecțios se poate remite în câteva zile sau se poate solda cu atrofia sau scleroza sfertului afectat.

Mamita produsă de Streptococcus uberis este de asemenea, mai rară, este benignă și de obicei evoluează cronic. Infecția complică adesea leziunile traumatice determinate de aparatele de muls. Infecția poate evolua și acut.(T. Perianu, 2011)

Diagnosticul este dificil de stabilit în fazele incipiente. Examenele bacteriologice și efectuarea testelor pentru mastitele subclinice sunt edificatoare. Prognosticul este grav din punct de vedere economic, deoarece procesele de fibroză ce se instalează sunt ireversibile. (D. Drugociu, 2005)

Diagnosticul se stabilește pe baza evoluției de regulă lentă a bolii, a modificărilor laptelui și ale glandei mamare. Izolarea streptococilor din probele de lapte, recoltate steril, sau evidențiarea lor în frotiurile de sediment, confirmă natura infecțioasă a mamitei. Pentru depistarea infecțiilor subclinice se folosec teste care evidențiază modificările de pH (testul alcalinității sau testul Albrom) sau conținutul celular și enzimatic la laptelui (testul Whitside,testul CMT-[NUME_REDACTAT] Test, testul R.Mastitis, etc.). (T. Perianu , 2011)

Prevenirea mamitelor se realizează prin respectarea următoarelor măsuri nespecifice: evitarea introducerii vacilor nou achiziționate în efectivele indemne, fără un examen prealabil de laborator al laptelui; vacile nou introduse se mulg la final; controlul periodic al ugerului în vederea depistării precoce a eventualelor modificări; asigurarea repausului antepartum; mulgerea corectă și evitarea traumatismelor țesutului mamar; igiena mulsului. Imunoprofilaxia se realizează cu ajutorul vaccinului „polimastivac”,constituit dintr-un amestec de anaculturi și anatoxine de Stafilococcus aureus, Stafilococcus agalactiae, Sreptococcus dysgalactiae și Arcanobacter pyogenes. Se aplică la vacile gestante cu o lună înaintea fătării sau în perioada de repaus mamar ,pe cale subcutanată; vaccinul se inoculează în două reprize la interval de 30 zile, în doze de 5 ml cu revaccinare la 6 luni și apoi din 6 în 6 luni. (T. Perianu, 2011)

Combaterea mamitelor streptococice se realizează prin izolarea și tratamentul local aplicat după mulgere, cu soluții, suspensii sau unguente cu antibiotice, urmate de masajul glandei mamare. Rezultate bune se obțin prin folosirea penicilinei sau a preparatelor pe bază de penicilină, aplicate singure sau în asociație cu streptomicina, local și general, timp de 4-5 zile. Deși acest tratament în lactație al mamitelor subclinice are un grad ridicat de eficacitate, prezintă totuși numeroase inconveniente. Astefel, pe de o parte laptele de la vacile tratate timp de 3-4 zile conține reziduuri de antibiotice și nu poate fi folosit în consum, iar pe de altă parte tratamentul este foarte costisitor. (T. Perianu, 2011)

2.1.3. Mamita colibacilară

Mamita colibacilară este o boală infecțioasă acută a vacilor în lactație, caracterizată prin inflamația glandei mamare, însoțită frecvent de paraplegie, tulburări digestive, uneori cu sfârșit letal.

Simptomele clinice se instalează brusc, cu manifestări locale de mamită acută. Boala debutează printr-o stare de depresie, apoi apare un edem inflamator al unuia sau ambelor sferturi posterioare, care sunt dure, sensibile și cu pielea congestionată. Secreția mamară devine seroasă ,roșietică și cu prezența de cheaguri fragmentate ce plutesc într-un lacto-ser sanguinolent tulbure. Sferturile neafectate nu prezintă decât agalaxie. Evoluția și gravitatea bolii sunt atribuite acțiunii produselor toxice ale bacteriilor coliforme asupra țesutului interstițial al glandei mamare. Țesutul se edimațiază, devine rigid, dur, cu mii de ramnificații, întins la maximum, care nu permite secreției de acini să se evacueze. În această situație se produce un blocaj total al secreției de lapte. Ca urmare a resorbției toxinelor elaborate la nivelul mamelei, apar și tulburări generale: stare de abatere, inapetență și subfebrilitate. În unele cazuri se produce o paraplegie adevărată, însoțită de paralizie vezicală și de atonie intestinală. Evoluția durează câteva zile și se termină, fie prin moartea animalului, fie prin vindecarea lui. Uneori vindecarea este incompletă ,fiind urmată de scleroza glandei mamare.

În forma de mamită (cu paraplegie) care este cea mai frecvent întâlnită, boala debutează prin tulburări intestinale –constipație urmată de diaree fetidă-și apoi semnele locale de mamită. Această formă de boală este de regulă afebrilă. După 2-3 zile de la apariția semnelor de mamită, apare pareza și paralizia; odată cu paraplegia semnele de mamită de obicei dispar. Uneori starea generală se agravează, extremitățile se răcesc și animalul moare. Cel mai adesea însă, semnele de paraplegie dispar și vindecarea se produce după o covalescență îndelungată. (T. Perianu, 2011)

Diagnosticul se bazează pe simptomatologia locală, digestivă și nervoasă. Afecțiunea apare mai frecvent în sezoanele calde, la animalele în lactație. Laptele este modificat organoleptic și cantitativ. Examenul bacteriologic este hotărâtor în precizarea diagnosticului și stabilirea sensibilității la antibiotice a germenilor. (D. Drugociu, 2005)

Diagnosticul este dificil de pus numai pe baza datelor clinice și epidemiologice. Mamita colibacilară poate fi suspicioasă atunci când apare la vacile care anterior au prezentat un sindrom enteric, sau când boala evoluează în efective unde s-a dianosticat colibaciloza la viței. Determinarea modificărilor de pH al laptelui se realizează cu ajutorul unor teste cum ar fi: testul cu alccol etilic, testul cu alizarol, testul cu albrom și testul cu soluție de albastru de bromtimol.

Aprecierea gradului de contaminare a laptelui se poate realiza prin determinarea numărului total de germeni mezofili aerobi prin metode indirecte (proba reductazei și catalazei) sau direct (numărarea coliniilor obținute la 300 C și numărarea automată). Examenul bacteriologic vizează izolarea și identificarea Escherichia coli, iar testele iminologice identificarea bacteriilor sau a anticorpilor .O mamelă sănătoasă cu o secreție normală cantitativ și calitativ nu elimină bacterii coliforme. (T. Perianu, 2011)

Prevenirea mamitei colibacilare se bazează pe respectarea măsurilor care se referă la: igiena mulsului, igiena adăpostului și alimentația; se va efectua toaleta ugerului înainte de muls, iar cupele de la paratul de muls trebuie spălate și dezinfectate zilnic.

Deși boala nu este contagioasă, cazurile apărute se izolează și se tratează local și general. Deoarece tipurile de colibacili diferă de la o vacă la alta, apare o sensibilitate diferită la antibiotice. Succesul tratamentului este inconstant ,cazurile ușoare răspunzând bine la tratament. O terapie adecvată poate juca un rol mai important în prevenirea evoluției cronice decât în vindecarea formelor acute. Tratamentul local constă în introducerea pe canalul papilar, după evacuarea completă a mamelei, a unor pomezi emoliente și calmante ce conțin antibiotice cu repetare de 2-3 ori la 24 ore. După introducerea medicamentelor se face un masaj ușor și se întrerupe mulsul 12-24 ore.

Ca tratament general se recomandă: penicilină intramuscular 1000-4000U.I/kg la interval de 4-6 ore, efetard, propamicină, tripedin, moldamin, intramuscular 5000-15000 U.I/kg odată la 24-48 ore, tetraciclinele, cloramfenicolul, kanamicină, spectiomicină 0,01-0,02 g/kg și zi, eventual cu fracționarea dozei în două reprize, timp de 3-5 zile. (T. Perianu, 2011)

2.1.4. Mamita micoplasmică

După izolarea în 1962 în S.U.A. a Micoplasmei bovis din secreția lactată de la vacile bolnave de mastită, agentul a fost evidențiat și în alte 15 țări. Totuși cazuri de mastită micoplasmică au fost diagnosticate foarte rar. Micoplasma bovis a fost izolată din căile respiratorii, din linfonodurile regionale, uter, ficat, rinichi și laptele vacilor clinic sănătoase. Rolul patologic al acestor germeni încă nu este pe deplin cunoscut. Infecția se poate produce prin mâinile mulgătorului și a aparaturii de muls. Afecțiunea poate afecta 1-2 cartiere mamare sau înteaga glandă mamară. (D. Drugociu, 2005)

Boala afectează vacile în lactație și în special exemplarele cu producții mari de lapte. Evoluează sporadic, iar apariția ei este favorizată de acțiunea factorilor stresanți. (T. Perianu,2011)

După aproximativ 4 zile de la infecție, mamita debutează brusc, glanda mamară se tumefiază, iar producția de lapte scade cu 90% de la mulsul de dimineață până la cel de seară. Caracteristic pentru acest tip de mamita este lipsa semnelor generale: febră, durere și sensibilitatea glandei mamare. Când aceste semne însoțesc infecția cu micoplasme ele sunt atribuite asocieriii la procesul patologic al unor virusuri(IBR), fungi levuriformi din genul Candida, afecțiuni de altă natură, etc. La mulgere în faza inițială se obține o secreție seroasă, bogată în celule și flocoane de fibrină care se separă în două straturi; ulterior această secreție devine purulentă. Boala se răspândește rapid, afectează toate sferturile, iar alteori numai sferturile de pe o singură latură. Acest tip de mamita se poate întâlni și la vacile aflate în repaus mamar,dar în acest caz semnele clinice sunt slab exprimate. (T. Perianu, 2011)

Diagnosticul se confirmă prin examen de laborator al probelor de lapte recoltat în mod steril. Izolarea unor tulpini de micoplasme, nu a fost totdeauna asociată cu prezența mamitei la vacile respective,deoarece germenii sunt saprofiți. Totuși,din sfertul mamar afectat micoplasma cauzală se izolează de obicei în stare pură. În prezent, pentru diagnostic, se pot folosi,datorită rapidității și specificității și testul imunoenzimatic (ELISA) și reacția polimerazică în lanț PCR.

Prevenirea mamitei micoplasmatice se bazează pe măsuri nespecifice care vizează: igiena mulsului și a fătării, dezinfecții periodice ale aparatelor de muls, evitarea traumatizării glandei mamare.

În prezent nu se cunoaște un tratament eficient în mastita micoplasmică. În formele avansate nu se poate spera la un succes terapeutic. Se poate încerca un tratament cu Tilozină, Eritromicină, Spiramicină și Tetraciclină, dar nu se poate obține o vindecare atunci când secreția lactată este complet modificată. (D. Drugociu, 2005)

Combaterea bolii se realizează prin izolarea vacilor bolnave și tratarea lor. În acest scop, se folosesc cu bune rezultate antibioticele din grupa tetraciclinelor. Din cauza difuzibilității germenilor de la un sfert la altul, se face tratament la toate sferturile chiar dacă acestea nu sunt afectate. Tratamentul se administrează local, cât și general. Vindecarea este incertă, iar infecția poate persista luni de zile, cu eliminarea micoplasmelor prin lapte.(T. Perianu, 2011)

2.1.5. Mamita piobacilară

Mamita piobacilară, cunoscută și sub denumirea de „mamita de vară” este o inflamație purulentă a glandei mamare manifestată prin tumefierea glandei, scăderea producției de lapte și modificarea caracterelor acestuia.

Mamita piobacilară evoluează acut și cronic. Forma acută poate evolua ca o toxiemie,uneori mortală iar uneori debutează cu febră, anorexie și simptome locale de mamită. Sfertul afectat devine roșu, sensibil la palpare. Laptele inițial este apos și floconos, apoi acesta devine purulent. Concomitent germenul se poate localiza și în alte organe precum plamânii, ficatul, rinichii și splina animalului infestat, aici dezvotând procese purulente caracteristice.

Forma cronică poate fi urmarea celei acute, având manifestări locale. Glanda mamară prezintă proeminențe neuniform distribuite, la început dure, apoi fluctuante cu tentință de a se deschide, lăsând să se elimine un material purulent gros, cremos galben sau verzui.

Simptomatologia este evidentă numai în formele cronice care reprezintă principala manifestare a bolii. De obicei se observă numai semne locale, manifestate prin apariția în parenchimul glandei a unor abcese de diferite dimensiuni, ce conțin un puroi galben-verzui, semifluid sau cazeos. Canalele galactofore sunt afectate de o inflamație purulentă, din cauza careia se instalează hipogalaxia și în final agalaxia. (D. Drugociu, 2005)

Tabloul anatomopatologic se prezintă astfel: în forma acută, sfertul afectat este puternic inflamat și cu prezența în parenchimul glandular a numeroase formațiuni nodulare și abcese de diferite mărimi, care prin deschidere, fie în interior, fie în exterior se transformă în cavități. Țesutul mamar este dur, canalul galactofor este plin cu material purulent glandular.

Profilaxia se bazează îndeosebi pe metode sanitar –veterinare nespecifice precum: igiena glandei mamare; controlul permanent al ugerului vacilor înțărcate și al junincilor aflate pe pășune; respectarea normelor de igienă a mulsului; aplicarea substanțelor dezinfectante.

În general pentru combaterea mamitei piobacilare este necesară izolarea vacilor bolnave și tratarea lor. Rezultatele cele mai bune se obțin atunci cănd vacile se află în perioada de repaus mamar, iar tratamentul se execută precoce. Atunci când se intervine prea târziu funcționarea glandei mamare este compromisă.

Tratamentul constă în deschiderea chirurgicală a abceselor și administrarea de antibiotice în fucție de antibiogramă, atât local. cât și pe cale generală. În formele evolutive acute, după revenirea la normal a temperaturii și apetitului ,tratamentul va continua încă 3-5 zile. Tratamentul medicamentos trebuie sprijinit prin mulgeri frecvente. Laptele obținut chiar dacă organoleptic este normal, va fi exclus din consum timp de 96 ore de la ultima administrare a tratamentului. (T. Perianu,2011)

Tratamentul nu dă rezultate scontate datorită faptului că boala este diagnosticată în stadiul de cronicizare. Tratamentul local se efectuează cu antibiotice cu spectru larg: teramicină, cloxacilin, aureociclină sau cloranfenicol. Repetarea tratamentului se face la 24 ore, timp în care mulsul nu se efectuează. Se fac 2-3 administrări, rezultatele fiind numai parțial satisfăcătoare. (D. Drugociu, 2005)

2.2. Mamita micotică

Cele mai frecvente specii de miceți care produc astfel de mastite sunt:Candida albicams ,Candida parapsilosis,Criptococus neofarmans și Trichosporum. Infecția se realizează în majoritatea cazurilor în urma tratamentelor în mastită,când nu se respectă igiena locală. De asemenea,în cazul nerespectării igienii mulsului se produce frecvent o colonizare masivă de miceți rezistenți la dezinfectante. (D. Drugociu,2005)

Mastita micotică se caracterizează printr-o tumefiere a glandei mamare,de obicei în decurs de 2-3 ore. Sfertul afectat este mult mărit în volum, sub tensiune, de consistență elastică, dar lipsește edemul subcutanat și senzația de durere. Temperatura corporală poate crește până la 420C , apoi apar frisoane care la câteva ore se remit. Secreția lactantă este ușor gălbuie, apoasă și cu flocoane. Din punct de vedere al evoluției clinice, mastitele micotice sunt greu de deosebit de cele microbiene. Simptomele caracteristice stadiului de mamită acută pot apărea repetat, la interval de câteva ore și până la câteva zile.

Boala trece ușor în stadiul cronic, iar microscopic laptele pare din nou normal. La palpare în stadiul cronic cartierul afectat prezintă indurații difuze în țesutul glandular, iar regiunea mameloanelor nu prezintă clinic modificări. Caracteristic pentru mastita micotică subacută și cronică este febra oscilantă care apare și se menține pentru scurt timp fără tulburări ale stării generale, pentru ca în ziua următoare temperatura să revină la normal.

Pentru stabilirea diagnosticului este necesar un examen bacteriologic sau micologic. În timp ce în stadiul acut al mastitei micotice, miceții se evidențiază ușor în secreția lactantă, în cazul unei mastite cronic latente detectarea agenților micotici se poate face cu certitudine numai la mulsul final-sau din laptele rezidual. (D. Drugociu, 2005)

În ceia ce privește tratamentul în majoritatea cazurilor nu se poate obține o totală și imediată distrugere a agenților micotici din țesutul mamar, dar se produce o reducere a tumefierii glandei mamare și conservarea epiteliului alveolar. Mulsul frecvent grăbește eliminarea miceților. În infecțiile subclinice cu miceți în general se produce o vindecare spontană. În cazul infecțiilor asociate cu bacterii și miceți, un tratament concomitent cu antibiotice și antimicotice nu este contraindicat, în măsura în care laptele își păstrează caracterul chiar și în cazul formării de flocoane. În mamitele clinice grave cauzate de bacterii și în cazul prezenței în secretia lactantă a unor flocoane sangvinolente sau putrid necrotice, inițial tratamentul se va efectua numai cu antibiotice, pentru a evita iritarea țesutului mamar de către antimicotice. După ameliorarea secreției se va apela la terapia combinată, cu doze complete ale fiecărui preparat. (D. Drugociu, 2005)

2.3. Diagnosticul de laborator al mamitelor

Depistarea la timp a animalelor infestate cu diverși agenti patogeni care duc la îmbolnavirea ugerului are importanță mai ales din punct de vedere economic, deoarece depistarea încă din fază incipientă boala se poate trata repede și astfel nu vom fi nevoiți să reformăm acel animal.

Pentru depistarea mamitelor subclinice se pot face o serie de teste chiar în adăpost sau pe pășune. Un astfel de test este testul cu Albrom, acesta se bazează pe modificarea ph-ului sau se pot folosi teste ale conținutului celular și enzimatic precum testul C.M.T.-California mastitis Test cu varianta românească R.Mastitest.

C.M.T este un test rapid care nu necesită un instrumentar deosebit, ci doar o placă de porțelan care este împărțită în 4 compartimente, fiecare compartiment este corespunzător fiecărui sfert al ugerului. Se pune lapte în recipient, peste care se adaugă reativ C.M.T după care se agită timp de 10-15 secunde. În funcție de rezultatul obținut putem să hotărâm ce vom face în continuare cu animalul respectiv.

[NUME_REDACTAT] reprezintă un test cu ajutorul căruia putem determina dacă laptele provine de la o vacă cu mamită. Ca și instrumentar nu diferă prea mult cu testul C.M.T, doar că se foloșește alt reactiv (sulfonat de alchilaril 2 g, bromcresol purpur 0,01g și apă distilată ). În funcție de consistența amestecului obținut (lapte+reactiv) se face înterpretarea rezultatelor.

Un test mai laborios îl reprezintă testul Whiteside. Acesta trebuie efectuat în condiții de laborator deoarece necesită instrumentar specific: pipete, hidroxid de sodiu, eprubete sau lame de sticlă. Ca principiu se amestecă câteva picături de lapte cu NaOH după care se lasă timp de aproximativ 20 minute, iar dacă în lapte se formează coaguli înseamnă că este un lapte mastitic. Una din cele mai importante condiții care trebuie respectată atunci când efectuăm un test este aceea că orice probă supusă controlului nu trebuie să fie mai veche de 24 ore. Pe durată păstrării laptele trebuie menținut la temperatura de refrigerare.

Pentru aprecierea calității igienice a laptelui în practica curentă, la nivelul laboratoarelor sanitar-veterinare județene se utilizează două teste: determinarea numărului de celule somatice (NCS) și determinarea numărului total de germeni mezofili aerobi (NTGMA).

Partea a II-a

Contribuții proprii

CAPITOLUL III

SCOPUL LUCRĂRII

Mamita reprezintă o inflamare a glandei mamare. Această inflamare poate fi cauzată în primul rând de către agenți microbieni precum bacteriile, dar și de agenți de natură fizică, dintre care se pot aminti mulsul incomplet precum și unele traumatisme localizate la nivelul glandei mamare. Laptele provenit de la vaci cu mamită poartă denumirea de lapte mastitic (mamitic).

Un astfel de lapte se prezintă sub forma unui lichid gălbui, cu aspect grunjos, gust sărat și cu miros fetid. În funcție de gravitatea mamitei laptele poate avea aspect sangvinolent, atunci când laptele se amestecă cu sânge. Compoziția chimică a laptelui mastitic se modifică în raport cu evoluția bolii.

Pierderile economice cauzate de mamitelor vacilor sunt deosebit de ridicate, deoarece aceste afecțiuni, în special cele subclinice, sunt prezente permanent, în toate efectivele. Prevalența lor depinde de mai mulți factori dar, în general, variază între 5 și 10% și 50-60% din vacile lactante. La pierderile înregistrate de fermieri se adaugă pierderile mari înregistrate de procesatori, fără a mai pune la socoteală și riscurile de îmbolnăvire a consumatorilor. Unul din cele mai importante efecte ale mamitei o constituie perturbarea funcției de reproducție.

S-au formulat o serie de ipoteze care arată că răspunsul organismului la infecție, prin inflamarea glandei mamare și activarea imunității, afectează și funcția de reproducție prin blocarea ovulației prin neabsorpția corpului galben după fatare, reducerea fertilității, a dezvoltării embrionului și chiar poate provoca avorturi. Este important de notat, totuși , că nu trebuie exclusă posibilitatea ca vacile, care sunt predispuse la dezvoltarea mastitei sunt mai slăbite și, prin urmare,sunt predispuse a dezvolta tulburări de reproducere care ar putea în cele din urmă afecta fertilitatea lor.

Reducerea pierderilor cauzate de mamitele infecțioase presupune:

• prevenirea, diagnosticul precoce și tratamentul mamitelor subclinice care, din cauza incidenței lor mai ridicate decât a celor clinic exprimate sunt și cu mult mai păgubitoare;
• diagnosticul și tratamentul medicamentos corect al mamitelor clinice.

Diagnosticarea precoce a mamitelor subclinice pare a fi cheia problemei, deoarece în această fază tratamentul are o maximă eficacitate. Din acest motiv, în ultimii 60-70 de ani, în diverse țări din lume, au fost propuse un mare număr de teste de diagnostic, bazate pe diverse principii, corespunzător diverselor modificări pe care le suferă laptele mamitic.

Mamitele clinice sunt mai ușor de identificat și diagnosticat datorită modificărilor ce apar la nivelul glandei mamare , cât și modificările pe care le suferă laptele. Laptele este mai vâscos, având o culoare galbenă și poate conține flocoane sau chiar puroi.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA UNITĂȚII

Unitatea zootehnică SC MULTIAGRA SRL s-a inființat în luna aprilie 2005. Unitatea isi desfasoara activitatea in comuna Vlăsinesti, la 30 Km de orasul Botoșani, unde administrează o fermă vegetală și una zootehnică.

Figura 4.1 –Imagine cu intrarea în fermă

Ferma vegetală are în exploatare 1600 ha de teren agricol unde se cultivă următoarele soiuri și se obțin următoarele: grâu (aproximativ 1400t /an), soia (aproximativ 480 t /an), floarea soarelui (aproximativ 300t/an), porumb boabe (aproximativ 150t/an), semințe dovleac (aproximativ 35t/an). O parte din teren este folusit la obținerea furajelor pentru hrana animalelor din cadrul fermei.

Ferma zootehnică este compusă din două grajduri, grup de muls, filtru sanitar, padoc, fânar, platformă dejecții. Capacitatea totală a grajdului este de 205 capete ,dar efectivul de animale este de 241 capete,din care 51 vaci în diferite stadii ale lactației iar restul este tineret taurin de înlocuire și tineret la îngrășat.

Figura 4.2-Imagine cu adăpostul pentru vaci

Întreținerea vacilor se face legat cu așezare crupă la crupă pe tot parcursul anului.În cursul unui ciclu productiv al unei vaci se disting patru perioade:

-perioada I,lactație;

-perioada a II-a ,lactație+gestație;

-perioada a III-a,gestație+lactație;

-perioada a IV-a,repaus mamar.

Figura4.3-Imagine cu așezarea vacilor crupă la crupă

Cu o săptămână înainte de fătare vacile sunt mutate în capătul adăpostului unde tot timpul sunt trei locuri goale pentru vacile ce urmează să fete, iar aceatea rămân până în acest loc până ce fată. În timpul fătării vacile sunt supravegheate de către îngrijitor. Vițeii sunt lăsați cu vacile timp de 24 de ore ca să consume colostru, după care sunt întreținuți în boxe colective cu o capacitate de 6 viței, iar după două luni sunt dirijați fie pentru îngrățare , fie se rețin ca tineret pentru înlocuire.

Mulgerea vacilor se face în adăpost, la bidon. Mulgerea în adăpost are ca principal avantaj faptul că se evită deplasarea animalelor pe timp ploios sau iarna pe viscol sau ninsoare. O astfel de instalație este alcătuită dintr-un generator de vacuum, conductă de vacuum, aparat de muls și bidon pentru colectarea laptelui. Laptele este colectat într-un tanc de răcire cu o capacitate de 3500 l, după care este preluat de catre fabrica de procesare din apropierea fermei.

Figura 4.4-Imagini cu sistemul de muls al vacilor

Rațiile de hrană sunt adaptate vârstei și categoriei fiziologice. Furajarea vacilor se face diferențiat în funcție de potențialul productiv, stadiul lactației și cel al gestației. Rațiile sunt alcătuite din nutrețuri de cea mai bună calitate și cuprind: 18,4 kg siloz de porumb, fân de lucernă 3,5-4 kg și concentrate 250g /l lapte administrate într-un singur tain. Pentru stabilirea necesarului de de hrană, se ține cont că o vacă va consuma în medie pe zi în perioada de lactație 2,5 kg S.U/100kg greutate vie; pentru menținerea funcțiilor vitale are nevoie de 1,1 U.N /100 kg greutate vie,iar pentru producerea unui litru de lapte sunt necesare 0,45 U.N.

Figura 4.5-Schemă reprezentând structura rației de hrană

Figura 4.6-Imagine cu parcul furajer(fânarul)

Figura 4.7-Imagine de ansamblu a parcului furajer

Programul activităților în fermă începe dimineața la ora 6 și se termină la ora 19.00, cu o pauză de odihnă a animalelor și a personalului. În cele două perioade de activitate, îngrijitorii asigură administrarea furajelor, mulsul vacilor,alăptarea vițeilor, evacuarea gunoiului, adăparea, spălarea și dezinfectarea aparatelor de muls. Concomitent cu aceste activități, are loc depistarea vacilor ce au intrat în călduri, însămâțarea lor și se efectuează diferite tratamente .

CAPITOLUL V

MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU

5.1 Testul cu [NUME_REDACTAT] cu Albrom reprezintă una din cele mai rapide metode de depistarea a vacilor cu mamită.Testul are la bază determinarea alcalinității laptelui. Se știe că după muls laptele provenit de la vaci cu ugerul sănătos este slab acid . Un astfel de lapte are o încărcătură microbiană mică și un pH cuprins între 6,5-7,5. Cu cât intervalul de timp scurs de la muls crește, cu atât crește și aciditatea laptelui datorită prezenței bacteriilor lactice. La vacile cu ugerul bolnav laptele este alcalin, de aceea testul cu Albrom mai este denumit testul alcalinității laptelui.

Figura 5.1.1-Pachet hârtie indicatoare mamite(http://gammavet.ro/animale-de-ferma/ingrijirea-ugerului/hartie-indicatoare-mamite)

Pentru efectuarea testului am folosit hârtie de test Albrom, care este o hârtie absorbantă de circa 8cm2, cu patru cerculețe colorate în galben deschis, fiecare cerc corespunde pentru unul din sferturi, hârtia este impregnată cu o soluție indicatoare –albastru de bromtimol așa cum se poate observa din figura 5.1.1 .

Mod de lucru:

-am curățat glanda mamară, ștergănd fiecare mamelon în parte ;

-am colectat câte 2-3 jeturi de lapte din fiecare sfert în pahare de plastic de unică dolosință;

-din laptele colectat am luat cu o pipetă câte o picătura corespunzătoare fiecărui sfert și am pus pe hărtie și am urmărit ce culoarea a apărut.

Interpretarea testului:

-dacă culoarea rămâne galbenă ,înseamnă că testul este negativ;

-dacă culoarea virează spre galben-verzui,înseamnă că rezultatul este dubios;

-atunci când apare culoare verde de diferite nuanțe, atunci înseamnă că testul este pozitiv.

Testul l-am efectuat în afara grajdiului deoarece albastrul de bromtimol este sensibil la acțiunea amoniacului din grajd. Nu am supus testării animale care urmau să fie înțărcate sau vaci care aveau mai puțin de trei săptămâni de când au fătat, deoarece rezultatul poate fi pozitiv fără a fi vorba de mamită. Este recomandat ca controlul animalelor cu acest test să se facă cel puțin odată pe lună, iar acolo unde este posibil de 2-3 ori pe lună.

Figura 5.1.2-Hârtie test [NUME_REDACTAT] 5.1.3- Probă cu lapte mamitic

Figura 5.1.4-Test pozitiv

Figura 5.1.5-Probă lapte normal

Figura 5.1.6-Test negativ

Figura 5.1.7-Probe de lapte și rezultatele obținute

5.2 R-[NUME_REDACTAT] R-Mastitest reprezintă varianta românească la testul pentru depistarea mamitelor folosit în SUA și anume [NUME_REDACTAT] Test. Testul românesc a fost elaborat de către [NUME_REDACTAT] și col. între anii 1973-1974 după principiul testului C.M.T și se prepară la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

Soluția folosită în test are o culoare roșie-brun, este livrată în sticle din material plastic de diferite capacități. Termenul de valabilitate a soluției este de 2 ani, dar cu condiția ca soluția să fie menținută la o temperatură cuprinsă între 10-130C.

Figura 5.2.1-Soluție pentru depistarea mamitei(www.gamavet.com)

Înainte de efectuarea testului a fost necesar să se elaboreze un plan de acțiune, acesta cuprizând următoarele:

-organizarea condițiilor de lucru prin pregătirea animalelor și instruirea mulgătorilor asupra tehnicii de testare;

-pregătirea materialelor necesare: plăci din material plastic pentru reacție, pulverizator pentru repartizarea soluției în fiecare compartiment al plăcii, o masă ,două găleți, prosoape curate ,vată ,alcool sanitar ,caiet și pix pentru notarea numărului matricol al animalului și rezultatul testului.

Figura 5.2.2-Placă de test(http://gammavet.ro/animale-de-ferma/ingrijirea-ugerului/mamite-placa-test)

.

Testul l-am efectuat astfel:

-am curățat mameloanele cu apă ;

-în fiecare compartiment al plăcii am muls aproximativ câte 2 ml de lapte;

-am adăugat apoi cu un pulverizator o cantitate aproximativ egală de soluție;

-am omogenizat amestecul prin mișcări ușoare de balansare a plăcii;

-după 30 de secunde am făcut interpretarea reacțieii.

Datele obținute au fost înscrise în caiet, ele având importanță la interpretarea rezultatelor. După fiecare animal testat, conținutul placii l-am vărsat într-o găleată iar placa de plastic o spălam în altă găleata cu apă calduță în care era dizolvat un agent de spălare, după care stergeam placa cu un prosop curat.

Interpretarea reacției:

-negativ-amestec fluid,omogen și subțire;

-dubios-în amestec apar filamente și flocoane;

-pozitiv-amesctec ușor consistent ,cu flocoane și fluiditate scăzută;

-intens pozitiv-amestec foarte consistent ,vâscos ,care tinde să se gelifieze.

În cazul vacilor care urmează să fie întarcate și a celor care au fătat de aproximativ o săptămână, reacția este nespecifică deoarece în aceste stadii numărul celulelor somatice din glanda mamară este crescut. În mod normal testul se aplică de două ori pe an și de fiecare dată când apare suspiciunea de mamită la un animal. În general prin aplicarea R-Mastitestului și interpretarea corectă a rezultatelor obținute se poate obține o imagine de ansamblu asupra stării de igienă a adăpostului, de modul de funcționare a aparatelor de muls.

5.3 Determinarea numărului de celule somatice

Celulele somatice din lapte provin din ugerul vacii și dau informații asupra faptului că, fie că se observa (apar semne clinice), fie că nu (boala este inaparenta), vaca are ugerul bolnav – boala se numindu-se mastită. Mastita este o boala infectioasă care apare ca urmare a inflamației țesutului ugerului din cauza microbilor ajunși în uger. Celulele somatice sunt celule special produse de corpul vacii, care luptă împotriva infecției cu bacterii. Celulele somatice sunt reprezentate, îndeosebi, de globulele albe (leucocitele) si celulele epiteliale care căptusesc alveolele secretorii. Laptele produs de catre vacile cu mastita se cheama lapte mastitic. ( Med vet. Hajnalka Szöke, dr. [NUME_REDACTAT], 2005)

În prezent numărul celulelor somatice din lapte se poate determina prin metode de numărare electronică a particulelor ca atare sau a nucleelor celulare tratate cu substanțe fluorescente.Una din metode se bazează pe folosirea unui microscop automat ,cunoscut sub denumirea de Somascope MK2. Aparatul execută automat diluția,colorarea nucleilor și numărarea. Determinarea se poate face în două situații,fie se face pentru un singur animal caz în care se determină sfertul afectat, iar în a doua situație se determină dacă într-o cantitate de lapte a fost întrodus lapte mastitic.

Aparatul este compus din două părți : unitatea de preparare a probei și unitatea principală.

a)unitatea de preparare aprobei:

-este un echipament care a fost proiectat să amestece cantitățile necesare, să le măsoare și să pompeze materialul de analizat cu apă. Aceasta cuprinde :unitate de pompare cu 4 seringi contolată prin microprocesor, mixer pentru coloana probei, sistem de curățare, vase pentru reactivul de colorare și apă, port de comunicare serial.

b)unitatea principală:

-este reprezentată de un fotomultiplicator; sursa de lumină este o lampă halogenă de înaltă presiune numită lampă HBO. Dispozitivul optic conține filtre și dispersoare de lumină, mai are în componență celula de scurgere din quartz, display LCD, computer încorporat, port de comunicare serial, port paralel pentru imprimantă.

Principiul metodei se bazează pe două etape disticte :

a)colorarea celulelor

b)numărarea celulelor

a)În timpul colorării celulele sunt marcate cu o vopsea fluorescentă (DAPI).Moleculele fluorescente sunt absorbite de către ADN-ul nuclear.

b)Celulele sunt iluminate fiecare în parte cu o lumină care are cunoscută lungimea de undă(UV). Lumina activează moleculele fluorescente, iar acestea încep să emită o culoare tipică; cu cât intensitatea luminii este mai mare, rezultă faptul că în probă este prezent un număr foarte mare de celule somatice.

Principiul metodei este următorul: celulele sunt trecute prin lichid una câte una, aici ele sunt expuse luminii revelatoare, ca apoi lumina fluorescentă emisă de acestea să fie detectată. Rezultatul se exprimă printr-o histogramă, care este de fapt un grafic în care pe verticală este înregistrat numărul de celule, iar pe orizontală intensitatea luminii. Măsurătorile au o acuratețe de 90%, iar dăcă într-o probă sunt mai puțin de 100000 de celule/ml atunci masurătorile nu mai sunt relevante.

Ca la orice analiză, materialul ce urmează a fi analizat trebuie pregătit. Laptele trebuie să fie încălzit până ajunge la temperatura de 37-420C ținându-se pe baie de apă timp de 30 de minute. Pentru laptele provenit de la o singură vacă interpretarea rezultatelor este următoarea:

-dacă conține 200000 celule/ml înseamnă ca este un lapte provenit de la un animal sănătos;

-dacă laptele conține între 200000-400000 celule/ml rezultă faptul că acel animal are mamită subclinică;

-dacă laptele conține peste 400000 celule/ml ,mai mult ca sigur este vorba de mamită.

O altă metodă de determinare a numărului de celule somatice o reprezintă folosirea aparatelor de tip [NUME_REDACTAT] Electronics și presupune trecerea laptelui, care a fost în prealabil degresat, printre doi electrozi ce sunt plasați la nivelul unei microdeschideri; odată cu trecerea unei celule, aceasta emite un impuls pe care aparatul îl înregistrează.

Laptele crud destinat vânzărilor directe trebuie să indeplinească criteriile de calitate cu privire la numărul total de germeni (maxim 100.000/ml) și de celule somatice (400.000 celule /ml) prezăzute de legislație.Vânzările directe de lapte crud către consumatorul final se derulează în continuare în baza prevederilor Ordinului ANSVSA nr.111/2008. Producătorii care vând lapte crud direct către consumatorul final în piețe trebuie să dețină fișe de sănătate, care să ateste starea de sănătate a animalelor de la care a fost obținut laptele, completate de către medicii veterinari din localitățile de origine și un buletin de analiză care să ateste conformitatea produsului, cu cerințele legislației.

5.4 Diagnosticul bacteriologic

Laptele normal, muls chiar în condiții aseptice conține diferiți germeni. Sursele de contaminare sunt multiple. Prima sursă de contaminare o constituie însăși mamelă. În intevalul dintre două mulsori, pe canalul galactofor intră din mediul exterior numeroși germeni, care găsesc condiții prielnice pentru multiplicare. În partea terminală a mamelei se găsesc întotdeauna micrococi nepatogeni cu proprietăți proteolitice și acidifiante. În cazul animalelor cu diferite boli sau afecțiuni mamere apare în lapte un număr mai mare de microorganisme patogene responsabile ale afecțiunii respective, datorită trecerii acestora prin epiteliul mamar.

Atunci când după efectuarea testului R-Mastitest au apărut probe dubioase și probe pozitive se trece la efectuarea examenului bacteriologic. Pentru a izola agenții patogeni din glanda mamară se utilizează medii uzuale și medii selective.Din momentul când se face recoltarea și până când se însămânțează mediile de cultură, probele de lapte suferă anumite schimbări. Grăsimea se ridică la suprafața tubului cu proba, pe când flocoanele de cazeină și granulele de celule se sedimentează.

Din această cauză când probele sunt scoase din frigider, tuburile se agită ușor pentru ca conținutul acestora să se omogenizeze.

Tehnica de lucru a fost următoarea:

-cu o pipetă Pasteur ,care a fost sterilizată ,s-au însămânțat 3-5 picături de lapte provenit de la vaci cu mamită,în bulion ;

-apoi tuburile au fost lăsate la incubat timp de 24 ore la temperatura de 370C;

-culturile au fost examinate la microscop ,iar cele dezvoltate au fost reînsămânțate pe agar cu sânge în vederea obținerii unor colonii caracterisrice speciilor bacteriene corespunzătoare.

Pentru a identifica tipul de bacterie care a provocat inflamarea ugerului,trebuie analizate o serie de caracteristici precum:

-caracterele culturale ale coloniilor:formă,culoarea,grad de dezvoltare și răspândire pe suprafața mediului;

-tipul de hemoliză și mărimea zonei de hemoliză;

-examenul bacterioscopic direct;

-examenul caracterelor morfologice ale bacteriei izolate (formă, mărime, mod de grupare, mod de colorare).

Ca să se poată izola tulpinile bacteriene în culturi pure, din fiecare colonie suspectă că ar aparține unor bacterii patogene s-au făcut transplatări pe medii lichide și medii de identificare(medii selective).

5.4.1 Identificarea speciilor aparținând genului [NUME_REDACTAT] identificarea tipului de bacterie care a infestat și înbolnavit ugerul unei vaci este neceasar să se efectueze o analiză mai amănunțită. Pentru identificarea speciilor aparținând genului Staphyloccocus trebuie parcurse mai multe etape:

-se recoltează lapte de la vaci depistate cu mamită;

-se efectuează frotiuri din probele de lapte ,acestea se fac prin colorație Gram sau cu albastru de metilen;

-pentru Staphylococcus cultivarea se face în agar și bulion. Pentru izolarea selectivă a bacteriilor se folosește mediul Chapmann, care este bogat în NaCl (7,5%) inhibând dezvoltarea altor bacterii.;

-după cultivare mediile de cultură sunt puse la termostat la temperatura de 370C timp de 18-24 ore

-se face o citire la microscop ,apoi culturile au fost însămânțate pe agar de sânge și lăsate din nou la termostat la aceiași temperatură încă 24 de ore. Din culturile de Staphyloccocus s-au făcut replicări pe bulion cu ser în vederea obținerii unor culturi pure .

-după cele 24 de ore ,s-a efectuat un examen bacterioscopic pentru confirmarea culturilor de stafilococi.

In mediile de cultura lichide stafilococii cresc și se dezvoltă foarte bine, cu o turbiditate uniforma si depozit usor omogenizabil. În timp deoarece bacteriile consumă substratul nutritiv mediul devine limpede. Destul de frecvent, la suprafata formeaza o pelicula inelara. Bacteriile izolate din mamită în general formează colonii pitice și transparente. Stafilococii atunci când îi analizăm cu microscopul se prezintă sub forma unor diviziuni succesive pe planuri diferite, celulele lor sunt aranjate în grupuri neregulate, iar de cele mai multe ori se prezintă sub forma unui strugure. În frotiurile din culturi lichide, cocii apar izolați câte 2-3 sau în grămezi mici. Majoritatea stafilococilor fermentează fără producere de gaz, glucoză, manitol, zaharoză. Stafilococii produc catalază,o enzimă caracteristică, ceia ce îi diferențiază de alți coci patogeni, precum streptococul și pneomococul. Acest tip de germeni sunt foarte rezistenți, putând supravețui luni de zile pe diferite substraturi din adăpost. Prezintă o sensibilitate accentuată la dezinfectante puternice ca fenolul, sublimat coroziv sau crezol.

Figura 5.4.1.1-[NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Agar 7,5% NaCl,manitol și indicator de pH-roșu fenol)

5.4.2 Identificarea speciilor aparținând genului [NUME_REDACTAT] animalelor bolnave și în special al bacteriilor ce au determinat înbolnăvirea reprezintă una din verigile prin care se combat pierderile economice datorate acestora. Testul C.A.M.P a fost folosit pentru identificarea speciilor ce aparțin genului Streptococcus. Acest test se bazează pe caracteristica streptococilor de a liza globulele roșii de la bovine sau cele de la ovine din zona de hemoliză a speciei Staphylococcus aureus; această zonă se obține cu toxină lichidă, rondele de hârtie îmbibată cu toxină păstrată sub formă uscată, sau cu o tulpină de Staphylococcus aureus beta hemolitică. Christie,Atkins și Munch –Peterson au observat pentru prima oară acest fenomen în 1944,ca apoi ei să folosească această metodă pentru a identifica și diferenția unele specii de streptococi.

Tehnică de lucru este specifică unei analize bacteriologice și cuprinde următoarele etape:

-se topește agarul cu esculină 0,1% și se răcește la 480C;

-se introduce intr-o placă Petri globule roșii de oaie sub formă de sânge defibrinat 1ml, peste care se adaugă 10 ml agar cu esculină 0,1% și se omogenizează;

-după ce mediul se răcește acesta se însămânțează pe linie mediană cu tulpină de Staphylococcus aureus;

– în următoarea etapă se însămânțează perpendicular pe linia de însămânțare a stafilococului coloniile suspecte de streptococ;

Însămânțarea mediului pregătit cu culturi de streptococi s-a făcut cu o ansă sterilizată la flacără , care apoi a fost lăsată să se răcească. Acul nu trebuie să atingă cultura de stafilococ și din aceste considerente însămânțarea trebuie făcută în linie dreaptă, până la proximativ 3-4mm de bandă.

Interpretarea rezultatelor se face astfel:

-tulpinile C.A.M.P pozitive și esculine negative sunt considerate ca fiind Str. agalactiae;

-germenii C.A.M.P pozitivi și esculino –pozitivi sunt identificați ca aparținând Str. uberis;

-germenii C.A.M.P negativi și esculino –negativi aparțin Str.dysgalactiae;

-germenii C.A.M.P și esculino pozitivi sunt identificați ca Str. zooepidermicus.

Cu ajutorul acestui test s-au analizat 12 tulpini diferite de streptococi și s-au identificat speciile de care aceștia aparțin.

5.4.3 Identificarea speciilor aparținând genului E.coli

Mamitele reprezintă cele mai costisitoare afecțiuni întâlnite în ceșterea vacilor de lapte și de aceea depistarea animalelor bolnave trebuie făcută cât mai repede, deoarece cu cât boala avansează cu atât cresc costurile pentru vindecare, iar de cele mai multe ori datorită stadiului avansat al bolii se ajunge la eliminarea animalului din efectiv.

Pentru identificarea speciilor aparținând genului E.coli se parcurg mai multe etape:

-se recoltează probele de lapte;

-din probele de lapte se execută frotiuri colorate prin metoda Gram;

– se execută însămânțări pe medii uzuale (bulion și agar),la temperatura de 370C timp de 24 ore. Din coloniile tipice coliformelor s-au efectuat însămînțări pe medii de diagnostic diferențial (Levin, [NUME_REDACTAT]) așa cum se vede din figura 5.4.3.2.

Figura 5.4.3.1-E.coli ,colorație Gram colorați uneori bipolar(Gram negativi)

Patogenitatea s-a apreciat pe baza hemolizei ,testele biochimice s-au apreciat pe Miu (mobilitate, indol, uree) și TSI. Mediul T.S.I este un mediu utilizat pentru identificarea enterobacililor pe baza proprietatii acestora de a fermenta glucoze, lactoza, zaharoza si de a produce hidrogen sulfurat.

Figura 5.4.3.2-E. coli pe mediul Levine

CAPITOLUL VI

REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

Cercetările au fost efectuate într-o fermă mixtă, în care se cresc și exploatează vaci de lapte , dar și produșii acestora care sunt destinați îngrășării și valorificării pentru producția de carne. Efectivul fermei este format din animale aparținând rasei [NUME_REDACTAT] și Bălțată cu [NUME_REDACTAT]. Animalele sunt crescute în sistem intensiv, întreținere legată în adăpost pe tot parcursul anului. Furajarea se face din stoc.

Datele necesare au fost strânse în perioada 12.11.2012-2.05.2014 din unitatea de creștere și exploatare mixtă a taurinelor SC MULTIAGRA SRL, de la un efectiv de 90 de vaci, iar în momentul efectuarii testelor de teren ferma era indemă de boli infectocontagioase.

Rezultatele au fost obținute în urma aplicării unui test de grajd,anume R-Mastitest. Acest test a avut scopul de a stabili starea de sănătate a ugerului animalelor analizate, iar prin interpretarea rezultatelor s-a putut stabili incidența apariției mamitelor subclinice. La data de 15.04.2014 efectivul fermei era format din 51 vaci de lapte și 190 de tăurași la îngrășat și tineret pentru înlocuire.

În urma efectuarii testelor rezultatele privind incidența mamitelor subclinice au fost următoarele: la sferturile posterioare s-a înregistrat o valoare mai mare cu 11,7%, respectiv 44,6% , față de cele anterioare unde s-a înregistrat valoarea de 32,9%; o diferență mică de doar 3,2% apare și între sferturile din partea stăngă (40,3%)comparativ cu cele din partea dreaptă(37,1%).

O diferență semnificativă apare și între sezoane și anume: între sezonul de vară și cel de iarnă diferența este de 19,4%, o valoare mai mare înregistrându-se pe timpul sezonului cald 54,5% și doar de 35,07% pe timpul iernii. Difernțe apar și între numărul lactației înregistrându-se valori mai mici cu 14,1% , 16,7% și 19,9% la prima lactație (24,4%) comparativ cu lactațiile a -II-a, a-III-a și a IV-a(38,5% , 41,1% și respectiv 44,3%). Producția de lapte /zi influențează incidența apariției mamitelor subclinice astfel: la vacile cu producții cuprinse între 10-20 l /zi sa înregistrat valoarea de 31,2%, iar la cele cu producții cuprinse între 20-30 l/zi valoarea înregistrată a fost de 38,3%;astfel diferența fiind de 7,1 % .

Datorită activității intense a microorganismelor în sezonul cald, respectiv vara, comparativ cu sezonul rece apar diferențe în ceia ce privește incidența apariției mamitelor subclinice la vaci după cum reiese din tabelul 6.1.

Tabel 6.1

Rezultate privind manifestarea mamitelor subclinice la vaci în funcție de sezon

Figura 6.1-Reprezentare grafică privind manifestarea mamitelor subclinice în sezonul rece

Figura 6.2-Reprezentare grafică privind manifestarea mamitelor subclinice în sezonul cald

Deoarece producția de lapte este mai scăzută la femelele aflate la prima fătare rezultă faptul că se înregistrează mai puține cazuri de apariție a mamitei subclinice comparativ vacile care au mai multe fătări, așa cum reiese din tabelul 6.2.

Tabel 6.2

Rezultate privind manifestarea mamitelor subclinice la vaci în funcție de numărul lactației

La vacile aflate la prima lactație sau înregistrat puține cazuri, iar acestea când au fost testate s-au dovedit a fi neconcludente cum reiese din figura 6.3 .

Figura 6.3-Dinamica incidenței mamitelor subclinice la vacile aflate la prima lactație

La a II-a lactație s-au înregistra atât probe dubioase cât și probe intens pozitive după cum se poate observa din figura 6.4.

Figura 6.4-Dinamica incidenței mamitelor subclinice la vacile aflate la a II-a lactație

Se știe că o vacă își atinge potențialul productiv începând cu a III-a lactație, menține acel nivel productiv până la a V-a lactație după care nivelul productiv începe să coboare. În același timp odată cu trecerea timpului, asupra ugerului vacii intervine o anumită uzură care poate fi accentuată de condițiile de întreținere, furajare, factorii de microclimat, etc. Datorită acestei uzuri animalul este predispus la înbolnăvire, de aceea au fost înregistrate mai multe probe pozitive. Această creștere poate fi ușor observată urmărind figurile 6.5 și 6.6 .

Figura 6.5-Dinamica incidenței mamitelor subclinice la vacile aflate la a III-a lactație

Figura 6.6-Dinamica incidenței mamitelor subclinice la vacile aflate la a IV-a lactație

și peste

Tabel 6.3

Rezultate privind manifestarea mamitelor subclinice la vaci pe sferturi mamare(sferturi mamare partea dreaptă și partea stângă)

Tabel 6.4

Rezultate privind manifestarea mamitelor subclinice la vaci pe sferturi mamare(sferturi mamare partea anterioară/posterioară)

Dintre cele patru sferturi ale ugerului unei vaci, sferturile posterioare sunt mai productive decât cele anterioare și de aceea se întălnesc mai multe cazuri de mamită la acestea. În ceia ce privește poziționarea sferturilor de o parte și alta a liniei mediene a ugerului, la cele aflate pe partea stângă au fost mai multe probe dubioase decât la cele din partea dreaptă. În ceia ce privește partea dreaptă, la aceasta s-au înregistrat mai multe probe pozitive așa cum reiese din figura 6.7 .

Figura 6.7-Incidența mamitelor subclinice pe sferturi mamare

În general mamitele se tratează cu antibiotice. Chiar dacă animalul se vindecă și tratamentul este întrerupt antibioticele continuă să fie eliminate prin lapte. Durata de eliminare a antibioticelor depinde de tipul de antibiotic. Deoarece laptele provenit de la vaci aflate sub tratament conține reziduri de medicamente, laptele provenit de la acestea nu poate fi folosit în fabricarea brânzeturilor. Tratamentul termic aplicat laptelui nu distruge antibioticele, astfel “pasteurizarea laptelui nu determină distrugerea antibioticelor, provocând reduceri nesemnificative ale acestora. Sterilizarea produce distrugerea în proporții de 20-60% a unor antibiotice.(penicilină,streptomicină,aureomicină)” (I.Bondoc,2007)

[NUME_REDACTAT] cu producții de până în 20 l lapte/pe zi sunt în marea lor majoritate vaci la prima fătare, iar la acestea incidența de apariție a mimitei subclinice este mică(25%) comparativ cu vaci aflate în a II-a (38,1%) și a III-a lactație(38,1%). La vacile aflate la a IV-a lactație și la cele peste a IV-a se înregistrează valori mai mari ale mamitelor comparativ cu lactațiile anterioare.

Mamita se poate localiza la oricare din cele patru sferturi ale ugerului, dar se înregistrează o valoare procentuală mai mare la sferturile posterioare 45,97% comparativ cu cele anterioare 32,96%. În funcție de așezarea sferturilor pe partea stângă sau dreaptă nu se constată diferențe majore(40,34% la sferturile de pe partea stângă și 37,08% la sferturile de pe partea dreaptă).

S-a constatat că pe parcursul unui an, apar diferențe referitor la incidența de apariție a mamitelor în funcție de sezon. Astfel iarna se înregistrează valori mai mici (35,07%) comparativ cu vara când numărul acestora crește (54,5%).

Flora bacteriologică izolată ,după frecvența apariției,cuprinde următoarele genuri și specii de bacterii:Streptococcus spp. 30,1% ,Staphylococcus spp. 17,9% ,Coliformi 17,3 % ,Pseudomonas aeruginosa 2,5% ,Pasteurella multocida 2,5% ,tetanofili 1,5% ,Proteus spp. 1% și neidentificați 3,3%.

Cu ajutorul testului C.A.M.P care se execută rapid și are o valoare de diagnostic certă s-au identificat următoarele specii de bacterii care aparțin genului Streptococcus: Str. agalatie 58,3 % , Str. dysgalactie 33,3% și Str. uberis 8,4%. În majoritate cazurilor, coliformii identificați s-au comportat ca fiind nepatogeni, dar o treime din tulpinile de E.coli testate au produs o zonă de hemoliză pe agar. Cea mai mare parte din stafilococii izolați, respectiv 65,7% au prezentat pigmentul alb-cenușiu, 22,9% pigmentul auriu iar restul de 11,4 % au prezentat pigmentul citrin.

Din orice punct de vedere analizat (economic,epidemiologic) depistarea timpurie a animalelor bolnave de mamită încă din fazele subclinice constituie o prioritate pentru fermier.