Ias 1 Prezentarea Situațiilor Financiare

Economie

Ias 1 Prezentarea Situațiilor Financiare

Byadmin ianuarie 1, 2024

„

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

CuPRINS

Standardul Internațional de Contabilitate

IAS 1

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare stabilește cerințele generale pentru prezentarea rapoartelor financiare anuale, prevede modele pentru structura lor, și stabilește cerințele minime pentru conținutul și prezentarea lor.

Entitățile nu sunt obligate să utilizeze titlurile noi în situațiile lor financiare. IAS 1 revizuit intră în vigoare începând la 1 ianuarie 2009.

IAS 1 prevede categoric că o entitate trebuie să aplice IAS 1 atunci când întocmirea și prezentarea situațiile financiare cu scop general, în conformitate cu IFRS. Cu alte cuvinte, situațiile financiare, altele decât situațiile financiare cu scop general sunt în afara domeniului de aplicare IAS 1. De exemplu, acest standard nu se aplică la structura și conținutul situațiilor financiare interimare condensate (aceste situații financiare sunt întocmite în conformitate cu IAS 34, Raportarea financiară interimară).

În plus, cerințele din IAS 1 se aplică în mod egal pentru toate entitățile, inclusiv celor care prezintă situații financiare consolidate și celor care prezintă situații financiare individuale, astfel cum sunt definite în IAS 27, Situații financiare consolidate și individuale.

Însă următoarele instituții vor aplica prevederile acestui standard, cu modificările precizate în alte Standarde specifice:

întreprinderile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamentale;

băncile și societățile de asigurări (IAS 30 Informații prezentate în situațiile financiare ale băncilor și ale altor instituții financiare similare);

entitățile care nu dețin capital așa cum sunt ele definite în IAS 32 Financial Instruments: Disclosure and Presentation (de ex. fondurile de investiții).

Capitolul 1 – Situații financiare anuale – sursă de informații în analiza financiară

Reprezentând elementul cel mai de bază din ansamblul sistemului informațional al unei entități economice, contabilitatea, furnizor principal de informații atât publice, cât și confidențiale, necesare managementului intern al întreprinderii, pune la dispoziția tuturor claselor de utilizatori situații financiare anuale. Situațiile financiare anuale reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terților informații colectate și prelucrate de sistemul contabil. Atât întreprinderea, cât și omul, privit ca o entitate separată, are nevoie de informațiile conținute în situațiile financiare anuale sau de rezultatele obținute în urma efectuării analizelor economico-financiare pe baza acestora, pentru a-și fundamenta deciziile lor economice.

Situațiile financiare anuale prin conținutul lor reușesc să înglobeze ansamblul activităților unei întreprinderi dintr-o perioadă determinată, devenind în acest mod un mijloc de conducere și analiză, pe baza cărora se realizează prognoze și se calculează o serie de indicatori macroeconomici.

1.1. Conceptul de situații financiare

La finele fiecărui an întreprinderile, pentru a-și putea evalua și descrie activitatea sa,
din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanței, poziției financiare și a imaginii fidele pe care o înfățișează, are angajamentul de a întocmi situații financiare anuale. Conform Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, acestea reprezintă „produsul final al activității contabile” prin „clasificarea și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare”. Sub formularea de „Situații financiare anuale” în România au fost denumite pentru prima oară în cadrul OMFP nr. 1752/17.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluată din Standardele Internaționale de Cotabilitate(SIC), stabilindu-se totodată obligativitatea întocmirii acestora de către toate persoanele juridice și cele fără scop lucrativ. Astfel, situațiile financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exercițiului financiar”, documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic și standardizat rezultatele dobândite de către întreprindere. Situațiile financiare anuale sunt puternic standardizate, atât de către Consiliul pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IASB), cât și de către normalizatorii români și au o „structură riguroasă și precisă, pentru a prezenta cât mai clar informațiile”. Acestea pun la dispoziția utilizatorilor informații comune despre tranzacțiile desfășurate în perioada curentă, precum și obligațiile de plată și încasările aferente ce se vor realiza în viitor, date care servesc drept prim mijloc de informare în procesul de fundamentare și adoptare a deciziilor lor economice.

Pentru a evidenția caracteristicile primordiale ale performanței și poziției financiare, de aseamenea și eventualele ezitări ale entității, conducerea sa poate, pe lângă setul de bază și obligatoriu de situații financiare, să realizeze o analiză financiară. În cadrul raportului de analiză sunt tratate următoarele aspecte: calculul și analiza principalilor indicatori, precum și influențele care determină performanța financiară; politicile de investiții și cea de dividende ale entității; sursele de finanțare și costurile îndatorării; resursele acesteia care nu sunt recunoscute în situațiile financiare. Responsabilitatea principală de a întocmi și prezenta informațiile cuprinse în situațiile financiare ale entității revine conducerii acesteia.

1.2. Utilizatorii situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale sunt destinate atât managementului intern al întreprinderii, dar și pentru celelalte categorii de utilizatori, care sunt privați de dreptul de a cere orice gen de rapoarte tipice sau proprii activității lor. Întocmite astfel încât să răspundă toturor cerințelor și nevoilor informaționale ale utilizatorilor, acestea sunt menite să prezinte date cât mai comune tuturor grupelor de utilizatori.

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe categorii de utilizatori ale situațiilor financiare anuale, clasificați în funcție de necesitățile informaționale ale acestora. În tabelul nr. 1 sunt sintetizate cele mai importante dintre acestea :

Tabel nr. 1 Utilizatorii situațiilor financiare anuale și deciziile lor economice adoptate

Contabiliatea oferă informații tuturor categoriilor de utilizatori analizate, deși necesitățile informaționale individuale sunt variate. În urma acțiunilor efectuate de fiecare utilizator în parte pot apărea divergențe între aceștea, deoarece în funcție de interesele proprii ale acestora se formează comportamentul individual.

1.3. Obiectivul situațiilor financiare

Contabilitatea există și evoluează mereu în căutarea adevărului și, în acest sens, scopul contabilității este producerea de situații financiare anuale a căror „obiectiv este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și modificările poziției financiare ale unei entități care sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare arată, de asemenea, rezultatele de administrare de anagement, sau responsabilitatea de gestionare a resurselor care îi sunt încredințate.”. Acestea reflectă în același timp rezultatul modului de folosire a resurselor încredințate managementului întreprinderii, care împreună dau posibilitatea tuturor tipurilor de utilizatori de a-și fundamenta și adopta decizii economice aferente sferei lor de activitate.

În cadrul fiecărei componente ale situațiilor financiare anuale, prin prisma obiectivului urmărit, sunt prezentate tranzacțiile și evenimentele economice realizate, reflectând diverse aspecte ale acestora. Fiecare situație financiară în parte nu poate oferi o imagine globală a întreprinderii sau să răspundă cerințelor informaționale ale utilizatorilor.

Deci, doar studierea setului întreg a documentelor de sinteză și raportare contabilă permite obținerea unei viziuni clare asupra întreprinderii și „ajută utilizatorii situațiilor financiare în estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entității și în special a plasării în timp a gradului de certitudine ale acestora”. Astfel informațiile de natură contabilă, care vizează perioade trecute trebuie să permită luarea unei decizii corecte în timpi utili pentru a atinge scopul esențial urmărit de desfășurarea contabilității.

1.4. Caracteristici calitative ale situațiilor financiare

Pe parcursul istoricului practicii contabile s-au conturat câteva atribute ale informațiilor financiar-contabile. Acestea: inteligibilitatea, relevanța, credibilitatea și comparabilitatea, au fost incluse de către normalizatorii internaționali în Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IASB) ca fiind principalele caracteristici pe care trebuie să le prezinte informațiile contabile. Doar acele informații care cumulează toate caracteristicile menționate anterior prezintă utilitate consumatorului de informații contabile.

În conformitate cu reglementările contabile românesti caracteristicile informațiilor contabile de definesc în felul următor :

Inteligibilitatea – presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să fie înțelese ușor de utilizatorii care posedă cunoștințe suficiente în domeniu economic și le-ar permite acestora realizarea de analize și concluzii în urma studierii în detaliu a informațiilor.

Relevanța – dacă în procesul decizional, informațiile prezentate în situațiile financiare anuale au permis evaluarea corectă a ansamblului de evenimente petrecute în cadrul activității desfășurate de întreprindere, evenimente care privesc perioade trecute, prezente sau viitoare, cât și au fost de folos în atestarea sau corectarea evaluărilor viitoare, atunci acestea pot fi denumite ca informații relevante.

Relevanța informațiilor e dată, pe de altă parte, și de pragul de semnificație a acestora, care reflectă gradul de influență a informațiilor asupra deciziilor economice ale utilizatorului în cazul în care au fost prezentate în mod eronat sau chiar omise de tot la prezentare.

Credibilitatea – informațiile care dau posibilitatea elaborării unor decizii fundamentate pe date cât mai certe și care nu conțin erori semnificative și în același timp nepărtinitoare, pot fi considerate credibile. Credibilitatea lor e dată de reprezentarea fidelă a rezultatelor și poziției financiare a întrepriderii, de reflectarea tuturor tranzacțiilor și evenimentelor realizate în mod fidel și în același timp respectând principiul prevalenței economicului asupra juridicului, fiind contabilizate corespunzător realității lor eonomice, și nu doar formei lor juridice.

Credibilitatea este caracterizată de următoarele însușiri:
– ea trebuie să fie neutră, astfel încât să nu influențeze procesul decizional, precum și modul de formare a unui raționament în vederea atingerii scopurilor sau rezultatelor propuse;

– prudența este reliefată prin intermediul principiului prudenței și presupune propagarea unei viziuni pesimiste asupra capitalurilor întreprinderii precum și subevaluarea șanselor afacerii.

Prezentând un grad de precauție, această abordare economică obligă agentul economic să evite supraevaluarea activelor și veniturilor, în timp ce datoriile și cheltuielile sale să le evalueze în totalitate, chiar dacă unele din ele au aparut între data închiderii exercițiului financiar și data întocmirii bilanțului contabil, luând în calcul, indiferent de rezultatul obținut în exercițiul financiar, totalitatea eventualelor pierderi, riscuri și deprecieri probabile.

– integralitatea informațiilor financiar-contabile presupune ca acestea să fie complete sub toate aspectele semnificative, dând dovadă de credibilitate și să nu fie irelevante, deci să nu conțină omisiuni care ar conduce la o informaredel și în același timp respectând principiul prevalenței economicului asupra juridicului, fiind contabilizate corespunzător realității lor eonomice, și nu doar formei lor juridice.

Credibilitatea este caracterizată de următoarele însușiri:
– ea trebuie să fie neutră, astfel încât să nu influențeze procesul decizional, precum și modul de formare a unui raționament în vederea atingerii scopurilor sau rezultatelor propuse;

– prudența este reliefată prin intermediul principiului prudenței și presupune propagarea unei viziuni pesimiste asupra capitalurilor întreprinderii precum și subevaluarea șanselor afacerii.

Prezentând un grad de precauție, această abordare economică obligă agentul economic să evite supraevaluarea activelor și veniturilor, în timp ce datoriile și cheltuielile sale să le evalueze în totalitate, chiar dacă unele din ele au aparut între data închiderii exercițiului financiar și data întocmirii bilanțului contabil, luând în calcul, indiferent de rezultatul obținut în exercițiul financiar, totalitatea eventualelor pierderi, riscuri și deprecieri probabile.

– integralitatea informațiilor financiar-contabile presupune ca acestea să fie complete sub toate aspectele semnificative, dând dovadă de credibilitate și să nu fie irelevante, deci să nu conțină omisiuni care ar conduce la o informare falsă sau eronată a utilizatorului.

Comparabilitatea – metodele contabile de evaluare, prezentare și clasificare a elementelor descrise în situațiile financiare anuale folosite de către întreprindere trebuie să dea dovadă de permanență în timp, doar în acest mod se poate îndeplini această cerință. Ca urmare „utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a identifica diferențele dintre metodele contabile utilizate” în cazul în care întreprinderea a efectuat o schimbare a acestora. Atât în cadrul aceleiași întreprinderi, de-a lungul perioadelor, cât și la mai multe întreprinderi în același timp trebuie utilizate aceleași modalități de prezentare și cuantificare a acelorași tranzacții și evenimente ecomonice, într-o manieră unitară, pentru ca utilizatorul să poată face diferența dintre politicile contabile folosite de-a lungul timpului. Deci, informația trebuie să permită compararea sa în timp și spațiu, pentru a deveni cât mai valoroasă.

În ceea ce privește informația relevantă și credibilă, cadrul contabil IASB, menționează: oportunitatea; raportul cost-beneficiu, care este mai degrabă o constrângere generală decât o caracteristică calitativă; și echilibrul între caracteristicile calitative; ca fiind limitele acesteia.

Prin urmare, informația trebuie să fie la timpul potrivit, la locul potrivit și prezentată oamenilor potriviți în vederea adoptării unor decizii cât mai corecte. De asemenea, beneficiile urmate de cunoașterea informațiilor trebuie să fie mai mari decât costul obținerii acestora și, nu în ultimul rând, caracteristicile calitative ale acestora să prezinte un echilibru adecvat între ele pentru a îndeplini obiectivul situațiilor financiare.

1.5. Structura situațiilor financiare

Corespunzător capitolului I, articolul 5 din Legea contabilității nr.82/1991, repubilcată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454 în 2008, persoanele juridice și cele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au obligația să conducă contabilitate în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale.

Tot în cadrul legii se precizează că situațiile financiare anuale trebuie să fi însoțite de o declarație scrisă de managenentul întreprinderii prin care își asumă responsabilitatea întocmirii situațiilor financiare anulale în conformitate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene.

Standardului Internațional de Contabilitate 1(IAS 1) Prezentarea situațiilor financiare, specifica setul complet de situații financiare, care include:

(a) o situație a poziției financiare la finalul peroadei (bilanțul);
(b) o situație e rezultatului global pe periodă (contul de profit și pierdere);
(c) o situație a modificărilor în capitalurile proprii pe perioadă;
(d) o situație a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
(e) note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte informații explicative;
(f) o situație a poziție financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor din situațiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situațiile sale financiare;

Însă, nu toate entitățile partimoniale sunt obligate să întocmească setul complet de documente de sinteză și raportare contabilă. Articolului 3 din OMFP 3055 din 29 octombrie 2009, specifică două categorii de entități, care întocmesc fie setul complet de situații financiare anuale, fie setul de situații financiare simplificat. Includerea într-o categorie sau alta a unei entități depinde de faptul dacă acestea, la data bilanțului, depășeste sau nu limitele a două dintre următoarele criterii de mărime :

Total active – 3,65 milioane de Euro;

Cifra de afaceri – 7,3 milioane de Euro;

Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar – 50;

Așadar, cele care depășesc două dintre cele trei limite menționate, întocmesc setul complet de situații financiare anuale, format din:

bilanț;

contul de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de trezorerie; și

note explicative la situațiile financiare anuale.

Cele care nu îndeplinesc această condiție vor întocmi setul de situații financiare simplificat alcătuit din:

bilanț;

contul de profit și pierdere; și

note explicative la situațiile financiare anuale.

Situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie se pot întocmi, de cele din urmă, facultativ.

1.5.1. Bilanțul contabil

Oferind în primul rând informații despre poziția financiară a întreprinderii, bilanțul, prezintă în etalon bănesc situația patrimoniului întreprinderii în două exerciții financiare diferite: perioada de bază în comparație cu perioada curentă. În acest mod, prin intermediul bilanțului, care constituie cel mai integral și complex document de sinteză, se prezintă posturile bilanțiere, respectiv cele de activ și cele de pasiv, la încheierea exercițiului financiar, cât și în celelalte cazuri precizate de lege. Prezentarea se face în urma grupării acestora în funcție de proveniența și destinația lor, precum și eventualele corectări a valorilor.

Astfel activele, datoriile și capitalurile proprii, ca rezultat a organizării informațiilor, din balanța de verificare finală, din punct de vedere al lichidității, exigibilității și natura economică, reprezintă principalele structuri bilanțiere și totodată elementele care sunt legate nemijlocit de aprecierea poziției financiare a întreprinderii.

Structurile bilanțiere, specificate anterior, se definesc după cum urmează:

Rezultate din evenimentele aferente perioadelor trecute, activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere și de la care se așteaptă câștiguri economice viitoare. Doar atunci când costul sau valoarea acestora pot fi evaluate în mod credibil și este probabilă efectuarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere, activele vor fi recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț. Repartizarea de dividende, restituirea unor împrumuturi, desfășurarea activității de producție și realizarea de servicii, executarea unor operațiuni de înlocuire a activelor existente cu altele, sunt doar câteva dintre avantajele economice pe care le poate prezenta un beneficiu economic așteptat în viitor.

Decontarea unei obligații curente a întreprinderii, reieșită din evenimente trecute, și care are ca efect o ieșire de fluxuri de resurse cu beneficii economice dinspre întreprindere se încadrează în structura datoriilor. Recunoașterea lor în contabilitate și prezentarea lor în bilanț se poate face doar în cazul când se așteaptă o ieșire de resurse economice fiind rezultatul unei decontări a unei obligații prezente precum și posibilitatea evaluării într-o manieră credibilă a valorii decontate. Efectuarea de plăti în numerar, conversia unei obligații în capital propriu, transmiterea de alte active, prestări de servicii sunt forme pe care le poate îmbrăca stingerea unei obligații actuale.

„Capitalul propriu reprezintă interesul dreptul acționarilor asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor”.

Atât în normele metodologice de completare a documentelor de sinteză și raportare contabilă, cât și în formularul tip de bilanț sunt arătate modurile de calcul și regrupare a sumelor pentru acei indicatori care nu se pot lua direct din balanța de verificare finală în structura bilanțului, precum și pentru cei care sunt denumiți indicatori de însumare sau derivați.

1.5.2. Contul de profit și pierdere

Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanța întreprinderii și reprezentând o structură distinctă a situațiilor financiare, contul de profit și pierdere, prezintă o prelucrarea și sistematizare a tuturor veniturilor și cheltuielilor înregistrate în exercițiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu ajutorul acestor elemente, a căror recunoaștere și măsurare prezintă o dependență parțială față de conceptele de capital și menținerea nivelului acestuia, noțiuni care sunt folosite în realizarea situațiilor financiare.

În concordanță cu reglementările IASB, toate mișcările din cadrul întreprinderii, concretizate în „consumuri de mijloace material, umane și bănești”, precum și „rezultatele obținute în urma consumurilor efectuate”, sunt definite în modul următor:

cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari;

veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul perioadei, generate în cadrul desfășurării activității normale ale unei entități, atunci când aceste intrări au drept rezultat creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor la capitalurile proprii;

Din punct de vedere al activităților pe care le desfășoară întreprinderea, în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile sunt structurate în cele de: exploatare, financiare și extraordinare. Prin prisma acestei grupări avem posibilitatea de a calcula rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare:

Tabel nr. 2 Rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare

Suplimentar, pe lângă acești indicatori microeconomici, în tabelul nr. 3 sunt formulele de calcul și pentru celelalte rezultate:

Tabel nr. 3 Rezultatele întreprinderii

În concluzie, contul de profit și pierdere este situația financiară care măsoară succesul sau performanța activității unei întreprideri, referitoare la o periadă dată.

1.5.3. Situația modificărilor capitalului propriu

Situația modificărilor capitalului propriu prezintă modificările capitalului propriu între începutul și sfârșitul unui perioade contabile, adică reflectă crearea sau reducerea activului net în cursul acestei perioade.

O entitate trebuie să prezinte o situație a modificărilor capitalurilor proprii care arată în declarația:

a) venitul total cuprinzător pentru perioada de referință, indicând separat sumele totale atribuibile proprietarilor societății și non-controling interese;

b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau a retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS;

c) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă la începutul și la sfârșitul perioadei, prezentând separat modificările care rezultă din:

– profit sau pierdere,

– fiecare element de venit global, și

– tranzacțiile cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, indicând separat contribuțiile și distribuirile către proprietari și modificările în interesele de proprietate în filiale care nu au drept rezultat o pierdere a controlului.

O entitate trebuie să prezinte, fie în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie în notele explicative, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în timpul perioadei, și suma pe acțiune aferenta.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce prezintă atât situația modificărilor capitalului propriu, cât și contul de profit și pierdere, trebuie preciazată diferența dintre venituri și câștiguri, respectiv dintre cheltuieli și pierderi:

câștigurile – reprezintă creșteri ale beneficiilor economice, apărute sau nu în exercițiul contabil curent. Ele nu se compensează, asemeni veniturilor și cheltuielilor între ele, iar evidența și reprezentarea lor se face, de regulă, la valoarea netă.

pierderile – sunt scăderi ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară în exercițiul contabil curent. Raportarea acestora se face fără a lua în considerare veniturile asociate.

Astfel prin intermediul acestei componente ale situațiilor financiare se prezintă valoarea totală a veniturilor și cheltuielilor, inclusiv câștigurile și pierderile generate de activitățile întreprinderii pe parcursul perioadei contabile, excluzând modificările rezultate din tranzacțiile cu proprietarii care au acționat în calitatea lor de acționari/asociați.

Soldurile de deschidere și de închidere ale capitalului social, primelor de capital, tuturor rezervelor, rezultatului reportat, rezultatului exercițiului, precum și modificările acestora sunt prezentate în situația modificărilor capitalului propriu, care constituie un reper fundamental în apreciarea bonității întreprinderii.

1.5.4. Situația fluxurilor de trezorerie

Deoarece în urma analizei atât a bilanțului, cât și a contului de profit și pierdere, nu se poate forma o imagine completă privind felul în care se administrează valorile materiale și bănești ale întreprinderii, se conturează necesitatea întocmirii unei situații financiare care ar răspunde cerințelor informaționale ale utilizatorilor privind aceasta latură a activității întreprinderii.

Privitor la această problemă IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie menționează că întocmirea situațiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informații folositoare în scopul evaluării posibilităților întreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesitățile de utilizare a acestora, precum și realizarea unui pronostic a scadențelor și a riscului încasărilor viitoare.

După IAS 7, fluxurile de numerar – reprezintă intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente ale acestora.

Asemenea veniturilor și cheltuielilor, și fluxurile de trezorerie se clasifică în funcție de natura activităților principale ale întreprinderii, după cum urmează :

fluxuri generate din activitatea de exploatare;

fluxuri generate din activitatea de investiții; și

fluxuri generate din activitatea de finanțare.

O astfel de grupare a fluxurilor de trezorerie, prezintă utilitate în următoarele activități de analiză:

– nu toate activitățile presupun numerar, deci se face o corelare a profitului sau pierderii cu numerarul, separându-le pe cele care implică numerar de cele care nu implică;

– efectuarea unei evaluări a capacității întreprinderii de a-și putea onora obligațiile de plată, efectuate în cash, deoarece orice întreprindere trebuie să prezinte o astfel de capacitate;

– în desfășurarea activității sale, întreprinderea, consumă numerar, iar pentru a cunoaște cu aproximație mărimile viitoare ale acestora trebuie făcută o evaluare a cash-flow-urilor strategice;

Pe seama soldurilor de trezorerie, a celui rezultat din activității de gestiune a activelor reale și a celui rezultat din operațiuni de investire de capital și finanțare, se poate determina un indicator microeconomic important, și anume variația trezoreriei nete. Calculul trezoreriei nete este posibil doar după efectuarea clasificării și analizei tuturor fluxurilor de numerar ale întreprinderii. Astfel în cazul în care nu există concordanță între fluxurile reale ale întreprinderii cu cele monetare, caz frecvent întâlnit, asigurarea trezorerie se face prin intermediul decalajelor de plăți asociate acelor fluxuri.

În vederea întocmirii și prezentării situațiilor fluxurilor de trezorerie s-au consacrat două metode de determinare a fluxurilor de numerar, acestea fiind menționate în IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie :

Metoda directă, care presupune operarea încasărilor și plăților brute în numerar;

Metoda indirectă, reprezentând o alternativă la cea dintâi, rezidă în ajustarea a elementelor de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatea de investiții sau de capital, și a efectelor tranzacțiilor ce nu au natură monetară și a remiterilor ori angajamentelor de plăți sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, cu profitul net sau pierderea netă.

Și această componentă a situațiilor financiare anuale nu este obligatorie pentru acele întreprinderi care la închiderea exercițiului financiar nu depășesc două dintre cele trei criterii de mărime menținate anterior.

1.5.5. Notele explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative ale situațiilor financiare anuale constituie o detaliere într-un mod sistematic a informațiilor prezentate în celelalte componente ale situațiilor financiare, respectiv bilanț, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie, precum și „informații despre reglementările contabile care stau la baza întocmirii situațiilor financiare și despre politice contabile folosite”. Astfel pentru toate componentele situațiilor financiare prezentate anterior, care se dezvoltă sau pentru care se oferă informații în plus, trebuie să existe câte o trimitere la notele explicative ale situațiilor respective.

Politicile contabile prezentate în notele explicative rezidă în principiile, regulile, convențiile, și practicile specifice adoptate de entitate în vederea elaborării, întocmirii și prezentării situațiilor financiare, astfel încât să poată oferi informații cât mai relevante, credibile și complete din punct de vedere semnificativ.

În România, cele zece domenii care sunt abordate în notele explicative distinct sunt:

Activele imobilizate;

Provizioanele;

Repartizarea profitului;

Analiza rezultatului din exploatare;

Situația creanțelor și datoriilor;

Principii, politici și metode contabile;

Participații și surse de finanțare;

Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere;

Exemple de calcul și analiza a principalilor indicatori economico-financiari;

Alte informații.

Capitolul 2 – Studiu de caz privind IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

Studiu de caz a fost efectuat pe exemplul societății comerciale BEAUTY DENT S.R.L. Iași, care este prestatoare de servicii în domeniul tehnicii dentare. Forma juridică sub care a fost constituită este de Societate cu Răspundere Limitată(S.R.L.). Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prevederile din actul constitutiv.

2.1. Prezentarea S.C. BEAUTY DENT S.R.L.

S.C. BEAUTY DENT S.R.L. s-a constituit pe data de 6 decembrie 2005, fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J22/2973/2005, cu Codul Unic de Înregistrare 18192650.

Sediul social al societății comerciale BEAUTY DENT S.R.L. este stabilit în România, județul Iași, localitatea Iași, str. B-DUL POITIERS, nr. 18. Societatea nu are înființate filiale, sucursale sau alte puncte de lucru situate în alte localități din țară sau din străinătate.

Durata de funcționare a societăți este pe o perioadă nedeterminată și a început desfășurarea activității la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului.

Capitalul social subscris al S.C. BEAUTY DENT S.R.L. constă în numerar și este în valoarea totală de 200 lei, vărsat integral la data constituirii societății, de către cei 2 asociați care au participat la înființarea acesteia și nu a suferit modificări de la constituire până în prezent.

Capitalul social al societății este divizat în acțiuni nominative în valoarea egală de 100 lei fiecare. Acestea au fost atribuite asociaților proporțional cu cota fiecăruia de participare la capitalul social, reprezentând 50 % din capitatul subscris , respectiv câte 100 acțiuni nominative pentru fiecare.

Organul de conducere a S.C. BEAUTY DENT S.R.L. este reprezentat de Administratorul societății, care ia decizii asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială, împreună cu secretarul societății, aceștea fiind persoane fizice de cetățenie română, domiciliate în România, specializate în domeniul tehnicii dentare.

Conducerea operativă a societății este asigurată de 6 membrii, dintre care un administrator, un secretar și 4 salariați ai societății. Conducerea operativă a societății urmărește asigurarea coordonării și realizarea efectivă a activităților zilnice a societății, modul de respectare și aplicarea a regulamentului, de organizare a societății, întocmirea documentației necesare luării deciziilor de către administrator, precum și alte atribuții date în competența conducerii operative de către administratorul societății comerciale.

Societatea a fost înființată cu scopul de a realiza lucrări estetice de bună calitate cu materiale de actualitate, încercând a convinge atât colaboratorii, cât și pacienții că o lucrare de calitate înseamnă nu numai o estetică bună, dar și durabilitate și funcționalitate. De la înființare până în prezent societatea și-a diversificat și extins gama de produse și servicii prestate. Laboratorul corespunde standardelor europene și dispune de o echipă de tehnicieni experimentați care reușesc să mulțumească cele mai exigente cerințe, folosind materiale și instrumente de ultimă oră și consumabile de unică folosință.

Societatea a devenit un partener de încredere pentru clienții săi, oferid acestora servicii de înaltă calitate în timp scurt și eficient.

Societatea comercială BEAUTY DENT S.R.L. își desfășoara activitatea în domeniul „Producția de dispozitive, aparate și instrumente medicale stomatologice”, grupa CAEN 3250, acesta fiind ca obiect principal de activitate, iar ca obiect secundar de activitate are prevăzut în actul constitutiv diverse activități cu privire la prestarea de servicii în domeniul tehnicii dentare.

2.2. Prezentarea bilanțului contabil conform IAS 1

Luând în considerarea faptul ca în cadrul IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare nu este prezentată nici o formă standard a bilanțului, societățile, în funcție de specificul activității, își pot crea propriul format al bilanțului astfel încât informațiile prezentate să corespundă tuturor cerințelor informațiilor contabile.

2.2.1. Întocmirea bilanțului conform reglementărilor contabile în vigoarea. S.C. BEAUTY DENT S.R.L.

Evidența contabilă este organizată și condusă în conformitate cu prevederile legale, de către un contabil autorizat expert, care aplică cu consecvență principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente, care presupune ca efectele tranzacțiilor sa fie recunoscute atunci când tranzacțiile se produc (nu pe măsură ce trezoreria este încasată sau plătită), și înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadei, precum și respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor,, pentru a conferi obiectivitate sistemului contabil și pentru a permite obținerea unei imagini fidele, clare, complete asupra activelor, datoriilor, capitalurilor și rezultatelor societății. În baza evidenței contabile se întocmește bilanțul contabil, contul de profit și pierderi și restul rapoartelor, care sunt prezentate în conformitate cu Legea Contabilității nr.82/1991 republicată și cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene, aprobate prin OMFP nr. 3055/2009, precum și cu Standardele Internaționale de Contabilitate,

2.2.2. Principalele posturi bilanțiere

În tabelul nr. 4 se prezintă principalele elementele din bilanț. Se observă că societatea respectă prevederile Standardelor Internaționale de Contabilitate și reglementările Directivei a IV-a în ceea ce privește repartizarea elementelor de activ în rubricile: activ circulant și activ imobilizat, criteriul adoptat fiind cel bazat pe lichiditatea activelor și nu pe clasificarea curent/ termen lung. Formatul bilanțului este cel listă:

Tabel nr. 4 Bilanț contabil S.C. BEAUTY DENT S.R.L.

2.2.3. Evaluarea și recunoașterea posturilor bilanțiere

Politicile contabile au fost aplicate în mod consecvent pe perioada 01.01.2010-31.12.2010.

Moneda situațiilor financiare este Leul. Toate cifrele sunt prezentate în lei românești. Operațiunile exprimate în monedă străină au fost înregistrate în lei la cursul pieței valutare stabilit de Banca Naționala a României, de la data decontării tranzacției. Activele și pasivele monetare, exprimate în monedă străină, la data bilanțului, au fost transformate în lei, la cursul de la această dată. În ceea ce privește valoarea la care sunt prezentate elementele de activ în bilanț, situația este următoarea:

♦ Imobilizările corporale sunt evaluate astfel: Grupa “Instalații tehnice și mașini” și grupa “Alte instalații, utilaje și mobilier” la cost istoric, minus ajustările cumulate de valoare.

Cheltuielile cu reparațiile si întreținerea mijloacelor fixe efectuate pentru a menține valoarea acestor active sunt recunoscute în contul de profit și pierdere la data efectuării lor.

Cheltuielile efectuate în scopul îmbunătățirii performanțelor tehnice sunt capitalizate și amortizate pe perioada rămasă de amortizare a fiecărui mijloc fix. Amortizarea este calculată folosind regimul de amortizare liniar și se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea se calculează de la data punerii în funcțiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor de utilizare economică și condițiilor de utilizare a acestora.

Mijloacele fixe se amortizează pe durata de utilizare economică estimată de către specialiștii societății, și este aplicată consecvent. Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate sau nepuse în funcțiune. Imobilizările în curs nu sunt supuse amortizării .

♦ Imobilizările necorporale. Imobilizările necorporale sunt active nemonetare, fără suport material, de exemplu brevete, licențe, mărci și alte valori similare. Societatea analizată nu dispune de imobilizări necorporale.

♦ Imobilizări financiare. Imobilizările financiare reprezintă plasamente ale capitalului sau ale altor resurse pe timp îndelungat în titluri de valoare sau creanțe. S.C. BEAUTY DENT S.R.L nu deține în activ imobilizări financiare.

♦ Stocuri. Contabilitatea stocurilor este ținută cantitativ și valoric, prin folosirea inventarului permanent. În aceste condiții, în contabilitate s-au înregistrat toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce a permis stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric. Stocurile au fost înregistrate la costul de achiziție sau la costul de producție, pentru cele produse de societate. La data bilanțului – activele de natura stocurilor au fost reflectate în bilanț la valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. La ieșirea din gestiune a stocurilor și a altor bunuri fungibile, acestea s-au evaluat și s-au înregistrat în contabilitate prin metoda costul mediu ponderat, considerată ca fiind cea mai adecvată din considerentul asocierii costurilor recente cu veniturile curente. Metoda aleasă este aplicată consecvent pentru elementele similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul.

Producția în curs de execuție s-a determinat prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul fiecărei luni, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție.

♦ Creanțe comerciale. Conturile de creanțe comerciale și alte creanțe au fost evidențiate în bilanț la valoarea lor recuperabilă. La data 31 decembrie 2010 valoarea creanțelor comerciale este zero.

♦ Furnizori și alte datorii. Conturile de furnizori și alte datorii au fost evidențiate la valoarea lor plătibilă. Pentru datoriile evidențiate nu s-au efectuat ipotecări.

2.3. Prezentarea contului de profit și pierdere conform IAS 1

Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanța întreprinderii și reprezentând o structură distinctă a situațiilor financiare, contul de profit și pierdere, prezintă o prelucrarea și sistematizare a tuturor veniturilor și cheltuielilor înregistrate în exercițiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu ajutorul acestor elemente, a căror recunoaștere și măsurare prezintă o dependență parțială față de conceptele de capital și menținerea nivelului acestuia, noțiuni care sunt folosite în realizarea situațiilor financiare.

Standardele Internaționale de Contabilitate lasă o mare libertate de gândire contabilului, astfel încât pe baza raționamentului profesional să se ia deciziile cele mai bune, pentru ca situațiile financiare să ofere o imagine fidelă a performanțelor întreprinderilor.

Trebuie remarcată importanța acordată raționamentului profesional. Această importanță este, pe de o parte, consecința simplității modului de a întocmi contul de profit și pierdere, iar pe de altă parte, întreprinderile trebuie să prezinte o serie de elemente minime la care trebuie adăugate alte elemente, dacă acestea sunt necesare pentru prezentarea fidelă a rezultatelor financiare ale întreprinderii.

2.3.1. Întocmirea contului de profit și pierdere conform reglementărilor contabile

Contul de profit și pierdere a fost întocmit conform prevederilor Standardelor Internaționale de Contabilitate și reglementările Directivei a IV-a. Acesta este prezentat sub formă de listă, prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru a arăta modul de formare a rezultatului, formă acceptată de IAS 1 și prezintă minimul de informații impuse de standard.

Din punct de vedere al activităților pe care le desfășoară S.C. BEAUTY DENT S.R.L., în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile sunt structurate în cele de: exploatare, financiare și extraordinare.

2.3.2. Principalele posturi din contul de profit și pierdere

Tabel nr. 5 Contul de profit sau pierdere S.C. BEAUTY DENT S.R.L

2.3.3. Evaluarea și recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în contul de profit și pierderea

La întocmirea contului de profit și pierdere, s-a ținut cont – potrivit principiului independenței exercițiilor – doar de cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data plății acestora. Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior, au fost prezentate sub titlul de Cheltuieli în avans, în timp ce cheltuielile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, au fost plătite numai în cursul exercițiului financiar ulterior, au fost prezentate la Datorii.

Pentru fiecare element de cheltuială din contul de profit și pierdere a fost prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent, toate acestea sunt explicate în notele explicative prin comentarii relevante.

Contul de profit și pierdere a fost întocmit făcându-se abstracție de datele referitoare la încasări și plăți. Astfel, cheltuielile ca și efecte ale tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când apar și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt plătite, adică făcând abstracție de data decontării, și au fost înregistrate în contabilitate și raportate în contul de profit și pierdere al perioadei aferente.

Veniturile au fost recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care riscurile și beneficiile asociate proprietății asupra lor au fost transferate cumpărătorului.

Capitolul 3 – Concluzii

Informațiile furnizate de situațiile financiare anuale stau la baza efectuării analizelor financiare. Situațiile financiare trebuie întocmite astfel încât să ofere informații cu privire la poziția și performanța financiară, cât și imaginea fidelă a întreprinderii. Fiecare componentă a situațiilor financiare prezintă informații diferite despre aceleași tranzacții și evenimente economice efectuate de către întreprindere în decursul unui exercițiu financiar. Prin urmare, fiecare situație financiară analizată separat nu poate oferi o imagine globală asupra activității entității analizate.

Sistemul contabil IAS se aplică obligatoriu la anumiți agenți economici din România în că din 2000 și există intenția de a generaliza treptat aceste standarde internaționale, astfel încît ele să fie aplicate și în cele mai mici întreprinderi. Totuși, este un sistem greoi, cu mai multe evidențe contabile, calcule mai complicate și rezultate diferite față de sistemul contabil reglementat de legislația românească, astfel încît există o anumită inerție, în defavoarea aplicării IAS.

Unii experți consideră că multe firme, prin diferite artificii contabile au încheiat anul cu profit, pentru a putea accesa credite bancare. Aceste întreprinderi se vor prăbuși odată cu aplicarea standardelor. O asemenea situație va crea probleme suplimentare societăților românești, pentru că ele vor trebui să aplice noile standarde contabile într-un moment în care vor fi afectate de concurența acerbă din piața comună europeană. Singura șansă de a depăși astfel de dificultăți este ca toți agenții economici să înregistreze profit real până la aplicarea noului sistem contabil, deoarece, în cazul în care profitul este creat artificial, prin aplicarea noilor standarde, firmele riscă să devină falimentare.

Bibliografie

1. Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană și internațională, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2007

2. Grigorescu, S. I., Suport curs IAS 1, 2011

3. Lungu, C. I., Teorii și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situatiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2007

4. Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2010

5. Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediția a II-a, Editura Universitară, Bucuresti, 2005

6. Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011

7. ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison, 2011

8. ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication Departement, United Kingdom, 2009

9. ***, Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, București, 2004

10. ***, Standardele Internaționale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009

11. ***, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 și 766 bis/10.11.2009, modificat și completat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010; secțiunea 2

12. ***, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008

13. http://books.google.ro