Cap.I HACCP – Metoda modernă de asigurare a calității

Cuprins

Introducere

Cap.I HACCP – Metoda modernă de asigurare a calității

1.1. Siguranța alimentară în contextul economiei moderne

1.2. HACCP – Concept, principii, metodologie

1.3. Preocupări privind siguranța alimentară în industria peștelui

Cap.II SC Lotca Pescom SRL – Prezentare generală

2.1. Prezenarea de ansamblu a unității – date de identificare

2.2. Cunoașterea și studiul principalelor activități și unități componente

Cap.III Etapele și metodologia aplicării HACCP la S.C Lotca Pescom

3.1

3.2

3.3

Bibliografie

Anexe

Introducere

Deschiderea României către piețele exterioare in cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și in perspectiva participării la Uniunea Europeană conduce la necesitatea adaptării la exigențele internaționale cu privire la sistemul de siguranță și calitatea alimentelor. România are nevoie de programe de control care să asigure securitatea și calitatea produselor românești. Din aceste motive se consideră că este necesară schimbarea actualelor sisteme de control al calității din intreprinderile romănești și inlocuirea lor cu sisteme moderne. (GMPs, GHP, HACCP, ISO9000:2000).

HACCP este un acronym ce provinde din expresia limbii engleze “Hazard Analysis and Critical Control Points” care se traduce prin “Analiza Riscurilor. Puncte Ctitice de Control”.

Conceptele care stau la baza sistemului HACCP își au originea în cercetările de la începutul anilor ’60, efectuate de NASA, compania Pillsbury, în colaborare cu Laboratoarele Natick ale Armatei SUA, pentru obținerea de alimente caracterizate prin "zero defecte", destinate consumului în cadrul misiunilor spațiale.

Astfel a fost elaborată și ulterior perfecționată o metodă foarte valoroasă, care a schimbat modul de abordare a strategiei calității și siguranței în domeniul producției alimentare, făcând trecerea de la controlul post-proces, la aplicarea metodelor preventive.

Recunoscută astăzi drept cea mai eficientă soluție pentru asigurarea salubrității produselor alimentare, metoda HACCP este promovată de majoritatea organismelor internaționale (FAO, OMS, Codex Alimentaris), regionale (consiliul UE) și naționale.

În SUA, metoda a fost utilizată începând cu anul 1973 la fabricarea conservelor de carne și pește. În 1995, Serviciul pentru Inspecții și Siguranța Alimentelor a cerut utilizarea principiilor HACCP în domeniul peștelui și produselor marine, iar în 1996 pentru preparate din carne și pasăre. Începând cu 1998, au fost elaborate reglementări privind aplicarea HACCP pentru sucurile de fructe, legume și ouă.

Comunitatea Europeană a promovat încă din 1983 introducerea principiilor H.A.C.C.P. Prin Directivele Consiliului UE se încurajează producătorii și comercianții de alimente în aplicarea HACCP. Din anul 1995, sistemul devine o cerință obligatorie pentru produsele din pește la intrarea pe piața UE.

Cap I – Metoda modernă de asigurare a calității

Siguranța alimentară în contextul economiei moderne

Cerințele din pachetul de igienă al UE se aplică tuturor companiilor care produc, procesează, distribuie și comercializează produse alimentare.

Operatori din industria alimentară

Depozite și firme de transport

Angrosiști și detailiști

Chioșcuri

Restaurante

Firme de catering

Ce reprezintă siguranța alimentară?

Conform Codex Alimentarius (colecție de standarde recunoscute pe plan internațional, coduri de bune practici și linii directoare pentru produsele alimentare, la nivel internațional), siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului că alimentele nu vor dăuna consumatorilor atunci când sunt pregatite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile privind modul de utilizare”. Produsele alimentare – procesate sau proaspete – ce sunt vândute consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia.

Pentru ca alimentele comercializate să fie sigure și sănătoase este necesară existența unor standarde înalte de calitate pe tot parcursul lanțului alimentar, de la fermă la consumator. Astfel, siguranța alimentară urmărește:

• sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor;

Produsele alimentare sunt sigure dacă animalele de la care provin alimentele sunt sănătoase. Pentru a se preveni intrarea unui animal bolnav în lanțul alimentar, toate animalele și toate produsele obținute de la animale trebuie să întrunească cerințe stricte de sănătate, înainte de a fi comercializate. Mai mult decât atât, toate animalele importate sau comercializate în Uniunea Europeană trebuie să fie identificabile – înregistrate, marcate și acompaniate de un pașaport (în funcție de tipul de animal). De asemenea, nu este suficient ca animalele să fie sănătoase, este important ca acestea să nu fie supuse unor dureri sau suferințe evitabile. Cercetări științifice au demonstrat că stresul fizic (cauzat de condiții improprii de creștere, transport și sacrificare) pot afecta negativ atât sănătatea animalelor, cât și calitatea cărnii obținute prin sacrificrea acestora.

Și agricultorii au responsabilități importante în cultivarea legumelor și a plantelor care devin materii prime pentru produsele alimentare. Pentru combaterea afectării culturii agricole cu diverse virusuri amenințătoare pentru buna creștere a plantelor sau a legumelor, sunt folosite produse chimice (pesticide). Aceste produse pot fi însă periculoase pentru sănătatea consumatorului dacă nu sunt aplicate în cantitatea și în condițiile recomandate de specialiștii în domeniu. Pentru a se preveni contaminarea recoltelor agricole, agricultorii au obligația de a solicita autorităților locale competente o aprobare pentru aplicarea pesticidelor.

• siguranța activităților de procesare a alimentelor și/sau a băuturilor, practici de igienă și siguranța livrării, depozitării și transportului alimentelor;

Standardele scăzute de igienă a produsului alimentar favorizează răspândirea unor germeni patogeni (precum Salmonella și Listeria) care pot conduce la toxiinfecții alimentare. HACCP – Sistemul analizei pericolelor în punctele critice de control reprezintă o cerință obligatorie pentru operatorii economici din domeniul producției alimentare. Pentru producătorii foarte mici pot exista unele excepții (nu se fac excepții de la regulile de igienă de bază!), însă pe etichetă trebuie menționat că în unitate nu se aplică sistemul HACCP. 

• etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorului.

Etichetele alimentelor trebuie să ofere consumatorilor toate informațiile esențiale privind: compoziția produsului, cine este producătorul, metodele de păstrare și de preparere. Producătorii au libertatea să ofere și alte informații, dar acestea trebuie să aibă acuratețe, să nu inducă în eroare consumatorul. Normele de etichetare la nivelul Uniunii Europene cer producătorilor să informeze consumatorul, prin intermediul etichetei, dacă produsul conține sau este derivat din produse ce conțin OMG (organisme modificate genetic). De asemenea, eticheta trebuie să conțină informații clare cu privire la ingredientele care pot provoca o reacție alergică.

Consumatorii europeni au dreptul la o alimentație sigură și sănătoasă. Indiferent de unde este achiziționată, alimentele trebuie să fie sănătoase și nutritive. Pentru ca alimentele care ajung pe masa consumatorului să fie sigure, este necesară existența unor standarde comune pe întreg teritoriul Uniunii Europene, precum și existența unui cadrul legal la nivel european pentru implementarea lor. Astfel, Uniunea Europeană (UE) și-a asumat rolul de a coordona strategiile naționale privind siguranța alimentară și a dezvoltat o abordare integrată, cu scopul de a asigura dreptul consumatorilor europeni la o alimentație sănătoasă.

Principiul de bază al politicii UE privind siguranța alimentară este aplicarea unei abordări integrate, de tipul „de la fermă la consumator”, care să acopere toate sectoarele lanțului alimentar: producția de furaje, sănătatea plantelor și a animalelor, bunăstarea animalelor, producția primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul, precum și importul și exportul acestora. Strategia asigură trasabilitatea produselor alimentare, chiar dacă pentru aceasta este nevoie să se treacă granițele în interiorul Uniunii. Astfel, comerțul se poate desfășura liber, iar consumatorii au la dispoziție o paletă variată de alimente din care pot alege. Standardele înalte de siguranță sunt importante pentru sănătatea consumatorului, iar acestea se aplică atât produselor alimentare fabricate în UE, cât și celor importate. 

Strategia Uniunii Europene privind siguranța alimentelor are la bază trei elemente principale: 

1. legislația privind siguranța alimentelor și a furajelor

Cadrul normativ general privind siguranța alimentară, atât la nivel european, cât și la nivel național, stabilește dreptul consumatorului la o alimentațe sigură și de a fi corect informat. Actele normative adoptate la nivel comunitar au rolul de a realiza o armonizare a standardelor naționale privind siguranța alimentară, astfel încât libera circulație a produselor alimentare să se realizeze cât mai eficient. Uniunea Europeană a elaborat un bogat corp legislativ privind siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor, care are caracter obligatoriu în toate țările Uniunii. De asemenea, aceste texte se aplică parțial țărilor terțe care exportă animale, produse animale, plante și produse vegetale în UE. În domeniile care necesită o protecție specifică a consumatorilor, normele generale aplicabile tuturor alimentelor și furajelor sunt suplimentate de măsuri speciale. Astfel de domenii includ utilizarea pesticidelor, a suplimentelor alimentare, a coloranților, a antibioticelor și a hormonilor. De asemenea, există standarde elaborate special pentru adăugarea de vitamine, minerale și alte substanțe similare în alimente. Legislația acoperă inclusiv produsele care vin în contact cu alimentele, cum ar fi ambalajele din plastic. Normele comune în materie de etichetare permit identificarea rapidă a ingredientelor care pot cauza alergii și a informațiilor exacte desemnate de expresiile „conținut scăzut de grăsimi” și „conținut bogat în fibre”.

Conform Ghidului European cu alimente care pot cauza alergii, pe întrg teritoriul Uniunii Europene, următoarele ingrediente trebuie să fie în mod obligatoriu și fără excepție indicate pe ambalajul produselor:

• cereale care conțin gluten (de exemplu, secară, grâu, orz, ovăz, grâu spelt, grâu mare sau sușe hibrid ale acestora) și produse derivate
• crustacee și produse derivate
• ouă și produse derivate
• pește și produse derivate
• arahide și produse derivate
• soia și produse derivate
• lapte și produse derivate (inclusiv lactoză)
• fructe nucifere, precum, alune de pădure, nuci, nuci pecan, anacard, nuci de Brazilia, fistic, nuci de Queensland și nuci de Macadamia și produse derivate
• țelină și produse derivate
• muștar și produse derivate
• semințe de susan și produse derivate
• dioxid de sulf și sulfiți de concentrații de peste 10 mg/kg sau 10 mg/litru exprimate ca SO2 gătit, neprelucrat, proaspăt, uscat

2. o consiliere științifică fundamentată, necesară luării deciziilor în domeniu

Politica UE privind siguranța alimentară se dezvoltă pe baza unei consilieri științifice fundamentale. Comisia Europeană își bazează deciziile de a acționa pe principiul precauției. Cu alte cuvinte, dacă oamenii de știință afirmă că există cel puțin un pericol potențial, Comisia va retrage produsul de pe piață fără să aștepte dovezile științifice. De asemenea, un rol important în luarea deciziilor privind siguranța alimentară îl deține Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, care acordă consiliere atunci când se elaborează proiecte legislative sau în cazul în care factorii de decizie politică se confruntă cu o amenințare în domeniul siguranței alimentare. 

3. o politică de punere în aplicare și de control

Comisia, instituția cu competențde știință afirmă că există cel puțin un pericol potențial, Comisia va retrage produsul de pe piață fără să aștepte dovezile științifice. De asemenea, un rol important în luarea deciziilor privind siguranța alimentară îl deține Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, care acordă consiliere atunci când se elaborează proiecte legislative sau în cazul în care factorii de decizie politică se confruntă cu o amenințare în domeniul siguranței alimentare. 

3. o politică de punere în aplicare și de control

Comisia, instituția cu competență în dezvoltarea și coordonarea unei politici de punere în aplicare și control, impune punerea în practică a legislației europene privind alimentele și furajele verificând încorporarea adecvată a acesteia în legislația națională și punerea sa în aplicare în toate țările Uniunii, prin inspecții pe teren desfășurate în interiorul și în afara UE. Dacă principala responsabilitate în ceea ce privește respectarea legislației le revine celor 27 de state membre, Comisia trebuie să se asigure, la rândul său, că fiecare dintre acestea aplică corect legislația europeană. Pentru a-și îndeplini această responsabilitate, Comisia a înființat, în anul 1997, Oficiul Alimentar și Veterinar – OAV (Food and Veterinary Office – FVO). Oficiul desfășoară audituri și verificări la fața locului, principala sa sarcină fiind aceea de a verifica dacă controalele privind siguranța alimentară din statele membre și țările exportatoare către UE sunt conform legislației în domeniu. Constatările și recomandările sale sunt raportate autorităților naționale și europene și, de asemenea, sunt făcute publice pe website-ul OAV.

1.2 HACCP – Concept, principii, metodologie

Sistemul HACCP are ca scop identificarea si controlul pericolelor asociate produselor

alimentare de la receptia materiilor prime în cadrul organizatiei, proceselor de prelucrare, distributie si pâna la consumator.

Sistemul HACCP se bazeaza pe sapte principii:

Principiul 1:

Un pericol pentru siguranta alimentului este orice agent biologic, chimic sau fizic prezent in produsul alimentar, sau stare a produsului alimentar, cu potential de a determina un efect negativ asupra sanatatii.

Riscul este o estimare a probabilitatii si gravitatii unui pericol;este o functie de probabilitate a unui efect negativ (un element de natura microbiologica,chimica sau fizica) asupra sanatatii (de exemplu a se imbolavi) si severitatea acelui efect (deces, spitalizare, absenta de la locul de munca etc.).

Riscurile sunt des întâlnite în activitățile cu produse alimentare, atunci când alimentele pot pune în pericol sănătatea publică. Riscurile majore trebuie diferențiate de cele minore.

Principiul 2:

Puncte critice de control tipice sunt:

Un detector de metal pentru a identifica fragmentele de metal din produsul finit

O etapă de tratare termică, prevazută special pentru a distruge agenții patogeni sau o ajustare de pH a produselor acidifiate pentru a ține sub control dezvoltarea patogenilor.

În aceste etape, pericolul depășește limitele acceptabile și nu poate fi redus sau eliminat intr-o etapă următoare. Totuși, în această etapă pericolul poate fi redus imediat sau eliminat.

Principiul 3

Stabilirea limitelor critice

Limitele critice reprezintă criteriile care fac diferența între „sigur” și potențial "nesigur"

Limitele critice sunt definite de lege, standarde de siguranță și valori stiințifice demonstrate

Limitele critice sunt niște parametri măsurabili care pot fi determinați și monitorizați

Principiul 4

Monitorizarea impune o măsurare sau observare sistematică a punctului critic de control cu privire la limitele critice.

Iată câteva exemple de factori care trebuie definiți înainte de începerea procedurii de monitorizare:

Abordarea – verificarea termenului de valabilitate, temperatura depozitului frigorific și perioada de păstrare

Frecvența – săptămânal sau zilnic dacă este cazul

Responsabilitatea – bucătarul șef, managerul bucătăriei

Principiul 5

În cazul în care valoarea monitorizată deviază de la limitele critice, trebuie implementate acțiuni corective.

Luând în considerare exemplul „salatei de pui”:

Aruncarea la containerul destinat deseurilor alimentare, maionezei sau a puiului

Răcirea suplimentară în frigider / depozitul frigorific

Aceste acțiuni corective și persoanele responsabile trebuie să fie documentate.

Principiul 6

Verificare: Confirmarea corectitudinii unui lucru prin control

Verificarea sistemului HACCP prin capacitatea de funcționare a acestuia.

Se confirmă faptul că activitatea pe care o implică programul HACCP este efectuată în mod eficient, corect și logic.

Procesul trebuie verificat cel puțin o dată pe an precum și între perioadele de modificare a procedurilor sau a compozițiilor. Un exemplu de modificare ar fi extinderea gamei dumneavoastră de produse care implică adaugarea de noi operațiuni.

Principiul 7

Pentru păstarea unor înregistrări complete care să dovedească eficiența, de exemplu, sau pentru inspecția efectuată de reprezentanții autorităților, toate etapele HACCP trebuie să fie documentate..

În plus, conceptul HACCP reprezintă un instrument de valoare, care respectă obligația de a aduce consumatorului dovezi în cazul în care există reclamații sau chiar intoxicații alimentare. Documentele HACCP trebuie păstrate și după expirarea valabilității produsului, fără nici o excepție.

Metodologie

Metoda HACCP comportă trei faze principale care se subdivid în total în 14 etape.

1.3 Preocupări privind siguranța alimentară în industria peștelui

Aplicarea unui sistem HACCP producției de pește proaspăt refrigerat și/sau congelat :

Punctul de plecare în conceperea și punerea în practică a unui program de asigurare a calității constă în definirea și descrierea completă a produsului finit. Toate elementele privind calitatea trebuie enumerate și descrise cu stabilirea limitelor critice care elimină riscul apariției potențialelor defecte: prezența oaselor, bucăți de piele sau membrane pe file de pește fără piele, etc. După această etapă, prin analiza procedurilor operaționale, trebuie identificate pericolele.

După ce au fost identificate toate pericolele și punctele critice pentru controlul lor, este necesară stabilirea unui program de supraveghere și monitorizare ale fiecărui PCC

"punct critic de control", prin aceasta ințelegând: descriere detaliată a măsurilor de control, frecvența controlului și desemnarea responsabilității;

Fixarea limitelor critice pentru fiecare măsură de control;

Ținerea înregistrărilor pentru toate acțiunile și observațiile;

Crearea unui plan de acțiuni corective;

O descriere precisă și detaliată a tuturor PCC este imposibilă, deoarece sunt individuale pentru fiecare activitate. Pot fi studiate câteva puncte generale:

Pește viu – înainte de captură. Pericolele prezente sunt biotoxinele și poluarea cu substanțe chimice și/sau patogeni.

Măsuri de control de verificare a mediului privind poluarea;

Stabilirea limitelor critice;

Stabilirea acțiunii corective;

Manipulare pește capturat – pericolele dezvoltate de microflora de alterare, bacterii:

– Măsuri ce trebuie luate pentru o manipulare rapidă a peștelui capturat;

– Timpul aferent manipulărilor după capturare trebuie să fie de maximum 3 ore;

– Etichetarea fiecărui lot pentru asigurarea trasabilității;

Pericole și puncte critice de control în producția și prelucrarea peștelui proaspăt și a fileurilor de pește, refrigerate :

Glasare – dezvoltare bacterii;

Înregistrare continuă a temperaturilor sau controlul vizual al gheții de pe pește;

Limita critică pentru temperatura peștelui este ;

Recepția peștelui la unitatea de prelucrare;

Pericole: agenți patogeni microbiologici, paraziți, produse chimice și contaminanți chimici.

Riscuri: descompunere, paraziți, contaminare fizică.

Măsuri tehnice:

Pentru peștele crud trebuie să se facă următoarele controale:

Evaluarea organoleptică: aspect, miros, gust, textură, etc.

Indicatori chimici de descompunere și/sau contaminare: metale grele, reziduuri pesticide, medicamente de uz veterinar, nitrați etc.

Criterii microbiologice;

Materii străine;

Criterii fizice , precum vârsta, mărimea, omogenitatea lotului;

Instruirea personalului în vederea însușirii tehnicilor de evaluare senzorială;

Peștele necorespunzător trebuie valorificat, prin utilizare în alte scopuri, dacă defectele nu se pot reduce;

Evaluarea senzorială a peștelui :

Tehnicile de evaluare senzorială constituie, de mult timp, metoda de evaluare a prospețimii sau gradului de deteriorare al peștelui. Criteriile de evaluare trebuie să fie cât mai adaptate pentru verificarea acceptabilității peștelui proaspăt și eliminarea peștelui necorespunzător, prin raportare la criteriile normate și reglementate. De exemplu: pentru speciile de pești cu carne albă, condiția de inacceptabil se pune când aceștia prezintă următoarele caracteristici:

Piele/mucus: piele aspră și ternă, pete de mucus galben, opac.

Ochi: concavi, înfundați, decolorați, opaci.

Branhii: culoare gri-brun, decolorate interspațial, mucus opac, galben, dens, granulos.

Miros: de amoniu, acid lactic, sulfuros, de descompus.

Spălare și eviscerare.

Pericole: agenți patogeni microbiologici, paraziți.

Riscuri: prezintă resturi de viscere, miros, tranșare defectoasă.

Metode tehnice:

Asigurarea de apă potabilă.

Reducerea de corpuri străine și eliminarea încărcăturii microbiene.

Stabilirea limitelor critice privind durata și temperatura la care se efectuează operațiile tehnologice.

Separarea, în spațiu, a prelucrării icrelor și lapților.

Filetare, fasonare

Pericole: paraziți viabili, agenți patogeni microbiologici, prezența oaselor.

Riscuri: paraziți, prezența oaselor, resturi nedorite, descompunere.

Măsuri tehnice:

Pentru a reduce la minim durata operației, operația de filetare trebuie concepută în flux continuu, în ordine succesivă.

Aprovizionarea spațiului de lucru cu suficientă apă potabilă pentru operația de spălare.

Mesele de lucru trebuie spălate frecvent pentru a reduce încărcătura microbiană a suprafețelor de contact.

Stabilirea de limite critice pentru durata operațiilor și temperaturii de lucru.

Etichetarea :

Înainte de aplicarea etichetelor trebuie verificat dacă înregistrările sunt conforme cu reglementările privind etichetarea produselor preambalate.

Pericole: puțin probabile;

Riscuri: deshidratări ulterioare, descompunere;

Măsuri tehnice:

Ambalajele trebuie să fie curate, solide, durabile, adaptate la caracteristicile produsului;

Operația de ambalare trebuie să fie efectuată având în vedere reducerea la minim a riscului contaminării și descompunerii.

Depozitare frigorifică :

Pericole: Agenți patogeni microbiologici;

Riscuri: Descompunera, deteriorarea fizica;

Măsuri tehnice:

Respectarea bunelor practici de transport al peștelui;

Menținerea temperaturilor adecvate;

Dotarea instalațiilor de refrigerare cu echipamente de autoreglare și înregistrare a temperaturilor prescrise;

Rotația stocurilor trebuie efectuată conform principiului FIFO (first in, first out);

Conservarea peștelui trebuie făcută în ambalaje ușoare cu gheață sub formă de fulgi, în cantitate suficientă: în raport de 1:1, sau apă cu gheață, înainte de procesare.

Depozitarea produselor congelate:

Pericole: Paraziți viabili;

Riscuri: Deteriorarea texturii, miros necorespunzător, pierderea calității nutriționale, deshidratare;

Măsuri tehnice:

Produsele de acvacultură trebuie să fie congelate cât mai repede posibil deoarece întârzierile inutile înaintea congelării duc la o creștere a temperaturii produselor, generând scăderea calității și diminuarea duratei de conservare prin activitatea microbiană și a reacțiilor biochimice nedorite;

Menținerea peștelui la temperaturi de , sau mai mici, și evitarea fluctuațiilor de temperatură;

Dotarea instalațiilor de refrigerare cu echipamente de autoreglare și înregistrare a temperaturilor prescrise în funcție de conductivitatea termică a produsului, zona de temperatură în care cristalizarea este maximă să fie cea mai scurtă;

Rotația stocurilor trebuie efectuată conform principiului FIFO;

Produsele trebuie să fie glasate și/sau ambalate pentru a evita deshidratarea lor;

Densitatea, forma și temperatura produselor să fie cât mai uniforme.

Temperatura în centrul geometric al produselor trebuie controlată regulat.

CAPITOLUL II – Prezenarea de ansamblu a unității – date de identificare

Prezenarea de ansamblu a unității

SC LOTCA PESCOM SRL cu sediul în judetul Constanța, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J13/2323/2010, cod fiscal nr. RO278343699, cu sediul social în Aleea Siracuzza nr.3,lot 1, etaj parter, județul Constanța este reprezentată de Prisăcaru Florin Dan, în calitate de administrator.

Pricipalul domeniu de activitate al societății este reprezentat de grupa 561 “restaurante”, iar activitatea principală este codul CAEN 5610: “ restaurante”

Societatea dispune de un capital social în valoare de 1400 ron și este divizat în 140 părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei, și este distribuit între asociați astfel:

Prisăcaru Florin Dan deține 20 părți sociale, însumând 200ron, cu o participație de 14,2857% la profitul și pierderea, precum și la capitalul social al societății;

Trupina Diana Cristina deține 120 părți sociale, însumând 1200ron, cu o participație de 85,7143% la profitul si pierderea, precum și la capitalul social al societății.

Evoluția numărului de salariați, a cifrei de afaceri reiese din tabelul următor:

Tabelul 1.1.Principalii indicatori

Obiectivele de dezvoltare și modernizare a unității economice

Obiectivele pot fi considerate ca jaloane, coordonate într-un domeniu de activitate, fiind în același timp și criteriu pentru evaluarea rezultatelor.

Cerințe la stabilirea obiectivelor:

1) Să fie definite precis și pe cât posibil cuantificate.

2) Dezvoltarea firmei – nu se poate realiza acest obiectiv decât in situația în care se asigură un profit, o creștere a rentabilității firmei. Creșterea și dezvoltarea firmei se analizează după următoarele aspecte:

· dezvoltarea producției de bunuri si servicii pentru piață ;

· posibilitatea de asigurare a resurselor financiare, umane si materiale stabilindu-se pentru aceste resurse indici de creștere;

· creșterea cifrei de afaceri și a capitalului propriu.

În funcție de acești parametrii se stabilesc obiective concrete pentru fiecare.

3) Dezvoltarea personalului

Având în vedere factorul uman în cadrul întreprinderii trebuie să existe ca obiectiv și aceasta resursă. În acest cadru se fixează obiective precise privind:

· numărul de persoane pe categorii profesionale;

· indici de creștere a salariilor participanților la beneficii;

· stabilirea sistemelor de recompensă;

4) Securitatea firmei – se bazează pe vointa tuturor de a păstra potențialul întreprinderii. În condițiile economiei de piață și a unui mediu economic social dinamic există un risc care trebuie asumat, trebuie cunoscut și în același timp trebuiesc stabilite niște obiective concrete pentru reducerea implicațiilor și a consecințelor.

5) Satisfacerea clientului – este un obiectiv prioritar în economia japoneză și întreaga activitate este orientată în acest sens. Din acest obiectiv derivă sarcini concrete și pentru domeniul de C-D privind îmbunătățirea tehnologiilor. Se stabilesc obiective și sarcini privind:

· procesul de înnoire a produselor și modernizarea lor;

· creșterea nivelului de calitate privind produsele;

· realizarea la termen a obiectivului de punere în fabricație a produselor.

6) Independența – acest obiectiv se fixează de filiale, firme care fac parte din concerne prin care se urmărește obținerea de autoritate și delegare de autoritate, de responsabilități pentru a putea lua decizii fără a se cere aprobarea la nivelul firmei mame.

Studiul sistemului actual de management

Pentru exercitarea rațională a ansamblului de procese și relații de management, firma a definit sistemul său de management pe care l-a dezvoltat astfel:

a) Subsistemul organizatoric- este exprimat de principala sa componentă – structura organizatorică, proiectată corespunzător cerințelor obiectivelor firmei

b) Subsistemul informațional- este situat la nivelul nevoilor actuale și permite dezvoltarea treptata asistemului informatic. Sunt listate pentru toate subdiviziunile firmei:

– datele si informațiile care se prelucrează clasic si automat,

– purtătorii de informații si circuitele informaționale,

– mijloacele de prelucrare a datelor,

– destinatarii care stochează documentele,astfel încât, personalul de conducere și cel de execuție poate dispune, în timp util, de informațiilenecesare derulării activităților, subactivităților, pentru care au atribuțiile si sarcinile consemnate in fișele posturilor sau instrucțiunile de efectuare a serviciului.

c) Subsistemul decizional- este proiectat, comunicat si implementat, la nivelul organelor de conducere șial componentelor firmei – fiind elaborate și transmise instrucțiuni specifice a căror aplicare permitedelimitarea categoriilor de decidenți, a competențelor lor si a aplicarii riguroase a proceselor decizionalela toate nivelele ierarhice.

d) Subsistemul metodologic- este proiectat și implementat prin selectarea sistemelor, metodelor,tehnicilor si instrumentelor manageriale evoluate, necesare imediat și în perspectivă, pentru realizareaobiectivelor strategice si pentru amplificarea potențialului de viabilitate economică si managerială afirmei. Sunt elaborate și transmise la toate nivelele ierarhice, instrucțiuni specifice de adecvare si utilizareconcretă a acestor sisteme, metode, tehnici și instrumente manageriale evoluate.

Fluxul tehnologic pentru produsele și/sau serviciile obținute

Conform listei de inventariere întocmite de SC LOTCA PESCOM la data de 31.12.2013, societatea dispune de echipamente tehnologice înregistrate la o valoare de 175005.8 lei.

Aceste echipamente tehnologice sunt reprezentate de către 3 aparate de aer conditionat , sisttem POS, masa rece inox cu 3 usi, gratar cu apa, abatitor, masina de gatit cu plita unica, dulap congelator, friteuzam masina de fulgi de gheata.

Restul echipamentelor pe care societatea le utilizează în activitatea economică desfășurată nu apar în evidența contabilă, deoarece aceasta nu are drept de proprietate asupra lor, echipamentele făcând obiectul contractului de comodat pe care LOTCA PESCOM SRL l-a încheiat cu SC QUADRANT AMROQ BEVERAGES SRL. Aceste echipamente sunt : 3 vitrine cu geam de sticlă, 2 vitrine de perete, 1 ladă frigorifică, 6 rafturi metalice, , 1 cântar electronic.

Din punct de vedere al mărfurilor oferite pe piață din volumul total al cifrei de afaceri, 70% este deținut de mancaruri, 20% bauturi .

Cunoașterea și studiul principalelor activități și unități componente

Categorii de intreprinderi

Societatea comercială S.C LOTCA PESCOM S.R.L. este persoana juridica română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată. Aceasta iși desfășoară activitatea în conformitate cu Statutul pe baza de gestiune economică si autonomie financiară. Durata societății comerciale este nelimitată.

Se observă din tabelul de mai sus că SC LOTCA PESCOM SRL nu de pășește niciuna din limitele prevazute de legislația în vigoare, referitor la categoria micro-întreprinderilor (nr. mediu salariați < 10, cifra de afaceri ≤ 2 milioane € sau active totale ≤ 2 milioane €), categorie unde poate fi încadrată societatea în cauză.

Structura organizatorică de ansamblu a firmei. Organigrama

Diagnosticul resurselor umane vizează stabilirea caracteristicilor resurselor umane disponibile si adecvării acestora la necesitățiile realizării obiectivelor firmei.

Obiectivele analizei resurselor umane sunt următoarele:

– evaluarea numărului și structurii personalului existent;

– politici de angajare, selectare, promovare folosite;

– fluctuația numărului de personal, cauza predominantă;

– politica de remunerare;

– comunicarea in cadrul societății.

Diagnosticul managementului vizează in esență analiza calității deciziilor manageriale concomitent cu analiza echipei de conducere cu scopul de a estima contribuția sa la finanțarea valorii societății.

Este universal recunoscută definirea managerului ca fiind acea persoană care îi face pe ceilalți să acționeze, respectiv organizează componentele societății, astfel încât să se atingă obiectivele strategice, "creează valoare" mărește valoarea societății, evident prin deciziile pe care le ia.

În acest context sarcinile managementului pot fi clasificate astfel: de a informa; de a analiza; de a stabili obiective (cuantificare, ierarhizare); de a formula politici si strategii; de a organiza (mijloacele de atingere a obiectivelor, responsabilitățile, structurile, procedurile); de a motiva; de a controla.

Analiza trebuie facută suficient de detailat pentru a permite formarea unei concluzii privind competența și coerența managementului.

În cadrul societății este întocmită fișa de post pentru fiecare angajat, în aceasta fiind precizate atribuțiile, responsabilitățile și relațiile cu celelalte compartimente din firmă.

Funcțiile de conducere sunt ocupate de persoane cu studii superioare și experiență in domeniu. Conducerea firmei este formata din 2 asociați, unul dintre ei fiind si salariat desfașurând activitatea de management, de aprovizionare precum și răspunzând de relațiile cu partenerii de afaceri, cu instituțiile publice.

Conducerea colaborează îndeaproape cu angajații care transmit informații privitoare la cerințele clienților si in același timp este preocupată de modificările apărute pe piața de furnizori, scopul fiind aprovizionarea magazinelor cu produse in cantitatea și de calitatea corespunzătoare solicitate la un moment dat.

Principalele organe și posturi de conducere

În cadrul societății este întocmită fișa de post pentru fiecare angajat, în aceasta fiind precizate atribuțiile, responsabilitățile si relațiile cu celelalte compartimente din firmă.

Funcțiile de conducere sunt ocupate de persoane cu studii superioare și experiență în domeniu. Conducerea firmei este formată din 2 asociați care sunt și angajați, desfășurând activitatea de management, de aprovizionare precum și răspunzând de relațiile cu partenerii de afaceri, cu instituțiile publice.

Conducerea colaborează îndeaproape cu angajații care transmit informații privitoare la cerințele clienților și în același timp este preocupată de modificările apărute pe piața de furnizori, scopul fiind aprovizionarea magazinelor cu produse în cantitatea și de calitatea corespunzătoare solicitate la un moment dat.

Principalele interdependențe dintre activități, compartimente și posturi

Administratorul are diferite sarcini și îndatoriri prestabilite de asociații și fondatorii firmelor în documentele oficiale ale societății comerciale. De asemenea, Codul Comercial, Legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată și Legea contabilității nr.82/1991 republicată precizează cele mai importante responsabilități ale unei persoane care îndeplinește această funcție în cadrul unei firme.

Conform prevederilor legale din Legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată, administratorii au următoarele obligații:

să preia și să păstreze toate actele oficiale privind înființarea firmei;

să îndeplinească și să monitorizeze operațiunile juridice legate de înființarea firmei;

să verifice vărsămintele datorate de asociații firmei;

să stabilească și să verifice programul de lucru;

să gestioneze bunurile societății comerciale și să verifica stocurile firmei;

Administratorul are dreptul să semneze diferite documente fără formalități prealabile. În situații de urgență aprobarea asociaților firmei se poate obține ulterior. Persoanele care refuză să respecte aceste formalități pot fi sancționate cu amenzi. Administratorii trebuie să acorde atenție specială interdicției de transmitere a drepturilor de reprezentare. În cazul în care administratorul va transmite acest drept unui alt delegat fără acordul asociaților firmei, administratorul va răspunde de eventualele daune sau pagube.

Contabilul deține un rol important in cadrul unei companiideoarece lui îi sunt încredințate informațiile cu privire la mijloacele șiresursele întreprinderii și oferă o imagine completă și fidelă asuprasituației firmei. Astfel, bilanțul pe care îl face contabilul influențeazaacționarii, investitorii și băncile. Un alt rol important al contabilului estede a transpune în mod corect și complet aceste miscari patrimoniale îninformații ce vor fi furnizate organelor fiscale, informații ce trebuiefurnizate corect, complet si la timp organelor fiscale.

Rolul funcțional al fiecărui compartiment și post de conducere,

obiectivele și limitele sale

ADMINISTRATOR SOCIETATE

Responsabilități:

– răspunde de evidența contabilă,financiară și de gestiunea pe baza reglementărilor în vigoare în domeniile financiar, contabil și de gestiune împreuna cu societatea cu care are contract de prestare servicii ;

– elaborează fișa postului pentru personalul care va fi angajat, împreună cu șefii compartimentelor;

– răspunde de arhivarea documentelor și asigură păstrarea în arhiva proprie, timp de 10 (zece) ani, a tuturor registrelor de contabilitate și a documentelor justificative ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate, cu excepția statelor de salarii care se păstreaza timp de 50 (cincizeci) de ani;

– asigură respectarea normelor emise de Ministerul Finanțelor cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative pentru toate operațiunile patrimoniale și înregistrarea lor în contabilitate în perioada la care se referă ;

– semnează documentele contabile de cumpărare în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare;

– răspunde de relația cu clienții societății, de încasările și plățile necesare bunei funcționări a societății, comunicând ori de câte ori i se solicită de către asociați , evidențe legate de situații legate de evoluția strategiei de dezvoltare a firmei;

CONTABILUL

Atribuții:

Înregistrează în evidența contabilă facturile de prestări servicii emise de terți.

Verifică existența setului complet de documente aferente importului.

Verifică concordanta între TVA-ul inregistrat in declarația vamală de import și facturile emise de catre comisionarul vamal pentru TVA-ul in vama achitat de acesta in contul societății si urmărește ca facturile amintite anterior sa fie achitate.

Verifică lunar concordanta soldurilor înregistrate la cei mai importanti furnizori.

Intocmeste cecurile si biletele la ordin,dupa ce a verificat respecatrea formalitatilor de eliberare, si tine evidenta acestora, comunicând zilnic conducerii societății cecurile scadente .

SEFUL DE RESTAURANT:

Supravegherea sălii de mese din punctul de vedere al aspectului, facilităților, curațeniei și igienei;

Supravegherea și coordonarea activității ospătarilor, barmanilor și ajutorilor de ospatari;

Menținerea unor relații bune de muncă între colegii din toate departamentele unitații;

Programarea și organizarea evenimentelor festive;

Soluționarea eficientă a tuturor solicitărilor și/sau reclamațiilor clienților.

Principalii indicatori de performanță ai firmei

Indicatori de performanta

Cu cât creșterea cifrei de afaceri anuală este mai ridicată, cu atât se consideră că firma a avut o activitate mai bună în perioada precedentă, deși valorile foarte ridicate ale acestui indicator trebuie evaluate cu prudență, putând genera lipsa numerarului pe termen scurt, în cazul în care majorarea vânzărilor a fost insoțită de termene de încasare mai lungi sau cifra de afaceri a crescut doar pe seama majorării stocurilor. Dacă o companie și-a redus cifra de afaceri față de perioada precedentă, acesta este un semnal negativ pentru partenerii săi de afaceri. Performanța unei companii depinde atât de situația economică generală, cât și de sectorul economic în care activează compania, de aceea valoarea obținută nu trebuie privită în mod absolut, ci relativ la valoarea optimă indicată in analiza de rating. De asemenea, nivelul acestui indicator poate avea cauze specifice unei companii și momentului ales, de aceea valoarea sa trebuie evaluată în corelație cu ceilalți indicatori prezentați in analiza de rating.

Creșterea cifrei de afaceri din ultimul an a generat de asemenea și creșterea angajaților, activitatea intreprinderii amplificandu-se a atras dupa sine si o nevoie sporită de forță de muncă noua.

Pe baza acestor indicatori si anume cifra de afaceri și numărul mediu de angajați se calculează productivitatea muncii care se află în relație direct proportională cu numărul de angajați. Cifra de afaceri fiind în ultimii 3 ani în creștere factorul decizional care influentează productivitatea a fost este numărul de angajați care in 2012 a cunoscut o injumătățire față de anul precedent, dar se pare că volumul de activitate a crescut si el si firma nu a putut să mentină numărul de angajați și de aceea a fost nevoie de o noua forță de muncă pentru a echilibra situația.

Capitolul 3

Definirea câmpului studiului

Analizând tendința tot mai accentuată de creștere a exigențelor consumatorilor în ceea ce privește securitatea produselor alimentare, conform ordinului Ministerului sănătății nr. 1956/1995 publicat în Monitorul Oficial al României nr.95 bis din martie 1996 și Directivei Consiliului Comunității Europene nr 93/43 EEC din 14 iunie 1993 privind igiena produselor alimentare, conducerea societății S.C. CANDYS S.A. a hotărât proiectarea și implementarea sistemului HACCP.

Prin aplicarea acestui sistem vor fi create condițiile de satisfacere a cerințelor clienților noștri privind securitatea produselor. Conducerea societății asigură cadrul adecvat desfășurării în condiții optime de igienă și siguranță a procesului tehnologic. Calitatea și siguranța produselor noastre este responsabilitatea tuturor angajaților și este parte integrantă a culturii firmei.

Prin acțiuni de monitorizare permanentă a proceselor și realizare calitativă și sigură a produselor, prin analiza datelor și informații bazate pe fapte reale și implicarea întregului personal în soluționarea problemelor, conducerea garantează realizarea obiectivului de îmbunătățire continuă a performanței societății noastre.

Manager General,

Dl. Prisacaru Dan Florin

1 Echipa HACCP

Proiectarea și implementarea sistemului de management HACCP pentru siguranța alimentului într-o unitate de restaurant necesită construirea unei echipe HACCP care să :

culeagă datele necesare;

să întocmească planul HACCP;

să coordoneze executarea acțiunilor pentru implementarea sistemului.

Echipa HACCP trebuie să fie alcătuită din maximum 5 – 6 persoane selectate în funcție de :

competență;

experiență;

conștiinciozitate;

abilități de comunicare.

Membrii echipei HACCP trebuie :

să aibă cunoștințe legate de :

utilaje, echipamentele din fluxul tehnologic;

aspecte practice ale operațiilor tehnologice;

fluxul tehnologic în domeniul prepararii pestelui si a produselor din peste

aspectele microbiologice ale produselor;

principiile și tehnicile HACCP;

să aibă experiență în procesul tehnologic, în controlul calității;

să cunoască activitatea firmei, a compartimentelor;

să poată proiecta, implementa, menține și revizui planul HACCP.

Echipa HACCP trebuie să aibă un lider numit prin decizia conducătorului companiei și un secretar.

Conducătorul, managerul general al firmei împreună cu responsabilul HACCP derulează următoarele activității :

– organizează Departamentul de igienă – siguranța alimentului;

– evaluarea și selecția personalului;

– conștientizarea echipei HACCP;

– stabilirea responsabilităților și întocmirea fișelor de post;

– întocmirea regulamentului de funcționare a echipei HACCP;

– stabilirea programului de lucru și a planului de instruire.

Liderul echipei, numit de conducător, trebuie să aibă experiență și abilități de coordonare și comunicare și să fie instruit în aplicarea HACCP în următoarele responsabilități

propune membri care să facă parte din echipa HACCP;

organizează și coordonează activitatea echipei HACCP;

stabilește responsabilități pentru membrii echipei;

facilitează legătura echipei cu managementul firmei;

asigură elaborarea, implementarea și menținerea sistemului HACCP;

conduce ședințele de lucru ale echipei;

informează managementul firmei privind concluziile analizelor periodice;

urmărește aplicarea în practică a deciziilor echipei HACCP.

Înainte de începerea efectivă a activității echipei, liderul acesteia organizează un program de pregătire, de instruire a echipei HACCP :

prezentarea membrilor echipei HACCP;

prezentarea obiectivului general al politicii de siguranță alimentară;

prezentarea sistemului de management HACCP, respectiv : concept, principii, etape de implementare a sistemului HACCP.

În cadrul societăților mari și foarte mari, managementul poate numi un reprezentant al conducerii care poate fi : director tehnic, director de producție care să coordoneze activitatea de implementare și să țină legătura echipei cu conducătorul firmei.

Etapa de numire și instruire a echipei HACCP generează următoarele documente :

– decizia de numire a liderului echipei HACCP și a celorlalți membri ai echipei cu responsabilitățile corespunzătoare;

– fișele posturilor.

Decizia de constituire a echipei HACCP

Prin prezenta decizie conducerea societății S.C LOTCA PESCOM SRL

dorește să facă publică decizia de implementare a sistemului HACCP in

cadrul companiei. In acest scop va fi constituită o echipă alcătuită din

următorii membrii:

1. Coordonator echipă-

2. Inginer tehnolog –

3. Responsabil igienă –

4. Responsabil asigurarea calității-

5. Laborant-

Planul HACCP

Descrierea produsului și identificarea utilizării sale

Descrierea caracteristicilor și proprietăților specifice ale produsului finit

Caracteristicile produsului finit.

Schema tehnologică de obținere a „Borsului de peste”

Aprovizionare materii prime și auxiliare

Recepție calitativă și cantitativă

Depozitarea materiilor prime și auxiliare

Dozarea materiilor prime și auxiliare

Amestec Apă Legume Carne de peste Sare/ Oțet Pătrunjel elemente de adaos piper

Spălare Spălare Spălare

Curățare Curățire Tăiere

Spălare Spălare

Tăiere Fierbere

la 100°C, 30 min

Mărunțire

Omogenizare

Condimentare

Fierbere 15 min

Aranjare pentru servire

Servire

Diagrama de flux tehnologic „Bors de peste”

Determinarea pericolelor în etapa de producție și măsurile de control ascociate produsului „Bors de peste”

Determinarea punctelor critice de control – PCC

Determinarea punctelor critice de control, prescurtat PCC, este al doilea principiu al sistemului HACCP. Determinarea PCC se realizează pe parcursul proceselor tehnologice, acolo unde parametrii de desfășurare ai acestora, sau parametrii produsului sunt controlabili.

Fiecare proces prezintă puncte cheie în care ținerea sub control a unuia sau mai multor parametrii (prin măsurare sau observare) asigură caracteristicile finale de siguranță ale produsului, definite de fapt PCC. Aceste puncte se vor identifica utilizând Arborele de decizie propus de Codex Alimentarius, care printr-un set de întrebări ne vor conduce la stabilirea PCC.

La identificarea PCC se analizează fiecare etapă a fluxului tehnologic, începând de la recepția materiilor prime până la produsul finit, inclusiv etapele de depozitare, livrare, comercializare.

Pentru a identifica acele materii prime care necesită un control deosebit ca posibil PCC, se poate folosi un arbore de decizie compus din trei întrebări.

Q1 Există risc asociat cu utilizarea acestei materii prime?

Dacă răspunsul este Da, se trece la întrebarea următoare, dacă răspunsul este Nu, se trece la altă materie primă.

Q2 Aveți posibilitatea (dumneavoastră sau consumatorul) să eliminați acest risc?

Dacă răspunsul este Da, se trece la întrebarea următoare, dacă răspunsul este Nu, acea materie primă este sensibilă, cerință pentru control – PCC.

Q3 Este posibilă o creștere a contaminării?

Dacă răspunsul este Nu –STOP, iar dacă răspunsul este Da, acea materie primă este sensibilă, cerință pentru control – PCC.

Aplicarea arborelui de decizie pentru recepția materiilor prime

La determinarea PCC de proces se aplică arborele decizional standard cu patru întrebări.

Q1 Măsurile preventive există sau pot fi aplicate?

Dacă răspunsul este Da se trece la întrebarea următoare, dacă răspunsul este Nu –În această etapă, prevenția este necesară pentru siguranța produsului? Da – Modificarea etapei procesului tehnologic sau a produsului, Nu –STOP.

Q2 Această etapă este proiectată astfel încât să elimine riscul potențial identificat sau să reducă probabilitatea de apariție a acestuia la un nivel acceptabil?

Dacă răspunsul este Nu se trece la întrebarea următoare, iar dacă răspunsul este Da, atunci este punct critic de control- PCC.

Q3 Poate interveni în această etapă o contaminare sau riscul potențial identificat poate să crească peste un nivel acceptabil?

Dacă răspunsul este Da se trece la întrebarea următoare, iar dacă este Nu –STOP.

Q4 Etapa următoare poate elimina riscul potențial identificat sau poate reduce probabilitatea lui de apariție la un nivel acceptabil?

Dacă răspunsul este Da- STOP, iar dacă răspunsul este Nu atunci, punct critic de control –PCC.

Aplicarea arborelui decizional pe fluxul tehnologic

Monitorizarea punctelor critice de control

Monitorizarea punctelor critice de control, corespunde principiului 4 al sistemului HACCP, care constă în observarea sau măsurarea parametrilor în PCC, care ne arată dacă măsurile preventive țin sub control acești parametrii. Astfel apare garanția că produsul finit nu va conține contaminanți fizici, chimici, biologici. Leonte Mihai, Cerințe de igienă –HACCP și de calitate- ISO 9001:2000 în unitățile de industrie alimentară conform normelor Uniunii Europene, Editura Millenium, Piatra –Neamț, 2006

Identificarea pericolelor și stabilirea măsurilor de control și acțiuni corective/corecții

17.Concluzii:

Se considera ca implementarea unui sistem HACCP este necesara din urmatoarele aspecte:

folosirea HACCP-ului ne ofera nouă în calitate de producători, furnizori sau detailiști încrederea că produsul vândut este sigur ;

deoarece prin aplicarea de controale în timpul procesului vor fi mai puține produse respinse la sfârșitul liniei de producție ;

identificând punctele critice de control, limitarea tehnică a resurselor poate fi îndreptată spre administrarea lor ;

datorită sistemului are loc o creștere a prevenirii riscurilor și a participării persoanelor din toate domeniile ;

HACCP-ul fiind un sistem verificat, oferă încrederea că siguranța alimentelor este administrată eficient; aceasta va permite să menținem controlul în siguranța produselor alimentare, ca o prioritate în scopul prevenirii problemelor care apar nicidecum să așteptam ca ele să apară pentru a le putea verifica ;

deoarece HACCP-ul este o metodă recunoscută și eficace, va oferi consumatorilor încrederea în siguranța produselor noastre și ne va aprecia ca pe o companie profesionistă care pune un accent deosebit pe responsabilitățile sale ;

HACCP-ul ne va sprijini în demonstrarea siguranței alimentelor și a igienei alimentare ;