Grupul Bancii Mondiale Si Implicarea Sa In Sprijinirea Dezvoltarii Economice
CUPRINS
TABEL ABREVIERI
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – Prezentarea Grupului Băncii Mondiale
1.1. Scurt istoric
1.2. Structura Grupului Băncii Mondiale
1.3. Funcțiile Grupului Băncii Mondiale
1.4. B.I.R.D. – Banca Internațională pentru Reconstrucție si Dezvoltare
1.5. Instituții afiliate B.I.R.D.
A) I.D.A. – Asociația Internațională pentru Dezvoltare
B) I.F.C. – Corporația Financiară Internatională
C) M.I.G.A. – Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor
D) I.C.S.I.D. – Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor
CAPITOLUL II – Analiză comparativă BANCA MONDIALᾸ – FMI
2.1. Scurt istoric și rol FMI
2.2. Analiză comparativă a sistemelor de conducere și structurile Băncii Mondiale–FMI
2.3. Analiză comparativă obiective: Banca Mondială – FMI
2.4. Analiză comparativă produse și servicii: Banca Mondială – FMI
2.5. Alți indici comparativi Banca Mondială – FMI
2.6. Analiză comparativă privind implicarea ȋn criza financiară actuală a Băncii Mondiale și FMI
CAPITOLUL III – Implicarea Bancii Mondiale in sprijinirea dezvoltarii economice a Nigeriei
3.1. Scurtă descriere a Nigeriei
3.2. Sprijinul general acordat Nigeriei de Grupul Băncii Mondiale ȋn perioada 1958-2014
3.3. Strategia de parteneriat a Băncii Mondiale cu Nigeria (CPS)
3.4. Rezultate ale implicării Băncii Mondiale ȋn Nigeria
3.5. Impactul Băncii Mondiale asupra populației nigeriene
3.6. Perspective de viitor ale Băncii Mondiale privind implicarea ȋn dezvoltarea economică a Nigeriei
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
TABEL DE ABREVIERI
INTRODUCERE
Prezenta lucrare are ca scop prezentarea obiectivelor Grupului Băncii Mondiale care se implică cu toate resursele sale in reducerea sărăciei pretutindeni în lume, dar mai ales în țările în curs de dezvoltare. Consider ca este cea mai potrivită instituție ce poate să îndrume, să stabilizeze economiile, să finanțeze lipsurile anumitor țari în care populațiile sunt afectate de sărăcie. Banca Mondială este o instituție financiară internaționala ce creditează domenii ca educația, sănătatea, protejarea mediului în țarile în curs de dezvoltare, activitați care sunt de multe ori ignorate de multe țari.
Această instituție financiară mondială dispune de resurse numeroase și în ultima perioadă este tot mai solicitată de multe țari afectate de criza economică mondială ce a început în luna decembrie a anului 2007 și a zguduit economiile multor țari ale globului. Este destinată să promoveze dezvoltarea economică a țărilor membre prin aportul de ajutor financiar și tehnic. Ea reprezintă sursa financiară principală pentru țarile în curs de dezvoltare și se bazează pe reducerea sărăciei pe plan mondial și îmbunatațirea nivelului de trai. Deoarece acestă organizație dispune de resurse financiare numeroase, de angajați cu competențe deosebite și experiența considerabilă, ajută țarile în curs de dezvoltare să îmbunătățească standardele de viață.
Astfel prezenta lucrare, structurată în 3 capitole, va pune în evidența metodele, tehnicile și resursele de care Grupul Băncii Mondiale beneficiază și se implică în sprijinirea dezvoltării economice a tuturor țărilor membre.
Fiind o instituție care și-a orientat atenția și suportul catre țarile din lumea a 3-a, voi prezenta în ultimul capitol un studiu de caz, aferent implicării și sprijinirii economiei Nigeriei, o țara relativ săracă, fapt datorat în mare parte corupției.
Doresc să subliniez că principala componentă a grupului este Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și este cea mai implicată instituție ce s-a daruit în principal ajutorării țărilor sărace cu venituri foarte mici pe cap de locuitor, prin acordarea de împrumuturi si ajutoare statelor în care capitalurile private și cele obținute de guverne sunt insuficiente, sau sunt atribuite în alte scopuri. Aici intervine Banca Mondială pentru a completa prin finanțare.
Împreună cu Fondul Monetar Internațional reprezintă cele mai puternice instituții financiare capabile să lupte împotriva sărăciei, corupției și sistemelor economice defecte, și au fost constituite în vederea completării uneia pe cealaltă, ambele combatând politicile nesănătoase și susținând dezvoltarea economică. Cea mai mare asemanare dintre cele două organizații este reprezentată de scopul amândurora, acelea de a anihila sărăcia și a crește economia viguroasă.
Având în vedere că misiunea Băncii Mondiale este lupta împotriva sărăciei și se axează pe sprijinirea economiilor țarilor în curs de dezvoltare, am procedat la construirea celui de-al treilea capitol, prezentând implicarea Băncii în Nigeria, situată în partea de vest a Africii, în care din cauza lipsei de educație a populației, a condițiilor climaterice, a sărăciei, a deficitului de infrastructură, a ingrijirilor medicale de proastă calitate si multe alte motive, fac din Nigeria una dintre cele mai sărace tări din lume.
Actualitatea si importanța temei de cercetare. Țarile în curs de dezvoltare dețin sectoare precum educația, sănătatea, mediul înconjurător, agricultura, asistența socială și multe altele, ce necesita finanțarea externă, având în vedere faptul ca au fost neglijate de guvernele anumitor state. Banca Mondială este principala instituție financiară internațională care are ca obiectiv finanțarea investițiilor în domeniile menționate mai sus, acordând credite la termen mediu și lung cu dobandă mică, chiar și credite nerambursabile și fară dobândă, țarilor nevoiașe pentru a-și îmbunătăti sistemele educației, sănătății, mediului înconjurător etc. Reducerea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viată reprezintă obiectivul principal al Băncii Mondiale cât și scopul unui stat membru. Favorizând dezvoltarea capitalului uman, Banca este capabilă să colecteze și să redistribuie numeroase resurse financiare, pentru o dezvoltare durabilă și eficace.
Banca Mondială deține cele mai înalte standarde procedurale necesare sprijinirii democrației și bunei guvernări, finanțând o multitudine de proiecte ce aparțin unor sectoare diferite. Banca se extinde continuu, încheind parteneriate cu firme de consultanță și instituții de cercetare ce prosperă în statele emergente.
Criza financiară ce a început în anul 2008 face din Banca Mondiala un partener tot mai de bază al multor țari ale globului, acestea solicitând în ultimii ani tot mai multă asistența din partea Băncii, deoarece dispune de o experiență bogată, de un personal cu o pregătire profesională polivalentă, de fonduri numeroase, de credibilitate, de lichidiate etc.
Gradul de studiere a temei de cercetare. În prezent semnificația Băncii Mondiale și implicarea sa în sprijinirea dezvoltării economice este bine cunoscută și dezbătută de toate statele membre, cât și de multe centre internaționale și naționale de cercetări economice și financiare. Până nu cu multă vreme în urmă, se acorda putină atentie acestui subiect, însă acum multă lume monitorizează acțiunile Băncii Mondiale, precum sindicate, patronate, grupările societății civile și multe alte organizații. Operațiunile sale sunt în general analizate și comparate în paralel cu cele ale celorlalte instituții financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional.
Scopul cercetarii constă în determinarea și investigarea operațiunilor și acțiunilor Băncii Mondiale, prin care aceasta susține, ameliorează și îmbunătățește economia țarilor membre, obiectivele sale fiind fixate în principal asupra țarilor din lumea a 3-a.
Scopul cercetării impune urmatoarele obiective:
• abordarea aspectelor specifice ale Grupului Băncii Mondiale;
•examinarea produselor și serviciilor oferite de Banca Mondială, necesare reabilitării economiei unei tări membre;
•studierea asemănărilor și diferențelor dintre Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional;
• analiza comparativă asupra implicării Băncii Mondiale și FMI în criza financiară mondială;
• analiza sprijinului acordat de Banca Mondială Nigeriei, pe toată perioada de colaborare;
• studierea strategiilor de parteneriat ale Băncii Mondiale cu Nigeria;
• examinarea rezultatelor implicării Băncii Mondiale în Nigeria.
Obiectul de cercetare îl reprezintă formele de finanțare și operațiunile prin care Banca Mondiala sprijină dezvoltarea economică mondială. O atenție deosebită se acordă sectoarelor principale finanțate și monitorizate de Bancă, asupra carora instituția internaționala iși orienteaza cel mai mult acțiunile de finanțare, aceste sectoare constituind în viziunea Băncii domeniile prin care țara finanțată își poate îmbunătăți economia, reducând sărăcia și prin care poate asigura locuilor condiții de viața mai bune.
Suportul teoretico-științific si metodologic. Cercetările realizate constituie analiza investigațiilor în domeniu, rezultatele fundamentale ale analizei cu privire la tehnicile si acțiunile Băncii Mondiale de sprijinire a economiei țarilor membre, în special a economiei Nigeriei. La baza investigațiilor realizate au stat lucrările fundamentale ale teoreticienilor străini precum Age F. P. Bakker, și români precum Elena Moise, Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Elly Novaca, Rodica Milena Zaharia, Dumitrescu Șterian, Bonciu Florin, Armenia Androniceanu, Bran Paul, Costica Ionela, Mihaela Alina Dima. De asemenea, o sursă importantă pentru cercetarea realizată au fost site-urile grupurilor World Bank, International Monetary Fund.
Metodologia cercetării s-a bazat pe principiile dialecticii în concordanță cu cele ale următoarelor metode: metodele sistemice, analiza comparativă, sinteza, deducția, metodele grafice și tabelare, observația, raționamentul, comparația, clasificarea, gruparea și metoda sondajului, chestionarul.
Suportul informațional al cercetărilor constituie datele statistice oficiale ale Băncii Mondiale, ale Fondului Monetar International și analizele proprii ale autorului.
Direcțiile de soluționare a problemei cercetate. Pentru atingerea obiectivelor enunțate se vor analiza investițiile Băncii Mondiale și se vor cerceta domeniile vizate de Bancă, urmând ca în ultimul capitolul să se analizeze rezultatele investițiilor Băncii Mondiale în economia și dezvoltarea Nigeriei.
Noutatea științifică constă în evidențierea concretă a asemănărilor și deosebirilor dintre Banca Mondială și FMI, prin prezentarea în paralel a componentelor principale ale celor doua instituții internaționale, fiecare parte fiind urmată de o concluzie. Prin extragerea rapoartelor in format „xls” de pe site-ul World Bank am elaborat în ultimul capitolul statistici referitoare la volumul de investiții ale Băncii Mondiale în domenii defavorizate din Nigeria.
Problema științifică importantă soluționată este reprezentată de evidențierea implicațiilor Băncii Mondiale în economia mondială prin investiții de capital foarte mari, mai ales în țarile în curs de dezvoltare, precum în cazul Nigeriei prin suportul financiar și tehnic ce au avut ca rezultat imbunatatirea sectoarelor cu potential ale țarii, însa totodata foarte slab dezvoltate din pricina lipsei fondurilor și a implicării prea reduse a guvernului țarii.
CAPITOLUL I – PREZENTAREA GRUPULUI BĂNCII MONDIALE
1.1. SCURT ISTORIC
În perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial, SUA s-a angajat într-un vast proces de refacere a instituțiilor financiare și a vizat crearea de instituții financiare internaționale proiectate să promoveze reconstrucția economică, dezvoltarea și prosperitatea. Astfel în 1944, odata cu înființarea F.M.I. (Fondul Monetar International) s-a decis crearea unei bănci internaționale care să se axeze pe finanțarea și reconstrucția economiei europene, slabite în timpul celui de-al doilea război mondial: Banca Internaționala pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută sub numele de Banca Mondială. Grupul include și instituțiile înrudite, înființate ulterior și având funcții specifice: Corporația Financiară Internaționala (CFI), Asociația pentru Dezvoltare Internaționala (IDA), Agenția Multilaterala de Garantare a Investițiilor (MIGA) și Centrul Internaționank am elaborat în ultimul capitolul statistici referitoare la volumul de investiții ale Băncii Mondiale în domenii defavorizate din Nigeria.
Problema științifică importantă soluționată este reprezentată de evidențierea implicațiilor Băncii Mondiale în economia mondială prin investiții de capital foarte mari, mai ales în țarile în curs de dezvoltare, precum în cazul Nigeriei prin suportul financiar și tehnic ce au avut ca rezultat imbunatatirea sectoarelor cu potential ale țarii, însa totodata foarte slab dezvoltate din pricina lipsei fondurilor și a implicării prea reduse a guvernului țarii.
CAPITOLUL I – PREZENTAREA GRUPULUI BĂNCII MONDIALE
1.1. SCURT ISTORIC
În perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial, SUA s-a angajat într-un vast proces de refacere a instituțiilor financiare și a vizat crearea de instituții financiare internaționale proiectate să promoveze reconstrucția economică, dezvoltarea și prosperitatea. Astfel în 1944, odata cu înființarea F.M.I. (Fondul Monetar International) s-a decis crearea unei bănci internaționale care să se axeze pe finanțarea și reconstrucția economiei europene, slabite în timpul celui de-al doilea război mondial: Banca Internaționala pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută sub numele de Banca Mondială. Grupul include și instituțiile înrudite, înființate ulterior și având funcții specifice: Corporația Financiară Internaționala (CFI), Asociația pentru Dezvoltare Internaționala (IDA), Agenția Multilaterala de Garantare a Investițiilor (MIGA) și Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor privind Investițiile (ICSID). Scopul principal al tuturor acestor instituții este același: promovarea progresului economic și social în țările în curs de dezvoltare, prin creșterea productivitații economice. În acest sens, instituțiile menționate acordă credite și împrumuturi și oferă consultanță tehnică și economică în sectorul public și privat din țările în curs de dezvoltare. De asemenea, instituțiile din Grupul Băncii Mondiale acționeaza ca un catalizator în stimularea fluxului de capital privat din aceste țari.
Astfel, cele doua instituții surori, Banca Mondială și F.M.I., create sub protecția SUA și Marii Britanii, au fost concepute să se completeze una pe cealaltă în implementarea unei economii liberale în lume, care sa fie favorabilă expansiunii comertului și creșterii economice.
Banca Mondiala impreuna cu F.M.I., constituie un raspuns la prabușirea economiei mondiale din anii ’30, înca nici una dintre cele doua instituții nu s-a așteptat să ajungă la rolul pe care îl detin în ziua de astazi.
Banca Mondială a fost înfiintata de Statele Unite și Marea Britanie, iar principalul ei obiectiv era să acorde împrumuturi pentru reconstrucție, să privilegieze investițiile și evoluția, în primul rând în tările Europei distruse de al doilea război mondial. Obiectivul său a fost mai degrabă reconstrucția decât dezvoltarea. Dupa ce a împrumutat țarile europene pentru reconstrucția lor (exemplu: Franța în 1947, răvășită la acea vreme de razboi), Banca s-a consfințit prin împrumuturi către țările în curs de dezvoltare și prin acordarea de ajutor tehnic (exemplu: America Latina in 1948).
În prezent Banca Mondială își are sediul central la Washington, alături de F.M.I. și foarte aproape de Casa Albă, fiind condusă de la data de 01.07.2012 pentru un mandat de 5 ani de americanul de origine sud-coreeană Jim Yong Kim.
1.2. STRUCTURA GRUPULUI BANCII MONDIALE
Banca Mondială este formată în prezent din 188 de membri (prezentate în Anexa 1 la prezentul proiect) iar autoritatea cea mai înaltă a Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor. Guvernatorii sunt cei care decid principalele alegeri de orientare a Băncii, de admitere sau de suspendare a unor țări membre, și schimbările de adus capitalului autorizat. Fiecare țară membră a Băncii Mondiale numește un guvernator și un membru supleant în acest Consiliu, de obicei ministrul de finanțe, ministrul planificării și conducătorul Băncii Centrale.
Banca Mondială este condusă efectiv de Consiliul Directorilor Executivi, respectiv Consiliul de Administrație, care conduce toate instituțiile membre ale Grupului. Consiliul Administratorilor este responsabil de conducerea operațiunilor generale ale Băncii, funcție pe care o exersează în virtutea puterii pe care i-a delegat-o Consiliul Guvernatorilor. Cei 24 de administratori ai Băncii se reunesc de două ori pe săptămână pentru a examina activitățile instituției și, in particular, pentru a aproba împrumuturile și garanțiile, noile politici, bugetul administrativ, strategiile de asistență acordată țărilor, precum și deciziile de împrumut și deciziile financiare. Cei mai mari acționari sunt Statele Unite, Japonia, Marea Britanie, Germania și Franța, membri care numesc câte un director executiv, restul de 19 directori reprezintă fiecare câte un grup de țări. Drepturile de vot sunt direct proporționale cu capitalul investit de membri, Consiliul Directorilor Executivi fiind condus de un președinte, numit pe 5 ani, această poziție fiind ocupată în prezent de americanul Jim Yong Kim. Președintele este responsabil de gestiunea generală a Băncii Mondiale. El este asistat de o echipă de directori generali care, la rândul lor, supraveghează celulele regionale si sectoriale alea Băncii.
Vicepreședințiile Băncii Mondiale, des numite “VPUs”, asigură diferite funcții în cadrul instituției. Vicepreședinții regionale: Africa, America Latină și Caraibe, Asia de Est și Pacific, Asia de Sud, Europa și Asia Centrala, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Vicepreședințiile sectoriale sunt: Dezvoltarea ecologică și socială durabilă, dezvoltarea umană, finanțe, sector privat și infrastructură, lupta impotriva sărăciei și gestiunea economică, politica de dezvoltare, politica operatională și servicii acordate țărilor, sectorul financiar. Alte vicepreședinții: Biroul Șefului serviciilor de informare, controlor, consilier juridic, Directorul financiar, Economia dezvoltării și biroul Economistului Șef, Institutul Băncii Mondiale, Mobilizarea resurselor și cofinanțare, Relații externe privind Națiunile Unite, Relații externe Europa, Resurse umane, secretariat, servicii generale, strategii și gestiunea resurselor, trezorier. Alte departamente principale: Administratorii si administratorii locțiitori, Audit intern, Directori Generali, Evaluarea operațiunilor, Gestiunea Conflictelor, Președinte.
Relațiile cu Romania sunt coordonate de Peter Harrold din Maria Britanie, care deține funcția de director al Grupului de țări care include R. Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovenia, Bulgaria, România și Croația, reunite ȋn cadrul Departamentului pentru Europa Centrală și Țările Baltice.
Grupul Băncii Mondiale are peste 10.000 de angajați, majoritatea desfășurându-și activitatea la Washington, ȋnsă și ȋn alte 120 de birouri regionale ȋn ȋntreaga lume, unde lucrează aproximativ 5% din personalul Băncii Mondiale. Funcționarii acestui grup au pregătiri diverse, de la agronomi la manageri și de la experți ȋn telecomunicații la specialist ȋn medicină.
1.3. FUNCȚIILE GRUPULUI BANCII MONDIALE
Banca Mondială este o instituție internațională având o activitate ȋn planul reconstrucției și dezvoltării economice a tuturor țărilor membre, și a țărilor ȋn curs de dezvoltare și de asemenea și-a polarizat activitatea spre țările din lumea a treia. Banca Mondială, alcatuită dintr-un grup de 5 organizații constituind precum observăm pe site-ul www.worldbank.org, “Five Institutions, One Group”, reprezentată ȋn primul rând prin BIRD și AID, oferă facilități de creditare destinate finanțării proiectelor sau programelor de ȋnaltă calitate, care conduc la dezvoltarea economică, dar pentru care nu există finanțare din surse private, ȋn condiții satisfăcătoare. Calitatea și analiza solidă a rezultatelor proiectului trebuie să ofere certitudinea returnării creditului la termenele stabilite. Astfel Banca Mondială funcționează ca o bancă de investiții, criiteriile sale de eligibilitate fiind mai blânde iar uneori amânările la plata sunt similar cu cele practicate de băncile comerciale. Banca Mondială oferă suma ȋn valută necesară cu condiția ca țara respectivă să finanțeze din resurse proprii capitalul de lucru, precum salarii, furnizori, consumuri interne, etc. Din această cauză, țările ȋn care lipsesc mijloacele financiare interne de susținere a proiectului, nu beneficiază de finanțare din partea Băncii Mondiale, având ȋn vedere faptul că Banca nu poate fi unicul finanțator al proiectului. Toate ȋmprumuturile Băncii Mondiale sunt acordate guvernelor sau instituțiilor care reprezintă garanții guvernamentale. Ca agenție de ȋmprumut la nivel guvernamental, Banca Mondială este o instituție interguvernamentală.
Alături de F.M.I., Banca Mondială reprezintă o instituție financiară internațională deosebit de importantă și de activă. Inițial a ajutat la reconstrucția Europei după război, primul ȋmprumut ȋn valoare de 250 milioane dolari fiind acordat Franței ȋn anul 1947. Reconstrucția a rămas ȋn continuare un obiectiv important al activității sale, având ȋn vedere crizele de natură umanitară, catastrofele naturale, precum și nevoile de reabilitare apărute ȋn urma conflictelor ce afectează economiile ȋn curs de dezvoltare. Ȋn prezent Banca este mult mai mare decât la momentul ȋnființării sale fiind formată din cinci instituții de dezvoltare strâns legate ȋntre ele constituite intr-un Grup ce joacă un rol important pe arena politicii globale. Paleta activităților ȋn care s-a implicat această instituție este deosebit de largă ȋn prezent și cuprinde situațiile critice complexe, asistență ȋn urma crizei și sprijin acordat ȋn urma unor catastrofe naturale (cutremure, uragane etc.).
Banca Mondială este prima sursă exterioară de finanțare a educației. De la prima operație de finanțare, ȋn 1963, Banca Mondială a acordat mai mult de 30 miliarde dolari sub formă de ȋmprumuturi și de credite. Banca colaborează strâns cu guvernele naționale, cu instituțiile specializate ale Națiunilor Unite, cu furnizorii de fonduri, cu organizațiile neguvernamentale (ONG) și cu alți parteneri pentru a ajuta țările ȋn curs de dezvoltare să-și atingă obiectivele ȋn domeniul educației, străduindu-se să asigure un ȋnvățământ elementar tuturor copiilor.
Banca Mondială este prima sursă exterioară de finanțare a luptei ȋmpotriva HIV/SIDA. Zilnic 15.000 de persoane, dintre care jumătate sunt ȋntre 15 și 24 de ani, contractează virusul imunodeficienței umane (HIV). HIV/SIDA reduce rapid la zero un numar mare de progrese sociale și economice realizate de țările ȋn curs de dezvoltare pe parcursul ultimilor 50 de ani. Banca Mondială, care este una dintre entitățile care patronează ONUSIDA și a cărei misiune constă ȋn a intensifică riposta internațională contra epidemiei, a atribuit resurse financiare numeroase pentru a ȋmpiedica propagarea HIV și și-a luat angajamentul de a asigura finanțare fiecărei țări care deține o strategie de luptă eficace ȋmpotriva HIV/SIDA.
Banca Mondială este prima sursă exterioară de finanțare a programelor de sănătate ȋn lume. Este esențial să li se furnizeze populațiilor sărace ȋngrijire medicală și servicii nutritive pentru a face sărăcia să dea ȋnapoi și pentru a promova creșterea economică. Cu toate că au fost realizate progrese importante ȋn numeroase țări ȋn decursul ultimelor decenii, rămân totuși probleme importante de depășit. 11 milioane de copii mor ȋn fiecare an ȋn țările ȋn curs de dezvoltare: 70% din aceste decese sunt datorate unor boli transmisibile (pneumonie, diaree, malaria, rujeola, HIV/SIDA etc.) și malnutriție. Banca Mondială alocă ȋn fiecare an ȋmprumuturi pentru noi proiecte ȋn domeniile sănătății, nutriției și a populației ȋn lumea ȋn curs de dezvoltare.
Banca Mondială susține cu hotărâre micșorările datoriilor. Ȋn 1996, Banca Mondială și F.M.I. au lansat inițiative ȋn favoarea țărilor sărace foarte ȋndatorate (PPTE – Pays Pauvres Tres Endettes), adică prima intervenție purtată la scara internațională pentru a procura o micșorare a datoriei pentru țările sărace și cele mai ȋndatorate din lume. Asociația altor mecasnisme de micșorare a datoriei, inițiative PPTE reduce la o treime datoria externă a țărilor membre și, astfel, o aduce la un nivel cu mult inferior mediei stabilite pentru toate țările ȋn curs de dezvoltare. Ȋn cadrul inițiativei, țările sărace foarte ȋndatorate ȋși modifică prioritățile bugetare pentru a privilegia marile sectoare sociale și dezvoltarea umană.
Banca Mondială este una dintre cele mai mari surse de finanțare internațională a proiectelor relative biodiversității. Ȋncepând cu 1988, Banca Mondială este una dintre principalele surse internaționale de finanțare a proiectelor relative biodiversității. Prezervarea acesteia figurează printre marile priorități ale instituției deoarece, cu toate că sărăcia biodiversității este o problemă mondială, efectele sale se fac resimțite mai mult asupra populațiilor rurale a țărilor ȋn curs de dezvoltare ale căror alimentație, locuință, medicamente, venituri, locuri de muncă și identitate culturală depind cel mai mult de ea. Banca Mondială s-a asociat Conservării internaționale și Fondului pentru mediul ȋnconjurător mondial pentru a lansa un fond care va contribui la o mai bună protecție a zonelor ultrasensibile ale țărilor ȋn curs de dezvoltare, zone foarte amenințate care ocupă doar 1,4% din uscat, dar care adăpostesc ȋn jur de 60% din diferitele specii terestre. Protejarea mediului este un element esențial al misiunii urmărite de Bancă pentru a reduce sărăcia.
Banca Mondială lucrează mai mult ca niciodată ȋn parteneriat. Banca Mondială și-a unit eforturile cu cele ale unui larg evantai de parteneri pentru a combate sărăcia ȋn lume. Ea a lucrat cu Fondul Mondial pentru natură, pentru a proteja pădurile și cu sectorul public și cu cel privat pentru a lansa Fondul prototip pentru carbon, ȋn scopul de a reduce efectele ȋncălzirii planetei. Banca are, de asemenea un parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultura (FAO) și cu Programul Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD) pentru a patrona un organism de renume mondial, Grupul consultativ pentru cercetare Agricolă Internațional; cu Rockefeller Brothers Fund pentru a promova energia solară; și cu instituțiile financiare multilaterale prin intermediul grupului consultativ de asistență pentru cei mai săraci (CGAP) pentru a mari capacitățile instituțiilor de microfinanțare să furnizeze servicii financiare populațiilor celor mai sărace.
Banca Mondială joacă un rol predominant ȋn lupta impotriva corupției ȋn lumea ȋntreagă. Corupția este un obstacol major ȋn calea dezvoltării și ii face pe cei săraci să platească un mare tribut, ȋmpiedicând grupurile de populație, care au cea mai mare nevoie sâ beneficieze de cheltuielile publice. Ȋncepând cu 1996, Banca a pus ȋn practică mai mult de 600 de programe de luptă ȋmpotriva corupției și de promovare a unei bune gestiuni publice ȋn aproape 100 de țări. Acțiunile purtate pornesc de la pregătirea judecătorilor și ajung până la organizarea atelierelor și a cursurilor de jurnalism de anchetă. Aproape un sfert din noile proiecte cuprind componente consacrate reformei finanțelor publice și sistemului financiar. Un lucru și mai important: deteminarea Băncii de a elimina corupția a declanșat o riposte de anvergură efectiv mondială. Banca este, de asemenea, determinată să se asigure că proiectele pe care le finanțează nu dau ocazie nici unei corupții. Ȋn ultimii ani ea a formulat reguli stricte ȋn ceea ce privește acțiunea de predare-primire a piețelor și prevenția corupției și a pus ȋn funcțiune un serviciu telefonic pentru ȋnregistrări anonime a plângerilor de corupție.
Societatea civilă și participarea ocupă ȋn fiecare zi un loc mai important ȋn munca Băncii. Majoritatea proiectelor aprobate de Bancă au implicat ONG-uri, care au fost și ele consultate cu ocazia elaborării tuturor strategiilor pe care Banca le aplică ȋn țările sale cliente. Consultațiile Băncii cu societatea civilă țintesc, ȋn Asia de Sud, partitatea sexelor, ȋn Europa orientală, ajutorul acordat țărilor ieșite dintr-un conflict, mediul și gestiunea afacerilor publice și in America Latină, dispozitivele protecției sociale, ȋntrebuințarea și impactul social al reformelor.
Banca ajută țările care ies dintr-un conflict. Banca Mondială depune activități ȋn 39 de țări atinse de câte un conflict pentru a sprijini eforturile internaționale duse pentru a ȋntrerupe ciclurile de violență și pentru a ajuta populațiile sfâșiate de război să relanseze dezvoltarea ȋn condiții de pace. Operațiunile Băncii răspund unei ȋntregi game de nevoi resimțite de țările care ies dintr-un conflict, mai ales care relansează economia, investind ȋn regiunile atinse de război și reparând infrastructurile avariate, dar și care ȋntocmesc programe speciale pentru foștii combatanți și pentru grupurile vulnerabile precum femeile și copii. Banca mai finanțează și programe pentru a remedia problemele minelor terestre, care ȋmpiedică reconstrucția și dezvoltarea a numeroase țări ieșite dintr-un conflict.
Banca Mondială ascultă glasul celor săraci. Discuțiile sale cu 60.000 de săraci din 60 de țări precum și activitățile sale zilnice i-au demonstrat Băncii Mondiale că a fi sarac nu ȋnseamnă numai să ai venituri insuficiente sau o dezvoltare umană limitată. A fi sărac nu inseamnă și să nu ai dreptul la opinie, să nu fii reprezentat. Ȋnseamnă să fii expus abuzurilor și corupției. Ȋnseamnă, ȋn cazul femeilor, frica de violentă și, ȋn cazul tuturor, frica de a fi victima unei crime. Ȋnseamnă absența libertății de acțiune, a posibilității alegerii și a oportunităților fundamentale. Banca Mondială susține că indivizii care trăiesc ȋn sărăcie trebuie considerate nu ca o povară, ci că aceia care vor ști cel mai bine să găsească mijloace creative pentru a eradica sărăcia. Săracii nu-si doresc caritate, ei vor oportunități și, ȋn multe cazuri, programele de dezvoltare la nivelul comunităților pot să le ofere aceste oportunități.
Sursa http://maps.worldbank.org/maps/
1.4. B.I.R.D. – BANCA INTERNATIONALA PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE
Principala instituție a Băncii Mondiale este B.I.R.D. și a fost creată la Conferința Monetară și Financiară a Națiunilor Unite de la Bretton Woods din anul 1944, activitatea sa ȋncepând cu data de 15 iunie 1946. Totodată, la Breton Woods s-au stabilit condițiile ȋn baza cărora o țară poate să devină membra a B.I.R.D., prin acceptarea regulilor de conduită ȋn materie de finanțe internaționale, respectiv aderarea inițială la Fondul Monetar Internațional, prin contribuția la fondul statuar. De asemenea aderarea unei țări doritoare la B.I.R.D. se negociază, ȋn funcție de situația economică și financiară a țării solicitante, care intră ȋn corelație și cu participarea la FMI.
B.I.R.D. reprezintă mai mult de jumătate din ȋmprumuturile anuale ale Băncii Mondiale și strânge, practice, toate fondurile de care aceasta are nevoie pe piețele financiare. Cum este una dintre instituțiile financiare cele mai prudente ȋn conduita activităților sale și ale gestiunii sale, ea ȋși plasează obligațiunile și titlurile de creanțe cotate AAA la fondurile de pensii, la companiile de asigurări, la societăți, la alte bănci și la particulari din ȋntreaga lume. Ratele dobânzii pe care ea le aplică celor pe care ȋi ȋmprumută sunt bazate pe costul propriilor sale ȋmprumuturi. Creditele acordate de ea sunt rambursabile pe 15 până la 20 de ani, cu o amânare a amortizării de la trei la cinci ani ȋnainte să inceapă rambursarea principalului.
Mai puțin de 5% din fondurile proprii B.I.R.D. sunt vărsate de țări ȋn momentul ȋn care devin membrele Băncii. Statele membre cumpără părți al căror număr este ȋn funcție de ponderea lor relativă ȋn economia mondială, dar nu varsă decât o mică bucată a valorii acestor părți. Soldul nevărsat este capitalul la care se poate apela ȋn cazul ȋn care Banca ar avea pierderi de o asemenea amploare ȋncat s-ar găsi ȋn incapacitatea de a-și plăti creanțele – ceea ce nu s-a ȋntamplat niciodată. Acest capital garantat nu poate fi folosit decât pentru a plăti deținătorii de obligațiuni; el nu poate fi folosit pentru a acoperi costuri administrative sau financiare ale ȋmprumuturilor. Regulile B.I.R.D. stipulează că ȋmprumuturile ȋn curs nu pot depăși totalul capitalului și al rezervelor.
B.I.R.D. are ca obiectiv reducerea sărăciei ȋn țările cu venit mediu și cu o capacitate de ȋndatorare proastă promovând o dezvoltare de sprijin prin ȋmprumuturi și garanții. B.I.R.D. nu-și maximizează profitul, dar a avut un venit net ȋn fiecare an din 1948. Cu profiturile sale se finanțează unele activități de dezvoltare și asigură putere financiară, ceea ce permite ȋmprumuturi cu costuri mici ȋn piețe de capital și condiții bune pentru clienții ce fac ȋmprumuturi. Aparținând țărilor membre, B.I.R.D. leagă dreptul de vot de subscripțiile de capital ale membrilor.
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare deține următoarele caracteristici ȋn lupta ei pentru reducerea sărăciei:
• sprijină nevoile sociale și umane de dezvoltare, nevoi de lungă durată pe care creditorii privați le găsesc neatrăgătoare;
• apară puterea financiară a celor care ȋmprumută, acordând sprijin in perioadele de criză, când oamenii săraci sunt cel mai afectați;
• folosește tactica de a ȋmprumuta bănci pentru a cumpăra o afacere, sperând că acea afacere să aibă un profit destul de mare pentru a plăti dobânda de la ȋmprumut;
• catalizează capitalul privat, ajutând crearea unui climat favorabil de investiții.
B.I.R.D. furnizează sprijin financiar (sub formă de alocații acordate din venitul net al B.I.R.D.) pentru bunurile publice globale care sunt foarte importante pentru bunăstarea săracilor ȋn toate țările.
Ȋmprumuturile B.I.R.D. sunt ȋnsoțite de alte servicii precum cele tehnice sau de consiliere pentru a asigura o folosire mai eficace a fondurilor. De asemenea, spre deosebire de băncile comerciale, B.I.R.D. este condusă mai degrabă de influența de dezvoltare decât de maximizarea profitului.
Clienții B.I.R.D. sunt 75% din cei care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Țările care iau împrumuturi de la B.I.R.D. sunt țările cu un venit mediu care au acces la piețele cu capital privat. Unele țări sunt demne de ales pentru împrumuturile A.I.D. datorită veniturilor mici, dar ele pot avea de asemenea o capacitate de îndatorare proastă pentru unele împrumuturi de la B.I.R.D.. Aceste țări sunt cunoscute ca împrumutători amestecați. Chiar excluzând împrumuturile B.I.R.D. către țările amestecate, 25% din acestea care trăiesc din mai puțin de un dolar pe zi, locuiesc în țări care iau împrumuturi de la B.I.R.D.. Banca furnizează un sprijin important pentru reducerea sărăciei, facilitând accesul la capital în cantități mari, în termeni acceptabili, și într-o măsură mai bună decât prevede piața.
B.I.R.D. menține capacitatea generatoare de venituri, stăpânirea riscurilor și sprijinirea obiectivelor de dezvoltare prin următoarele:
• angajamentele privind capitalul a 188 de acționari;
• arhiva puternică a restituirilor făcute de împrumutători, reflectând prioritatea dată datoriei;
• management financiar prudent;
• lichidități substanțiale;
• structura conservatoare a capitalului;
• acces larg către piețe;
• vechime mare în inovație a pieței de capital;
• lansare de produse noi;
• parteneriate puternice;
• lichidități ample
• adaptarea la nevoile debitorilor.
B.I.R.D. își asigură flexibilitatea și inovația în diverse întruniri și de asemenea schimbarea nevoilor clienților prin următoarele acțiuni:
• inovații în materie de produse pentru a ajuta clienții să-și stăpânească datoriile financiare și strategiile de criză;
• o gamă largă în alegerea tipului de împrumut;
• garanții flexibile pentru a ajuta finanțarea sectoarelor private și de asemenea pentru a sprijini reformele.
Principalii acționari ai B.I.R.D sunt: SUA cu 16,05% din fondurile subscrise, Japonia cu 8,94%, China cu 5,76%, Germania cu 4,73%, Franța cu 4,22% și Marea Britanie cu 4,22%.
În prezent Romania deține 4011 acțiuni din capitalul Băncii, iar valoarea subscripției vărsate este de 30,5 mil.USD. În această calitate, Romania a beneficiat de toate drepturile care decurg din participarea la această instituție. În primul rând, a putut contracta împrumuturi pentru dezvoltarea economică în condiții mai avantajoase decât cele de pe piața capitalurilor, cu perioade de rambursare între 15-20 de ani, perioada de grație 3 ani și dobânzi moderate. Împrumuturile au fost folosite, în special, pentru proiecte agricole (irigații, desecări, combaterea eroziunii solurilor etc.) și proiecte de investiții în celelalte ramuri ale economiei, precum industria transporturilor (a participat la finanțarea proiectului canalului Dunăre – Marea Neagră).
1.5. INSTITUȚII AFILIATE B.I.R.D.
A) ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE DEZVOLTARE ( THE INTERNATIONAL DEVELOPMENT ASSOCIATION – IDA)
Succesul înregistrat de B.I.R.D. după cel de-al doilea război mondial a determinat orientarea activității acesteia către țările în curs de dezvoltare, țări care necesitau însă condiționări mai flexibile decât cele oferite inițial de instituția respectivă. Ca urmare, au fost puse bazele unei noi componente a Băncii Mondiale, numite „Asociația Internațională pentru Dezvoltare” (A.I.D.), a cărei activitate constă în creditarea celor mai sărace țări ale globului, în cele mai favorabile condiții posibile. A.I.D. a luat ființă în anul 1960, primele credite fiind acordate în anul 1961 (Chile, Honduras, India și Sudan).
Banca acordă împrumuturi fără dobândă și furnizează de asemenea asistență tehnică și sfaturi asupra politicilor de adoptat. Cei împrumutați plătesc un comision de mai puțin de 1% din suma împrumutului pentru a acoperi cheltuielile administrative. Creditele și subvențiile AID reprezintă aproximativ un sfert din asistența financiară a Băncii Mondiale. Creditele AID au scadența la 20, 35 sau 40 de ani, cu perioadă de grație de 10 ani.
Obiectivul AID constă în reducerea sărăciei din țările cele mai sărace prin acordatarea de credite fără dobândă în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață.
BIRD și AID sunt considerate instituții complementare având aceeași conducere însă resurse diferite. Calitatea de membru AID este condiționată de aderarea la BIRD. Resursele financiare ale AID sunt reprezentate de: subscrieri inițiale ale statelor membre, contribuții guvernamentale periodice ale țărilor dezvoltate, împrumuturi și contribuții ale membrilor, donații BIRD, rambursări de credite AID acordate anterior, prelevări din beneficiile nete ale BIRD. Resursele AID sunt administrate cu aceeași prudență și aceeași circumspecție ca acelea ale BIRD.
Printre cele mai reprezentative finanțări AID pot fi citate următoarele: „Sprijinirea procesului Educațional al tinerelor femei” în țări ca Bangladesh, Yemen, Burkina Faso, Vietnam, Ciad; „Atenuarea impactului răspândirii virusului HIV în Africa”, în țări precum Nigeria, Ciad, Sierra Leone; „Îmbunătățirea calității învățământului” în țări precum Pakistan.
B) CORPORAȚIA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ ( THE INTERNATIONAL DEVELOPMENT ASSOCIATION – IFC)
După inființarea sa, Banca Mondială a urmărit crearea unei instituții noi, complementare activității sale de bază, care să acționeze în direcția stimulării investițiilor aferente sectorului privat din țările slab dezvoltate. CFI a fost înființată în 1956 și își propunea să acorde credite, asigurând expertize tehnice de evaluare a propunerilor de investiții private. CFI trebuie să acționeze în vederea încurajării formării capitalului privat autohton necesar creării de noi locuri de muncă, creșterii veniturilor aferente investițiilor străine și transferului tehnologic și de know-how.
Obiectivul principal al CFI este promovarea dezvoltării economice prin încurajarea întreprinderilor productive și a piețelor de capital din statele membre, prin crearea condițiilor stimulative pentru fluxurile financiare, autohtone și internaționale, precum și prin promovarea de proiecte sustenabile. Principalele domenii spre care se orientează atenția CFI sunt: intrarea pe piețele internaționale de capital a companiilor private din țările în curs de dezvoltare și acordarea de asistență tehnică mediului de afaceri și guvernelor.
Președintele Grupului Băncii Mondiale este considerat și presedintele CFI, iar acesta împreună cu vicepreședinții, formează ”Grupul Managerial”, care este însărcinat cu planificarea strategică și procesele decizionale.
CFI oferă o gamă variată de servicii și produse financiare companiilor din statele în curs de dezvoltare. Printre acestea, amintim următoarele: credite pe termen lung, cu rata dobânzii fixă sau variabilă, investiții de portofoliu, operațiuni de swap valutar, acordarea de garanții împotriva riscurilor aferente investițiilor, efectuarea de operațiuni de intermediere financiară.
Datorită succesului înregistrat și a statutului de instituție multilaterală a Națiunilor Unite, CFI acționează ca un catalizator al investițiilor private, participarea sa la diferite proiecte intensificând siguranța și încrederea posibililor viitori investitori și acționari.
C) AGENȚIA DE GARANTARE MULTILATERALĂ A INVESTIȚIILOR (THE MULTILATERAL INVESTMENT GUARANTEE AGENCY – MIGA)
MIGA a fost creată în 1988 ca membru al Grupului Băncii Mondiale pentru a promova investiția străină directă în economiile emergente pentru a îmbunătăți viața oamenilor și pentru a reduce sărăcia. Această agenție îndeplinește acest mandat și contribuie la dezvoltarea sa, oferind asigurare pentru riscul politic (garanții) investitorilor și creditorilor și ajutând țările să se dezvolte, să atragă și să rețină investiția privată.
Calitatea de membru poate fi dobândită de toate țările membre ale Băncii Mondiale.
MIGA este dedicată promovării proiectelor de dezvoltare cu important impact social, economic și ecologic, prin următoarele modalități:
• Crearea sentimentului de siguranță investitorilor privați care investesc în țările în curs de dezvoltare;
• Concentrarea atenției asupra țărilor și sectoarelor de activitate în care suportul MIGA poate juca un rol primordial în atragerea de investiții străine;
• Acordarea unei atenții sporite mediului economic post-conflictual și din țările foarte sărace;
• Extinderea interferenței acțiunii companiilor de asigurări internaționale;
• Soluționarea disputelor investiționale dintre guverne și investitorii străini;
• Furnizarea de recomandări în vederea atragerii și consolidării investițiilor străine directe;
• Promovarea noilor produse ce încurajează investițiile străine directe, în concordantă cu necesitățile clienților externi;
• Estimarea și managementul riscului politic.
Serviciile de asistență tehnică joacă un rol primordial în catalizarea investițiilor străine directe, prin încurajarea statelor în curs de dezvoltare în definirea și implementarea strategiilor de promovare investițională. Agenția își utilizează competențele pentru înlăturarea posibilelor bariere din calea investițiilor, rezolvând diferendele dintre guverne și investitori prin intermediul programelor de mediere diplomatică.
D) CENTRUL INTERNAȚIONAL DE REGLEMENTARE A DIFERENDELOR DIN DOMENIUL INVESTIȚIILOR (INTERNATIONAL CENTER FOR SETTLEMENT OF INVESTMENTS DISPUTES – ICSID )
Prin natura activității sale, Banca Mondială a fost nevoită de multe ori să se constituie ca parte activă în negocierea sau rezolvarea litigiilor dintre diverse guverne și investitorii externi privați. Crearea, în anul 1966, a ICSID conform „Convenției internaționale de soluționare a disputelor dintre state și nerezidenți”, ratificată pe data de 14 octombrie 1966 – a urmărit delegarea de autoritate de la „Președintele” Băncii Mondiale la un organism specializat și, în modul acesta, promovarea îmbunătățirii fluxurilor internaționale de capital.
Organele administrative ale ICSID sunt „Consiliul de Administrație” – constituit din reprezentanții tuturor statelor membre care au ratificat convenția menționată, prezidat de „Președintele” Băncii Mondiale și care se intrunește anual – și un secretariat.
„Guvernatorul” desemnat de fiecare stat membru pentru Banca Mondială să indeplinească și funcția de membru în „Consiliul de Administrație” al ICSID.
ICSID asigură cadrul legislativ, de arbitraj și conciliere a disputelor dintre statele membre și terții investitori străini, recursul la intervenția sa având însă un caracter voluntar. Totuși, odată acceptată implicarea ICSID în negocieri, nici una dintre părțile în litigiu nu se poate retrage unilateral; mai mult, toate statele membre, având sau nu calitatea de parte implicată în arbitraj, sunt obligate să recunoască deciziile ICSID.
Pe lângă asigurarea cadrului general de arbitraj și reconciliere, ICSID se poate implica, începând cu anul 1978, și în situații ce o impun ca autoritate de arbitaj ad hoc. Numărul spețelor supuse arbitrajului ICSID este actualmente în creștere. Conform ICSID, negocierile nu se desfășoară în mod obligatoriu la sediul central din Washinghton, ci și în cadrul diverselor instituții de arbitraj internațional agreate de ICSID, precum „Curtea de Arbitraj Permanent de la Haga”, „Centrul Australian pentru Arbitraj Comercial Internațional”, „Centrul Internațional de Arbitraj din Singapore”, „Centrul Internațional de Arbitraj din Bahrein” etc.
CAPITOLUL II
Analiză comparativă BANCA MONDIALĂ «» FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL
2.1. SCURT ISTORIC ȘI ROL FMI
În perioada 1-22 iulie, anul 1944, delegați din 45 de state s-au întâlnit la hotelul Mount Washington din Bretton Woods (New Hampshire, SUA), pentru a discuta crearea unui sistem de instituții și proceduri de reglementare a Sistemului Monetar Internațional. Astfel au luat naștere Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (acum una din cele 5 membre ale Grupului Băncii Mondiale) și Fondul Monetar Internațional.
Activitatea oficială a Fondului a început la 1 martie 1947 iar Romania a aderat în anul 1972. Fondul Monetar Internațional este o instituție interguvernamentală, care urmărește dezvoltarea relațiilor de cooperare internațională pe plan monetar și face parte din categoria instituțiilor specializate din sistemul Națiunilor Unite. FMI este o instituție destinată prevenirii politicilor economice dezastruoase care au contribuit la criza din anii ’30 și este însărcinată să supravegheze sistemul monetar internațional, prin eliminarea restricțiilor de schimb aplicabile comerțului cu bunuri și servicii.
Atât FMI cât și Banca Mondială au constituit un răspuns la prăbușirea economiei internaționale în anii ’30, dar nici una dintre ele nu se astepta să ajungă la rolul global pe care îl deține astăzi. Crearea FMI a fost grăbită de drepresia mondială a anilor ’30 și de șomaj, iar scopurile sale primare erau de a promova cooperarea multilaterală monetară, monede naționale și stabile și convertibile, precum și comerțul și investițiile internaționale. Operațiile FMI sunt conduse de un Consiliu Executiv care este și organ de decizie. După refacerea financiară a Europei, în anii ’60, FMI a devenit activ pe piețele monetare internaționale numai pentru a se ocupa de colapsul stabilității monetare după ce în statele Unite au suspendat convertibilitatea dolarului în 1971. Mandatul acestor instituții a fost schimbat la începutul Războiului Rece pentru a reflecta o lume polarizată. Politicile falimentare erau ignorate dacă un membru arăta afinități pentru valorile vestice.
Mandatul actual rămâne un aspect important al politicii externe a SUA. FMI obține liberalizarea comerțului, promovează, stabilizează și stopează crizele financiare, lansează programare care să reducă cheltuielile militare și sprijină procesele de democratizare. Dintre toate scopurile menționate, numai unul, respectiv stabilitate și stopare a crizelor financiare – pare să se fi apropiat de mandatul inițial al FMI, celelalte semănând cu interesele Consiliului de Securitate ONU sau cu scopurile Human Rights Watch. Astăzi FMI se ocupă și de inegalitatea de distribuire a veniturilor și discută regulat cu membri săi politici în domeniul sănătății, locuințelor, șomajului, piețelor de muncă, cheltuielilor militare sau managementului sectorului public. FMI joacă de asemenea rolul de investitor prin crearea și prin garantarea unui climat de afaceri profitabil. De obicei investitorii particulari nu își investesc banii într-o țară până când FMI nu încheie acorduri. Aceste noi dimensiuni ale FMI cuprind și probleme sociale și politice, instituția preocupându-se de respectul drepturilor omului în țările membre. Aceste exemple, demonstrează rolul important pe care FMI îl joacă astăzi în procesele economice și politice globale.
Banca Mondială este denumirea generică pentru Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și Asociația Internațională pentru Dezvoltare (IDA), care reprezintă un trust financiar internațional condus de BIRD, având ca scop acordarea de împrumuturi și credite fără dobândă țărilor cele mai sărace. În condițiile interdependențelor economice dintre țările lumii, toate statele inclusiv cele dezvoltate, sunt interesate în sprijinirea eforturilor de lichidare a subdezvoltării, prin asigurarea unui flux sistematic și corespunzător de resurse din țările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare. Acest flux trebuie înteles ca o sursă suplimentară pentru dezvoltare, ca un factor de accelerare a dezvoltării și nu ca un mijloc de substituire a efortului propriu a fiecărui popor.
FMI și Banca Mondială creează suportul necesar guvernelor pentru dezvoltarea strategiilor lor dar nu impune destinația veniturilor. Fiecare instituție se concentrează pe aria sa de expertiză. De aceea personalul Băncii Mondiale se concentrează pe politicile sociale pentru a reduce sărăcia inclusiv munca necesară atingerii acestui deziderat. FMI îndrumă guvernele în promovarea politicilor macroeconomice prudente.
2.2. ANALIZA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE CONDUCERE ȘI STRUCTURILE BĂNCII MONDIALE – FMI
Banca Mondială și FMI sunt doua instituții care au conducere asemănătoare ca organizare și structură. Ambele organizații au un Consiliu al Guvernatorilor care este format din câte un membru al fiecărei țări, funcția fiind ocupată de obicei de ministrul de finanțe sau guvernatorul Băncii Centrale. Grupul guvernatorilor aferent Băncii Mondiale ia deciziile referitoare la principalele alegeri de orientare ale Băncii, aderearea de noi țări membre și schimbări de adus asupra capitalului autorizat. Consiliul guvernatorilor aferent FMI se întrunește într-o ședință anuală ce se ține împreună cu cea a Băncii Mondiale, și decid asupra problemelor importante cum ar fi creșterea Fondului, aderarea de noi membri etc.
Consiliul executiv, este compus în ambele cazuri de 24 de membri directori, 5 dintre ei fiind numiți din țările cu cea mai mare parte de acțiuni iar restul 19 reprezintă câte un grup de țări. Consiliul Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale se reunește de 2 ori pe săptămână pentru a aproba împrumuturile și garanțiile, noile politici, bugetul strategiilor de asistență acordată țărilor membre, precum și alte decizii financiare. Ca și în cazul Băncii Mondiale, Consiliul Executiv al FMI se întâlnește pentru a lua deciziile importante (financiare, politice etc.) de 3 ori pe săptămână.
Cele doua instituții internaționale sunt conduse de un Director General, care reprezintă organizația în relațiile cu terții și asigură gestionarea permanentă, și în ambele cazuri este ales de Consiliul Executiv. Decizia statelor, a stabilit ca directorul FMI să fie întotdeauna European iar cel al Băncii Mondiale să fie American. În prezent FMI este condusă de Christine Madeleine Odette Lagarde, de naționalitate franceză iar Jim Yong Kim, american de origine sud-coreeană este Directorul General al Băncii Mondiale, ambii numiți pentru un mandat pe 5 ani.
2.3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ OBIECTIVE: BANCA MONDIALĂ – FMI
În continuare voi face o paralelă între obiectivele Băncii Mondiale și cele ale Fondului Monetar Internațional. Voi evidenția asemănări și deosebiri în tabelul de mai jos:
2.4. ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRODUSE și SERVICII: BANCA MONDIALĂ-FMI
În continuare voi descrie produsele și serviciile oferite de cele două instituții internaționale, în vederea analizării asemănărilor și deosebirilor aferente produselor și serviciilor celor două organizații.
2.5. INDICI COMPARATIVI BANCA MONDIALĂ – FMI
A) RESURSE FINANCIARE Având în vedere că mai sus am prezentat tipuri de finanțare și de servicii acordate de cele două instituții internaționale trebuie să menționez resursele lor, deoarece reprezintă un factor important în fluxul de funcționare și finanțare ale cele două organizații. Astfel în cazul ambelor instituții cele mai importante resurse provin din contribuțiile țărilor membre, respectiv din cotele părți ale statelor.
Figura 1
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(date obtinute de pe http://treasury.worldbank.org/cmd/pdf/IBRDInvestorPresentation.pdf – accesat la 25.05.2014: SUA 16,05, Japonia 8,94, China 5,76, Germania 4,73, Franta 4,22, Marea Britanie 4,22)
Figura 2
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(date obținute de pe http://www.imf.org/external/np/sec/memdir/members.aspx#U – accesat la 25.05.2014: SUA 17,69, Japonia 6,56, Germania 6,12, Franța 4,51, Marea Britanie 4,51, China 4,00)
Din cele două grafice se observă că cei mai mari acționari ale celor 2 instituții sunt aceeași, însă în altă ordine dupa subscripția lor la capitalul celor două organizații.
De asemenea resursele în cazul ambelor instituții provin din ratele dobânzilor aplicate la împrumuturile acordate. Banca Mondială își plasează obligațiunile și titlurile de creanțe cotate “AAA”, la fondurile de pensii, la companiile de asigurări, la societăți, la alte bănci și particulari din întreaga lume. Fondul Monetar Internațional obține de asemenea resurse împrumutându-se la țările membre.
B) RESURSE UMANE:
2.6. ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND IMPLICAREA ÎN CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ ACTUALĂ A BĂNCII MONDIALE ȘI FMI
Anul 2009 a fost marcat de criza financiară mondială, apreciată drept cea mai severă din ultimii 50 de ani. În centrul preocupărilor și îngrijorării generale s-au situat instituțiile financiare, întrucât problemele lor vizând solvabilitatea și lichiditatea au fost considerate de risc maxim pentru propagarea unei reacții în lanț la nivelul sistemului financiar internațional, eveniment cu catastrofe asupra economiei mondiale în ansamblu.
Falimentul băncii de investiții americane Lehman Brothers, în toamna anului 2008, a reprezentat punctul culminant al crizei. Dar începând cu luna martie 2009 încrederea în piețele financiare internaționale a revenit treptat. Gestiunea crizei a necesitat, însă, o reacție foarte viguroasă din partea autorităților monetare, în speță băncile centrale. Aceste instituții de stabilitate financiară au practicat scăderi importante ale dobânzilor de referință și au urmărit cu atenție menținerea în echilibru a bilanțurilor monetare.
Până în prezent, privită la nivel global, criza financiar-monetară a cunoscut 5 faze:
Debutul său, faza inițială, s-a manifestat prin perturbații legate de împrumuturile ipotecare cu nivel înalt de risc; criza s-a manifestat cu maximă vigoare în intervalul iulie 2007 – martie 2008. Ulterior problema de fond a fost a scăderii prețurilor activelor, adică reducerea lichidității.
A doua fază, a avut loc în perioada martie-septembrie 2008, fiind reprezentată de îngrijorarile privind solvabilitatea și implicit riscul asociat falimentelor bancare
A treia fază, cea mai acută, reprezentată de falimentul băncii Lehman Brothers, sub forma unei pierderi generalizate a încrederii mediului de afaceri și populației în sistemul bancar; redobândirea încrederii a fost posibilă în urma unei intervenții susținute din partea autorităților, prin alocarea importantă de resurse financiare către sistemul bancar
A patra faza a crizei (perioada octombrie 2008 – martie 2009), a constat în replierea piețelor financiare pe o prognoza de creștere a economiei mondiale mai curând sumbre; aceste prognoze au fost totodată corelate cu incertitudinile în ce privește efectele intervenției publice asupra pieței și a economiei
Faza a cincea care a debutat la mijlocul lunii martie 2009, a consemnat apariția unor semne de revenire a unui anumit optimism pe piețele financiare, în pofida informațiilor mai curând rezervate ce provin din zona macroeconomică și financiară.
Fondul Monetar Internațional, cât și Banca Mondială, sunt două instituții internaționale, solicitate să vină în sprijinul ieșirii din criză a țărilor.
Implicarea FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL
Sfatul FMI “Banii ajută la combaterea Crizei Globale” este motto-ul sub care Fondul Monetar Internațional acționează împotriva crizei actuale. FMI lucrează pe mai multe fronturi pentru a ajuta membri săi în vederea combaterii crizei economice și financiare la nivel global. Fondul urmărește și evoluțiile economice și financiare la nivel global, astfel încât să poată determina factorii de decizie politică cu cele mai bune previziuni și analiză a evoluțiilor de pe piețele financiare. În acest scop, FMI acordă consultanță politică precum și resurse financiare pentru a asista economiile cu venituri mici ce au fost afectate de criză. De asemenea asistă grupul economiilor industrializate și emergente cu recomandări pentru a remodela sistemul de reglementare și guvernare pe plan internațional.
De la debutul crizei economice globale, în anul 2008, FMI s-a mobilizat pe mai multe fronturi pentru a sprijini cele 188 țări membre. Fondul a crescut puterea de implementare a creditelor, folosind schimbul de experiență între țări pentru a oferi soluții politice, și a introdus reforme care au echipat-o mai bine pentru a răspunde nevoilor țărilor. Pentru a satisface tot mai marea nevoie de finanțare a țărilor afectate de criza financiară globală și pentru a contribui la consolidarea stabilității economice și financiare globale, FMI a consolidat foarte mult capacitatea de creditare de la declasarea crizei economice. Fondul a făcut acest lucru prin obținerea de angajamente de creștere a subscrierilor de cote ale țărilor membre (principala sursa de finanțare) și a încheiat acorduri de împrumuturi mari și temporare de la țările membre, inclusiv angajamente de 461 miliarde dolari. FMI a revizuit cadrul de creditare pentru a-l adapta mai bine țărilor nevoiașe și a simplificat condițiile atașate creditelor. De la începutul crizei a acordat împrumuturi de peste 600 miliarde dolari membrilor săi.
Fondul a efectuat o reformă fără precedent a politicilor sale față de țările cu cele mai mici venituri și a crescut resursele de patru ori, resurse dedicate împrumuturilor concesionale.
Monitorizarea, previzionarea, consilierea politică, informarea de perspectivă globală, experiențele din crizele anterioare, funcții ale FMI au fost din ce în ce mai solicitate pe măsură ce criza a evoluat.
Pentru a sprijini mai bine țările în timpul crizei economice globale, FMI și-a depășit capacitatea sa de creditare și a aprobat o revizuire majoră a modului în care acordă împrumuturi, oferind creditare mai mare și creând condiții de împrumut diferite și adaptate circumstațelor țărilor. Linia de credit flexibilă introdusă în aprilie 2009 și consolidată în august 2010, este un instrument de creditare pentru țările cu fundamente foarte puternice, care oferă un acces mare și în avans a resurselor FMI, în principiu, ca o forma de prevenire a crizelor. Columbia, Mexic și Polonia au primit acces de peste 100 miliarde dolari în baza liniei de credit flexibila (FCL). Utilizarea FCL a fost introdusă pentru a conduce la costuri de creditare mai mici.
La 19 septembrie 2012, Consiliul Executiv al FMI a adoptat o strategie de supraveghere financiară ce face bilanțul inovațiilor și lacunelor în materie de supraveghere financiară a FMI în ultimul deceniu și propune măsuri concrete și prioritare pentru a consolida în continuare supravegherea financiară, astfel că Fondul să își poate îndeplini mandatul și să asigure funcționarea eficientă a sistemului monetar internațional și să susțină la nivel mondial stabilitatea economică și financiară.
Stresul regional sau global sporit poate afecta țările care nu și-ar dori să fie la risc de criză. Furnizarea de lichiditate rapidă și adecvată pe termen scurt ar putea susține încrederea pe piață și ar reduce costul total al crizei. Linia de precauție și lichiditate (PLL) este proiectată pentru a satisface nevoile de lichiditate ale țărilor membre cu fundamente economice solide, însă și cu unele vulnerabilități (Exemplu: Macedonia și Maroc au folosit PLL).
Criteriile de performanță structurală au fost întrerupte pentru toate creditele FMI, inclusiv pentru programele cu țările cu venituri mici. Reformele structurale vor continua să facă parte din programele de sprijinire ale FMI, iar Fondul s-a concentrat pe zonele critice necesare recuperării unei țări.
FMI ajuta guvernele să protejeze și chiar să crească cheltuielile sociale, inclusiv asistența socială. FMI a promovat măsuri de creștere a cheltuielilor necesare îmbunătățirii programelor sociale de siguranță ce pot atenua impactul crizei asupra celor mai vulnerabili din societate.
Ca răspuns la criza financiară globală, FMI a întreprins o reformă fără precedent, astfel resursele disponibile pentru țările cu venituri mici au fost stimulate în perioada 2009-2014, în concordanță cu apelul către liderii G-20 din aprilie 2009 de a dubla capacitatea de creditare a FMI, și furnizarea suplimentară de 6 miliarde dolari în următorii doi – trei ani. Împrumuturile concesionale către țările cu venituri mici s-au ridicat la 3,8 miliarde dolari în 2009, o creștere de circa patru ori peste nivelul istoric. Angajamentele concesionale în perioada 2009-2013 au totalizat aproximativ 10 miliarde dolari.
FMI a promovat PDCR (Establishment of a Post-Catastrophe Debt Relief) care permite Fondului să se alăture eforturilor internaționale de reducere a datoriei pentru țările foarte sărace, care sunt afectate cel mai mult de catastrofele naturale. Finanțele PCDR s-au ridicat la 268 miliarde dolari în 2010.
Ca o parte cheie a eforturilor pentru a depăși criza financiară globală, G-20 (the Group of Twenty industrialized and emerging market economies) a fost de acord în aprilie 2009 pentru a spori resursele disponibile ale FMI (completare resurselor sale cotă), până la 500 miliarde dolari (care s-a triplat de la începutul crizei, la perioada respectivă 250 miliarde dolari), pentru a sprijini creșterea economic în piețele emergente și țările în curs de dezvoltare.
În aprilie 2010, Comitetul executiv a adoptat o propunere privind noile acorduri de împrumut mai flexibile (NAB – New Arrangements to Borrow) , sub care NAB a crescut la aproximativ 367.5 miliarde DST( aproximativ 560 miliarde dolari), având 13 țări participante noi și instituții, inclusiv un număr de țări emergente care au făcut contribuții semnificative la această expansiune mare. La data de 15 noiembrie 2011, Banca Națională a Poloniei a aderat la NAB ca un nou participant, totalul ajungând astfel la aproximativ 370 miliarde DST (aproximativ 570 miliarde dolari), și numărul de noi participanți a ajuns la 14.
În aprilie 2012, miniștrii de finanțe ai IMF și G20 au convenit de comun acord pentru a spori resursele FMI, printr-o nouă rundă de împrumuturi bilaterale. Angajamente au fost făcute de către 38 de membri și de băncile lor centrale, însumând în prezent 461 miliarde dolari . La sfârșitul lunii februarie 2014, au fost finalizate 33 de acorduri de împrumut pentru un total de 436 miliarde dolari. Aceste acorduri de împrumut servesc ca o a doua linie de apărare, după cote și resursele NAB .
A 14-a revizuire generală a cotelor, aprobată în decembrie 2010, își va dubla resursele permanente ale FMI la 477 miliarde DST (aproximativ 737 miliarde dolari). Nu va fi o revenire în acordurile de creditare NAB de 370 miliarde DST la 182 miliarde DST, și va intra în vigoare atunci când participanții vor plăti pentru a 14-a lor creștere a cotelor.
În plus față de sporirea capacității proprii de creditare a Fondului, în 2009, membrii au fost de acord să facă o alocare generală de DST, echivalentul a 250 miliarde de dolari, rezultând o creștere de aproape zece ori în DST. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă a rezervelor proprii pentru multe țări, inclusiv țări cu venituri mici.
În septembrie 2012, Comitetul Executiv a aprobat o nouă strategie de supraveghere financiară, care propune măsuri concrete și prioritizate pentru a consolida în continuare supravegherea financiară, pentru care un raport de progres a fost elaborat în septembrie 2013. Ca răspuns la importanța tot mai mare a fluxurilor de capital în sistemul monetar internațional, Consiliul a aprobat o întrevedere instituțională privind liberalizarea și gestionarea fluxurilor de capital pentru a ghida supravegherea și consilierea Fondului pentru țările membre. Mai mult, analiza de risc a fost îmbunătățită, inclusiv prin luarea unei perspective cross-country, și exerciții de avertizare timpurie ce sunt efectuate în comun cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară. Analizele pe legăturile dintre economia reală, sectorul financiar și stabilitatea externă sunt consolidate. Acestea au fost de asemenea, realizate pe cartografierea și înțelegerea implicațiilor de creștere financiară si comerciale de supraveghere (inclusiv rapoarte de propagare) și de creditare pentru a consolida rețeaua globală de siguranță financiară.
Cu mai mult de 200 de milioane de șomeri în întreaga lume și inegalitatea veniturilor în creștere în multe țări, Fondul a creat un "grup de lucru privind ocuparea forței de muncă și creștere economică", care a recomandat măsuri pentru a spori eficiența Fondului în a ajuta țările membre să atingă obiectivele lor în ceea ce privește creșterea economică, crearea de locuri de muncă , și de distribuire a veniturilor .
O prioritate de top pentru legitimitatea și eficiența FMI a fost finalizarea reformei guvernanței. La data de 15 decembrie 2010, Consiliul guvernatorilor a aprobat ample reforme de guvernare în conformitate cu a 14-a revizuire generală a cotelor. Pachetul include o dublare a cotelor, care va avea ca rezultat o schimbare de mai mult de 6 puncte procentuale în cotă-parte pentru schimbarea piețelor emergente dinamice și a țărilor în curs de dezvoltare, protejând în același timp acțiunile cu drept de vot din cele mai sărace țări membre. Reforma va duce la o mai reprezentativă alegere completă a Comitetul Executiv. Implicarea BANCII MONDIALE
Grupul Băncii Mondiale reprezintă sprijinul țărilor în curs de dezvoltare pe mai multe fronturi pentru a ajuta la creșterea de salvgardare și accelerarea luptei împotriva sărăciei .
Grupul Băncii a acordat împrumuturi situate la o medie de 40 miliarde pe an, incluzând subvenții, investiții de capital și garanții pentru a promova creșterea economică, prosperitatea comună, și de a combate sărăcia extremă în țările în curs de dezvoltare, afectate de criza globală.
Volume mari de creditare BIRD în timpul crizei au fost la cele mai scăzute rate de dobândă din istorie și au avut cele mai mici costuri față de alte instituții financiare internaționale. În același timp, un număr de caracteristici ale împrumuturilor au fost de asemenea modificate (cum ar fi îndepărtarea diferențelor aferente limitelor de scadență legate de venitul național brut pe cap de locuitor). Ca o urmare, noile condiții de creditare din timpul crizei ale BIRD au avut, în general, costuri mai mici decât celelalte instituții financiare internaționale.
În comparație cu alte institituții financiare, printre care și FMI, au fost introduse instrumente specifice, ca răspuns la criză, precum și termenii din împrumuturile normale au fost ajustate în perioada crizei. FMI a încheiat o revizuire substanțială a cadrului de creditare în Martie 2009, în conformitate cu capacitatea ei financiară îmbunătățită și cu nevoile de criză, însă dețineau suprataxe de împrumut. Angajamentele de creditare noi ale Băncii s-au ridicat la 53 miliarde dolari pe an în timpul crizei, în comparație cu aproximativ 25 miliarde dolari pe an, înainte de criză.
Ca răspuns la izbucnirea crizei financiare, Banca Mondială a intensificat procesul de creditare atât prin BIRD cât și prin AID. Cu toate acestea, creșterea BIRD de creditare ce se adresează țărilor în curs de dezvoltare a fost semnificativ mai mare. În anul fiscal 2009, numărul total de credite acordate de Banca Mondială a crescut cu 90 la sută față de nivelurile din 2008. Creditarea BIRD a crescut cu 144%, în timp ce creditarea AID a crescut mult mai modest, respectiv cu 25 la sută. Anunțate în decembrie 2008, Banca a făcut 2 miliarde dolari de împrumut AID disponibil pentru aprobare și accelerat pentru țările care au răspuns la criza financiară. Aceste credite au fost în plus față de 1.2 miliarde dolari din fondurile AID, care deja au fost retrase din circuitul agricol în Mai 2008 pentru aprobarea rapidă pentru țările care răspund la criză. Scopul a fost să pună la dispoziție fonduri în termen de o lună, comparativ cu cele 6 săptămâni tradiționale. Armenia și Republica Democrată Congo au devenit primele două debitoare ce au accesat fonduri rapide în februarie 2009.
Țările care au înregistrat creșteri majore în împrumut și nu au fost în listă printre primii zece debitori ai băncii sunt țările cu venituri medii care căutau probabil accesul la noi resurse de capital atunci când piețele de credit internaționale au fost constrânse. Mexic, care a împrumutat 767 milioane dolari de la BIRD în anii fiscali 2007 și 2008, a devenit cel mai mare debitor al BIRD în anii fiscali 2009 și 2010, împrumutând aproape 10 miliarde dolari de la Bancă. În perioada de pre-criză, Polonia a împrumutat 184 milioane dolari de la BIRD pentru un singur proiect de investiții; însă în perioada de criză, Polonia a primit trei majore împrumuturi pentru dezvoltare politică de la BIRD în valoare totală de 3.9 miliarde dolari. Africa de Sud, care nu a împrumutat de la Bancă din anul 2003, a intrat într-o investiție de 3.8 miliarde dolari împrumut cu Banca Mondială în anul fiscal 2010.
FILS a reprezentat aproape o treime din creditele aferente perioadei de criză acordate de sectorul financiar al Băncii. FILS sunt împrumuturi de tip linii de credit și au fost acordate în număr de șaisprezece în 11 țări între iunie 2008 și Iunie 2010, în cuantum total de 3.8 miliarde dolari. Au fost inițiate în mod specific în contextul crizei pentru țări ca Armenia, Bosnia și Herțegovina, Croația, Moldova, India etc. Obiectivele acestor linii de credit au fost de a crește sectoarele private ce au fost cel mai afectate de criză: IMM-uri, exportatorii, întreprinderi din mediul rural etc.
De creșterea de creditare a Băncii au beneficiat toate țarile din grup, dar împrumuturile s-au concentrat mai mult pe țările care au experimentat cele mai mari efectele negative ale crizei. Atunci când imprumuturile pentru țări sunt împărțite în trei grupe în funcție de impactul crizei, plățile băncii se îndreaptă spre cele 29 de țări din grupul cel mai afectat.
Angajamente de finanțare ale Băncii Mondiale pentru țările cele mai sărace acordate de AID, au ajuns la 16.3 miliarde dolari la finalul anului 2013. În decembrie 2013, o coaliție globală a țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare s-au anagajat să refacă fondul Bănci cu un record de 52 miliarde dolari în vederea acordării de resurse financiare in urmatorii trei ani.
Pentru a stimula ocuparea forței de muncă, Banca a crescut brusc resursele și garanțiile de finanțare pentru programele legate de locuri de muncă, de la o medie anuală de 477 milioane dolari în 1998-2008, la 634 milioane dolari în perioada 2009-2011. În anul fiscal 2013, Banca a investit mai mult de 3 miliarde de dolari în protecția socială și programe de muncă; se administrează un portofoliu de 11.9 miliarde dolari, cu 172 de operațiuni în 85 de țări.
Banca Mondială este cel mai mare ajutor pentru comerț, iar portofoliul activ pentru asistență în domeniul comerțului este format din 12.4 miliarde dolari în anul fiscal 2013, față de 2,8 miliarde dolari în 2003.
Banca Mondială ajută țările să-și construiască capacitatea de adaptare la șocuri externe asociate cu volatilitatea pieței și a dezastrelor naturale, prin facilitarea accesului la instrumentele de gestionare a riscului de piață și soluții pe piața de capital.
Criza financiară din 2008, provenită din crizele alimentare și combustibil, a adus cu ea coborarea nivelului economic mondial, scăderea comerțului, precum și accesul la finanțare pentru țările în curs de dezvoltare.
Grupul Băncii Mondiale a răspuns cu cantități record de finanțare pentru educație, sănătate, nutriție, și infrastructură în țările în curs de dezvoltare, însumând mai mult de 189 miliarde dolari între 2008 și sfârșitul anului fiscal 2011.
Angajamentele Grupului Băncii pentru protecția socială în cele mai sărace și cele mai vulnerabile țări, au ajuns la mai mult de 9 miliarde de dolari în 72 de țări în anii fiscali 2009-2011. Această cifră este de șapte ori peste nivelul de dinainte de criză (1,2 miliarde de dolari).
Pentru a spori securitatea alimentară, Banca a crescut finanțarea anuală pentru agricultură de la 6 miliarde la 8 miliarde dolari pe an, față de 4,1 miliarde dolari până în 2008. Angajamentele față de domeniul agriculturii au ajuns la finalul anului 2013 la 8 miliarde dolari.
Programul “Global Food Crisis Response”, stabilit ca răspuns la criza alimentară 2008, a oferit 1.6 miliarde dolari și a ajutat 66 de milioane de oameni din 49 de țări.
“The Global Agriculture and Food Security Program” (GAFSP), lansat de Bancă în aprilie 2010 pentru a asista sprijinul G-20 pentru agricultura și securitatea alimentară, oferă resurse de capital a donatorilor pentru a finanța planurile de investiții ale țărilor în curs de dezvoltare. Astfel din octombrie 2013, s-au oferit angajamente în sumă de 1.3 miliarde dolari pentru a finanța proiecte publice și proiecte din sectorul privat în 25 de țări.
Banca a crescut, de asemenea, sprijinul pentru Cornul afectat de secetă și criza alimentară din Africa în finele anului 2011 la 1.88 miliarde dolari. Banca a ajutat țările cele mai sărace cu 30 milioane dolari pentru a sprijini “Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați" livrând urgent servicii financiare pentru refugiați somalezi ai taberelor din Kenya și Etiopia.
Concluzie: FMI și Banca Mondială au dus lupta împotriva crizei financiare prin alocarea numeroasă de împrumuturi către țările cu venituri mici și medii, cu mențiunea că FMI deține resurse mai numeroase și se implică mai mult din punct de vedere al împrumuturilor acordate. Un aspect important este faptul că Banca Mondială practică rate ale dobânzilor mai mici față de FMI. In ciuda multor critici, asupra faptului că cei doi granzi internaționali nu au gestionat cum trebuie criza financiară, creditarea și consultanța oferită de cele doua instituții sunt dovada vie ca reprezintă un sprijin important în combaterea crizei.
FIGURA 3 – Grafic împrumuturi acordate în perioada 2008 – 2014 BM și FMI
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(surse: http://treasury.worldbank.org/cmd/IBRDInvestorPresentation.pdf, http://www.imf.org/external /np/fin/tad/extarr1.aspx)
Am extras datele în format ”xls” și am centralizat pe ani în miliarde dolari, suma totală a împrumuturilor aprobate de cele două instituții financiare internaționale, obtinând graficul de mai sus.
Se poate observa că odată cu începutul crizei financiare FMI începe să aibă o contribuție mai mare la susținerea financiară a țărilor membre alocând fonduri numeroase din anul 2010.
CAPITOLUL III – IMPLICAREA BĂNCII MONDIALE ÎN SPRIJINIREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A NIGERIEI
3.1. SCURTĂ DESCRIERE A NIGERIEI
Nigeria este o țară situată în partea vestică mijlocie a Africii, în Golful Guineii, fiind țara cu cea mai mare populație a acestui continent. Numele a fost luat de la fluviul Niger care străbate țara. Deși dispune de o producție importantă de petrol, Nigeria rămâne o țară relativ săracă, fapt datorat în principal corupției.
Teritoriile incluse în prezent în cadrul R.F. Nigeria au fost colonizate de Marea Britanie în mai multe etape. În 1947, în scopul diminuării tensiunilor etnice, Londra a introdus sistemul federal de administrare, teritoriul fiind împărțit în 3 regiuni: nord, vest și est. După introducerea treptată a autoguvernării în cele trei unități federale, la 1 octombrie 1960 Nigeria a obținut independența. Șeful noului stat a rămas, la vremea respectivă, regina Angliei, reprezentată la Lagos de un guvernator general. În urma adoptării unei noi Constituții, la 1 octombrie 1963, Nigeria a devenit Republică Federală.
După independență, climatul intern a fost dominat de disputele dintre principalele etnii pentru asigurarea controlului asupra puterii centrale, ceea ce a condus la intervenția armatei. Nigeria a fost guvernată de administrații civile numai între 1960 -1966, 1979 -1983, și ulterior, începând cu 1999. Pentru atenuarea tensiunilor interetnice, regimurile militare au modificat, în cinci rânduri, structura federației: numărul statelor componente a crescut astfel de la 4 (în 1960) la 36, în prezent. După 1999, Nigeria a avut o administrație civilă, funcționând pe baze democratice.
Nigeria are o suprafață de 923.768 km, cu o populație de 170 milioane locuitori din care 50% sunt musulmani, 40% creștini și 10% religii tradițional (animiști). Capitala Nigeriei este Abuja cu o populație de cca 1 milion de locuitori, iar principalul centru economic este orașul Lagos cu o populație de cca 12 mil. locuitori.
Bogată în petrol și gaze naturale economia Nigeriei a fost împiedicată de instabilitatea politică, corupția endemică, infrastructură inadecvată și un slab management la nivel macroeconomic, să se dezvolte corespunzător. Începând cu 2008 s-a trecut la un proces de implementare efectivă a reformelor în plan economic. Foștii conducători militari nu au reușit să diversifice economia care a rămas, de departe, dependentă de sectorul petrolier, ce acoperă 95% din exporturi și participă cu aproximativ 80% la acoperirea cheltuielilor bugetare.
În urma semnării unui acord stand-by cu FMI (august 2000), a fost obținut acceptul privind restructurarea datoriei externe către Clubul de la Paris și un credit de 1 miliard USD de la FMI, acestea fiind condiționate de implementarea reformelor în plan economic. Nigeria a ieșit din programul său cu FMI, în aprilie 2002, după ce a eșuat să îndeplinească condițiile impuse privind respectarea cheltuielilor bugetare și cele privind stabilizarea cursului de schimb. În noiembrie 2005, Clubul de la Paris a decis anularea unei părți din datoriile Nigeriei (18 miliarde USD) în schimbul plății a 12 miliarde USD din datoria externă.
PIB-ul a crescut puternic în perioada 2007-2011, ca urmare a creșterii în sectoarele non-petroliere și a schimbării trendului prețului la țiței pe piața mondială. Președintele JONATHAN a acceptat în structura guvernului federal o echipă economică, care include membri cu experiență și reputație și a anunțat planurile de a spori transparența, diversificarea creșterii economice și îmbunătățirea administrării în sectorul fiscal.
Lipsa unei infrastructuri adecvate, explozia fenomenului de corupție, la toate nivelele și implementarea lentă a reformelor sunt impedimente esențiale pentru o creștere economică corespunzătoare. Guvernul este în curs de a implementa măsuri concrete privind dezvoltarea de parteneriate public-private în sectoarele infrastructură rutieră, agricultură și energie. Sectorul financiar a fost restructurat de două ori, în ultimii 5 ani, iar guvernatorul Băncii Centrale a luat măsuri pentru respectarea strictă a disciplinei în domeniu inclusiv în ceea ce privesc cerințele minime de capital și plata datoriilor restante.
Deși este o țară relativ săracă, economia încearcă să se dezvolte și să se diversifice. Pentru a atinge această țintă, Nigeria are nevoie de ajutor, de aceea Banca Mondială o sprijină prin trei strategii prioritare:
Promovarea creșterii diversificate și crearea locurilor de muncă de către reformarea sectorului de energie, creșterea productivității agricole și sporirea accesului la finanțare.
Îmbunătațirea calității și eficienței furnizării serviciilor sociale la nivel de stat de promovare a incluziunii sociale.
Consolidarea guvernanței și managementul sectorului public cu egalitatea de gen și sensibilitatea la conflict ca elemente esențiale ale guvernării.
Aceste strategii s-au dezvoltat în strânsă legatură cu Guvernul din Nigeria în conformitate cu cadrul de asistență al țării. Principalul scop este de a obține rezultate solide și soluții de diversificare a economiei. Sunt reflectate aspirațiile de dezvoltare ale Nigeriei și atrage Grupul Băncii Mondiale de a lucra mână în mână pentru a elibera potențialul Nigeriei spre beneficiul tuturor locuitorilor.
3.2. SPRIJINUL GENERAL ACORDAT NIGERIEI DE BANCA MONDIALĂ ÎN PERIOADA 1958-2014
Banca Mondială esta alături de Nigeria în vederea combaterii sărăciei și îmbunătățirea standardelor de viață pentru populația sa. Banca Mondială a aprobat mai mult de 130 de împrumuturi ale BIRD și AID, însumând în total 10.5 miliarde dolari. În prezent valoarea angajamentului Băncii față de Nigeria, cu 29 de proiecte în curs de desfășurare, este de aproximativ 4.5 miliarde dolari.
Figura 4 – EXPUNEREA NIGERIEI FAȚĂ DE BANCA MONDIALĂ
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(sursa http://www.worldbank.org/en/country/nigeria/overview – imprumuturi acordate de BM pentru 2010 – 903 milioane $, 2011 – 559 milioane $, 2012 – 1374 milioane $, 2013 – 1016 milioane $, 2014 – 1327 $)
Începând cu data de 02.05.1958, Banca Mondială a sprijinit și finanțat Nigeria prin intermediul a 199 de operațiuni și proiecte (vezi anexa nr. 2), ce însumează în total 18.42675 miliarde dolari, dintre care active mai sunt 47, orientate pe domenii precum mediul înconjurător, asistență socială, educație, agricultură, energie, transporturi, sănătate, aprovizionarea cu apa, protecție alimentară etc.
Figura 5 – Angajamentele pe ani fiscali in perioada 1958 – 2014
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(sursa: http://www.worldbank.org/projects/search?lang=en&searchTerm=&countrycode_exact=NG – accesat la 26.05.2014, World Bank se poate observa necesitatea mai mare de resurse financiare incepand cu anii 2008 – 2009 cand a inceput criza financiara)
Figura 6 – Numarul de proiecte aprobate pe domenii
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
(sursa http://www.worldbank.org/projects/search?lang=en&searchTerm=&countrycode_exact=NG)
3.3. STRATEGIA DE PARTENERIAT A BĂNCII MONDIALE CU NIGERIA (CPS – THE COUNTRY PARTNERSHIP STRATEGY) pentru anii 2010 – 2013 s-a concentat pe trei teme pentru a transforma și diversifica economia Nigeriei:
» îmbunătățirea guvernării;
» creșterea resurselor de petrol;
» promovarea dezvoltării umane.
Situația din Nigeria s-a schimbat considerabil de la începutul ultimei strategii. Atunci când au început lucrările la formularea CPS în septembrie 2008 , criza mondială abia a început să apară și nu a atins încă Nigeria. De atunci economia nigeriană a început să simtă efectele crizei. Ca urmare parteneriatul a fost elaborat pentru sprijinirea guvernului, ca parte integrantă a programului său de asistență, in concordanță cu criza globală. Banca propune un nivel federal DPO (Development Policy Operation) în finele anului 2010 pentru a sprijini răspunsul guvernului la criza financiară In cazul în care guvernul cere sprijinul acordat de Bancă pentru a continua reforma politică, Banca va răspunde prin ajustarea programului pentru a include programul DPO la nivel federal, precum și consolidarea capacității prin acordarea de asistență tehnică pentru a aprofunda sectorul financiar și reformele bugetare. În mod evident, un sprijin semnificativ se îndreaptă la atenuarea impactului crizei globale și consolidarea sectoarelor financiare și publice ce au implicații pentru restul programului de sprijin, din cauza limitărilor pachetelor financiare și resurselor umane disponibile pentru programul de sprijin. Astfel programul de sprijin stabilit poate fi modificat în urma cererii pentru criză.
În cadrul acestei strategii, parteneriatul va fi extins pentru a include AFDB (African Development Bank) și USAID (United States Agency for International Development), precum și DFID (Department for International Development) și Grupul Băncii Mondiale, în conformitate cu recomandările guvernului și ale CPSCR (Country Partnership Strategy Completion Report). Partenerii reprezintă peste 80% din asistența de dezvoltare acordată Nigeriei. Fiind de acord cu o strategie comună, partenerii vor consolida probabilitatea de creștere a eficienței de dezvoltare.
Consolidarea transparenței și a responsabilității va implica construirea progresului în cadrul strategiei anterioare și va consolida sistemele federale și de stat pentru achiziții publice, auditul intern și controlul funcțiilor interne, capacitatea statistică și de gestionare a finanțelor publice, pentru a permite Nigeriei gestionarea mai bună a resurselor.
Reformele de guvernare în sectoare prioritare includ sănătatea, educația, energia, agricultura și apa. Domeniile care trebuie acoperite sunt de gestionarea cheltuielilor publice, dezvoltarea de strategii sectoriale, consolidarea instituțiilor sectoriale și îmbunătățirea politicii.
Reforma sectorului justiției și guvernării democratice vor fi susținute de DFID și USAID orientându-se pe programele existente (inclusiv consolidarea Programul Național de Asamblare al USAID/DFID (SNAP), și programul DFID al Securității și Creșterii Justiției (SJG), și Programul de Guvernare al USAID). Consolidarea eficienței justiției în Nigeria promovează creșterea economică prin furnizarea efecientă a drepturilor asupra bunurilor și legea contractelor, asigurarea securității pentru persoane și bunurile lor.
Accentul va fi pus pe eliminarea constrângerilor cheie, mai exact pe avatajarea sectorului privat. Firmele nigeriene au potențialul de a continua să crească pentru a satisface cererea internă și potențialul de a deveni competitive pe plan internațional în următorii ani. Obiectivul asistenței va fi de a asigura mediul în care firmele din Nigeria ar putea crește în eficacitate, astfel încât acestea ar putea concura pe piețele regionale și internaționale pe termen lung. Accentul strategiei de creștere economică va fi prin urmare pus pe eliminarea constrângerii pentru îmbunătățirea productivității agricole, reducerea sărăciei, precum și promovarea sectoarelor cu creștere rapidă (divertisment, carne și piele pentru textile, construcții, comerțul cu ridicata și cu amănuntul), și în care există deja potențial pentru crearea de locuri noi de muncă. Acest lucru implică intervenții la: infrastructura, climatul investițional, învățământ profesional și tehnic pentru a suplini lipsa de personal calificat, reducerea interdicțiilor de import și a barierelor tarifare ridicate. Accesul la componenta de finanțare a fost stabilită cu succese și a oferit împrumuturi de peste 35 milioane $.
Strategia CFI în următorii ani se concentrează asupra diversificării prin creșterea afacerilor din domeniul agriculturii și a infrastructurii. Trei elemente sunt proeminente în strategie:
a ) Diversificare sporită prin proiecte de dezvoltare a afacerilor, dezvoltarea investițiilor și noi parteneriate cu clienții IFC existenți și parteneri din Nigeria și din Africa și prin servicii de consultanță pentru a îmbunătăți mediul de afaceri. Sectoare prioritare: agricultura, sănătatea și educația, în conformitate cu prioritățile Guvernului.
b) Diversificarea piețelor financiare, de la linii de credit bancare tradiționale la noi produse, cum ar fi finanțarea comerțului, finanțe pentru locuințe, asigurări, credite pentru IMM-uri, microfinanțare și produse financiare structurate, multe dintre acestea având ca țintă sectoarele de agricultură, sănătate si educație.
c) Servicii de consultanță și de investiții pentru a spori dezvoltarea sectorului privat în Nigeria, inclusiv abordarea problemelor cheie asupra climatului investițional, cum ar fi o putere mai mare de generare și distribuție, consolidarea capacităților de dezvoltare a venitul, piețele locale de capital și birourile de credit.
Parteneriatul va spori accesul, calitatea, eficiența și utilizarea serviciilor de dezvoltare umană, cu un accent intens la nivel de stat. Strategia este adaptată pentru a lua în considerare diversitatea nevoilor de sănătate și educație în toate regiunile. În educație , accentul va fi asistat de guvern în vederea proiectării unei strategii care definește rolul guvernului de la toate cele trei niveluri și toate punctele de intrare pentru sectorul privat. Un alt domeniu pe care se va pune accent, în conformitate cu strategia de creștere a “non-oil” sub inițiativa “New Economy Skills for Africa Program in Information and Communication and Technologies (NESAP-ICT)”. O atenție mare se va acorda, de asemenea, pe educația fetelor în partea de nord. În domeniul sănătății , prioritatea va fi reducerea ratei mortalității materne și infantile. Parteneriatul Băncii Mondiale va acorda o atenție sporită la creșterea accesului și utilizarea serviciilor de dezvoltare umană.
În cadrul ultimului CPS dintre Banca Mondială si Nigeria, s-a trecut la suport la nivel federal, având în vedere și impactul crizei financiare globale, care presupune o serie de inițiative pentru a întări sistemul de achiziții publice, managementul financiar public, precum și reforma serviciului public. Aceste inițiative vor fi continuate în cadrul Proiectului de reformă economică și de guvernare (ERGP), finanțate în comun de Bancă și DFID. DFID va lucra cu forumul și partenerii guvernatorilor pentru a dezvolta o abordare a statelor care susțin pregătirea și punerea în aplicare a fiscalității responsabile și a legislației privind achizițiile publice. Guvernul Federal și asistența tehnică a DFID, au pregătit o Strategie Națională pentru Reforma Serviciilor Publice, cu care nivelul federal este aliniat. Sprijin pentru reforma managementului finanțelor publice va include:
• Modernizarea funcției de audit intern și îmbunătățirea controalelor interne la nivelurile federale și de stat;
• Consolidarea capacității de audit extern și publice;
• Consolidarea infrastructurii de raportare financiară;
• Imbunătățirea finanțelor (Control și Management) în vederea utilizării fondurilor publice în timp util;
• Consolidarea sistemelor și practicilor de achiziții publice.
Având în vedere că mai sus am vorbit despre Parteneriatul Strategic dintre Banca Mondială și Nigeria, în continuare voi urmări să evidențiez cum s-a implicat banca, prin proiectele și operațiunile de la începutul crizei financiare și până astăzi, proiectele fiind enumerate în anexa 3.
Analizând tabelul aferent anexei 4 observăm că din anul 2008 și până astăzi, Banca Mondială și-a orientat atenția către sectoare cum ar fi: energia, transmisia și distribuția electricității, energia provenită din surse regenerabile, furnizarea apei, administrația guvernului, administrația instituțiilor sub-naționale, administrația publică centrală, industrie, justiție, educația primară și secundară, construcția drumurilor urbane și rurale, autostrăzi, piețe de capital, finanțarea de locuințe, agricultura și extinderea ei, pescuit, păduri, irigații, cultura, cercetare, asistența socială, formarea profesională, activități de extracție a petrolului și gazelor, sănătate, combaterea HIV, salubritate, protecția alimentară, protecția împotriva inundațiilor, gestionarea deșeurilor solide, modernizarea sectorului bancar, transportul urban și protecția animalelor.
Precum observăm în tabelul din anexa 3, valoarea totală a angajamentelor a însumat în perioada dintre 2008 și până astăzi, anul 2014, valoarea de 7,34 miliarde dolari, fapt ce confirmă ca Banca Mondială a fost și este cel mai important finanțator și totodată partener al Nigeriei.
3.4. REZULTATE ALE IMPLICĂRII BĂNCII MONDIALE ÎN NIGERIA
Investițiile Băncii Mondiale și suportul tehnic acordat pentru reforma sectorului de energie au crescut generarea de energie electrică si de transmisie și a contribuit la următoarele realizări:
Dezvoltarea unui cadru comercial pentru puterea de vânzare a gazului pe piața internă, susținut de garanții de risc parțiale (PRGs – partial risk guarantees) însumând o valoare totală de 400 de milioane dolari, aferente proiectelor de îmbunătățire a Sistemului de Energie și Gaz a Nigeriei (NEGIP), ce a contribuit la o creștere în mod semnificativ a capacității de generare a gazului
Punerea în aplicare din iunie 2012 a unui proiect ce reflectă costurile și tarifele pe mai mulți ani (MYTO2), care a avut un rol esențial în atragerea de investiții private pentru privatizarea de generare și distribuție a utilităților statului, care a ajuns la etapele finale la începutul anului 2013;
Eficacitatea unui contract pe trei ani, cu Manitoba Hydro International (MHI) pentru managementul companiei de transport a Nigeriei (TCN) și lansarea unui plan de afaceri pentru Energie (EBP), dezvoltat în comun de către AID, BIRD, IFC și MIGA, pentru a contribui la mobilizarea investițiilor private și noii capacității de generare pentru o valoare totală de 1.500 MW (megawatt), în beneficiul producătorilor de electricitate independenți (IPPS)
Producția agricolă a crescut: abordarea comunității de dezvoltare (CDD – Community driven development) a crescut productivitatea și veniturile fermierilor, oferind un model care ar putea fi urmat de către guvernul Nigeriei. Asistența Băncii prin intermediul Politicii de Dezvoltare a Agriculturii (DPO), sprijină reformele de politici care vizează îmbunătățirea accesului fermierilor la tehnologii îmbunătățite și intrări pe piețe .
Servicii de sănătate îmbunătățite: în perioada 2010 – 2013 strategia de parteneriat cu țara (CPS) a contribuit în mod semnificativ la progresul în eradicarea poliomieliței. De asemenea Banca a participat la combaterea HIV / SIDA. Din 14 iunie 2013 , 28 de orașe au fost vaccinate gratuit împotriva poliomieliței. Intervențiile băncii au contribuit la stabilizarea epidemiei HIV prin: consolidarea eforturilor de prevenire care vizează persoanele cele mai expuse la risc, cum ar fi angajații sexului comercial, efectuarea unor analize epidemiologice pentru a identifica orașele cu cel mai ridicat grad de risc HIV, creșterea accesului la servicii de combatere a HIV, și prevenirea transmiterii de la mamă la copil, consolidarea instituțiilor responsabile de coordonarea programelor la nivel național și de stat.
Îmbunătățirea calității educației: Banca a sprijinit eforturile guvernului de a extinde accesul la educație, în primul rând prin “Proiectului Eko Lagos” și “Știința și Tehnologia Educație” care au prezentat stimulente de finanțare și de performanță. Rezultatele au fost destul de convingătoare: numărul elevilor de liceu care au absolvit în statul Lagos a depășit așteptările, iar proporția de elevi care obțin gradul B a fost mai mult decât dublu față de rezultatul așteptat.
3.5. IMPACTUL BĂNCII MONDIALE ASUPRA POPULAȚIEI NIGERIENE
În prezent Nigeria este recunoscută ca având cea mai mare economie din Africa, fiind și cel mai populat stat cu o mare diversitate etnică și peste 400 de grupuri lingvistice. Parteneriatul cu Banca Mondială a avut un impact important în ultimii ani asupra evoluției economiei țării, economie ce se situa în trecut printre cele mai neproductive de pe glob. Strategia de parteneriat a Băncii Mondiale cu Nigeria a îmbunătățit treptat domeniile defavorizate ale statului și a consolidat economia țării.
În anul 2014 Nigeria înregistra o populație totală aproximativă de 177 milioane de oameni conform Biroului Național de Statistică al țării, însă speranța de viață este din păcate cea mai mică din toate țările din Africa de Vest, fiind cauzată de numeroasele riscuri de sănătate din Nigeria, precum epidemia de SIDA care este un jucator important în speranța de viață scăzută.
Fără îndoială implicarea Băncii Mondiale în economia din Nigeria a dus la o îmbunătățire a condițiilor de viață, Banca fiind un important aliat al țării în lupta împotriva sărăciei, suportul și finanțarea sa fiind orientată către cele mai slab dezvoltate domenii ale țării precum educația, sănătatea, combaterea HIV, infrastructura, energie, agricultura, activități de extracție a petrolului, protecția alimentară etc. Banca a atribuit numeroase fonduri Nigeriei, în vederea dezvoltării si optimizării domeniilor mai sus menționate, ajungând în anul 2014 la peste 130 de împrumuturi acordate. Banca a ajutat la reducerea sărăciei și îmbunătățirea standardelor de viață ale nigerienilor, fapt reflectat și de unul dintre cele mai renumite ziare ale Nigeriei, “Nigerian Tribune”. În una din edițiile sale ziarul a publicat un sondaj efectuat prin intermediul unui chestionar adresat populației nigeriene, mulți dintre aceștia afectați de corupția și sărăcia din țara lor. (vezi chestionarul din anexa 4).
Discuții și concluzii
Chestionarul a fost completat de un număr de 250 de persoane ce au răspuns la 24 de întrebări. Cei chestionați au vârste cuprinse între 21 și 54 de ani, dintre care 65% apartinând sexului masculin, 75% având studii superioare, respectiv 25% studii medii.
Chestionarul și-a propus să evidențieze nivelul de cunoștințe al populației Nigeriei cu privire la opinia populației despre sectoarele problematice ale țării, stadiul de cunoaștere al acțiunilor de sprijinire și importanța Băncii Mondiale, gradul de necesitate al finanțării domeniilor defavorizate și importanța parteneriatului din Nigeria și Banca Mondială.
Rezultatele arată că populația este în general nemulțumită de nivelul de trai, de sistemul de sănătate publică, de punerea în valoare a agricuturii, de nivelul de educație, de corupția aspră și defavorizarea acțiunilor de extracție a petrolului, peste 90% din cei intervievați răspunzând cu “Nu” la întrebările referitoare la satisfacția lor asupra rezultatelor provenite din sectoarele respective.
Aproximativ 70% cunosc faptul că Nigeria este țara membră a Grupului Băncii Mondiale și cunosc proiecte finanțate de Bancă în țara lor. Se remarcă de asemenea că doar 50% sunt informați asupra ultimului și celui mai important parteneriat strategic dintre Banca Mondială și Nigeria, aferent perioadei 2010-2013, răspuns ce trebuie corelat cu cel referitor la întrebarea dacă locuitorii țării doresc ca acțiunile Băncii Mondiale să fie mai mediatizate, unde se observă dorința de cunoaștere a nigerienilor, răpunsul fiind integral “Da”.
Având în vedere că doar 50% dintre cei chestionați, au cunoscut proiecte de finanțare ale Băncii Mondiale, precum cele din sectoarele sănătății (combaterea virusului HIV), educației, agriculturii, economiei, infrastructurii, energiei etc., se demonstrează că foarte puțini au resimțit în viața de zi cu zi implicarea Băncii Mondiale în sprijinirea dezvoltării Nigeriei, respectiv 30%.
Deoarece prin intermediul chestionarului, cei intervievați au cunoscut mai bine țintele de acțiune ale Băncii Mondiale, 50% dintre ei consideră că Banca trebuie să acorde o importanță mai mare sănătății și activității de extracție a petrolului, 30% economiei ,educației și agriculturii iar 20% infrastructurii.
Deși 30% consideră că Banca Mondială ar putea să influențeze negativ economia Nigeriei, prin supraîndatorare și ulterior incapacitate de plată a creditelor rambursabile, și 50% sunt de parere că finanțările Băncii vor fi irosite având în vedere nivelul ridicat de corupție, aproximativ 80% cred în planul ambițios al Nigeriei de a deține până în 2020 una dintre cele mai mari 20 economii ale lumii având alături ca partener principal, Banca Mondială.
Consider ca limitele acestei cercetări s-au situat în jurul opiniei populației asupra nivelului de dezvoltare a țării lor și asupra Băncii Mondiale și sprijinirea domeniilor neglijate ale statului nigerian, însă se putea acorda o atenție majora și asupra implicării rezidenților nigerieni în lupta împotriva corupției și a sărăciei, prin acțiuni de promovare a drepturilor omului, a susținerii legislației, a încurajării unei economii sustenabile și sănătoase, etc.
De asemenea pentru a observa atenția mare care se acordă parteneriatului dintre Banca Mondială și Nigeria, s-a creat o pagină pe cel mai important site de socializare al momentului, www.facebook.com, respectiv https://www.facebook.com/worldbanknigeria , prin intermediul căreia populația Nigeriei poate fi în contact cu implicațiile Băncii Mondiale în țara ei. Pagina se poate observa că este urmărită de peste 120.000 persoane, și este evaluată la 4,2 puncte din maximul de 5. Accesând https://www.facebook.com/worldbanknigeria?sk =reviews, putem observa opinii ale populației nigeriei referitoare la Banca Mondială și implicarea sa în sprijinirea economiei Nigeriei, precum și recomandări ale acestora, citez: “lupta împotriva sărăciei și corupției va aduce pacea în țara noastră”, “să se concentreze pe agricultură deoarece este stânca care sprijină țara la nivel național”, “să se creeze un număr masiv de locuri de muncă pentru tineret”, “sunt dezamăgit de Banca Mondială ca nu cunoaște cât de grea este viața pentru copii nigerieni”, “organizații precum Banca Mondială ar trebui să redirecționeze domeniul de aplicare al guvernului nostru către retehnologizare și dezvoltarea infrastructurii noastre rurale și agricole; atunci când zonele rulale sunt dezvoltate, migrația rurală-urbană va fi derivată, populația rurală va fi mai productivă; acest lucru trebuie să conducă la dezvoltarea de ansamblu pentru poporul nostru”, “bun loc pentru informații cu privire la ceea ce se întâmplă țn Nigeria”, “organizația ar trebui să direcționeze resursele pentru dezvoltarea unor facilități de infrastructură care vor spori și susține activitățile economice, precum și un impact direct asupra ocupării forței de muncă; aceasta ar trebui să aibă ca scop îmbunătățirea nivelului de trai al poporului”, “creați programe de sănătate pentru cei în nevoie”, etc. Având în vedere cele menționate, se observă apelul urgent al poporului nigerian către Banca Mondială, de a susține în continuare Nigeria.
3.6. PERSPECTIVE DE VIITOR ALE BANCII MONDIALE PRIVIND IMPLICAREA IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A NIGERIEI
Pe 1 Mai 2012 la Washington a avut loc o întâlnire a Grupului Băncii Mondiale cu Republica Federală Nigeria unde este susținută o strategie care include suport pentru un program îndrazneț și ambițios al obiectivelor de dezvoltare și intervenții pentru următorii patru ani. Această strategie vine ca o oportunitate pentru Nigeria, intensificând eforturile sale de a răspunde provocărilor critice de dezvoltare și se angajează să își indeplinească obiectivele principale: creșterea economică și reducerea sărăciei.
Pe 14 ianuarie 2014 la Washington a avut loc raportul numit “Perspectivele Economice Globale”. Condolidarea procesului de creștere în țările aflate în curs de dezvoltare este sprijinită și de o intensificare a activităților din statele cu venituri mari, precum și de creșterea puternică și consecventă a Chinei. Cu toate acestea, perspectivele de creștere rămân vulnerabile în fața unor factori adverși cum ar fi dobânzile aflate în creștere la nivel global și o potențială volatilitate a fluxurilor de capital, pe fondul măsurilor luate de Rezerva Federală a SUA pentru retragerea masivelor stimulente monetare acordate anterior. Jim Kong Kim ( președintele Grupului Băncii Mondiale) a declarat că această creștere pare să se intensifice atât în țările cu venituri mari, cât și în cele în curs de dezvoltare, însă riscurile de scădere continuă să amenințe procesul de redresare a economiei globale.
Creșterea economică a fost reluată în Africa subsahariană în 2013, pe fondul unor investiții puternice bazate pe resurse. Creșterea PIB s-a consolidat la o valoare estimată de 4.7 % în această regiune. În afară de Africa de Sud, creșterea medie pentru restul regiunii a fost de 6%. Procesul de redresare înregistrat în prima jumătate a anului 2013 a fost slab în rândul exportatorilor de petrol, printre care si Nigeria. Creșterea națională robustă, fluxurile de investiții străine direct relativ constante și o rată scăzută a inflației ar trebui să contribuie la sprijinirea procesului de creștere regională cu aproximativ 5.3 % în 2014, cu 5.4% în 2015, stabilizându-se la 5.5 % în anul 2016.
Regiunea reacționeză destul de slab în fața ratelor dobânzilor aflate în creștere, fiind în schimb foarte vulnerabilă în fața unor declinuri ale prețurilor la mărfuri mai pronunțate decât așteptările și în fața unor riscuri locale deteminate de condițiile meteorologice la care sunt expuse recoltele și prețurile produselor alimetare, de luptă politică, de riscurile de securitate existente în nordul Nigeriei, precum și de atacurile piraților din Golful Guineii, ceea ce ar putea duce la o creștere a prețurilor de transport și ar putea de asemenea perturba comerțul regional.
O strategie relativ benefică pentru Nigeria este dezvoltată în comun cu Guvernul din Nigeria care își propune să susțină și să completeze ceea ce îi lipsește acestei țări. Strategia poartă numele de Planul 2020 ce și-a stabilit obiective de dezvoltare pe termen lung pentru Nigeria și promovează creșterea dezvoltării durabile. Pe termen mediu această strategie își propune îmbunătățirea condițiilor de trai pentru poporul nigerian. Noua strategie urmărește să exploateze sinergiile pentru a genera un impact maxim de dezvoltare prin soluții inovatoare oferite de Grupul Băncii Mondiale.
Reforma urmărește planul său ambițios de a deveni una dintre cele mai mari 20 de economii din lume până în 2020. Grupul Băncii Mondiale așteaptă cu nerăbdare de a fi un partener constant pentru a accelera eforturile de a pune capăt săraciei și de a crește prosperitatea în cea mai populată țară din Africa. De asemenea, de aceste beneficii vor avea parte și vecinii Nigeriei din Africa de Vest.
Programul CCA (Climate ChangeAssessment) al Băncii Mondiale se concentrează pe sectorul energetic pentru a evolua potențialul de adoptare al căilor de dezvoltare cu emisii reduse de carbon prin 2035. Se urmărește pentru a evolua oportunitățile și provocările generate de cantități mai mici de dioxid de carbon pentru economia Nigeriei, comparativ cu obiectivele de creștere și de dezvoltare prevăzute în strategiile guvernamentale.
Accesul la finanțare și în cea mai mică măsură, costul de finanțare sunt percepute de firmele nigeriene ca o constrângere destul de semnificativă pentru a face afaceri. Acest obstacol nu afectează în mod egal toate firmele. Cu cât firma este mai mică, cu atât problema accesului la finanțare și costul de finanțare sunt mai mari. Firmele locale se plâng cu privire la accesul la finanțare de două ori mai mult decât firmele străine care au adesea acces la finanțarea externă proprie. În mod similar firmele mici se plâng mai des decât firmele mari și medii. Accesul la finațare pare a fi o problemă mai mare în țările mai puțin industrializate decât în cele industrializate.
Ca urmare a acestui proces de consolidare a succesului, sistemul bancar nigerian este acum bine capitalizat. Cu rate de adecvare a capitalului, sectorul bancar este mult mai lichid și depășește de cele mai multe ori economii ale țărilor dezvoltate. În timp ce împrumuturile au scăzut, calitatea activelor continuă să se îmbunătățească. În ciuda acestei performanțe îmbunătătite, creditul pentru sectorul privat rămâne constrâns. Se poate spune că doar 8% din firmele de nigerieni au cont și doar jumătate din aceștia au acces la linii de credit. Fără aceste conturi, firmele vor întâmpina dificultăți în gestionarea fluxului de numerar și vor trebui să se bazeze mai mult pe rezultatul reportat și pe creditele de la furnizori.
Ceea ce atrage atenția este rata mare a firmelor străine situate în Nigeria care folosesc descoperiri de cont și linii de credit în comparație cu firmele locale. Firmele străine folosesc ambele facilități de cinci ori mai mult decât rezidentii. Nu este clar dacă acest lucru se datorează faptului că firmele străine sunt mult mai utilizate pentru a recurge la serviciile bancare din sectorul formal sau dacă acestea sunt aprobate de mai multe ori pentru aceste facilități. Provocarea pentru Nigeria este modul în care se extinde creditul pentru sectorul privat, în timp ce controlul riscului prin supravegherea bancară s-a îmbunătățit.
Deși rata globală de acces la finanțare din sectorul formal este scăzut, există o mare variație între grupurile industriale. Cele mai multe dintre categoriile industriei converg în jurul mediilor de 7% pentru descoperirile de cont și de 4% pentru împrumuturi și linii de credit. Excepție de la acest lucru fac producătorii de îmbrăcăminte, deoarece doar 1% dintre ei au acces la orice sursă din sectorul formal de credit.
Un motiv pentru care atât de puține firme nigeriene se bazează pe sectorul bancar ar putea fi costul și durata împrumturilor care sunt disponibile. Dobânda medie în sectorul formal a fost de 14%, iar inflația în anul 2012 a fost de 6,6% conform Băncii Centrale din Nigeria.
CONCLUZII
Banca Mondială este una dintre cele mai importante instituții financiare internaționale înființată pentru a răspunde la dorința țărilor membre de a procura fonduri financiare, ce nu pot fi obținute decât în masură foarte mică având în vedere economia internă slab dezvoltată. Banca are capacitatea de a procura, de a colecta și de a redistribui importante fonduri, participând astfel la strategia globală și armonioasă de dezvoltare cu orizonturi pe termen mediu și lung.
Grupul Băncii Mondiale sprijină eforturile Guvernelor de a depăși momentele critice asigurând îmbunătățirea serviciilor esențiale furnizate celor săraci. Banca Mondială distribuie o paletă largă de date a măsurilor economice și sociale necesare dezvoltării, acordă finanțare pentru o multitudine de proiecte ce se situează în sectoare diferite.
Banca Mondială reprezintă o importantă sursă de asistență în sectorul dezvoltării pentru țările lumii. Misiunea sa de bază extirparea sărăciei și îmbunătățirea standardelor de viată ale populațiilor din țările în curs de dezvoltare. Este banca care acordă credite cu dobânzi reduse, credite fără dobanzi și credite nerambursabile (granturi) țărilor membre. De asemenea Banca este una dintre cele mai mari organizații internaționale ce se ocupă cu finanțarea numeroaselor programe în domeniile sănătății, învățământului, lupta împotriva HIV/SIDA, protecția mediului înconjurător, cât și scăderea gradului de îndatorare a țărilor sărace.
În ceea ce privește Nigeria, țară cândva clasată între cele mai sărace țări ale lumii, a surclasat Africa de Sud, și deține în prezent a 26-a economie la nivel mondial ca mărime, după ce Guvernul a publicat statisticile revizuite care arată că PIB-ul țării a atins un nivel cu 89% mai mare față de datele inițiale.
Guvernul nigerian a adăugat un plus de 89% la PIB-ul țării în 2013, comparativ cu valoarea inițială, până la nivelul de 510 miliarde dolari. Nigeria a depășit astfel ca dimensiune liderul anterior al continentului, Africa de Sud, care a realizat numai 370 de miliarde dolari. Totuși, nimic nu s-a schimbat în economia reală a Nigeriei, cu excepția modului în care PIB este măsurat.
Numărul de activități economice incluse în noul calcul a crescut de la 33 la 46 și reprezintă contribuția sporită a serviciilor, construcțiilor, producției și a sectoarelor de utilități, în timp ce contribuția agriculturii și a celei de pretrol și gaze a scăzut. Fosta colonie britanică, Nigeria reprezintă cel mai mare producător de petrol și cea mai populată națiune a Africii, însă activitatea de extragere a acestuia din adâncurile solului a generat efecte secundare nocive pentru vegetație și populație.
Nigeria se situează pe locul 153 din 187 țări în ceea ce privește indicele ONU al Dezvoltării Umane, iar coeficientul Gini, care măsoară inegalitatea distribuției veniturilor, are o valoare de două ori mai ridicată decât în Romania, de exemplu. În pofida creșterii rapide din ultimii ani, șomajul rămâne ridicat, iar numărul de persoane care trăiesc în sărăcie a crescut de fapt. Chiar și cu cifrele revizuite, PIB pe cap de locuitor este de doar 2700 dolari. Pe de altă parte sud-africanii sunt de două ori mai bogați potrivit datelor publicate de Banca Mondială.
BIBLIOGRAFIE:
AGE F.P. BAKKER – INSTITUȚII FINANCIARE INTERNAȚIONALE (EDITURA ANTET, 1997)
ARMENIA ANDRONICEANU, MANAGEMENT PUBLIC INTERNAȚIONAL, (EDITURA UNIVERSITARĂ BUCUREȘTI, 2010)
BONCIU FLORIN, ECONOMIE MONDIALĂ (EDITURA LUMINA LEX, BUCUREȘTI, 2002)
BRAN PAUL, COSTICA IONELA – RELAȚII FINANCIARE ȘI MONETARE INTERNAȚIONAL (EDITURA ECONOMICĂ, 2002)
DUMITRESCU STERIAN, ECONOMIE MONDIALĂ (EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2004)
ELENA MOISE – ECONOMIE MONDIALĂ ( EDITURA VICTOR, 2005)
PETRE BREZEANU, ILIE ȘIMON, LAURA ELLY NOVAC – INSTITUȚII FINANCIARE INTERNAȚIONALE (EDITURA ECONOMICĂ, 2005)
PETRE BREZEANU – SISTEME FINANCIARE ( EDITURA CAVALLIOTI, 2003)
PETRE BREZEANU, MIHAELA ALINA DIMA, LAURA ELLY NOVAC – SISTEME FINANCIARE ( EDITURA CAVALLIOTI, 2003)
REVISTA TRIBUNA ECONOMICĂ NUMĂRUL 3, ANUL 2010
RODICA MILENA ZAHARIA – ECONOMIE MONDIALĂ (EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2005)
WWW.MAE.RO
WWW.WORLDBANK.ORG
WWW.IMF.ORG
WWW.FMI.RO
WWW.BNRO.RO
WWW.CURSDEGUVERNARE.RO
WWW.WALL-STREET.RO
WWW.CENTRALBANKOFNIGERIA.COM
WWW.GETAMAP.NET
WWW.WIKIPEDIA.ORG
WWW.ACADEMIA.EDU
WWW.OECD.ORG
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Grupul Bancii Mondiale Si Implicarea Sa In Sprijinirea Dezvoltarii Economice (ID: 140716)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.