Grupul Societar, Entitate Distincta In Mediul de Afaceri Actual

Capitolul I:

“Grupul societar, entitate distinctă în mediul de afaceri actual”

1.1.Apariția și evoluția structurală a grupului societar

În zilele noastre grupul de societăți reprezintă o realitate la fel de importantă ca și întreprinderea. Altfel grupurile de societăți, inclusiv grupurile industrial financiare și competițiile transnaționale ale secolului XX au devenit element de bază al economie mondiale, controlând peste jumătate din producția industrială și comerțul exterior al lumii.

Dezvoltarea societății cuprinde totalitatea proceselor, dar și a fenomenelor care evidențiaza evoluția întregii societăți. Din punct de vedere organizațional evoluția societăților s-a realizat de la structuri simple spre structuri complexe de tipul societăților gigant sau a grupurilo de societăți; aceasta evoluție s-a realizat cu ajutorul următorilor factori:

Concentrarea economică

Dezvoltarea economică în țările industrializate, evoluția tehnologică, globalizarea piețelor

Existența si evoluția pieței financiare

Condițiile de acces la piața internațională

Pentru ca societatea să existe și sa evolueze trebuie sa-și stabileasca strategia ținând cont de medieu economico-social-politic in care isi desfăsoară activitatea, de concurență, de riscurile potențiale, de furnizorii și clienții săi; pentru a fi mai puțin vulnerabile sau pentru a-și crește performanța, întreprinderile au manifestat tendința de a efectua concentrări. Fenomenele de constituire de grupuri au luat, în ultimii zece ani, o mare amploare si au cuprins o gamã largă de sectoare de activitate.

Cu ajutorul tipurilor de concentrări, întreprinderea încearca sa-și asigure un control al aprovizionării și al desfacerii, sa-și anihileze concurenții dar și să reducă diversele riscuri legate de afacere și de domeniul în care aceasta activează. Având în vedere ceea ce urmărește societatea concentrarea se poate realiza pe vertical, pe orizontală sau conglomerat:

*concentrarea pe verticalã grupează societățile cu produse complementare sau cliente unele față de altele, pentru a controla întregul ciclu de productie. Practic concentrarea verticală plasează grupul la amonte sau în aval în fluxul productiei. În amonte concentrarea verticală, presupune controlul grupului asupra furnizorilor săi, grupul putând controla calitatea materiilor prime a semifabricatelor livrate de aceștia, regularitatea aprovizionărilor, putând păstra constante calitatea si costul. În aval, grupul exercită controlul asupra clienților produselor si servicilor sale, urmărindu-se astfel unirea retelelor de distribuîie a produselor, asigurând mai bine promovarea acestora si eliminarea celor concurente.

*concentrarea pe orizontală grupează societăți care produc aceleași produse sau se află în aceași ramură de activitate, fiind concurente. Scopul este acela al consolidării poziției pe piată, raționalizarea tehnicilor proprii de producție și distribuție, diminuând astfel costul unitar de producție. Se urmărește dominarea prin costuri de lucru, ce-i permite societății să impună anumite prețuri.

*concentrarea conglomerat se realizează prin gruparea de societăți cu activități diferite în vederea diversificării domeniilor de activitate și maximizării profitului.

Concentrarea se efectuează în modalități economice, juridice si financiare diferite, dar adesea complementare în principal printr-o: dezvoltare internă a întreprinderii; stabilirea de legături mai mult sau mai puțin strânse cu alte întrprinderi, fără ca aceste legături să fie obligatoriu de natură juridică; absorbția sau fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizării unei entități unice; preluarea controlului asupra unor societăți existente sau prin crearea de noi societăți.

Concentrarea și/sau descentralizarea pot să fie rezultatul unei operațiuni economice foarte complexe cât și consecința unei simple restructurări.

Din dorința de dezvoltare, din nevoia de supraviețuire dar și din dorința de creștere a societăților au reyultat două tipuri de comportament fundamentale, și anume: dezvoltarea internă și dezvoltarea externă.

Dezvoltarea internă se manifestă prin creșterea activelor corporale și necorporale ale societății în vederea cuceririi de noi poziții pe piață, diversificării producției prin crearea de noi produse; iar dezvoltarea externă se manifestă prin preluarea controlului unei societăți care posedă deja ecipamentele necesare, in vederea utilizării lor.

Apariția unei noi societăți se poate realiza prin:

*crearea unei societăți filială; acesta este un mod de realizare indirectă a obiectului de activitate a societații-mamă, atunci când acesta coincide cu obiectul de activitate al societății filială.

*crearea unui holding cu scopul de a achiziționa si administra participații în cadrul altor societăți; de fapt în cadrul marilor grupuri societatea mamă este un holding a cărui activitate constă în administrarea participațiilor deținute la alte societăți.

*crearea de societăți prin divizare (sciziune) și aporturi paritale de active.

Sciziunea constă în transmiterea patrimoniului unei societăți (societatea scindată) la două sau mai multe societăți nou înființate sau deja existente. În cadrul grupurilor de societăți, sciziunea poate să fie sugerată societăților controlate de societatea mamă ca rezultat al operațiunilor de creștere sau de reorganizare. Astfel, în urma operației de sciziune societatea mamă va deține participații la diferitele societăți nou înființate cu scopul de a exercita o influență sau un control asupra acestora.

Aportul parțial de active reprezintă transferul unei părți din activul unei societăți la o altă societate. Societatea care aportează o parte din activul propriu primește în contrapartidă titluri emise de societatea beneficiară de aporturi. Aportul partial de active poate să cuprindă atât unul sau mai multe elemente de activ izolate cât și un ansamblu de bunuri.

*achiziționarea de acțiuni sau părți sociale la societățile existente.

Achiziționarea de acțiuni sau părți sociale se poate realiza fie prin achiziționarea pachetului de control, fie prin participarea la subscrierea unei creșteri de capital. În cazul societăților cotate la bursă preluarea pachetului de control devine posibilă prin intermediul ofertelor publice, de cumpărare sau de schimb.

Posibiltățile de formare a grupurilor multinaționale sunt multiple. Aceasta multitudine fiind dată de interesul pe care îl reprezintă grupurile pentru actorii economici.

1.2.Inerpretarea multiplă a noțiunii de grup

Dtorită informațiilor obținute am constatat că apriția grupurilor de societăți este strîns legată de strategia pe care conducătorii întreprinderilor o adoptă pentru dezvoltarea întreprinderiolor.

În momentul în care producția devine diversificată sau se încearcă in mod special implatarea pe piețele străine, conducătorii de întreprinderi opteayă pentru alegerea uneia din cele două posibilități: păstrarea la nivelul întreprinderii a unității sale juridice și crearea de ,,departamente” sau SUCURSALE, sau crearea de SOCIETĂȚI-FILIALE, specializate, cu personalitate juridică proprie, dar cu activitate sub controlul strâns al unei societăți care conduce, numită SOCIETATE-MAMĂ.

În zilele noastre grupurile de societăți au o foarte mare importanță economică, cîteva zeci dintre ele asigură o parte numeroasă a activității comerciale din principalele țări industriale europene și din lume. Societățile numite multinațioanle au filiale in numeroase țări, iar puterea lor economică și financiară o depășește uneori pe ceea a unui stat.

Două dintre cele mai importane cauze care au generat apariția grupurilor de societăți au fost următoarele:

*dezvoltarea economică în țările industrializate, cea care a dus la apariția și expansiunea întreprinderilor puternice ce domină piața și depășesc prin câmpul lor de acțiune frontierele țării de origine.

*existența și dezvoltarea pieței financiare, care au permis cumpărarea titlurilor de participare de către diverse societății; ceea ce a făcut să se dezvolte o veritabilă gestiune a acestor titluri. Fenomenul care a determinat constituirea grupurilor este dat de ceea ce specialiștii numesc concentrarea întreprinderilor.

Constituirea unui grup răspunde unei idei esențiale, respectiv aceea de a supune un ansamblu de societăți independente din punct de vedere juridic unei unități de decizie, cu scopul realizării unei anumite supleți în activitatea și eviatarea inconveniențelor gigantismului, posibile a apărea la o întreprindre care-și integrează activitățile. Noțiunea de grup implică o relație de dendență între unitatea de decizie și diferite alte societăți ale grupului, dependență ce poate preyenta următoarele forme:

Dependență de natură financiară: semnifică deținerea majorității voturilor în adunarea generală, prin deținerea mai mult de 50% din drepturile de vot, sau indirect, prin inetrmediul unei societății cu drept de control asupra altei societăți.

Dependență de natură directorială: semnifică rezultatul obținut din deținerea majorității locurilor în orgnul de conducere( Consiliul de administrație, Comitetul de direcție, etc.)

Dependență de natură contractuală: rezultă ca urmare a încheierii cu o societate a unui contract de exclusivitate, concesiune, a încheierii unui acord cu acțioanarii privind acordarea votului sau desemnarea administratorilor.

Dependență de natură economică: rezultă din deținerea de către grup a monopolului unei activități.

Oricare ar fi natura activităților unui grup, se rețin câteva din definițiile date grupului;

“În ambalaj curent, grupul cuprinde ansamblul de societăți dependente de o aceeași unitate de control. În toate cazurile este vorba de a combina avantajele economice, financiare și fiscale ce țin de acest control unitar cu acelea care țin de autonomia juridică și descentralizarea funcțională.”

“Grupul poate fi considerat ca un ansamblu de societăți aparent autonome dar supuse unei conduceri economice unitare, asumată de una sau mai multe dintre ele.”

“Se numește <<grup de societăți>> ansamblul constituit de mai multe societăți, fiecare având existența ei proprie, dar unite între ele prin legături diverse în virtutea cărora, una din ele, denumită societate-mamă, exercită un control, prevalându-se ca o unitate de decizie, celelalte societăți fiind dependente fată de societatea-mamă.”

“Două sau mai multe societăți formează un grup dacă una din ele controlează direct sau indirect alte societăți, sau daca ele sunt efectiv controlate de o aceeași societate(societate în participație comună). În acest ultim caz, dacă societățile de grup, conduse de o societate-mamă, controlează direct sau indirect alte societăți, acestea din urmă sunt membre ale aceluiși grup.

Din definițiile date și studiind literatura de specialitate, se observă că nu există o definiție unică a noțiunii de grup, aceasta fiind privită in mai multe feluri, corespunzător diverselor interpretări. Ceea ce este important de reținut nu vizează în mod special cadrul juridico-fiscal, contabil și social al societăților, ca entități componente ale grupului, ci consecințele directe asupra analizei și gestiunii financiare a acestuia.

Un alt aspect importani în ceea ce privește grupurile îl reprezintă tipologia acestora; grupurile sunt foarte diferite, în ceea ce privește dimensiunea, natura activității, legăturile dintre societățile grupului, structura organigramei.

În funcție de dimensiunea, talia grupului, determinată prin luarea în considerare individual sau combinat a unor criterii cum ar fi: totalul bilanțului, cifra de afaceri totală, efectuvul personalului, volumul investițiilor realizate în cursul exercițiului, cifra de afceri realizată în străinătate, mărimea capitalurilor proprii, se pot distinge:

*grupuri mici: familiale, precum și

*grupuri mari: naționale sau internaționale.

După teritoriul pe care își desfășoară activitatea, grupurile de societăți pot fi:

*nationale: întreg capitalul aparține exclusiv acționarilor dintr-o singură țară, cifra de afaceri și profiturile sunt obținute pe teritoriul acesteia;

*internaționale: păstrează caracteristica privind capitalul social, însă cifra de afaceri și profiturile se obțin, atât în țara de origine, cât și în țările ân care societatea are filiale;

*transnaționale: capitalul social aparține unor acționari din mai multe țări, iar activitatea se desfășoară de regulă în mai multe țări;

*multinaționale: încorporeză un complex de societăți răspândite la scară mondială, guvernate de o strategie managerială unitară și o putere de decizie și de control unificate, localizată în general în interiorul unui stat național de origine, care-i permite să conserve în cea mai mare parte naționalitate de origine a capitalului.

După natura activităților desfășurate în cadrul grupului, deși în general aceasta este eterogenă, se pot delimita prin ponderare: grupuri industriale, grupuri comerciale; grupuri financiar-bancare; grupuri de servicii; grupuri de presă.

După structura sa, grupul poate avea o organigramă orizontală sau verticală:

*Grupul cu structură orizontală este format din societăți între care nu există legături de dependență financiară, dar care sunt subordonate aceleiași direcții de decizie economică, au același președinte, consiliu de administrație.

*Grupul cu structură verticală este constituit dintr-o societate dominantă care deține controlul excusiv asupra celorlelte societăți din grup; la rândul său grupul poate cuprinde subgrupuri.

După natura legăturilor cere apar între societățile din cadrul unui grup există: grupuri personale, grupuri contractuale și grupuri financiare.

Între societățile unui grup se pot regăsi următoarele tipuri de legături financiare:

*legături directe: participații directe ale unei societăți M la capitalul social al societății F din cadrul acelui grup, M are o legătură directă cu F.

*legături indirecte: denumite și piramidale, când societatea dominantă deține participații într-o societate A, care la rândul ei deține participații într-o altă societate denumită B, deci M are o legătură indirectă cu B.

*legături radiale: când o societate este înconjurată de filiale, iar unele filiale au eventual subfiliale;

*legături circulare, care pot fi de două feluri: legături circulare ce incud societatea dominantă și legături circulare în cadrul unui subgrup din cadrul grupului.

*legături reciproce sau încrucișate, de asemenea de două tipuri: legături reciproce ale societății dominante cu o filială când ambele dețin participații în cealaltă sau legături reciproce între filiale ale unui grup.

Toale tipurile de legături prezentate mai sus pot fi prezente în cadrul aceluiași grup de societăți, combinându-se între ele în funcție de ingeniozitatea managerului și a consiliilor de conducere, ele sunt în permanență adaptate și modificate, astfel că între societățile unui grup se formează o veritabilă ,,țesătură” de participații.

1.3.Avantajele grupurilor multinaționale

Grupurile care au o răspândire multinațională beneficiază de diferite avantaje generate de: mărime, capacitatea de a forța barierele naționale, posibilitatea de a se folosi de diferențele naționale.

Mărimea grupurilor multinaționale

Spre deosebire de întreprinderile individuale, grupurile multinaționale constituie adevărați giganți care pot să beneficieze de avantaje substanțiale datorită propriei influiențe asupra guvernelor din țara respectivă. Este evident că asemenea grupuri multinaționale, a căror cifră de afaceri s-a apropiat de miliarde de dolari, joacă un rol planetar și beneficiază de avantaje considerabile de putere în relațiile cu proprii concurenți care au o mărime națională.

Capacitatea de a forța barierele naționale

Deși se încearcă o atenuare a diferențelor naționale în principal prin demararea procesului de mondializare a economiilor acest lucru poate fi considerat un adevărat obstacol în fața investitorilor străini. Prin procesul de mondializare a economiilor armonizarea internațională a politicilor economice a demarat deja, dar diferențele naționale sunt departe de a se estompa. În aceste condiții este evident faptul că aceste diferențe pot să fie depășite mult mai ușor de către grupuri dacă acestea desfășoară activitate de producție în țara respectivă și cu atât mai mult dacă utilizează forța de muncă locală care este la curent cu uzanțele și cutumele din acea țară.

Posibilitatea de a valorifica diferențele naționale

Într-o lume dominată de incertitudine si inegalități, grupurile multinaționale pot totuși beneficia de anumite avantaje de o măsură mult mai mare a posibilităților grupurilor multinaționale de a produce la prețuri cât mai mici o forță de muncă apropiată de standardele occidentale. Având drept aliat și îndeplinirea condițiilor politice, șansa de a elimina concurența națională a atins cote importante.

Importanța economică a grupurilor multinaționale