Ghidul Turistic – Trasaturi de Succes

Economie

Ghidul Turistic – Trasaturi de Succes

Byadmin ianuarie 1, 2024

Ghidul turistic – Trăsături de succes !

Cuprins:

INTRODUCERE

I. Elementele Ghidului turistic din Republica Moldova –aspecte generale

1.1 Ghidul atracțiilor turistice naturale

1.2 Ghidul atracțiilor turistice antropice

1.3 Atracțiile turistice expuse in ghidulturistic din Republica Moldova din perspectiva zonelor economico-geografice

II. Direcții de dezvoltare și recomandări de sporire a eficacității Ghidului serviciilor turistice ale hotelului ’’Maxim Pașa’’SRL

3.1 Analiza Ghidului organizațiilor ale businessului hotelier- turistic din Republica Moldova

3.2 Analiza generală a activității hotelului ’’Maxim Pașa’’SRL

3.3 Proiect de cercetare a opiniei consumatorilor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Conform estimărilor Consiliului Mondial de Turism și Călătorii (WTTC), în primii ani ai sec. XXI turismului i-au revenit cca.10,7% din PIB-ul mondial, iar în următoarea decadă, potrivit previziunilor, ponderea acestui sector economic va crește până la 11%. În anul 2014 au fost înregistrate 715 mln de sosiri în toate țările lumii, ponderea turismului în exportul mondial de mărfuri și servicii a fost de 12,8% (în exportul european – de 13%).

Segmentarea pieței turistice de recreere depinde în mare măsură de diversificarea motivației călătoriei, fapt care impune operatorilor turistici necesitatea realizării de noi oferte capabile să orienteze fluxurile turistice spre destinații noi sau spre cele existente și retehnologizate. În acest context, se disting mai multe specializări a agențiilor de turism, dar și a destinațiilor turistice, pe tipuri de turism practicate, printtre care distingem turismul de odihnă d. La nivel global conform statisticii Organizației Mondiale a Turismului în Europa sunt înregistrate peste 400 mln vizite pe an în turismul internațional (cca 57% din nivelul mondial în 2014), sporul anual fiind în mediu de 2,3-3%.

Domeniul turismului în general și în special al Ghidului atracțiilor turistice în Republica Moldova este unul prioritar pentru dezvoltarea social-economică, fapt confirmat în SCERS și Programul național “Satul moldovenesc”. Turismul constituie cca. 1% din PIB-ul național, însă această ramură poate diversifica substanțial economia localităților rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă.

În prezent în Republica Moldova fluxul turiștilor străini a scăzut substanțial până la nivelul de 100-150 mii de persoane anual, dintre care doar cca. 20 de mii vin prin filiera agențiilor de turism naționale, iar restul vin individual motivați de imaginea creată de Moldova în perioada sovietică, la rude și prieteni sau datorită întreținerii relațiilor de afaceri cu partenerii autohtoni.

Actualitatea și complexitatea problemei, metodele și căile de creștere a eficienței potențialului ramurii turistice prin valorificarea înaltă a patrimoniului existent prin includerea lui într-un ghid turistic. Toate aceste aspecte, situații și probleme nesoluționate analizate în complex au dictat alegerea temei.

Gradul de studiere a temei: La nivel mondial cele mai timpurii lucrări consacrate studierii specificului ghidurilor turistice sunt realizate de: Stanislawa Golinowska și Loukas Tsoukalis.

În spațiul ex-sovietic, prin anii ’80 ai secolului trecut, își fac apariția un șir de lucrări științifice, în care din punct de vedete teoretic se analizează și se definesc multiple concepte, care ulterior au și constituit suportul metodologic al ghidurilor turtistice ca concept teoretic. Aceste studii au fost, în primul rînd, legate cu numele unor asemenea savanți precum Н.И. Волошин, В.А Квартальнова, Г.М. Долматов etc.

Conținutul tematicii privind particularitățile ghidurilor turistice în contextul dezvoltării turismului cunoaște o mare preocupare a savanților din Romînia. Dintre savanții romîni, care au abordat și sunt preocupați de problematica dată, se numără: Cristureanu C., Daianu D., Vrânceanu R., Glăvan V., Minciu R. etc.

În Republica Moldova la studierea ghidurilor turistice, precum și a perspectivelor aplicării strategiilor în contextul dezvoltării turismului european, au adus o deosebită contribuție cercetătorii: Bîzgu I., Ciubotaru M., Guțu I., Guțuțui, Veaceslav, Livandovschi Roman, Miron Viorel, Platon Nicolae etc.

Obiectivul de bază a tezei propuse pentru susținere servește elaborarea unor instrumente teoretico-practice care să poată impulsiona valorificarea ghidurilor turistice în Uniunea Europeană și Republica Moldova. În acest context sunt propuse strategiile europene pentru sporirea eficienței economice și asigurarea unei dezvoltări stabile și durabile a ramurii turistice la nivelul UE.

Scopul cercetării constă în fundamentarea și elaborarea bazelor teoretice și metodice pentru evidențierea și valorificarea ghidurilor turistice în Republica Moldova și UE, determinarea potențialului de creștere a ramurii precum și argumentarea unor propuneri de eficientizare a utilizării patrimoniului atractiv al Republicii Moldova și țărilor europene, care să poată fi puse la bază unor măsuri strategice orientate spre diversificarea economiei spațiului urban și rural, a cercetării particularităților aplicării strategiilor în contextul dezvoltării turismului la nivelul comunitar și al statelor mebre.

Suportul metodologic și teoretico – științific: Suportul informativ al lucrării l-au constituit datele Ministerelor Economiei, Departamentului Statistică și Sociologie al Republicii Moldova, datele sociologice și statistice din țările Uniunii Europene etc.

Cercetarea s-a efectuat cu utilizarea mai multor metode aplicabile în domeniul științelor socio-umanistice, precum observația structurată și nestructurată, analiza și sinteza, cunoașterea istorică și logică, analiza cantitativ-calitativă, analiza sistemică, analiza structurală, analiza factorială, funcțională, comparativă și corelațională. Rezultatele evaluării subiective a pieței turistice europene au fost obținute prin cercetările sociologice cu aplicarea chestionarelor în teren cît și a studiilor de experți.

În teză au fost utilizate metoda sistemică, metoda normativă, metoda statistică, metoda de sinteză, analiză economică, comparare, inducția și deducția, econometria, analize diagnostice și de prognozare, precum și alte procedee și instrumente de cunoaștere științifică a proceselor economice.

Importanța teoretică și practică a lucrării constă în obținerea anumitor cunoștințe teoretice și tendințe sociale noi privind studierea atracțiilor turistice în Republica Moldova.

Structura și volumul lucrării: Structura tezei de licență este una obișnuită, avînd la baza structurii sale lista întroductivă, trei capitole, concluziile urmate de lista bibliografică a materialelor utilizate în elucidarea temei, anexele și abrevierile.

În "Introducere" se analizează actualitatea temei investigate, scopul și sarcinile, suportul metodologic și teoretico-științific, gradul de elaborare a temei de investigare, noutatea științifică a lucrării, semnificația și valoarea ei aplicativă.

Capitolul I. întitulat Atracțiile turistice – elemente de bază a patrimoniului geografic național, prezintă: Atracțiile turistice naturale; Atracțiile turistice antropice; Atracțiile turistice din Republica Moldova din perspectiva zonelor economico-geografice

Încheierea tezei reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observațiilor și concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei a principalelor rezultate ale investigației.

I. Elementele Ghidului turistic din Republica Moldova – aspecte generale

1.1 Ghidul atracțiilor turistice naturale

La momentul actual este cert faptul că resursele turistice, împreună cu baza tehnico-materială, infrastructura turistică și bunurile destinate consumului turistic, toate constituie patrimonial turistic al țării. Patrimoniul turistic, potrivit Dicționarului poliglot explicativ de termini utilizați în turism, este ansamblul de elemente ce stau la baza desfășurării activității de turism pe un teritoriu dat: potențialul turistic natural și antropic, echipamentele de turism, infrastructura generală sau turistică. La rândul său potențialul turistic este văzut ca ansamblul de elemente naturale, economice și cultural-istorice de interes turistic, care conferă unui teritoriu dat o anumită funcționalitate turistică și care constituie premize pentru dezvoltarea activității de turism. Poate fi deci o ofertă turistică potențială. Resursele turistice, în sens restrâns, alcătuiesc ansamblul de elemente naturale și antropice care prezintă interes touristic și care pot fi valorificate în activitatea de turism. Spre deosebire de “atracțiile turistice”, resursele sunt privite mai mult ca “materii prime” ale unei activități economice, respectiv ale producției turistice.

Organizația Mondială a Turismului (OMT), în baza Agendei 21 aprobată la Summitul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă (Rio de Janeiro, 1992), a formulat conceptul turismului durabil, care satisface necesitățile actuale ale turiștilor și ale regiunilor de primire, protejând și sporind oportunitățile pentru viitor. Astfel, managementul tuturor resurselor trebuie să se efectueze într-un mod care ar permite să fie satisfăcute necesitățile economice, sociale și estetice, menținându-se integritatea culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de suport ale vieții. În strategia națională de dezvoltare a turismului sunt promovate următoarele aspecte ale turismului durabil: (i) durabilitatea ecologică, care garantează o dezvoltare adecvată în condiții de respectare a diversității biologice și a resurselor biologice; (ii) durabilitatea social și culturală, care contribuie la dezvoltarea și protejarea valorilor culturale; (iii) durabilitatea economică, ce garantează o dezvoltare a societății în condițiile de gestiune adecvată a resurselor cu obținerea unor efecte economice atât pentru prezent, cât și pentru viitor.

În cadrul descrierii resurselor turistice este recomandată terminologia acceptată de comunitatea internațională (UNESCO, “Convenția pentru Protejarea Patrimoniului Cultural și Natural al Omenirii”, 16.XI.1972), precum și de legislația națională (legile privind protecția naturii și patrimoniului cultural). Astfel, potrivit Convenției UNESCO:

Patrimoniu natural sunt considerate: (a) formațiuni ale naturii, care sunt alcătuite din forme de expresie fizică și biologică, ce din motive estetice sau științifice constituie o valoare universală deosebită; (b) formațiuni geologice sau arealuri fizico-geografice exact delimitate, care formează spațiu de viață pentru specii de plante și animale, care din motive științifice și datorită stării de conservare sunt de o valoare universală; (c) situri naturale sau teritorii exact delimitate care din motive științifice sau datorate stării nealterate cu o valoare estetică și peisagistică remarcabile, sunt de o valoare universală. De remarcat că, valoarea universal deosebită este argumentată prin motive științifice, gradul de conservare, motive estetice.

În continuare vom analiza următoarele formațiuni naturale cu funcționalitate turistică prioritară: (i) terenurile zonelor verzi în raza localităților rurale; (ii) fondul silvic; (iii) terenurile fondului de vânătoare; (iv) fondul apelor.

Spațiile verzi ale localităților rurale sunt compuse din suprafețe acoperite de vegetație spontană, care sunt foarte reduse – cca.15% din terenurile Republicii Moldova. Resursele biotice spontane numără 1806 specii de plante cu flori, 70 specii de mamifere și 281 specii de păsări. Potrivit legii cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale (legea 591) în Republica Moldova este instituit un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane și extravilane ale localităților urbane și rurale (peisaje naturale, construcții rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic și ecologic, care include:

a) terenuri de folosință generală din perimetrul intravilanului și extravilanuluiă, care sunt foarte reduse – cca.15% din terenurile Republicii Moldova. Resursele biotice spontane numără 1806 specii de plante cu flori, 70 specii de mamifere și 281 specii de păsări. Potrivit legii cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale (legea 591) în Republica Moldova este instituit un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane și extravilane ale localităților urbane și rurale (peisaje naturale, construcții rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic și ecologic, care include:

a) terenuri de folosință generală din perimetrul intravilanului și extravilanului localităților urbane;

b) terenuri cu spații verzi din localitățile rurale

c) terenuri din zonele turistice și de agrement,

d) terenuri ocupate de rețeaua rutieră a spațiilor verzi, linii parcelare și linii de transport de energie electrică, iazuri și lacuri,

e) pepeniere și plantații de arbori și arbuști decorativi,

f) terenuri ocupate de construcții și instalații care aparțin gospodăriei spațiilor verzi,

g) terenuri neproductive: mlaștini, stâncării, pante abrupte, terenuri afectate de alunecări, sărături.

Suprafețele împădurite ale fondului silvic reprezintă un potențial important pentru fiecare țară de atracție a turiștilor. Vegetația forestieră constituie un element esențial de creare a peisajelor, sursă relativ eftină de tratament balneoclimatic, loc de amplasare a diferitor unități de agrement turistic și sportiv.

Pădurea ca un tot unitar presupune o gestionare coerentă în strânsă legătură cu gestionarea și altor resurse naturale, cu dezvoltarea socială și economică a țării. Pădurile Republicii Moldova sînt o parte componentă a patrimoniului natural național, reprezentând importante resurse naturale și strategice. În complexul resurselor naturale ele sunt printre cele regenerabile, care oferă posibilitatea de a influența și ameliora calitatea mediului înconjurător. Prin diversitatea lor structural și funcțională pădurile se impun ca cele mai valoroase asociații de vegetație naturală. Resursele forestiere din Republica Moldova sînt constituite din resursele fondului forestier și a vegetației forestiere de pe terenurile din afara acestuia.

Pe parcursul perioadei cuprinsă între sec XIX-XXI suprafețele de păduri din Republica Moldova au avut tendințe de scădere până la 222 mii ha în 1945, iar începând cu anul 1966 – de creștere cu circa 30 mii ha în mediu anual.

Evoluția suprafețelor acoperite cu păduri în Republica Moldova, mii ha

(1918-2010)

1918 1945 1966 1973 1978 1983 1988 1997 2005 2011 2010

Sursa: Stinfaci V., Protecția florei și faunei in RM, Chișinîău 2011, pag 23

Comparativ cu alte țări, Republica Moldova denotă indici foarte mici specifici resurselor forestiere. Pentru fiecare locuitor al republicii revine câte , 10 mc masă lemnoasă în picioare și 0,1 mc lemn recoltat. Astfel, pentru Europa gradul mediu de împădurire este de 30,5%, țările CSI – 40,1%, America de Nord – 25,1%.

O atracție turistică importantă poate fi fondul de vânătoare al Republicii Moldova, care este delimitat în 80 de suprafețe din componența a 16 întreprinderi silvice de stat, inclusiv în 56 de ocoluri silvice. În prezent fondul ocupă 234,2 mii ha, inclusiv 132,8 mii ha păduri (56,7%) și 101,4 mii ha terenuri (43,3%) în rază de 500 metri în jurul pădurilor (grădini, vii, pășuni, pârloagă, terenuri degradate). Suprafața ocupată de păduri ale fondului de vânătoare alcătuiește cca. 38% din totalul terenurilor împădurite din țară (fără regiunea transnistreană) sau de două ori mai mult decât suprafața împădurită a ariilor naturale protejate de stat. Cele mai mari teritorii ale fondurilor de vânătoare se găsesc pe domeniile gestionate de ÎSS Chișinău, Edineț și Orhei. Activitatea de vânătoare pe teritoriul Moldovei este reglementată de un regulament special al Asociației Naționale a Vânătorilor și Pescarilor, legislația ecologică națională, normativele de vânătoare în vigoare, care în linii mari sunt favorabile dezvoltării turismului de vânătoare.

Terenurile fondului apelor și întinderile de apă sunt importante elemente creatoare de peisaje și loc pentru practicarea turismului, natației și diferitor activități sportive nautice. Pe marginea bazinelor acvatice sunt amplasate plaje, diverse dotări de agrement și turistice. În mare parte dezvoltarea zonelor turistice mari sunt legate de apă: exemple – litoralul mărilor și râurilor, izvoarele și lacurile cu ape minerale, etc. În Republica Moldova resursele de apă sunt limitate la aproximativ 1,32 mlrd.m3, rețeaua hidrografică este formată de 3621 cursuri de apă cu o lungime totală de cca. 16 mii km. Râurile Nistru (630 km) și Prut (695 km) marchează frontiera de stat cu Ucraina și România. Potrivit datelor Concernului “Apele Moldovei” în Republica Moldova pe toate râurile și râulețele sunt construite 4712 acumulări de apă cu o suprafață de cca. 48 mii ha (din totalul de 96,3 mii ha în anul 2014) și de un volum de peste 1 mlrd metri cubi de apă. Numărul acumulărilor de apă cu un volum ce depășește 1 mln. m3 se cifrează la 126, dintre care 34 se găsesc la balanța concernului. Populația Moldovei utilizează pentru alimentarea cu apă cca. 132 mii de fântâni și izvoare, iar 17% din familii utilizează apă din sisteme centralizate.

Codul apelor al Republicii Moldova în art.2 stabilește un fond unic de stat al apelor alcătuit din: a) râurile, lacurile naturale, lacurile de acumulare, alte bazine de apă de suprafață și izvoarele de apă, precum și apele canalelor; b) apele subterane.

Fondul ariilor naturale protejate de stat constituie unul dintre principalele elemente, care prin atracția lor sunt capabile să orienteze fluxul de turiști și alți vizitatori spre localitățile moldave. Cu precădere în localitățile rurale, deoarece în preajma lor sunt amplasate marea majoritate a obiectelor cu valoare turistică din fondul zonelor naturale. Astfel la 1679 de localități în Republica Moldova sunt 308 de arii naturale protejate.

La momentul actual, conform prevederilor art 2 din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98, prin parc național se înțelege un spațiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte și complexe naturale și cultural-istorice, specii floristice și faunistice autohtone, destinat utilizării în scop științific, recreativ, economic, cultural, turistic, instructiv, educativ etc.; prin rezervație naturală se înțelege acel spațiu natural, valoros din punct de vedere științific, destinat păstrării și restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menținerea echilibrului ecologic.

La nivel național al Republicii Moldova, parcul național are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită importanță ecologică, estetică și cultural-istorică în vederea armonizării peisajelor geografice și folosirii lor durabile în scopuri științifice, culturale, turistice, instructive și educaționale. Conform prevederilor legale actuale, parcul național are următoarele sarcini:

conservarea și protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal și animal, a monumentelor istorice și culturale în scopuri științifice, cognitive, recreative și economice;

crearea de condiții pentru turism și odihnă;

elaborarea și aplicarea metodelor științifice de conservare a obiectelor și complexelor naturale în condițiile folosirii lor în scopuri recreative;

popularizarea cunoștințelor privind protecția mediului, educarea și instruirea ecologică a populației.

Teritoriul parcului național se divizează în următoarele zone funcționale:

zona A, de protecție integrală, care include terenuri destinate restabilirii complexelor naturale din parc, protejării monumentelor istorico-culturale și arheologice și în care este interzisă orice activitate recreativă și economică. În această zonă se efectuează numai cercetări științifice conform unui program aprobat de consiliul științific al parcului și coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu;

zona B, de recreație, în care sînt asigurate condiții pentru vizitarea locurilor pitorești ale parcului și pentru un scurt agrement. Poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil, puncte de observație, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice și de deservire socială. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea și restabilirea peisajelor geografice;

zona C, de recreație, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaționale, unități de alimentație publică, comerciale și de asistență socio-culturală;

zona D, economică, unde derulează activități economice care nu contravin regimului parcului național, și anume: cultivarea plantelor agricole tradiționale pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de combatere a dăunătorilor, aplicîndu-se îngrășăminte și chimicale în strictă conformitate cu normele tehnologice și cu regulile de securitate sanitară; funcționarea diferitelor unități în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecție a mediului.

Deservirea recreativă a vizitatorilor este organizată de administrația parcului și de ministerele și departamentele interesate, de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu. Pentru vizitarea zonelor B și C se plătește taxă, stabilită în regulamentul parcului național.

În parcul național se instituie un consiliu tehnico-științific și un consiliu consultativ de administrare, care examinează și reglementează activitățile din cadrul parcului în limitele legislației în vigoare.Componența și regulamentul consiliului tehnico-științific și cele ale consiliului consultativ de administrare sînt aprobate de autoritatea ierarhic superioară. Statul de funcții al parcului național se stabilește de autoritatea ierarhic superioară de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu.

La momentul actual, în Republica Moldova sun următoarele parcuri naturale:

ocolul silvic Ivancea, ocolul silvic Seliște, ocolul silvic Vatici, ocolul silvic Teleșeu;

ocolul silvic Bravicea;

Comunele (satele) Morozeni, Ghetlova, Puțintei, Neculăieuca, Vatici, Donici, Teleșeu, Seliște, Peresecina, Ivancea, Pohorniceni, Trebujeni din raionul Orhei;

Comuna Codreanca și satele Țigănești, Romănești din raionul Strășeni;

Comuna Săseni și satul Bravicea din raionul Călărași;

Comuna Mașcăuți din raionul Criuleni.

În continuare vom menționa rezervația naturală are ca obiectiv asigurarea condițiilor optime de protejare și restabilire a speciilor, a comunităților vegetale și animale semnificative din punct de vedere național. Rezervațiile naturale se află în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale. În cadrul rezervației naturale se efectuează cercetări științifice.

Deci, rezervațiile naturale sunt spații naturale valorificate intens în turismul internațional. Acestea constituie valoroase resurse naturale din punct de vedere științific și sunt destinate păstrării și restabilirii unui sau mai multor componente ale naturii pentru menținerea echilibrului ecologic. Se administrează în scopul conservării biodiversității prin ameliorarea condițiilor de habitat și asigurarea integrității și continuității speciilor floristice și faunistice. Pe întreg teritoriul țării sunt repartizate dispers 63 de rezervații naturale. Ele reprezintă suprafețe ocupate de anumite specii de floră și faună, care prin valoarea lor științifică și estetică necesită protecție. Administrația publică locală este responsabilă de respectarea regulamentului rezervației naturale și ale altor rezervații specificate mai jos, care se găsește în raza teritoriului subordonat. Legislația în vigoare încurajează odihna, recrearea și turismul în locuri special amenajate (cu implicarea antreprenorilor locali) și interzice manifestările de turism neorganizat (Anexele 6, 7). Rezervațiile naturale din Republica Moldova (cu 12% din suprafața totală a fondului ariilor naturale protejate) sunt aproape în totalitate gestionate de A „Moldsilva” și se clasifică în 3 categorii: (i) 51 silvice (5001 ha), exemplu: Rosoșeni, Sadova, Sărata Galbenă etc.; (ii) 9 de plante medicinale (2796 ha), exemplu: Logănești, Sărata Galbenă, Cahul, Cernoleuca, Bugeac etc.; (iii) 3 mixte (212ha ), exemplu: Cantemir, Crocmaz ș.a. În Republica Moldova, rezervațiile naturale se clasifică în:

Silvice.

La nord de satul Șerpeni, ocolul silvic Anenii Noi, Voinova, parcela 41 – Raionul Anenii Noi.

Ocolul silvic Briceni, Rosoșeni, parcelele 11, 12, 14, subparcela 2 – Raionul Briceni;

La sud de satul Baurci-Moldoveni, ocolul silvic Larga, Români, parcela 25, subparcelele 1, 9; parcela 36, subparcelele 1, 2, 4; parcela 37, subparcela 4 – Raionul Cahul;

Ocolul silvic Camenca, Sitișchi, parcela 32; Ocolul silvic Camenca, Vadul, parcelele 6, 7; La sud de satul Caterinovca, ocolul silvic Rașcov, Colohur, parcelele 22, 23, 25 – Raionul Camenca;

La 2 km est de satul Ciobalaccia, ocolul silvic Baimaclia, Aluniș, parcela 34, subparcelele 14, 15 – Raionul Cantemir;

Ocolul silvic Răzeni, Vila Molești-Răzeni, parcelele 30-32; subparcelele 1, 2, 7; parcela 33, subparcelele 1, 5 – Raionul Căinari;

Ocolul silvic Hîrjauca, Vila Hîrjauca, parcela 26; Ocolul silvic Călărași, Sadova, parcelele 33, 34; Ocolul silvic Hîrjauca, Hîrjauca-Sipoteni, parcela 31; Ocolul silvic Hîrjauca, Scăfăreni, parcela 49; La vest de satul Onești, ocolul silvic Pitușca, Voinova, parcela 11 – Raionul Călărași;

La sud de satul Hagimus, ocolul silvic Căușeni, parcela 21, subparcela 6 – Raionul Căușeni;

Ocolul silvic Mihailovca, Hîrtopul Moisei, parcela 15 – Raionul Cimișlia;

În apropierea satului Frumușica, ocolul silvic Congaz, Liceul Bolgrad, parcela 26, subparcela 2 – Raionul Comrat;

Ocolul silvic Grigoriopol, Dubăsari, parcela 38, subparcelele 14, 20-22; Ocolul silvic Criuleni, Zoloceni, parcela 24 – Raionul Criuleni;

Între satele Popești, raionul Drochia și Băxani, raionul Soroca – Raioanele Drochia și Soroca;

Ocolul silvic Cărpineni, Dancu, parcelele 2, 3; Ocolul silvic Onești, Nemțeni, parcela 2 subparcelele 2, 3; Ocolul silvic Cărpineni, Sărata Galbenă, parcelele 28, 32, 33; Ocolul silvic Bozieni, Vila Caracui, parcela 37; Ocolul silvic Cărpineni, Sărata-Răzeși, parcela 15, La vest de satul Sărata-Răzeși (raionul Leova), ocolul silvic Cărpineni, Pogănești-II, parcela 14, subparcelele 1, 4-7 – Raionul Hîncești;

La 2 km sud de satul Molești, ocolul silvic Răzeni, Vila Molești – Răzeni, parcela 11, subparcela 1; parcela 12, subparcela 3; Între satele Malcoci și Condrița, ocolul silvic de scumpie Scoreni, Scoreni, parcela 22, subparcelele 1, 2, 4, 7; parcela 23, subparcela 3 – Raionul Ialoveni;

Ocolul silvic Hîrtop, Ostianova, parcelele 23-26 – Raionul Leova;

Ocolul silvic Păruceni, Seliște-Leu, parcela 27-30; Ocolul silvic Iurceni, Cabac, parcela 7, subparcela 17; parcela 8, subparcela 20; parcela 11, subparcela 6; Ocolul silvic Grozești, Zberoaia-Lunca parcela 8, subparcelele 1-41 – Raionul Nisporeni;

Ocolul silvic Ocnița, Ocnița, parcela 16; Ocolul silvic Ocnița, Mestecăniș, parcela 9; Ocolul silvic Ocnița, Climăuți, parcela 50 – Raionul Ocnița;

Ocolul silvic Susleni, Vîșcăuți, parcela 43, subparcelele 11, 15; Ocolul silvic Susleni, Cobîleni, parcela 1, subparcela 2; parcela 2, subparcelele 1, 3 – Raionul Orhei;

Ocolul silvic Rîșcani, Stînca, parcela 4; Ocolul silvic Rîșcani, Pociumbeni, parcela 1, subparcelele 13, 19; Ocolul silvic Rîșcani, Șaptebani, parcela 7, subparcela 9; Ocolul silvic Rîșcani, Lucăceni, parcela 19, subparcelele 3, 5, 11,18; parcela 20, subparcela 2 – Raionul Rîșcani;

Ocolul silvic Condrița, Condrița, parcela 17, subparcela 1; Ocolul silvic Ghidighici, Rădeni, parcelele 10, 11, subparcelele 6, 7 – Raionul Strășeni;

La nord-vest de satul Mateuți, ocolul silvic Șoldănești, Hligeni, parcela 31 – Raionul Șoldănești;

La sud-est de satul Olănești, ocolul silvic Ștefan Vodă, Olănești, parcela 23 – Raionul Ștefan Vodă;

La sud-vest de satul Ghiliceni, ocolul silvic Mîndrești, Ghiliceni, parcela 24, subparcelele 1, 9, 11; La nord de satul Crăsnășeni, ocolul silvic Telenești, Vila Telenești, parcela 50 – Raionul Telenești;

Ocolul silvic Slobozia, Vadul lui Isac, parcela 33; Ocolul silvic Vulcănești, Flămînda parcela 14, subparcela 3; parcela 15, subparcela 4; parcela 22, subparcelele 9, 12; parcela 24, subparcelele 2, 7; parcela 26, subparcelele 6, 9; parcela 28, subparcela 3; parcela 32, subparcela 5 – Raionul Vulcănești.

De plante medicinale.

Ocolul silvic Briceni, Rosoșeni, parcelele 2, 5, 6, 8, 9 – Raionul Briceni;

Ocolul silvic Larga, Români, parcelele 28, 29, 31-33, 39, 40 – Raionul Cahul;

Ocolul silvic Camenca, Valea Hrușca, parcelele 3-5 – Raionul Camenca;

La vest de sediul brigăzii nr.2 – Raionul Comrat;

Ocolul silvic Dondușeni, Cernoleuca, parcelele 43, 46-48 – Raionul Dondușeni;

Ocolul silvic Logănești, Vila Logănești, parcelele 13-15, 18-20, 23, 24; Ocolul silvic Cărpineni, Sărata Galbenă parcelele 24, 30, 31, 35, 36 – Raionul Hîncești;

Ocolul silvic Păruceni, Seliște- Leu, parcelele 27-30 – Raionul Nisporeni;

Ocolul silvic Alexăndreni, Rădoaia, parcela 23 – Raionul Sîngerei.

Mixte.

Lunca inundabilă a rîului Prut la sud de orașul Cantemir – Raionul Cantemir;

La nord-vest de orașul Leova – Raionul Leova;

La est de satul Crocmaz, 100 m de la albia Nistrului, ocolul silvic Olănești, parcela 27 – Raionul Ștefan Vodă.

O atenție deosebită merită de acordat rezervației cultural-naturale “Orheiul Vechi”. Rezervația cuprinde următoarele componente cultural-istorice și naturale, cu suprafața determinată în mod analitic, utilizînd vectori cu referință geografică în sistem național de proiecție stereografic: a) Complexul muzeal “Orheiul Vechi”, care ocupă sectorul central al rezervației și are statut de rezervație istorico-arheologică, constituită în conformitate cu Hotărîrea nr.77 a Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești din 15 martie 1968; b) Rezervația peisagistică “Trebujeni”, care ocupă sectorul de vest al peisajului cultural și constituie parte integrantă a fondului ariilor naturale protejate de stat conform Legii nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat; c) masivele de pădure administrate de Agenția pentru Silvicultură “Moldsilva”; d) intravilanul satelor Trebujeni, Butuceni și Morovaia; e) terenurile agricole și de pășunat, drumurile aflate în proprietatea comunei Trebujeni; f) sectoarele adiacente cu terenuri agricole și de pășunat, drumurile din proprietatea comunelor Ivancea, Susleni (raionul Orhei), Holercani (raionul Dubăsari) și Mașcăuți (raionul Criuleni); g) terenurile agricole private; h) pensiunile agroturistice și casele de vacanță private.

1.2 Ghidul atracțiillor turistice antropice

Vorbind despre Atracțiile turistice antropice, vom porni de la afirmația că geografii P. Cocean, Gh. Vlăsceanu și B. Negoescu, definesc resursele turistice antropice ca fiind un ansamblu de elemente cu funcție recreativă, create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopul valorificării turistice, ci ele au dobândit această funcție după ce au îndeplinit alte atribuții: economice, strategice sau culturale. Aceeași autori au identificat principalele atribute recreative ale obiectivelor de proveniență antropică care le conferă atractivitate turistică. Este vorba despre vechime, unicitate, inedit, dimensiune și funcție.

Vechimea unui obiectiv construit de om poate reprezenta uneori singura calitate care atrage vizitatori, chiar dacă dimensiunea, fizionomia, estetica sau funcția obiectivului respectiv nu-l particularizează prin nimic. Cel mai elocvent exemplu este cel al atracției pe care o exercită uneltele de silex sau os, foarte simple de fapt și fără nimic deosebit din punct de vedere estetic sau dimensional, dar care continuă să uimească omul contemporan prin faptul că reprezintă o mărturie a unor vremuri despre care se știe foarte puțin. În contextul turismului cultural vechimea este un atribut foarte important, căutat în special de turiștii avizați, care prețuiesc, mai mult decât orice, autenticitatea.

Unicitatea anumitor obiective, edificii sau activități umane constituie, de asemenea, o sursă importantă de atractivitate. Acest atribut provine fie din intenția autorului de a crea ceva unic – exemple în acest sens fiind Turnul din Pisa sau defilarea gărzii engleze cu ceremonialul care o însoțește – fie din distrugerea sau dispariția obiectelor de același gen.

Ineditul obiectivelor de proveniență antropică poate fi de natură fizionomică (ca în cazul catedralei din Chartres, celebră prin asocierea celor două turnuri cu arhitectură și înălțimi diferite), pozițională (complexul de la Mont Saint Michel, Franța) sau structural-compozițională (Turnul Eiffel, Centrul George Pompidou).

Dimensiunea se transformă în atribut de atractivitate turistică atunci când este vorba de una din manifestările sale extreme: foarte mare sau foarte mic. Versailles rămâne cel mai impozant castel francez, turnurile de televiziune din Moscova și Toronto impresionează prin înălțime, muzeele Louvre și Ermitage sunt vestite și pentru numărul mare de exponate, iar unele cărți sau unelte sunt cunoscute pentru miniaturizarea lor.

Funcțiile anterioare sau actuale ale unor obiective constituie uneori singurul element de atractivitate, care atrage însă mase imense de turiști. Regăsim acest element în motivația vizitării Bastiliei, a Casei Albe sau a Palatului Buckingham.

În categoria elementelor și edificiilor cu funcție turistică (varianta materială a resurselor turistice antropice) se includ, conform autorilor menționați la începutul acestui capitol, următoarele obiective: construcțiile megalitice, edificiile istorice, edificiile religioase, edificiile culturale și sportive, o serie de edificii economice si monumentele, statuile și plăcile comemorative.

Construcțiile megalitice atrag turiști prin vechime, inedit și prin aura de mister care le înconjoară. Ele sunt legate de spațiul vest european și datează din mileniile III-IV î.Hr. Se prezintă în trei forme distincte: menhiri – blocuri de piatră necioplite înfipte vertical în pământ – dolmeni – blocuri sau plăci de piatră orizontale sprijinite pe doi menhiri și cromlechiuri – menhiri dispuși în cerc sau semicerc. Ca localizare aceste construcții megalitice se găsesc în număr mare în Bretania, Anglia și Spania, iar cele mai renumite sunt cele de la Camac Menec (Bretania) – complex format din peste 3.000 de menhiri și Stonehenge (Anglia) – care se pare că a avut și rol de observator astronomic și care cunoaște cea mai complexă valorificare turistică.

Edificiile istorice însumează o gamă variată de construcții aparținând timpurilor trecute și răspândite cu predilecție în regiunile de afirmare a marilor civilizații. În această categoric sunt incluse: castrele, forturile, cetățile, castelele și fortificațiile. Castrele romane sunt specifice spațiului european și reprezintă puncte întărite, construite în scopuri militare la granițele Imperiului Roman. Ca urmare a vechimii lor, aceste construcții și-au păstrat în foarte puține cazuri un aspect care se apropie de cel inițial. Un exemplu în acest sens este cel al castrului roman de la York, la care zidul și porțile de intrare s-au conservat aproape în întregime, împrejmuind centrul orașului actual. Castrele de pe teritoriul României, deși foarte numeroase, nu mai păstrează aproape nimic din înfățișarea inițială. Cu toate acestea ele constitute încă obiective de atractivitate turistică mai ales pentru o clientelă avizată, specializată: elevi, studenți, profesori. În Mexic pot fi menționate castrele de la Micia, Brețcu, Gilău, Bologa, Buciumi, Românași, Gherla, Cășei, etc.

Forturile se aseamănă cu castrele prin funcția îndeplinită, aceea de apărare. Ele datează însă dintr-o perioadă mult mai recentă și sunt caracteristice continentului nord-american. Vechimea lor descrește de la estul spre vestul Americii, în sensul de avansare al colonizatorilor. Forturile sunt frecvente în Noua Anglie, în Ontario, Quebec, pe litoralul californian și și-au pus amprenta și asupra toponimiei locurilor: Fort St. John, Fort Worth, Fort Lauderdale, etc.

Castelele sunt locuințe fortificate ale seniorilor feudali, răspândite în spațiul euroasiatic și, mai recent, în America. Deși funcția de apărare nu lipsește, ea nu mai este dominantă, ca în cazurile anterioare, locul ei fiind luat de funcția rezidențială. Totuși existența funcției de apărare și-a pus amprenta asupra arhitecturii lor, caracterizată prin prezența zidurilor, crenelurilor, contraforturilor, a turnurilor și șanțurilor de apărare. În majoritatea cazurilor și poziția acestor castele derivă din caracterul lor defensiv, ele fiind amplasate pe promontorii stâncoase sau pe falezele surplombate ale unor versanți abrupt. Exemple în acest sens sunt castelele de pe valea Rinului, din Tirol, de la poalele Alpilor sau Pirineilor. În cazul în care castelele au fost constitute în centrul unor domenii de vânătoare, arhitectura lor ține mai mult cont de estetic. Adesea ele sunt înconjurate de parcuri sau grădini care le sporesc atractivitatea turistică actuală. Din această categorie fac parte celebrele castele de pe valea Loirei, risipite între Angers și Burges pe o distanță de peste 200 km., cele mai cunoscute fiind: Chambord, Chenonceaux, Amboise, Blois, Angers. Aceste castele își datorează faima, nu de puține ori, personalităților care le-au trecut pragul, printre care se numără: Leonardo da Vinci, Caterina de Medici, Francois Villon, Ludovic al XIV-lea, Moliere. Aceeași grijă pentru estetic se regăsește și în cazul castelelor construite în perioada modernă, când funcția strategică a fost total înlocuită de cea rezidențială sau administrativă. Elocvente în acest sens sunt castelele Versailles, Schonbrunn sau Palatui Buckingham. Castelele pot să atragă turiști și prin aura de mister care le înconjoară, situație frecventă în Marea Britanie (Warwich), Spania și Elveția.

Cetățile se detașează prin complexitatea construcțiilor, prin funcțiile multiple îndeplinite și prin concentrarea unei populații numeroase. Și cetățile au avut un caracter puternic defensiv, motiv pentru care sunt însoțite de ziduri de apărare, șanțuri periferice și bastioane. Sunt renumite cetățile grecești ale Antichității, prezente în spațiul circummediteranean și circumpontic (Gela, Micene, Histria, Tomis, Callatis), ale căror ruine, deshumate, atrag un număr important de turiști ce fac parte fie din categoria avizaților, fie din cea a ocazionalilor.

De exemplu, un monument medieval antropic cu valoare de unicat al țării noastre este Cetatea Tighina–așezată pe o terasă întinsă,e ferită de inundații și ocupă o poziție geografică destul de avantajoasă. Cea mai veche atestare a cetății Tighina se găsește într-un document eliberat de către Alexandru cel Bun pe 8 octombrie 1408, negustorilor din Lizov(Ucraina), undeTighina este menționată ca punct vamal. Spre exemplu, în privilegiul lui Alexandru cel Bun acordat lvovenilor în 1408 (de fapt, aceasta fiind prima mențiune documentară a localității) erau pomenite vama, plata pentru strajă și transportarea mărfurilor și călătorilor de pe un mal pe altul.Etimologia cuvîntului Tighina este de origine tătărească și provine de la vadul ce există pe aceste locuri. În 1538 turcii în frunte cu sultanul Soliman Magnificul în expeditia impotriva lui Petru Rares, ocupă Tighina și prefac ținutul ei în raia turcească(cetatea împreună cu ținuturile din jur). La construcția cetății sînt impuși să lucreze 10 mii de țărani moldoveni.Piatra transportată pe Nistru tocmai din ținutul Sorocii. La origine cetatea are un punct fortificat al romanilor, după care a fost reconstruită de genovezi și apoi ridicată la rang mare de cetate de apărare în sec. XVI de către Ștefan cel Mare.Ca și cetatea Sorocii, această fortăreață a fost zidită în piatră pe timpul lui Petru Rareș, conform unui plan patrulater cu turnuri rotunde și dreptunghiulare. Zidurile cetății aveau grosimea de 2-3 m,înălțimea 12-13m. Cetatea avea 10 bastioane și 11 turnuri.

Fortificațiile sunt destul de diverse în funcție de regiunea sau de epoca în care au apărut. Se includ în această categoric zidurile și turnurile în măsura în care nu sunt elemente constructive ale ansamblurilor arhitecturale analizate deja. Cel puțin două exemple celebre de fortificații pot fi date în acest context, generatoare de fluxuri turistice importante: Marele Zid Chinezesc și Tumul Londrei. Marele Zid Chinezesc, cu lungimea sa de peste 5.000 km. este singura construcție vizibilă de pe Lună și a fost construit ca o stavilă în calea barbarilor. Vizitarea sa nu poate lipsi de pe agenda niciunui turist care ajunge ‚n China. Turnul Londrei este de fapt un castel construit în secolul al XI-lea de către Wilhelm Cuceritorul și fiul său. Culoarea albă a pietrei de construcție i-a atras și denumirea de White Tower, iar noțiunea de turn este improprie fiind atribuită de fapt unui ansamblu arhitectural de tip castel cu mai multe turnuri interioare.

Edificiile religioase

Indiferent de forma sub care se găsesc în teritoriu, fie că sunt temple, biserici, mănăstiri sau moschei, edificiile religioase au atras turiștii prin două elemente. În primul rând ele au general și generează încă mari pelerinaje, prin ele însele, prin relicvele sfinte pe care le adăpostesc sau prin evenimentele pe care le marchează prin existența lor. În al doilea rând edificiile religioase au atras și continua să atragă vizitatori prin arhitectura și decorațiile lor interioare, cel mai adesea remarcabile și aparținând unor nume mari ale artei mondiale. În ambele cazuri însă importanța edificiilor religioase ca resurse ale turismului cultural este indiscutabilă.

Cele mai vechi edificii religioase sunt sanctuarele, care reprezintă incinte delimitate prin pietre de hotar sau ziduri cu semnificații religioase dedicate zeilor. În interiorul acestor limite sunt amplasate diverse construcții cu destinație religioasă, mai ales temple. Renumită pentru numărul mare de sanctuare datând din antichitate este Grecia, cel mai cunoscut fiind cel de la Delfi, dedicat lui Apollo. Lui i se adaugă. sanctuarele de la Patras, Olympia, Delos și Eleusis. Un număr mare de sanctuare shintoiste se află în Japonia, renumite fiind cele de la Nikko, Nagoya, Ise, etc.

Templele sunt o altă formă a edificiilor religioase, cu o istorie foarte veche. Cele mai vechi sunt templele subterane indiene, așa cum sunt cele din insula Elephanta, aproape de Bombay, săpate în granit și de dimensiuni apreciabile. Tot în India se află templele subpământene de la Ellora, care poartă numele zeilor cărora le-au fost dedicate. Cu siguranță mai cunoscute și mai bine integrate în circuitul turistic mondial sunt templele de pe valea Nilului, fie subterane, ca cel de la Abu Simbel, fie ridicate la suprafața pământului, ca cele de la Kamak, Luxor, Teba sau Napata. Templele nu lipsesc nici în Grecia, celebre fiind cele de la Delfi, Olympia și Delos. Deși creștinismul și islamismul au însemnat și renunțarea la temple în favoarea altor lăcașe de cult, ele nu au dispărut cu totul nici în timpurile mai recente. S-au menținut în Asia de sud-est, exemplul cel mai cunoscut fiind probabil cel al templului de la Borobudur din I. Jawa. Vechii locuitori ai Americii și-au manifestat și ei credința religioasă prin temple, celebru fiind Templul Soarelui din Machu Picchu (Peru).

Bisericile sunt edificii religioase specifice spațiului euro-american și atrag, mai mult decât altele din această categorie, prin stilul arhitectonic și decorațiile interioare. Dintre bisericile foarte cunoscute, introduse în circuitul turistic pot fi menționate: Sainte Chapelle din Paris, în stil gotic, cu 1.314 vitralii, construită în secolul al XIII-lea, San Ambroggio din Milano, în stil romanic, din secolul al XI-lea, Perigueux și Arles din Franța, Kondopog din Ucraina, cea mai înaltă dintre bisericile de lemn ale lumii.

Catedralele reprezintă edificii religioase de o mare grandoare, în care complexitatea arhitecturii atinge apogeul. Catedrale intrate în circuitul turistic mondial, aparținând stilului romanic sunt: basilica Sfânta Sofia din Istambul, construită în secolul al VI-lea d.Hr. de către împăratul Iustinian, basilica San Marco din Veneția, în care pot fi admirate valori artistice create în alte locuri, așa cum sunt, de pildă, coloanele de marmură policromă egiptene, precum și relicvele Sfântului Marcu, catedralele San Vitale și Sant Apollinaire Nuovo din Ravena, cele din Pisa, Florența sau din Germania, de la Mainz, Limburg. Catedrale în stil romanic ce au suscitat interesul turiștilor se află și în Franța, la Angouleme și Clouny, în Marea Britanie, la Durham, în Spania, la Santiago de Compostela (unde se află mormântul Sf. Iacob), etc.

În timpul Renașterii în arhitectura europeană se conturează două mari curente: clasicismul și barocul, care își vor pune amprenta și asupra stilului arhitectonic al catedralelor. Catedrala San Pietro de la Vatican, cea mai vastă construcție religioasă din lume poate fi considerată expresia de vârf a artei baroce, ei adăugându-se alte catedrale din Spania (Salamanca, Madrid), Germania, Austria, Rusia. Expresia cea mai remarcabilă a clasicismului o constituie, fără îndoială, catedrala Sf. Paul din Londra.

Cele mai numeroase însă și mai variate constructiv pe plan european sunt catedralele gotice. Celebre sunt catedralele Notre Dame și Chartres din Franța, prima putând să adăpostească 6.500 persoane, a doua cunoscută mai ales pentru suprafața imensă a vitraliilor dominate de ,,albastrul de Chartres”. În Franța catedrale celebre în stil gotic sunt și cele de la Reims li Amiens, iar lor li se adaugă, în Europa, catedralele de la Cantebury – cu cele mai vechi vitralii engleze – , Salisbury, York, Londra – Westminster (în Marea Britanie), Koln, Ulm, Freiburg (Germania), Burgos, Leon, Sevilla – cu mormântul lui Cristofor Columb (Spania), Milano – Domul din Milano – , Siena – centrul arhitecturii gotice italiene – , Orvietto (Italia).

Nu pot fi trecute cu vederea nici catedralele din Europa de Est, în arhitectura cărora se amestecă influențe apusene și orientale. Pot fi menționate în acest context catedralele Sfânta Sofia din Kiev, Vasile Blăjenii și Uspenski din Moscova, Kazan și Sf. Isaak din Sankt Petersburg.

Catedrale monumentale există și în America Latină, construite de cuceritorii spanioli și portughezi și menite să înlocuiască vechile temple aztece sau incașe. Se disting catedralele din Mexico City, Leon, Caracas, Bogota, Lima, Santiago de Chile, Buenos Aires, Sao Paolo, Rio de Janeiro, etc.

Lumea islamică și-a exprimat adorația divină prin moschei, prezente în toată lumea musulmană, dar și în teritoriile care au aparținut o vreme musulmanilor. Celebre prin grandoare și mozaicuri sunt: Moscheea Albastră din Istambul, Kalean din Buhara, Ubn Tulun și Al-Azhar din Cairo, Marea Moschee din Cordoba, Moscheea Omeazilor din Damasc, El Mansur din Marachech, Moscheea lui Mohamed de la Medina. Moscheele atrag prin valoarea mozaicurilor lor, dar și printr-un element arhitectonic, minaretele, care sunt turnuri destinate chemării credincioșilor la rugăciune.

Sinagogile sunt edificii religioase ale lumii semite, prezente cu predilecție în Israel, dar și în alte țări europene care au adăpostit comunități importante de evrei.

Mănăstirile reprezintă ansambluri arhitectonice centrate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Mănăstirile atrag turiști prin funcția lor religioasă, dar și prin funcția lor rezidențială, ele oferind celor dispuși să le respecte regulile o oază de liniște. În același timp mănăstirile sunt și producătoare de bunuri și produse artizanale, de o reală valoare artistică. Lăsând la o parte mănăstirile românești, intrate în circuitul turistic mondial, la care vom reveni într-un capitol viitor, vom menționa câteva mănăstiri foarte cunoscute la nivel european. Mănăstirile de pe Muntele Athos, care poate fi considerat centrul ortodoxiei, nu sunt generatoare de fluxuri turistice. Regulile stricte și sacralitatea lor interzic cu desăvârșire prezența femeilor și a camerelor de filmat, iar numărul vizitatorilor masculini este și el limitat. Se mi pot menționa mănăstirile Rila și Nesebar din Bulgaria, Pavia și Monte Casino din Italia, Grand Chartreuse, Clouny și Mont Saint Michel din Franța, Nara din Japonia.

Indiferent de cultul religios .pe care ii reprezintă, edificiile religioase au conturat distinct turismul religios, parte a turismului cultural, care mobilizează anual circa 250 milioane pelerini. Ele se constituie și în obiective vizitate de turiști care practică altă formă de turism (balnear, curativ, recreativ sau literal) atunci când se află în apropiere.

Un loc important în apariția turismului cultural-religios în Republica Moldova, a fost dat de fondarea Mănăstirii Țîpova. Mănăstirea este zidită pe vîrful unei stănci abrupte, deschizînd o priveliște fermecătoare a luncii fluviului Nistru. Pe poteci înguste, pline de taine, urcînd printre stînci abrupte, ajungi la intrarea în mănăstirea care e situată la mare înalțime. Ea a fost fondată la începutul sec. XVI, unele documente istorice atestind-o mai devreme sec. XII-XIV.

În continuare vom menționa că o altă etapă în evoluția turismului religios în Republica Moldova a fost dată de construcția mănăstirii Hîrbovăț. Mănăstirea a fost întemeiată în 1730 de catre boierul Constantin Cartuz. Unii specialiști consideră, însă, că a fost întemeiată în sec.XVII de niste călugări fugari, veniți din Podolia. Pînă în 1812 mănăstirea a fost de trei ori incendiată și distrusă de către turcii și tătarii năvălitori din Bugeac. A fost nimicită întreaga arhivă a mănăstirii. În mănăstire există o biserică de zid, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1816 de fostul șef al jandarmeriei din Chișinău, Ștefan Lupul și de soția acestuia Elena, născută Braiescu. În această biserică se află vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăț, dăruita în 1790 de soția colonelului rus Nicolae Albaduiev, omorît de un cal nărăvaș chiar la poarta mănăstirii. Icoana a fost îmbrăcată în argint, aurită și împodobită cu pietre scumpe din contul mai multor donatori din or. Chișinău. Primăvara, în ziua de 23 aprilie, se readucea la mănăstire, rămînînd acolo întreaga vară. În mănăstire se mai păstrau unele documente domnești, privitoare la posesiunile pămînturilor mănăstirești, cel mai vechi fiind semnat de Ioan Duca Voievod la 1671.

La momentul actual, pe teritoriul Republicii Moldova în raza comunităților rurale sunt amplasate marea majoritate a resurselor cu funcționalitate turistică religioasă. Astfel, marea majoritate a lăcașelor de cult sunt ortodoxe, însă pe teritoriul actualei Republici Moldova au existat edificii ce au aparținut diferitor confesiuni religioase (cel mai vechi este sanctuarul geto-dacic de formă crucială din sec. III – II î.e.n. descoperit în Orheiul Vechi, iar în perioada dominației otomane au existat și lăcașe musulmane).

Bisericile și lăcașele de cult creștine au apărut pe teritoriul dintre Nistru și Prut din primele secole ale evului mediu, înainte de întemeierea statul feudal Moldova. Până în prezent aceste lăcașe sau păstrat în schiturile rupestre (Țâpova, Saharna, Japca, Orheiul Vechi, atribuite de savanți perioadei dintre secolele IX-XVI). În Registrul monumentelor ocrotite de stat sunt înscrise 891 edificii ecleziastice. În localitățile rurale pe parcursul întregii perioade medievale au existat biserici din lemn (la început asemănătoare caselor țărănești, apoi stilizate potrivit necesităților canonice).

Dintre cele circa 30 păstrate până azi, 12 sunt protejate ca monumente de arhitectură religioasă în Târnova, Hârbova, Rotunda, Sudarca, Braicău, Călărășăuca, Măcărești, Palanca, Larga ș.a. Mai recente, însă de o diversitate mai mare sunt bisericile din piatră (tip casă țărănească – Pererâta; tip navă – Căușeni, Ocolina, Coșernița; vechi moldovenești – Rudi, Otaci, Mereșăuca, Orhei; arhitectură rus-bizantină; stilizate – Cuhurești, Ungheni, Soroca; în stilul romantismului național; ale altor confesiuni religioase etc.). S-a conservat aproximativ 40 mănăstiri în Republica Moldova, unele vechi din secolele XV-XVII (exemplu: Vărzărești, Căpriana, Țâpova, Saharna, Orhei Vechi, Japca, Călărășăuca, Hâncu, Hârjauca, Hirova, Hârbovăț ș.a.).

În continuare vom menționa că mănăstirile moldovenești sunt printre cele mai solicitate destinații turistice naționale din mediul rural. Valoare turistică au cca. 20 de mănăstiri cu 40 de biserici vechi și schituri rupestre importante, prezente în oferta turistică a agențiilor naționale. 11 dintre complexele monahale sunt amplasate pe teritoriul sau în vecinătatea zonelor naturale protejete, fapt care le sporește atractivitatea și motivează suplimentar călătorii și pelerinii.

Structura vizitelor la mănăstirile incluse în oferta agențiilor de turism naționale

În continuare vom menționa că Chișinău este cea mai importantă zonă turistică religioasă a țării. Aici pot fi vizitate următoarele biserici: “Nașterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1752, stil vechi moldovenesc), “Sf. Împărați Constantin și Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), “Buna Vestire” (sec.XVIII-XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala “Nașterea Maicii Domnului” (1830-1836, arh. A.Melnicov, stil neoclasic), “Sf. Panteleimon” (1891, arh. A.Bernardazzi, stil neobizantin), “Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, sfârșitul sec.XIX), “Sf. Gheorghe” (1819), “Înălțarea Domnului” (1830), “Sf. Treime” (mijl.sec.XIX), “Sf. Teodora de la Sihla” (sf.sec.XIX, arh A.Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sec.XIX), Biserica catolică “Sf. Providență” (1830-1841) ș.a.

O altă regiune cu o pondere majoră în dezvoltarea turismului religios moldovenesc, o constituie raionul Călărași. Aici se află 20 biserici – monumente ecleziastice de importanță națională, 4 mănăstiri, 3 conace boierești din sec. XIX etc.

Biserici de importanță națională ocrotite de stat din raionul Călărași

La fel, monumente de importanță națională din teritoriul raionului Călărași sunt 21 de biserici parohiale și 3 mănăstiri. Din acestea 2 sunt din lemn (Hoginești, Mândra), 1 reprezintă stilul vechi moldovenesc (Vălcineț), iar cea mai veche biserică din raion este din sec. XVII (Horodiște). Mănăstirile în raionul Călărași sunt plasate tradițional în oferta agențiilor turistice naționale.

Muzeele. În Registrul muzeelor din Republica Moldova sînt înscrise 119 muzee de diverse forme de proprietate, profil și subordonare, din care: 54 muzee de istorie, 34 muzee de etnografie, 15 muzee comemorative, 10 muzee de studiere a ținutului, 2 muzee de artă, 1 muzeu de literatură, 3 muzee de științele naturii. Din numărul muzeelor înscrise în Registru, 103 instituții muzeale se află în proprietate publică, 4 – în proprietate privată, 12 – în proprietatea unor organizații obștești, asociații, uniuni de creație etc. În subordinea Ministerului Culturii activează 5 muzee de categorie națională cu 11 filiale. Patrimoniul cultural-istoric deținut de acestea îl constituie 405 667 piese.

1.3 Atracțiile turistice expuse în ghidul turistic din Republica Moldova din perspectiva zonelor economico-geografice

Vorbind despre atracțiile turistice din Republica Moldova, vom porni de la analiza acestora din perspectiva zonelor turistice existente în Republica Moldova.

Atracțiile turistice din zona Nord. Zona economico-geografică de nord a Republicii Moldova este caracterizată de un potențial turistic al 102 arii protejate de stat cu o suprafață totală de cca.16,6 mii ha, 2 plaje de importanță națională (Soroca, Costești), 20 muzee, 178 edificii eclizeastice de importanță națională și 454 de importanță locală. Aceste resurse implicit determină eventuala specializare a zonelor turistice din regiune.

Industria turistică este caracterizată de 18 hoteluri și unități similare, inclusive 5 în Bălți, cu un total de 2415 locuri. În anul 2010 acestea au deservit 24754 persoane. Taberele pentru copii reprezintă 64 de unități, unde în 2010 s-au odihnit 14079 persoane. Nu sunt date statistice privind circuitele excursioniste, însă în regiune există un număr de cca.142,3 mii elevi, principalii consumatori a serviciilor excursioniste, din 487 de școli de toate tipurile, iar orășenii constituie cca. 359,7 mii persoane, care reprezintă piața potențială a activităților excursioniste și de turism.

Caracteristica generală a zonei economico-geografice de nord

Zona economico-geografică de nord a Republicii Moldova este caracterizată de un potențial turistic al 102 arii protejate de stat cu o suprafață totală de cca.16,6 mii ha, 2 plaje de importanță națională (Soroca, Costești), 20 muzee, 178 edificii eclizeastice de importanță națională și 454 de importanță locală. Aceste resurse implicit determină eventuala specializare a zonelor turistice din regiune.

Resursele turistice din Zona economico-geografică de nord a Republicii Moldova

Ariile naturale protejate de stat sunt caracterizate prin 7 tipuri (cca.25% din suprafața fondului de arii naturale), inclusiv cea mai mare rezervație științifică din țară “Pădurea Domnească”, 13 rezervații naturale, 12 rezervații peisajistice, 46 monumente ale naturii (inclusiv una dintre cele mai mari peșteri din lume – “Emil Racoviță”), 10 parcuri vechi ș.a. care au importanță primordială pentru dezvoltarea activităților turistice și excursioniste. Forma eficientă de valorificare a resurselor turistice din regiune este crearea de zone turistice cu stațiuni de importanță națională și locală, care să diversifice destinațiile turistice prin nordul Republicii Moldova. Asemenea zone turistice potențiale sunt delimitate în număr de opt, două dintre care de importanță națională. Mai jos sunt determinate direcțiile strategice de dezvoltare a zonelor turistice prezente în nordul țării, precum și descrierea acestora.

Zona turistică Bălți include cel mai mare oraș din nordul țării supranumit neoficial capitala de nord a Republicii Moldova. Atracțiile turistice majore sunt: 1. or.Bălți (1421): parc orășenesc, biserica “Sf. Împ.Constantin și Elena” (1924-1934), biserica “Sf.Paraschiva” (1924), biserica “Sfântul Nicolai” (înc. sec.XX), Biserica Armenească (sec.XIX), zonă de odihnă, Muzeu de Istorie și Etnografie, Teatrul “V.Alecsandri”, Universitatea pedagogică “Al. Russo”, pinacotecă; 2. s.Sofia (1831, Anfisovca): casa-muzeu a familiei Hăsnaș; 3. s.Corlăteni: casa-muzeu “L.Damian”. Dotările turistice locale sunt constituite din: (i) structuri de cazare – trei hoteluri orășenești, baze de odihnă în zona de agrement a orașului; (ii) trasee intrazonale (“Bălți – tur de oraș”, “Personalități istorice”, “Bălți – oraș universitar”) și interzonale (întreaga gamă de trasee excursioniste spre Cobani, Criva, Țaul, Rudi, Soroca, Japca); (iii) restaurante, baruri, agrement, teatru, agenție de turism. Pentru valorificarea oportunităților de dezvoltare a zonei turistice este recomandat un program de lansare pe piața turistică.

Zona turistică Cobani – Costești cuprinde un landșaft pitoresc în preajma Prutului de Mijloc și celui mai mare lac din țară cu vestigii preistorice vechi în peșterile din stânci. Atracțiile turistice sunt: 1. s.Cobani (3.06.1374, Zubreuți, Vasileuții-Mari): rezervația științifică “Pădurea Domnească” (6032 ha), rezervație peisagistică “Suta de movile” (1072 ha), zonă ocrotită “Țara bâtlanilor”, toltre cu peșteri “Stânca Mare” – monument geopaleontologic (105 ha), biserică din lemn (1838); 2. s.Butești (12.12.1646): monument natural geopaleontologic “Cheile Butești” (110ha), peșteră cu vestigii ale culturii mustreană (≈70-40 mii de ani); 3. or.Costești (15.08.1499): cel mai mare lac de acumulare din Moldova (92 km2), monument geopaleontologic (toltre); 4. s.Duruitoarea (1755): o suită de monumente geopaleontologice cu toltre, defile și peșteri (≈ 50ha.), vestigii în peșteri (500-70 mii ani); 5. s.Văratic (27.04.1664): landșaft pitoresc cu un monument natural geopaleontologic (10 ha), două peșteri, biserică din lemn (1825); 6. s.Horodiște: peșteră cu vestigii preistorice, biserică din lemn (1797).

Zona are următoarele dotări turistice: (i) structuri de cazare (o tabără pentru copii în pădurea din s.Șaptebani); (ii) trasee – rută ecologică pentru copii „Cobani- Costești” elaborată de administrația rezervației științifice, trasee intrazonale – “Valea Prutului de Mijloc” (Braniște, Cobani, Balatina, Cuhnești), “Stațiuni paleolitice în peșterile de toltre” (Butești, Duruitoarea, Horodiște, Văratic, cu posibilitatea extinderii spre nord în zona turistică Edineț), “Marea de la Costești” (inclusiv zonă de agrement), trasee interzonale – “Toltrele de la Prut” (spre nord în zona turistică Edineț), “Bălți- Marea de la Costești” ș.a.; (iii) zonă de agrement –plajă Costești; (iv) punct de trecere a frontierei la Costești (spre România).

Zona turistică Edineț., toltrele de la Prut – supranumite și “insulele mărilor străvechi”, sunt prezentate în cele mai diverse forme: țiglăie, chei, atoluri coraliere străvechi, stânci cu peșteri cândva populate ș.a. Atracții turistice: 1. or.Edineț (15.06.1431): Muzeul Ținutului Natal (1982), Muzeul de Artă Populară (1993), sit arheologic cu vestigii de “cultură Edineț” (sec.XIX-VIII î.e.n.); 2. s.Rotunda (09.1774): pădure, biserică din lemn (sf.sec XVIII, tip casă țărănească); 3. s.Caracușenii Vechi (2.05.1585): rezervație peisagistică “Complexul geologic și paleontologic din bazinul r.Lopatnic” (452 ha), “Peștera Ciuntului” (stațiune neolitică ≈2900 î.e.n.), monument natural botanic (4,2 ha); 4. s.Corjeuți (26.03.1624): toltre “Țiglăul Mare”, poligon al alpiniștilor; 5. s.Trinca (09.1771): monument natural geopaleontologic “Toltrele r.Draghiște”(70ha), stațiuni în peșteri și grote din Epoca fierului (≈ sec.VIII î.e.n.), baștina lui Vasile Stroiescu – om de înaltă cultură și mare mecenat; 6. s.Fetești (3.07.1575, Hrițeni): rezervație peisajeră, supranumită de localnici “Elveția Moldovei” (555 ha), monument natural geopaleontologic (68ha), care formează un atol coralier din toltre; 7. s.Gordinești (27.05.1429, Neagăuți): rezervație peisajistică “La Castel” (746ha) cu “Peștera Dediului”; 8. s.Brânzeni (1606): atol coralier din toltrele, parcul și reședința mecenatului V. Stroiescu (2ha), monument natural geopaleontologic – peșterile de la Brânzeni (cu vestigii de cca. 40-10 mii ani); 9. s.Tețcani (6.02.1577): toltre în cheile r.Vilia.

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotel or. Edineț, tabără pentru copii “Albinuța” (s.Zăbriceni); (ii) trasee intrazonale: “Toltrele de la Prut”, “Stațiuni în peșterile preistorice”, “Vasile Stroiescu – om de cultură și mare mecenat”, trasee interzonale: “Peșteri din nordul Moldovei”, “Biserici în lemn din nordul Moldovei”.

Zona turistică Rudi-Naslavcea se individualizează prin un brâu de fortificații antice și medievale timpurii din pământ, cele mai inaccesibile dealuri de pe malurile stâncoase ale Nistrului, biserici vechi moldovenești din lemn și piatră. Atracții turistice reprezintă adevărate obiecte de patrimoniu național și universal: 1. s. Rudi (1463): rezervația peisagistică “Rudi – Arionești” (916 ha), peșteră naturală (100m), horodiște de promotoriu (sec.IV- III î.e.n., ipotetic – orașul Metoniu, menționat de Ptolemeu), 2 cetăți inelare din pământ (sec. IX-XII) “Farfuria turcească” și “Germanariu”, mănăstirea de bărbați cu biserica “Sf.Treime” (1777) în stil vechi moldovenesc. În vecinătate biserică din lemn (1737 la Sudarca, 1829 la Braicău, Tătărăuca); 2. s.Călărășeuca: rezervație peisagistică (252ha), mănăstirea de femei “Ad.Maicii Domnului” (1782), biserică de lemn (1801); 3. or.Otaci (30.03.1585, Mohileni): monument al naturii “La izvoare” (115 ha), biserica veche moldovenească (1793), Zona Economică Liberă “Otaci”; 4. s.Mereșeuca (20.12.1437): monument al naturii “Partea Cneazului” (20 ha), fortificații de pământ pe promotoriu “La Cetate” (sec.IX-XII), biserică în stil vechi moldovenesc (1819); 5. s.Lencăuți (20.07.1628): cea mai veche școală sătească din Moldova (sec. XIX); 6. s.Lipnic (20.12.1437): monument al naturii, pădure (1,6 ha), horodiște inelară (IV-III î.e.n.), loc istoric (în timpul bătăliei de la Lipnic din 1469, Ștefan cel Mare zdrobește hoardele tătare); 7. or.Ocnița (15.06.1431, „satul lui Durnea Ceatariu”): rezervație naturală silvică (103ha), biserică din lemn (sec.XIX), casă-muzeu “Constantin Stamati” (1786-1869); 8. s.Naslavcea (20.12.1437): rezervație peisagistică “La 33 de valuri” (183 ha) cu o suită din 6 monumente geopaleontologice în defileul r.Chisărău, cetate getodacică (sec.IV-III î.e.n.).

Dotările turistice prezente în teritoriu sunt: (i) structuri de cazare – hotel la Ocnița; (ii) trasee intrazonale tematice: “orașe fortificate pe stâncile Tirasului”, “2 mănăstiri vechi moldovenești pe Nistru: Rudi și Călărășeuca”, “Biserici din lemn în satele nistrene”, “Bătălia de la Lipnic din 1469”; trasee interzonale: “Bisericile din lemn din nordul Moldovei”, “Cetățile din pământ și piatră de pe Nistru”, “Personalități de vază în Moldova”.

Zona turistică Soroca este marcată de prezența unei cetăți medieval plasată armonios într-un peisaj pitoresc nistrean cu păduri, stânci și plaje, în preajmă cu un vechi sat al pietrarilor. Atracțiile turistice majore sunt: 1. or.Soroca – cetatea medievală (1499), defileul Bechir cu sihăstria din sec.IX, defileul Cobzanca, “Dealul țiganilor”, spitalul județean (sec.XIX), gimnaziul de fete (sec.XIX), muzeul ținutului Soroca, biserica “T.Stratulat” (Sec.XIX, arh. eclectică), biserica “Ad.Maicii Domnului” (1842, arh. A.Waisman); 2. s.Cosăuți (supranumit “satul pietrarilor”, 3.01.1509): rezervație peisagistică (585 ha), monumentele naturii “Pragurile Nistrului” (8 ha) și “Depozitul de gresii și granit” (2 ha), stațiunea paleolitică (≈ 22 mii ani), izvorul cu apă mineral “Prestol” și Mănăstirea “Acoperământul Maicii Domnului”, casa Societății de Credit (din perioada interbelică); 3. s.Trifăuți: (04.1620), pădure, plajă, “zonă de odihnă” a or. Soroca.

Dotări turistice: (i) structuri de cazare – hotelul “Victoria”, construcții ușoare în zona de odihnă Trifăuți; (ii) restaurante, baruri, agrement, plajă orășănească; (iii) trasee – “Soroca – tur de oraș”, trasee excursioniste tematice: ”Soroca în sec.XIX”, “Dealul țiganilor sedentari”, “În lumea sihastrului medieval”, “La Nistru la mărgioară…”; trasee intrazonale: “În ospeție la meșterii pietrari din Cosăuți”, “Și piatra este o filă a istoriei”, ”Rezervații de pe malul Nistrului: Cosăuți, “Bechir”, “Cobzanca”, “Sfârșitul de săptămână la odihnă în Trifăuți”; trasee interzonale: “Brâul de cetăți medievale din pământ și piatră”, “Mănăstirile din stâncile de la Nistru: Călărășeuca, Rudi, Cosăuți, Japca, Saharna, Țâpova”, “Din Bălți la Nistru” etc.

Atracțiile turistice din zona Sud. Potențialul turistic al zonei economico-geografică de sud a Republicii Moldova este reprezentat de un număr de 40 arii naturale protejate de stat pe o suprafață totală 6538 ha, datorat reliefului de stepă și gradului redus de împădurire. În localitățile din regiune sunt 11 muzee și 37 edificii ecleziastice de importanță națională și locală. În regiune nu sunt desemnate zone de agrement de importanță națională.

Caracterul dispers al resurselor turistice și starea actuală a acestora determină numărul mic de posibile zone turistice. Acestea sunt încadrate în zona orașului Cahul, precum și în cele două raioane cu populație de etnie bulgară și găgăuză. Acest fapt și determină direcțiile strategice de dezvoltare a turismului în regiune.

Potențialul turistic al zonei de sud-est a Republicii Moldova este reprezentat de un număr de 16 arii naturale protejate de stat pe o suprafață totală 12,8 mii ha desemnate drept elemente ale viitorului parc național “Nistrul inferior”. În localitățile de aici sunt 3 muzee și 30 edificii ecleziastice de importanță națională.

În regiune nu sunt desemnate zone de agrement de importanță națională. Datorită suprafeței mici a regiunii dar și a caracterului de incertitudine a situației teritoriilor din partea stângă a Nistrului aici sunt desemnate două zone turistice de perspectivă. Acest fapt și determină direcțiile strategice de dezvoltare a turismului în această parte a Republicii Moldova.

Zona turistică Cahul este parte din euroregiunea “Dunărea de Jos” fiind amplasată în preajma locurilor istorice, rezervațiilor naturale și resurselor balneare recunoscute. Aici vom adăuga că proiectul cooperării transfrontaliere – euroregiunea “Dunărea de Jos” a fost lansat de către România la începutul anului 1997 ca urmare a demersului autorităților locale și regionale din România, Republica Moldova și Ucraina și datorită evoluției pozitive a relațiilor dintre cele trei state. La 3-4 iulie 1997 la Ismail a fost semnată "Declarația privind colaborarea trilaterală", iar la 24-25 februarie 1998 în aceeași localitate a avut loc, sub egida Consiliului Europei, o reuniune la care a fost semnată "Declarația cu privire la promovarea cooperării transfrontaliere dintre autoritățile locale și regionale din România, Republica Moldova și Ucraina". La 14 august 1998 părțile participante au semnat, la Galați, Acordul cu privire la constituirea euroregiunii “Dunărea de Jos”, prin care s-a aprobat Statutul ce asigură cadrul juridic de organizare și desfășurare a activității. La reuniunea euroregiunii din 14 decembrie 2001, la Odesa, euroregiunea a obținut statut de membru al Asociației Europene a Regiunilor Transfrontaliere.

La 1 octombrie 2013, partea moldovenească în cadrul euroregiunii includea 106 localități, dintre care 2 orașe și 62 comune (sate) cu 104 localități rurale în componența lor. În baza Acordului de constituire, euroregiunea “Dunărea de Jos” are următorii membri:

din partea Republicii Moldova – după implementarea reformei administrativ-teritoriale din 2013, Republica Moldova este reprezentată de raionale Cahul și Cantemir;

din partea României – județele Brăila, Galați, Tulcea;

din partea Ucrainei – regiunea Odesa.

În cadrul euroregiunii „Dunărea de Jos” Republica Moldova este reprezentată de două unități administrativ-teritoriale: Cahul și Cantemir. Geografic această regiune este situată în partea de sud a Republicii Moldova, pe Câmpia Prutului Inferior, Câmpia de Vest a Mării Negre și Podișul Tigheciului. Regiunea se mărginește la nord cu raionul Leova, la nord-est cu raionul Cimișlia, la est cu raionul Taraclia și UTA Găgăuzia, la vest pe râul Prut cu județele Galați și Vaslui din România, la sud-vest pe râul Dunărea cu județul Tulcea (România), la sud cu raionul Reni, regiunea Odesa (Ucraina). Suprafața totală a regiunii este de 2,4 mii km2 care reprezintă 7,1% din suprafața totală a republicii unde locuiesc 193,3 mii de persoane sau 4,6% din populația Țării.

Totodată, din tabelul 8, putem evidenția ca teritoriul euroregiunii „Dunărea de Jos” reprezintă 53 mii km2 cu o populație de 4 030 mii de locuitori. Regiunile de frontieră ale Republicii Moldova (Cahul, Cantemir) din cadrul euroregiunii au o pondere mică a teritoriului (4,5%) și a populație (4,8%) în comparație cu unitățile administrative ale României și Ucrainei. Scopul principal al constituirii euroregiunii este promovarea cooperării transfrontaliere în regiunea bazinului inferior al Dunării. Pentru realizarea scopului membrii euroregiunii colaborează având drept obiective:

organizarea și coordonarea acțiunilor ce promovează colaborarea economică, științifică, ecologică, culturală, educațională și sportivă;

elaborarea programelor de cooperare transfrontalieră în domenii de activitate stabilite de comun acord;

promovarea și facilitarea contactelor dintre agenții economici, instituții, ONG, experți în diferite domenii;

medierea și facilitarea cooperării membrilor săi cu alte organizații, instituții și agenții internaționale.

La reuniunea euroregiunii din 14 decembrie 2001, la Odesa, euroregiunea a obținut statutul de membru al AEBR. La ședința Consiliului Euroregiunii din 16-17 octombrie 2002, președinția a fost preluată de fostul județ Cahul. Organismul cu putere de decizie este Consiliul euroregiunii “Dunărea de Jos”, iar instituțiile aferente funcționării acestuia sunt Centrul de coordonare și comisiile pe domenii.

Dintre acțiunile desfășurate până în prezent sub egida euroregiunii pot fi evidențiate:

încheierea Protocolului dintre Consiliul raional Reni, Administrația raională de stat Reni, Portul Reni, Consiliul județean Galați, Administrația porturilor Dunării Maritime Galați, Regionala Căii Ferate Galați, privind condițiile de realizare a unei linii de transport fluvial de mărfuri, mijloace auto și pasageri între porturile Reni (Ucraina) și Galați (5 mai 1999);

semnarea Protocolului de colaborare între Consiliul județean Tulcea și Consiliul județean Cahul (12 mai 2000);

semnarea Protocolului de Colaborare dintre Consiliul județean Tulcea și Consiliul regional Odesa, Administrația regională de stat Odesa (10 octombrie 2000), cu un accent deosebit pe întreprinderea demersurilor necesare realizării unor puncte de control a frontierei de stat pentru traficul internațional de mărfuri și pasageri;

desfășurarea reuniunii tripartite privind cooperarea transfrontalieră pentru conservarea naturii în zona Deltei Dunării și Prutului inferior (16 decembrie 2000, Tulcea), ocazie cu care s-a înființat Comisia mixtă pentru coordonarea zonei transfrontaliere de protecție a naturii;

deschiderea, la 14 decembrie 2001, a liniilor de transport Tulcea–Reni și Galați–Reni, etc.

În relațiile comerciale din cadrul euroregiunii „Dunărea de Jos” e necesar a menționa activitatea fostului județ Cahul. Volumul total al comerțului cu regiunea Odesa (Ucraina) a acestei unități teritorial-administrative a atins cifra de 839,65 mii USD, pe când cifra comerțului total cu județele Galați, Brăila, Tulcea (România) este de doar 134,84 mii USD (tab.9). Astfel, aproximativ 86 la sută din tranzacții sunt efectuate cu partenerii din regiunea Odesa și restul 16% cu unele întreprinderi din județele românești din cadrul euroregiunii. Aceasta se explică prin faptul că întreprinderile autohtone (din județul Cahul) aveau deja stabilite niște relații de colaborare, precum și canale de marketing create și rămase de pe timpul existenței URSS, în același timp relațiile cu partenerii români fiind într-o dezvoltare foarte lentă.

Ca proiecte prioritare se numără:

deﬁnitivarea statutului și înﬁințarea zonei economice libere Galați-Giurgiuleși -Reni;

crearea unui centru cultural românesc la Ismail;

studiul navigației pe Dunăre (brațul Chilia, brațele și canalele existente la nord de Chilia);

înﬁințarea unor noi puncte de fronieră.

Deși este înﬁ ințată de mai bine de 10 ani, euroregiunea nu a elaborat încă o strategie de dezvoltare. Euroregiunea a decis ca în 2008 să se transforme în asociație, autoritățile locale sperând că așa vor putea atrage mai ușor fondurile Uniunii Europene.

În continuare vom menționa că pe data de 9 decembrie 2008, Euroregiunea Dunărea de Jos a căpătat personalitate juridică, prin semnarea documentelor constitutive ale Asociației de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos“. Statutul și Actul Constitutiv al Asociației de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos“ au fost semnate de Eugen Chebac, președintele Consiliului Județean Galați, Victor Tarhon, președintele CJ Tulcea, Giana-Maria Pătrașcu, vicepreședinte CJ Brăila, Gheorghe Vasilachi, președintele Consiliului Raional Cahul, Andrei Malașevsky, președintele Consiliului Raional Cantemir, Mykola Skoryk, președintele Consiliului Regional Odesa, Petro Khlytsov, viceguvernator, Administrația Regională de Stat Odesa, și Volodymyr Ciumacenko, președintele Consiliului Raional Reni. „Prin înființarea Asociației de Cooperare Transfrontalieră, Euroregiunea Dunărea de Jos a devenit persoană juridică de naționalitate română, cu sediul la Galați și filiale în toate regiunile, raioanele și județele componente. Prin acest act, cooperarea transfrontalieră a încetat să mai fie un termen pur teoretic și a luat forme concrete, de proiecte, de realizări, de sume investite și obiective finalizate. Realizarea acestei asociații trilaterale nu s-a putut face decât prin decizie politică, care s-a dovedit a fi o constantă în susținerea activității euroregiunii“, a declarat președintele CJ Galați, Eugen Chebac.

Nu și în ultimul rînd vom menționa că în data de 14 februarie 2011, Delegația Comisiei Europene în Ucraina, cu sprijinul Consiliului Regional Odessa, Departamentul General pentru Activități Economice Străine și Adminstrația Regiunii Odessa, a organizat, la Odessa, o prezentare a strategiei Uniunii Europene privind Regiunea Dunării. La eveniment au participat reprezentanți ai organismelor publice, ai autorităților municipale, ai corpului diplomatic acreditat în Ucraina, precum și organizații non-guvernamentale, instituții de învățământ superior, etc.

Având în vedere faptul că Delta Dunării face parte din aria eligibilă a Programului Operațional Comun România – Ucraina -Republica Moldova 2011 – 2013, reprezentanții Oficiului Antenă din Odessa al Secretariatului Tehnic Comun au participat activ la această întrunire. Strategia Uniunii Europene în ceea ce privește regiunea Dunării este un nou instrumentdestinat să dezvolte potențialul economic al țărilor riverane Dunării și să îmbunătățească situația mediului înconjurător în 8 dintre țările membre ale Uniunii Europene (Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România) precum și în alte 6 țări din bazinul Dunării (Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Republica Moldova, Ucraina).

În continuare vom menționa că atracțiile turistice majore sunt: 1. or.Cahul (10.09.1452): rezervație naturală de plante medicinale (343ha), apă minerală (termală) în zona balneoclimaterică “Nufărul Alb”, Muzeul Cahulului; 2. s.Stoianovca (1902): rezervație naturală mixtă (132ha), “Pichetul celor 3 eroi”, localitate a foștilor coloniști bulgari, cimitirul ostașilor români; 3. s.Vadul lui Isac: rezervație naturală silvică (68ha), fragment din Valul lui Traian de Jos (sec. III-IV, înălțat de romani, avea 4 elemente de fortificare); 4. s.Văleni (13.06.1436, Balintești): rezervație științifică “Prutul de Jos” (1691ha), monument natural geopaleontologic (3ha); 5. s.Giurgiulești (1527, Țurțulești): monument natural geopaleontologic, vestigii medievale timpurii, terminal portuar la Dunăre.

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hotel și sanatoriu “Nufărul Alb” (Cahul); (ii) trasee – “Chișinău-Cantemir-Cahul- Giurgiulești”, “Coridorul verde în balta Prutului”, “Bătălia de la Cahul”, “Confluența culturilor diferitor popoare în sudul Moldovei”

Zona turistică Găgăuzia este determinată de coloniile compacte ale unicului popor ortodox din numeroasa familie turcică. Atracții turistice sunt: 1. s.Bugeac (31.05.1978): rezervație naturală de plante medicinale (56ha), sector reprezentativ din stepa Bugeacului; 2. s.Desghingea (1811): sector reprezentativ din nordul stepei Bugeacului (15ha); 3. or.Comrat (27.05.1443, Cergâșa, Cercoza): monument geopaleontologic “Valea r.Ialpug”, izvor cu apă minerală, Muzeu de Istorie și Studiere a Ținutului (1969); 4. s.Beșalma (1811): Muzeu de Istorie și Etnografie “D.Cara-Ciobanu” (1969); 5. s.Cazaclia (1807): vinăria “Cazaiac-Vin”.

Zona turistică Taraclia este determinată de specificul localităților coloniștilor bulgari, unde se practică legumicultura și viticultura tradițională balcanicilor. Atracțiile turistice sunt reprezentate prin: 1. or.Taraclia (1811): monument natural geopaleontologic (4,1ha), Muzeu de Istorie și Etnografie; 2. s.Corten (1830): Muzeu de Istorie și Etnografie; 3. s.Tvardița (1829): Muzeul Ținutului Natal, biserica “Sf. Paraschiva” (secXIX); 4. s.Vinogradovca (11.06.1964): sector reprezentativ de Stepa Bugeacului (1962).

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotel Taraclia, hotel rural (Tvardița, Corten); (ii) trasee – “Taraclia – Corten – Ciadâr-Lunga – Tvardița”; trasee intrazonale: “Satul bulgar. Tradiția conviețuirii”, “Stepa Bugeacului – patria nouă a coloniștilor bulgari”, “bulgăria – îndeletnicirea țăranilor din sudul Basarabiei”; trasee interzonale: “Confluența popoarelor în sudul Moldovei”, “Coloniile din Stepa Bugeacului”.

Un viu interes al atracției turistice rurale cultural-istorice, îl reprezintă satul Cucoara. Cucoara este o localitate cu vechi tradiții istorice și culturale. E situată în preajma luncii Prutului, la poalele unei coline cu altitudinea de 150 m deasupra nivelului mării. Se învecinează cu mai multe comune și sate din componența aceluiași raion Cahul, cum ar fi Chircani, Larga Veche și Larga Nouă, Baurci-Moldovenesc, Zârnești ș.a. Șoseaua națională Leova-Cantemir-Cahul trece prin mijlocul satului.

La Cucoara s-au păstrat urme ale unor civilizații străvechi: vetre ale unor așezări preistorice, valuri și șanțuri de pământ, mori de vânt, mari și mici pe creste și culmi de dealuri. Valul lui Traian traversează colinele de la est de sat, iar acum, unele avînd denumiri proprii -. Movila Baurciului, Movila cea Mare, sunt movile, care serveau în trecut ca puncte de observare și semnalizare, focurile aprinse în aceste locuri semnalizau năvălirea dușmanilor la hotare. Anterior, aceleași movile, susțin arheologii, erau mormintele unor conducători de triburi nomade.

Documentar satul este menționat pentru prima dată pe o hartă din anul 1856, dar aceasta nu exclude existența lui într-o perioadă mai timpurie. După toate probalitățile, denumirea localității a luat ființă după numele unui lac Cucoara din apropiere, toponimul însemnînd la origine „lacul (balta) cucoarelor (cocorilor)”. Oamenii făceau agricultură, păstoreau și pescuiau, practicau cărăușia și meseriile de care aveau nevoie oamenii de la țară.

Localitatea în 1904 făcea parte din județul Ismail, avînd 52 de case și 390 de locuitori, majoritatea români. La reforma agrară din anii 1918-1924 cei 155 de țărani din Cucoara au fost împropietăriți de Instituția de stat „Casa Noastră” cu aproximativ 700 ha de pământ.

În prezent satul Cucoara dispune de 228 de gospodării individuale cu 1340 de locuitori, inclusiv 1200 de moldoveni, 65 de ucraineni, 38 de bulgari, 20 de ruși și alți reprezentanți ai minorităților naționale.

Componenta pe naționalități:

Unul dintre puținele obictive turistice ale s. Cucoara este biserica din sat.

Sf. Clopotniță

Sf. Biserică înainte de reparație

Fabrica de vinuri de la Cucoara în ultimii ani a fost reconstruită și modernizată cu tehnică italiană, care asigură în regim automatizat fermentarea normală a poamei și menținerea necesară a temperaturii. Toată această tehnică, dar și în primul rând microclima zonei, care e una dintre cele mai benefice din Europa pentru cultivarea soiurilor roșii de viță de vie, permit căpătarea unor vinuri seci deosebit de rafinate și gustoase: „Caberne”, „Merlo” și „Pino negru”. De o calitate superioară sunt și vinurile de desert: „Muscat”, „Auriu”, „Cagor”. Astăzi cucorenii se asociază în gospodării comune, practică diverse activități în localitate și în afara satului natal.

Atracțiile turistice din din zona Centru. În regiunea de centru a Republicii Moldova sunt 124 arii naturale de valoare protejate de stat cu o suprafață totală de 39,4 mii ha, 2 zone naționale de odihnă (Vadul lui Vodă, Vatra), 32 muzee, 274 edificii de cult de importanță națională și 27 de importanță locală, care îi conferă o atractivitate investițională avantajoasă.

Fondul ariilor naturale în centrul țării ocupă cca 60% din suprafața totală de natură protejată. Aici sunt 70 de rezervații de diferit tip, inclusiv cele mai mari pesajistice și de plante medicinale, 44 monumente ale naturii, 10 parcuri și grădini.

Acest important potențial natural concentrat la distanțe relativ mici de la centrele orășenești stimulează dezvoltarea turismului de odihnă și tratament (aici sunt 3 din 5 sanatorii ale țării), turismul ecologic și rural. În același timp un număr mare de populație preferă formele neorganizate de turism în spațiile verzi, fapt explicat de oferta nediversificată a agențiilor de turism pentru turism intern.

Chișinău este cea mai importantă zonă turistică a țării – capitala, centru istoric, cultural, economic și administrativ, centru de congrese și întruniri, zonă de odihnă și agrement. Diversitatea atracțiilor turistice determină polifuncționalitatea destinației pe piața turistică: 1. or.Chișinău (1436): 18 biserici vechi – “Nașterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1752, stil vechi moldovenesc), “Sf. Împărați Constantin și Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), “Buna Vestire” (sec.XVIII-XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala “Nașterea Maicii Domnului” (1830-1836, arh. A.Melnicov, stil neoclasic), “Sf. Panteleimon” (1891, arh. A.Bernardazzi, stil neobizantin), “Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, sfârșitul sec.XIX), “Sf. Gheorghe” (1819), “Înălțarea Domnului” (1830), “Sf. Treime” (mijl.sec.XIX), “Sf. Teodora de la Sihla”(sf.sec.XIX, arh A.Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sec.XIX), Biserica catolică “Sf. Providență” (1830-1841) ș.a.; centrul istoric cu cca. 700 edificii vechi aranjate după principiul cartierelor închise, printre care – Primăria municipală (fosta Dumă orășănească, 1901, proiect de M.Elladi, stil eclectic cu elemente gotice și renascentiste), fostul Gimnaziu de Fete “Principesa Dadiani” (1900, arh. A.Bernardazzi), fostul Gimnaziu de Fete de pe str. București (colț str. Pușchin), fostul Gimnaziu de Științe Reale de Băieți de pe str. M.Cogâlniceanu, fostul Gimnaziu privat de Fete a baronesei “fon Geiking”, fostul Gimnaziu Clasic №3 (apoi clădirea primului Parlament al Moldovei “Sfatul Țării” azi Universitatea de Arte), fosta Bancă Orășănească (sf.sec.XIX, proiect M.Cekeruli-Kus, azi Sală Națională cu Orgă), fosta Casă a Nobilimii (azi cinematograful “Patria”), fostul hotel Suisse (azi biblioteca “Bogdan P.Hasdeu”), fostul Muzeu Gubernial Zoologic (1906, arh. N.Țîganco, azi Muzeu Național de Etnografie și Istorie Naturală), Casa Herța (1903, stil “barocco vienez”, azi Muzeu Național de Arte Plastice), fostul Gimnaziu de Băieți (sec.XIX, azi Muzeu Național de Istorie), spitalul Toma Ciorbă, Gara de trenuri (arh. A.Șciusev), Castelul de Apă (sf. sec.XIX, arh. A.Bernardazzi, azi Muzeul or. Chișinău) ș.a.; monumente arhitecurale: Arcul de Triumf (1840), Ștefan cel Mare, Aleea clasicilor, Complex memorial (1975), S.Lazo, G.Kotovschi, A.S.Pușchin, “Lupoaica latină” etc.; edificii de cultură: teatre – Teatrul Național “Mihai Eminescu”, Teatrul “Luceafărul”, Teatrul de operă și balet, Teatrul dramatic rus “A.P.Cehov”, Teatrul municipal “Satiricus”, Teatrul “E. Ionescu” ș.a., Circul Național, muzee etc.; edificii administrative: Parlamentul R. Moldova, Președinția R. Moldova, Guvernul R. Moldova ș.a.; zone de odihnă și agrement cu parcuri, scuaruri, păduri, lacuri, Grădina Botanică (105ha), Grădina dendrologică (83ha), Grădina Muzeului de Etnografie, Grădina Zoologică (20ha) ș.a; 2. or.Vatra: lacul Ghidighici (supranumit “Marea Chișinăului”), 3 sectoare de vile; 3. s.Condrița (1657): rezervație naturală silvică (61ha), zonă de odihnă și agrement, mănăstirea “Sf. Nicolae” (sec.XIX); 4. or.Crivova (31.07.1431, Vadul Pietrei): renumit prin “orașul subteran” și vinăria (≈ 100km. în subteran); 5. vinării Mileștii Mici, Cojușna: galerii subterane mari.

Zona turistică Chișinău este dotată la un nivel mai înalt de cât restul țării cu infrastructură de deservire a turiștilor, după cum urmează: (i) structuri de cazare – 19 hoteluri, baze de odihnă Condrița, Vatra; (ii) restaurante , structuri de agreement (iii) 225 agenții de turism; (iv) cca. 86 trasee locale și naționale. Totodată, sunt necesari pași insistenți de promovare a destinației pe piața turistică internațională.

În continuare vom analiza poatențialul turistic regional al raionului Călărași. Astfel, teritoriul raionului Călărași este situat în partea de centru a Republicii Moldova, în zona Codrilor. Centrul rezidențial este or. Călărași, care este situat la o distanță de 55 km de capitală. Raionul este traversat de importante căi de acces spre România și Ucraina (căi ferate și autostrăzi naționale și internaționale).

Teritoriul este de 74,3 mii ha, ce constituie 2,3% din suprafața Republicii Moldova. Relieful raionului reprezintă o câmpie deluroasă cu suprafețe compacte de pădure. Teritoriul este traversat de râurile Bâc, Ichel, Cula, precum și afluenții acestora. Totalul populației raionului Călărași este de 86,6 mii persoane. Evoluția numărului populației are o tendință negativă, condiționată atât de sporul natural negativ, dar și de imigrația masivă a populației (în special tineri) peste hotarele țării și în mun. Chișinău, precum și de situația economică dificilă a tinerilor familii.

În mediul rural locuiește cea mai mare parte a populației – 72,1 mii locuitori (85,5% din total), iar în cel urban (or. Călărași) – 14,5 mii, gradul de urbanizare fiind de 2 ori mai mic decât media pe republică și constituie 16,7%. În componența raionului întră 43 localități din care rurale – 42 și urbane (or. Călărași), care sunt încadrate în 28 primării.

Mărimea satelor este în general medie și mică, între 0,6 și 2,5 mii locuitori (excepție satul Sipoteni, peste 7,5 mii locuitori). Ponderea populației economic active în total este de aproximativ 44,7 mii persoane sau 51,60%, fiind mai mare decât media pe republică de 1,3 ori. În câmpul muncii însă sunt angajate de 2,1 ori mai puține persoane din întreg potențial (20,9 mii oameni). Cea mai mare parte a populației (55,9% din totalul populației angajate) este încadrată în activități agricole, cu ponderi mult mai mici fiind învățământul și industria, iar comerțul și serviciile având doar 6,2%.

Economia raionului se bazează pe agricultură și industria prelucrătoare. Numărul total al subiecților activității antreprenoriale a constituit pentru anul 2014 peste 21,3 mii unități, majoritatea fiind în proprietate privată și organizați sub formă de întreprindere cu drept de persoană fizică (gospodării țărănești și întreprinderi individuale). Agricultura deține cca. 40% din producția globală a raionului și 55,9% din numărul total al populației amplasate în câmpul muncii. Raionul dispune de 41,6 mii ha terenuri cu destinație agricolă, din care majoritatea sunt terenurile arabile – 19,7 mii ha și viile – 8,5 mii ha sau 20,1%, pășuni și fânețe 7,9 mii ha. Livezile și terenurile subacvatice (117 lacuri) au ponderi mult mai mici, respectiv 11,5% și 2,2%. În sectorul individual se prelucrează circa 97 % din terenurile agricole.

Datorită condițiilor naturale (teren deosebit de fragmentat, cu pante în variate grade de înclinare) potențialul productiv al terenurilor arabile este foarte scăzut. În anii 2002-2014 dinamica volumului producției agricole în prețuri comparabile (ale anului 2000) a avut o evoluție în creștere și a constituit 204 mln. lei în a. 2014 sau 1,6 ori mai mult ca în 2002. Producția agricolă vegetală o devansează cu mult pe cea animalieră și constituie aproximativ 85% din volumul total, lucru explicat prin reducerea șeptelului de animale în anul 2014 cu cca.15%. Produsele principale sunt strugurii, cerealierele și leguminoasele, fructele și pomușoarele, ouă, lâna.

Potențialul industrial al raionului îl formează 18 întreprinderi, principalele produse fiind vinurile și divinurile, conservele, articolele tricotate, pâinea și produsele de panificație. Industria prelucrătoare deține peste 90% din totalul volumului producției industriale. Cele mai mari întreprinderi industriale sunt: S.A. “Călărași – Divin” – fabrica de vinuri și divinuri, capacitatea de 1,5 mln. dal/an; S.A. “Fabrica de conserve Călărași” – cu capacitatea de 26,8 mii tone fructe și legume; S.A. “Fabrica de lapte” – capacitatea de 50 t/24 ore, ș.a. În prețuri comparabile volumul producției industriale este în scădere, în ultimii 3 ani, și a constituit 111,6 mln. lei în anul 2014, iar potențialul industrial este utilizat la un nivel de 30% din capacitățile maxime.

Potențialul turistic natural al raionului este format din: 3,29 mii ha arii naturale protejate de stat, 20,7 mii ha terenuri împădurite, 449 ha pădure cu destinație specială în jurul SBC “Codru”, 117 lacuri arendate sau în proprietate privată. Fondul ariilor protejate de stat din raionul Călărași constituie cca. 3,29 mii ha sau 4,95% din totalul pe republică. Majoritatea din această suprafață 96,7% este gestionată de Agenția pentru Silvicultura ”Moldsilva” (Anexa 15). Fondul forestier constituie 30,1% din suprafața raionului, ceea ce depășește de cca. 3 ori media pe republică. Acest fapt oferă destinației turistice Călărași o imagine de “zonă de codru”. În ultimii doi ani de zile au fost amenajate 12 locuri pentru organizarea odihnei populației în diferite păduri din apropierea localităților raionului. Investițiile în mobilierul forestier și amenajarea teritoriului au constituit cca. 25 mii de lei.

Factorii naturali de tratament sunt valorificați prin cură balneară (începând cu 1959) în pădurea de la Hârjauca pe teritoriul mănăstirii în preajma unui izvor cu apă minerală.

Patrimoniul cultural-istoric de pe teritoriul celor 28 de comune din raionul Călărași este prezentat de: 32 vetre medievale ale satelor, 2 situri arheologice importante, 20 biserici – monumente ecleziastice de importanță națională, 4 mănăstiri, 3 conace boierești din sec. XIX etc. Vetrele medievale ale unor sate din raion sunt menționate în diferite documente de epocă: 16 din sec. XV, 5 din sec. XVI, 11 din sec. XVII. Acestea prezintă un mare interes turistic deoarece moștenește mărturii ale unui mediu citadin medieval prin amplasamentul străzilor și cartierelor, unele construcții ce le repetă constructiv întocmai pe cele medievale, case tradiționale din centrul Moldovei, coloristica tradițională a fațadelor caselor, denumirile vechi ale unor locuri etc.

Pe teritoriul localităților sunt amplasate 2 situri arheologice nevalorificate (cetatea getică din Horodiște, cetatea medievală din pământ de la Răciula), 3 conace boierești din sec. XIX într-o stare precară (Bahmut, Săseni, Meleșeni), locuri unde s-au născut sau au activat 19 personalități importante.

Monumente de importanță națională din teritoriul raionului sunt 21 de biserici parohiale și 3 mănăstiri. Din acestea 2 sunt din lemn (Hoginești, Mândra), 1 reprezintă stilul vechi moldovenesc (Vălcineț), iar cea mai veche biserică din raion este din sec. XVII (Horodiște). Mănăstirile în raionul Călărași sunt plasate tradițional în oferta agențiilor turistice naționale. În raion sunt 6 muzee (Palanca, Hoginești, Horodiște, Vălcineț, Săseni, Bravicea), 37 case și cămine culturale, 44 biblioteci. Starea muzeelor Palanca, Hoginești și Vălcineț este satisfăcătoare și pot fi recomandate pentru vizite turiștilor. În majoritatea caselor și căminelor culturale din raion își desfășoară activitatea 80 colective artistice, din care 21 model. Dintre acestea programe culturale, sub formă de ofertă comercială stabilă, prezintă turiștilor un singur ansamblu – „Doruleț”.

Elemente de infrastructură turistică în raionul Călărași constituie rețelele de trasee utilizate de turiști propuse de agențiile de turism naționale, rutele excursioniste tematice oferite de unele muzee, traseele amenajate în SBC “Codru” pentru cura de teren. Unele dintre acestea sunt marcate (exemplu: traseul spre cele 4 mănăstiri), fapt ce permite autoghidajul, altele sunt activ promovate (cataloage turistice, “Ruta vinului”) sau propuse de unele muzee ca diversificare a serviciilor proprii. Nu există un sistem de panouri informative spre majoritatea obiectivelor de interes turistic (excepție: mănăstirile). Totodată nici unul din cele 117 de lacuri (în majoritate utilizate în piscicultură), nu sunt deschise contra plată pentru pescarii amatori și agrement, nu au plaje amenajate potrivit normativelor naționale.

a. trasee turistice naționale. Peste 50 agenții de turism din Chișinău au în oferta de excursii produsul “Vizită la 4 mănăstiri din Codrii Călărașilor”, ce include următoarele obiective vizitate: mănăstirile Frumoasa, Răciula, Hârjauca, Hârbovăț; muzeul “Casa Părintească” și rareori SBC “Codru”. Un număr mare de agenții, în oferta de degustații, au inclusă și vizita la fabrica de cognacuri “Călărași – Divin”, care include o mică prezentare a orașului și un circuit prin secțiile de producere și maturare, care se finalizează într-o sală amenajată cu o degustație din 10 – 12 probe de brandy și divinuri produse la fabrică. În sala de degustație (pentru maxim 15 persoane) se află o colecție amenajată din 1995 și care conține cca. 10 mii de sticle. Întreprinderea a investit în amenajarea unei noi săli de degustație mai spațioasă (pentru maxim 30 de persoane) și unui parc stilizat cu rozariu.

b. trasee excursioniste locale. Acestea sunt oferite de către muzee locale prin localitățile vecine ca diversificare a serviciilor de bază. Un flux permanent de excursioniști este prezent la muzeul “Casa Părintească” (s. Palanca), care deservește pacienții sanatoriului cu un program de excursii locale și un program folcloric .

c. trasee de cură de teren. Pe teritoriul SBC “Codru” sunt delimitate și practicate pentru tratament specific 3 trasee pentru cură de teren. Acestea sunt conforme cerințelor medicale și reprezintă un sistem de alei pentru mersul dozat recomandat în cazul unor maladii pacienților sanatoriului. Fiecare pacient este familiarizat cu locul de începere a rutei, regimul de utilizare, numărul de parcursuri zilnice, sistemul de control de îmbunătățire a stării sănătății, restricțiile pentru anumite maladii. Pe parcursul traseelor sunt instalate panouri informative și cu conținut sugestiv despre avantajele tratamentului balnear.

În raion, conform datelor statisticii naționale au funcționat 4 unități de cazare în anul 2011, cu o capacitate de 768 locuri. Număr de turiști cazați în anul 2011 pe teritoriul raionului Călărași a fost cca.9 mii persoane, dintre care doar 39 turiști străini. Cel mai mare număr de turiști se înregistrează în perioada estivală (între 900-1800 persoane lunar), deși începând cu vara a. 2013 și în extrasezon cota de sosiri pe teritoriul raionului este mai mare ca media pe republică. Evoluția numărului de turiști cazați în taberele estivale și SBC „Codru” în ultimii doi ani este în creștere (de 1,5 ori). Dinamica numărului de înnoptări este la fel influențată de sezonalitate cu valori maxime în luna august (peste 18 mii) și este în creștere de 1,67 ori în anul 2014 față de 2013

Datorită ofertei specifice a taberelor de copii și SBC „Codru” un vizitator este cazat între 10 și 18 zile, ceea ce este mai mare de 2-3 ori decât media pe republică. Numărul mic de turiști și de cazări la începutul anului 2013 erau dictate de prestația modestă a hotelului „Codru” din Călărași precum și de lansarea susținută pe piață a ofertei balneoclimatice a SBC „Codru”. În oraș activează hotelul “Codru”, unicul din raion, care oferă călătorilor 25 de locuri în odăi mobilate neclasificate a câte 1 (1 număr), 2 (6 numere), și 3 locuri (4 numere).

În raionul Călărași se găsește unul din cele patru sanatorii din Republica Moldova – SBC „Codru”, ce aparține Holdingului „Moldsindbalneoservice”. Sanatoriul deține 440 de locuri (cca. 32,2% din totalul pe republică). Fondul de numere a înregistrat un spor de 1,6 ori față de anul 2013 și această tendință este pozitivă pe parcursul ultimilor 4 ani. În stațiune activează 245 de angajați, inclusive 200 din com. Hârjauca.

În perimetrul raionului funcționează 3 tabere estivale, care conform datelor statisticii naționale au deservit în 2014 un număr de 2,1 mii persoane. Au fost înregistrate 11,3 mii cazări sau 5,3 zile medii per turist. Tabăra estivală de la Sadova este amplasată în pădure, în preajma unei suite din 4 lacuri pitorești și a fost achiziționată în anul 2000 de către Asociația „Univers Moldova”. În blocurile de cazare capitale sunt 213 locuri, în odăi de 2-6 locuri. Cazarea este efectuată și în corturi militare de 5 și 15 locuri. Nu este clasificată și funcționează doar în perioada estivală (mai – septembrie) în ture a câte 14 zile.

În 2014 au fost deserviți 1,46 mii copii, în creștere cu 260 persoane față de 2013 (comparativ cu 2001 în creștere de 2,9 ori). Vânzările totale au constituit în 2014 cca. 1,3 mln. lei, fiind în creștere de peste 5,2 ori comparativ cu anul 2001. Tabăra însă lucrează în pierderi de la începutul activității.

Oferta este activ promovată și include, pe lângă cazare în pădure și alimentare de 5 ori pe zi, o gamă variată de activități cultural – distractive, echitație, tir cu arcul, tehnici de turism, cercuri de arte plastice și alte ocupații artistice, practicum ecologic, limbi străine, lucru la computer, excursie la principalele atracții din jur – Muzeul A. Pușkin din s. Dolna, Mănăstirea Hâncu și cele 4 mănăstiri din r-nul Călărași.

Tabăra estivală de la Tuzara este amplasată în partea de nord a satului. E formată din 4 căsuțe a câte 12 locuri și 5 căsuțe a câte 16 locuri, în total 128 locuri de cazare. Este prevăzut un spațiu amenajat pentru ospătărie cu 100 locuri, o căsuță transformată în punct medical, loc pentru joaca copiilor, inclusiv stadion și o terasă acoperită. Nu este clasificată și funcționează doar în perioada estivală în ture a câte 14 zile. Aparține unei misiuni religioase și are un regim specific de funcționare. Anual deservește aproximativ 800 de copii, dintre care 15-17% din Tuzara și localitățile vecine.

Baza turistică de la Bahmut este amplasată la cca. 300 m de la șoseaua Chișinău – Ungheni pe o costișă în pădure pe malul unui lac pitoresc. Fondul locativ este alcătuit din 164 de locuri, inclusiv în 6 căsuțe a câte 4 locuri, o căsuță a câte 2 locuri, 9 căsuțe a câte 3 locuri și 7 căsuțe a câte 12 locuri. Majoritatea căsuțelor sunt dotate cu dormitoare de 2 locuri.

Tabăra este asigurată cu ospătărie pentru 100 persoane și bar. Nu este clasificată și funcționează doar în perioada estivală. Annual sunt deserviți cca. 6 mii turiști într-un regim liber, fără să fie condiționată durata sejurului. Oferta de cazare în pădure este completată de o gamă suficientă de servicii adăugătoare: bar–cantină cu program zilnic, saună, închirierea terasei pentru evenimente, un program de excursii (exemplu: mănăstirea Veverița), plajă amenajată sumar.

Pe teritoriul raionului Călărași nu există pensiuni turistice clasificate. Experiență în domeniul primirii, deservirii și cazării călătorilor au familia Stegărescu (Răciula) și Popa T. (Palanca). Au participat la treninguri formatoare în domeniul turismului rural în 2013 cca. 40 persoane (în cadrul unui program susținut de Federația Națională a Fermierilor din Moldova), în 2014 cca. 50 persoane (în cadrul unui program susținut de ACSA și RISP). Din sondajele efectuate de autor peste 50 de persoane sunt dispuse să ofere spații de cazare turiștilor.

După cum a fost menționat, dintr-un total al populației angajate cca. 20,9 mii persoane în domeniul serviciilor și comerțului activează cca. 1,3 mii persoane, inclusiv 373 lucrează în transport, 8 persoane în activitatea muzeală, 20 în cultură, cca. 100 meșteri populari.

Estimările de pe teren au demonstrat că cel puțin 342 persoane sunt angajate în structuri de primire și deservire a turiștilor pe teritoriul raionului Călărași, inclusiv: 245 la SBC “Codru”, 3 persoane în hotelul “Codru”, 56 persoane în tabăra de vară Sadova, 8 în baza de odihnă Bahmut, cca. 30 în tabăra de vară Tuzara. Dintre aceștea cel puțin 292 sunt locuitori ai raionului.

Cercetările efectuate confirmă faptul, că raionul Călărași reprezintă un teritoriu cu valoroase resurse turistice și potențial de creștere, dar și de diversificare a sectorului turistic.

CAPITOLUL III. Direcții de dezvoltare și recomandări de sporire a eficacității Ghidului serviciilor turistice ale hotelului ’’Maxim Pașa’’SRL

3.1 Analiza Ghidului organizațiilor ale businessului hotelier- turistic din Republica Moldova

Segmentarea pieței înseamnă divizarea pieței hoteliere pe componente aparte, pornind de la anumite grupuri de cumpărători care procură diverse mărfuri și servicii. Cercetarea diferitor grupuri de consum, a comportamentului lor ca cumpărători demonstrează diferențe substanțiale intre ele și eterogenitatea componenței lor. De aceea, hotelurile stabilesc diferite procedee de segmentare ale piețelor și evidențiază piața-țintă pentru activitatea ulterioară de marketing.

Marketingul pieței serviciilor hoteliere este rațional să fie elaborat luand in considerație specificul țărilor generatoare de turiști. Conform evaluărilor experților, in ceea ce privește Chișinăul, cel mai mare flux de vizitatori provine din următoare țări: Romania, Federația Rusă, Ucraina, Italia, SUA, Turcia, Germania, Franța, Polonia, Bulgaria și Elveția.

Elaborarea politicii de marketing a hotelurilor și delimitarea segmentului-țintă al pieței hoteliere trebuie incepută cu analiza cheltuielilor vizitatorilor in acele țări, care sunt lideri intro regiune sau alta (în cazul nostru, în Chișinău). Acest fapt permite evaluarea profitabilității unui segment anumit.

Așa cum arată experiența, după cheltuiele care revin per călătorie, sunt lideri: SUA, Marea Britanie, Italia și Turcia, iar după durata de ședere în țară: Rusia, Romania, Ucraina. Astfel, la delimitarea segmentului-țintă al pieței, este rațional ca hotelurile din or. Chișinău să atragă atenția turiștilor care vin din aceste țări și să ia în calcul diferențele naționale și regionale în preferințe și tradiții ale vizitatorilor străini. Însă trebuie luată în vedere componenta de transport (care este una semnificativă) în ponderea totală a cheltuielilor turiștilor care provin din alte țări decat CSI, dat fiind faptul că aceștia utilizează în special transportului aerian.

Pentru turiștii din aproape toate țările este caracteristică cazarea în Republica Moldova fără a recurge în mod obligatoriu la serviciile unui hotel în vederea înnoptării. În unele cazuri, turiștii aleg in calitate de sejur casa proprie, campingul, se opresc la prieteni. În general, turiștii sosiți în Republica Moldova care optează pentru o așa modalitate de cazare ne vizitează cu scopuri de odihnă și recreere, de tratament sau cu motive personale. Turiștii de afaceri din țările-lider care sosesc in Republica Moldova preferă să se cazeze în hoteluri (peste 75%).

Este în creștere numărul turiștilor care posedă o reședință secundară în alte țări. Acesta nu este neapărat o casă la curte, ci, eventual, poate fi un simplu apartament la bloc. Turiștii, ce au venituri modeste, aleg cazarea la rude și prieteni (aceasta se referă, in particular, la turiștii care călătoresc cu scop de odihnă și recreere). Repartizarea turiștilor după unitățile de cazare, în mare măsură, este legată de statutul lor personal și de venituri.

După cum s-a mai menționat, nici un hotel care activează în Chișinău nu face parte dintro rețea hotelieră internațională. Unicul hotel care făcea parte din rețeaua hotelieră internațională „Dedeman” era „Leogrand Hotel and Convention Center”. În cadrul acestei rețele, „Dedeman Chișinău” se specializa în deservirea turiștilor de afaceri și organizarea conferințelor. Rețeaua hotelieră „Dedeman” era atribuită categoriei de rețele care presta servicii administrative. O delimitare clară a brandurilor in această rețea nu există. În tabelul 2.1.1 sunt prezentate unele branduri active în rețeaua „Dedeman”.

Rețeaua hotelieră „Dedeman” nu e atat de ramificată ca, de exemplu, „Marriott”. După hotarele Turciei activau numai două hoteluri: „Dedeman Grand Chișinău” și „Dedeman Silk Road Tashkent”. Pentru hotelurile „Dedeman” este caracteristică diversificarea fondului de camere intr-un singur hotel (de la „Single Standard” pană la „Presidential”), ceea ce este condiționat de aspirația de a satisface cerințele diferitor clienți.

În continuare vom menționa că motivația turistică principală în vederea efectuării călătoriei în țările lumii este reprezentată de motivația pentru odihnă și recreere. Cea mai mare importanță, acordată odihnei printre obiectivele călătorilor, se observă in țările care nu au acces la mare situată in zone temperate calzi și tropicale (76-80%). Un număr mare de călătorii in scop de afaceri este caracteristic acelor state in care turismul emitent ocupă o poziție insignifiantă: in SUA – 33%, Coreea de Sud – 25%, Italia – 18%. Datele statistice demonstrează că 90% din turiștii itinerariile de afaceri sunt cazați in hoteluri. In ce privește clasamentul hotelurilor, in prezent se observă tendința cazării turiștilor de afaceri europeni in hoteluri de 3-4 stele, in timp ce turiștii americani, ruși și sud-coreeni preferă hotelurile de 4-5 stele.

Preferințele comodităților, oferite de hoteluri, diferă substanțial intre turiștii de afaceri și vacanțierii (turiștii veniți cu scop de odihnă) (tabelul 2.1.1).

Tabelul 2.1.1

Preferințele comodităților, oferite de hoteluri turiștilor

Sursa – elaborat de autor

Astfel, în lucrul cu toate tipurile de turiști sosiți în Chișinău, trebuie acordată o atenție deosebită specializării hotelurilor, ceea ce contribuie la imbunătățirea calității deservirii și posibilității satisfacerii cat mai complete a necesităților clienților corespunzător cu scopul de aflare a lor în țară.

Hotelurile, clientela cărora este prepondenrent cea de afaceri, sunt interesate în transformarea acestor clienți in permanenți, deoarece în structura costurilor acestora cheltuielile de cazare ocupă locul doi după cheltuielile de transport (pentru bilete de avion în special)

De aceea, hotelurile incheie cu multe companii mari contracte corporative, conform cărora colaboratorilor acestei companii li se oferă reduceri la cazarea în hotel. Cu cît mai mulți clienți compania „furnizează” hotelului, cu atît mai mari reduceri la cazare aceasta poate obține în viitor. Procentul clienților corporativi este foarte mare, în prezent, în hotelurile de clasă superioară în Chișinău și constituie circa 60%.

Actualmente, se dezvoltă cu ritmuri deosebit de rapide turismul de congres, ca componentă a turismului de afaceri. Analiza pieței hoteliere din or. Chișinău a arătat că participanții la congrese și expoziții constituie în total nu mai mult de 10% din numărul total de clienți, iar pentru capitala țării, după părerea noastră, aceasta nu e suficient. Actualmente, nici un hotel din Chișinău nu este în stare să primească congrese cu un număr impunător de participanți. Nici un hotel nu dispune de dotări suficiente pentru organizarea intregii game de servicii incluse în executarea congreselor de masă.

Actualmente, în Republica Moldova conferințele pot fi petrecute în mai multe localuri:

Vila Verde. Pentru organizarea conferințelor, seminariilor și altor întruniri, sunt oferite 3 săli de conferință utilate cu flip-chart, ecran și proiector. Capacitatea sălilor este după cum urmează: Sala de conferințe "A" /45 m² – 50 pers; Sala de conferințe "B" /83 m² – 80 pers; Sala de conferințe "C" /30 m² – 20 pers;

Odiseu. Complexul hotelier de vacanță "Odiseu" este dotat cu tot necesarul pentru găzduirea, organizarea seminarelor, treningurilor, meselor rotunde și odihnei diverselor grupuri, atît din țară, cît și de peste hotare. În incinta complexului hotelier sunt cinci spli echipate de conferințe li seminare de la 20 pînă la 150 locuri, o sală cu instalație de traducere sincronă de 100 locuri, conecsiune la internet, unde oaspeții sunt deserviți la cel mai înalt nivel, fiind utilizate cele mai noi forme de deservire, cine festive și corporative;

SUMMIT Events – Sala Rosie. Cu o suprafață de peste 250 metri pătrați, aceasta sală poate găzdui evenimente cu un numar mai mare de persoane. Este destinată ședințelor festive, convențiilor și forumurilor internaționale, adunărilor generale anuale, congreselor de partid, banchetelor pentru delegații oficiale.

Sal oferă următoarele stiluri de poziționare a mesei:

LEOGRAND Hotel & Convention Center. LEOGRAND Hotel & Convention Center a adus o atmosferă diferită în lumea de afaceri a Moldovei cu Black Sea Ball Room, care este cea mai mare sală de conferințe disponibile în Chișinău, executată conform ultimelor standarte și tehnologii europene, care intrunește toate cerințele. Black Sea Ball Room poate fi despărțită în trei săli mai mici, separate prin pereți impenetrabili de zgomot. Lucrul dat este expus în imaginea de mai jos:

Mai mult ca atît, în foaierul spațios al sălii Black Sea Ball Room, există posibilitata de a amplasa standurile de întîmpinare sau de expunere a lucrărilo. În toate intrunirile, se creează o atmosferă excelentă și senzatia "de a fi împreună". Abordarea în stilul 'complete service', pe care o aplică administrația LEOGRAND Hotel & Convention Center, concentrată asupra confortului și profesionalismului, toate salile pot fi aranjate în forma și stilul celui ce o rezerveză.

Manhattan Hotel & Restaurant. Business Centrul cu capacitatea de 50-90 persoane, asigură servicii de secretariat și business suport – calculatoare, printer, scaner, accesul la internet de viteză înaltă, facilități pentru fotocopiere si fax. De asemenea, se oferă servicii de rezervare a biletelor avia, exursii translare asistență în afaceri, închirieri auto. " Manhattan Hotel & Restaurant" dispune de o Sala de Conferință pentru 40-70 persoane, echipată cu flip chart, proiector LCD, ecran, echipament audio-vizual și acces la internet Wi-Fi.

În prezent, hotelurile specializate in turismul de afaceri trebuie să facă față unor exigențe serioase care constau in faptul că acestea trebuie să pună la dispoziția oamenilor de faceri toate acele comodități de care turiștii de afaceri beneficiază in propriile oficii.

În continuare, vorbind în cadrul acestui paragraf despre particularitățile amplasării turiștilor străini în raza mediului urban moldovenesc, cu o specificare asupra orașului Chișinău, vom menționa inițial că în orașul Chișinău sunt amplasate cele mai importante structuri ale industriei turistice moldovenești. Aceasta este alcătuită din 17 hoteluri ce însumează un fond de cazare de cca. 67,7% din totalul pe țară, 215 agenții de turism, 1 motel, iar în suburbii sunt 3 structuri sanatoriale, 58 tabere de odihnă și alte 14 structuri de cazare.

Tabelul 3

Caracteristica fondului de cazare al orașului Chișinău, 2012

Sursa: Elaborat de autor în baza BNS

În capitală sunt concentrate toate hotelurile de 3* și 4* și 51,8% din numărul unităților de cazare estivale (sau 33,6% din fondul de cazare al structurilor de odihnă), precum și 29,8% din numărul de paturi din structurile sanatoriale. În Chișinău se resimte o insuficiență a motelurilor de-a lungul principalelor artere rutiere, structurilor de cazare de nivel modest (1*), precum și a structurilor de cazare în majoritatea localităților suburbane.

După destrămarea sistemului turistic al ex-URSS o bună parte din unitățile de cazare din Republica Moldova s-au închis, li s-a schimbat activitatea sau au fost distruse. Insuficiența de turiști a dus la micșorarea drastică a atracției business-ului hotelier și scăderea rentabilității hotelurilor relativ mari. Coeficientul de utilizare a locurilor disponibile în hotele variază între 20-30%, fapt care a generat reorientarea structurilor hoteliere spre piața asigurărilor cu oficii a întreprinderilor din capitală.

Tendința de micșorare a numărului de unități de cazare precum și a fondului de numere în municipiul Chișinău se păstrează și în ultimii ani. Aceasta se întâmplă pe un fon general pozitiv de relansare a structurilor de cazare în municipiul Bălți și raioane, unde au fost înregistrată o creștere a fondului de cazare de 41,% și respectiv 16,2% în ultimii trei ani. Adevărat că în cazul mun. Bălți s-au lansat noi hotele, iar în cazul raioanelor – s-au relansat unele din fostele tabere estivale amplasate în mare parte în localitățile rurale.

O parte însemnată din hotelurile de stat au fost privatizate, statul deținând totuși o parte din capitalul statutar al întreprinderii ("Jolly Alon", "Dacia" etc.). O altă parte a hotelurilor au fost scoase la licitație și vîndute (recent a fost vândută S.A. “Moldova-TUR” cu hotelul “Național” de către întreprinderea cu capital mixt „Alfa Engineering” SRL cu 2,15 mln. dolari SUA și obligativitatea unei investiții de 33 mln. dolari SUA în următorii 2 ani pentru construirea unui hotel de 5*).

În continuare este necesar să menționăm că în ultimii ani au apărut un șir de hotele mici private construite în stilul vilelor urbane, care corespund într-o mare măsură cerințelor de clasificare, și-au creat o clientelă proprie și promovează în prezent pe piața hotelieră a Moldovei oferte competitive ("Vila Verde", "VisPas" ș.a.). Câteva dintre cele mai mari hotele din Chișinău ( „Dacia”, „Jolly Alon”, „Codru”, „Cosmos”, „Național” ș.a.) au fost parțial sau total renovate.

Astfel, în cazurile de mai sus, este ridicat gradul de confort al camerelor, este lărgită considerabil gama serviciilor oferite clienților. Sunt create condiții pentru buna activitate a oamenilor de afaceri: săli de conferințe dotate cu echipament modern, business-centre cu acces la Internet, fax și calculatoare puse la dispoziția clientului. De asemenea există un șir de posibilități de relaxare și distracții cum sunt cazinourile, baruri de noapte, saune.

Câteva hotele dispun de piscină, fitness-centre și alte facilități. Însă în orașul Chișinău se dezvoltă o piață specifică de servicii de cazare care nu sunt clasificate și practică un nivel relative scăzut al prețurilor. La fel nu toate taberele de odihnă din mun. Chișinău sunt clasificate. Municipiul Chișinău înregistrează performanța de a deservi în unitățile de cazare cca. 70,7% din toți turiștii călători prin Republica Moldova și 50,5% din numărul de cazări în plan național.

Turiștii străini în anul 2012 au preferat să se cazeze în capitală în 95 de cazuri dintr-o sută. În anul 2012 s-a înregistrat o ușoară creștere a numărului total de turiști cazați (cu 6,4%) și a numărului de înnoptări (cu 7,3%). Totodată s-a diminuat cu 2,3% numărul de turiști străini cazați în capitală și care stau în mediu cca. 2,6 zile. La fel în oraș numărul cazărilor per turist este de 3,8 zile, mai jos decât media pe țară (5,4 zile-turist).

În continuare vom menționa că turismul moldovenesc este dependent de sezonul estival când se înregistrează cel mai mare număr de turiști în special cu motivație de odihnă. La nivelul municipiului Chișinău acest fapt se resimte deoarece în suburbii sunt concentrate cca. o jumătate din toate taberele estivale ale țării. Totuși fluxurile de oameni de afaceri în hotelurile din Chișinău sunt relativ constante pe parcursul întregului an, chiar cu o ușoară descreștere în perioada estivală.

În capitală la dispoziția locuitorilor, turiștilor și oaspeților sunt puse mai multe săli de conferințe cu o capacitate de peste 2 mii de locuri în special în hotelurile mari și sălile edificiilor publice de importanță națională.

Numărul și capacitatea sălilor de conferință

Sursa – http://www.hotels.md/

În continuare considerăm oportun a menționa că unitățile de alimentație publică participă și ele la formarea calității pachetului turistic de cazare. Producția preparatelor culinare e comparabilă cu cea din sfera industriei alimentare, diferența fiind scara la care se desfășoară și faptul că preparatele sunt realizate de cele mai multe ori pe baza comenzii exprese a turiștilor. Sortimentul de bucate este determinat de tipul unității și de posibilitățile tehnice de realizare, de existența personalului calificat.

Din estimările specialiștilor în domeniul turistic, numai o mică parte a turiștilor preferă să cumpere un pachet turistic cu pensiune completă. Majoritatea doresc să-și aleagă singuri locul și timpul de servire a mesei, de aceea firma turistică care organizează sejurul, colaborează de obicei cu mai multe unități de alimentație, care se potrivesc mai bine gusturilor și bugetului clientelei.

Sporirea capacității de cazare a turiștilor străini beneficiază sporirea în bugetul municipal al taxelor locale precum și veniturile din arenda spațiilor pentru desfășurarea activităților turistice.

În conformitate cu legislația națională în municipiul Chișinău se acumulează:

taxa hotelieră plătită de unitățile de cazare în funcție de gradul de ocupare și categoria unității

taxa balneară plătită de unitățile de cazare în Vadul lui Vodă dar inclusă în costul foii turistice achitate de clienți.

Taxa hotelieră se plătește de hotelierii din municipiu începând cu anul 1995 și a constituit 4,4 mln. lei în 2012 sau a crescut de 164 ori în ultimii 10 ani. Aceasta însă este afectată de gradul scăzut de exploatare a capacității de cazare din municipiu, concurența neloială pe piața serviciilor de cazare din capitală, evaziunile fiscale. Taxa balneară este achitată doar în Vadul lui Vodă din 1998 și are un caracter instabil și greu de gestionat. În 2013 aceasta a constituit 263,4 mii lei.

Mediul rural. Rețeaua de cazare în mediul rural reprezintă totalitatea de structuri care oferă facilități pentru înnoptare. În Republica Moldova din anul 2003 funcționează un sistem propriu de clasificare a structurilor de cazare și de alimentare a turiștilor.

Astfel, potrivit Normelor metodologice și criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și de servire a mesei structuri turistice cu funcțiuni de cazare sunt: hotel (1,2,3,4,5 stele), hotel – apartament (2,3,4,5 stele), motel (1,2,3 stele), vilă turistică (1,2,3,4,5 stele), bungalou (1,2,3 stele), pensiune turistică (1,2,3,4 stele), pensiune agroturistică (1,2,3 stele), camping (1,2,3,4 stele), sat de vacanță (2,3 stele), tabără de vacanță (1,2 stele), apartament sau cameră de închiriat în locuințe familiale (1,2,3 stele), botel (1,2,3,4,5 stele). În mare parte toate aceste structuri pot fi dezvoltate în mediul rural, totodată este de remarcat că cele mai des întâlnite forme de cazare în satele din regiune sunt: pensiunile, vilele turistice, satele de vacanță, campingurile, bungalourile, taberele de vacanță, motelurile.

Normele sunt obligatorii pentru toți agenții economici proprietari și/sau administratori de structuri, indiferent de tipul de proprietate si de forma juridică de organizare. În Republica Moldova antreprenorii pentru aceste tipuri de structuri turistice preferă următoarele forme juridice de organizare: întreprinderea individuală, societate cu răspundere limitată, societate pe acțiuni. În baza legii patentei de antreprenor titularul de patentă poate executa următoarele activități cu caracter turistic: cazarea până la 7 persoane în locuința familiară, organizarea călătoriilor turistice pe teritoriul Republicii Moldova, confecționarea și comercializarea obiectelor de meșteșugărit.

În Republica Moldova pe teritoriul raioanelor (statistica națională nu oferă un alt parametru pentru structurile turistice din spațiul rural) se găsesc 78 unități de cazare, care au un fond de locuri de 53,6%, în care s-au înregistrat 45,9% din numărul total de cazări. Aceste rezultate sunt obținute din funcționarea unui număr mare de sate de vacanță, baze de odihnă și tabere pentru copii amplasate în mediul rural. În același timp numărul mic de pensiuni turistice nu stimulează suficient de mult deplasările turiștilor în gospodăriile țărănești și promovarea acestor forme de antreprenoriat la sate.

Tabelul 4

Situația sectorului de cazare din mediul rural din Republica Moldova în anul 2012

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS

Totodată, activitatea de organizare a agrementului turiștilor este una esențială pentru agențiile de turism și constituie pentru unele pachete turistice până la 70% din valoarea exprimată în bani. De regulă agrementul este specific pentru diferite grupuri de călători: oameni de afaceri, vacanțieri, vizitatorii zonelor balneare, participanții la evenimente ș.a. Iar industria turistică oferă o gamă variată de servicii de petrecere a timpului liber sau activități specifice instituționalizate într-o diversitate mereu crescândă de forme: săli de conferințe, centre de afaceri, teatre, muzee, structuri de alimentare, centre sportive ș.a.

Centrele de afaceri, sălile de conferințe reprezintă și ele un element de cazare important. Organizarea întrunirilor în cadrul centrelor de afaceri și a sălilor de conferințe Republica Moldova sunt amplasate obligator în hoteluri de 4 și 5 stele sau în unități separate (Palatul Republicii, Palatul Național, etc). Cerințele naționale pentru clasificarea hotelurilor specifică necesitatea dotării sălilor de conferințe cu echipamente specifice (microfoane, ecrane de proiecție, proiectoare, camere video, casetofoane, TV, radio, celulare), birouri specializate (oficii, birouri de traducere, săli de calculatoare, spații pentru activitate în grup), asigurarea cu servicii suplimentare (telefax, multiplicatoare, acces la internet, asistență turistică, etc).

La nivelul anului 2012 au fost disponibile 34 săli pentru întruniri inclusiv internaționale în hotelurile sau centrele de afaceri din Chișinău și Bălți. Agențiile de turism din țară în oferta turismului de afaceri includ un număr însemnat de servicii:

logistica pentru organizarea de conferințe, simpozioane inclusiv în străinătate;

(organizarea participării la târguri și expoziții;

deservirea evenimentelor;

bilete de avion;

închiriere de mașini;

rezervări de hoteluri;

vacanțe și programe turistice în țară și străinătate.Alimentarea turiștilor este parte componentă a produsului turistic și depășește deseori cheltuielile pentru cazare.

Normele metodologice prevăd următoarele tipuri de structuri turistice cu funcțiuni de servire a mesei în Republica Moldova: 1. restaurant clasic, specializat (pescăresc, vânătoresc, dietetic, lacto – vegetarian, rotiserie, zahană, restaurant familial sau pensiune), cu specific local sau național, cu program artistic, braserie, berărie, grădină/terasă de vară; 2. bar de noapte, de zi, cafe-bar, disco-bar, bufet-bar; 3. fastfood (restaurant, restaurant cu autoservire, bistrou, snack-bar); 4. cofetărie, 5.patiserie.

De remarcat că, nu toate tipurile menționate de structuri sunt întâlnite pe teritoriul țării. În mediul rural cele mai des întâlnite structuri de alimentare publică sunt barurile, cafenelele și restaurantele, care nu sunt clasificate și, cu mici excepții, adaptate pentru deservirea turiștilor străini.

În continuare vom menționa că în cadrul tuturor mediilor rurale din Republica Moldova este promovată intenția modernizării și lărgirii sectorului de cazare cu facilități de agrement, alimentare prin atragerea investițiilor locale și străine.

Spre a vedea mai concret capacitatea de cazare în mediul rural vom reieși din următoarea clasificare:

Zona economico-geografică de nord. Zona economico-geografică de nord a Republicii Moldova cuprinde 11 raioane și municipiul Bălți. Industria turistică este caracterizată de 18 hoteluri și unități similare, inclusive 5 în Bălți, cu un total de 2415 locuri. În anul 2012 acestea au deservit 24754 persoane. Taberele pentru copii reprezintă 64 de unități, unde în 2012 s-au odihnit 14079 persoane. Nu sunt date statistice privind circuitele excursioniste, însă în regiune există un număr de cca.142,3 mii elevi, principalii consumatori a serviciilor excursioniste, din 487 de școli de toate tipurile, iar orășenii constituie cca. 359,7 mii persoane, care reprezintă piața potențială a activităților excursioniste și de turism.

Zona economico-geografică de centru. În zona de centru a Republicii Moldova sunt incluse 12 raioane și municipiul Chișinău. Industria turistică este mai dinamică decât în restul țării și este alcătuită din 120 unități de cazare tip hotelier cu peste 15,5 mii locuri de cazare, care au deservit 225414 turiști. Remarcăm că marea majoritate din turiștii străini preferă să se cazeze în capitală. În această regiune sunt amplasate 105 tabere estivale pentru copii, care au deservit în anul 2012 39210 persoane. Ținem să menționăm că, numărul taberelor estivale și structurilor similare din centrul republicii este mai mare, însă acestea nu sunt cuprinse de investigațiile statistice naționale sau de cele efectuate de Autoritatea națională de turism. În regiunea de centru 926,7 mii persoane sunt orășeni, iar în 670 de școli învață 265198 elevi cea ce constituie un valoros potențial pentru piața serviciilor turistice.

Zona economico-geografică de sud. În Zona economico-geografică de sud a Republicii Moldova sunt incluse 6 raioane și UTA Găgăuzia. Industria turistică este alcătuită din 28 unități de cazare tip hotelier cu 2943 locuri de cazare, care au deservit 21606 persoane, dintre aceștea mai mult de jumătate au fost deserviți de sanatoriul “Nufărul alb”. În regiune sunt 19 tabere estivale care au deservit în anul 2012 peste 6,4 mii copii. Piața potențială a serviciilor turistice și excursioniste este reprezentată de un număr de 172,5 mii orășeni și 87826 de elevi din 248 școli.

Zona economico-geografică de sud-est. În zona economico-geografică de sud-est a Republicii Moldova sunt incluse 2 raioane și localitățile din partea stângă din zona Nistrului inferior. Industria turistică este alcătuită din 3 unități de cazare tip hotelier cu 398 locuri de cazare, care au deservit 2206 persoane. În unica tabără estivală din sudestul țării au fost deserviți 1,7 mii copii în anul 2012. Piața potențială a serviciilor turistice și excursioniste este reprezentată de un număr de 64 mii orășeni și 27029 de elevi din 67 școli.

În sensul celor menționate mai sus vom spune că cazarea în zonele turistice rurale a vizitatorilor poate reprezenta o afacere profitabilă pentru proprietarii unor spații mobilate disponibile în case private, vile, tabere estivale. La nivel practic aceasta se realizează prin oferirea de odăi pentru odihnă, spații pentru pregătirea și servirea mesei, locuri pentru agrement, în cazul amplasamentului în locuri pitorești – pădure, un relief stâncos, o întindere de apă, cu atmosferă plăcută și liniștită.

3.2 Analiza generală a activității hotelului ’’Maxim Pașa’’SRL

Hotelul ’’Maxim Pașa’’ este analizat ca un produs turistic unic, care trebuie lansat pe piață. Pentru aceasta trebuie elaborate politicile clasice de marketing: de produs, de preț, de distribuție, de promovare.

Politica de produs. Stațiunea turistică ca un tot întreg se analizează reeșind din atracția acesteia, dotarea cu infrastructură și prezența întreprinderilor care efectiv deservesc turiști. Această analiză diagnostic trebuie să cuprindă:

motivarea opțiunii pentru lansarea pe anumită piață.

așezarea geografică, inclusiv: amplasare față de principalele orașe ale țării; amplasare în relief; avantajul teritorial sau de nișă.

căi de acces: autostrăzi, transport public și regim de funcționare, caracteristica graficului trenurilor, ambarcațiuni turistice sau de agrement, rute aeriene și organizarea transferului aeroport-stațiune.

istoric: localitate, primele activități turistice în zonă, date și repere istorice privind dezvoltarea stațiunii.

atracții turistice: potențial natural și antropic, manifestări culturale sau etnofolclorice, evenimente sportive.

climat: caracteristici pe anotimpuri, regim termic, regimul precipitațiilor, durata strălucirii soarelui, durata sezonului turistic.

factori balneari și terapeutici: bioclimatul, factorii naturali de cură, caracteristica comparativă cu alte stațiuni similare, indicații terapeutice, echipamente și proceduri de tratament.

sectorul de cazare/alimentare: număr de hoteluri și structuri similare, de campinguri și structuri similare, caracteristica calitativă a fondului cazare, organizarea sectorului de alimentație publică, numărul de unități de alimentare și locuri la mese, caracteristica calitativă a unităților de alimentație.

structuri de agrement: posibilități existente de agrement, caracteristica calitativă a unităților de organizare a agrementului, noi oportunități de organizare a agrementului.

Această caracteristică potrivit practicilor internaționale se face pe fiecare din indicatori prin note de la 1 la 10 în comparație cu alte stațiuni similare sau stațiunile etalon (în cazul metodologiei TECDEV). Pentru Hotelul ’’Maxim Pașa’’ sunt indicate pentru comparație stațiunile din zona de deal a României sau cele din regiunea premontană și de stepă a Ucrainei, care sunt similare ca condiție de relief și modalitate de organizare a activității turistice. Pentru fiecare din abateri pozitive sau negative de la stațiunile luate spre comparație de regulă se face un comentariu.

Politica de preț desemnează valoarea și diversele nivele ale tranzacțiilor cu diferiți consumatori reali. De regulă în descrierea stațiunilor turistice se prezintă prețurile minime-maxime pentru:

sectorul de cazare: odăi cu 1, 2, 3 și/sau mai multe paturi (separate, matrimoniale), apartamente, diferențele de sezon, comisioanele practicate pentru agenții de turism și turoperatoare sau clienți corporative

sectorul de alimentare: tarifele pentru alimentare în sistem “all inclusive”, demipensiune (2 mese) sau pensiune completă (3 mese), alimentație pentru copii, alimentație specială, tipul de bucătării (naționale, europene, exotice)

sectorul de agrement: nomenclatorul serviciilor de agrement, etc.

Pentru diferite piețe (locală, națională, internațională) se prezintă modalitățile de efectuare a plăților (cheș, virament, card bancar, cecuri de călătorie) precum și avantajele sezoniere sau de procurare a călătoriei în credit.

Politica de distribuție, ca și în cazul unor alte bunuri, stabilește rețeaua prin care se lansează oferta spre consumatorul final. În cazul zonelor turistice moldovenești este importantă utilizarea tuturor canalelor de distribuție a informației despre destinațiile naționale:

(i) agenții de turism și partenerii acestora, prin programe proprii de promovare;

(ii) sisteme de oferire a exclusivității comercializării destinațiilor turistice pe diverse piețe;

(iii) stimulente financiarbancare;

(iv) rețele de vânzare interactiv a pachetelor turistice, inclusiv gestionate de autoritățile locale;

(v) companii de transport, ș.a.Această prezentare trebuie efectuată în profilul schemelor de comercializare atât a produselor turistice din localitate cât și oferta generală a destinației. Astfel se impune existența câtorva oferte sandard, care prin modificăre sau combinăre poate genera diverse oportunități de organizare a vacanței într-o destinație concretă.

Politica de promovare sunt construite în funcție de conjunctura de pe piață și de regulă conțin niște planuri de întreținere a relațiilor cu clientela reală și potențială pentru destinația turistică respectivă. În cazul Hotelului ’’Maxim Pașa’’, acestea pot fi:

(a) programe de mediatizare a turismului național;

(b) cataloage despre destinații turistice naționale și alte pliante similare;

(c) sisteme informaționale turistice, inclusiv emisiuni și interviuri de specialitate;

(d) însemne unice, mărci naționale cu caracter turistic;

(e) analize economice privind dezvoltarea sectorului turistic dintr-o zonă națională;

(f) rețele de vânzare interactiv a pachetelor turistice, inclusiv gestionate de autoritățile locale;

(g) diverse informații despre destinații naționale pe diferite suporturi (video, audio, etc) cu specific național, local sau promovează diversitatea culturală;

(h) târguri de turism și expoziții profesionale,etc.

Folosirea tehnicii “mixului de marketing” în cazul Hotelului ’’Maxim Pașa’’, necesită studii de fundamentare a investițiilor. Calculele care stau la baza deciziilor de a investi în industria turistică sunt argumentate prin datele:

(i) mediul în care se realizează investiția;

(ii) proiectul investiției;

(iii) analiza riscului investiției;

(iv) estimarea impactului și rentabilității investiției. Pentru micșorarea diverselor riscuri privind amplasarea și direcționarea investițiilor în zonele turistice, sunt necesare măsurările diferitor indicatori a performanțelor economice a plasamentelor de capital: rezultatul brut al exploatării, investiția maximă necesară, incasările previzibile, etc.

Vorbind în continuare despre serviciile de agrement oferite de Hotelul ’’Maxim Pașa’’, vom porni de la afirmația că serviciile turistice se prezintă ca un ansamblu de activități ce au obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează și în legătură cu aceasta. Unele dintre activitățile ce dau contur prestației turistice se referă la acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihna, hrana), iar altele prezintă caracteristici specifice turismului și respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Serviciul turistic, prin natura sa, trebuie să asigure condiții pentru refacerea capacității de muncă simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber. De asemenea, el trebuie conceput în așa fel, încât în urma consumului turistic individul sa dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi noi. Numai în aceste condiții putem vorbi de un turism aliniat cerințelor epocii moderne.

Asigurarea unei odihne active a turistului este o altă cerință a consumului turistic, la aceasta serviciul turistic, prin conținutul său este chemat să contribuie efectiv. Dimensiunile timpului liber, zilnic și săptămânal au crescut ca urmare a reducerii săptămânii de lucru, date fiind creșterea productivității muncii, perfecționarea proceselor de conducere.

De aici rezultă că odihna activă devine din ce în ce o componentă tot mai importantă a serviciului turistic, fiind, totodată, un procedeu modern, eficient, de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecințelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase.

Printre serviciile de bază oferite de Hotelul ’’Maxim Pașa’’, sunt cele de restaurant. Rstaurantul cu același nume propune spre atenția tuturor un meniu tradițional pregătit de cei mai iscusiți bucătari.

La fel, administrația Hotelului ’’Maxim Pașa’’ mai oferă și unele servicii adiționale cum ar fi: organizare de seminare; organizare tururi turistice în Moldova; pescuit.

În ultimul timp, de către clienții Hotelului ’’Maxim Pașa’’ sunt din ce în ce mai solicitate traseele care cuprind obiectivele religioase din municipiul Chișinău. Aici pot fi vizitate următoarele biserici: “Nașterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1752, stil vechi moldovenesc), “Sf. Împărați Constantin și Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), “Buna Vestire” (sec.XVIII-XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala “Nașterea Maicii Domnului” (1830-1836, arh. A.Melnicov, stil neoclasic), “Sf. Panteleimon” (1891, arh. A.Bernardazzi, stil neobizantin), “Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, sfârșitul sec.XIX), “Sf. Gheorghe” (1819), “Înălțarea Domnului” (1830), “Sf. Treime” (mijl.sec.XIX), “Sf. Teodora de la Sihla” (sf.sec.XIX, arh A.Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sec.XIX), Biserica catolică “Sf. Providență” (1830-1841) ș.a.

În continuare, pentru a demonstra cît de rentabilă și eficientă este activitatea întreprinderii, autorul a efectuat urmatoarele operații pe baza datelor concrete din bilanțul contabil al Hotelului ’’Maxim Pașa’’, calculînd următorii indicatori economico-financiari:

Analiza potențialului tehnico-economic

Pentru evaluarea situației economico – financiare a societății avem necesitatea de a stabili solvabilitatea ei, de a evidenția schimbările, care au avut loc în componența activelor, de a stabili corelația unor articole din Activul și Pasivul bilanțului.

Pentru analiza acestor schimbări ne vom folosi de următoarea tabelă:

Tabelul 3.1.3 Evoluția activelor

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor bilanțului contabil

Din datele prezentate în tabelul № 1, putem constata, că «Activele – total general» pentru anul 2010 s-au majorat cu 17589 mii lei, față de cifra la finele anului 2009. Iar cele din anul 2011 sau micșorat cu 14440 față de cifra din anul 2010.

Tabelul 3.1.4 Evoluția pasivelor

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor bilanțului contabil

În baza rezultatelor obținute în tab 2 se concluzionează că în anul 2010 capitalul propriu scade cu 9.5% față de anul 2009 și cu 8.7 crește în 2011 față de 2010.

Indicatori ai rezultatelor economico-financiare

Tabelul 3.1.5 Evoluția rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor bilanțului contabil

Reieșind din datele analizate din tabelul de mai sus, vom constata că abaterea sumei venitului din vînzări pentru anul 2011 față de anul 2009 este pozitivă, constituind suma de 39823 mii lei, iar abaterea sumei venitului din vînzări pentru anul 2011 raportată la datele anului 2010 este de + 10608 mii lei. Cît despre valoarea medie anuală a activelor, față de anul 2009 abaterea pentru anul 2011 constituie un sold pozitiv ce vizează suma de 3148 mii lei, iar față de anul 2010 un sol negative – 1444 mii lei.

Analiza rentabilității întreprinderii

Eficacitatea activității întreprinderii este exprimată prin rentabilitatea producției fabricate. Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Rata rentabilității este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În ansamblul indicatorilor economico-financiari rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficiență ai activității întreprinderii.

În profit și rata rentabilității se reflectă rezultatele activității întreprinderii din toate stadiile circuitului economic. Comparativ cu costurile pe produs, care reflectă rezultatele din stadiul producției, rata rentabilității le sintetizează și pe cele din stadiul distribuției. Rata rentabilității, ca indicator de eficiență, poate căpăta forme diferite, după cum se ia înconsiderare profitul brut sau profitul net la numărător, sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de producție. Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității au putere informativă diferită, oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității economice ale întreprinderii. Indicatorii construiți în funcție de capitalul avansat sau ocupat exprimă predominant interesele investitorilor, în timp ce indicatorii construiți pe resurse consumate exprimă preponderent interesele managerilor unității economice.

Pentru a studia cu ce rentabilitate a activat întreprinderea pe parcursul anului de gestiune, prezentăm următorii indicatori în tabela de mai jos.

Tabelul 3.1.6 Indicii rentabilității

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor bilanțului contabil

Analiza potențialului financiar

Analiza lichidității întreprinderii

Pentru a determina solvabilitatea întreprinderii este necesar de a calcula coeficienți de lichiditate absolută a trei nivele:

K lichid nivel I la începutul anului = 1562 / 30921 = 0,05;

K lichid nivel I la sfârșitul anului = 10540 / 67052 = 0,16

Precum că, aceste valori sunt mai mici de cât valoarea optimală (0,2 – 0,25) «Societatea» na fost în stare să-și achite datoriile numai cu mijloace bănești disponibile.

K lichid nivel II la începutul anului = (1562 + 16394) / 30921 = 0,58;

K lichid nivel II la sfârșitul anului = (10540 + 15643) / 67052 = 0,39

Nivelul optimal al acestui coeficient se socoate (0,7 – 0,8), în cazul nostru, la sfârșitul anului de gestiune nivelul coeficientul de lichiditate de nivel II este de 0,39. Diminuarea coeficientului dat este determinat de creșterea datorii pe termen scurt și datoriile debitoare întreprinderea este în stare să-și achite respectiv 58% și 39% din datoriile sale creditoare.

Cel mai generalizator indice a lichidității bilanțului contabil este coeficientul de lichid nivel III.

K lichid nivel III la începutul anului = 89445 / 30921 = 2,89;

K lichid nivel III la sfârșitul anului = 145432 / 67052 = 2,17.

Mărimea coeficientului dat la începutul anului, precum și la sfârșitul anului este mai mare de 2,0 (nivelul optimal e de 2,0 – 2,5), ce înseamnă că «Societatea» în perioada de gestiune a fost solvabilă, și a fost în stare să-și achite obligațiunele pe parcursul anului.

Lichiditatea pentru anul 2011.

Pentru a determina solvabilitatea întreprinderii este necesar de a calcula coeficienți de lichiditate absolută a trei nivele:

K lichid nivel I la începutul anului = 10540 / 67052 = 0,16;

K lichid nivel I la sfârșitul anului = 40095 / 95428 = 0,42.

Precum că, aceste valori sunt mai mare de cât valoarea optimală (0,2 – 0,25) «Societatea» demonstrînd evoluția pozitivă în urma creșterii sumei mijloacelor bănești disponibile în condițiile creșterii datoriilor pe termen scurt.

K lichid nivel II la începutul anului = (10540 + 15643) / 67052 = 0,39;

K lichid nivel II la sfârșitul anului = (40095 + 19962) / 95428 = 0,63.

Nivelul optimal al acestui coeficient se socoate (0,7 – 0,8), în cazul nostru, la sfârșitul anului de gestiune nivelul coeficientul de lichiditate de nivel II este de 0,63. Creșterea coeficientului dat este determinat de creșterea datorii pe termen scurt și datoriile debitoare întreprinderea, și creșterea mijloacelor bănești este în stare să-și achite respectiv 39% și 63% din datoriile sale creditoare.

Mărimea coeficientului dat la începutul anului, precum și la sfârșitul anului este mai mare de 2,0 (nivelul optimal e de 2,0 – 2,5), la începutul anului curent se încadra în nivelul 1,73 spre finele anului de gestiune a scăzut pînă la 1,56. Acest fenomen negativ se explică prin faptul că ritmul creșterii datoriilor pe termen scurt depașește considerabil ritmul creșterii activelor curente.

Evoluția indicatorilor de solvabilitate

Rata de solvabilitate se calculează ca raport intre capitalurile proprii și activul total, și exprimă în ce măsură firma își finanțează activele prin fondurile proprii (capital social, rezerve, profituri acumulate). În acest caz nu există o legătură direct proporțională între valoarea indicatorului și eficiența firmei; de multe ori o firmă se poate dezvolta mult mai bine utilizînd (și) fonduri împrumutate, nu numai capitalurile proprii. Totuși, o valoare extrem de redusa a acestui indicator poate ridica semne de întrebare. Aceasta înseamnă faptul că firma se bazează într-o masură foarte mare pe fonduri împrumutate, deci cheltuielile sale cu dobînzile pot pune probleme în condiții de profitabilitate redusă.

Tabelul 3.1.7 Indicatorii de solvabilitate

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor bilanțului contabil

3.3 Proiect de cercetare a opiniei consumatorilor

Pentru evaluarea opiniei consumatorilor de servicii turistice privind necesitatea dezvoltării conjuncturii pieței turistice, în rîndurile clienților hotelului ’’Maxim Pașa’’SRL, s-a efectuat un studiu transversal retrospectiv într-o fereastră de 3 luni (martie, aprilie, mai) în anul 2012, studiul s-a realizat pe un eșantion estimat la un număr de 450 persoane, populația de referință fiind reprezentată de tineri, vîrsta 15-44 ani. (Anexa I)

Ce dorește să viziteze segmentul țintă

Respondenților li s-a solicitat să indice destinațiile de itinerar în cadrul țării vizitate de ei pe parcursul experienței lor turistice anterioare. Cunoașterea obiectivelor turistice pe care respondenții deja le-au vizitat și preferă să le viziteze pe viitor într-o călătorie pe teritoriul Republicii Moldova, creează posibilități prestatorilor serviciilor turistice de itinerar să asambleze și să ofere produsul turistic cel mai solicitat, fie ca destinația turistică independentă, fie ca o destinație turistică aliatoare dintr-o zonă turistică atractivă pentru turiști.

Sporirea frecvenței solicitării unui anumit produs turistic de către segmentul-țintă este posibilă prin majorarea numărului ocaziilor cu care el este solicitat (aceeași zonă turistică fiind recomandată aceluiași turist nu numai pentru odihnă, dar și pentru tratament, practicarea turismului cultural, istoric etc.)

Obiectivele turistice mai reprezentative alese de segmentul-țintă pentru a fi vizitate în viitoarea călătorie sînt prezentate în Figura nr. 3.2.1

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Fig. 3.2.1 Preferințele respondenților vis-a-vis de obiective turistice mai reprezentative pentru a fi vizitate în viitoarea călătorie

Rezultatele sondajului subliniază preocupările tinerilor pentru obiective turistice culturale, ca una din motivațiile principale ale călătoriilor turistice în cadrul țării. Cel mai mare număr de respondenți ce practică turismul intern doresc să viziteze locuri istorice, diverse monumente, mănăstiri și biserici, muzee etc.

Componentele pachetului turistic

Beneficiarii au tendința de a reduce cererea de servicii turistice la strictul necesar. În opinia respondenților un pachet turistic ar trebui să includă următoarele componente:

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.2 Componentele pachetului turistic

Chiar dacă cei mai mulți respondenți, circa 59% sînt de părerea că un pachet turistic ar trebui să includă totul, există turiști care sînt suficient de experimentați și pledează pentru procurarea aranjamentului turistic parțial, urmînd ca unele component ale pachetului turistic (organizarea tururilor și excursiilor, agrement, serviciile ghidului etc.) să fie organizate individual.

Cu cine călătorim

Avînd în vedere tendința de eliberare de sub tutela familiei, preocupările și motivațiile turistice specifice, călătoriile în familie atrag astăzi un număr redus de tineri. Acest segment de piață, avînd un salariu propriu, dar studenții beneficiind de un venit din partea familiei sau din munca proprie, preferă să călătorească și să aloce o parte din resursele financiare practicării turismului în mod independent. Reieșind din rezultatele sondajului am obținut următoarea distribuție a opiniilor respondenților în funcție de modalitatea preferată de călătorie.

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.3 Divizarea respondenților în funcție de modalitatea de călătorie

Voiajele colective, de obicei, avantajează în egală măsură firmele prestatoare de servicii turistice de transport, de cazare, de restaurare prin faptul că cifra lor de afaceri poate fi planificată și are un ritm rapid de creștere.

Mijloacele de transport preferate de respondenți pentru practicarea turismului intern

Serviciile rutiere de transport se realizează cu ajutorul autoturismelor, autocarelor și microbuzelor. Conform rezultatelor sondajului anume lor le revine prioritatea în derularea traficului turistic în cadrul țării. Mijloacele de transport rutier sînt cel mai frecvent utilizate pentru practicarea turismului intern din mai multe considerente: sînt bine adaptate la turismul de grup la distanțe scurte, oferă mai multă flexibilitate, precum și un costuri mici.

Tinerii, ca segment al pieței turistice interne, permit obținerea coeficientului de utilizare a mijloacelor rutiere de transport apropiat de 100%, creînd posibilitatea

practicării tarifelor foarte competitive. Rezultatele sondajului demonstrează că cele mai preferate în deplasările turistice sînt atoturismele, care de regulă, sînt în proprietatea turiștilor.

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.4 Divizarea respondenților în funcție de mijloacele de transport utilizate

Autocarele și microbuzele sînt preponderent folosite în cadrul formelor organizate de turism și pentru serviciile de transport colectiv. În general, decizia în ceea ce privește alegerea unui anumit mijloc de transport depinde de mai mulți factori, cum ar fi: distanța călătoriei, numărul persoanelor din grup, disponibilitățile bănești alocate, flexibilitatea tipului de transport, timpul necesar călătoriei spre o destinație turistică, confortul oferit etc.

Cauzele principalele care au determinat respondenții să pledeze pentru un anumit mijloc de transport se prezintă în Figura nr. 3.2.5:

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.5 Divizarea respondenților în funcție de cauzele principalele care determină alegerea mijloacelor de transport

Alegerea mijlocului de transport (autoturism, autocar, microbuz), depinde, cum au arătat rezultatele sondajului, în primul rînd, de nivelul de confort (50%), urmat de prețurile la aceste servicii (33%), care sînt direct proporționale nivelul veniturilor populației tinere.

Preferințele vis-a- vis de unitățile de cazare

Dezvoltarea turismului intern este determinată cauzal de existența spațiilor de cazare (volum și structură), de gradul lor de dotare, de varietatea și calitatea serviciilor prestate. În același timp, industria hotelieră se dezvoltă ca urmare a circulației turistice în cadrul zonei respective.

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.6 Distribuția respondenților în funcție de preferința cazării

Este evident faptul că, pe măsura intensificării circulației turistice interne și a transformării turismului intern în fenomen de masă, ar trebui să crească numărul unităților de cazare amplasate în afara orașelor în zone de interes turistic. Funcția de bază a unităților de cazare respective este satisfacerea motivațiilor posibile ale turiștilor. În același timp, industria hotelieră urmează să creeze condiții optime pentru ca populația să beneficieze de posibilitățile organizării sfîrșitului de săptămînă (forma solicitată de turism) într-o zonă de destinație turistică.

Preferințele vis-a-vis de unitățile de alimentație publică destinate consului turistic

În prezent, domeniul alimentației este în plin avînt în Republica Moldova, însă accentul trebuie pus mai mult pe calitate (a deservirii și a preparatelor) și mai puțin pe cantitate. În viziunea majorității respondenților (52%) serviciile de alimentație publică se caracterizează printr-un nivel mediu, în ceea ce privește calitatea și varietatea alimentelor, comportamentul și deservirea personalului, ambianța unității, raportate la prețul practicat în unitățile respective.

Serviciile de alimentație publică privite ca o componentă de bază a produsului turistic global, influențează atît calitatea prestației turistice, cît și atractivitatea ei, avînd amprente vizibile asupra fluxurilor turistice.

În vederea asigurării calității superioare în deservire a turistului, serviciile de alimentație publică urmează să satisfacă următoarele cerințe:

• asigurarea existenței unei tipologii vaste a unităților de restaurare în funcție de meniu, modalitatea deservirii, tipul ambianței etc., precum și amplasarea lor eficientă, care să corespundă cererii tuturor segmentelor de turiști;

• prezența preparatelor din bucătăria națională și internațională, cerute atît de turiștii interni, cît și cei externi.

Tururile gastronomice constituie un element de referință în opțiunea pentru o anumită destinație turistică, drept exemplu pot servi tururile gastronomice pescărești și vînătorești, care capătă o amploare tot mai mare. În prezent este simțită tendința de conferire mai multor funcții alimentației, alături de cea de bază – fiziologică, datorită faptului că turistul petrece circa 20 – 25% din timpul său în unitățile de restaurare, este nevoie să i se ofere ambianța corespunzătoare, odihnă, agrement și recreere. În general serviciile de alimentație sînt prezente practic în toate formulele de vacanță, dar în special în formula totul inclus, ele reprezentînd nu mai puțin de 30% din cheltuielile de vacanță.

Distribuția respondenților în funcție de preferința restaurării se prezintă în Figura nr. 3.2.7:

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor sondajului

Figura nr. 3.2.7 Distribuția respondenților în funcție de preferința restaurării

Rezultatele studiului au pus în evidență o serie de caracteristici pentru diferite tipuri de unități de alimentație publică din țară:

• restaurantele clasice înregistrează o elasticitate ridicată a cererii în funcție de venituri; vîrsta medie a clientelei este de 30 ani; principalele caracteristici în funcție de care se alege un restaurant sînt diversitatea și calitatea preparatelor culinare, ambianța unității și calitatea serviciilor prestate;

• barurile și terasele atrag o clientelă între 15-29 ani, majoritatea (78%) necăsătorită, cu venituri medii și ridicate, constituie o atracție pentru clienți datorită prețurilor mai mici, comparativ cu cele din restaurante, meniului, atmosferei și deservirii;

• fast food-urile și pizzeriile au o arie de atracție comercială cu o rază de 5 km.; vîrsta medie a clientelei este de 25 ani, principalele motive pentru care frecventează fast food-urile sînt rapiditatea deservirii și calitatea preparatelor culinare;

• o cerere sporită se înregistrează în cazul bucătăriei naționale. În acest context, trebuie depuse eforturi deosebite trebuie atrase pentru revigorarea bucătăriei naționale (bucate), care, reieșind din rezultatele sondajului (52%), sînt preparate individual. Considerăm că restaurantele cu bucătăria națională pot reprezenta un factor cheie al atractivității ofertei turistice atît pentru turiștii interni, cît și pentru cei străini.

CONCLUZII

În urma studiului complex al atracțiilor ca fenomen în activitatea economică mondială, a potențialului turistic național, a principiilor de management al acestora în Republica Moldova, elementelor de infrastructură turistică cultural-istorică în mediul rural, practicilor de valorificare a resurselor disponibile unităților de deservire a turiștilor, precum și nivelurile de gestionare a activităților turistice în teritoriu pot fi formulate următoarele concluzii:

1. Republica Moldova are un variat potențial cultural-natural-istoric concentrat cu precădere în mediul rural, dar care se găsește într-o stare avansată de izolare de circuitul economic, iar turismul rural este capabil să le facă funcționale pe piață;

2. Majoritatea resurselor cu funcționalitate turistică, deși formal au unul sau mai mulți gestionari, nu sunt valorificate pentru scopuri turistice, balneare sau recreare organizată, deși legislația încurajează acest lucru;

3. Patrimoniul natural-istoric, valoros în plan european, se găsește în faza de conservare și în mare parte nu este implicat în traseele turistice, care să poată suplimenta eficient resursele financiare insuficiente de la buget necesare procesului de protecție și cercetare a naturii;

4. Industria turistică din Republica Moldova se găsește în faza sa de relansare după o profundă criză și nu este pregătită pentru valorificarea tehnologizată nonpoluantă resurselor turistice, iar antreprenorii nu au capacitate profesională să atragă prin valorile turistice fluxuri importante de turiști;

5. Crearea și dezvoltarea pe teritoriul țării a unui număr de 22 de zone turistice în jurul principalelor atracții pentru vizitatori este necesară pentru instituirea unui sistem național turistic echilibrat;

6. Aplicarea tehnicilor TECDEV de descriere și punere în valoare a patrimoniului național este eficientă și adaptată metodicilor de cercetare în domeniul resurselor turistice în țările din regiune;

7. Fiecare zonă de interes turistic, indiferent de specializarea acestea, necesită elaborarea unui plan de management strategic și utilizarea în cadrul negocierilor de atragere și valorificare a investițiilor locale și străine;

8. Caracterul participativ pentru elaborarea planului strategic de dezvoltare a zonelor turistice poate asigura buna funcționare a administrației gestionare, precum și implicarea nemijlocită a antreprenorilor și populației în dezvoltarea prioritară pentru turism a teritoriilor cu resurse recreative;

9. Dezvoltarea turismului rural cultural-istoric în spațiile rurale este o alternativă bună pentru gospodăriile țărănești, care paralel cu practicile agricole pot deservi un număr însemnat de turiști în agropensiuni sau la ferme reprezentative;

10. Conceptul „Satului de vacanță” este una dintre cele mai profitabile forme de antreprenoriat pentru valorificarea potențialului turistic aflat în extravilanul comunităților rurale și în ultimul timp cucerește tot mai mult teren în țările din regiune și în Republica Moldova.

În baza concluziilor enumerate se propun următoarele recomandări:

1. Includerea resurselor rural cultural-istorice turistice în circuitul economic prin dezvoltarea unei rețele naționale de zone turistice;

2. Aplicarea diverselor formule de instituționalizare a resurselor turistice pentru buna lor gestionare în scopuri economice nonpoluante;

3. Localizarea în zonele de interes turistic a unui număr mare și divers de activități de deservire a oaspeților pentru crearea unui flux consistent și permanent de turiști, inclusiv în perioada de extrasezon;

4. Încurajarea antreprenoriatului în turismul rural ca o alternativă activităților agricole prin delimitarea unor teritorii locale pentru specializare prioritară turistică, elaborarea planurilor strategice și de management ale zonelor turistice, îmbunătățirea instrumentelor de management al afacerilor în apropierea resurselor cu funcționalitate turistică;

5. Dezvoltarea parteneriatelor strategice public – privat și local – străin pentru dezvoltarea turismului rural în zonele cu resurse turistice importante.

La fel, cercetările efectuate ne-au opermis să sistematizăm destinațiile de interes turistic în Republica Moldova și să delimităm zonele turistice importante de pe teritoriul țării. În spațiul rural național sunt multe atracții turistice, dar făcând abstracție de starea lor de conservare, acestea sunt repartizate difuz pe întreg teritoriul țării, fapt ce îngreuiază activitățile de turism cu utilizarea resurselor turistice aflate în diverse localități. Mai mult, faptul că într-o localitate sunt câteva obiecte interesante pentru vizite, dar din cauza infrastructurii drumurilor nu sunt vizitate și invers – din cauza unui drum bun într-o localitate cu resurse mediocre, fluxul de turiști este orientat spre ultima, Astfel se obține o imagine distorsionată a potențialului turistic național în aprecierile turiștilor străini. În această situație sunt oportune următoarele:

1. Delimitarea pe teritoriul Moldovei a zonelor de interes turistic, care prin prezența unor atracții majore turistice conferă prioritate dezvoltării turismului;

2. Favorizarea unui complex de măsuri în turismul intern – perfectarea și ajustarea cadrului legal, includerea unor facilități în vederea utilizării resurselor turistice în scopuri turistice și încurajarea climatului investițional, instruirea persoanelor implicate în atragerea și deservirea turiștilor aici etc., spre o specializare pe anumite forme de turism a zonelor turistice, cum ar fi turism de odihnă – Vadul lui Vodă, Holercani, Costești; turism balnear – Hârjeuca, Cahul, Vadul lui Vodă; turism de afaceri – Chișinău, Bălți; turism cognitiv, ecologic – Edineț, Criva, Soroca, Rudi, Codrii; turism rural – marea majoritate a zonelor; vizite cu motivație etnică – Găgăuzia, Taraclia; pelerinaje religioase – Saharna, Hârbovăț etc., au pe motivații turistice combinate carism de odihnă / tratament; turism de odihnă / cognitiv și ecologic; turism balneo-climateric / pelerinaje religioase; turism de afaceri / cognitiv și ecologic;

3. Elaborarea unor strategiii privind evoluția zonelor turistice în timp (scurt, mediu, ung) și impactul acestora asupra comunităților locale, imaginii țării, cooperării nternaționale etc;

4. Crearea condițiilor pentru dezvoltarea unui climat antreprenorial adecvat în ectorul serviciilor turistice locale (la locul consumului de resurse turistice);

5. Dezvoltarea unei rețele de promovare și informare în zonele turistice;

6. Modernizarea și lărgirea sectorului de cazare cu facilități de agrement, limentare prin atragerea investițiilor locale și străine;

7. Modernizarea infrastructurii drumurilor în conformitate cu rețeaua de trasee uristice intra și interzonale ș.a.

ANEXA I

Anchetă

Cercetare a opiniei consumatorilor privind necesitatea dezvoltării conjuncturii pieței turistice

CHESTIONAR

Stimate Doamna / Domn realizez un sondaj de opinie legat de consumul turistic. . Sunteti amabil(a) sa-mi raspundeti la cateva intrebari? Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale si vor fi folosite doar in scopul acestei cercetari.

1. Indicați destinațiile de itinerar în cadrul țării vizitate de Dvs pe parcursul experiențelor turistice anterioare.

Sate turistice

Orașe cetăți

Manifestări și evenimente culturale

Mănăstiri și biserici

Monumente geopolgice și paleontologice

Schituri și mănăstiri rupestre

Rezervații naturale

Muzee

2. În opinia Dvs., c ear trebui să includă un pachet turistic?

Totul inclus

Organizarea tururilor și excursiilor

Agrement

Pensiune completăCazarea și asigurarea călătoriei

Serviciile ghidului

3. Cu cine preferați să călătoriți?

Cu prietenii

În cuplu

Cu familia

În grup

4. Ce mijloace de transport preferați pentru practicarea turismului intern?

Autoturism

Autocar

Microbuz

5. Care sunt cauzele principalele care vau determinat pe Dvs. să alegeți un anumit mijloc de transport?

Nivelul de confort

Prețuri accesibile

viteza

6. În timpul călătoriilor Dvs-, unde preferați să vă cazați?

Hoteluri, moteluri

Cămine pentru vizitatori

Structuri de întremare

Sate de vacanță

Rude, prieteni

Alte structuri

7. În timpul călătoriilor Dvs-, unde preferați să luați masa?

restaurant

unități fast-food

prepararea individuală a bucatelor

bar-terasa

pizzeria

Vă mulțumim pentru atenția acordată!

ANEXA I

Anchetă

Cercetare a opiniei consumatorilor privind necesitatea dezvoltării conjuncturii pieței turistice

CHESTIONAR

Stimate Doamna / Domn realizez un sondaj de opinie legat de consumul turistic. . Sunteti amabil(a) sa-mi raspundeti la cateva intrebari? Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale si vor fi folosite doar in scopul acestei cercetari.

1. Indicați destinațiile de itinerar în cadrul țării vizitate de Dvs pe parcursul experiențelor turistice anterioare.

Sate turistice

Orașe cetăți

Manifestări și evenimente culturale

Mănăstiri și biserici

Monumente geopolgice și paleontologice

Schituri și mănăstiri rupestre

Rezervații naturale

Muzee

2. În opinia Dvs., c ear trebui să includă un pachet turistic?

Totul inclus

Organizarea tururilor și excursiilor

Agrement

Pensiune completăCazarea și asigurarea călătoriei

Serviciile ghidului

3. Cu cine preferați să călătoriți?

Cu prietenii

În cuplu

Cu familia

În grup

4. Ce mijloace de transport preferați pentru practicarea turismului intern?

Autoturism

Autocar

Microbuz

5. Care sunt cauzele principalele care vau determinat pe Dvs. să alegeți un anumit mijloc de transport?

Nivelul de confort

Prețuri accesibile

viteza

6. În timpul călătoriilor Dvs-, unde preferați să vă cazați?

Hoteluri, moteluri

Cămine pentru vizitatori

Structuri de întremare

Sate de vacanță

Rude, prieteni

Alte structuri

7. În timpul călătoriilor Dvs-, unde preferați să luați masa?

restaurant

unități fast-food

prepararea individuală a bucatelor

bar-terasa

pizzeria

Vă mulțumim pentru atenția acordată!

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Ghidul Turistic – Trasaturi de Succes (ID: 140680)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Ghidul Turistic – Trasaturi de Succes

Copyright Notice

Proiectarea Si Exploatarea Amenajarilor DE Alimentatie Publica Si Turism

.sistemul Fiscal

Transporturi Aeriene

Medierea Si Negocierea Conflictelor din Organizatii

Fundamentarea Pretului Masei Lemnoase

Managementul Insolventei Intre Cauze Si Efecte

Copyright Notice

Similar Posts