Gestiunea Si Analiza Economica a Stocurilor la Siat S.a

Capitolul 1

Aspecte teoretice fundamentale – Recunoastere, evaluare si metode de contabilizare a stocurilor

1.1. Definirea si tipologia stocurilor

Recunoasterea stocurilor

În cadrul stocurilor propriu – zise se includ:

mărfuri, sunt bunuri cumpărate de unitatea patrimonială cu scopul revânzării;

materiile prime: sunt bunuri materiale care participă direct la fabricarea produsului și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala, fie transformate;

materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regasi, de regula, în produsul finit;

produsele, reprezentate de:

semifabricatele: sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faza de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;

produsele finite sunt acele produse care au parcurs integral procesul de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări în unitatea patrimoniala fiind depozitate pentru livrare sau expediate direct clienților;

produsele reziduale sunt rebuturile din procesul de fabricație

ambalajele sunt bunuri destinate pentru protecția produselor sau transportul acestora și pot fi achiziționate sau fabricate, dar au caracter refolosibil;

animale și pasari crescute și folosite pentru reproducție sau sacrificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

obiectele de inventar reprezintă bunurile, de regula mijloacele de munca, care nu îndeplinesc cumulativ cele doua condiții pentru a fi considerate mijloace fixe. Acestea au o valoare mai mica decât limita prevăzuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata de durata lor de serviciu sau au o durata de utilizare mai mica de un an, indiferent de valoarea lor. Tot în categoria obiectelor de inventar se includ și o serie de bunuri asimilate acestora, cum sunt echipamentele de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare. Obiectele de inventar în folosința se evidențiază distinct în structurile analitice de conturi.

Baracamentele și amenajările provizorii sunt bunuri cumpărate sau construite de unitate pentru executarea lucrărilor de construcții. Nu se includ în aceasta categorie lucrările de organizare la care prin demolare sau demontare nu se recuperează materiale (platforme betonate, drumuri și cai de acces, gropi de var și altele).

Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii:

După sursa de proveniența, stocurile se pot grupa în:

Stocuri provenite din cumpărări din afara unitarii patrimoniale cum ar fi:materii prime; materiale consumabile; mărfuri, obiecte de inventar; etc.

Stocuri provenite din producție proprie (stocuri fabricate): produse; animale; etc.

Dupa apartenența la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

Stocuri aflate în gestiune, care fac parte din patrimoniul unității. Acestea se găsesc fie în depozitele sau spatiile proprii (depozite, magazine, magazii, locuri de producție), fie se afla la terți (materii și materiale aflate la terți, produsele aflate la terți, mărfuri în custodie sau consignație la terți, etc.).

Stocuri aflate în gestiune, care nu fac parte din patrimoniul propriu. Acestea sunt stocurile primite spre prelucrare sau în custodie și în consignatie. Aceste stocuri se înregistreaza distinct în conturi în afara bilanțului.

După gradul de individualizare și modul de gestionare sunt:

Stocuri identificabile

Stocuri interschimbabile sau fungibile. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele.

De asemenea, în categoria stocurilor mai intra bunurile aflate în custodie pentru prelucrarea sau în consignație la terți.

În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele sa aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul lor sa poată fi evaluat în mod credibil.

Pentru atribuirea calității de active stocurilor, fiecare întreprindere aplica raționamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat în bilant, ci trecut în contul de profit și pierdere, precum și pentru luarea deciziei referitoare la înregistrarea stocurilor în categorii separate sau într-o singura categorie.

1.2. Evaluarea stocurilor

1.2.1. Evaluarea stocurilor la intrare

La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale de natura stocurilor se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila, astfel:

a) materiile prime, materialele consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri cumparate cu titlu oneros, la costul de achizitie;

Marfurile pot fi evaluate la intrare si la pretul de vanzare.

b) productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, ambalajele si alte bunuri produse de unitatea patrimoniala, la costul de productie;

c) animalele si pasarile, la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz;

d) stocurile intrate ca aport in natura pentru capitalul social se evalueaza la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii;

e) stocurile de marfuri pot fi evaluate la intrare si iesire si la pretul de vanzare, inclusiv sau exclusiv TVA.

f) stocurile intrate cu titlu neoneros gratuit se evalueaza la valoarea justa;

g) in acest context, valoarea justa inseamna suma pentru care un activ poate fi schimbat, de buna voie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv. In aceste cazuri, valoarea de aport si respectiv, valoarea justa, se substituie costului de achizitie;

– costul de achizitie, este egal cu pretul de cumparare plus toate cheltuielile necesare pentru punerea bunului in stare de utilizare sau intrare in gestiune

– reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de furnizor, nu fac parte din costul de achizitie.

– costul de productie cuprinde costul de achizitie plus cheltuielile directe de productie, plus cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational, ca fiind legate de fabricatia bunului respectiv.

Nu se include in costul de productie costul subactivitatii. De regula, cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere si cele financiare nu se includ in costurile de productie, se reflecta direct in rezultatul exercitiului financiar.

– pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normale admise, cheltuieli generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final, precum si costurile de desfacere, nu trebuie incluse in costul stocurilor, fiind recunoscute drept cheltuieli ale perioadei cand s-au produs.

Costul stocurilor care nu sunt fungibile si al alcelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte, trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale. Bunurile fungibile sunt cele care nu se pot distinge, in mod substantial unele de altele.

La intrare – se poate folosi si metoda costului standard, cand intervine si diferenta de pret fata de costul de achizitie sau metoda pretului cu amanuntul in comertul cu amanuntul.

Pentru deprecierea stocurilor, la finele exercitiului, cu ocazia inventarierii se constituie ajustari pe seama cheltuielilor.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoare ce se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor. In acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin cinstituirea unei ajustari pentru depreciere.

1.2.2. Evaluarea stocurilor la iesire

La ieșirea din gestiune a stocurilor și altor active fungibile, acestea se evaluează și înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:

a) metoda primul intrat – primul ieșit – FIFO;

b) metoda costului mediu ponderat – CMP;

c) metoda ultimul intrat – primul ieșit – LIFO.

Dacă valoarea prezentata în bilanț, rezultata după aplicarea metodelor specificate în mai sus diferă în mod semnificativ, la data bilanțului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piața cunoscute înainte de data bilanțului, valoarea acestei diferențe trebuie prezentata în notele explicative ca total pe categorie de active.

Metoda FIFO – Primul intrat primul ieșit.

Potrivit metodei "primul intrat – primul ieșit" (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în Ordine cronologica.

Întreprinderile dispun de o anumita “libertate” în alegera metodei de evaluare a stocurilor și, indirect a rezultatului lor.

Astfel în conditii de relativă stabilitate a prețurilor, este recomandată metoda CMP. În varianta evaluarii ieșirilor din stoc calculat la sfârșitul perioadei ieșirile nu sunt evaluate, ci sunt urmărite numai cantitativ. Această metodă prezintă avantajul unui calcul mai simplu.

Metoda CMP calculat după fiecare intrare oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune (lunii), deși prezintă inconvenientul unui calcul mai complex.

În cazul creșterii de prețuri prin aplicarea FIFO ieșirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Dacă prețurile sunt în scădere aplicarea metodei FIFO conduce la evaluarea ieșirilor de stocuri la valoare maximă, stocul final și beneficiul fiind micșorate.

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la rezultate diferite ale întreprinderii. Astfel rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanțele economice și financiare, ci și de opțiunea pentru o anume metodă de evaluare a stocurilor. Cu toate acestea în IAS 2 nu există nici o prevedere cu privire la faptul dacă o întreprindere trebuie să folosească o singura formulă de determinare a costurilor pentru toate stocurile pe care le deține în rețeaua internațională sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. SIC-1 “Consecvență”.

Diferite metode de determinare a costurilor” confirmă că fiecare întreprindere poate utiliza metoda CMP și FIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri care prezintă caracterstici diferite în ceea ce privește natura și modul de utilizare a acestora.

Metoda Cost Mediu Ponderat (CMP)

Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie.

Metoda LIFO

Potrivit metodei "ultimul intrat – primul ieșit" (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evalueaza la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile ieșite din gestiune se evalueaza la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în Ordine cronologica.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Dacă, în situații exceptionale, administratorul decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie sa prezinte următoarele informatii:

Motivul schimbării metodei; și

Efectele asupra rezultatului.

O persoana juridica trebuie sa utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura și utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificata.

1.2.3. Evaluarea stocurilor la inventar

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistreaza toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cat și valoric.

Inventarul intermitent consta în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determina ca diferența între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează pana la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

În întelesul prezentelor reglementari, prin valoare realizabila neta se întelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurări normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării

1.3. Evidenta operativa a stocurilor si documentele utilizabile

Operațiile privitoare la intrarea și ieșirea stocurilor sunt consemnate în documente primare dintre care ne vom referi la cele mai des întâlnite.

Pentru intrările de stocuri se pot folosi:

avizul de însoțire a mărfurilor, care se emite la livrarea stocurilor de catre furnizor și servește ca document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de încărcare a gestiunii primitorului.

factura emisa de furnizor direct sau in baza avizului de insotire a marfurilor, care sta la baza intocmirii notei de receptie si in baza careia se face plata catre furnizor.

nota de recepție și constatare de diferențe, care se întocmește la primirea și recepția bunurilor, în cazurile când exista diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe locuri și când sunt refuzate la plata, fiind preluate doar în păstrare. în restul cazurilor, când la recepție nu se constata diferențe fata de documentele furnizorului, nu se mai întocmește un alt act de recepție, semnăturile de recepție se consemnează pe factura furnizorului.

Bon de primire in consignatie

bon de predare – transfer – restituire, folosit atât pentru depozitarea unor bunuri provenite din producție proprie, cât și pentru transferul lor între magazii ca și restituirii la locurile de depozitare inițiale.

Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi:

avizul de însoțire a mărfurilor, care se emite la livrarea stocurilor și servește ca document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de încărcare a gestiunii primitorului.

bonul de consum, este document justificativ pentru eliberarea de materiale din magazie, pentru scăderea bunurilor din gestiune și pentru operarea corespunzătoare a fișei de magazie. Conține, din partea persoanelor autorizate, aprobarea pentru efectuarea consumului. Documentul consemnează: data operațiunii, codul comenzii de fabricație sau departamentul pentru care se autorizează consumul, denumirea, codul, unitatea de măsură pentru bunurile eliberate din magazie, prețul unitar și valoarea acestora. El este semnat atât de predătorul bunurilor, cât și de primitorul lor;

fișa limită de consum, este documentul pe baza căruia se calculează necesarul de fișa limita consum pentru o anumita comanda de fabricație. Pe baza fișei limita de consum se vor întocmi bonurile de consum pentru ridicarea efectiva a bunurilor din magazie.

bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul.

CONTABILITATEA ANALITICĂ ȘI CONTABILITATEA

SINTETICĂ A STOCURILOR

Structuri contabile informaționale

Corespunzător criteriilor de clasificare a stocurilor prezentate la punctul anterior informația contabilă potrivită acestei categorii de active se regăsește în două structuri informaționale: structura financiară și structura de gestiune

Structura financiară, este standardizată, este proprie gestiunii și contabilității financiare a întreprinderii și operează cu două criterii: destinația și faza ciclului de exploatare. În aceasta structură interesul informațional este cel al finanțării pe termen scurt, calculării și analizei mecanismului fondului de rulment, finanțarea activității de exploatare și în stransă legătura cu aceasta gestionarea activității de trezorerie. Metodologic o asemenea structură se realizează cu ajutorul conturilor de stocuri: grupă sau principale din Planul de Conturi General, simbolizate cu 2 cifre, sintetice de gradul 1 sau divizionare, simbolizate cu trei cifre și sintetice de gradul 2 sau subdivizionare simbolizate cu patru cifre

Structura de gestiune sau internă, necesară dar nestandardizată este proprie contabilității interne de gestiune. Ea operează cu celelalte două criterii: fizic și locul de creare a gestiunilor și se delimitează prin conturi analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor și gestiunilor (depozite create ca entități gestionare repartizate în răspunderea unor persoane fizice).

În România modelul de contabilitate a stocurilor este conceput în condițiile în care ambele structuri informaționale sunt realizate prin contabilitatea financiară (varianta integrată).

EXEMPLU:

Elementele sistemului informațional contabil

Elementele cu care operează sistemul informațional contabil, referitor la stocuri și producție în curs de execuție se pot împărți în principiu în trei subsisteme:

Subsistemul de documente: aici se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații, intrări/ieșiri care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil.

Astfel cu ocazia intrăilor de stocuri în patrimoniul întreprinderii se folosesc: “Factura” primită de la furnizor o dată cu bunurile cumpărate; “Nota de recepție și constatare de diferenta”, întocmită cu ocazia recepției acestora; “Bonul de predare-transfer-restituire”, cu ocazia intrării în stocuri de la alte subunități ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală la secțiile și sectoarele unității; “Bonul de primire”, cu ocazia primirii bunurilor în consignație.

Cu ocazia ieșirilor de stocuri se întocmesc următoarele documente: “Bonul de consum”; “Fișa limită de consum”, cu ocazia dării în consum la secțiile principale și auxiliare de producție; “Factura”; “Dispoziția de livrare”; “Aviz de însoțire a mărfii”, cu ocazia vânzării;

Subsistemul evidenței tehnic-operative: în cadrul acestui sistem se cuprind o serie de fișe, situații, registre, care se întocmesc periodic la nivelul subunităților, locurilor de gestionare etc, în care se prelucreză datele din documentele primare și în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative a subunităților respective. Subsistemul cuprinde: Registrul stocurilor; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar în folosință; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locuri de folosință; Fișa de magazie; Listele de inventariere.

Subsistemul conturilor de stocuri: organizarea contabilității stocurilor și producției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” din Planul de Conturi General, care cuprinde mai multe grupe și conturi sintetice de gradul 1 și 2. În ceea ce privește grupele, acestea se structureaza astfel: conturi de stocuri cumpărate, conturi de stocuri din producție proprie, conturi rectificative de stocuri.

Pentru asigurarea integrității stocurilor, unitățile mari trebuie să-și organizeze o contabilitate analitică a stocurilor. Unitățile mici și mijlocii care folosesc metoda inventarelor intermitente pentru contabilitatea sintetică a stocurilor nu au nevoie de organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.

Deci, unitățile mari folosesc metoda inventarului permanent. Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achiziție sau cost de producție,după caz), prețul stabilit în funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri la inventar, primate ca donație sau obținute cu titlu gratuit) sau la o altă valoare de înregistrare (preț standard, preț de vânzare). De asemenea, fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.

Fiind considerat ca un sistem ce generează costuri ridicate deoarece inventarul permanent presupune înregistrarea fiecărei mișcări de stoc și calcule reiterate acest inconvenient este mult diminuat prin prelucrarea informatizata a datelor.

Normele contabile din tara noastră prevăd ca, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor sa se poată organiza, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale fiecărei unități patrimoniale, după una dintre următoarele metode:

metoda operativ – contabilă (pe solduri)

metoda cantitativ – valorică (pe fise de cont analitic)

metoda global – valorică

a. Metoda operativ-contabilă (pe solduri) ocazionează un volum redus de muncă datorită simplificării lucrărilor de evidență analitică a stocurilor. Această metodă presupune renunțarea la fișele contabile analitice cantitativ-valorice deschise pe feluri de valori materiale.

În cadrul compartimentului de contabilitate se organizează numai evidența valorică desfășurată pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe grupe sau subgrupe de bunuri, după cum se apreciază că este necesar. Evidența cantitativă a stocurilor pe categorii sau feluri de valori materiale se organizează numai în cadrul locurilor de depozitare (magazii, depozite ș.a.) cu ajutorul fișei de magazie.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se realizează, de regulă, lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative stabilite în fișele de magazie și preluate în registrul stocurilor, unde se înscriu valorile parțiale și cele totale privind soldurile finale de la nivelul subgrupelor și/sau grupelor de valori materiale, precum și de la nivelul gestiunii.

În cursul lunii, la intervale de câteva zile, compartimentul de contabilitate preia documentele justificative de intrări și ieșiri, existente la locul de depozitare a valorilor materiale, efectuând totodată verificarea exactității înregistrărilor din fișele de magazie, completate de gestionar sau altă persoană desemnată de acesta.

Documentele justificative preluate se centralizează pentru fiecare gestiune atât pe categorii de operații, de intrare și ieșire, cât și pe grupe și/sau subgrupe de valori materiale, precum și pe conturi corespondente creditoare și respectiv debitoare. Totalurile lunare care se stabilesc în documentele centralizatoare întocmite (recapitulații, situații de mișcări, centralizatoare ș.a.) se înregistrează în registrul jurnal și în fișele valorice (fișe de cont pentru operații diverse).

b. Metoda fiselor de cont analitic cantitativ – valorice

După aceasta metoda, la locurile de depozitare se ține o evidența cantitativă cu ajutorul formularului „Fișa de Magazie” pe fiecare sortiment, iar la contabilitate se ține o evidența cantitativ – valorică cu ajutorul formularului „Fișa de cont analitic pentru valori materiale”, tot pe fiecare sortiment.

Fișele de cont analitic pentru valori materiale se grupează pe locuri de depozitare, pe conturi sintetice și pe grupe de materiale.

Documentele de intrare și ieșire a bunurilor se predau de la magazie la compartimentul financiar – contabil pe baza unui „Borderou de predare a documentelor”.

Pentru asigurarea controlului înregistrărilor din contabilitatea analitică cu cele din contabilitatea sintetică a stocurilor se folosesc „Balanta de verificare analitică” ce se întocmește lunar, separat pe fiecare cont de stocuri.

Modalitățile de realizare a metodei respective sunt influențate atât de forma de înregistrare contabilă utilizată, cât și de mijloacele tehnice folosite pentru prelucrarea datelor.

c. Metoda global-valorică este relativ simplă, oferă un volum redus de informații și posibilități restrânse de exercitare a controlului asupra integrității valorilor materiale gestionate, fiind recomandată, în principal, pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și pentru alte bunuri, în cazul unităților care nu au dotare adecvată. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul, așa cum prevede Regulamentul contabil, se recomandă trecerea la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

Metoda analizată constă în organizarea evidenței analitice numai valoric, atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitate. În cadrul compartimentului de contabilitate se deschide, pentru fiecare gestiune, câte o fișă de cont analitic pentru operații diverse în care se înscriu operațiile de intrări și ieșiri, pe baza documentelor justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după caz.

La nivelul fiecărei gestiuni se întocmește „Registrul de gestiune” în care se înregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieșire, stabilindu-se totodată soldul final (de la sfârșitul zilei), după formula amintită anterior.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate se efectuează periodic, confruntându-se soldurile finale stabilite, pe de o parte, în registrul de gestiune, iar pe de altă parte în fișe de cont analitic pentru operații diverse.

Din cele prezentate anterior se poate observa că metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a stocurilor de valori materiale, în expresie valorică, precum și în etalon natural, atunci când se utilizează metoda analitică adecvată acestui scop, prin intermediul soldurilor debitoare ale conturilor sintetice și analitice cu ajutorul cărora se înregistrează în contabilitate, realizându-se astfel un inventar scriptic permanent.

În ceea ce privește aplicarea metodei inventarului permanent de către unitățile cu profil comercial, cu articole și sortimente numeroase, cu o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, se reține că, în funcție de prețul de evidență folosit, poate prezenta mai multe variante și anume: la prețul de vânzare, la costul sau valoarea de intrare, la prețul standard (prestabilit) ș.a.

Varianta permanenței inventarului la prețul de vânzare este specifică unităților patrimoniale cu profil comercial, aplicându-se prin reactualizarea prețului de evidență după fiecare schimbare a prețului de vânzare. Reevaluarea stocurilor ca urmare a schimbării prețului de vânzare se efectuează în mod curent, indiferent că unitatea desfășoară comerț en-gros, en-detail sau de alimentație publică. Reevaluarea stocului de marfă se face prin schimbarea prețului de vânzare la sortimentele care impun această operație în vederea vânzării în condiții avantajoase sau pentru evitarea unor pierderi, întocmindu-se inventare faptice și stabilindu-se evidențele existente între prețurile vechi și cele noi, evidența care se înregistrează în conturile de mărfuri, prin corespondență cu cele de adaos comercial.

Celelalte două variante ale metodei inventarului permanent, la valoarea de intrare și la prețul standard, nu prezintă particularități comparativ cu unitățile patrimoniale cu profil de producție, de prestări servicii ș.a.

Contabilitatea sintetică a stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a a planului de conturi.

Agenții economici pot sa-și organizeze contabilitatea sintetică a stocurilor după una din următoarele metode:

Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului intermitent

Metode de organizare a contabilitatii stocurilor

1.5.1. Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent este utilizată de unitățile mari și constă în utilizarea conturilor de stocuri (materii prime, materiale consumabile, produse, mărfuri etc.) pentru a determina și urmări în permanența stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare și ieșire.

Ca atare, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:

Stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor;

Intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor înregistra în debitul conturilor corespunzătoare;

Ieșirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieșire a stocurilor care vor forma rulajul creditor al conturilor de stocuri;

În baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri, se va stabili în permanența stocul scriptic al bunurilor. Ele vor putea fi comparate la perioadele de inventariere cu stocurile faptice din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri de inventar. Cu acestea vor fi corectate stocurile scriptice pentru a se pune de acord situația scriptică din contabilitate cu situația faptică, determinate prin inventariere.

Folosirea acestei metode presupune:

Utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor menționate la paragrafele precedente;

Folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor;

Conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică descrise. Metoda inventarului permanent, deși presupune un volum mai mare de munca, asigura o mai riguroasa cunoaștere, în orice moment, a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.

1.5.2. Metoda inventarului intermitent

Această metodă este recomandată pentru unitățile patrimoniale din categoria celor mici și mijlocii și constă în stabilirea și înregistrarea în contabilitate a ieșirilor numai la sfârșitul perioadei de gestiune, pe baza inventarierii faptice a stocurilor de valori materiale. Valoarea ieșirilor sau a evidenței de stocuri se stabilește extracontabil ca diferență între valoarea stocurilor inițiale cumulată cu valoarea intrărilor și valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii, după formula:

Ve = Si + I – Sf

unde:

Ve = valoarea ieșirilor;

Si = soldul inițial;

I = valoarea intrărilor;

Sf = soldul final sau altfel spus totalul valoric stabilit pe baza listelor de inventar.

Diferența între stocul final și cel inițial influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată, după cum valorile materiale de la care provine sunt obținute prin achiziționare și respectiv din producție proprie.

Metoda intermitenței inventarului, în condițiile prețurilor fluctuante din economia de piață, este considerată ca fiind cea mai simplă și economicoasă sub aspectul volumului de muncă pe care-l ocazionează. În contabilitatea sintetică se realizează numai un inventar scriptic intermitent (periodic) al stocurilor de valori materiale, fără să existe posibilitatea cunoașterii în orice moment (permanent), prin intermediul conturilor de stocuri, a valorii bunurilor existente în stoc.

Metoda analizată prezintă însă unele neajunsuri, dintre care se reține imposibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale prin intermediul contabilității, iar orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca ieșire normală prin vânzare sau consum și influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată, după caz.

Totodată, orice eroare sau omisiune în inventarul faptic duce la denaturarea valorii ieșirilor și implicit a informației contabile care se prezintă în documentele contabile de sinteză. În plus, din considerente de ordin fiscal, agenții economici ar putea fi tentați să efectueze subevaluarea stocurilor de valori materiale, ceea ce determină, pe de o parte, creșterea artificială (nereală) a cheltuielilor de exploatare, iar pe de altă parte diminuarea profitului impozabil.

Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune, când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de consum sau de depozitare stabilite prin inventariere, după ce în prealabil aceleași conturi de stocuri au fost diminuate cu stocurile intrate (de la începutul perioadei).

Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de venituri și cheltuieli.

Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității fata de cele provenite din producția proprie și anume:

Pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:

se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;

achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;

la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate ori provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.

Prin parcurgerea acestor etape soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate (ieșite) în timpul perioadei, calculate după relația:

Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stoc final

In perioada următoare operațiile descrise mai sus nu se repeta.

Pentru stocurile provenite din producția proprie se parcurg următoarele etape:

se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;

bunurile obținute din producție proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidența operative de la locurile de depozitare;

pe măsură vânzării (ieșirii) lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fora sa fie necesara destocarea lor;

la finele perioadei se inventariază bunurile (produsele) obținute din producție proprie, incluzive cele provenite din perioada precedenta dar nevândute, și se înregistrează asupra conturilor de venituri din producția stocată.

Prin parcurgerea acestor etape soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate (stocate sau vândute) în timpul perioadei, calculate după relația:

Ieșiri = Stoc inițial + Vânzări – Stoc final

În perioada următoare operațiile descrise mai sus nu se repeta.

Pentru stocurile în curs de aprovizionare, determinarea ei se face numai la sfârșitul perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca stocuri la conturile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operația respective se stornează în “roșu”.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respective a prețurilor de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;

nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;

nu este necesara organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii stocurilor și al asigurării integrității lor.

Capitolul 3 – Gestiunea și analiza economică a stocurilor

3.1 GESTIUNEA STOCURILOR

3.1.1. Stocurile într-un sistem de producție

În activitatea curentă a agenților economici apar probleme operative de producție, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în așa fel încât ele să corespundă unui anumit scop, de exemplu: un program de producție realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.

Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienți tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot formula probleme care să țină seama de scopul agenților economici atunci când pornește procesul tehnologic.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice și cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime și materiale în procesul de producție, sau a stocurilor de produse finite și bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.

STOCURILE reprezintă cantități de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare de fabricație) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităților economice într-un anumit volum și o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări ulterioare.

Pe perioada respectivă resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat negativ).

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceștia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricație (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreținere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detașate).

Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci și pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spații de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.

Deși diferite, procesele de stocare au totuși o serie de caracteristici comune, dintre care esențială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problemă de teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată și există cel puțin o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată crește.

Evoluția nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoașterea imobilizării totale a stocului și scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;

b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităților, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.

3.1.2. Importanța stocurilor în procesul de producție

Procesul de producție propriu-zis este supus în mod aleator unei sume de perturbații cum ar fi: instabilitatea personalului, prezența rebuturilor, existența timpilor morți datorați defectării utilajelor etc.

În felul acesta, producția devine un rezultat aleator al unei combinații de fenomene care au loc în conformitate cu legile probabilității. Nici un proces de producție nu e fiabil dacă este supus direct acțiunii perturbatoare a parametrilor ce apar în mod aleator. Este deci absolut necesar de a elimina aceste influențe directe, adică să se deconecteze sistemul de la fluctuațiile externe. Elementul care asigură deconectarea și care joacă rolul de tampon, de amortizor al variațiilor îl reprezintă stocurile.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deținători, de formare și evidență a acestora, cât și probleme de recepție, de depozitare și păstrare, de urmărire și control, de redistribuire și mod de utilizare.

Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea producției materiale și a consumului.

Obiectivitatea formării de stocuri este justificată de acțiunea mai multor factori care le condiționează existența și nivelul de formare, le stabilizează funcția și scopul constituirii. Între aceștia amintim:

contradicția dintre specializarea producției și caracterul nespecializat al cererii;

diferența spațială dintre producție și consum;

caracterul sezonier al producției sau al consumului; pentru majoritatea produselor producția este continuă, în timp ce consumul este sezonier; la produsele agricole situația este inversă;

periodicitatea producției și consumului, a transportului;

necesitatea condiționării materialelor înaintea intrării lor în consum;

punerea la adăpost față de dereglările în procesul de aprovizionare-transport sau față de factorii de forță majoră (stare de necesitate, calamități naturale, seisme, caracterul deficitar al resurselor);

necesitatea executării unor operații specifice pentru a înlesni procesul de livrare sau consum al materialelor (recepție, sortare, marcare, ambalare – dezambalare, formarea loturilor de livrare, pregătirea materialelor pentru consum ș.a.m.d.);

necesitatea eficientizării procesului de transport etc.

Ținând seama de această dublă influență a procesului de stocare, este necesară găsirea de modele și metode în vederea formării unor stocuri, care prin volum și structură, să asigure desfășurarea normală a activității din economie, dar în condițiile unor stocări minim necesare și a unor cheltuieli cât mai mici.

Rolul determinant al stocurilor este evidențiat de faptul că acestea asigură certitudine, siguranță și garanție în alimentarea continuă a producției și ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel al producției, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.

Alte motive pentru crearea stocurilor ar putea fi:

• investirea unei părți din capital în stocuri pentru a reduce cheltuielile de organizare;

• capitalul investit în stocuri e ușor de evidențiat;

• asigurarea desfășurării neîntrerupte a procesului de producție;

• asigurarea unor comenzi de aprovizionare la nivelul consumului imediat nu este întotdeauna posibilă și eficientă din punct de vedere economic;

• comenzile onorate de către furnizorii din alte localități nu pot fi introduse imediat în procesul de fabricație;

• anticiparea unei creșteri a prețurilor (exceptând speculațiile) etc.

3.2. – Viteza de rotație a stocurilor

O bună gestiune a întreprinderii presupune cunoașterea unui indicator care măsoară viteza de rotație a stocurilor. Viteza de rotație a stocurilor este exprimată de doi indicatori.

Acest indicator arată numărul de rotații efectuate de un anumit tip de stoc într-o perioadă, de regula un an. Determinarea lui ridică o serie de probleme: evaluarea numărătorului și a numitorului pe baza aceluiași criteriu; dificultatea majoră de a evalua stocul mediu. Pentru a crește viteza de rotație, întreprinderea dispune de două mijloace, creșterea fluxului de rotație (activitatea) și diminuarea stocului mediu, a doua soluție fiind limitată de riscul rupturii de stoc.

Pentru întreprinderile cu activitate de distribuție.

Pentru întreprinderile cu activitate de producție industrială.

Durata unei rotații indică numărul de zile necesare pentru rotația stocului mediu sau numărul de zile de stocaj al valorilor materiale respective.

Pentru a aprofunda analiza vitezei de rotație a stocurilor se impune efectuarea analizei pe elemente componente. În acest scop se raportează fiecare element de activ circulant (ca sold mediu) la componenta specifică din cifra de afaceri.

Relațiile de calcul sunt următoarele:

Căile de accelerare a vitezei de rotație a stocurilor sunt multiple. Ele sunt proprii fiecărui stadiu al rotației capitalului investit. În stadiul aprovizionării pentru a se accelera viteza de rotație, există două cai principale, respectiv aprovizionarea să se facă la timp, iar stocurile de materiale, piese de schimb, obiecte de inventar să fie redus la minimum necesar. În stadiul producției căile principale de accelerare a vitezei de rotație a stocurilor au în vedere reducerea duratei cilului de producție și diminuarea consumurilor specifice de materii prime și materiale. În stadiul vânzării caile principale se referă la creșterea ritmului vânzărilor, ceea ce determină reducerea stocurilor de produse finite și de semifabricate destinate vânzării.

Capitolului 2 – Studiu de caz privind stocurile la SIAT S.A.

Capitolul 2.1 – Prezentarea societății comerciale SIAT S.A.

2.1.1. – Societatea comercială SIAT S.A. – scurt istoric

Societatea înființată în 1978 ca Centrul de Cercetări pentru Automatica București (CCAB) cu principal beneficiar Ministerul Apărării s-a transformat în anul 1991 în societatea pe acțiuni cu acționar principal F.P.S. 100 % parcurgând un proces continuu de restructurare și modernizare. Noua denumire SIAT S.A. (Sisteme Informatice pentru Automatizări) este înregistrată cu nr. J/40/12242/1991 si codul unic de identificare: 1561311. În prezent societatea ființează ca o unitate economică de tip Holding cu activități de cercetare-dezvoltare, proiectare și producție bine definite situându-se în topul primelor 10 firme în clasamentul Camerei de Comerț și Industrie a României la categoria firme mijlocii.

Societatea comercială SIAT S.A. este situată în nordul Bucureștiului în cadrul platformei Pipera și deține trei sedii. Sediul principal al societății se află în Calea Floreasca nr.169, sector 1, București, România. Celelalte sedii se situează în bulevardul Dimitrie Pompeiu nr.5 și bulevardul Dimitrie Pompeiu nr.12

Referințe și afilieri: societatea se situează la ora actuală pe locul 2 în ierarhia firmelor mijlocii prestatoare de servicii profesionale stabilit de Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București pentru anul 2000. Pentru activitatea realizată și produsele obținute în 1996 SIAT a fost distins cu al 25-lea Premiu Internațional al Calității Paris 1997, acordat de Editorial Office și Club Leader-ilor comerciali din Spania. Produsele și serviciile SIAT au fost remarcate și apreciate prin premii la manifestările expoziționale la care a participat CERF 94, TIB 95, 96, 97, 98, 99 2000, SIR 2000, TIBCO 96, ROMURB 95, 96, 97, IFOBO 96, CIR 2001, RECLAMA 2001. Societatea deține și titlul de antreprenor agreat de Primăria Capitalei în domeniul dispozitive inteligente de semaforizare.

– Obiectele de activitate ale societății comerciale SIAT S.A.

Domeniile de activitate ale societății comerciale sunt organizate pe două divizii și anume în primul rând activitatea de cercetare ce are ca suport programe strategice coordonate de directori de programe, iar în ultimul rând activitatea de producție în flux, adaptabilă portofoliului de comenzi anuale, coordonata de directorul de programe. Aceste activități se concretizează în mod real în următoarele obiective:

Așa cum am amintit mai sus activitatea în SIAT SA este structurată pe programe, coordonate de directori de program pentru următoarele domenii: mediu, transport, medicină, agricultură, aparare națională, adverting, artă-cultură.

– Poziția societății comerciale SIAT SA

pe piață în raport cu concurența

Acest aspect al plasării societății comerciale SIAT S.A. pe piață trebuie tratat în funcție de cele două mari domenii de activitate ale societății astfel din punct de vedere al producției societatea ocupă o poziție dominantă în segmentul producătorilor de suporturi publicitare bazată pe: flexibililitate; dezvoltarea continuă a gamei de produse; asigurarea de servicii conexe; politica de lansare a produselor stea; tehnologie în continuă modernizare; expansiune pe alte piețe (export) prin promovarea susținută cu rezultate încurajatoare pe piața țărilor limitrofe (Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria). Clienții tradiționali au fost câștigați și păstrați, SIAT S.A. devenind furnizorul principal al primelor patru firme de media din România.

Concurența din partea firmelor de profil autohtone este slabă atât din punct de vedere cantitativ (număr mic de societăți în toată țara), cât și din punct de vedere calitativ datorită specificului tehnologiei avansate necesare și în continua dezvoltare care necesită un efort constant și semnificativ de investiții și reinvestiții. Concurența din partea firmelor de renume din vest s-a manifestat pregnant în ultimii 2-3 ani datorită perceperii pieței naționale de media ca o piața dinamică în continuă ascensiune.

Privind din cealaltă parte a activității adică în domeniul cercetării concurența este acerbă datorită marilor instituții naționale cu același profil care au avantajul unui nume cunoscut pe piață și a unei infrastructuri în teritoriu implementată și dispusă pe o arie considerabilă. Societatea comercială SIAT S.A. și-a câștigat o poziție competitiva în cele șapte domenii de activitate unde a generat și dezvoltat programe specifice reușind să-și creeze un nume și să-și câștige clienții printr-o politică agresivă de promovare, prin asociere și cooperare cu firme renumite, prin atragerea de fonduri din exterior inclusiv prin asociere cu parteneri economici străini. Cu toate acestea evoluția regresivă manifestată la nivel național pe piața cercetării nu a putut fi evitată.

Printr-o politică coerentă de activitate orientată spre piață, spre profit societatea SIAT a reușit să câștige, să consolideze și să mențină un nume, o marcă și o recunoaștere în zonele sale de competență. Acest mediu economic este constituit din :

– Managementul și structura societății comerciale SIAT S.A.

Societatea dispune de un program managerial conceput și structurat strategic în ideea realizării unei mobilități maxime în relația cu piața, proprie structurilor descentralizate organizate matricial. Suportul material, informațional, logistic este realizat de: organizarea activității pe centre de excelență; sistem informatic funcțional (Argus) conectat la internet; sistem integrat de urmărire și control pentru asigurarea calității conform ISO 9000.

Societatea comercială SIAT S.A. a parcurs și finalizat mai multe etape de modernizare, restructurare prin efort propriu, dar și cu asistență financiară logistică din partea PHARE, câștigată pe bază de licitație în cadrul programului "Restructurarea sistemului științific și tehnologic din România".

Organele de conducere ale unității trebuie să asigure cadrul de coordonare și conducere capabile să împletească respectarea programelor de dezvoltare economico-socială cu autonomia unității și asigurarea rentabilității acesteia. Toate deciziile adoptate de aceste organe trebuie să urmărească accelerarea dezvoltării producției pe baza tehnicii moderne, îmbunătățirea permanentă a calității produselor, realizarea de profit, asigurarea protecției mediului înconjurător și cointeresării mai directă a salariaților în realizarea scopurilor pe care și le propune societatea, care să se reflecte în sporirea veniturilor acestora. Potrivit prevederilor legale Adunarea Generală a Asociaților adoptă hotărâri ce sunt obligatorii pentru Consiliul de Administrație, acesta adoptând decizii pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor menționate, pe baza cărora Directorul General emite ordine ce se referă fie la operaționalizarea hotărârilor și deciziilor adoptate de organele de conducere, fie la soluționarea problemelor operative de conducere.

Comisiile care funcționează pe lângă organele de conducere au rol de a informa și sprijini organele de conducere ale unității în luarea deciziilor. Aceste comisii colaborează strâns cu compartimentele de muncă ale unității.

Referindu-ne la modalitățile de promovare și recompensare a personalului putem afirma că două mecanisme de promovare funcționează în societatea comercială SIAT S.A.: ierarhia tehnică în cadrul colectivelor pe domenii de expertiză specifice și ierarhia managerială în cadrul programelor strategice. Sistemul de recompense este stabilit în funcție de realizările și aportul fiecărui membru al echipei SIAT SA.

– Sistemul informațional economic. Circuitul documentelor

În cadrul acestui sistem un rol principal în cadrul societății comerciale SIAT S.A. îl deține biroul contabilitate. Acesta asigură îndeplinirea hotărârilor organului ierarhic superior (director economic) și a conducerii unității și răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a evidenței valorilor patrimoniale din unitate, precum și de îndeplinirea controlului financiar preventiv. Atribuțiile acestui birou sunt următoarele:

asigură și răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;

asigura efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe și calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de producție și circulație și calculul costurilor, investițiile și rezultatele financiare;

asigură respectarea cu strictețe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului și ia toate măsurile legale pentru reintegrarea acestuia în cazul în care a fost păgubit;

organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale, urmărește definitivarea, potrivit legii a rezultatelor inventarierii;

întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța dintre acestea;

prezintă spre aprobare Consiliului de Administrație situațiile financiare și raportul explicativ, participă la analiza rezultatelor economice și financiare pe baza datelor din bilanț și urmărește modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce-i revin din procesul verbal de analiză;

participă la organizarea, perfecționarea sistemului informațional, aplică măsurile de raționalizare și simplificare a lucrărilor de evidență contabilă, de mecanizare și automatizare a prelucrării datelor.

exercită, potrivit legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiunilor.

Principalele operații ale acestui birou sunt transmiterea de situații și documente contabile precum și primirea de astfel de documente după cum urmează:

Un alt aspect foarte important îl reprezintă circuitul principalelor documente financiar-contabile în cadrul societății comerciale SIAT S.A., pe scurt acesta putându-se prezenta sub forma tabelului de mai jos:

– Aspecte financiar – contabile în activitatea societății comerciale SIAT S.A.

. – Caracteristici generale – legătura capital social, număr de salariați, cifră de afaceri, venituri

Societatea comercială SIAT S.A. a aplict pana in 31.12.2005 în desfășurarea activității financiar-contabile reglementările Ordinului nr.94/ 29 ianuarie 2001 si acum aplica OMFP 1752/noiembrie 2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Din punct de vedere managerial și structural societatea are un program managerial strategic conceput și structurat astfel încât asigura o mobilitate maximă în relația cu piața, o structură organizatorică matricială descentralizată, organizată în centre de competență.

Capitalul social al societății în valoare de 762 925 lei este împărțit în funcție de ponderea (structura) acționarilor astfel (figura 1):

Figura 1 – Structura acționarilor

În cele ce urmează vom prezenta analiza principalilor indicatori specifici unei societăți comerciale și anume ponderea veniturilor obținute (figura 2) și cifra de afaceri (figura 3), indicatori care vor fi analizați împreună datorită strânsei conexiuni dintre aceștia, ponderea veniturilor regăsindu-se în cifra de afaceri. Coroborat cu aceștia o mare importanță o are gradul de specializare a personalului (figura 4 ), pregătirea profesionala a acestuia în toate domeniile de activitate și la toate nivelurile ierarhice având o mare implicație în bunul mers al activității societății, efectele acestui "indicator" regăsindu-se în final în evoluția cifrei de afaceri.

Așadar vom începe cu primul indicator și anume ponderea veniturilor la cifra de afaceri care se prezintă după cum urmează:

Referindu-ne la activitatea managementului societății, aceasta a înregistrat în timp o evoluție crescătoare a cifrei de afaceri, evoluție trasată în principal de către cele două domenii principale de activitate producătoare de venituri, respectiv cea de producție și cea de cercetare ale societății SIAT S.A. Însă pentru a putea să exprimăm un set de concluzii coerente, ancorate în realitate referitoare la valorile pozitive și crescătoare ale cifrei de afaceri trebuie să analizăm separat evoluția celor două domenii de activitate ale societății, analiză ce este efectuată în tabloul de mai jos:

În aceste condiții după ce s-a vizualizat această imagine de ansamblu a situației celor două principale activități ale firmei putem preciza unele concluzii cu privire la evoluția cifrei de afaceri (figura 3). Creșterea cifrei de afaceri s-a realizat preponderent pe baza activității de producție a societății comerciale și anume a diversificării permanente a produselor executate atât calitativ cât și cantitativ nu numai pe piața internă cât și pe cea externă, diversificare ce a fost posibilă printre altele datorita tehnicii în care s-a investit constant. Ponderea activității de cercetare în cifra de afaceri este inferioară activității de producție, pondere motivată de aspectele prezentate în tabelul de mai sus, putându-se concluziona că nu aceasta este elementul definitoriu pentru evoluția cifrei de afaceri sau că este important într-o mică măsură. Restul cifrei de afaceri este alcătuit din ponderi ale unor categorii de servicii ce nu fac obiectul imediat al activității societății și sunt nesemnificative

Un alt aspect important cu implicații majore în desfășurarea bunei activități a societății comerciale SIAT S.A. este dat de profesionalismul forței de muncă ce se reflectă în structura personalului implicat în activitatea de conducere, producție, cercetare și administrație. Așa cum am mai arătat societatea este preocupată într-o mare măsură de acest aspect având colaborări sub forma schimbului de experiență și nu numai cu mari universități din afara și corporații internaționale, fapt ce se reflectă în ponderea ridicată a personalului cu studii superioare (44 %) și a celui cu studii medii (17 %) din totalul personalului.

– Prezentarea și analiza datelor din situațiile financiare anuale – bilanțul contabil, contul de profit și pierdere; indicatori de eficiență

Toate datele pe care le vom prezenta în continuare sunt culese sau prelucrate din situațiile financiare de închidere ale exercițiilor financiare 1.01.2006 – 31.12.2006 respectiv 1.01.2007 – 31.12.2007. Pentru a ne putea forma o imagine de ansamblu într-un timp cât mai scurt asupra situației societății comerciale SIAT S.A. cât și pentru "imprimarea" unei opinii rapide și realiste asupra evoluției financiare ale acestei societăți în perioada 2005 – 2007 am ales prezentarea comparativă a datelor după cum urmează.

Activele imobilizate:

ANUL 2006: față de anul 2005 au înregistrat o scădere de 31,78 lei pe structură înregistrându-se creșteri la imobilizările necorporale de 147.99 lei, scădere cu 16.85 lei la imobilizările corporale și o diminuare a imobilizărilor financiare cu 29,73 lei.

ANUL 2007: față de anul 2006 au înregistrat o scădere de 15,78 lei pe structură înregistrându-se diminuări la imobilizările necorporale de 14.50 lei, creștere cu 53,43 lei la imobilizările corporale și o diminuare a imobilizărilor financiare cu 23.14 lei.

Activele circulante:

ANUL 2006: au înregistrat o creștere față de anul 2005 de 226.86 lei ponderea cea mai mare având-o:

-alte creanțe 35.66 %

-clienții 31.29 %

-conturi la bănci în lei 27.01 %

Ponderea mare a clienților în cadrul activelor circulante se datorează greutății cu care aceștia sunt încasați. Aceleași probleme sunt înregistrate și la asocieri și închirieri, alți debitori.

ANUL 2007: au înregistrat o creștere față de anul 2005 de 125.91 lei, ponderea elementelor componente fiind următoarea.

-stocuri 5.39 %

-creanțe 78.90 %

-casa și conturi la bănci 15.71 %

Ponderea mare a creanțelor în cadrul activelor circulante se datorează greutății cu care sunt încasați clienții, asociații, alți debitori.

Capitalurile proprii:

ANUL 2006: au înregistrat o creștere de 105,83% ca urmare a creșterii rezervelor rezultate în urma repartizării profitului la societățile comerciale cu capital majoritar de stat

ANUL 2007: au înregistrat o creștere de 105,43% ca urmare a creșterii rezervelor rezultate în urma repartizării profitului la societățile comerciale cu capital majoritar de stat

Datoriile societății:

ANUL 2006: au crescut față de anul 2005 cu 105.14 lei ca urmare a încheierii de contracte de cercetare la care participă și societățile terțe cât și a fondurilor constituite din repartizarea profitului (participarea salariaților la beneficiu, dividende, impozit pe dividende) și datorii cu termen de plată în anul 2007 (impozit pe profit, TVA, impozit pe salarii, CAS, CASS).

ANUL 2007: au crescut față de anul 2005 cu 74.23 lei ca urmare a încheierii de contracte de cercetare la care participă și societățile terțe cât și a fondurilor constituite din repartizarea profitului (participarea salariaților la beneficiu, dividende, impozit pe dividende) și datorii cu termen de plată în anul 2008 (impozit pe profit, impozit pe salarii, CAS, CASS).

Situația stocurilor și a producției în curs de execuție pe perioada analizată se poate prezenta sub forma tabelului de mai jos:

Se observă ca stocurile de materii prime au cea mai ridicată valoare la sfârșitul exercițiului anului 2006 în timp ce la sfârșitul anului 2007 acestea înregistrează o scădere de 11.80 lei. Materialele consumabile au scăzut în anul 2007 fată de anul 2006 cu 1.25 lei. Cea mai spectaculoasă evoluție o prezintă producția în curs de execuție care la sfârșitul anului 2006 nu a înregistrat nici o valoare pentru ca mai apoi să crească pe parcursul exercițiului următor la valoarea de 29.49 lei. Semifabricatele, produsele finite și produsele reziduale prezintă o ușoară scădere față de anul 2006 de 3.31 lei.

Contul de profit și pierdere se prezintă comparativ astfel:

ANUL 2006: Ponderea mare a rezultatului financiar în cadrul rezultatului brut se datorează dobânzilor încasate la depozitele bancare constituite de societate.

ANUL 2007: Ponderea mare a rezultatului financiar în cadrul rezultatului brut se datorează dobânzilor încasate la depozitele bancare constituite de societate cât și a dobânzilor provenite în urma vânzărilor de active.

Repartizarea profitului:

Repartizarea profitului a fost făcută în conformitate cu OG 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2332/2001.

Indicatori economico-financiari ai rezultatelor. Câțiva dintre acești indicatori au următoarele valori pe perioada analizată:

La indicatorii de eficiență, față de anul 2006 s-au înregistrat îmbunătățiri la majoritatea pozițiilor ceea ce denotă o atentă urmărire a lor și creșterea eficienței societății. În anul 2007 a crescut rata rentabilității economice cu 14,3 procente, productivitatea muncii cu 184,73 %, perioada de recuperare a creanțelor a scăzut cu 78.53 zile, iar perioada de rambursare a datoriilor cu 78.31 zile.

– Studiu de caz privind operațiile cu stocuri la

societatea comercială SIAT S.A.

– Organizarea contabilității stocurilor la societatea comercială SIAT S.A.

Privind din punct de vedere organizațional studiul contabilității stocurilor în cadrul societății comerciale SIAT S.A. trebuiesc menționate două trăsături principale și anume prima trăsătură care vizează metoda aleasă de conducerea societății cu privire la evaluarea, la ieșire a stocurilor, iar cea de a doua trăsătură vizează metoda de inventariere (permanentă sau intermitentă) folosită în gestionarea stocurilor. În continuare vom prezenta pe rând aceste două aspecte ce sunt evidențiate în tabelul de mai jos.

Evaluarea conform metodei F.I.FO constă în valorizarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul de achiziție, sau de producție al primei intrări în lot. Pe măsura epuizării lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. În consecință stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente. În cazul creșterii de prețuri prin aplicarea metodei F.I.F.O. ieșirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Din contră, dacă prețurile sunt în scădere aplicarea metodei F.I.F.O. conduce la evaluarea ieșirilor de stocuri la valoarea maximă, stocul final și beneficiul fiind micșorate.

Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric la: cost istoric (care poate fi cost de achiziție sau cost de producție); preț stabilit în funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri la inventar, primite ca donație sau obținute cu titlu gratuit) sau la o altă valoare de înregistrare (preț standard, preț de vânzare). De asemenea fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric. Metoda inventarului permanent este superioară inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea, în conturi de stocuri, a fiecărei intrări sau ieșiri, pe măsura producerii operațiilor, atât cantitativ cât și valoric, dă posibilitatea cunoașterii în orice moment a mărimii stocurilor.

– Operații cu stocuri la societatea comercială SIAT S.A.

Pentru prezentarea aplicației practice din lucrarea de față s-au folosit "situații" contabile ce au reflectat diverse mișcări în operațiile cu stocuri din perioada 01.09.2007 – 30.01.2008. Respectivele operații contabile au fost preluate din activitatea societății comerciale SIAT S.A., respectiv din exercițiul financiar 01.01.2007 – 31.12.2007 și exercițiul financiar început la data de 01.01.2008. Prin aceste exemple s-a urmărit prezentarea cât mai multor tipuri de operații cu stocuri ce pot interveni în activitatea unei întreprinderi pe parcursul unui exercițiul financiar.

Pentru studierea cât mai rapidă a acestui set de operații cât și pentru formarea unei vederi de ansamblu care să corespundă scopului acestui capitol, respectiv aceea de a prezenta cât mai multe tipuri de operații cu stocuri vom prezenta în pagina aceasta un tabel în care sunt trecute operațiile după "natura" lor.

Prezentarea operațiilor și a formulelor contabile

Tranzacția 1. Pe data de 3.09.2007 în urma rezultatului inventarierii pe trimestrul al doilea al exercițiului financiar 1.01.2007 – 31.12.2007 în cadrul societății comerciale SIAT S.A. s-a constatat un plus la inventar în valoare de 250 lei la ambalaje (100 de ambalaje) și a unui minus de inventar la materiale consumabile, respectiv benzină în valoare de 120 lei.

a) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de 3.09.2007:

b) Înregistrarea minusului de inventar la combustibil ( de benzină) pe data de 3.09.2007:

Tranzacția 2. Societatea comercială SIAT S.A. cumpără pe data de 5.09.2007 de la furnizorul RASCO S.A. materii prime sub forma a 60 de foi de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare (60 buc. x 100 lei). Cheltuielile de transport aferente acestei tranzacții sunt de 350 lei, cheltuielile de manipulare 150 lei. Furnizorul va fi plătit pe data de 20.09.2007. Pe data de 10.09.2007 se vor da în folosință 35 de foi de aluminiu la preț de achiziție.

a) Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrării de materii prime conform facturii nr. 1556677 din 5.09.2007:

valoarea de intrare = 60 buc x 100 + 350 + 150 = 6500 lei.

prețul de achiziție a unei foi de aluminiu = 6500 / 60 buc = 108.33 lei.

b) Darea în consum a materiilor prime conform bonului de consum nr. 70010 din data de 10.09.2007:

valoarea de dat în consum : 35 buc. x 108.33 = 3791.55 lei.

Plata furnizorului RASCO S.A. conform ordinului de plata nr. 4556677 din 20.09.2007:

Tranzacția 3. Pe data de 15.09.2007 societatea comercială SIAT S.A. recepționează materiale de natura obiectelor de inventar de la furnizorul BASEN S.A., preț de cumpărare 500 lei. Pentru decontarea contravalorii facturii, furnizorul BASEN S.A. emite o cambie către societatea SIAT S.A., termen de decontare 30.09.2007.

a) Înregistrarea datoriei față de furnizorul BASEN S.A. și a intrării materialelor de natura obiectelor de inventar conform facturii nr. 1556678 din data de 15.09.2007:

b) Înregistrarea cambiei emise de societatea BASEN S.A.:

Decontarea cambiei de către societatea comercială SIAT S.A. pe data de 30.09.2007:

Tranzacția 4. Pe data de 1.10.2007 se acordă un avans din casieria societății comerciale SIAT S.A. în valoare de 80 lei unei persoane împuternicite din societate pentru a cumpăra materiale de curățire și dezinfectare. În aceiași zi se decontează avansul pe baza facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, prețul menționat în factură este de 50 lei, diferența neutilizată din avansul acordat se depune în casieria unității.

a) Înregistrarea acordării avansului din data de 1.10.2007:

b) Decontarea avansului pe baza facturii primite de la persoana careia i s-a acordat avansul (factura nr. 3778855 din 1.10.2007); și depunerea restului de bani neutilizați din avans în casieria unității:

decontare în sumă de: 500.000 + 500.000 x 19 % = 59.5 lei.

restul de bani de depus în casierie: 800.000 – 595.000 = 20.5 lei.

Tranzacția 5. Pe data de 3.10.2007 se acordă de către societatea comercială SIAT S.A. din disponibilitățile din cont un avans furnizorului LARIUS S.A. în valoare de 1500 lei în contul unei aprovizionări ulterioare cu materiale consumabile și anume piese de schimb pentru instalațiile de semaforizare. Pe data de 8.10.2007 se primesc respectivele materiale, prețul de cumpărarea fiind de 2000 lei. Pe data de 10.10.2007 se decontează avansul acordat furnizorului și se plătește restul de bani către acesta.

a) Înregistrarea acordării avansului către furnizorul LARIUS S.A. pe data de 3.10.2007:

b) Înregistrarea intrării de materiale consumabile de la furnizorul LARIUS S.A., precum și înregistrarea datoriei față de acesta din data de 8.10.2007 conform facturii nr. 1556699:

c) Decontarea avansului acordat furnizorului LARIUS S.A. din data de 10.10.2007 și plata diferenței de bani către acesta în vederea achitării integrale a achiziției de materiale consumabile din data de 8.10.2007. Plata diferenței de bani se face prin ordinul de plată nr. 4556678 din data de 10.10.2007:

diferența de bani de plătit: 2380 – 1500 = 880 lei

Tranzacția 6. Pe data de 13.10.2007 se deschide un acreditiv în valoare de 3500 lei la dispoziția furnizorului CHIMCOLOR S.A. în vederea aprovizionării de la acesta cu vopsele folosite la vopsirea de panouri publicitare puse spre vânzare. Pe data de 23.10.2007 se primesc materiile prime, prețul consemnat în factură este de 2800.

a) Deschiderea acreditivului către furnizorul CHIMCOLCOR S.A. pe data de 13.10.2007:

b) Înregistrarea intrării de materii prime și a datoriei față de furnizor conform facturii nr. 3344667 din data de 23.10.2007:

c) Decontarea furnizorului prin acreditivul deschis către acesta:

d) Reintegrarea în contul curent a diferenței de acreditiv neutilizată:

diferența de acreditiv reintegrată: 3500 – 3332 = 168 lei.

Tranzactia 7. Societatea comerciala SIAT S.A. prezintă următoarele informații privind stocul de materie primă (folii de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare) pentru luna octombrie 2007:

Stoc inițial pe data de 1.10.2007

25 bucăți x 108.33 = 2708.25 lei.

Pe parcursul lunii au existat intrări în stoc astfel:

06.10.2007 – 100 bucăți x 110 = 11000 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

25.10.2007 – 80 bucăți x 120 = 9600 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

Consumurile înregistrate pe parcursul lunii au fost următoarele:

10.10.2006 – 110 bucăți

29.10.2006 – 70 bucăți.

a) Înregistrarea intrării de 100 bucăți de folii de aluminiu din 06.10.2007 conform facturii nr. 6655590:

b) Înregistrarea consumului de 110 de bucăți de folii de aluminiu din 10.10.2007 conform bonului de consum nr. 70052 aplicând metoda F.I.F.O.:

c) Înregistrarea intrării de 80 de bucăți folii de aluminiu din 25.08.2007 conform facturii nr. 6677993:

d) Înregistrarea consumului de 70 de bucăți de folii de aluminiu din 29.10.2007 conform bonului de consum nr. 70055 aplicând metoda F.I.F.O.:

la sfârșitul lunii au rămas în gestiune 15 bucăți de folii de aluminiu x 120 lei / folie = 1800 lei.

Tranzacția 8. Societatea comerciala SIAT S.A. obține pe data de 18.10.2007 în urma procesului de producție 100 de panouri publicitare, valoarea unui panou la cost de producție 1000 lei. Pe data de 22.10.2007 societatea vinde 50 de panouri la prețul de 1250 lei bucata, societății comerciale MEC BUCUREȘTI S.A.

a) Înregistrarea celor 100 bucăți de panouri publicitare la cost de producție pe data de 18.10.2007.

valoarea: 100 bucăți x 1000 = 100000 lei.

b) Înregistrarea vânzării celor 50 de panouri publicitare pe data de 22.10.2007 potrivit facturii nr. 5556667 clientului MEC BUCUREȘTI S.A.:

valoarea de vânzare: 50 bucăți x 1250 = 62500lei.

Contabilizarea ieșirii din gestiune a celor 50 de panouri publicitare în urma vânzării pe date 22.10.2007:

valoarea: 100 bucăți x 1000 = 100000 lei.

Tranzactia 9. Pe data de 1.11.2006 societatea comerciala SIAT S.A. achiziționează din import de la societatea TOPEX PUBLIC materii prime sub forma de colaje adezive speciale pentru îmbrăcat reflectoarele semafoarelor, termenul de decontare fiind 30.11.2007. Valoarea în vamă a mărfurilor 8.000 $, taxa vamală 12 %, comision vamal 1 %. Cursul valutar a înregistrat următoarele valori:

– la data facturii și a stabilirii valorii în vamă -3 lei (1.11.2007).

– la data decontării – 3.1 lei (30.11.2007).

a) Calculul și înregistrarea obligațiilor fiscale:

valoarea în vamă = 8.000 $ x 3 lei / USD = 24000 lei.

taxa vamală = 24000 x 12 % = 2880 lei.

comision vamal = 24000 x 1 % = 240 lei.

TVA = (24000 + 2880 + 240) X 19 % = 5152.8 lei.

b) Înregistrarea importului de materiale conform facturii întocmite de furnizorul străin TOPLEX PUBLIC:

c) Plata furnizorului extern TOPEX PUBLIC pe data de 30.11.2007:

echivalentul celor 8.000 $ la data de 30.11.2007 = 8.000 $ x 3.1 lei / USD = 24800 lei.

diferența de curs valutar: 24800 – 24000 = 800 lei.

Tranzacția 10. În decursul lunii noiembrie societatea comercială SIAT S.A. realizează din producție proprie 150 bucăți de măști de semafoare ca urmare a contractului semnat cu Primăria Municipiului București în urma câștigării licitației organizate de aceasta având ca scop semaforizarea zonelor periferice ale orașului București. Situația costurilor de producție aferente realizării acestor produs finite se prezintă astfel:

– costuri directe 60000 lei

– costuri indirecte 20000 lei din care :

fixe – 5000 lei

variabile -15000lei

– nivelul normal al capacității de producție al societății pentru acest produs este de 175 bucăți, în timp ce nivelul real a fost de 150 de bucăți.

Determinarea costului de producție:

= 5000 x 1 – 0.85 = 5000 x 0.15 = 750 lei

Cheltuieli indirecte ce se includ în costul de producție = 20000 – 750 = 19250 lei

Costul de producție = 60000 + 19250 lei = 79250 lei.

a) Înregistrarea bunurilor de natura produselor finite la costul de producție pe 30.11.2007:

costul unitar va fi de 79250 / 150 bucăți = 528.33 lei /bucată.

Tranzacția 11. Pe data de 17.11.2007 societatea comercială SIAT S.A. primește un aport la capitalul social constituit din bunuri de natura stocurilor după cum urmează: materii prime 3000 lei ; materiale consumabile 2000; obiecte de inventar 1500 lei.

a) Înregistrarea aportului la capital pe data de 17.11.2007:

Tranzactia 12. Societatea comercială SIAT S.A. cumpără pe 20.11.2007 de la furnizorul PROSEP S.A. 50 de becuri pentru semafoare în valoare de 10000 lei, TVA 19%. Furnizorul acorda o reducere comerciala de 10%

A) Înregistrări contabile in condițiile în care reducerile financiare se contabilizează la primirea facturii și recepția stocurilor.

a1) Înregistrarea facturii nr. 4455667 din 20.11.2007:

Se constata ca valoarea stocului este data de pretul net

b1) Decontarea facturii prin ordinul de plată nr. 78833445 din 5.12.2006:

Se constata ca valoarea stocului este data de pretul net, reducerea comerciala nu se contabilizeaza distinct.

Tranzactia 13. Pe data de 5.12.2007 societatea comerciala SIAT S.A. cumpară 75 bucăți de bare de sudură în valoare de 10000 lei. Ulterior furnizorul acorda o reducere comerciala de 10%.

Prima factură cu nr. 3344556 din data de 5.12.2007 se inregistreaza astfel:

Factura ulterioară (de stornare) cu nr. 3344558 din data de 15.12.2007 se inregistreaza astfel:

Reducerea comerciala acordata ulterior se contabilizeaza distinct prin reducerea stocului si a datoriei fata de furnizor.

Tranzacția 14. Societatea comercială SIAT S.A. cumpara pe data de 3 decembrie 2007 100 ml cablu electric in valoare de 1000 lei.

Pe data 5 decembrie da in consum toata cantitatea de 100 ml la pretul de 10 lei/ml.

Valoarea de dat in consum 100 ml x 10 lei = 1000 lei

Înregistrarea dării în consum a materiilor prime conform bonului de consum 70070 din data de 5.12.2007:

Pe data de 8 decembrie se primeste factura nr. 3344558 cu o reducere comerciala de 10%, care se inregistreaza astfel:

Se contata ca in situatia in care stocurile au fost date deja pe consum, nu se mai reduce valoarea stocului ci se reduce cheltuiala directa prinb stornare cu valoarea reducerii comerciale.

Tranzacția 15. Societatea comercială SIAT S.A. cumpara pe data de 7 decembrie 2007, 10 buc. contactori RG 16 A in valoare de 1000 lei. Conform contractului de vanzare – cumparare termenul de plata este de 60 zile de la livrare.

a) Înregistrarea facturii nr. 112587 din 07.12.2007:

Societatea comercială SIAT S.A. si-a manifestat dorinta de a achita valoarea acestei facturi mai devreme de termenul stabilit in contract, adica la 10 zile de la primirea produselor.

Prin negociere se obtine o reducere financiara de 5%.

Decontarea facturii prin ordinul de plată nr. 78833445 din 17.12.2007:

Tranzacția 16. Societatea comercială SIAT S.A. vinde pe data de 7.12.2007 300 casete metalice obținute din producție proprie clientului DATA TELECOM S.A. Costul de producție este de 80 lei bucata, prețul de vânzare 100 lei bucata.

a) Înregistrarea vânzării conform facturii nr. 6554222 din 7.12.2007:

preț de vânzare: 300 bucăți x 100 lei = 30000 lei

b) Scoaterea din gestiune a produselor finite vândute pe data de 7.12.2007:

valoarea de ieșire din gestiune la cost de producție: 300 bucăți x 80 = 24000 lei.

Tranzacția 17. Societatea comercială SIAT S.A. dă în consum pe data de 9.12.2007 15 foi de aluminiu, prețul unei foi este de 120 lei.

valoarea de dat în consum: 15 bucăți x 120 = 1800 lei.

a) Înregistrarea dării în consum a materiilor prime conform bonului de consum 70070 din data de 9.12.2007:

Tranzacția 18. Pe data de 13.12.2007 Societatea comercială SIAT S.A. dă spre prelucrare terților, adică societății RODEC S.A. un stoc de materii prime în valoare de 5000 lei. În urma prelucrării pe data de 18.12.2007 rezultă produse finite la un preț de producție de 6000 lei (10 bucăți x 600 lei / bucată), cheltuielile facturate de terți fiind de 1500 lei. Acestea produse finite sunt vândute pe data de 25.12.2007 la un preț de 8000 lei (10 bucăți x 800 lei / bucată), societății comerciale USAMV BUCUREȘTI S.A.

a) Trimiterea spre prelucrare a materiilor prime pe data de 13.12.2007:

b) Înregistrarea produselor finite primite de la terți pe data de 18.12.2007 și plata serviciului efectuate de către aceștia conform facturii nr.7778557:

și concomitent:

c) Vânzarea produselor finite către USAMV BUCUREȘTI S.A. conform facturii din 25.12.2007 cu nr. 6785555:

d) Scoaterea din gestiunea unității SIAT S.A. a produselor finite vândute :

valoarea la care sunt scoase din gestiune: 6000 lei cost de producție + 1500 lei lucrarea efectuată de terți = 7500 lei.

valoarea unitara la cost de producție = 7500 / 10 bucăți = 750 lei / lei bucată.

valoarea unitară de vânzare = 8000 / 10 bucăți = 800 lei / bucată.

Tranzacția 19. Pe data de 9.12.2007. societatea comercială SIAT S.A. dă în consum obiecte de inventar în valoare de 2500 lei.

a) Darea în consum a obiectelor de inventar pe data de 9.12.2007:

Tranzacția 20. Societatea comerciala SIAT S.A. vinde pe data de 13.12.2007 produse semifabricate în valoare de 10000 clientului RODEC S.A. Ambalajele consemnate în factură au o valoare de 1500 lei ele vor fi restituite pe data de 15.12.2007.

A) Înregistrări contabile în situația în care ambalajele vor fi restituite societății de către cumpărător.

a1) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.2223445 din data de 13.12.2007:

b1) Returnarea ambalajelor pe data de 15.12.2006 de la clientul RODEC S.A.:

B) Situația în care ambalajele nu vor fi restituite societății de către cumpărător, acestea fiind achitate de către acesta.

a2) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.2223445 din data de 13.12.2007:

b2) Scoaterea din gestiunea societății SIAT S.A. a ambalajelor vândute:

Tranzacția 21. Societatea comercială SIAT S.A. vinde pe data de 17.12.2007 produse finite în valoare de 40000 lei clientului CELSIUS S.A. Ambalajele consemnate în factură 100 de bucăți x 10 lei bucata. Pe data de 19.12.2006 clientul CELSIUS S.A. restituie 70 de ambalaje, la prețul consemnat în factură. Un număr de 20 de ambalaje sunt recuperate la un preț inferior celui consemnat în factură respectiv 8 lei bucata datorită degradării acestora de către client. Restul de 10 ambalaje sunt reținute de către client pentru nevoi proprii.

a) Înregistrarea vânzării din 17.12.2006 potrivit facturii cu nr. 7676889:

valoarea ambalajelor de recuperat:100 bucăți x 10 = 100 lei

b) Restituirea celor 70 de ambalaje pe data de 19.12.2007:

valoarea restituită: 70 bucăți x 10 = 700 lei.

c) Restituire celor 20 de ambalaje la preț inferior datorita degradării lor:

valoarea restituită: 20 bucăți x 8 = 160 lei

valoarea reală: 20 bucăți x 10 = 200 lei

deci se înregistrează un venit de 200 – 160 = 40 lei

Se consideră că acest venit conține și TVA: 6.3867 lei deci venitul este de 40 – 6.3867 = 33.6133 lei

d) Se înregistrează restul de 10 ambalaje reținute de client; cazul unei vânzări de ambalaje pentru care se întocmește o factură complementară cu nr. 9988776 pe data de 19.12.2007, factură care include și TVA:

valoarea de recuperat: 10 bucăți x 10 lei = 100 lei

Tranzacția 22. Pe data de 20.12.2007 societatea comercială SIAT S.A. primește de la societatea comercială DM TUDOR S.A. materiale spre a fi prelucrate în cutii protectoare pentru instalațiile meteorologice. Materialele au o valoare totală de 7500 lei. Pe data de 28.12.2007 acestea sunt returnate societății comerciale DM TUDOR S.A. sub forma produselor cerute de către aceasta. Costul de prelucrare perceput de societatea comercială SIAT S.A. este de 3500 lei.

a) Înregistrarea materialelor primite spre a fi prelucrate pe data de 20.12.2007.

b) Facturarea serviciilor către terți (contravaloarea prelucrării materialelor) conform facturii nr. 5544767 din 28.12.2007:

c) Scăderea din gestiune a materialelor primite spre prelucrare și restituirea proprietarului pe data de 28.12.2007:

Tranzacția 23. Societatea comercială SIAT S.A. acordă pe data de 1.12.2007 un avans furnizorului LARIUS S.A. în vederea achiziționării de materii prime, respectiv folii de aluminiu, în valoare de 7800 lei. Furnizorul livrează societății materiile prime pe data de 5.12.2007 în valoare de 20000 lei, cheltuielile de transport consemnate în factură fiind de 1000 lei. Pe data de 10.12.2007 societatea achită din casierie furnizorului suma de 2000 lei, furnizorul acceptând pentru suma rămasă o filă de cec, care este achitată pe data de 30.12.2007.

a) Acordarea avansului furnizorului LARIUS S.A. pe data de 1.12.2007:

b) Înregistrarea aprovizionării cu materii prime pe data de 5.12.2007 cu factura nr.5599667:

costul materiilor prime: 20000 + 1000 = 21000 lei.

c) Plata furnizorului pe data de 10.12.2007 din casierie:

d) Achitarea filei de cec pe data de 30.12.2007:

Tranzacția 24. Pe data de 15.12.2007 societatea comercială SIAT S.A. se aprovizionează cu materii prime în valoare de 15000 lei de la furnizorul MDM ELSIS S.A. Până la finele exercițiului financiar nu se primește factura aferentă aprovizionării. Pe 15.01.2008 se primește factura, valoarea materiilor prime fiind de 16000 lei.

a) Înregistrarea aprovizionării cu materii prime pentru care nu s-a primit factura:

b) Stornarea înregistrării anterioare la începutul anului următor:

c) Înregistrarea facturii primite pe data de 15.01.2008 cu nr.7778889 de la furnizorul MDM ELSIS S.A.:

Tranzacția 25. Pe data de 20.12.2007 societatea comercială SIAT S.A. cumpără de la furnizorul OPTIM COMPT S.A. materii prime fragile ce necesită ca acestea să fie livrate în ambalaje. Prețul materiilor prime este de 13500 lei livrate în 60 de ambalaje a câte 8 lei ambalajul. Pe data de 25.12.2007 societatea SIAT S.A. returnează 40 de ambalaje la prețul din factură, un număr de 15 ambalaje sunt returnate la un preț inferior 6 lei, datorită degradării acestora. Pe data de 28.12.2007societatea SIAT S.A. cumpără restul de 5 ambalaje pentru nevoi proprii.

a) Înregistrarea cumpărării de materii prime conform facturii cu nr. 2277899 din 20.12.2007:

ambalajele consemnate în factură: 60 bucăți x 8 = 480 lei.

b) Restituirea de către societatea SIAT S.A. către furnizorul OPTIM COMPT S.A. a 40 de ambalaje la prețul din factură pe data de 25.12.2007:

valoarea ambalajelor de restituit: 40 bucăți x 8 = 320 lei.

C) Restituirea de către societatea SIAT S.A. către furnizorul OPTIM COMPT S.A. a 15 ambalaje deteriorate:

valoarea reală a ambalajelor de restituit: 15 bucăți x 8 = 120 lei.

valoarea ambalajelor restituite: 15 bucăți x 6 = 90 lei

cheltuială cu ambalajele consemnate: 120 – 90 = 30 lei.

Se consideră ca taxa pe valoare adăugată este inclusă în preț deci TVA : 4.79 lei; cheltuiala cu ambalajele este de 30 – 4.79 = 25.21 lei.

4) Achiziția de către societate a 5 ambalaje conform facturii complementare cu nr. 8787687 din 28.12.2007.

prețul ambalajelor: 5 bucăți x 8 = 40 lei.

Tranzacția 26. Societatea comercială SIAT S.A. evidențiază cu ocazia comparării valorii de inventar trimestrial (mai mică) a stocului de materii prime (foi de aluminiu) cu valoarea de intrare a acestora (mai mare), o depreciere (pierdere de valoare), cu caracter reversibil, în sumă de 3500 lei. La finele exercițiului financiar (31.12.2007), valoarea de inventar este egală cu valoarea de intrare a materiilor prime (foi de aluminiu).

a) Ajustarea la depreciere a materiilor prime la constatarea diferenței dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare a acestora:

b) Anularea pe data de 31.12.2007 a ajustării constituit anterior:

Tranzacția 25 .La sfârșitul exercițiului financiar 2007 situația provizioanelor aferente stocurilor la societatea comercială SIAT S.A. se prezintă astfel:

La finele exercițiului financiar curent (31.12.2007) în cadrul societății comerciale SIAT S.A. se hotărăște: suplimentarea ajustărilor existente la stocurile de materiale consumabile (1500 lei) și producție în curs de execuție (2000 lei) și constituirea unui ajustări la ambalaje (600 lei) de asemenea se hotărăște reducerea ajustărilor pentru stocurile de produse finite (700 lei) și anularea ajustării existent la obiecte de inventar (700 lei).

Formulele contabile vor fi următoarele:

și

CONCLUZII SI PROPUNERI

SIAT este o societate comerciala moderna, dinamica, cu capital integral privat si a dezvoltat în principal trei domenii de activitati competitive;

cercetare-dezvoltare pentru industrie, agricultura, medicina, mediu si protecția mediului

producție de suporturi, dispozitive si mobilier cu destinație industriala, urbana, publicitara si media advertising.

servicii conexe actvitatilor de cercetare si producție, servicii imobiliare de înalta calitate.

Competentele si resursele creative ale societatii determina o poziție novativa fata de beneficiar; acesta deținând atât rolul de client cât si de colaborator-consilier în realizarea de produse cu un avansat grad de personalizare.

Pentru toate operațiunile derulate în cadrul societății s-a pornit de la întocmirea documentelor justificative până la sintetizarea rezultatelor prin situațiile financiare anuale.

Un aspect important cu implicații majore în desfășurarea bunei activități a societății comerciale SIAT S.A. este dat de profesionalismul forței de muncă ce se reflectă în structura personalului implicat în activitatea de conducere, producție, cercetare și administrație. Așa cum am mai arătat societatea este preocupată într-o mare măsură de acest aspect având colaborări sub forma schimbului de experiență și nu numai cu mari universități din afara și corporații internaționale, fapt ce se reflectă în ponderea ridicată a personalului cu studii superioare (44 %) și a celui cu studii medii (17 %) din totalul personalului.

La ieșirea din unitate, evaluarea stocurilor se face cu ajutorul metodei FIFO primul intrat si primul ieșit. În cazul creșterii de prețuri prin aplicarea metodei F.I.F.O. ieșirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Din contră, dacă prețurile sunt în scădere aplicarea metodei F.I.F.O. conduce la evaluarea ieșirilor de stocuri la valoarea maximă, stocul final și beneficiul fiind micșorate.

Conform IAS 2 Stocuri si OMFP 1752/noiembrie 2005 metoda care permite selectarea acelor elemente ce raman in stoc este metoda primului intrat – primul ieșit (FIFO), metoda costului mediu ponderat (CMP), iar tratamentul contabil alternativ, respectiv metoda „ultimul intrat, primul ieșit” (LIFO) nu mai este permisa de IAS 2 Stocuri dar in OMFP 1752/noiembrie 2005 metoda LIFO este permisa.

Ca metodă de organizare a contabilității se folosește metoda inventarului permanent, care permite astfel firmei, cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât în expresie valorică, cât și în etalon natural. Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor în funcție de specificul activității și de necesitățile. Metoda inventarului permanent este superioară inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea, în conturi de stocuri, a fiecărei intrări sau ieșiri, pe măsura producerii operațiilor, atât cantitativ cât și valoric, dă posibilitatea cunoașterii în orice moment a mărimii stocurilor.

Existența în rețea a unor stocuri regulatoare medii, corespunzătoare ca volum și structură nevoilor exploatării, constituie dovada unei politici comerciale eficiente, fundamentată pe cunoașterea operativă a realităților firmei. Un rol important în realizarea acestei cunoașteri revine și analizei economice orientate spre investigarea analitică a structurii, dinamicii stocurilor, a eficienței gestiunii lor.

Gestiunea de stocuri trebuie să urmărească: menținerea capitalului economic și a celui financiar. Pentru o buna gestiune a întreprinderii presupune cunoașterea unui indicator care măsoară viteza de rotație a stocurile, unde viteza de rotație este exprimata de doi indicatori ci anume: numărul de rotații si durata unei rotații a stocurilor.

Datorită faptului că firma folosește un sistem informatic performant, aproape toate documentele se completează în program, după care se listează.

Programul informatic este agreat de către angajați, fiind destul de simplu de folosit.

BIBLIOGRAFIE

Niculae, Feleagă Bazele contabilității: O abordare europeană si

Liliana, Malciu internațională, Editura Economica, București 2002

Ștefan, Bunea

Niculae, Feleagă Contabilitate financiară, volumul II, Editura

Ion, Ionașcu Economica, București 1995

Ramona, Neag Sisteme contabile comparate – Note de curs, Editura Universitatii “Petru Maior”, Departamenul IFRD, Târgu Mureș 2005

Mihai, Ristea Contabilitate financiară, Editura Universitara,

Corina –Graziella, București 2005

Dumitru

Chirața Caraiani Bazele Contabilității, Ediția a 2-a revăzuta si

Lavinia, Olimid adăugata, Editura A.S.E., București 2003

* * * Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 2

“Stocurile”, traducere in limba română

Corpul experților Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor

Contabili și contabililor Internaționale de Contabilitate “Ias 2 Stocuri”, Autorizați Editura CECCAR, București 2003

Catedra de Contabilitate Contabilitate Financiară a Întreprinderii, Editura

Audit și Control de Universitară, București 2004

Gestiune – ASE București

* * * www.cafr.ro

*** Standarde Internaționale de Raportare Financiară,

Editura CECCAR, București 2006

Niculae Feleagă Tratat de Contabilitate Financiară, volumul 2, Ion Ionașcu Editura Economica, București 1998

Octavian Bojian Bazele Contabilității, Editura Eficient, București 1997

Felicia Cornelia Bazele Contabilității, Ediția a 3-a, Editura Polirom, Macarie Tuța Iași 2004

Iacob Petru Pântea Contabilitate Financiară a Întreprinderii,

Atanasiu Pop Editura Dacia, 2004

Mihai Ristea, Contabilitatea întreprinderii Vol.I, Editura

Corina Cucu, Margaritar, București 2002

Corina Lăzărescu

* * * Ordinul 1752/noiembrie 2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Europene

Găliceanu Mihaela, Contabilitate financiară, Editura Universitara, Hobeanu Loredana Craiova, 2005

Florin Coman Contabilitate financiară, Editura Fundația România de Mâine, București 2002

Eugen Țigănescu Bazele cercetării operaționale, Vol.I, Editura ASE,

Dorin Mitruț București 1999

Maria Niculescu Diagnostic global strategic, Editura Economica, București 1997

Iosefina Moroșan Analiza economico financiară – Metode și tehnici, Editura Fundația România de Mâine, București 2002

Marin Țole Analiza economico financiară a firmelor, Editura Fundația România de Mâine, București 2000

A N E X E

Anexa 1

Aplicație practică privind determinarea stocului de siguranță și pentru optimizarea stocului mediu total.

Printre activitățile comerciale ale societății SIAT S.A. se numără și vânzarea de panouri publicitare (respectiv și montarea) utilizate în stațiile de transport de călători de la suprafață cât și cele subterane (metrou) atât în București cât și în alte orașe ale României. Se precizează faptul că aceste panouri sunt importate din străinătate în urma unui parteneriat cu Bulgaria.

De asemenea societatea SIAT S.A. dispune de un contract cu Primăria Capitalei câștigat în urma unei licitații în urma căruia societatea SIAT S.A. se obligă la montarea de panouri publicitare în stațiile de transport în comun din orașul București. Vânzările pe anul 2005 ale acestui produs obținute atât în urma contractului cu Primăria Capitalei cât și în urma vânzării panourilor către alte societăți cu profil asemănător din alte orașe ale României se prezintă după cum urmează:

Stocul mediu = 3 mii lei; termenul de aprovizionare este de Δ=20 zile. Analiza economică a relevat la sfârșitul exercițiului financiar-contabil 2005 următoarele date:

Stocul de siguranță necesar în condițiile caracterului variabil al cererii (stocul α) se calculează conform relației:

= lei ; abaterea medie a vânzărilor efective ( x ) față de cele medii;

; raportul dintre termenul de reaprovizionare și perioada analizată.

t -reprezintă un coeficient de corelație în funcție de nivelul de serviciu;

(pentru K=95 % t=2)

lei;

Se remarcă valoarea ridicată a stocului de siguranță determinată de oscilațiile foarte mari ale vânzărilor în jurul mediei.

lei cifră de afaceri zilnică;

4 zile;

Deci pentru asigurarea continuității livrărilor la produsul analizat este necesară formarea unui stoc de siguranță de 650 lei cu care, cu care în 95% din cazuri, cererea va fi satisfăcută, pentru 5% din cazuri existând riscul discontinuității în exploatare.

Stocul mediu optim necesar desfășurării normale a activității, se calculează conform relației:

=stocul activ în zile.

(Sα + Sβ) = stocul total de siguranță.

În cazul de față furnizorul respectă termenele de livrare pentru panourile

publicitare deci Sβ = 0 ; =>

14 zile;

lei;

Comparând stocul mediu optim de 2333.3400 lei cu cel efectiv de 3000 lei obținem: 3000 – 2333.3400 = 666.7000 lei, deci societatea comercială SIAT S.A. și-a desfășurat activitatea cu un stoc mai mare decât cel necesar, ceea ce se va reflecta în mod negativ în costuri și rentabilitate.

Aplicație practică privind determinarea stocului de siguranță în condiții de aprovizionare neritmică.

Societatea comercială SIAT S.A. a câștigat în anul 2005 o licitație organizată de Primăria Capitalei în urma căreia societatea SIAT S.A. se obligă să modernizeze și să repare instalațiile de semaforizare din București. Această activitate presupune importarea din străinătate de componente electronice performante pentru ca societatea să poată produce instalațiile de semaforizare. Activitatea de import a acestor echipamente electronice s-a desfășurat neritmic. La sfârșitul exercițiului financiar 2005 sunt prezentate următoarele date.

Stocul mediu efectiv în perioada curentă a fost de 300 lei.

Stocul de siguranță impus de neritmicitatea aprovizionării (stocul β) se calculează după relația:

zile;

ce reprezintă abaterea medie pătratică a intrărilor efective ( z ) față de cele medii ( Δ );

n- numărul de intervale implicate în calcul

t -reprezintă un coeficient de corelație în funcție de nivelul de serviciu;

(pentru K=95 % t=2)

lei cifră de afaceri zilnică;

zile;

lei;

Stocul mediu optim necesar pentru asigurarea continuității exploatării se calculează conform relației :

= stocul activ în zile.

(Sα + Sβ) = stocul total de siguranță.

Cum în această situație cererea evoluează uniform deci Sα = 0 se stabilește astfel:

zile

lei

Comparând rezultatele: =>

Stocul mediu efectiv 300 lei este mai mic decât cel optim 390 lei. Aceasta semnifică faptul că pe parcursul primului trimestru societatea comercială SIAT S.A. nu a putut satisface în totalitate solicitările clienților, înregistrându-se rupturi de stoc. O asemenea situație a afectat rezultatele economice cifra de afaceri, costuri, dar și imaginea firmei pe piață.

ANEXA 2

CLIENȚII societății SIAT S.A.

În ordinea importanței lor clienții firmei SIAT S.A. sunt prezentați în tabelul de mai jos:

ANEXA 3

ASOCIERI și COLABORĂRI.

Cu unități de cercetare:

Cu universități:

Alții:

Anexa 4

Anexa 5

ANEXA 5 – Sistemul de factori care acționează asupra mărimii stocurilor.

Bilanț Prescurtat la data 31.12.2007

Anexa nr. 6

Anexa. Nr. 7

14-3-1A t2

Anexa nr. 8

14-3-4/4A

Anexa nr. 9

Anexa nr. 10

14-3-3A

BIBLIOGRAFIE

Niculae, Feleagă Bazele contabilității: O abordare europeană si

Liliana, Malciu internațională, Editura Economica, București 2002

Ștefan, Bunea

Niculae, Feleagă Contabilitate financiară, volumul II, Editura

Ion, Ionașcu Economica, București 1995

Ramona, Neag Sisteme contabile comparate – Note de curs, Editura Universitatii “Petru Maior”, Departamenul IFRD, Târgu Mureș 2005

Mihai, Ristea Contabilitate financiară, Editura Universitara,

Corina –Graziella, București 2005

Dumitru

Chirața Caraiani Bazele Contabilității, Ediția a 2-a revăzuta si

Lavinia, Olimid adăugata, Editura A.S.E., București 2003

* * * Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 2

“Stocurile”, traducere in limba română

Corpul experților Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor

Contabili și contabililor Internaționale de Contabilitate “Ias 2 Stocuri”, Autorizați Editura CECCAR, București 2003

Catedra de Contabilitate Contabilitate Financiară a Întreprinderii, Editura

Audit și Control de Universitară, București 2004

Gestiune – ASE București

* * * www.cafr.ro

*** Standarde Internaționale de Raportare Financiară,

Editura CECCAR, București 2006

Niculae Feleagă Tratat de Contabilitate Financiară, volumul 2, Ion Ionașcu Editura Economica, București 1998

Octavian Bojian Bazele Contabilității, Editura Eficient, București 1997

Felicia Cornelia Bazele Contabilității, Ediția a 3-a, Editura Polirom, Macarie Tuța Iași 2004

Iacob Petru Pântea Contabilitate Financiară a Întreprinderii,

Atanasiu Pop Editura Dacia, 2004

Mihai Ristea, Contabilitatea întreprinderii Vol.I, Editura

Corina Cucu, Margaritar, București 2002

Corina Lăzărescu

* * * Ordinul 1752/noiembrie 2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Europene

Găliceanu Mihaela, Contabilitate financiară, Editura Universitara, Hobeanu Loredana Craiova, 2005

Florin Coman Contabilitate financiară, Editura Fundația România de Mâine, București 2002

Eugen Țigănescu Bazele cercetării operaționale, Vol.I, Editura ASE,

Dorin Mitruț București 1999

Maria Niculescu Diagnostic global strategic, Editura Economica, București 1997

Iosefina Moroșan Analiza economico financiară – Metode și tehnici, Editura Fundația România de Mâine, București 2002

Marin Țole Analiza economico financiară a firmelor, Editura Fundația România de Mâine, București 2000

A N E X E

Anexa 1

Aplicație practică privind determinarea stocului de siguranță și pentru optimizarea stocului mediu total.

Printre activitățile comerciale ale societății SIAT S.A. se numără și vânzarea de panouri publicitare (respectiv și montarea) utilizate în stațiile de transport de călători de la suprafață cât și cele subterane (metrou) atât în București cât și în alte orașe ale României. Se precizează faptul că aceste panouri sunt importate din străinătate în urma unui parteneriat cu Bulgaria.

De asemenea societatea SIAT S.A. dispune de un contract cu Primăria Capitalei câștigat în urma unei licitații în urma căruia societatea SIAT S.A. se obligă la montarea de panouri publicitare în stațiile de transport în comun din orașul București. Vânzările pe anul 2005 ale acestui produs obținute atât în urma contractului cu Primăria Capitalei cât și în urma vânzării panourilor către alte societăți cu profil asemănător din alte orașe ale României se prezintă după cum urmează:

Stocul mediu = 3 mii lei; termenul de aprovizionare este de Δ=20 zile. Analiza economică a relevat la sfârșitul exercițiului financiar-contabil 2005 următoarele date:

Stocul de siguranță necesar în condițiile caracterului variabil al cererii (stocul α) se calculează conform relației:

= lei ; abaterea medie a vânzărilor efective ( x ) față de cele medii;

; raportul dintre termenul de reaprovizionare și perioada analizată.

t -reprezintă un coeficient de corelație în funcție de nivelul de serviciu;

(pentru K=95 % t=2)

lei;

Se remarcă valoarea ridicată a stocului de siguranță determinată de oscilațiile foarte mari ale vânzărilor în jurul mediei.

lei cifră de afaceri zilnică;

4 zile;

Deci pentru asigurarea continuității livrărilor la produsul analizat este necesară formarea unui stoc de siguranță de 650 lei cu care, cu care în 95% din cazuri, cererea va fi satisfăcută, pentru 5% din cazuri existând riscul discontinuității în exploatare.

Stocul mediu optim necesar desfășurării normale a activității, se calculează conform relației:

=stocul activ în zile.

(Sα + Sβ) = stocul total de siguranță.

În cazul de față furnizorul respectă termenele de livrare pentru panourile

publicitare deci Sβ = 0 ; =>

14 zile;

lei;

Comparând stocul mediu optim de 2333.3400 lei cu cel efectiv de 3000 lei obținem: 3000 – 2333.3400 = 666.7000 lei, deci societatea comercială SIAT S.A. și-a desfășurat activitatea cu un stoc mai mare decât cel necesar, ceea ce se va reflecta în mod negativ în costuri și rentabilitate.

Aplicație practică privind determinarea stocului de siguranță în condiții de aprovizionare neritmică.

Societatea comercială SIAT S.A. a câștigat în anul 2005 o licitație organizată de Primăria Capitalei în urma căreia societatea SIAT S.A. se obligă să modernizeze și să repare instalațiile de semaforizare din București. Această activitate presupune importarea din străinătate de componente electronice performante pentru ca societatea să poată produce instalațiile de semaforizare. Activitatea de import a acestor echipamente electronice s-a desfășurat neritmic. La sfârșitul exercițiului financiar 2005 sunt prezentate următoarele date.

Stocul mediu efectiv în perioada curentă a fost de 300 lei.

Stocul de siguranță impus de neritmicitatea aprovizionării (stocul β) se calculează după relația:

zile;

ce reprezintă abaterea medie pătratică a intrărilor efective ( z ) față de cele medii ( Δ );

n- numărul de intervale implicate în calcul

t -reprezintă un coeficient de corelație în funcție de nivelul de serviciu;

(pentru K=95 % t=2)

lei cifră de afaceri zilnică;

zile;

lei;

Stocul mediu optim necesar pentru asigurarea continuității exploatării se calculează conform relației :

= stocul activ în zile.

(Sα + Sβ) = stocul total de siguranță.

Cum în această situație cererea evoluează uniform deci Sα = 0 se stabilește astfel:

zile

lei

Comparând rezultatele: =>

Stocul mediu efectiv 300 lei este mai mic decât cel optim 390 lei. Aceasta semnifică faptul că pe parcursul primului trimestru societatea comercială SIAT S.A. nu a putut satisface în totalitate solicitările clienților, înregistrându-se rupturi de stoc. O asemenea situație a afectat rezultatele economice cifra de afaceri, costuri, dar și imaginea firmei pe piață.

ANEXA 2

CLIENȚII societății SIAT S.A.

În ordinea importanței lor clienții firmei SIAT S.A. sunt prezentați în tabelul de mai jos:

ANEXA 3

ASOCIERI și COLABORĂRI.

Cu unități de cercetare:

Cu universități:

Alții:

Anexa 4

Anexa 5

ANEXA 5 – Sistemul de factori care acționează asupra mărimii stocurilor.

Bilanț Prescurtat la data 31.12.2007

Anexa nr. 6

Anexa. Nr. 7

14-3-1A t2

Anexa nr. 8

14-3-4/4A

Anexa nr. 9

Anexa nr. 10

14-3-3A