Gestiunea Portofoliului DE Credite In Cadrul Bancii

GESTIUNEA PORTOFOLIULUI DE

CREDITE ÎN CADRUL BĂNCII

Lista abrevierilor

Cuprins

Declarația pe propria răspundere

Lista abrevierilor

Introducere

Capitolul I. Definitivări conceptuale privind definitivarea, evaluarea și gestiunea portofoliului de credite în cadrul băncii

1.1.Defitinivarea și clasificarea portofoliului de credite în cadrul băncii

1.2.Strategia și tactica formării portofoliului de credite în bancă

1.3.Funcțiile și elementele de bază ale sistemului de evaluare și gestiune a portofoliul de credite în cadrul băncii

Capitolul II. Studiu de caz: formarea si evaluarea portofololiului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

2.1. Formarea portofoliului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

2.2. Evaluarea portodoliului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

2.3. Identificarea deficiențelor privind evaluarea portofoliului de credite în cadrul băncii

Capitolul III. Perfecționarea gestiunii portofoliului de credite în cadrul băncii

3.1. Gestiunea portofoliului de credite în cadrul BC „Moldindconbank” SA

3.2. Direcții de perfecționare a gestiunii portofoliului de creditare în cadrul băncilor din Republica Moldova

Încheiere

Bibliografie

Introducere

În sensul lor larg, creditarea determină viitorul țării în general și reprezintă o locomotivă în dezvoltarea economiei naționale. Creditarea în economia Republicii Moldova și utilizarea ei eficientă duce la creșterea potențialului producător al economiei. Activitatea de creditare și starea economică în general în mare măsură depinde de politica băncii centrale, în general, și a băncilor, în particular. Anume banca centrală prin intermediul acțiunilor sale poate să accelereze sau să încetinele petrecerea acestor procese. Un sistem bancar sănătos este esențial pentru economie, iar pentru a se dezvolta, agenții economici au nevoie de credite, care trebuie să fie avantajoase atât pentru bancă cât și pentru clienții băncii care optează pentru aceste produse bancare.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanță majoră, aici intervenind funcția băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente. Însă, acordând credite banca își asumă mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face împrumutul, fie de evoluția economică generală, fie de structura generală a băncii.

Gestionarea portofoliului de credite constă în organizarea activității băncii pentru implementarea politicii de creditare și organizarea procesului de creditare, care are scopul de a evita sau a reduce la minimum riscul de credit. Obiectivele finale ale managementului portofoliului de credite al instituției de credit este, în primul rând, obținerea veniturilor de la operațiunile active, și în al doilea rând – menținerea funcționării fiabile și sigure a băncii.

Evaluarea conceptelor moderne de management al portofoliului de credite atât la nivel teoretic cât și la nivel practice diferă în literatore de specialitate națională și internațională. Portofoliilor de credite ale băncilor din străinătate s- au format de-a lungul la mulți ani și corespunzător au acumulat o vastă experiență în domeniul relațiilor financiare care apar între bancă și debitorii săi. Băncii din Republica Moldova la etapa actuală bazându-se pe experiența internațională își elaborează și perfecționează politici de gestiune a profitabilității și dirijării riscurilor în procesul operațiunilor de creditare, iar studiul gestiunii portofoliului de credite prin prisma evaluării lui confirm actualitatea temei cercetate.

Scopul cercetării rezidă din actualitatea temei cercetate și constă în studierea și analiza formării și gestionării portofoliului de credite în băncile din Republica Moldova, și elaborarea unor propuneri relevante privind perfecționarea acestuia.

Pentru realizarea scopului propus ne-am trasat următoarele obiective:

cercetarea elementelor fundamentale ale portofoliului de credite al băncii;

identificarea indicatorilor de evaluare a portofoliului de credite a băncii;

evaluarea portofoliului de credite al BC ”Moldindconbank” SA;

cercetarea gestiunii portofoliului de credite și al riscului de credit în cadrul BC ” Moldindconbank” SA;

argumentarea propunerilor ce țin de perfecționarea gestiunii portofoliului de credite în banca analizată și în sistemul bancar autohton.

Obiectul de cercetare îl constituie formarea, estimarea și gestiunea portofoliului de credite în banca BC ” Moldindconbank” SA.

Metodologia abordată este determinată de ansamblul de concepte, principii și reguli pe larg utilizate în literatura de specialitate ce au permis studierea și interpretarea procesului decizional în cadrul activității de creditare bancară.

Suportul metodologic și teoretico-științific. Drept fundament teoretic a tezei a servit lucrările economiștilor autohtoni și străini în materie de management bancar și riscuri economice. Această bază a fost constituită din concepțiile și lucrările reputaților economiști din străinătate și din țară: V. Cocriș, N. Baltaș, C. Basno, N. Dardac, V. Dedu, C. Floricel,

Drept bază metodologică și de informare au servit rapoartele și buletinele trimestriale ale Băncii Naționale a Moldovei și a BC ” Moldindconbank” SA, literatura de specialitate editată în Republica Moldova, România, Rusia, publicațiile periodice în revistele de specialitate din Republica Moldova etc.

Structura lucrării este determinată de scopul și obiectivele cercetate și constă din introducere, trei capitole, concluzie, bibliografie, anexe.

În introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesitatea și importanța studiului. Este formulat scopul și sunt stabilite sarcinile cercetării,este reflectată metodologia cercetării și suportul metodologic și teoretico-științific.

Capitolul I, ”Definitivări conceptuale privind definitivarea, evaluarea și gestiunea portofoliului de credite în cadrul băncii” conține defitinivarea și clasificarea portofoliului de credite în cadrul băncii, sunt specificate strategiile și tactica formării portofoliului de credite în bancă și sunt identificate funcțiile și elementele de bază ale sistemului de evaluare și gestiune a portofoliul de credite în cadrul băncii.

Capitolul II, ”Studiu de caz formarea si evaluarea portofololiului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA” este destinat aolicativității conceptelro teoretice și am analizat specificul formării portofoliului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA, am evaluat portodoliului de credite în cadrul băncii și am identificat deficiențele privind evaluarea portofoliului de credite în cadrul băncii.

Capitolul III, ” Perfecționarea gestiunii portofoliului de credite în cadrul băncii” conține studiul finalității temei propuswe pentru cercetare adică a gestiunii portofoliului de credite în cadrul BC „Moldindconbank” SA și sunt formulate unele direcții de perfecționare a gestiunii portofoliului de creditare în cadrul băncilor din Republica Moldova.

În încheiere sunt succint formulate generalizările ce decurg din studiul efectuat, problemele evidențiate pe parcursul investigației.

Bibliografia cuprinde lista surselor bibliografice, utilizate în elaborarea tezei în număr de 26 surse.

Volumul tezei este constituit din 58 foi.

Capitolul I. Definitivări conceptuale privind definitivarea, evaluarea și gestiunea

portofoliului de credite în cadrul băncii

Defitinivarea și clasificarea portofoliului de

credite în cadrul băncii

Operațiunile de credit sunt cele mai profitabile în businesul bancar. Din această sursă se formează partea principală a profitului net, din care se formează fondurile de rezervă și din contul la care se achită dividendele acționarilor băncii. Cu structura și calitatea portofoliului de credite sunt legate și principalele riscuri la care este expusă banca activitatea sa- riscul de lichiditate (incapacitatea băncii de a achita obligațiile față de deponenți), riscul de credit (neachitarea de către debitorii a datoriei și a dobînzii pentru împrumuturile acordate), riscul ratei dobânzii și așa mai departe. Prin urmare, o selecție atentă a celor la care se oferă credite, analiza condițiilor de acordare a creditului, monitorizarea continuă a situației financiare a debitorilot, a capacității lor (și dorința) de a rambursa creditul constituie una dintre funcțiile de bază a subdiviziunilor de credit a băncii.

Astfel, un aspect crucial pentru orice banca este de a forma un portofoliul de credite optim ca fiind unul dintre principalele destinatii de plasare a resurselor financiare, precum și gestionarea eficientă a portofoliului de credite.

Tradițional, creditarea se consideră una dintre cele mai importante și mai eficiente forme din activitate bancară. Deci prin credit se subînțelege un împrumut în formă monetară sau în formă de marfa acordat în condiții de rambursabilitate, scadență și, de regulă, cu plată. Creditul exprimă relațiile economice care apar între creditor și debitor în cadrul procesului de redistribuire temporară a mijloacelor temporar libere .

Caracterizând specificul creditului, Virgil Madgearu scria că, prin credit se înțelege „schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligații viitoare pentru o afacere prezentă. Deci, creditul este o afacere în care prestațiunea și contra prestațiunea sunt separate în timp”. In opinia lui V. Slăvescu, creditul și operațiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani, efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosința altui subiect economic, cu obligația acestuia din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită, plus o sumă de bani, care se cheamă interes sau dobândă.

În ansamblul creditării rolul principal i se atribuie portofoliului de credite, deoarece stă, este baza formării sau aducerii profitului bancar.

Sursa: elaborat de autor.

Figura 1.1. Specificul activității de creditare în bancă.

Este necesar de menționat că în literatura economică și în practică, nu există o interpretare acceptată a noțiunii portofoliului de credite ale băncilor. În literatura economică, în special, se pot întâlni următoarele definiții portofoliului de credite.

Portofoliul – este rezultatul activității băncii, care include totalitatea creditelor eliberate de către bancă, pentru o anumită perioadă de timp.

Portofoliul este suma soldurilor datoriilor pentru operațiunile de credit active la o anumită dată.

Portofoliul este o totalitate a cerințelor băncii fată de credite, care sunt clasificate în funcție de criterii legate de o varietate de factori de risc de credit sau tipuri de protecție față de aceste riscuri.

Portofoliul de credite este o caracteristică a structurii și calității creditelor clasificate după anumite criterii (totalitatea cerințelor băncii față de creditele acordate).

Portofoliul de credite al clienților este soldul datoriei la operațiunile de creditare a băncii cu persoanele fizice și juridice, la o anumită dată.

Pentru studiul conceptului portofoliului de credit trebuie, de asemenea, să se ia în considerație clasificarea portofoliului de credite.

După criteriul diversificării deosebim:

– portofoliul de credite diversificat, care îndeplinește cerințele de diversificare pe tipuri ale operațiunilor de credit, amplasare, termen, rentabilitate etc.;

– portofoliul de credite concentrat – este caracterizat printr-o pondere înaltă a operațiunilor de credit de un anumit tip sau o singură categorie de debitori.

O caracteristică cantitativă a portofoliului de credite ne pferă portofoliul de credite brut, care se determină prin însumarea datoriilor restante pentru toate creditele, adică curente, prolongde credit active la o anumită dată.

Portofoliul este o totalitate a cerințelor băncii fată de credite, care sunt clasificate în funcție de criterii legate de o varietate de factori de risc de credit sau tipuri de protecție față de aceste riscuri.

Portofoliul de credite este o caracteristică a structurii și calității creditelor clasificate după anumite criterii (totalitatea cerințelor băncii față de creditele acordate).

Portofoliul de credite al clienților este soldul datoriei la operațiunile de creditare a băncii cu persoanele fizice și juridice, la o anumită dată.

Pentru studiul conceptului portofoliului de credit trebuie, de asemenea, să se ia în considerație clasificarea portofoliului de credite.

După criteriul diversificării deosebim:

– portofoliul de credite diversificat, care îndeplinește cerințele de diversificare pe tipuri ale operațiunilor de credit, amplasare, termen, rentabilitate etc.;

– portofoliul de credite concentrat – este caracterizat printr-o pondere înaltă a operațiunilor de credit de un anumit tip sau o singură categorie de debitori.

O caracteristică cantitativă a portofoliului de credite ne pferă portofoliul de credite brut, care se determină prin însumarea datoriilor restante pentru toate creditele, adică curente, prolongate, expirate.

După clientelă, portofoliul de credite al băncii se împarte portofoliul de credite al cleinților și portofoliul de credite interbancare. Portofoliul de credite interbancare reprezintă o colecție de credite investite în alte bănci, la o anumită dată. Portofoliul de credite al clienților include datoria altor clienți – întreprinderilor de stat, întreprinderilor din sectorul privat, persoanelor fizice, organizațiilor financiare nebancare.

Portofoliul de credite al clienților și cele interbancare diferă în mod semnificativ între ele după gradul de risc, nivelul de rentabilitate, pe tipuri de credite, incluse în componența portofoliilor. Plasarea de fonduri în împrumuturi pe piața interbancară prezintă un risc mai mic de nerambursare a creditului, decât creditarea clienților. În același timp, și veniturile obținute de bancă de pe piață sunt, în general, mai mici decât atunci când are loc creditarea clienților. Prin urmare, banca la formarea portofoliului de credite trebuie să îmbine conceptele de risc și de randament, găsind o combinație optimă pentru un anumit moment de timp și situație. Aabordarea de portofoliu presupune maximizarea utilității, adică creșterea rentabilității investițiilor în timp totodată prin minimizarea riscurilor.

Portofoliul de credite al clienților din punct de vedere a solicitanților de credite se împarte în portofoliul de credited de afaceri, care reprezintă soldul datoriei la operațiunile de creditare cu persoanele juridice, și personal, care reprezintă soldul datoriei la operațiunile de creditare cu persoanele fizice. Există, de asemenea, portofoliu de credite cu amănuntul – totalitatea cerințelor băncii față de persoanele fizice și întreprinzători individuali care îndeplinesc anumite condiții.

Investițiile creditare, care constituie portofoliul de credite de afaceri se clasifică:

– pe tipuri de clienti: de la credite nebancară instituții financiare, comerciale și de organizațiilor necomerciale, întreprinzătorilor individuali, organe ale administrației de stat;

– pe tipuri operațiunilor de creditare: credite, factoring, leasing, operațiuni cu utilizarea cambiilor, mijloacele oferite de operațiuni "Repo", mijloacele transferate ca garanție de executare a obligațiilor, care au fost executate pentru client angajament;

– apartenența ramurală a client:ului credite industriei, agriculturii, construcțiilor, comerțului și alimentației publice, locuințe și serbicii comunale;

– după modul de asigurare a executării obligațiilor aferente contractului de credit: garantate cu gaj, garanții, cauțiuni și care nu au asigurare.

Portofoliul de credite al băncii după momentul apariției este împărțit în potențial și real.

Pe tipuri de valute, portofoliul de credite al băncii este clasificat în portofoliu în moneda națională și portofoliu în valută străină.

În clasificarea portofoliului de credite după natura datoriilor se reflectă respectarea termenelor de creditare. Reieșind din aceasta, se specifică portofoliu de credite curente, prologate și a datoriilor restante. La curente se referă acele credite, termenul de rambursare pentru care, în conformitate cu contractul încă nu a venit. Datorie prologată este datorie, pentru care banca, dacă există motive temeinice, prelungește timpul de utilizare a creditului. În cazul insuficienței de mijloace de la debitori pentru realizarea deplină a obligațiilor față de bancă tot soldul de credit se referă la contul datoriilor restante

Din punct de vedere a calității portofoliul de credite se divizează în portofoliul de credite net și portofoliul de credite ponderat la risc.

Portofoliul de credite net se calculează prin scăderea din portofoliul brut a sumei provizioanelor pentru acoperirea eventualelor pierderi la operațiunile de creditare,. El reprezintă acea sumă mijloace financaire, care într-adevăr poate fi restituită băncii la data de referință.

Pentru determinarea portofoliului de credite, ponderat la risc, se iau în considerare diferite criterii, principalele dintre care sunt: partenerul contractual de credit, ratingul extern de evaluare, modalitatea de asigurare a executării obligațiilor aferente contractului de credit, de natura datoriei. Din soldul datoriei la fiecare grup de risc de credit se scade suma rezervei creată de acest grup pentru acoperirea eventualelor pierderi și suma obținută se ajusteaza cu un anumit nivel de risc. Suma rezultatelor obținute în toate grupurile de risc de credit reprezintă portofoliul de credite, ponderate la risc.

Din punct de vedere al calității de gestionare a portofoliului de credite poate fi optim și echilibrat:

– portofoliul de credite optim este un portofoliu, care cel mai se potrivește după structură și compoziție politicii de creditare și politicii de marketing a băncii de asemenea planului de dezvoltare strategică. Portofoliului de credite optim a băncii oferă posibilitatea de a realiza sarcinile puse în față băncii privind un anumit comportament economic. La formarea optimă a portofoliului de credite trebuie să ia în considerare valorile indicatorilor de bază ce caracterizează o anumită structură a portofoliului de credite, care este necesar pentru a atinge sau de al menține în anumite limite;

– portofoliul de credite echilibrat este un portofoliu de credite bancare, care, prin structura și caracteristicile financiare se află în punctul cel mai eficient de a rezolva dileme "risc-randament", adică în punctul de a atinge un echilibru între aceste două categorii.

Un portofoliu optim nu întotdeauna coincide cu un portofoliului de credite echilibrat, deoarece banca la o anumită etapă a activității sale sub influența la o serie de factori externi, în special prin influența poziției concurențiale, poate să-și desfășoare acordarea de credite cu un randament mai mic și un risc mai mare, în detrimentul echilibrului portofoliului, dar cu scopul de a-și consolida propria poziție competitivă, cucerirea a noi nise de pe piata de servicii de creditare, atragerea de noi clienti, etc

În procesul de gestiune al portofoliului de credite ar trebui să se acorde calitatății portofoliului de credite.. Banca care acceptă să acorde credite neperformante, risipește resursele de credit, care ar putea fi folosite pentru a stimula acumularea capitalului real și ar contribui la dezvoltarea economică a băncii.

În literatura economică și în practică de riscul, rentabilitatea și lichiditatea sunt cele mai importante criterii ce caracterizează calitatea portofoliului de credite.

Caracteristica de bază a randamentului portofoliului de credite este rata anuală a dobânzii, care servește ca un instrument de comparare a eficenței altor tipuri de active și de analiză a temeiniciei ratelor dobânzilor la creditele acordate. Pentru analiza, este de obicei folosită rentabilitatea reală – venitul obținut de la o unitate a activelor investite în împrumuturi, pentru o anumită perioadă de timp.

Sub lichiditate se înțelege capacitatea unui instrument financiar de a se transforma în mijloace bănești, precum și gradul de lichiditate este determinat de durata perioadei de timp în care această transformare poate fi realizată, prin urmare, pentru portofoliului de credite lichiditatea își găsește expresia rambursarea creditelor. în timp util.

În afară de clasificarea portofoliului de credite, examinară anterior pentru un management eficient a portofoliului este nevoie de mai mult de o evaluare detaliată a structurii parților component pe diferite criterii cantitative și caracteristicile de calitate, în general, dar și pe subdiviziunilor structural în particular.

Evaluarea cantitativă permite de a determina compoziția și structura investițiilor în credite pe diferite criterii de clasificare: pe tipuri de solicitanți de credite, apartenența lor de ramură, tipuri și moneda de creditare, durata împrumutului, natura datoriei. Evaluarea rezultatelor obținute ne oferă ă imagine cantitativă despre componența și dinamica plasamentelor.

În Republica Moldova portofoliului de active este reglementat în legislație și presupune că la active și la angajamentele condiționale ale băncii supuse riscului de credit se adresează:

1) la următoarele active:

conturi „Nostro” în bănci;

plasări în bănci;

valori mobiliare păstrate până la scadență;

cote de participare la capital;

credite;

datorii debitoare pe investiții capitale și imobilizări necorporale;

datorii debitoare aferente decontărilor documentare;

datorii debitoare aferente decontărilor cu persoane fizice și juridice;

active (bunuri) transmise în posesiune/achiziționate în schimbul rambursării datoriei;

dobânzi și alte sume calculate și reflectate în evidența contabilă a băncii care urmează să fie primite;

2) la următoarele angajamente condiționale ale băncii de acordare și investire pe viitor a mijloacelor bănești (cu excepția celor care conform prevederilor contractelor încheiate între client și bancă pot fi anulate/revocate necondiționat de către bancă) obligații de procurare a valorilor mobiliare/cotelor de participare la capital;

acreditive și garanții emise (cu excepția acreditivelor și garanțiilor acoperite cu mijloace bănești);

obligații de acordare pe viitor a creditelor;

trate acceptate;

cambii vândute cu andosamentul băncii;

datorii contingente.

Așa cum la credite, de asemenea în legislația autohtonă, se adresează plasările și creditele overnight care au depășit termenul de rambursare de o zi, factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafturile temporare permise, finanțarea tranzacțiilor comerciale, acordurile REPO, plasările-garanții în bănci, datoriile debitoare privind leasingul financiar și alte substituent directe de credit (active cu proprietăți asemănătoare creditelor la care evaluarea gradului de risc se efectuează similar creditelor)) v-om considera că aceste instrumente financiare sunt componentele portofoliului de credite.

Strategia și tactica formării portofoliului de credite în bancă

Formarea portofoliului de credite a băncii comerciale este principala etapă a punerii în aplicare a politicii de creditare.

Conținutul unei politici de creditare comportă trei părți principale: formulări politice cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare și la calitățile optime ale portofoliului de credite, principii și proceduri recomandate în constituirea și administrarea portofoliului de credite și, în fine, proceduri și parametri detaliați de creditare, specifici fiecărui tip de credite – normele de creditare.

Strategiile de creditare vizează trei domenii distincte.

1.Strategia in domeniul structurii creditelor bancare stabilește:

ponderea diferitelor categorii de credite în total;

direcțiile și limitele minime de diversificare a portofoliului;

gradul de participare eventuală la credite sindicalizate.

Fiind cel mai important activ bancar, creditele (eșalonarea rambursării lor) au o importanță deosebită pentru asigurarea lichidității bancare, o dată cu asigurarea rentabilității bancare. Și, deși obiectivul principal al politicii de creditare îl reprezintă minimizarea riscului de creditare, nici gestiunea altor riscuri bancare nu trebuie neglijată.

2.Lichiditatea stabilită în funcție de structura activelor și pasivelor bancare este una din restricțiile majore ale structurii (în funcție de scadență) a creditelor bancare; aceasta deoarece în lipsa unei piețe secundare suficient de dezvoltate (titularizare) lichiditatea creditelor este determinată aproape exclusiv de scadența lor.

3. În cele din urmă obiectivele de ordin strategic referitoare la mărimea portofoliului de credite sunt cele care determină cuantificarea agresivității băncii, așa cum a fost ea formulată global la primul punct. O politică agresivă se caracterizează prin creștere absolută (valoare în prețuri constante) și relativă (pondere în totalul activelor bancare) a portofoliului de credite. O astfel de strategie are, de regulă, un caracter temporar, deoarece prezintă dezavantaje evidente. Pe termen scurt o astfel de politică poate duce la o creștere a veniturilor, dar este mai Putin sigur că această creștere va atrage și o creștere de rentabilitate. Creșterea rapidă a valorii portofoliului de credite sporește în mod evident riscurile legate de gestiunea acestui portofoliu. Cel mai riscant element îl reprezintă scăderea potențială a calității portofoliului, datorită presiunii pe care o exercită asupra personalului gestiunea mai multor clienți și imperativul strategic al cuceririi pieței. Dacă acest imperativ devine o prioritate, atunci el poate să se transforme în creștere cu orice preț și, cel mai adesea, acest preț îl reprezintă creșterea expunerii globale la risc a băncii.

Deci, formarea portofoliului de credite începe, atunci când este formulat scopul general al activității de creditare a băncii, este elaborată strategia politicii monetare, în cadrul acestei strategii sunt identificate obiectivele prioritare de formare a portofoliului de credite, având în vedere actualele condiții de mediu extern, conjunctura de piață, posibilitățile proprii ale băncii.

Întregul proces de formare a portofoliului de credite poat fi împărțite în trei blocuri.

Primul bloc presupune formarea unui sistem de limite de creditare, în conformitate cu obiectivele și strategia politicii monetare a băncii. Stabilirea limitelor de creditare îndeplinește funcția de control al riscului de credit. Portofoliul de credite, așa cum este cunoscut, reprezintă nu numai o sursă de venit, dar și o sursă de risc. Gradul de risc de credit a băncilor depinde de factori cum ar fi:

– gradul de concentrare a activității de creditare a băncii în domeniile, sensibile la schimbările din economie;

– ponderea creditelor și altor contracte bancare, ce revin clienților care se confruntă cu anumite dificultăți financaire sau de alt gen;

– concentrația activității băncii în domeni noi, neconvenționale;

– introducerea frecventă a modificărilor semnificative în politica politica de creditare a băncii, politica de formare a portofoliului investițional;

– ponderea mare a clienților noi și recent atrași de către bancă;

– introducerea în practică a unui număr mare de servicii noi într-o perioadă scurtă de timp;

– luarea în calitate de gaj a bunurilor, care au o lichiditate scăzută sau sunt predispuse spre o rapidă depreciere.

La rândul său, stabilirea limitelor de creditare este principala modalitate de control a formării portofoliului de credite, utilizate pentru a reduce riscurile și de a îmbunătăți viabilitatea. Prin stabilirea limitelor de creditare se efectuează optimizarea diferitor tipuri de credite din portofoliul de credite în funcție de volumul și structura resurselor de credit. Acest lucru permite băncilor:

– să evitae pierderile criticie si menținerea solvabilității de la riscul concentrației nechibzuite;

– să-și diversifice portofoliul de credite cu scopul de a reduce concentrația și de a asigura venituri stabile.

Sursa: elaborată de autor.

Figura 1.2. Tipuri speciale de credite reglementate de BNM.

În Republica Moldova de asemenea sunt stăbilite limite de creditare inclusiv limite ale portofoliului. BNM reglementeză expunerile mari si creditele acordate funcționarilor băncii și persoanelor afiliate (figura 1.2)

Creditele „mari” se acorda în conformitate cu prevederile Regulamentului nr.3/09 cu privire la expunerile „mari”. În ceia ce privește expunerile ”mari” în figura 1.3. am redat principalele limite, expuse în legislația în vigoare.

Sursa: elaborată de autor.

Figura 1.3. Limite privind expunerile ”mari” ale băncii.

Acordarea de credite persoanelor afiliate băncii comerciale.

Limitele maxime înaintate de BNM la acordarea de credite persoanelor afiliate băncii sunt:

a) Datoria totală a creditelor acordate unei persoane afiliate sau unui grup de persoane care acționează împreună cu persoana afiliată nu trebuie să depășească 20 la suta din capitalul normativ total.

La grupul de persoane care acționează împreună cu persoana afiliată băncii se include:

agenții economici în care persoana afiliată deține sau controlează zece sau mai multe procente din capital, indiferent de forma lor organizatorică, și/sau lucrează în calitate de administrator, și/sau este sucursala (compania fiică a ei);

persoane juridice care se află sub același control cu persoana afiliată băncii;

persoana fizică sau juridică în beneficiul căreia persoana afiliată a emis о garanție (gaj, cauțiune).

b)Valoarea totală a datoriilor aferente creditelor acordate persoanelor afiliate ale băncii nu trebuie să depășească 20% din mărimea capitalului de gradul I al acestei bănci.

Acordarea de credite funcționarilor bancari.

Funcționarilor bancari li se acordă credite de două tipuri:

credite pentru necesități primordiale, care sunt acordate pentru procurarea de bunuri de consum: aparate de bucătărie, mobilă, covoare, frigidere, televizoare, autoturisme, credite pentru studii etc. Creditele pentru necesități primordiale sunt acordate de către bănci în valoare maximă de zece salarii tarifare la data acordării creditului, și se acordă реntru о perioadă de рînă la 2 ani;

credite pentru investiții imobiliare, aceste tipuri de credite sunt acordate pentru procurarea caselor de locuit sau reparația lor, garaje etc., pentru о perioadă de până la 20 de ani în valoare maxima de 100 de salarii tarifare (de funcție) la data acordării creditului.

Rezervare . Crearea de rezerve pentru a acoperi pierderile din operațiunile de creditare ale băncilor comerciale constă în acumularea de fonduri în contul special de compensare a creditelor neperformante. Formarea provizioanelor este una dintre metodele de bază pentru a reduce riscul la nivel de bancă. În același timp, rezervele pentru operațiunile de creditare îmbunătățesc fiabilitatea și stabilitatea sistemului bancar în ansamblul..

Procesul de formare a rezervei începe cu o evaluare a calității portofoliului de credite – clasificare a creditelor și determinarea cantității de rezervei speciale. Apoi, este necesar să se stabilească sursele de rezervă. În conformitate cu prevederile standardele internaționale rezervele se formează din contul de profit după impozitare, dar aici poate există riscul ca băncile încearcă să evite plata impozitelor în buget , reduce în mod deliberat calitatea portofoliului de credite și majorează taxele în fondul de rezervă.

În afară de rezerva specială, băncile creează o rezervă generală, care este formată din profitul net. Crearea și utilizarea rezervei generale este reglementată de legislația fiecărei țări în parte. Practic, fondurile generale de rezervă sunt folosite pentru a acoperi costurile suportate din cauza băncii.

În Republica Moldova Rezervarea necesară a mijloacelor în conturile reduceri pierderi la active și provizioane pentru pierderi la angajamente condiționale. Suma necesară a mijloacelor pentru rezervarea în conturile reduceri/provizioane pentru pierderi la active/angajamente condiționale se formează în următoarele mărimi de la suma activelor /angajamentelor condiționale din fiecare categorie de clasificare:

– standard 2 %;

– supravegheate 5 %;

– substandard 30 %;

– dubioase (îndoielnice) 60 %;

– compromise (pierderi) 100 %.

Al doilea bloc presupune selecția obiectivleor specifice de creditare, pentru includerea în portofoliul de credite. Selecția se face, de obicei, pe baza evaluării solicitanților de credit adică a debitorilor. O abordare comună la examinarea obiectelor reale de creditare presupune o evaluare a domeniul de activitate al debitorului, analiza destinației creditului, identificarea riscurilor tranzacției de credit. O sarcină importantă este determinarea factorilor care permit de a efectua pre-selecție de obiecte care urmează să fie creditate.

Al treilea bloc – analiza portofoliului de credite și gestiunea lui prin monitorizarea creditelor din portofoliu. Prerogativa pe termen mediu este elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor pentru îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

Analiza portofoliului de credite, de obicei, constă în monitorizarea structurii sale privind circulația de credite, pe ramuri sau sectoare ale economiei, în funcție de scadență, de gradul de risc de credit, rata dobânzii, de asigurare a împrumuturilor, rambursarea și stingerea obligațiunilor pentru credite etc. Mmonitorizarea permite de a judeca

Riscul agregat al portofoliului, volumul rezervelor pentru posibile pierderi din credite, conformarea portofoliului de credite obiectivelor și strategiei politicii de credit a băncii. Monitorizarea pe termen mediu oferă posibilitatea de a identifica factorii care schimbă calitatea și structura portofoliului.

În cazurile constatării abaterilor se elaborează măsuri pentru înlăturarea lor și se identifică modalitățile posibile pentru a fi evitate în viitor.

Mecanismul de formare a portofoliului de credite:

etapa 1-definirea limitelor principale de clasificare a grupurilor de credite și atribuirea coeficienților de risc;

etapa a 2-a – atribuirea fiecărui creditla una din grupurile create;

etapa 3- identificarea structurii portofoliului luând în considerare fiecare credit nou acordat;

a 4-a etapă – evaluarea riscului portofoliului și a posibilităților de acordare a creditelor unui anumit obiect;

a 5-a etapă – determinarea corespunderii portofoliului de credite oliticii de creditare a băncii;

a 6-a etapă – determinarea valorii rezervelor, care se crează pentru fiecare credit acordat;

a 7-a etapă – determinarea sumei totale a rezervelor adecvate riscului agregat al portofoliul;

a 9-a etapă – identificarea și analiza factorilor care pot modifica sau influența structura și calitatea portofoliului;

a 10-a etapă – elaborarea de măsuri de îmbunătățire a calității portofoliului;

a 11-a etapă – monitorizarea permanentă a abaterilor portofoliului de credite de la referințele considerate optime

Starea portofoliului de credite determină rezultatele operațiunilor de creditare a băncii, prin urmare, monitorizarea permanentă permite să se identifice abaterile de la valoarea de referință optimă și să se ia măsuri pentru prevenirea lor în viitor. Sau monitorizarea indică deficiențele politicii creditare și corespunzător este necesară revizuirea ei. În acest caz, conducerea băncii ar trebui să învețe arta de depistare precoce a creditelor neperformante.

Funcțiile și elementele de bază ale sistemului de evaluare și gestiune a portofoliul de credite în cadrul băncii

Formarea și analiza portofoliului de credit permite băncii sa-și elaboreze strategia și tactica de dezvoltare, capacitatea de creditare a clienților și dezvoltarea activității de afaceri.

Evaluarea portofoliului de credite este procedura de studiere a caracteristicilor de calitate ale băncii și rambursarea creditelor, reducerea riscului de credit – adică lipsa plăților aferente contractului de bază de credit și a dobânzii aferente.

Evaluarea portofoliului de credite conține următoarele elemente:

evaluarea portofoliului de credite din punct de vedere de corespundere limitelor impuse de legislația în vigoare;

evaluarea structurii bazate pe dinamica;

evaluarea calității creditelor, care alcătuiesc portofoliul de credite al bănciii;

evaluarea portofoliului de credite după risc prin definiția mărimea necesară a rezervelor pentru acoperirea pierderilor din credite și împrumuturi pe baza structurii portofoliului de credite.

Vom expune indicatorii utilizati pentru evaluarea portofoliului de credite în corespundere cu grupurile de indicatori identificate.

Evaluarea portofoliului de credite din punct de vedere de corespundere limitelor impuse de legislația în vigoare presupune evaluarea expunerilor mari lae băncii, creditelor acordate persoanelor aficliate și creditelor acordate funcționarilor băncii pentru a vedea dacă suma acestor credite corespunde normativelor stabilite de BNM și de regulamentele interne ale băncii.

Evaluarea structurii bazate pe dinamica, După structura portofoliu de credite se împarte în funcție de următoarele criterii:

în funcție de tipul debitorului,avem creditele acordate persoanelor fizice și creditele care au fost acordate persoanelor juridice;

în funcție de tipul creditului (ipotecar,consum);

în funcție de ramura în care activează debitorul căruia ia fost acordat creditul, creditele acordate persoanelor juridice se împart în subgrupe după ramuri (industrie,comerț,agricultura, etc), se vor determina tipurile de credit optime pentru banca și cele ramuri care sunt prioritare pentru creditare și credite care necesita de dezvoltat.

Evaluarea calității creditelor, care alcătuiesc portofoliul de credite al bănciii – pentru evaluarea calității portofoliului de credite v-om calcula și analiza un șir de indicatori expuși în continuare:

cota creditelor performante în total credite se calculeză după formula:

(1.1)

Un portofoliu calitativ reprezintă o politică optimă promovată de bancă în activitatea de creditare.

cota creditelor neperformante în total credite se calculeză după formula:

(1.2)

Cu cît este mai mic acest indicator cu atît este mai benefic portofoliul de credite al băncii.

cota creditelor neperformante în total capital normativ total se calculează:

K3=; (1.3)

următorul indicator reflectă cota creditelor neperformante în total active și se calculează ca:

(1.4)

Prin analiza acestui indicator și în dependență de rezultatele obținute banca caută soluții pentru diminuarea creditelor neperformante.

pentru a depista problemele în activitatea creditară se calculează cota creditelor expirate în total credite:

(1.5)

Diminuarea acestei categorii de credite se efectuieaza prin intermediul diferitor strategii aprobate de bancă.

Evaluarea portofoliului de credite după risc. Dinamica fondului de rezerva pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite exprima (ex ante) felul in care conducerea băncii anticipa evoluția expunerii la riscul de creditare: cu cat creșterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare, cu atât se poate presupune ca banca anticipa pierderi mai mari și ca, deci, este de așteptat o scădere a calitatii portofoliului de credite. Se calculă indiatorul gradul global risc al portofoliului de credte:

(1.6)

O tendința pozitivă în gestiunea riscului de credit la nivelul portofoliului de credite constă în diminuarea mărimii coeficientului pe perioada de analiză a activității de creditare a băncii. În practica internațională fondul de risc global nu va depăși 15%, așa cum portofoliul creditor este suprariscant. Situarea acestui indicator în limitele de 10-15% înseamnă că portofoliului de credite este expus la un grad de risc major iar în limitele 5-10% se va aprecia la nivelul unui risc acceptabil, gradul global de risc al portofoliului de credite până la 5% denotă un portofoliu sigur.

Dacă sunt analizați și calculați acești indicatori putem să ne facem o viziune clară asupra eficienței activității de creditare în banca dată. Fiecare indicator are limitele sale stabilite de autoritatea monetară din sistemul bancar și banca este obligată să mențină acești indicatori în cadrul acestora.

Gestiunea portofoliului de credit se manifestă prin anumite caracteristici sau funcții:

Funcția analitică. Banca, pe baza unor criterii și indicatori analizează mișcarea creditelor acordate și prezice dezvoltarea lor în continuare. Din punct de vedere economic, prin interactiunea cu mediul extern, banca la formarea portofoliului de credite selectează cele mai raționale și mai putin profitabile direcții, domeniul de aplicare a creditului. În acest sens, portofoliul de credite clasifică domeniul de aplicare a imprumuturilor, împarțirea clienților în anumite grupuri, determină preferința băncii printre acestea, nivelul de randament și fiabilitate împrumuturilor.

A doua funcție de gestionare a portofoliului de credit oferă o diversificare a riscului de credit, care permite de a reduce sau de a limita lui.

Gestionarea portofoliului de credit oferă băncii posibilitatea de a dezvolta sau de a descuraja operațiunile de creditare, permite îmbunătățirea lor după structura, de a stabili gradul de protecție împotriva calității joase a creditelor. O abordare coerentă de gestionare a portofoliului de credit poate îmbunătăți în mod semnificativ indicatorii de activitate ale băncii, să-l întărească siguranță financiară și să îmbunătățeasca ratingul.

Gestionarea portofoliului de credit se bazează pe unele principii economice și organizatorice.

1. Gestionarea portofoliului de credit este interconectat cu alte activități ale băncii, de exemplu, lichiditatea, venituri. La rândul său, volumul și calitatea creditelor direct depind de valoarea fondurilor proprii ale băncii, structura mijloacelor atrase, cultura de creditare, nivelul de organizare și funcționare a sistemului general de management în bancă.

2. Analiza portofoliului de credite este una de avengură, iar calitatea portofoliului de credite depinde de calitatea fiecărui credit sau grup omogen.

3. Analiza portofoliului de credite reprezintă observarea sistematică a supa activității băncii, ceea ce permite de a evalua structura și calitatea creditelor în dinamică.

4. Datele obținute în urma analizei creditelor, oferă posibilitatea de aplicare a acestora pentru a lua operativ decizii manageriale pentru diferite subdiviziuni ale băncii implicate în procesul de creditare.

5. Gestionarea portofoliului de credit implică utilizarea unor criterii de evaluare și a unor sisteme de indicatori de activitate a băncii în domeniul creditării. În acest caz valoarea acestor criterii și componența indicatorilor se stabilesc de către fiecare bancă de sine stătător, reieșind din propria experiență acumulată și de practicile internaționale.

În procesul de gestionare a portofoliului de credit, băncile trebuie să se conducă de componente de bază, de exemplu: să se supună regulilor de gestionare a riscurilor; să respecte limitele stabilite de creditare; să stăbilească și să respecte prioritățile în creditarea subiecților și obiectivelor creditate.

Există anumite reguli de gestiune a riscului de credit, care e de dorit să se respecte în procesul de aplicare a politicii de creditare și de gestionare a creditelor, în special:

– nu putem risca mai mult decât acest lucru permite valoarea fondurilor proprii ale băncii;

– este necesar de a calcula consecințele aversiunii la risc;

– nu este acceptabil de a desfășura operațiunile de creditare care prezintă un risc mai mare decît mărimea venitului estimat pentru această operațiune;

– să ia o decizie pozitivă privind asumarea riscului acceptat, în cazul existenței unor dubii – de a lua o decizie negativă;

– se caută soluții alternative, care să conducă la minimizarea riscului.

Gestionarea portofoliului de credit este considerată de către experți din două poziții: la macro, și micronivel. Astfel, la nivel macro se efectuează analiza și reglementarea relațiilor de credit în corelare cu realitățile si situația macroeconomică, legând volumul si structura de creditare a economiei cu creșterea produsului intern brut, dezvoltarea fluxului de numerar, investițiilor, reducerea inflației. La nivel micro, se preconizează elaborarea și respectarea strategiei de dezvoltare a operațiunilor de credit de către fiecare bancă, căutarea și selectarea clientilor, studiul necesităților și bonității solicitanților de credite; controlul în procesul de utilizare a creditului de către împrumutat.

La toate nivelurile de gestiune al creditelor se prevede o activitate analitică și organizatorică în domeniul formării bazei informaționale; de planificare și reglementare a direcțiilor de dezvoltare, de supraveghere și de control; elaborarea măsurilor de îmbunătățire a procesului de creditare.

Capitolul II. Studiu de caz: formarea, evaluarea și gestiunea portofololiului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

2.1. Formarea portofoliului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

Aș dori să încep studiul de caz propus pentru dezvoltarea temei tezei de licență cu o trecere în revistă a băncii analizate, adică cu o succintă caracteristică.

Continuînd tendința ultimilor ani, BC ”Moldindconbank” S.A. a demonstrat și în anul 2013 o dezvoltare dinamică a activității sale. Mai mult ca atît, anul 2013 a constituit pentru Moldinconbank un an plin de succese cu rezultate excepționale. Mediul economic în care a activat Moldindconbank a fost unul favorabil, economia Moldovei înregistrînd în anul 2013 o creștere record, creaînd premize necesare pentru dezvoltarea sectorului bancar și a mediului de afaceri în ansamblu. Fiind un intermediar de succes în relația economii-investiții, BC „Moldindconbank” S.A. a reușit să valorifice la maxim oportunitățile create pe parcursul perioadei de relansare economică de după criza din anul 2009, prin dezvoltarea unei strategii ambițioase, eficiente și bine echilibrate de creștere viabilă în toate domeniile sale de activitate. Printre obiectivele strategice îndeplinite cu succes în anul 2013 sunt menținerea ritmului înalt de creștere, majorarea cotei de piață, creșterea eficienței băncii și altele.

Astăzi, BC „Moldindconbank” S.A. este unul din liderii sistemului bancar din Moldova și printre cele mai mari 100 instituții bancare din sud-estul Europei, cu una din cele mai dezvoltate rețele de oficii bancare din țară – 112 subdiviziuni, situîndu-se ferm pe locul doi printre băncile autohtone după majoritatea indicatorilor de volum. Astfel, rezultate semnificative au fost înregistrate la capitolul Active, care de la începutul anului au înregistrat o dinamică de +49,3%, portofoliul de credite brut +27,8%, total depozite +58,3%. De asemenea, creștere considerabilă a înregistrat și capitalul Băncii +29,3% (299 mil. lei), în mare parte datorită profitului net obținut pentru perioada respectivă.

Pe lîngă creșterea extensivă din ultimii ani, BC „Moldindconbank” S.A. a reușit să dezvolte și unul din cele mai eficiente sisteme de management bancar, care pentru anul 2013 a generat un profit net de 301,3 mil. lei sau cu 75% mai mult față de anul precedent, ocupînd primul loc în clasamentul bancar după creșterea beneficiului și locul doi după volum. Aceste rezultate poziționează BC „Moldindconbank” S.A. printre cele mai dinamice și profitabile bănci din sistemul bancar, cu cei mai înalți indicatori ai eficienței bancare.

BC ”Moldindconbank” SA își formeză portofoliul de credite în conformitate cu strategia de creditare adoptată, ajustată periodic la situația de pe piață, precum și în concordanță cu indicatorii optimi a riscului de credit, de lichiditate și profitabilitate, în baza documentului intern al băncii cu denumirea generică de Manual de creditare.

Manualul reprezintă un ghid în cunoașterea noțiunilor, politicilor și procedurilor în domeniu, pentru cei, care sunt implicați în practica de toate zilele a creditării.

Principalele obiective urmărite de Manualul de creditare sunt:

familiarizarea specialiștilor Băncii cu principiile și metodologia de creditare;

prezentarea spectrului divers de produse bancare creditare;

determinarea obiectivelor politicii de creditare și a priorităților strategice ale Băncii în domeniul creditării;

prezentarea procedurii de evaluare a cererilor de credit, efectuării analizei financiare a activității clientului, determinarea gradului de risc și justificarea acordării creditului de către Bancă;

familiarizarea cu principiile de asigurare a creditelor;

prezentarea procedurii de monitorizare a creditelor, urmăririi creditelor neperformante;

instruirea specialiștilor noi, care încep activitatea în creditare.

În corespundere cu manualul de creditare banca definește crerditul bancar ca operațiunea prin care Banca eliberează resurse financiare, în schimbul unui acord de rambursare viitoare, însoțit de plata unei dobânzi (comisioane, speze, penalități etc.) în favoarea Băncii.

Particularitățile creditării bancare, care deosebește creditul bancar de celelalte forme ale creditării sunt:

resursele utilizate pentru creditare sunt împrumutate de către Bancă;

caracterul public al relațiilor legate de creditarea bancară, adică la riscul nerambursării sunt supuși și clienții Băncii, care au încredințat Băncii mijloacele lor bănești;

activitatea de creditare reprezintă pentru Bancă o activitate de bază, efectuată cu titlu profesionist, care aduce Băncii partea de bază a beneficiului;

creditarea bancară, ca regulă, nu este gratuită.

În domeniul creditării Banca urmărește următoarele obiective:

susținerea activității economice și prin aceasta contribuirea la creșterea și dezvoltarea economiei naționale;

asigurarea accesului clienților Băncii la produse creditare de înaltă calitate pentru susținerea afacerilor;

obținerea profitului maxim posibil la un nivel de risc acceptabil prin metode efective de gestionare a riscului;

descrierea normelor metodologice care ar asigura formarea și menținerea unui portofoliu de credite de înaltă calitate și bine echilibrat (după maturitate, distribuție geografică, ramură, expunerea la clienți etc.)

În activitatea sa de creditare Banca trebuie:

să respecte legile și principiile bancare generale;

să asigure garantarea creditelor în măsura maxim posibilă, prin gaj sau alte garanții;

să atragă o rentabilitate anuală pozitivă, care să asigure atingerea obiectivelor din planul de afaceri anual.

Unul din scopurile de bază ale activității de creditare este obținerea unui profit cît mai mare la creditele acordate. Dar, în egală măsură se tinde și la minimizarea riscurilor. O atenție semnificativă se acordă relației “câștiguri-riscuri”. E necesar să se stabilească o corelație optimă între profitul obținut din credite și riscul creditor.

În scopul minimizării riscurilor, în politica de creditare, se fixează parametri în activitatea de creditare. Parametrii de creditare reprezintă niște limite ale anumitor indicatori sau limite de expunere. Limitele de creditare pot fi externe și interne. Respectarea limitelor externe de către Bancă este urmărită de BNM și organismele financiare internaționale prin intermediul rapoartelor lunare sau trimestriale prezentate lor.

Limite Interne.

Consiliul Băncii poate stabili limite interne de expuneri (pe portofoliul de credite și pe agent/grup de agenți) în scopul delegării împuternicirii Comitetului de Conducere de a aproba tranzacții în favoarea Băncii fără a expune Banca la riscuri inacceptabile. La rândul său, Comitetul de Conducere al Băncii poate stabili limite de expunere interne pentru Comitetele de creditare în limitele sale de competență.

Pentru portofoliul de credite, pot fi stabilite următoarele tipuri de limite:

limite de expunere pe țări, localități;

limite de expunere pe sectoarele economice;

limite de expunere pe tipuri de produse;

limite pe maturități;

limite de expuneri pe tipuri de asigurări;

limite de expuneri pe valute;

La aprobarea limitelor interne (inclusiv, limitele de expunere pentru clienți), Banca trebuie să țină cont de respectarea limitelor externe.

Fiecare trei ani Banca elaborează Planul strategic de dezvoltare, care constă în determinarea scopului, obiectivelor de dezvoltare a Băncii și direcțiilor concrete de realizare a acestor obiective pentru următorii trei ani.

Anual Banca elaborează un business plan care reprezintă un buget prognozat, ce este destinat să coordoneze și să realizeze scopurile incluse în planul strategic.

În creditare se planifică, în special, trei indicatori de bază, influența cărora asupra afacerilor în anul financiar următor este considerabilă:

Portofoliul de credite, care se planifică ținând cont de următorii parametri:

dimensiunea portofoliului – reieșind din coeficientul de creștere, atragerea clienților noi și rambursările previzionate;

ramura activității de bază a agentului economic – în dependență de cerere și gradul de risc;

valuta creditului – în dependență de politica Băncii în domeniul creditării;

tipul creditului, inclusiv produsele noi – în dependență de cerere și politica Băncii;

ponderea creditelor în Activele Totale ale Băncii.

Rentabilitatea portofoliului sau capitalului pe care Banca dorește să o obțină pe parcursul anului se planifică în dependență de;

politica cu privire la rata dobânzii și ținând cont de riscurile existente;

structura și natura fondurilor;

restricțiile bugetare și legale;

raportul leului față de valuta străină.

Fondul de risc care se planifică în dependență de volumul portofoliului de credite și calitatea lor.

La elaborarea business planului activității de creditare e necesar de luat în considerare influența factorilor interni și externi, aceasta urmând după o analiză a situației la moment.

La factorii interni se referă: politica și procedurile de acordare și monitorizare a creditelor, tipul și structura resurselor aferente creditării.

La factorii externi se referă: influența piețelor (valutare, depozitelor și creditelor corporative și a populației), politica legislativă și socială.

Business planul anual se elaborează și se aprobă pe fiecare filială în parte conform procedurilor și regulamentelor interne.

Cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare. Pentru a depăși deficiențele sistemice și procedurale care duc la creșterea pierderilor la portofoliul de credit, băncile trebuie să conceapă și să implementeze politici de creditare performante și să angajeze/pregătească un personal de un profesionalism ireproșabil, care să înțeleagă și să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al calității creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate și corectate (în limita posibilităților ) din timp.

Fiecare bancă, în funcție de calitatea mediului economic și de evoluția parametrilor săi proprii, în procesul de formare a portofoliului de credite asigură limitaea riscurilor în două feluri:

-fixînd o limită proprie, internă, angajamentul său global în operații riscante, (dar rentabile). Se stabilește o limită maximă (de ex. 75%) pentru ponderea activităților (plasamentelor) riscante în total active sau relativ la capitalul bancar;

-fixînd plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sectoare de activitate sau zone geografice pentru a preveni ca modificări semnificative ale situației economice a acestor grupe să îi afecteze negativ expunerea lor.

2.2. Evaluarea portodoliului de credite în cadrul BC ”Moldindconbank” SA

Scopul analizei portofoliului de credite este evaluarea stării și calității portofoliului de credite pentru formarea opiniei personale despre posibilitățile de creditare a băncii și laturilor pozitive și negative ale activităților de creditare. Iar în cazul cercetării de față scopul analizei constă evaluarea portofoliului de credite, evidențierea punctelor forte și punctelor slabe în gestiunea portofoliului de credite și pe final formularea propunerilor de perfecționare a gestionării portofoliului de credite în scopul maximizării profiturilor și minimizării riscurilor inclusive a riscului de credit.

În procesul de analiză v-om utiliza analiza indicatorilor în valori absolute a portofoliului de credite, indicatori care sunt rezultatul direct al activităților de creditare ale băncii, și a indicatorilor relativi care caracterizează această activitate și v-om utiliza datele din rapoartele financiare ale băncii plasate pe pagina web oficiala, iar unele date obținute de la bancă în timpul practicii de producție.

Evaluarea portofoliului de credite din punct de vedere de corespundere limitelor impuse de legislația în vigoare.

V-om începe cu evaluarea respectării cerințelor legislației de către bancă la capitolul expuneri ”mari”., expuse în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.

Expunerea netă la creditele acordate de către băncă unei persoane și

cele mai mari 10 datorii nete la credite a BC,, Moldincombank” SA

pentru anii 2011-2013

Sursa: elaborat de autor în baza raportului Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

La 31 decembrie 2013, suma celor mai mari zece datorii nete la creditele constituie 1,306,080 mii lei , la 31 decembrie 2012: 1,112,876 mii lei. In perioada analizata vedem o crestere a volumului la cele mai mari 10 datorii nete la credite de la 909 439 mii lei in 2011, pînă la 1306080 mii lei în 2014. Observăm că ca volum se inregistrează o crestere a celor mai mari 10 datorii nete la credite, dar ca pondere cresterea acestora in total credite nu e atit de semnificativă.

Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor acționînd concertat, care constituie după mărime primele datorii nete la credit minus reducerile pentru pierderi la credite și provizioanele la angajamentele condiționale respective nu trebuie să depășească 30% din suma portofoliului total al creditelor băncii și angajamentelor condiționale la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor acționînd concertat, care constituie după mărime primele datorii nete la credit minus provizioanele la angajamentele condiționale respective.

Reieșind din cele menționate mai sus observăm că BC Moldincombank SA , nu respectă prevederile Regulamentului cu privire la expunerile „mari” 

Tabelul 2.2

Suma tuturor expunerilor „mari” în cadrul

BC”Moldindconbank”SA în perioada a.a. 2012-2014

mii, lei

Sursa: elaborat de autor în baza raportului Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Expunerea „mare” constituie expunerea netă față de persoană sau un grup de persoane acționând în comun, alcătuind 10% sau mai mult din CNT al băncii. Suma tuturor expunerilor “mari”nu trebuie să depășească mai mult de 5 ori CNT.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.2.

Figura 2.1. Diagrama evoluția expuneri „mari”/CNT în cadrul a BC „Moldinconbank”SA în perioada a.a. 2012-2014, un.

Analizînd figura 2.1. și tabelul 2.2 observăm că BC „Moldinconbank”SA în perioada anilor 2012-2014 se încadrează în parametrii recomandați, adică suma tuturor expunerilor „mari” nu depașesc 5CNT.

Următorul titp de credite din portofoliul de credite al băncii reglementat de BNM sunt expunerile față de persoanele afiliate expusă în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Suma totală a expunerilor față de persoanele afiliate în cadrul

BC ”Moldindconbank”SA în perioada a.a. 2012-2014

mii lei

Sursa: elaborat de autor în baza raportului Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.3.

Figura 2.2. Diagrama evoluția indicatorului credite acordate persoanelor afiliate și capital de gradul I în cadrul a BC „Moldinconbank”SA în perioada a.a. 2012-2014, un.

În conformitate cu datele din tabelul 2.3 și figura 2.2. observăm că suma totală a expunerilor față de persoanele afiliate și/sau grupurile de persoane care acționează împreună cu persoanele afiliate băncii este în descreștere, reducându-se de la 282871 mii lei la sfârșitul anului 2012 pînă la 137917 la sfârșitul anului 2014. Concomitent, se atestă o creștere a capitalului de gradul I de la 731359 mii lei la sfârșitul anului 2012 pînă la 1373679 mii lei la sfârșitul anului 2014. Suma totală a creditelor acordate persoanelor afiliate băncii nu trebuie să depășească 20% din mărimea capitalul de gradul I. La BC”Moldindconbank”SA pe parcursul primelor 3 trimestre ale anului 2012 această regulă este încălcată, creditele acordate persoanelor afiliate băncii constituind peste 27%. Apoi situația se stabilizează, astfel încît la sfârșitul anului 2014, acestea constituind 10,03% din capitalul de gradul I.

Așa cum creditele aordate funcționarilor băncii țin de secretul comercial și nu se publică pe saitul băncii accest indiactor nu a fost analizat. Dar din analiza efectuată putem afirma că banca analizată respectă legilația în vigoare în domeniul analizat.

Evaluarea structurii portofoliului de credite bazate pe dinamica.

Evoluția portofoliului de credite al băncii este una pozitivă în fiecare an (în perioada analizată) majorîndu-se în fiecare an comparativ cu anul precedent. Astfel în 2012 comparativ cu a. 2011portofoliul de credite s-a amjorat cu 21%, în 2013 comparativ cu 28% și în 2014 înregistrînd o creștere de 14% comparativ cu anul precedent. Aici trebuei să remarcăm că creșterea portofoliului de credite în perioada analizată a constituit 90%, adică în 2011 el constituia 4541 mln lei și la finele a. 2014 deja 8667 mln lei (figura 2.3).

Sursa: elaborat de autor în baza FIN 1, Bilanțul BC ”Moldindconbank” SA pentru a.a 2011-2014[online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/img/n-reports/bilant-mo-XII-2014.xls

Figura 2.3. Diagrama evoluția portofoliului de credite al BC „Moldinconbank”SA în perioada a.a. 2011-2014, mln. lei.

Politica de creditare a băncii este orientată spre diversificarea portofoliul de credite în scopul diminuării riscurilor de credit, astfel beneficiarii de credite sunt agenții economici din toate ramurile economiei naționale.

În anul 2013 ponderea cea mai mare în portofoliul de credite au deținut-o creditele acordate comerțului (40,9 %), creditelor de consum (10,1 %), serviciilor (9,4%), pentru imobil (6,5%), industriei (6,0%), creditele acordate industriei alimentare (5,0%) și agriculturii primare (5,2 %). Valori mai mici, dar importante, au înregistrat creditele acordate ramurii transportului, telecomunicației, activităților financiare (figura 2.4).

Sursa: Raport anual BC ”Moldindconbank” SA [online], [citat 22 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/ img/n-reports/Raportt-anual-22-10-2013.pdf

Figura 2.4. Structura portofoliului de credite pe ramuri al

BC „Moldinconbank”SA în a. 2013, %.

Evaluarea calității creditelor, care alcătuiesc portofoliul de credite al bănciii.

Evaluarea calității peortofoliului de credite va fi efectuaă cu utilizarea indicatorilor ecșpuși în capitolul I, subcapitolul 1.3. Deci am calculat acesti indicatori în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4.

Indicatorii de evaluare a calității portofoliului de credite al BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014

Sursa: elaborat de autor în baza raportului Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Conform analizei efectuate în tabel și figura 2.5, observăm că nivelul coeficientului K1 fluctuează între 87-92%, astfel încît la sfîrșitul anului 2012 creditele performante constituiau 90,45% din portofoliul creditar al BC”Moldindconbank”SA, la sfârșitul anului 2013 – 92,06% și la sfârșitul anului 2014 – 87,81%. Adică calitatea creditelor eliberate este înaltă, acestea fiind acordate clienților cu o situație economico-financiară bună.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.4.

Figura 2.5. Diagrama evoluția indicatorului cota creditelor performante în total credite (K1) la BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014, %.

Coeficientul K2 (figura 2.6) pe parcursul anului 2012 a crescut de la 6,79% la 7%, apoi pînă la sfârșitul anului 2013 s-a redus pînă la 5,34%, iar pînă la sfârșitul anului 2014 iarăși a cunoscut o majorare pînă la 7,76%. Adică cota creditelor neperformante în total portofoliu de credite nu este într-atât de mare, dar tendința de majorare se apreciază negativ, fiind nevoie de o atenție deosebită din partea conducerii băncii, deoarece există probabilitatea că banca va suporta pierderi, dacă nu vor fi înlăturate neajunsurile.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.4.

Figura 2.6. Diagrama evoluția indicatorului K2 și K4 la BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014, %.

Coeficientul K3 (figura 2.7) relevă o situație nefavorabilă pentru bancă, cota creditelor neperformante în capitalul normativ total fiind în jurul a 50%, ceea ce arată o calitate foarte joasă a activelor.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.4.

Figura 2.7. Diagrama evoluția indicatorului K3 la BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014, %.

Cota creditelor neperformante în total active (figura 2.6) de asemenea este în creștere, majorându-se astfel de la 4,47% la început de 2012 pînă la 5,20% la sfârșitul anului 2014.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.4.

Figura 2.8. Diagrama evoluția indicatorului K5 și K6 la BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014, %.

Cota creditelor expirate în total portofoliu de credite constituie în medie 3,23% și nu este o problemă serioasă pentru bancă (figura 2.8). Coeficientul K6 are o tendință de micșorare, de la 6,01% la începutul anului 2012 reducându-se pînă la 5,71% la sfârșitul anului 2014, ceea ce se apreciază pozitiv (figura 2.8).

Evaluarea portofoliului de credite după risc prin definiția mărimea necesară a rezervelor pentru acoperirea pierderilor din credite și împrumuturi pe baza structurii portofoliului de credite.

O analiză a portofoliului de credite după risc poate oferi o informație despre corectitudinea modelelor de estimare a riscului de credit, în etapa de acordare a creditelor, fiind o acțiune analitică post-factum. Eoluți indicatorului gradul global de risc al băncii este reflectat în figura 2.9.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din raportul Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Figura 2.9. Diagrama evoluția indicatorului gradul global de risc la BC „Moldinconbank” SA în perioada a.a. 2012-2014, %.

Analizînd componeța indicatorului gradul global de risc vedem că, rezultate favorabile înregistrează BC ”Moldincombank”, mărimea creditelor brute înregistrează un trend pozitiv de creștere în evoluție,astfel în anul 2012 mărimea lor constituie 5938,8 mil lei iar în 2014,înregistrează o valoare de 8889,4 mil.lei, observăm că odată cu majorarea creditelor acordate clieților crește și mărimea reducerilor pentru piederile la credite dar într-o măsură mai nesemnificativă,în anul 2014 această valoare constituie 507,5. Și nemijlocit indicatorul s-a giminuat în 2013 și 2014 adică calitatea portofoliului de credite chiar dacă s-a mărit considerabil totuș este foarte înaltă.

BC „Moldindconbank” S.A. desfășoară o activitate intensivă cu clienții, orientată spre o abordare individuală, prin oferirea celor mai avantajoase condiții de creditare. Banca propune atât credite investiționale, cât și operaționale. Modalitatea de acordare a creditelor este diversă: credite, linii de credit, linii de credit revolving, credite, facilități overdraft și overdraft pe carduri corporative. Banca colaborează activ cu organismele financiare internaționale ca: Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, Fondul Internațional de Dezvoltare Agricolă, Fondul Provocările Mileniului, FMO, Banca de Dezvoltare a Bazinului Mării Negre etc. pentru a oferi clienților săi credite la condiții avantajoase pentru dezvoltarea afacerilor acestora pe termen mai îndelungat.

Calitatea portofoliului de credite reflectă performanța reală a băncii în domeniul creditării și este un indicator de importanță majoră. Banca a asigurat o calitate bună a portofoliului său atât prin acordarea de credite de calitate înaltă, cât și prin rambursarea creditelor neperformante în scopul menținerii profitabilității înalte care reprezintă obiectivele primordiale ale băncii în domeniul creditării.

Evaluarea activității de creditare în baza indicatorilor propuși în capitolul I constituie baza pentru luarea de deciziilor strategice cu privire la dezvoltarea pe termen lung a băncii. Cu toate acestea, metodele utilizate pentru analiza portofoliului de credite bancare expuse în literatura de specialitate prezintă și unele dezavantaje, fapt care actualizează importanța unor abordări modern, complexe și obiective de analiza a portofoliului de credite. Principala problemă a metodelor de analiză prezentate în literatura de specialitate este faptul că în unele cazuri este imposibil de aplicat în practică din motivul că nu există suficientă informație disponibilă utilizatorilor pentru a analiză.

2.3. Identificarea deficiențelor privind evaluarea portofoliului

de credite în cadrul băncii

În virtutea specificului activității bancare, banca este inerentă în concentrație mare de riscuri și suportarea de pierderi materiale sau de natură financiară. Formarea portofoliului de credite al băncii, precum și atragerea de banca a resurselor depind de o varietate de factori, cum ar fi: situația economică în țară, nivelul încrederii deponenților și a investitorilor față de bancă și sistemul bancar, în general, stabilitatea piețelor financiare. Depozite bancare în Republica Moldova, în corespundere cu contractului de depozit bancar, nu au cerințe privind imposibilitatea retragerii înaite de termen, prin urmare, în orice moment se poate întâmpla retragerea în mare parte a mijloacelor bănești ale deponenților, precum și, împreună cu aceasta, pot fi solicitate fondurile creditorilor și investitorilor băncii. În caz de neconcordanțe în mărimea și în termenele de plasare și de retragere de fonduri, banca poate fi declarată insolvabilă și corespunzător va suferi pierderi uriașe. Următoarea cauză de apariție a pierderilor băncii, poate servi plasarea mijloacelor în active cu un grad rificiar de risc, ce atrage după sine o diminuare a solvabilității băncii. De aceea este necesară menținerea stabilității financiare și a rentabilității activităților la un nivel acceptabil.

În economia modernă în condițiile unei concirențe în creștere băncile tot mai mult acordă atenție riscurilor bancare. Ca urmare a luptei concurențiale, băncile tot mai mult se implică în activități de creditare tot mai riscante. Actual are loc o creștere rapidă a operațiunilor de creditare și utilizarea de instrumente derivate de creditceia ce necesită să se acorde tot mai multă atenție calității portofoliului de credite al băncii.

Lipsa unei metode unice de evaluare a calității portofoliului de credite a băncii, care ar permite de a petrece o analiză profundă și cuprinzătoare a activității de creditare este una dintre principalele probleme de gestionare a riscului de credit.

Riscul de credit poate servi cauza consecințelor care constituie o amenințare pentru situația financiară a băncii, pentru a le evita, trebuie permanent să se efectueze o analiză cuprinzătoare a proceselor de evaluare, de administrare, de supraveghere, de control, de rambursare a creditelor.

Prin urmare cea mai mare parte a managementului riscului de credit trebuie să includă o analiză a politicii monetare și de credit, care constă în evaluarea calității portofoliului de credite al băncii.

Pentru a îmbunătăți eficiența de evaluare a calității portofoliului de credite al băncii este necesar să se efectueze scenariu de analiză a calității portofoliului de credite. Scenariu de analiză permite de a evalua stabilitatea portofoliului de credite în apariția diferitelor scenarii de schimbare de factori care afectează calitatea portofoliului de credite, care este deosebit de important în cazul survenirii situațiilor de criză. Această analiză se realizează cu ajutorul unor teste de stres a portofoliului de credite al băncii. Dacă să ne referim la definire atunci teste de stres-este o evaluare a expunerii potențiale la situația financiară a instituției de credit la o serie de modificări a factorilor de risc, care se potrivesc de exceptie, dar pentru evenimente probabile.

Această metodă permite de a evalua calitatea i portofoliului de credite la schimbarea a unui factor negativ, sau a unui ansamblu de factori.

Conform rezultatelor testelor de stres, banca trebuie să optimizeze portofoliul de credite, adică să dezvolte un plan de acțiuni de modificare a acestuia, dacă în urma scenariul o astfel de analiză este necesară. Așa cum la unii factori care influențează calitatea portofoliului de credite, portofoliul de credite are o sensibilitate mare, băncile trebuie să dezvolte propriile modele de scenariul de analiză. Pentru a evalua sensibilitatea portofoliului de credite, sunt analizate posibilele pierderi pe termen scurt, cu modificările factorilor de risc. Scenariu de analiză presupune evaluarea calității portofoliului de credite la schimbarea ca un factor de risc cât și de grup, în vederea elaborării strategiei de dezvoltare a băncii. Se poate concluziona că scenariul de analizaă a calității portofoliului de credite al băncii este extrem de util și vă permite de creat o imagine privind riscul de credit în perspectiva și luarea măsurilor corespunzătoare de expunere.

Analiza competentă a calității portofoliului de credite ar trebui să includă o evaluare a concentrării portofoliului. Concentrația mare supă un anumit criteriu poate duce la apariția de pierderi sau chiar falimentul băncii. De aceia și au fost stăbilite restricțiile:

· riscurile de concentrare pe un singur debitor;

· riscurile în ceea ce privește acționarilor;

· riscurile în ceea ce privește insideri.

Băncile trebuie să stabilească restricții sectoriale și regionale de concentrare a portofoliului de credite și pe baza restricțiilor să efectueze evaluarea sistematică a calității portofoliului de credit la concentrarea riscurilor.

Scopul principal a analizei structuralea portofoliului este dezvoltarea echilibrată a portofoliului, criteriile principale care sunt: riscul de credit, de lichiditate și rentabilitate.

Cea mai mare importanță această abordare are pentru băncile mici și mijlocii, bănci, deoarece în perioadele de situații de criză, debitorii unor regiuni sau sectoare de producție nu sunt în măsură să se achite pentru credite. Băncile cu o stabilitate financairă joasă în cazul concentrații riscurilor mari pe un anumit segment vor suferi pierderi mari și cel mai probabil vor fi declarați în stare de faliment. Riscurile trebuie să fie redistribuit în scopul de a minimiza riscul de credit. Dun portofoliu de credit nefivesificat poate provoca falimentul băncii..

În corespundere cu regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale băncile sunt obligate să efectueze defalcări pentru formarea rezervei de reduceri pentru pierderi la active.

În goana după profit, băncile pot stabili pragurile minime de rezerve sau artificial să adreseze creditele la o categorie mai înaltă. În consecință, acoperirea din contul rezervelor a riscului de credit este insuficientă și la apariția datoriei restante, banca risca pierderea de lichiditate, care este unul dintre principalii indicatori de calitate a portofoliului de credite. Băncile trebuie să evalueze în mod obiectiv categorii de calitate a portofoliului de credite pe baza indicatorilor cantitativi (credit scoring) și a indicatorilor de calitate (motivate judecata). Stabilirea mărimii rezervei evaluează în mod adecvat de dimensiunea riscului de credit.

Pe baza cercetării efectuate, se poate concluziona cu privire la lipsa unei metode unice de evaluare a calității portofoliului de credite a băncii, care ar permite de a petrece o profundă și cuprinzătoare analiză a activității de creditare. În consecință, băncile însele își dezvoltă propriile metodologii de analiză a calității portofoliului de credite și stabilesc propriile restricții privind portofoliul de credite. Numai pe baza unei evaluări obiective se pot lua decizii strategice cu privire la gestionarea riscurilor. Băncile pot urma una din cele două direcții:

· de a evalua nivelul de risc de credit, cu scopul de a oferi autorităților de reglementare a raportărilore obligatorii;

· de a evalua calitatea portofoliului de credite pe bază de metodologii interne pentru luarea de decizii strategice, care creează costuri suplimentare pentru banca.

În ciuda analizei costisitoare, evaluarea corectă a calității portofoliului de credite va permite obiectiv să se evalueze riscul de credit al băncii, doar analiza de credit justă va permite de a implementa și promova o activitate de creditare competentă.

Capitolul III. Perfecționarea gestiunii portofoliului de credite în cadrul băncii

3.1. Gestiunea portofoliului de credite în cadrul BC „Moldindconbank” SA

Derularea proceselor de creditare în BC „Moldindconbank” SA are loc prin intermediul mecanismului de creditare determinat în cadrul managementului bancar, care permite distribuirea resurselor disponibile ale Băncii clienților bancari, astfel stabilind totalitatea relațiilor „bancă-client".

De la înființare și până în prezent BC ”Moldindconbank” SA și-a diversificat permanent produsele și serviciile clienților săi persoane fizice și juridice.

BC ”Moldindconbank” SA și-a dezvoltat activitatea punând un accent deosebit pe perfecționarea relațiilor de creditare cu clienții săi, ajungând astfel în prezent ca acest produs – creditul – să constituie principalul plasament al băncii.

Creditul bancar reprezintă „coloana vertebrală" a activității BC ”Moldindconbank” SA în jurul căreia gravitează celelalte categorii de servicii și produse oferite clienților.

BC ”Moldindconbank” SA este o prezență activă pe piață în procesul de atragere a resurselor disponibile și al plasării acestora către clienții care necesită finanțare sub forma creditului bancar.Creditul reprezintă principalul produs oferit de BC BC ”Moldindconbank” SA clienților săi, iar activitatea de creditare constituie o componență fundamentală a strategiei băncii.

Creditul este conceput de strategia BC ”Moldindconbank” SA ca un plasament cu risc asumat în vederea obținerii unui profit pentru bancă, iar din punctul de vedere al clientului – o sursă de finanțare necesară desfășurării, continuării, dezvoltării sau restructurării acesteia.

Strategia BC ”Moldindconbank” SA în domeniul creditării a fost concepută pentru a satisface necesitățile clienților, în condițiile luării în calcul a tuturor componenților de risc care rezultă din relația băncii cu clientul (riscul tranzacției, riscul operațional, riscul valutar, riscul financiar, riscul de piață, riscul de dobândă).

BC ”Moldindconbank” SA cuprinde în sfera creditării toate ramurile economiei naționale, contribuind la relansarea activității de producție în multe sectoare economice, dar mai ales în industrie și comert, a cărei creditare este asigurată în proporție de două treimi prin unitățile sale.

BC ”Moldindconbank” SA acordă o atenție deosebită perfecționării metodologiei de creditare, de măsurare și apreciere a calității portofoliului de credite prin dezvoltarea procedurilor și a sistemelor de analiză financiară și nefinanciară a activității agenților economici, având la bază proceduri și standarde utilizate pe plan internațional.

Politica de creditare a BC ”Moldindconbank” SA se circumscrie obiectivelor strategice generale ale țării, de tranziție spre economia de piață, în mod deosebit restructurării și privatizării economiei moldovenești. Creditarea este o activitate de bază a băncii, care generează profituri importante, când este practicată corect, dar duce și la pierderi. Deci se cere a fi abordată într-o manieră structurată și logică.

Având în vedere acestea se impun unele comentarii legate de anumite condițiile obiective și subiective, care se respectă în analiza de creditare și anume:

condiții de ordin juridic reglementări care să precizeze măsurile de protecție acordate contractelor încheiate între bancă și împrumutat;

condiții de ordin investițional existența unui sistem de instituții și organisme bine concepute, cu atribuții clare în efectuarea operațiunilor de credit, dar și în exercitarea controlului asupra modului în care sunt respectate aceste atribuții;

condiții de ordin social-politic, referitoare la cadrul general de stabilitate și continuitate a deciziilor macroeconomice, cât și la atitudinea regimului politic existent față de economie, de liberă inițiativă, față de piață:

condițiile de ordin economic, legate de situația de ansamblu a economiei naționale, de perspectivele ei, dar și de conjunctura economică a momentului pe plan intern și internațional;

condiții de ordin psihologic, referitoare la consolidarea încrederii clienților în disponibilitatea băncilor de a-i servi cu promptitudine, dar și la calitățile manageriale care se cer îndeplinite de către clienți.

Marja constituie o sursă importantă pentru venitul băncii reprezentând diferența între rata dobânzii percepută la creditele acordate și cea acordată pentru depozitele constituite de clienții băncii.

Politica de creditară a BC „Moldindconbank” SA pe lîngă faptul că este bine fundamentată are un caracter flexibil, urmărește evoluția politicii monetare și de credit a statului determinată de conjunctura economică și politică. Procesul de creditare al băncii este determinat, în primul rând, de viabilitatea afacerii împrumutatului, de capacitatea de a genera venituri și, nu în cele din urmă, de capacitatea de asigurare a creditului prin garanții cărora le trebuie stabilită valoarea.

Pentru eficientizarea mecanismului de creditare, BC „Moldindconbank” SA revizuie în permanență politica de creditare vis-a-vis de problemele rambursării creditelor și diminuării riscului de credit, ceea ce ameliorează, la rândul său, situația privind creditele neperformante și contribuie la îmbunătățirea mecanismului de plăți între clienți și bancă. Conform principiilor „prudenței bancare" și „diferențierii", băncile acordă credite numai după cunoașterea activității solicitantului de credit pentru fundamentarea deciziei de creditare. Totodată, principiile menționate presupun încrederea reciprocă între bancă și client, care rezidă din gradul de credibilitate al acestora.

Evaluarea credibilității clienților conform politicii creditare al BC „Moldindconbank” SA include următoarele aspecte :

obținerea de informații în legătură cu responsabilitatea financiară a clientului;

determinarea scopului real pentru care acesta dorește creditul;

identificarea riscurilor specifice activității clientului, ținînd cont de tendințele de evoluție a condițiilor economice în viitor și estimarea eforturilor reale pe care clientul le va face în vederea rambursării creditului;

analiza istoricului datelor financiare ale clientului și proiectarea viitoarelor rezultate financiare, pentru a evalua capacitatea sa reală de a supraviețui în cazul apariției unor fenomene economice adverse etc.

BC „Moldindconbank” SA utilizează metodologii similare de evaluare a credibilității prin aplicarea indicatorilor financiari. în vederea utilizării eficiente a coeficienților financiari, este necesară stabilirea unor puncte de referință față de care pot fi comparate valorile obținute ale indicatorilor, printre care:

compararea coeficienților unei întreprinderi cu alte întreprinderi similare, cu mediile din sectorul din care face parte sau cu valorile considerate standard.

compararea unor coeficienți ai întreprinderilor de aceeași mărime și structură pentru perioade consecutive de timp.

Activitatea de creditare a BC „Moldindconbank” SA se bazează pe un volum maxim de informație obținute din rapoartele financiare ale unităților economice,pe veridicitatea informației, cunoașterea situației financiare reale ale întreprinderii, viabilitatea afacerii împrumutatului, pe capacitatea de a genera venituri, care sa acopere mărimea creditului și a dobânzii.

In analiza solvabilității clientului managementul băncii efectuează un studiu minuțios ale următorilor factori: caracterul – analiza calităților manageriale ale conducătorilor firmei; credibilitatea debitorilor; activitatea economică a debitorului; metodele de marketing aplicate de manageri, competitivitatea produselor și stabilitatea segmentelor de piață cucerite; condițiile de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materii prime și materiale.

În scopul evaluării potențialilor debitori banca consideră eficientă și aplicarea metodei credit-scoring în baza căruia este posibilă cumularea punctajului a cererii depuse de către solicitant.

O metodă optimă de gestionare a creditelor băncii este clasificarea acestora pe categorii de risc. Această procedură prevede câteva aspecte:

stabilirea limitelor de credit care pot fi stabilite inițial, iar în caz de necesitate se pot modifica în dependență de evoluția pieței;

aplicarea unei sisteme clare și bine definite de evaluare și determinare a riscului;

identificarea și notarea nivelului de risc printr-o cifră sau literă în scopul analizei datelor și efectuarea alegerilor corespunzătoare.

O preocupare majoră a BC „Moldindconbank” SA, o constituie limitarea și diviziunea (diversificarea) riscului de credit, care, la rândul său, influențează calitatea portofoliului de credite.

Astfel, BC „Moldindconbank” SA promovează în acest sens o serie de măsuri, precum:

selectarea criteriilor pentru evaluarea calității creditelor ce formează portofoliul de credite;

elaborarea metodelor de apreciere a calității creditelor acordate în baza criteriilor băncii;

determinarea modalităților de stabilire a procentului de risc pentru fiecare grupă de credite în scopul protejării băncii în caz de nerambursare a creditelor;

implementarea metodelor de determinare a creării fondului de risc;

rescadențarea argumentată a creditelor;

supravegherea și monitorizarea strictă a creditelor;

acoperirea adecvată a creditelor cu garanții asigurătorii;

evaluarea corectă a activelor gajate.

Pentru încurajarea acordării creditelor, precum și în scopul reducerii riscurilor băncii în activitatea de creditare vor fi oportune: crearea birourilor de credit care vor acumula și vor face disponibile informațiile privind istoria creditară a agenților economici și care se vor afla în gestiunea utilizatorilor acestor birouri; crearea unui centru informațional cu un statut bine definit, centru care va acumula baza informațională referitor la întreprinderile înregistrate, activitatea desfășurată, poziția lor fiscală, imobilul gajat, litigiile în care este antrenat, inclusiv fiscale etc; accelerarea implementării unui registru centralizat și computerizat al gajului, astfel încât toți notarii să fie apți să înregistreze gajul, iar băncile – să consulte registrul în cauză; crearea unui registru public de raportare financiară accesibil pentru investitori, publicul larg și organele de stat interesate.

Un moment important în dirijarea portofoliului de credite al BC „Moldindconbank” SA este alegerea criteriilor de evaluare a calității fiecărui credit în parte. Dirijarea eficientă a calității portofoliului de credite presupune cîteva aspecte:

alegerea criteriului de evaluare a calității fiecărui credit;

evaluarea fiecărui credit eliberat de bancă și raportarea acestuia la o anumită categorie în dependență de riscul nerambursării;

aprecierea calității portofoliului de credite în întregime;

analiza factorilor în dinamică care influențează calitatea portofoliului de credite;

elaborarea unor măsuri de îmbunătățire a calității portofoliului de credite.

Luînd în considerare principiul prudenței bancare, BC „Moldindconbank” SA întreprinde în acest scop un șir de măsuri, precum:

urmărirea respectării destinației creditelor prin utilizarea acestora numai în scopurile pentru care au fost aprobate;

verificarea ca plățile din credite să se efectueze sub control bancar, pe bază de documente legale;

urmărirea cesionării în favoarea băncii a fluxului de lichidități(cash flow),care trebuie să fie derulat prin bancă;

reflectării corectă și la zi în evidența contabilă a operațiunilor legate de utilizarea și rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor și comisioanelor aferente acestora;

urmărirea respectării graficelor de acordare și rambursare a creditelor, achitării dobânzilor și comisioanelor;

monitorizarea menținerii și consolidarea capacității de plată a împrumutatului, a bonității acestuia, pe tot parcursul procesului de creditare, pînă la rambursarea integrală a creditului și plata dobânzilor datorate băncii.

BC „Moldindconbank” SA în scopul promovării unei politici creditare eficiente și a prevenirii apariției creditelor neperformante mai aplică și alte măsuri precum: revederea ratei dobânzii la credite; dispersarea riscului de credit pe grupe de clienți, cărora nu li se vor acorda credite, care nu vor constitui mai mult de 10 % din capitalul băncii; stabilirea unei rate adecvate a dobânzii la credite; sumele de credite din portofoliul băncii trebuie sa fie eliberate conform limitelor fixate de către BNM; examinarea datoriilor fiscale și acțiunilor în judecată, altor datorii față de bancă și buget; verificarea activelor remise în gaj și reevaluarea acestora în corespundere cu prețurile pieței; corespunderea acțiunilor întreprinse de bancă conform Regulamentului intern de creditare; plafonarea creditelor ținînd cont de performanțele clienților bancari și ale băncii.

Etapa de recuperare a creditelor neperformante trebuie să constituie pentru fiecare bancă o etapă adiacentă care nu reprezintă o practică de bază, ci din contra, să fie ultima soluție aplicată.

Din analiza efectuată în subcapitolul 3.1. cu siguranță putem afirma că situația la bancă nu este cea mai favorabilă din punct de vedere al riscului de credit. Deși mulți indicatori se încadrează în limitele legale, ei totuși au o tendință de înrăutățire. Acest fapt duce la logica necesitate de schimbare a direcției de gestionare a riscului de credit. Banca trebuie să acționeze atоt cu prima categorie de instrumentar, cоt și cu cea de a doua pentru a reduce nivelul riscului.

La categoria instrumentelor care asigură reducerea probabilității realizării riscului BC „Moldindconbank " SA trebuie să-și revizuiască politica de creditare astfel încоt să poată să refuze acordarea de credite cu un grad sporit de risc fară a pierde clienții. Mai puține credite riscante înseamnă, de asemenea, și un profit mai mic, dar în situația creată trebuie de pus accentul pe cea de-a doua parte în principiul gestiunii bancare, și anume pe viabilitate. Se poate totuși de admis acordarea și de credite mai riscate, mai ales clienților fideli cu o istorie creditară bună, dar în acest caz banca trebuie sa apeleze la reducerea termenului de creditare, realizarea măsurilor de sporire a credibilității și de asigurarea a majorării posibilităților financiare ale debitorului. Păstrarea și atragerea unor noi clienți este foarte importantă pentru bancă. Pentru a credita în continuare acești debitori banca ar trebui să-și sporească gradul de informare privind situația financiară cоt și în general despre acțiunile întreprinse de clienți.

Metodele de asigurare a reducerii nivelului pierderilor din manifestarea riscului ereditar implementate în BC „Moldindconbank " SA (menționate în Politica de gestiune a riscului) se referă în cea mai mare parte la respectarea normelor de prudență națională în corelare cu cerințele grupului internațional Societe Generale. Aceasta presupune crearea de rezerve în conformitate cu actele legislative ale BNM, diversificarea și distribuirea riscului prin efectuarea analizei riscului de credit pe categorii de clienți și mai apoi pe domenii de activitate. Sub acest aspect se recomandă băncii de a largi gradul de diversificare a portofoliului său ereditar (el fiind chiar foarte concentrat – peste 60% într-o singură ramură). Această recomandare este subiectivă deoarece comerțul, care este domeniul cu ponderea cea mai înaltă în portofoliul băncii, are un rulaj al capitalului destul de rapid și prin urmare este o ramură mai puțin riscantă. Acordarea de credite în alte domenii va atrage după sine credite mai riscante, care la rândul lor vor duce la înrăutățirea altor indicatori ce caracterizează nivelul riscului de credit. Este binevenită folosirea ratei dobânzii ca instrument de diminuare a riscului de credit.

Alte metode la fel de eficiente utilizate în scopul recuperării creditelor neperformante presupun: recuperarea prin valorificarea garanțiilor, deținerea dreptului de proprietate asupra garanției, perfectarea contractului garanției, recuperarea prin executarea silită a garanțiilor, revizia creditelor, cunoașterea valorii reale a patrimoniului etc.

Gestiunea creditelor constituie o componentă esențială a managementului BC „Moldindconbank” SA aprecierea corectitudinii acestora presupunînd punerea în aplicare a următoarelor măsuri:

– în vederea sporirii profitului net, îmbunătățirii calității portofoliului ereditar,

– diversificării activelor și selectării celor mai credibili clienți bancari, este necesară intercorelarea obiectivelor politicii de creditare cu cele ale activității de evaluare;

desfășurarea concomitentă a procesului de creditare și a proceselor de evaluare în conformitate cu cerințele internaționale pentru a reduce volumul creditelor neperformante și a întări opțiunile băncii privind finanțarea clienților bancari;

intărirea disciplinei de credit prin monitorizarea permanentă a activității băncii, inclusiv a procesului de creditare și prin perfecționarea bazei legislative a mecanismului de depunere și evaluare a gajului;

monitorizarea permanentă a garanțiilor asigurării și rambursării creditului;

revederea metodologiei privind evaluarea și comercializarea gajului în cadrul departamentelor de evaluare a gajului a băncii comerciale;

revederea politicii de creditare a băncii comerciale prin prisma dispersării riscului portofoliului de credite și stabilirii ratei dobânzii, ținînd cont de principiul prudenței bancare;

– desfășurarea analizei-diagnostic al stării financiare a agenților economici în clienți și pe sectoare ale economiei;

– analiza credibilității clienților bancari prin utilizarea bazelor de date computerizate și documentare, în vederea asigurării veridicității informației și clasificării adecvate a acestora pe grupe de risc și pe ramuri ale economiei.

Astfel, promovarea unei politici creditare eficiente a BC „Moldindconbank” SA implică unele acțiuni (direcții) de perfecționare. Printre acestea, pot fi considerate următoarele:

– elaborarea sistemului unic de indicatori financiari și determinarea mărimilor unice ale acestora pentru aprecierea credibilității agenților economici, în scopul creditării, pornind de la specificul ramurii din care face parte întreprinderea;

crearea unor centre cu baze de date (birouri de istorie creditară), privind situația financiară a agenților economici, care ar servi ca punct de reper în luarea deciziei de creditare;

verificarea corectitudinii informației financiare privind situația financiară și situația pe piață a agenților economici de către Birourile de istorie creditară ;

combinarea metodelor financiare tradiționale de determinare a credibilității cu alte metode, inclusiv cele nefinanciare, ceea ce ar spori gradul de obiectivitate a rezultatelor;

includerea în modelele bazat pe funcția-scor „Z" de determinare a riscului de neplată, aplicate actualmente de băncii din Republica Moldova, atît a variabililor financiare, cît și a celor nefinanciare, ceea ce ar spori determinarea gradului riscului de creditare;

– aplicarea „Sistemelor-expert" de analiză-diagnostic în procesul de determinare a credibilității agenților economici, ar permite cunoașterea perspectivelor întreprinderii, selectarea corectă a metodelor de evaluare a bunurilor economice constituite ca garanții la credite;

– determinarea mărimii maxime a creditului ce poate fi oferit ținînd cont de valoarea de piață a garanțiilor.

Mecanismul de creditare a agenților economici, ar fi mai eficient, daca ar fi revăzute aspectele politicii de creditare cu privire la rambursarea creditelor, diminuarea riscului de creditare și îmbunătățirea relațiilor bancă-client.

Cu privire la îmbunătățirea managementul bancar, prin prisma relațiilor bancă-client, BC „Moldindconbank” SA, recomandă în acest sens,:

revederea politicii de marketing a băncii comerciale prin studierea posibilităților financiare reale ale clienților băncii;

angajarea specialiștilor acreditați în evaluarea întreprinderilor sau altor unități economice;

orientarea politicii de creditare pe ramuri ale economiei naționale în vederea finanțării agenților economici și creșterii economice;

evaluarea garanțiilor oferite de clienții bancari în corespundere cu cerințele internaționale și legislația în vigoare a Republicii Moldova, luînd în considerare aspectele fiscale.

Perfecționarea mecanismului de creditare presupune interconexiunea tuturor etapelor procesului de creditare începând cu depunerea dosarului pentru acordarea creditului până la procesul de valorificare a garanțiilor constituite la credite. De o importanță majoră sunt deciziile interne ale băncii adoptate în cadrul managementului bancar, în privința organizării procesului de creditare, inclusiv asigurării creditelor, acestea determinând locul și rolul evaluării în procesul de creditare, inclusiv în formarea portofoliului creditar.

In concluzie putem menționa că, perfecționarea politicii creditare a BC „Moldindconbank” SA are ca principiu de bază performantizarea analizei interne a clienților, potrivit axiomei medicale: „este mai ușor să previi o boală decît să o vindeci,,. Selectarea prudentă și monitorizarea permanentă a creditelor acordate, solicitarea de garanții, obținerea de asigurări externe pentru credite, constituirea din timp a provizioanelor destinate acoperirii pierderilor sunt în mod cert elemente esențiale de susținere a unei politici creditare eficiente și viabile.

3.3. Direcții de perfecționare a gestiunii portofoliului de creditare în cadrul băncilor din Republica Moldova

In perioada de tranziție la economia de piață Republica Moldova a suportat criza provocată de lipsa unor metode, tehnici și decizii adecvate, privind restructurarea proceselor economice, reorientarea investițiilor în scopul susținerii creșterii economice. Deși în ultimii ani s-a diversificat piața instituțiilor de credit, respectiv, a crescut volumul și soldul creditelor acordate diverselor sectoare ale economiei, această creștere rămâne totuși insuficientă pentru relansarea accelerată a economiei.

Comparând parametrii economico-financiari ai Republicii Moldova cu ai altor state europene, ajungem la concluzia că autoritățile publice și monetar-financiare de urgență trebuie să întreprindă măsuri eficiente de creștere a volumului de credite investiționale și de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii.

În scopul promovării de către Băncii a unei politici creditare eficiente se propun următoarele recomandări:

evitarea acordării împrumuturilor cu risc mare. Standardele de acordare a creditelor trebuie să fie suficient de înalte pentru a permite respingerea celor care sunt considerate prea riscante sau nepotrivite;

reducerea riscului prin evaluarea bonității potențialului client și prin obținerea de garanții și solicitarea de garanți;

monitorizarea comportamentului împrumutaților vis de vis de respectarea clauzelor contractuale;

diversificarea portofoliului de împrumuturi, care presupune deținerea în portofoliu a unui mare număr de împrumuturi acordate împrumutaților ale căror venituri (profitabilitate) nu sunt strâns corelate;

expunerea limitată prin restricționarea dimensiunii împrumuturilor către un singur împrumutat. Autoritățile monetare ale tuturor țărilor restricționează această limită care variază de la țară la țară. Se stabilesc limite și pentru împrumuturile acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca (acționari majoritari, personal din bancă, în special cu funcții de răspundere și care ar putea abuza de funcția lor etc.).

Pentru promovarea în continuare a unui sistem bancar transparent este oportună preluarea practicii europene cu privire la publicarea periodică a unor rapoarte de stabilitate financiară, intensificarea cooperării cu organele de reglementare și supraveghere din alte state, armonizarea practicilor de contabilitate autohtone cu standardele internaționale etc.

Asigurarea unui nivel sporit al transparenței în sectorul bancar va contribui la majorarea posibilității agenților economici și persoanelor fizice de a determina corect băncile care activează în condiții suficient de prudente, fapt ce va stimula investirea mijloacelor temporar disponibile în băncile capabile să-și dirijeze prudent activitatea.

Drept o direcție importantă pentru stabilizare și consolidare continuă a sistemului bancar autohton poate fi menționată și implementarea noului document cadru (Basel II) și crearea unui sistem comprehensiv de evaluare a riscurilor. Noul Acord prevede posibilitatea băncilor de a utiliza propriile sale sisteme de rating pentru calcularea suficienței capitalului ponderat la risc și pentru riscul de credit.

De aceea, ca o alternativă pe viitor, poate fi propusă efectuarea ratingului de către auditorii certificați sau crearea unor companii de rating în țară. Implementarea unui sistem național de rating bancar, precum și exercitarea acestei activități de către o instituție independentă, ar facilita atât autoritățile competente, cât și analiștii bancari, deponenții și potențialii investitori în evaluarea gradului de stabilitate a sistemului bancar autohton. Acest fapt, la sigur, ar contribui și la eficientizarea managementului riscurilor asumate de către bănci avînd drept rezultat sporirea siguranței întregului sistem.

In scopul administrării riscurilor de credit, este necesară dezvoltarea tehnologiilor informaționale și integrarea proceselor de prelucrare inițială a cererilor de credit, de luare a deciziilor, introducere și gestionare a dosarelor de credit în cadrul unui business-proces unic și inseparabil. Aplicarea unor tehnologii informaționale avansate (de ex., OLAP, Data Mining) presupune centralizarea întregii informații bancare în depozite de date unice.

C urmează să dezvolte sistemele interne proprii de administrare a riscurilor care reflectă nu numai interesele organelor de supraveghere, dar și cele proprii, precum dezvoltarea politicii de marketing în regiunile rurale ale țării.

In acest scop băncile ar putea lărgi sfera de activitate a reprezentanțelor/agențiilor din comune, care la moment oferă în marea majoritate doar servicii de încasare a plăților comunale. Volumele atrase de resurse depozitare de la populație din regiunile rurale pot fi ulterior utilizate în scopul creditării atât a micilor gospodării, întreprinzători din regiunea dată, cât și a populației.

Pentru perfecționarea procesului de creditare trebuie să se aibă în vedere anumite principiile generale ale strategiei creditării subordonate regulilor bancare de prudență și eficiență:

acceptarea unui risc corelat cu profitul care se previzionează a se obține;

acceptarea riscurilor care pot fi cuantificate și care au termen scadent;

corelarea cât mai strânsă a maturității creditelor cu cea a resurselor; asigurarea realizării unei solvabilități minime de 8%, iar expunerea totală față de un singur debitor să nu fie mai mare de 25% din capitalul normativ total al băncii; excluderea de la creditare a cliențilpr care întâmpină dificultăți;

atenuarea, pe cât posibil, a numărului de credite mici și foarte mici care necesită un volum mare de muncă pentru instrumentare și urmărire, precum și reducerea creditelor foarte mari care antrenează o expunere ridicată a băncii față de clienți;

acordarea de credite numai agenților economici cu un serviciu al datoriei bun;

dezvoltarea în continuare a unor tehnici și proceduri de identificare a creditelor neperformante;

unificarea procesului de creditare în valută cu creditarea în lei, putându-se astfel reflecta cu mai multă acuratețe asupra expunerii totale a băncii pe bănci, ramuri și clienți;

asigurarea unei game mai largi de produse în domeniul creditării, prin adăugarea unor produse și servicii relativ noi.

Astfel, putem concluziona că crearea unui sistem dezvoltat de creditare necesită:

conștientizarea de către băncii a diversificării serviciilor de credit, inclusiv cele destinate populației – servicii „de retail"; cooperarea băncilor cu organizațiile comerciale în extinderea comerțului cu amănuntul utilizând achitarea bunurilor prin credit; cooperarea băncilor cu întreprinderile în achitarea salariilor prin intermediul cârdurilor bancare, fiind ulterior utilizate de salariați ca instrument de credit; implementarea de bănci a cârdurilor de credit; simplificarea tehnicilor de acordarea a creditelor de consum (pachet minim de documente; luarea deciziei de acordare a creditului în mod rapid; diminuarea ratelor dobânzii etc.

acordarea creditelor solicitanților ce nu au o istorie de creditare anterioară;

acoperirea cheltuielilor financiare ce ț i n de perfectarea documentelor, în special de înregistrarea la notariat a bunurilor depuse ca garanție;

sporirea operativității în activitatea cotidiană, și anume examinarea cererilor și perfectarea documentelor aferente operațiunii de credit în termen cât mai scurt (nu mai mult de 7 zile);

acordarea de garanții ce pot fi utilizate pentru asigurarea creditelor acordate micilor antreprenori de către băncii și investirea mijloacelor bănești în scopul formării resurselor proprii ale micilor antreprenori, acordarea creditelor negarantate, adică fără acoperire materială etc.

Încheiere

In baza analizei efectuate referitor, la managementul procesului de creditare în băncile comerciale s-a ajuns la formularea următoarelor concluzii:

1. Stabilitatea băncii, reputația și rezultatele financiare sunt puternic dependente de structura și calitatea portofoliului de credite. Un portofoliu de credite optim și de calitate înaltă afectează lichiditatea și fiabilitatea băncii. Fiabilitatea băncii este foarte importantă pentru acționari, companii, populație, adică toți investitorii băncii cei care utilizează serviciile bancare. Băncile Dezechilibrele financiare ale băncilor reduc credibilitatea globală a sistemului de credit al țării, iar acest lucru se resimte și în alte sectoare ale economiei.

2.Noțiunea și definitivarea portofoliului de credite rămâne controversată, iar definirii în literatura economic autohtonă practice lipsește, subiectul dat nefiind dezvoltat și analizat. Considerăm ca ce-a mai relevantă definiție a portofoliului de credite este: ”portofoliul de credite al băncii include soldurile mijloacelor financiare în conturile bilanțiere pentru creditele pe termen scurt, mediu și lung și de asemenea soldul creditelor expirate”. În această definiție portofoliul de credite este tratat ca un portofoliu agregat care include credite clasificate după diverse criterii inclusiv termen și risc.

3.Riscul de credit poate fi definit ca riscul că dobânda, creditul sau ambele să nu fie rambursate la scadență sau să fie rambursate parțial. Analiza riscului de creditare, pe baza calității portofoliului, se face de către toate societățile bancare din Republica Moldova, clasificarea clienților ținând cont de evaluarea performantelor financiare ale acestora și capacitatea de a-si onora datoria la scadenta. în urma acestei analize, se determina creditele neperformante care generează pentru bănci cele mai mari cheltuieli de gestionare a riscului. Nivelul maxim al costurilor este atins în cazul creditelor trecute la pierdere, la care nu se mai poate recupera nimic și care sunt acoperite din provizioanele constituite.

4. Gestiunea portofoliului de credite se bazează pe următoarele principii:

– gestiunea portofoliului de credite este interconectat cu gestiunea altor activități ale băncii, cum ar fi gestiunea lichidității sau profitabilității.

– analiza portofoliului de credite poartă în caracter complex iar calitatea portofoliului de credite total și este dependentă de calitatea creditelor individuale incluse în portofoliu;

– analiza portofoliului de credite este de fapt o supraveghere sistematică a activităților băncii, care permite pentru a evaluarea componenței și calității creditelor în dinamica;

– datele obținute din analiza creditelor permite aplicarea lor în adoptarea deciziilor administrative pentru diverse subdiviziuni ale băncii implicate în procesul de creditare;

– gestiunea portofoliului de credite presupune utilizarea diferitor criterii de evaluare și indicatori de performanță de activitate a băncii în domeniul creditelor.

5. Formarea portofoliului de credite este reglementată și specificată de BC ”Moldindconbank” SA în politica de creditare pe care banca o actualizează anual și care este în conexiune cu alte politici ale băncii ca cea de atragere a depozitelor, politica ratei dobânzii, etc. Politica băncii în domeniul creditării în anul 2014 s-a deosebit prin raționalitate. Ratele dobânzilor la credite, oferite de bancă, au fost flotante și erau stabilite în dependență de conjunctura pieței, de specificul și gradul de risc a operațiunilor de creditare, de starea financiar-economică a debitorilor, de reputația lor creditară, de scopul și termenul creditării.

6. Calitatea portofoliului de credite poate fi apreciată în funcție de structura portofoliului de credite,cu cât este mai diversificat portofoliul cu atât duce la o tendință de minimizare a riscurilor legate de gestiunea acestuia. Evaluarea portofoliului de credite este momentul cel mai dificil și important în determinarea valorii activelor unei bănci comerciale, care este legat de punerea în aplicare a funcțiilor de bază ale băncilor de a plasa resursele atrase prin intermediul activității de creditare.

7. Pentru gestiunea eficientă a portofoliului de credite este necesară analiza acestui portofoliu pe diferite caracteristici atât cantitative cât și calitative. Sistemul de analiză a portofoliului de credite include următoarele elemente :

– evaluarea calității portofoliului de credite;

– determinarea structurii portofoliului bazată pe calitatea creditului și evaluarea structurii în baza dinamicii sale.

– determinarea suficienței provizioanelor pe baza structurii portofoliului de credite, pentru a acoperi pierderile din credite.

8. Pe parcursul anului 2014 de către BC ”Moldindconbankk” SA au fost acordate credite care se disting prin flexibilitate și dobânzi atractive unui număr mare de clienți persoane juridice și fizice, în suma totala de 8 667 mil. lei. Și în a. 2014 Banca a diversificat ansamblul de produse și servicii creditare destinate persoanelor juridice., Banca în continuare oferă posibilitatea clienților persoanelor juridice de a beneficia de finanțare din contul liniilor de credit externe. Au fost revizuite și perfecționate produsele și serviciile creditare oferite de Banca pentru a putea satisface toate necesitățile populației, ceea ce a dus la creșterea numărului de persoane fizice, care beneficiază de credite Retail. Considerăm că banca analizată si-a atins obiectivele strategice propuse și anume:

majorarea continuă portofoliului de credite al băncii;

creșterea cotei de piața la total credite cu o cotă de 18% și plasîndu-se pe locul 2 la finele anului 2013 și sporirea numărului de clienți persoane juridice și fizice, care beneficiază de serviciile de creditare în cadrul Băncii;

imbunatatirea calității și creșterea profitabilității portofoliului de credite prin asigurarea unui proces de creditare eficient și menținerea indicatorilor financiari în limitele stabilite de BNM și alte instituții financiare.

9. Scopurile primordiale în activitatea creditară a băncii sunt asigurarea unei plasări înalt profitabile a mijloacelor băncii cu minimizarea riscurilor aferente pe calea:

· selectării minuțioase a potențialilor clienți;

· îmbunătățirii calității portofoliului creditar al băncii;

· majorarea spectrului de servicii prestate clienților;

· utilizarea unor forme suplimentare de garantare a rambursării creditelor;

· diversificarea portofoliului în dependență de termenul creditării, tipurile de gaj, domeniile de creditare.

10. În Republica Moldova procesului de gestiune al calității portofoliului de credite nu este clar reglementată de către BNM, ceia ce face imposibilă crearea unor modele standardizate de gestiunea a creditelor și evaluarea calității pentru toate băncile din sectorul bancar autohton. Politica de creditare reglementează aspectele cele mai importante în dezvoltarea activității de creditare și gestionare a portofoliului de credite al ВС "Moldindconbank" S.A. Scopul strategic al Băncii este de a asigura о poziție stabila a Băncii în dezvoltarea și întărirea economiei Republicii Moldova, prin acordarea unui suport financiar bancar calitativ persoanelor fizice și business-ului agenților economiei, și prin sporirea activelor, capitalului și veniturilor Băncii.

11. Deci gestiunea portofoliului de credite în cadrul BC ” Moldindconbank” SA include următoarele etape :

identificarea principalelor grupuri de clasificare a creditelor și a coeficienților de risc aplicate;

clasificarea fiecărui credit eliberat la unul dintre aceste grupuri ;

elucidarea structura portofoliului (cotele ale diferitelor grupuri în total credite) ;

evaluarea global a calității portofoliului de credite;

identificarea și analiza factorilor care modifică structura (calitatea) portofoliului;

determinarea provizioanelor care urmează să fie constituite pentru fiecare credit emise;

determinarea valorii totală a rezervelor de risc adecvate portofoliului agregat;

determinarea măsurilor care vizează îmbunătățirea calității portofoliului.

12. Riscul de credit constituie una din preocupările de bază ale administrației băncii. Scopul administrării riscului de credit este maximizarea ratei de retur a activelor Băncii prin menținerea expunerii la risc în parametri acceptabili. Organizarea procesului de dirijare a riscurilor include trei etape:

identificarea și aprecierea factorilor de risc, care se efectuează de către subdiviziunile respective ale băncii, în rezultatul căreia Comitetul de risc primește deciziile respective și stabilește limitele;

monitorizarea și dirijarea riscurilor – în rezultatul monitorizării se întreprind măsuri privind dirijarea riscurilor, actualizarea limitelor și restricțiilor. Monitorizarea și dirijarea riscurilor se face de către subdiviziunile băncii care efectuează operațiuni supuse riscului. Subdiviziunile respective poartă răspundere pentru respectarea limitelor de risc și a restricțiilor;

controlul executării politicii privind dirijarea riscurilor se efectuează de către auditul băncii.

13. Politicile specifice de estimare și menținere a controlului asupra riscului de credit sunt:

– limitarea concentrărilor de risc în cadrul unui segment de activitate economică prin stabilirea limitelor pe ramuri și acordarea creditelor în diferite ramuri ale economiei naționale;

– limitarea concentrărilor de risc de credit prin stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor sau grup de debitori ce acționează în comun;

– diversificarea portofoliului de credite, stabilirea limitelor de competență pe filiale la acordarea creditelor, pe tipuri de produse, pe tipuri de asigurare, pe tipuri de clienți etc.;

monitorizarea continuă și actualizarea tuturor procedurilor și proceselor interne, dezvoltarea mecanismelor de control și administrare a portofoliilor, inclusiv pentru identificarea și administrarea creditelor neperformante și pentru realizarea unor ajustări de valoare și constituirea unor provizioane adecvate;

dispunerea de procese clar stabilite și bine definite privind aprobarea noilor credite, modificarea clauzelor contractuale, reînnoirea și refinanțarea celor existente;

generarea scenariilor de stres prin intermediul cărora portofoliul de credit al Băncii este modelat pentru a observa potențialele pierderi în diferite situații de criză.

Schimbările în societate și în economie determină BC ” Moldindconbank” SA să adopte noi strategii în politica de creditare, bine definite, care să răspundă solicitărilor unei piețe în condiții de competitivitate.

Încheiere

Instituțiilor de credit, în scopul construirii unui sistem eficient de management al calității portofoliului de credite trebuie să asigure efectuarea unui complex de măsuri, în special:

– formarea portofoliului de credite, în conformitate cu strategia aleasă de creditare, periodic корректируемой situației de pe piață, dar, de asemenea, satisfăcătoare optim de indicatori de risc de credit, de lichiditate și rentabilitate;

– efectuarea de recrutare de personal calificat, care va îndeplini funcțiile sale conduse de manageri experimentați, atunci când există o clară motivația muncii;

– impunerea la conducerea banca de responsabilitate pentru formarea în bancă de credit cultură, care permite de a îndeplini obiectivele;

– dezvoltarea unui mecanism clar de cercetare de piață, management de vanzari, instruirea personalului, identificarea de potențiali clienți și de analiză a perspectivelor lor de creditare;

– efectuarea de monitorizare permanentă de credit, activelor, având în vedere instabilitatea relativă a portofoliului de credite, în primul rând, la obiectul de a identifica perspectivele de credite și se va renunța la ele (de asteptare teama de credit trebuie să identifice înainte de a trece la categoria de probleme – în timp util pentru a lua o decizie cu privire la menținerea sau încetare a relațiilor de credit);

– realizarea susținut de rentabilitate prin reglarea concentrației de credite și de determinare a indicatorilor de creditare, cum ar fi, de exemplu, ca nivelul maxim al volumului creditelor neperformante din totalul creditelor curente;

– stabilirea limitelor maxime a volumului de credite acordate cu întârziere de plată (în funcție de durata de întârziere);

– stabilirea limitelor maxime a volumului de credite acordate, dobânzi pentru care nu se plătesc;

– stabilirea limitelor de a maximiza volumul pierderilor de casare a creditelor neperformante;

– petrecerea de analiză retrospectivă și starea curentă a portofoliului de credite pentru informarea la timp a conducerii băncii de abatere de la strategia de creditare și de formare a obiective de gestionare a informațiilor.

Prin luarea în considerare problema de îmbunătățire a calității de gestionare a portofoliului de credit, este important să înțelegem că, în mare măsură, de calitatea activității de creditare depinde de calitatea managementului riscului de credit.

Principala problemă de management al riscului de credit, în condițiile actuale, sunt lipsa unui sistem cuprinzător și o analiză profundă a procesului de credit, solide cadrului metodologic și adoptarea greșite a deciziilor în condiții de informații incomplete.

Din cauza potențial periculoase pentru instituția de credit a consecințelor riscului de credit este important în mod regulat să efectueze o analiză cuprinzătoare a proceselor de evaluare, de administrare, de supraveghere, de control, de rambursare a creditelor, avansuri, garanții și pentru alte instrumente.

Bibliografie

I.Acte normative și reglementării

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.1/2.

Legea cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 2001, nr. 20/863.

Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi, nr.33/09-01 din 18.09.1996. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.64.

Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr.153 din 25.12.1997. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr.8/24.

Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale nr.224 din 30.08.2007. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr.149-152/560.

Regulamentul cu privire la expunerile “mari” nr.3/09 din 15.12.1995. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.70/31.

Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate. Monitor Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 27-28.

Instrucțiunea cu privire la acordarea creditelor persoanelor fizice și juridice. BC „Moldindconbamk” SA, nr.7/09.

Manual de creditare.. BC „Moldindconbamk” SA,

II. Lucrări științifice

Cociug, Victoria. Management bancar. Chișinău: Editura ASEM, 2008, 160 p.  ISBN  978-9975-75-393-7

COCIUG, Victoria., CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM, 2008, 125 p. ISBN 978-9975-75-396-8.

Descrierea generală gestionării riscurilor băncii [online], [citat 20 martie 2014]. Disponibil: http://energbank.com /Sites/ energbank_ro/Uploads/Politica%20dirijare%20a%20 riscurilor .3D39AD841E7E434C83425128C20B2FC 6.pdf >.

IOSOF, S., GAVRI, T. Gestiunea riscului. București: Editura Universitarã, 2013. 201p. ISBN 978-606-591-640-1.

Marian, V. Monedă și credit. Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 2003. 185 p. ISBN 973-610-129-0.

Roșca, T. Monedă și credit. Alba-Iulia: Editura ALTIP, 2001, 164 p.  ISBN 973-85682-8-5.

VLAD, Mariana. Gestiune bancară. [online], [citat 24 martie 2015]. Disponibil: http://www.seap.usv.ro/~ro /cursuri /FB/ FB_III _GB.pdf.

Агафонова М.В. Формирование кредитного портфеля современного коммерческого банка. [online], [citat 22 februarie 2015]. Disponibil: http://www.rae.ru/snt/?section=content&op =show_article&article_id =4112.

Анализ кредитного портфеля коммерческого банка [online], [citat 26 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.coolreferat.com/Анализ,_оценк_и_управление_кредитным_ портфелем_коммерческого_банка_часть=3

Батракова, Л.Г. Экономический анализ деятельности коммерческого банка. М.: Логос, 2008. 187 с  ISBN 5-88439-081-5 

Жукова, Е.Ф. Банки и банковские операции: учебник. Мн.: Юнити, 2004, 564с ISBN 5-85187-026-5

Кравцова И.Г. Организация деятельности коммерческих банков: Учебник. Г.И. Кравцовой. Минск: БГЭУ, 2007, 478 с.; ISBN 985-426-146-8 

Тавасиев, А.М. Банковское дело: управление кредитной организацией: учебное пособие. М.: "Дашков и К", 2007, 668 с. ISBN 978-5-238-02229-1. 

Тавасиева, А. М. Банковское дело. Управление и технологии: учебник. М.: ЮНИТИ, 2012, 671 с. ISBN 978-5-238-02229-1

ШУХРАЙ, О.А. Сущность кредитного портфеля, критерии его эффективности. Вестник ОАО "Беларусбанк", 2010, №4, с.48-51.

III.Surse statistice și de date

FIN 1, Bilanțul BC ”Moldindconbank” SA pentru a.a 2011-2014 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/img/n-reports/bilant-mo-XII-2014.xls

Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Raport anual BC ”Moldindconbank” SA pentru a. 2013, 2012 [online], [citat 22 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/img/n-reports/Raportt-anual-22-10-2013.pdf.

Bibliografie

I.Acte normative și reglementării

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.1/2.

Legea cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 2001, nr. 20/863.

Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi, nr.33/09-01 din 18.09.1996. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.64.

Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr.153 din 25.12.1997. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr.8/24.

Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale nr.224 din 30.08.2007. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr.149-152/560.

Regulamentul cu privire la expunerile “mari” nr.3/09 din 15.12.1995. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.70/31.

Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate. Monitor Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 27-28.

Instrucțiunea cu privire la acordarea creditelor persoanelor fizice și juridice. BC „Moldindconbamk” SA, nr.7/09.

Manual de creditare.. BC „Moldindconbamk” SA,

II. Lucrări științifice

Cociug, Victoria. Management bancar. Chișinău: Editura ASEM, 2008, 160 p.  ISBN  978-9975-75-393-7

COCIUG, Victoria., CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM, 2008, 125 p. ISBN 978-9975-75-396-8.

Descrierea generală gestionării riscurilor băncii [online], [citat 20 martie 2014]. Disponibil: http://energbank.com /Sites/ energbank_ro/Uploads/Politica%20dirijare%20a%20 riscurilor .3D39AD841E7E434C83425128C20B2FC 6.pdf >.

IOSOF, S., GAVRI, T. Gestiunea riscului. București: Editura Universitarã, 2013. 201p. ISBN 978-606-591-640-1.

Marian, V. Monedă și credit. Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 2003. 185 p. ISBN 973-610-129-0.

Roșca, T. Monedă și credit. Alba-Iulia: Editura ALTIP, 2001, 164 p.  ISBN 973-85682-8-5.

VLAD, Mariana. Gestiune bancară. [online], [citat 24 martie 2015]. Disponibil: http://www.seap.usv.ro/~ro /cursuri /FB/ FB_III _GB.pdf.

Агафонова М.В. Формирование кредитного портфеля современного коммерческого банка. [online], [citat 22 februarie 2015]. Disponibil: http://www.rae.ru/snt/?section=content&op =show_article&article_id =4112.

Анализ кредитного портфеля коммерческого банка [online], [citat 26 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.coolreferat.com/Анализ,_оценк_и_управление_кредитным_ портфелем_коммерческого_банка_часть=3

Батракова, Л.Г. Экономический анализ деятельности коммерческого банка. М.: Логос, 2008. 187 с  ISBN 5-88439-081-5 

Жукова, Е.Ф. Банки и банковские операции: учебник. Мн.: Юнити, 2004, 564с ISBN 5-85187-026-5

Кравцова И.Г. Организация деятельности коммерческих банков: Учебник. Г.И. Кравцовой. Минск: БГЭУ, 2007, 478 с.; ISBN 985-426-146-8 

Тавасиев, А.М. Банковское дело: управление кредитной организацией: учебное пособие. М.: "Дашков и К", 2007, 668 с. ISBN 978-5-238-02229-1. 

Тавасиева, А. М. Банковское дело. Управление и технологии: учебник. М.: ЮНИТИ, 2012, 671 с. ISBN 978-5-238-02229-1

ШУХРАЙ, О.А. Сущность кредитного портфеля, критерии его эффективности. Вестник ОАО "Беларусбанк", 2010, №4, с.48-51.

III.Surse statistice și de date

FIN 1, Bilanțul BC ”Moldindconbank” SA pentru a.a 2011-2014 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/img/n-reports/bilant-mo-XII-2014.xls

Informație privind activitatea economico-financiară a BC Moldindconbank S.A. la situația din 31.12.2014, 31.12.2013, 31.12.2012 [online], [citat 10 aprilie 2015]. Disponibil:http://www.micb.md/img/n-reports/profit-si-pierderi-XII-2014.xls

Raport anual BC ”Moldindconbank” SA pentru a. 2013, 2012 [online], [citat 22 aprilie 2015]. Disponibil: http://www.micb.md/img/n-reports/Raportt-anual-22-10-2013.pdf.

Similar Posts