Garantarea Creditelor Bancare

Garantarea creditelor bancare

CAPITOLUL 1. ASPECTE CONCEPTUALE

Activitatea bancară din România. Scurt istoric

Primele semne de activitate bancară pe teritoriu românesc, au fost descoperite în perioada 1786-1855, sub forma unor plăci de piatră, într-o zonă cu mine de aur (mine de aur din perioada Daciei Traiane), aceastea fiind 55 la număr. Abia la începutul secolului XIX, s-au descoperit primele încercări de creare a unei bănci.

Rezultatul evoluției istorice dar și a particularităților tranziției spre o economie de piață favorabilă, sistemul bancar al țării noastre întâmpină probleme similare și altor sisteme bancare din alte țări. Structura sistemului bancar cuprinde două mari entități economice: BNR și Băncile Comerciale. Rolul băncilor în contextul economic românesc este strâns legat de calitatea serviciilor oferite, astfel aceastea dețin totodată și calitatea de intermediar principal în creșterea economică ca agent direct pe partea de investiție si economii.

Deoarece, băncile dețin un rol major în buna desfășurare a unităților bancare, dar și a economiei țării, reprezentanții delegați, au hotărât ca în procesul de tranziție la economia de piață, băncile au obligația de a implementa un sistem modern, care să cuprindă o serie completă de servicii bancare calitative, în concordanță cu cererile și caracteristicile fiecărui client în parte.

Sistemul bancar românesc

Conform literaturii de specialitate, sistemul bancar este un ansamblu de bănci, fiecare bancă având propriul mod organzatoric, dar conduse de banca centrală. În România, sistemul bancar a apărut odată cu înființarea Băncii Naționale Române (1880), mai târziu, fâcandu-si ușor apariția si bancile mijlocii și mari, fiecare având capital propriu destul de important și dornice să promoveze și să vândă credite bancare.

Odată cu dezvoltarea economiei de piață și a schimbărilor din economia românească, factori ce au condus la o creștere majoră a numărului de agenți economici, mai ales în domeniu privat, s-a cerut restructurarea sistemului bancar. Motivul principal fiind imperioasa necesitate a unui sistem bancar modern, dezvoltat, mereu apt de a promova și oferi produse și servicii bancare care să indeplinească necesitățile tuturor clienților.

Sistemul bancar trebuie să îndeplinească trei funcții foarte importante:

Funcția de depozit

Această funcție cuprinde realizarea operațiunilor de depozit atât la vedere cât și la termen, în cont, cu efectiv numerar și/sau titluri, principalul obiectiv fiind atragerea de efectiv bănesc atât de la persoane juridice cât și de la personae fizice. Deasemena, aici se poate vorbi și de operațiunile de depozitare și trezorerie pentru obiectele de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice.

Funcția de investiție

Aceasta ajută atât persoanele fizice cât și cele juridice în acordarea de credite în lei sau moneda străină. De asemenea, această funcție mai poate consta în participarea în calitate de actionar, în cazul înființării de instituții bancare sau nebancre și chiar existând oportunitatea de a se achiziționa și active în nume propriu,

Funcția comercială

Funcția comercială este cea mai flexibilă. Aceasta cuprinzând de la incasările și plățile în orice tip de monedă venite din diferite servicii, acțiuni de export-import, cumpărare-vânzare valută atât în țară cât și în străinătate, operațiuni de scontare și re-scontare,tranzacții financiare, vânzare-cumpărare metale prețioase, emiterea efectelor de comerț (bilete la ordin, CEC-uri, etc.), până la organizarea lansării de obligațiuni, asigurarea mobilizării împrumuturilor prin emisiunea de obligațiuni și plasarea obligațiunilor pe piața secundară.

Restructurarea sistemului bancar românesc a adus odata cu aceasta și revizuirea cadrului legal, dezvoltându-se totodată o nouă legislație bancară. (sa cunosti cat de cat legislatia bancara). Noul cadru legal are la bază Legea nr. 312 din 28 iunie 2004.

Conform noului cadru legislative, sistemul bancar românesc a fost structurat pe două nivele:

Banca Centrala – adică Banca Națională a României – fiind considerate vârful structurii sistemului bancar

Societățile comerciale bancare – care reprezintă baza sistemului bancar.

De asemenea, pe piața românească, activează și instituții financiare nebancare: case de amanet, firme de leasing, firme de credit ipotecar, societăți cu operațiuni de factoring, tranzacții comerciale, ș.a.

Garantarea creditului bancar.

Creditul. Scurtă introducere

În principiu, creditul este un procesul prin care se schimbă o valoare monetară actuală cu o valoare monetară viitoare. Acesta a apărut prima data în Orientul Mijlociu, iar în perioada 1850-1860 aceasta devine un factor important al vieții economice, permițănd anticiparea cumpărărilor.

În prezent, termenul de credit este abordat atât din punct de vedere economic cât și juridic. Astfel, din punct de vedere juridic, creditul nu este decât o înțelegere între creditori și debitori, necesar în procesul de producție și circulație a mărfurilor.

Din punct de vedere economic, creditul reprezintă relația de repartiție a unei părți din PIB în cazul în care se caută capital.

Deoarece, creditul este purtător de dobândă, acesta necesită garanții cu bunuri sau valori, cerute de instituția bancară care oferă creditul. În cazul unui credit, capitalul temporar disponibil din economie este transformat într-un capital de împrumut, redistribuit mai apoi către diferite sectoare de activitate, scopul principal fiind satisfacerea nevoii de finanțare.

Figura 1. Produse oferite de sistemul bancar românesc

Produse bancare

Contul current

Conturi de economii/depozite

Produse de creditare

Servicii de plăți

Carduri de debit si credit

Produse de asigurări

Asigurări – derivate din garanțiile bancare

Produse de intermedieri financiare

Schimb valutar

Servicii de brokeraj

Servicii de administrare financiară

Administrare portofoliu

Fonduri de investitii

Fonduri de pensii

Alte servicii financiare

Leasing

Consultanță financiară

Underwriting

CAPITOLUL 2. FORME DE GARANTARE A CREDITELOR BANCARE

CAPITOLUL 3. PROCESUL DE GARANTARE A CREDITELOR BANCARE. BANCA OTP VS. BANCA TRANSILVANIA

Concluzii

Bibliografii

Anexe