Functionarea Societatii PE Actiuni
TEMA: FUNCȚIONAREA SOCIETǍȚII PE ACȚIUNI
FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI
ARGUMENT
Am ales aceastǎ temǎ pentru realizarea licenței dupǎ o lungǎ analizǎ luând ȋn calcul o serie de factori precum:
– Societatea pe acțiuni este una dintre cele mai ȋntâlnite forme de organizare a societǎților comerciale, dupǎ pǎrerea mea fiind cea mai complexǎ formǎ;
– Este una dintre formele de societǎți comerciale ce au o largǎ rǎspândire la nivel internațional;
– Garantarea se face cu patrimoniul social, acționarii rǎspund numai pentru plata acțiunilor lor. Deci, asociații nu pot pierde mai mult decât au investit;
– Ȋn derularea activitǎții, se delimiteazǎ de proprietarii acesteia care pot vinde acțiunile fǎrǎ a afecta derularea afacerii.
Am ales aceastǎ temǎ, deoarece, pe viitor ȋmi doresc sǎ lucrez ȋntr-o astfel de societate, ȋn care, sǎ cresc și sǎ mǎ dezvolt pe plan profesional.
În prezenta lucrare am încercat să arăt etapele funcționǎrii societǎții pe acțiuni. Primul capitol cuprinde câteva noțiuni generale despre societatea pe acțiuni printre care definiția acesteia și constituirea acestui tip de societate. Capitolul doi cuprinde noțiuni despre funcționarea societǎții, printre care enumerǎm: adunarea generalǎ a acționarilor, cenzorii societǎții, acțiunile și obligațiunile, modificarea actului constitutiv al societǎții și verificarea situațiilor financiare ale societǎții. Ȋn cel de-al treilea capitol sunt cuprinse noțiuni despre modificarea actului constitutiv: reducerea și majorarea capitalului, schimbarea formei juridice, excluderea și retragerea asociaților. Capitolul patru cuprinde noțiuni despre situațiile care necesitǎ sau obligǎ dizolvarea și lichidarea acesteia.
Ultimul capitol, capitolul cinci reprezintǎ un studiu de caz realizat pe aceastǎ temǎ. Acest studiu de caz a fost realizat la societatea Comrep S.A. , iar ȋn elaborarea acestui studiu de caz, am cuprins elementele generale pe care le cuprinde o societate.
Capitolul I
Societatea pe acțiuni
Societatea comercialǎ s-a nǎscut din ideea cooperǎrii ȋntre mai mulți ȋntreprinzǎtori având intenția de a realiza ȋmpreunǎ activitǎți economice de amploare, deci a apǎrut ȋn urma unor cauze economice și sociale.
Societatea pe acțiuni este forma cea mai dezvoltatǎ dar și cea mai complexǎ a societǎții comerciale. Spre deosebire de alte societǎți, sunt mai importante aporturile asociaților decât calitǎțile acestora. Societatea pe acțiuni este cunoscutǎ și sub numele de societate anonimǎ, din cauza estompǎrii calitǎților asociaților dar și a importanței aporturilor la formarea capitalului social. Este organizatǎ și funcționeazǎ pe baza unor principii democratice, organe de administrare și reprezentare, organe de supraveghere și control, organe de deliberare și decizie.
Societatea pe acțiuni are un rol foarte important ȋn viața economicǎ încât Legea nr. 31/1990 asigurǎ o reglementare cuprinzǎtoare a acesteia.
I.1. Caracteristicile Societǎții pe Acțiuni
Forma aceasta de societate a fost conceputǎ pentru realizarea marilor afaceri, ce necesitǎ capitaluri ȋnsemnate. Astfel, pentru realizarea unor investiții de mare amploare, societatea are rolul de a colecta contribuțiile bǎnești modeste pentru constituirea unor capitaluri mari.
Datoritǎ rolului important pe care societatea pe acțiuni îl are ȋn viața economicǎ, Legea nr. 31/1990 precizeazǎ elementele esențiale ale acestei forme de societate.
Conform art. 3 din Legea nr. 31/1990, obligațiile unei societǎți pe acțiuni sunt garantate cu patrimoniul social iar acționarii fiind obligați doar pânǎ la concurența capitalului social subscris.
Caracterele sociețǎții pe acțiuni sunt:
Formarea acestora dintr-un numǎr minim de asociați, supranumiți și acționari;
Asociații rǎspund doar pânǎ la concurența capitalului social subscris;
Capitalul social este ȋmpǎrțit ȋn acțiuni, adicǎ ȋn titluri de valoare negociabile dar și transmisibile.
I.2. Constituirea Sociețǎții pe Acțiuni
Societatea se constituie prin Legea nr. 31/1990, cu ajutorul asociaților ce îsi exprimǎ voința ȋn actele constitutive.
Formarea unei Societǎți pe Acțiuni se poate face prin douǎ modalitǎți:
constituirea obișnuitǎ sau prin aporturile asociaților;
constituirea prin subscriere publicǎ.
Prin ambele fiind necesar îndeplinirea formalitǎților prevǎzute de lege.
I.2.1. Actele constitutive ale societǎții
Potrivit art. 5, societatea pe acțiuni se formeazǎ printr-un contract de societate și statut, acestea fiind încheiate sub forma unui înscris unic, numit act constitutiv.
Actul constitutiv este semnat atât de asociați cât și de fondatori în caz de subscripție publicǎ.
Contractul de societate se încheie în formǎ scrisǎ și cuprinde elementele stabilite de art. 8 din Lege.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acțioarii pot fii persoane fizice dar și juridice iar numǎrul lor nu poate fi mai mic de doi.
Pentru a se deosebi de alte societǎți comerciale, este marcatǎ în totalitate de “societate pe actiuni”, sau prescurtat “S.A.”. Orice act emis de cǎtre societate trebuie sǎ prezinte și capitalul social, din care cel vǎrsat, conform ultimei situații financiare anuale.
Capitalul societǎții nu poate fi sub 90.000 lei, iar capitalul social vǎrsat la formarea societǎții nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferența de capital social subscris va fi vǎrsatǎ în termene diferite astfel:
pentru acțiunile emise pentru un aport ȋn numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculǎrii societǎții;
pentru acțiunile emise pentru un aport în naturǎ, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculǎrii (art. 9 din Legea nr. 31/1990).
Dacǎ societatea se constituie prin subscriere publicǎ, fiecare acceptant trebuie sǎ depunǎ în numerar jumǎtate din valoarea acțiunilor subscrise.
Conform art. 21 din Legea nr. 31/1990 acțiunile ce reflectǎ aporturi în naturǎ sunt acoperite in totalitate pânǎ la data subscrierii.
Ȋn fiecare contract de societate trebuie amintit aportul fiecǎrui asociat, acesta putând fi în numerar, în naturǎ sau în creanțe. Astfel în societatea pe acțiuni, aporturile ce constau ȋn prestații în muncǎ sau servicii nu este permis.
Contractul de societate ne indicǎ atât numǎrul cât și valoarea nominalǎ a acțiunilor, menționând dacǎ acestea sunt nominative ori la purtǎtor. O acțiune nu poate avea valoarea nominalǎ mai micǎ de 0,10 lei.
Contractul de societate cuprinde și clauze privind administrarea și conducerea societǎții, menționându-se tipul sistemului de administrare: unitar sau dualist.
Ȋn contracte sunt precizate datele de identificare a primilor membrii ai consilului de administrație, respectiv de supraveghere. Conform reglementǎrilor actuale, trebuie sǎ se arate și cuantumul total al tuturor cheltuielilor pentru constituirea societǎții.
I.2.2. Modalitǎți de constituire a societǎții
Capitalul social al societǎții pe acțiuni este de minim 90.000 lei, de aceea se pot crea unele dificultǎți în asigurarea lui de cǎtre asociați.
Legea impune douǎ modalitǎți de formare a capitalului social, fiind considerate și modalitǎți de constituire a societǎții pe acțiuni. Conform art. 9 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni se înființeazǎ fie prin subscrierea simultanǎ a capitalului social, fie prin subscrierea publicǎ. Asociații își aleg singuri modalitatea de constituire a societǎții, ȋn funcție de posibilitǎțile si interesele fiecǎruia.
Constituirea simultanǎ sau concomitentǎ reprezintǎ o procedurǎ simplǎ de constituire a societǎții și constǎ în formarea capitalului social prin intermediul aporturilor asociaților. Poate fi simultanǎ sau concomitentǎ datoritǎ capitalului social ce se formeazǎ ȋn acelaș timp cu încheierea actelor constitutive ale societǎții.
Asociații pot apela la subscriția publicǎ dacǎ nu dispun de resursele financiare necesare pentru a subscrie în totalitate capitalul social, astfel pot face o ofertǎ de subscriere, cǎtre o persoanǎ care dispune de bani și dorește sǎ îi investeascǎ prin achiziționarea de acțiuni. Ea este denumitǎ constituire continuǎ sau succesivǎ deoarece se realizeazǎ în mai multe faze.
Ȋnscrisul ce conține o ofertǎ adresatǎ publicului pentru subscrierea acțiunilor societǎții ce se constituie, se numește prospectul de emisiune. Acesta apare ca o ofertǎ de contract destinat unor persoane nedeterminate.
Persoanele interesate vor subscrie acțiunile viitoarei societǎți pe acțiuni prin efectuarea unui aport la capitalul social, în locul cǎruia vor primi acțiuni cu o valoare nominalǎ egalǎ.
Conform art. 19 din Legea nr. 31/1990, subscrierea de acțiuni se face prin unul sau mai multe exemplare ale prospectului, având viza directorului oficiului registrului comerțului sau a persoanei desemnate.
Subscrierea cuprinde: numele și prenumele, domicilul subscriitorului, data subscrierii, numǎrul în litere al acțiunilor și declarația în care subscriitorul recunoaște și accepta prospectul de emisiune. Pentru formarea capitalului social dar și pentru constituirea societǎții, subscrierea acționarilor trebuie sǎ îndeplineascǎ condițiile legii.
Societatea pe acțiuni se poate constitui doar atunci când întregul capital social este subscris. Conform legii, fiecare subscriitor este obligat sǎ verse în numerar jumǎtate din valoarea acțiunilor subscrise la Casa de Economii și Consemnațiuni ori la o societate bancarǎ. Urmând ca diferența sǎ fie vǎrsatǎ în termen de 12 luni de la înmatricularea societǎții.
Ȋn cazul aporturilor în naturǎ acțiunile sunt acoperite integral nefiind acceptate vǎrsǎminte ulterioare ale aporturilor, conform legii.
Dupǎ terminarea subscrierii acționarilor, adunarea constitutivǎ are rolul de a verifica și valida rezultatele acesteia, dar, se va discuta și despre actele constitutive ale viitoarei societǎți.
Convocarea adunǎrii se face cu 15 zile înainte prin intermediul unei înștiințǎri publicatǎ în Monitorul Oficial și include locul și data adunǎrii, precum și un sumar al elementelor ce vor fi discutate.
Ȋn art. 20 din lege este precizat faptul cǎ data adunǎrii nu poate fi mai târziu de douǎ luni de la data închiderii subscrierii. Lista se va afișa cu cel puțin 5 zile înainte de data adunǎrii, fiind expusǎ în locul unde se va ține adunarea.
Adunarea constitutivǎ verificǎ dacǎ au fost respectate cerințele legale privind capitalul social: subscrierea, raportul dintre capitalul subscris și cel vǎrsat dar și existența vǎrsǎmintelor. Totodatǎ se decide dacǎ este cazul, mǎririi sau micșorǎrii capitalului social si aprobǎ operațiunile încheiate de fondatori în contul societǎții.
Adunarea constitutivǎ se desfǎșoarǎ în mod legal doar atunci când sunt prezenți mai mult de jumǎtate din numǎrul acceptanților iar hotǎrârile sunt luate cu votul majoritǎții simple a celor prezenți. Fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de numǎrul acțiunilor subscrise. Este ales un președinte, care va conduce lucrǎrile dar și doi sau mai mulți secretari.
Formalitǎțile necesare constituirii societǎții se regǎsesc în Legea nr. 31/1990: întocmirea actelor constitutive, ȋnregistrarea și autorizarea funcționǎrii societǎții.
Ȋn cazul constituirii simultane, sunt ȋndeplinite de cǎtre asociați, iar, ȋn cazul constituirii continuǎ, de persoanele desemnate de adunarea constitutivǎ.
Societatea pe acțiuni devine persoanǎ juridicǎ în momentul înregistrǎrii sale în registrul comerțului, conform art. 41 din lege.
I.2.3. Drepturile, obligațiile și rǎspunderea fondatorilor
Datoritǎ rolurilor importante pe care le au în constituirea societǎții pe acțiuni prin subscriție publicǎ, legea le oferǎ drepturile, obligațiile și rǎspunderile ce le revin.
Adunarea constitutivă va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societăți constituite prin subscripție publică. Cota nu poate depăși 6% din profitul net și nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societății. În cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului corede numǎrul acțiunilor subscrise. Este ales un președinte, care va conduce lucrǎrile dar și doi sau mai mulți secretari.
Formalitǎțile necesare constituirii societǎții se regǎsesc în Legea nr. 31/1990: întocmirea actelor constitutive, ȋnregistrarea și autorizarea funcționǎrii societǎții.
Ȋn cazul constituirii simultane, sunt ȋndeplinite de cǎtre asociați, iar, ȋn cazul constituirii continuǎ, de persoanele desemnate de adunarea constitutivǎ.
Societatea pe acțiuni devine persoanǎ juridicǎ în momentul înregistrǎrii sale în registrul comerțului, conform art. 41 din lege.
I.2.3. Drepturile, obligațiile și rǎspunderea fondatorilor
Datoritǎ rolurilor importante pe care le au în constituirea societǎții pe acțiuni prin subscriție publicǎ, legea le oferǎ drepturile, obligațiile și rǎspunderile ce le revin.
Adunarea constitutivă va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societăți constituite prin subscripție publică. Cota nu poate depăși 6% din profitul net și nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societății. În cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului social inițial. De dispozițiile acestui articol pot beneficia numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv.
Dupǎ constituirea societǎții, fondatorii au obligația de a preda consilului de administrație documentele și corespondențele ce fac referire la constituirea societǎții.
Conform art. 31 din Legea nr. 31/1990, cei care rǎspund de societate și de terți sunt fondatorii și primii membri ai consilului de administrație, respectiv ai directoratului și ai consilului de supraveghere.
Capitolul II
Funcționarea Societǎții pe Acțiuni
Funcționarea societǎților pe acțiuni este reglementatǎ de Legea nr. 31/1990, conform art. 91-186, ȋn formă republicatǎ, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare.
Acest capitol este structurat ȋn 4 subcapitole, ce fac referire la urmǎtoarele probleme:
Acțiunile emise de societate;
Adunarea generalǎ a acționarilor;
Administrarea și conducerea societǎții;
Verificarea situației financiare a societǎții.
II.1.Acțiunile emise de societate
Asociații contribuie la formarea capitalului social ori la majorarea acestuia prin efectuarea unui aport ȋn numerar sau ȋn naturǎ, ȋn schimbul cǎruia vor primi acțiuni. Noțiunea de acțiune are mai multe sensuri:
Fracțiune a capitalului social, trebuie sǎ fie egalǎ ȋn valoare cu celelalte acțiuni;
Un titlu de valoare, remarcǎ drepturile și obligațiile acționarilor.
Caracterele acționarilor:
Conform art. 8 lit. f) din Legea nr. 31/1990, acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului social care au o anumitǎ valoare nominalǎ. Fiecare acțiune reprezintǎ o valoare nominalǎ care exprimǎ fracțiunea din capitalul social pe care ȋnscrisul o ȋncorporeazǎ. Valoarea nominalǎ a acțiunilor trebuie indicatǎ ȋn actul constitutiv.
Conform art. 93 din Legea nr. 31/1990, valoarea nominalǎ a acțiunilor nu poate fi mai micǎ de 0,10 lei.
Acțiunile sunt fracțiuni egale ale capitalului social. Toate acțiunile trebuie sǎ ȋncorporeze aceeași valoare. Ȋn acest sens, art. 94 din Legea nr. 31/990 prevede cǎ “acțiunile trebuie sǎ fie de o egalǎ valoare”.
Acțiunile sunt indivizibile. Potrivit art. 102 din Legea nr. 31/1990, acțiunile emise de societate au un caracter indivizibil. Divizarea acțiunilor ar avea drept rezultat fracționarea excesivǎ a capitalului social și implicit, creșterea numǎrului acționarilor, ceea ce ar ȋngreuna funcționarea societǎții.
Acțiunile sunt titluri negociabile. Acțiunile emise de societate sunt titluri care ȋncorporeazǎ anumite valori patrimoniale. De aceea, ele sunt considerate titluri de valoare sau titluri de credit. Aceste titluri de valoare se pot transmite altor persoane, ȋn condițiile legii. Conform art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 297/2004, acțiunile care se tranzacționeazǎ pe piețele reglementate poartǎ denumirea de valori mobiliare.
II.2.Adunarea generalǎ a acționarilor
Adunarea generala a acționarilor are loc la sediul societǎții și ȋn localul indicat ȋn convocare, având rolul de a delibera și de a lua decizii ȋn cadrul societǎții pe acțiuni. Conform legii, adunǎrile generale ale acționarilor sunt de trei feluri: ordinare, extraordinare și speciale.
Adunarea generalǎ ordinarǎ se convoacǎ cel puțin o datǎ pe an și este obligatǎ sǎ: discute, aprobe sau modifice situația financiarǎ anualǎ pe baza rapoartelor; stabileascǎ și sǎ anuleze membrii consilului de administrație; stabileascǎ bugetul de venituri și cheltuieli; decide ȋnchirierea sau desființarea uneia sau mai multor unitǎți ale societǎții; stabileascǎ plata pentru exercițiul financiar ȋn curs.
Pentru validarea deciziilor adunǎrii generale ordinare este necesar ca acționarii prezenți sǎ deținǎ cel puțin o pǎtrime din numǎrul total de drepturi de vot.
Adunarea generalǎ extraordinarǎ se convocǎ doar ȋn cazul unor hotǎrâri ce au o importanțǎ deosebitǎ, care, de regulǎ, presupun modificarea actului constitutiv al societǎții.
Conform legii decide: modificarea obiectului de activitate al societǎții; modificarea formei juridice a societǎții; schimbarea sediului societǎții; majorarea, reducerea sau reȋntrǎgirea capitalului social; divizarea societǎții sau fuziunea cu alte societǎți; dizolvarea societǎții; conversia acțiunilor dintr-o categorie ȋn alta.
Adunarea specialǎ este alcǎtuitǎ din titularii unei anumite categorii de acțiuni iar hotǎrârile luate sunt supuse aprobǎrii adunǎrii generale.
Adunarea generalǎ se convoacǎ ori de câte ori este nevoie, la o datǎ stabilitǎ de cǎtre consilul de administrație, directorat sau acționari. Se stabilește o datǎ de referințǎ ce nu va depǎșii 60 de zile înainte de data la care adunarea generalǎ este convocatǎ pentru prima oarǎ. La cererea acționarilor ce dețin cel puțin 5% din capitalul social sau o cotǎ mai micǎ menționatǎ ȋn actul constitutiv, consilul de administrație are obligația de a convoca ȋn datǎ adunarea generalǎ.
Ȋn mod obligatoriu, convocarea cuprinde: data, locul și ordinea de zi cu menționarea tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunǎrii.
Data stabilitǎ se face cunoscutǎ prin publicarea convocǎrii ȋn Monitorul Oficial, dar și ȋntr-unul dintre ziarele locale de largǎ rǎspândire.
Ȋn cazul acțiunilor nominative, convocarea poate fii fǎcutǎ printr-o scrisoare recomandatǎ sau ȋnscris ȋn formǎ electronicǎ.
Dreptul la participare ȋl au toți acționarii, inclusiv cei care dețin acțiuni cu dividend prioritar fǎrǎ drept de vot. Pentru a participa, acționarii trebuie sǎ facǎ dovada calitǎții lor de acționari, conform art.123 din Legea nr.31/1990.
Ṣedința adunǎrii generale se deschide de cǎtre președintele consilului sau de persoana care ȋi ține locul, ȋn ziua, ora și locul arâtat ȋn convocare. Dintre acționari sunt aleși, pânǎ la trei secretari, având rolul de a verifica lista de prezențǎ a acționarilor, ȋndeplinirea formalitǎților cerute de lege și actul constitutiv.
Acționarii exercitǎ dreptul lor la vot ȋn adunarea generalǎ proporțional cu numǎrul acțiunilor pe care le posedǎ. Acționarii care dețin acțiuni la purtǎtor au drept de vot doar dacǎ le-au predat cu cel puțin 5 zile ȋnainte de adunare. Cei care posedǎ acțiuni nominative sunt ȋnscriși ȋn evidențele societǎții sau ȋn cele furnizate de registrul independent privat, corespunzǎtoare datei de referințǎ.
Conform legii, data de referințǎ reprezintǎ data pânǎ la care se pot depune acțiunile pentru a putea participa la vot și pentru a avea dreptul la dividente.
Lucrǎrile adunǎrii generale sunt ȋnregistrate ȋntr-un proces verbal, semnat de cǎtre președinte și secretar. Procesul verbal cuprinde semnalǎri referitoare la ȋndeplinirea formalitǎților de convocare, data, locul, acționarii prezenți, numǎrul acționarilor, dar și dezbaterile ȋn rezumat și hotǎrârile luate. Conform art. 131 din Legea nr. 31/1990, procesul verbal va fi trecut ȋn registrul adunǎrii generale.
Hotǎrârile adunǎrii generale sunt obligatorii pentru toți acționarii, chiar și pentru cei care nu au luat parte la adunare ori au fost ȋmpotriva. Conform art. 131 alin (4) din Legea nr. 31/1990, hotǎrârile se depun, ȋn termen de 15 zile, la oficiul registrului comerțului, pentru ȋnregistrarea și publicarea lor ȋn Monitorul Oficial. Hotǎrârile adunǎrii generale adoptate cu ȋncalcarea legii sau a actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecǎtoreascǎ.
Cererea de anulare poate fi fǎcutǎ de oricare acționar care nu a fost prezent la adunarea generalǎ sau care a votat contra și a solicitat ȋnserarea acesteia ȋn procesul-verbal al ședinței. Se poate cere, anularea hotǎrârii ȋn termen de 15 zile de la data publicǎrii ei ȋn Monitorul Oficial. Cererea de anulare se clarificǎ ȋn camera de consiliu a instanței.
Conform legii, acționarii se pot retrage din societate dacǎ nu sunt de acord cu: mutarea sediului societǎții ȋn strǎinǎtate, schimbarea formei societǎții si a obiectivului principal de activitate, fuziunea sau divizarea societǎții. Acționarii au dreptul de a solicita cumpǎrarea acțiunilor lor de cǎtre societate, urmând ca prețul sa fie stabilit de un expert autorizat ȋn condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.
II.3. Administrarea și conducerea societǎții
Prin Legea nr. 31/1990, ȋn forma modificatǎ și completatǎ prin Legea nr. 441/2006, a fost consacratǎ o nouǎ concepție privind administrarea și conducerea societǎții pe acțiuni. Noua reglementare materializeazǎ principiile guvernǎrii coorporative.
Principiile au ȋn vedere: drepturile și tratamentul acționarilor, informarea, administrearea societǎții și raspunderea administratorilor societǎții, transparența ȋn societate, rolul persoanelor interesate ȋn activitatea societǎții.
Conform art. 137, Societatea poate fii administratǎ de unul sau mai mulți administratori, dar, ȋntotdeauna ȋn numǎr impar.
Ȋn cazul ȋn care sunt mai mulți administratori, se ȋnființeazǎ un consiliu de administrație. Conform art. 143 din lege, Consiliul poate autoriza conducerea societǎții unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.
Sistemul de administrare și conducere a societǎții se stabilește prin actul constitutiv al societǎții. Astfel, potrivit art. 8 din legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile, actualizată și republicată, actul constitutiv trebuie să conțină obligatoriu următoarele:
datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe acțiuni vor fi menționați și asociații comanditați;
forma, denumirea și sediul social;
obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;
capitalul social subscris și cel vărsat și, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
natura și valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acțiuni acordate pentru acestea și numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;
dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, numărul, valoarea nominală și drepturile conferite fiecărei categorii de acțiuni;
orice restricție cu privire la transferul de acțiuni;
datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere;
puterile conferite administratorilor și, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, și dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;
datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
clauze privind conducerea, administrarea, funcționarea și controlul gestiunii societății de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administrație sau modul de stabilire a acestui număr;
durata societății;
modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor;
sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare;
orice avantaj special acordat, în momentul înființării societății sau până în momentul în care societatea este autorizată să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societății ori la tranzacții conducând la acordarea autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
numărul acțiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;
cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;
modul de dizolvare și de lichidare a societății.
Ȋn sistemul unitar, administrarea societǎții se face la un singur nivel, prin consilul de administrație. Conform Legii nr. 31/1990, ȋn forma modificatǎ prin Legea nr. 441/2006, rolul consilului de administrație este de: organ de administrare și conducere, când executǎ și atribuțiile de conducere; organ de supraveghere și control, când sarcinile de conducere sunt transmise directorilor.
Dispozițiile prezentei legi cu privire la consiliul de administrație și care nu privesc sau nu presupun pluralitatea administratorilor se aplică administratorului unic în mod corespunzător. Pentru cazul societǎților pe acțiuni ale cǎror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare, legea prevede un numǎr minim de 3 administratori.
Potrivit art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , administratorilor care au fost aleși dintre salariații societǎții, li se suspendǎ contractul individual de muncǎ pe perioada mandatului.
Consiliul de administrație este condus de un președinte, ales din membrii consilului. Durata mandatului președintelui nu poate fii mai mare decât durata mandatului sǎu de administrator.
Președintele are rolul de a veghea buna funcționare a societǎții, de a coordona activitatea consilului de administrație și raportarea la consiliul de administrație. Ȋn cazul ȋn care președintele nu ȋși poate executa atribuțiile, consiliul poate numi un alt administrator cu ȋndeplinirea funcției de președinte pe durata stǎrii respective de imposibilitate.
Președintele poate fi revocat oricând de organul care l-a numit.
Consiliul de administrație este un organ colegial de administrare a societǎții, singurul care poate decide cu privire la actele de administrare date ȋn competența sa. Actele consiliului de administrație sunt valabile, indiferent de modificǎrile intervenite ȋn componența consiliului.
Consiliul de administrație este ȋnsǎrcinat cu ȋndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societǎții cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor.
Consiliul de administrație are următoarele competențe de bază, care nu pot fi delegate directorilor: stabilirea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare ale societății; stabilirea politicilor contabile și a sistemului de control financiar, precum și aprobarea planificării financiare; numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației lor; supravegherea activității directorilor; pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia; introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței societății, potrivit <LLNK 12006 85 10 201 0 17>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Membrii consiliului de administrație sunt obligați prin lege la executarea mandatului cu prudența unui bun administrator. Nu au voie sǎ divulge informațiile confindențiale și secretele de afaceri, nici mǎcar dupǎ ȋncetarea mandatului de administrator. Conform legii, conținutul obligațiilor și durata acestora sunt prevǎzute ȋn “contractul de administrație”.
Ȋn art. 115 din lege este menționat faptul cǎ, anumite acte juridice pot fi ȋncheiate de cǎtre consiliul de administrație numai cu aprobarea adunǎrii generale.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115.
Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție.
Ȋntrucât ca organ colegial, consiliul de administrație nu este un subiect de drept, puterea de reprezentare este simbolicǎ.
Președintele și unul sau mai mulți administratori pot fi ȋmputerniciți sǎ reprezinte societatea, acționând separat sau ȋmpreuna. Administratorii care acționeazǎ ȋmpreunǎ, pot sǎ ȋmputerniceascǎ pe unul dintre ei sǎ ȋncheie anumite operațiuni. Ȋn cazul ȋn care atribuțiile de conducere a societǎții sunt ȋn sarcina directorilor, puterea de reprezentare a societǎții revine directorului general.
Conform legii, consiliul de administrație are obligația de a ȋnregistra la registrul comerțului, numele persoanelor desemnate sǎ reprezinte societatea, menționând dacǎ ele acționeazǎ ȋmpreunǎ ori separat.
Consiliul funcționeazǎ conform Legii nr. 31/1990. Se ȋntrunește ori de câte ori este nevoie, dar obligatoriu o datǎ la 3 luni. Convocarea consilului de administrație se face de cǎtre președintele consiliului, cel care stabilește ordinea de zi și asigurǎ informarea membrilor referitoare la punctele aflate pe ordinea de zi.
Consiliul mai poate fi convocat și la cererea motivatǎ a cel puțin doi dintre membrii sǎi sau a directorului general. Autorii cererii fiind obligați sǎ stabileascǎ ordinea de zi. Ȋn acest caz, președintele consiliului are obligația de a da curs unei astfel de cereri.
Convocarea cuprinde: data, locul și ordinea de zi. La ȋntrunirile consiliului se pot convoca directorii și cenzorii sau, auditorii interni. Conform legii, aceștia au obligația de a participa, fǎrǎ drept de vot, cu excepția directorilor ce au și calitate de administrator.
Conform legii, consiliul de administrație poate lua decizii doar dacǎ sunt ȋndeplinite condițiile art. 153. Pentru valabilitatea deciziilor consiliului, legea cere prezența a cel puțin jumǎtate din numǎrul membrilor consiliului, atunci când nu se prevede un numǎr mai mare ȋn actul constitutiv.
Ȋn cadrul consiliului, deciziile sunt luate cu votul majoritǎții membrilor prezenți, ȋn timp ce deciziile cu privire la numirea sau revocarea președintelui consiliului se iau cu votul majoritǎții membrilor consiliului.
Fiecare membru prezent la ȋntrunire poate reprezenta un membru absent.
Ȋn anumite situații speciale, legea reglementeazǎ luarea deciziilor ȋn consiliul de administrație. Ȋn caz de paritate a voturilor, președintele consiliului are votul deciziv, doar atunci când nu este prevǎzut altceva ȋn actul constitutiv. Nu dispune de votul decisiv președintele consiliului care este, ȋn același timp, și director al societǎții.
Dacǎ președintele nu poate participa la vot ȋn consiliu, ceilalți membrii vor putea alege un președinte de ședințǎ, care va avea aceleași drepturi ca și președintele ȋn funcție. Dacǎ președintele nu beneficiazǎ de vot decisiv și existǎ și caz de paritate de voturi, propunerea supusǎ votului este consideratǎ respinsǎ.
Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori sau auditori interni și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operațiune. Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesate soțul sau soția sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv. Nerespectarea obligației atrage rǎspunderea pentru prejudiciul cauzat societǎții.
La fiecare ședință se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanților, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de către președintele de ședință și de către cel puțin un alt administrator.
Actul constitutiv poate dispune că, în cazuri excepționale, justificate prin urgența situației și prin interesul societății, deciziile consiliului de administrație sau ale director atului pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris al membrilor, fără a mai fi necesară o întrunire a respectivului organ. Nu se poate recurge la procedura prevăzută la alin. (1) în cazul deciziilor consiliului de administrație sau ale directoratului referitoare la situațiile financiare anuale ori la capitalul autorizat.
Deciziile considerate nelegale se pot anula prin hotǎrârea adunǎrii generale a acționarului.
Conform art. 111 lit. d) din lege, adunarea generalǎ are dreptul și obligația de “a se pronunța asupra gestiunii administratorilor”.
Adunarea generalǎ este singurul organ care se poate pronunța asupra valabilitǎții deciziilor consiliului de administrație, deci, tot el poate lua și mǎsura suspendǎrii deciziilor consiliului.
Potrivit actualei reglementǎri, consiliul de administrație poate crea comitele consultative formate din cel puțin 2 membri ai consiliului. Scopul comitelor consultative este de a desfǎșura investigații și de a elabora recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor și personalului sau nominalizarea de candidați pentru diferitele posturi de conducere. Ȋn mod regulat, vor înainta consiliului, rapoarte asupra activității lor.
Conform art. 143 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație poate însǎrcina conducerea societǎții unuia sau mai multor directori.
Ȋn cazul societǎților pe acțiuni ale cǎror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiarǎ, delegarea conducerii societǎții este obligatorie.
Potrivit legii, director al societǎții pe acțiuni poate fii doar persoana cǎreia i-au fost delegate atribuții de conducere de cǎtre consiliul de administrație
Pentru funcția de director al societǎții, legea impune anumite condiții:
Calitatea de director o poate avea doar o persoanǎ fizicǎ (art. 153 din lege);
Trebuie sǎ ȋndeplineascǎ condițiile de capacitate și onorabilitate prevǎzute de lege (art. 73);
Directorul poate fii ales fie dintre administratori, fie din afara consiliului (art. 143);
Ȋn timpul mandatului, nu pot ȋncheia cu societatea un contract de muncǎ (art. 152);
O persoanǎ care nu poate fi fondator nu poate fi nici director (art. 73);
Fǎrǎ autorizația consiliului, nu poate, sǎ fie director administrativ, membru al consilului de supraveghere sau al directoratului, cenzor, auditor intern sau asociat cu rǎspundere nelimitatǎ, ȋn cadrul altor societǎți concurente, sau având același obiect de activitate și nici nu poate realiza un astfel de comerț sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane. Ȋncǎlcarea interdicției duce la revocarea din funcție și rǎspunderea pentru prejudiciile cauzate societǎții.
Durata mandatului se stabilește prin actul constitutiv sau prin decizia consiliului de administrație.
Renumerarea directorilor se stabilește conform art. 153 alin. (2) din Lege.
Raporturile dintre director și societate sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat dar și de cele prevǎzute de legea societǎților comerciale. Ȋn prezent, soluția este consacratǎ ȋn special de art. 152 alin. (2) din lege, ȋn forma modificatǎ prin O.U.G nr. 82/2007.
Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor. Modul de organizare a activității directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administrație. Orice administrator poate solicita directorilor informații cu privire la conducerea operativă a societății. Directorii vor informa consiliul de administrație, în mod regulat și cuprinzător, asupra operațiunilor întreprinse și asupra celor avute în vedere.
Conform art. 153 din lege, directorii au obligația sǎ participe la adunǎrile generale ale acționarilor și de a ȋnștiința consiliul de administrație asupra neregulilor constatate.
Directorii societǎții pot fi revocați de cǎtre consiliul de administrație conform art. 143 din Lege. Sunt rǎspunzatori pentru neȋndeplinirea ȋndatoririlor lor și le sunt aplicabile dispozițiile menționate ȋn art. 152 din lege.
Acțiunea ȋn rǎspundere este supusǎ dispozițiilor art. 155 din lege.
Ȋn sistemul dualist, administrarea societǎții se efectueazǎ pe douǎ niveluri: directoratul și consiliul de supraveghere.
Conform legii nr. 31/1990, ȋn formǎ modificatǎ prin Legea nr. 441/2006, consiliul de supraveghere ȋndeplinește atribuțiile de control și supraveghere iar directoratul atribuțiile de administrare și conducere.
Directoratul poate fii alcǎtuit din unul sau mai mulți membrii, ȋntotdeauna ȋn numar impar.Dacǎ existǎ un singur membru, acesta poartǎ denumirea de director general unic, situație ȋn care dispozițiile legii care fac referire la directorat și nu presupun pluritatea membrilor directoratului se aplicǎ ȋn mod corespunzator și directorului.
La societǎțile pe acțiuni, directoratul este format din cel puțin 3 membri.
Legea nr. 31/1990 prevede anumite condiții, pentru calitatea de membru al directoratului:
Conform art. 153 din Lege, aceastǎ calitate o poate avea numai o persoanǎ fizicǎ;
O persoanǎ care nu poate fi fondator, nu poate fi nici membrǎ a directoratului, conform art. 73 din lege;
Persoana care, conform legii, este incapabilǎ sau a fost condamnatǎ pentru faptele prevǎzute de art. 6 alin. (2) din lege.
Membrii directoratului, nu pot ȋncheia cu societatea un contract de muncǎ și nu vor putea fi, farǎ autorizarea consiliului de supraveghere, administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, cenzori, auditori interni ori asociați cu rǎspundere nelimitatǎ, ȋn cadrul unei societǎți concurente sau cu același obiect de activitate, și nu pot exercita același comerț sau altul concurent, ȋn numele altei persoane sau pe cont propriu.Ȋncǎlcarea acestor reguli, va fii sancționatǎ cu revocarea și rǎspunderea pentru daune, conform art. 153 din lege.
Consiliul de supraveghere desemneazǎ membrii directoratului și conform art. 153 din lege, atribuie funcția de președinte al directoratului unuia dintre membrii.Persoana nominalizatǎ are obligația de a aduce la cunoștințǎ consiliului de supraveghere dacǎ ȋndeplinește condițiile prevǎzute ȋn art. 153^15 și art. 153^16 din lege.
Directoratul are obligația de a ȋnregistra la registrul comerțului numele membrilor sǎi și de a menționa dacǎ acționeazǎ ȋmpreunǎ sau separat.Obligația membrilor este de a depune la registrul comerțului specimene de semnǎturǎ.
Membrii directoratului nu pot avea un mandat mai mare de 4 ani, iar durata acestuia este stabilitǎ prin actul constitutiv.
Renumerarea membrilor directoratului se stabilește conform art.153^16 alin. (2) din lege, de cǎtre consiliul de supraveghere.Este interzisǎ creditarea membrilor directoratului de cǎtre societate.
Raporturile dintre societate și membrii directoratului sunt reglementate de dispozițiile cu privire la mandat și de cele speciale ale Legii nr. 31/1990.
Directoratul asigurǎ conducerea societǎții si ȋși exercitǎ atribuțiile sub controlul consiliului de supraveghere. Cu aprobarea adunǎrii generale a acționarilor și ȋn condițiile prevǎzute de art. 115 din lege, poate sǎ ȋncheie acte juridice atât ȋn numele cât și ȋn contul societǎții prin care sǎ obținǎ bunuri societǎții sau sǎ ȋnchirieze, sǎ ȋnstrǎineze, sǎ schimbe, ori sǎ constituie ȋn garanție bunurile aflate ȋn patrimoniul societǎții, a cǎror valoare a depǎșit jumǎtate din valoarea contabilǎ a activelor societǎții ȋn momentul ȋncheierii actului juridic.
Membrii directoratului pot sǎ ȋnstrǎineze sau sǎ dobândeasǎ, bunuri cǎtre sau de la societate, dar numai ȋn baza hotǎrârii adunǎrii generale extraordinare a acționarilor. Potrivit legii, directoratul reprezintǎ societatea ȋn relația cu terții și ȋn justiție, iar membrii directoratului reprezintǎ societatea doar acționând ȋmpreunǎ, ȋn afarǎ de cazul unei stipulații contrare ȋn actul constitutiv.
Conform legii, membrii directoratului sunt obligați sǎ ȋși execute mandatul cu loialitate, ȋn interesul societǎții și sǎ participe la adunǎrile generale ale acționarilor.
Directoratul este obligat ca, cel puțin o datǎ la 3 luni sǎ ȋnainteze consiliului de supraveghere un raport scris cu referire la conducerea societǎții, activitatea acesteia și o posibilǎ evoluție. Sǎ raporteze ȋn timp util ȋnformațiile ce fac referire la evenimentele care au o influențǎ semnificativǎ asupra situației societǎții.Ṣi sǎ prezinte consiliului situația financiarǎ, raportul sǎu anual și propunerea sa privind distribuirea profilului realizat, pe care dorește sǎ o prezinte adunǎrii generale.
Consiliul de supraveghere hotǎrǎște asupra modului de lucru al membrilor directoratului.
Directoratul ia decizii respectând condițiile menționate ȋn art. 153^20 din Lege. Validarea acestor decizii se face doar dacǎ sunt prezenți cel puțin jumǎtate din numǎrul membrilor directoratului, dacǎ nu se prevede un numǎr mai mare ȋn actul constitutiv. Ȋn cadrul directoratului, deciziile se iau cu votul majoritǎții membrilor prezenți.
Conform actului constitutiv, participarea la reuniunile directoratului poate avea loc și prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanțǎ. Ȋn cazuri excepționale, ȋn situațiile de urgențǎ, deciziile pot fi luate prin votul unanim exprimat ȋn scris, fǎrǎ a mai fi necesarǎ ȋntrunirea directoratului. Aceastǎ procedurǎ nu se poate aplica pentru deciziile referitoare la situațiile financiare anuale ori capitalul autorizat.
Membrii directoratului pot fi revocați prin hotǎrârea consiliului de supraveghere, ori de cǎtre adunarea generalǎ dacǎ se menționeazǎ ȋn actul constitutiv. Rǎspund pentru prejudiciile aduse societǎții din cauza nerespectǎrii obligațiilor stabilite de lege sau de consiliul de supraveghere și fațǎ de societate pentru realizarea vǎrsǎmintelor efectuate de asociați.
Consiliul de supraveghere, conform art. 153 alin. (3) din Lege, este alcǎtuit din cel puțin 3 membrii și cel mult 11, numǎrul acestora fiind stabilit prin actul constitutiv.
Membrii consiliului trebuie sǎ ȋndeplineascǎ cerințele stabilite de lege iar calitatea de membru o poate avea o persoanǎ fizicǎ dar și o persoanǎ juridicǎ. Nu pot avea calitatea de membru al consiliului persoanele care, potrivit legii, nu pot fi fondatori.
Membrii sunt aleși de adunarea generalǎ a acționarilor, fǎcând excepție primii membrii, care sunt desemnați prin actul constitutiv. Candidații sunt aleși de cǎtre membrii existenți ai consiliului ori de cǎtre acționari.
Durata mandatului membrilor consiliului este stabilitǎ prin actul constitutiv, ea neputând depǎși 4 ani. Când nu este prevǎzut ȋn actul constitutiv, membrii consiliului sunt reeligibili. Primii 2 membrii ai consiliului nu pot avea un mandat mai mare de 2 ani.
Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții principale:
exercită controlul permanent asupra conducerii societății de către directorat;
numește și revocă membrii directoratului;
verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv și cu hotărârile adunării generale a operațiunilor de conducere a societății;
raportează cel puțin o dată pe an adunării generale a acționarilor cu privire la vdactivitatea de supraveghere desfășurată.
În cazuri excepționale, când interesul societății o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generală a acționarilor.
Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuții de conducere a societății.
Cu toate acestea, în actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de operațiuni nu pot fi efectuate decât cu acordul consiliului. În cazul în care consiliul nu își dă acordul pentru o astfel de operațiune, directoratul poate cere acordul adunării generale ordinare. Hotărârea adunării generale cu privire la un asemenea acord este dată cu o majoritate de 3 pătrimi din numărul voturilor acționarilor prezenți. Actul constitutiv nu poate stabili o altă majoritate și nici stipula alte condiții.
Conform legii, sunt obligați sǎ ȋși execute atribuțiile cu loialitate, ȋn interesul societǎții, și sǎ participe la adunarea generalǎ a actionarilor.
Consiliul de supraveghere funcționeazǎ conform regulilor stabilite de actul constitutiv și Legea nr. 31/1990. Se ȋntrunește cel puțin o datǎ la 3 luni și este convocat de președintele sǎu ori de cǎtre autorii cererii ȋn cazul ȋn care acesta nu rǎspunde. Deciziile se iau cu votul majoritǎții membrilor prezenți iar ȋn caz de paritate a voturilor, președintele va avea votul decisiv.
Revocarea membrilor consiliului de supraveghere se poate face oricând de cǎtre adunarea generalǎ a acționarilor, cu cel puțin douǎ treimi din numǎrul voturilor acționarilor prezenti, conform art. 153 alin. (4) din Lege.
Membrii consiliului rǎspund precum administratorii, pentru respectarea obligațiilor prevǎzute de lege dar și cele rezultate din actul de numire conform art. 72 și rǎspun ȋn cazurile prevǎzute de art. 73.
Articolul 153 din lege prevede crearea unor comitete consultative de cǎtre consiliul de supraveghere, scopul acestora fiind realizarea de investigații și elaborarea de recomandǎri pentru consiliu. Comitetele consultative ȋși pot desfǎșura activitatea ȋn urmatoarele domenii: remunerarea membrilor directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și a personalului, audit, alegerea candidaților pentru posturile de conducere ȋn societate.
Este format din cel puțin 2 membri ai consiliului, iar cel puțin 1 membru trebuie sa fie independent.
Ȋn articolul 160 din Legea nr. 31/1990 sunt prezentate organele ce fac controlul asupra gestiunii societǎții pe acțiuni.
Situațiile financiare anuale ale societǎților pe acțiuni supuse obligației legale de auditare vor fi auditate ȋn condițiile prevǎzute de lege, de cǎtre persoane fizice sau juridice, ori de cǎtre auditori financiari.
Potrivit legii, societǎțile pe acțiuni care aleg sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar.
Conform legii, la societǎțile ale cǎror situații financiare anuale nu sunt supuse, auditul financiar, adunarea generalǎ ordinarǎ a acționarilor va hotǎrȋ contractarea auditului financiar ori numirea de cenzori.
Ȋn cazul societǎtilor ale cǎror situații financiare anuale sunt supuse auditului financiar, conform legii sau hotǎrârii adunǎrii generale, se organizeazǎ auditul intern, ȋn conformitate cu normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
Consiliul de administrație are obligația de a ȋnregistra la registrul comerțului persoanele care ȋndeplinesc funcția de auditor intern, financiar sau cenzor.
Conform Art. 159 din Legea 31/1990, societatea va avea un numǎr impar de cenzori. Aleși de adunarea generalǎ a acționarilor, au un mandat de 3 ani, pe care ȋl exercitǎ personal. La societǎțile pe acțiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori este reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cenzorii pot fi acționari, mai puțin cenzorul expert contabil, care poate fi un terț ce exercita profesia individual. Ȋn cazul ȋncetǎrii sau renunțǎrii la mandat a unui cenzor, acesta va fi ȋnlocuit de un supleant. Potrivit art. 162 din lege, dacǎ nu se poate completa numǎrul cenzorilor, administratorii vor convoca de urgențǎ adunarea generalǎ, ȋn vederea desemnǎrii unui cenzor.
Cenzorii dispun de anumite drepturi care le permit exercitarea controlului gestiunii societǎții. Au dreptul de a participa la ședințele consiliului de administrație, dar fǎrǎ drept de vot și de a obține în fiecare lună de la administratori o situație despre mersul operațiunilor. Le este interzis să comunice acționarilor în particular sau terților datele referitoare la operațiunile societății, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.
Pentru îndeplinirea mandatului sunt obligați sǎ supravegheze gestiunea societǎții, sǎ verifice dacǎ registrele societǎții sunt ȋntocmite legal, sǎ verifice dacǎ registrele societǎții sunt regulat ținute. Referitor la situațiile financiare anuale și repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunǎrii generale un raport amǎnunțit. Ȋn cazul ȋn care raportul cenzorilor lipseste, adunarea generalǎ nu poate aproba situația financiarǎ.
Conform art. 163 din lege, sunt obligați sǎ anunțe administratorii și, ȋn unele cazuri, adunarea generalǎ, neregularitǎțile ȋn administrație și ȋncǎlcarea dispozițiilor legale și a prevederilor actelor constitutive ale societǎții.
Orice acționar are dreptul de a reclama cenzorilor faptele despre care crede cǎ trebuie cenzurate.
În cazul în care reclamația este făcută de acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligați să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă, sunt obligați să convoace imediat adunarea generală și să prezinte acesteia observațiile lor.
În caz contrar, ei trebuie să pună în discuție reclamația la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.
Cenzorii sunt obligați prin lege sǎ exercite personal mandatul, iar, ȋn ȋndeplinirea lui, pot lucra ȋmpreunǎ sau separat.
Vor ȋntocmi ȋmpreunǎ raportul privind situația financiarǎ și vor delibera asupra propunerilor repartizǎrii profitului. Dacǎ nu se ȋnțeleg, fiecare cenzor ȋntocmește un raport pe care ȋl va prezenta adunǎrii generale.
Pentru ȋndeplinirea celorlalte obligații, vor putea lucra separat.
Potrivit legii, cenzorii vor trece ȋntr-un registru deliberǎrile lor și constatǎrile fǎcute ȋn timpul exercitǎrii mandatului.
Răspunderea cenzorilor este determinate de regulile mandatului iar revocarea lor se poate face doar de cǎtre adunarea generalǎ, prin votul cerut la adunǎrile extraordinare.
Persoana fizicǎ sau persoana juridicǎ care are dreptul de a verifica situațiile financiare anuale ale societǎții se numeste auditor financiar. Aceastǎ calitate se dobândește prin atribuire de cǎtre Camera Auditorilor Financiari din România, ȋn condițiile O.U.G. nr. 75/1999.
Auditorul financiar este ales și este revocat de adunarea generalǎ ordinarǎ, cu excepția primului auditor, care este desemnat prin actul constitutiv sau, ȋn unele cazuri, numit de adunarea generalǎ. Societatea supusǎ obligației legale de auditare va aleage și auditori interni.
Drepturile și obligațiile auditorului financiar și auditorilor interni sunt prevǎzute de art. 163, 164 și 164 din Legea nr. 31/1990.
Ȋn unele cazuri, societǎțile nu pot face fațǎ unor nevoi neprevǎzute sau nu se pot dezvolta datoritǎ capitalului social insuficient. Fiind nevoie de fonduri bǎnești, societatea poate folosi mai multe cǎi pentru a le obține.
Ȋn condițiile legii, poate proceda la majorarea capitalului social. Dar, capitalul social nu va putea fi majorat și nu se vor putea emite noi acțiuni până când nu vor fi plătite cele din emisiunea precedentă. Dezavantajul este cǎ poate duce la marirea numǎrului acționarilor, prin subscrierea de noi acțiuni de cǎtre persoane din afara societǎții și, ȋn consencințǎ, la micșorarea dividentului.
Se poate apela la un credit bancar, pe termen scurt, dar nu este avantajos pentru societate.
Dezideratul privind obținerea de fonduri bǎnești se poate realiza de societatea pe acțiuni printr-un ȋmprumut pe termen lung ȋn forma specificǎ a emisiunii de obligațiuni. Deci, societatea emite anumite titluri de credit, denumite obligațiuni, care sǎ acopere suma de bani de care are nevoie.
Obligațiunile sunt titluri de valoare emise de societate ȋn schimbul unor sume de bani ȋmprumutate, care ȋncorporeazǎ ȋndatorirea societǎții de a rambursa aceste sume și de a plǎti dobânzile aferente.
Obligațiunile emise de societate sunt pǎrți ale unui ȋmprumut contractat de societate.
Sunt titluri de valoare ce ȋncorporeazǎ dreptul la suma de bani prevǎzutǎ ȋn titlu. Drept urmare, fac parte, din categoria valorilor mobiliare.
Sunt fracțiuni ale ȋmprumutului cu o valoare nominalǎ, sunt egale și indivizibile.
Obligatarul are calitatea de creditor al societǎții, având dreptul la restituirea sumei datorate și la plata dobânzilor aferente.
Obligațiunile sunt de douǎ feluri: nominative și la purtǎtor.
Obligațiunea nominativǎ cuprinde ȋn titlu numele, prenumele, domiciliul obligatarului, denumirea și sediul acestuia. Acest drept aparține și se exercitǎ numai de cǎtre titular și se transmite prin cesiune. Conform art. 163 alin. (3) din Legea 31/1990, aceste obligațiuni pot fi emise ȋn formǎ materialǎ, pe suport de hârtie, sau ȋn formǎ dematerializatǎ, prin ȋnscriere ȋn cont.
Obligațiunea la purtǎtor nu cuprinde mențiunile de identificare a titularului iar dreptul aparține posesorului titlului, pe care ȋl poate transmite prin tradițiunea titlului.
Condițiile emiterii obligațiunilor sunt stabilite prin lege și sunt condițiile de fond sau ale subscripției publice.
Pentru emiterea obligațiunilor se ȋndeplinesc urmǎtoarele condiții :
Se hotǎrǎște numai de adunarea generalǎ extraordinarǎ a societǎții.
Valoarea nominalǎ a unei obligațiuni nu va putea fi mai micǎ de 2,50 lei.Valoarea nominalǎ a obligațiunilor convertibile ȋn acțiuni va fii egalǎ cu valoarea acțiunilor.
Obligațiunile din aceeași emisiune oferǎ posesorilor drepturi egale și trebuie sǎ fie de o valoare egalǎ.
Obligațiunile se emit și se subscriu ȋn conformitate cu Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.
Prospectul de emisiune. Pentru emiterea de obligațiuni prin ofertǎ publicǎ, administratorii ȋntocmesc un prospect de emisiune. Acest prospect cuprinde: denumirea, obiectul de activitate, sediul și durata societǎții, capitalul social și rezervele, data publicǎrii ȋn Monitorul Oficial, situația patrimonului social dupǎ ultimul bilanț contabil, suma totalǎ a obligațiunilor, modul de rambursare, valoarea nominalǎ a obligațiunilor, dobânda lor, data la care a fost publicatǎ hotǎrârea adunǎrii generale extraordinare.
Oferta publicǎ de obligațiuni este autorizatǎ de Autoritatea de Supraveghere Financiarǎ. Dupa autorizare, se va publica prospectul de emisiune.
Subscrierea obligațiunilor. Obligațiunile se subscriu prin intermediul societǎților de servicii de investiții financiare.
Subscripția obligațiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune. Conform art. 170 din Lege, aceste mențiuni sunt ȋnsoțite de semnǎtura subscriitorului. Valoarea obligațiunilor subscrise trebuie sǎ fie integral vǎrsatǎ.
Titlurile obligațiunilor. Societatea emite titlurile obligațiunilor care cuprind datele prevǎzute ȋn legislația pieței de capital. Titlurile obligațiunilor trebuie sǎ cuprindǎ și numǎrul de ordine și tabloul plǎților ȋn dobânzi și capital.
Obligațiunile sunt semnate conform art. 93 alin. (4) din lege, prevǎzute pentru semnarea acțiunilor.
Conform legii, obligațiunile sunt rambursate la scadențǎ sau anticipat. Rambursarea se face de cǎtre societatea emitentǎ, ȋn condițiile stabilite de lege.
Rambursarea la scadențǎ. Conform art. 176 din lege, obligațiunile se ramburseazǎ de societatea emitentǎ la scadențǎ; Fiecare titular al unei obligațiuni primește suma de bani corespunzǎtoare valorii nominale a obligațiunii și dobânda aferentǎ, la data ȋnscrisǎ ȋn tabloul plǎților;
Rambursarea anticipatǎ. Societatea poate rambursa obligațiunile ȋnainte de termen. Conform art. 176 alin. (2), obligațiunile din aceeași emisiune și cu aceeași valoare se pot rambursa ȋnainte de scadențǎ prin tragere la sorți. Rambursarea anticipatǎ se face la o sumǎ superioarǎ valorii nominale a obligațiunilor. Diferența este reprezentatǎ de premiul sau prima, care au scopul de a compensa dobânzile pe perioada rǎmasǎ pânǎ la scadențǎ. Valoarea de rambursare anticipatǎ se stabilește de societate și se anunțǎ public cu cel puțin 15 zile ȋnainte de tragerea la sorți.
Obligațiunile emise de societate pot fi liberate prin convertirea ȋn acțiuni ale societǎții emitente.
Art. 171 din Legea nr. 31/1990 prevede cǎ obligatarii se ȋntrunesc ȋn adunarea generalǎ, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea este convocatǎ la cererea unui numǎr de deținǎtori ce reprezintǎ a patra parte din titlurile emise și nerambursate. Dupǎ alegerea reprezentanților obligatarilor, adunarea se poate convoca la cererea acestor reprezentanți. Conform legii, adunarea se convoacǎ pe cheltuiala societǎții care a emis obligațiunile.
Cu privire la condițiile, formele și termenele convocǎrii sunt aplicabile dispozițiile legale menționate pentru adunarea generalǎ ordinarǎ a acționarilor, conform art. 171 alin. (3) din lege.
Conform art. 172 din Legea nr. 31/1990 sunt stabilite anumite atribuții ale adunǎrii generale a obligatarilor:
să numească un reprezentant al deținătorilor de obligațiuni și unul sau mai mulți supleanți, cu dreptul de a-i reprezenta față de societate și în justiție, fixându-le remunerația; aceștia nu pot lua parte la administrarea societății, dar vor putea asista la adunările sale generale;
să îndeplinească toate actele de supraveghere și de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor;
să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deținătorilor de obligațiuni, pentru a face față cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în același timp, regulile pentru gestiunea acestui fond;
să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condițiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deținătorilor de obligațiuni;
să se pronunțe asupra emiterii de noi obligațiuni.
La adunarea generalǎ pot lua parte toți obligatarii care au obligațiuni din aceeași emisiune. Obligatarii se pot reprezenta prin mandatari. Nu se admit ȋn calitate de mandatori directorii, administratorii, membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere, cenzorii sau funcționarii societǎții.
Societatea emitentǎ nu poate lua parte la dezbaterile adunǎrii generale a obligatarilor, ȋn baza obligațiunilor pe care le deține.
Hotǎrârile adunǎrii generale a obligatarilor sunt aduse la cunoștința societǎții, la cel mult 3 zile de la adoptarea lor, conform art. 172 alin. (2) din Lege. Hotǎrârile luate sunt obligatorii și pentru deținǎtorii care nu au fost prezenți la adunare sau au votat contra. Pot fi atacate ȋn justiție de cǎtre obligatarii care nu au fost prezenți la adunare sau au votat ȋmpotriva și au menționat aceasta ȋn procesul-verbal al ședinței.
Conform legii, societatea poate fi chematǎ ȋn judecatǎ, atunci când sunt ȋncǎlcate drepturile obligatarilor.
Potrivit art. 177 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni este obligatǎ sǎ ținǎ anumite registre. Aceste registre sunt ținute de orice profesionist comerciant și privesc capitalul social, activitatea organelor de gestiune și a celor de control al gestiunii societǎții.
În afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină:
un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contul acțiunilor. Evidența acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare se realizează cu respectarea legislației specifice pieței de capital;
un registru al ședințelor și deliberărilor adunărilor generale;
un registru al ședinței și deliberărilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului și consiliului de supraveghere;
un registru al deliberărilor și constatărilor făcute de cenzori și, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;
un registru al obligațiunilor, care să arate totalul obligațiunilor emise și al celor rambursate, precum și numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidența obligațiunilor emise în formă dematerializată și tranzacționate pe o piață reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacționare va fi ținută conform legislației specifice pieței de capital;
orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.
Aceste registre sunt foarte importante pentru societate, deaceea ținerea lor este obligatorie. Registrul acționarilor și cel al obligațiunilor se pot ține ȋn sistem computerizat sau manual .
Administratorii, respectiv membrii directoratului, sau, după caz, entitățile care țin evidența acționariatului conform prevederilor legale au obligația să pună la dispoziția acționarilor și a oricăror alți solicitanți informații privind structura acționariatului respectivei societăți și să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date.
II.4 Verificarea situației financiare a societǎții
Societatea pe acțiunie este obligatǎ sǎ ținǎ registre comerciale (de contabilitate), ȋn care sǎ prezinte operațiunile patrimoniale efectuate pe tot parcursul exercițiului financiar și sǎ facǎ o recapitulare periodicǎ, prin ȋntocmirea inventarului și a situației financiare anuale, conform art. 182 din Legea nr.31/1990.
Situația financiarǎ anualǎ reprezintǎ documentul oficial de gestiune a activitǎții societǎții și se ȋntocmește cu respectarea dispozițiilor legii contabilitǎții nr. 82/1991. Conform legii, se ȋntocmește anual, la fel și ȋn cazul fuziunii ori dizolvǎrii și lichidǎrii societǎții.
Conform art. 28 din Legea nr. 82/1991, ȋn momentul ȋntocmirii situației financiare, posturile din bilanț trebuie sǎ corespundǎ cu datele ȋnregistrate ȋn contabilitate, de comun acord cu situația realǎ a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.
Ȋntocmirea situației financiare se face prin grija consiliului de administrație, respectiv a directoratului, fiind supusǎ verificǎrii sau auditǎrii, conform legii.
Situația financiarǎ pentru exercițiul financiar precedent, este prezentatǎ cenzorilor, auditorilor interni și auditorilor financiari, cu cel puțin o lunǎ ȋnainte de ziua stabilitǎ pentru ședința adunǎrii generale.
Conform art. 184 din Legea nr. 31/1990, raportul cenzorilor sau, al auditorului financiar rămâne la sediul societății și la cel al sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate de acționari. Pe baza rapoartelor, adunarea generalǎ ordinarǎ a acționarilor, va putea discuta, aproba sau modifica situația financiarǎ anualǎ și va fixa dividentul.
Dupǎ aprobarea situației financiare anuale, ȋn condițiile legii contabilitǎții nr. 82/1991, consiliul de administrație, respectiv directoratul are obligația sǎ depunǎ la unitatea teritorialǎ a Ministerului Finanțelor Publice, ȋn format hârtie și ȋn format electronic sau numai ȋn formǎ electronicǎ, având atașatǎ semnǎtura electronicǎ situația financiarǎ anualǎ, raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, dupa caz (art. 185 din Legea nr. 31/1990).
Societǎțile care au o cifrǎ anualǎ de afaceri mai mare de 10 milioane lei, vor publica ȋn Monitorul Oficial un anunț prin care se confirmǎ depunerea acestor acte la registrul comerțului. Ȋn cazul societǎților care au o cifrǎ anualǎ de afaceri mai micǎ de 10 milioane lei, anunțul menționat se va publica pentru acces gratuit pe pagina de internet a oficiului registrului comerțului.
Ca orice societate privind activitatea comercialǎ, și societatea pe acțiuni are drept scop obținerea profitului și ȋmpǎrțirea acestuia ȋntre acționari sub formǎ de dividente. Ceea ce se ȋmparte ȋntre acționari reprezintǎ profitul net, adicǎ excedentul activului fațǎ de pasiv realizat de societate ȋn cadrul exercițiului financiar.
Pentru stabilirea profitului net trebuie deduse din profitul brut toate cheltuielile utile ale societǎții, precum și cota destinatǎ fondului de rezervǎ.
Potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dividentele se pot distribui decât din profituri determinate potrivit legii.
Conform art. 69 din Lege, dacǎ sunt constatate micșorǎri ale activului net, capitalul social va trebui reȋntrǎgit sau redus, ȋnainte de repartizare sau distribuire de profit.
Adunarea generalǎ se ocupǎ de repartizarea profitului, stabilirea dividentului, și respectiv, condițiile participǎrii la profit a fondatorilor.
Prin determinarea dividentului, acționarii devin titularii unui drept de creanțǎ fațǎ de societate, pe care ȋl pune ȋn evidențǎ ȋn condițiile legii.
Pentru a asigura condițiile necesare evitǎrii unor posibile probleme, din cauza pierderilor din activul patrimoniului societǎții, legea impune repartizarea unei cote din profitul realizat pentru constituirea unui fond de rezervǎ.Acest fond se mai poate numi și rezervǎ legalǎ.
Din profitul societǎții se va prelua ȋn fiecare an cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervǎ, pânǎ va atinge minimum a cincea parte din capitalul social nominal al societǎții.
Ȋn cazul ȋn care, dupǎ constituire, fondul de rezervǎ s-a micșorat, el trebuie, completat conform condițiilor prevǎzute de lege pentru constituirea lui.
Fondul de rezervǎ are drept destinație acoperirea pierderilor din activul patrimoniului, ȋn perioada de activitate deficitarǎ.
Ȋn cazul ȋn care nu se obține profit, fondul de rezervǎ nu poate fi utilizat pentru acordarea de dividente, ȋntrucat, are aceeași naturǎ ca și capitalul social.Ȋn afarǎ de fondul de rezervǎ, societatea poate sǎ ȋși constituie și alte rezerve.
Prin actul constitutiv se poate prevedea formarea unui fond de rezervǎ destinat plǎții de dividente, ȋn perioadele ȋn care nu se realizeazǎ profit.
Prin deciziile luate de adunarea generalǎ se poate constitui o rezervǎ facultativǎ.
Capitolul III
Modificarea actului constitutiv
Potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societǎții poate fi modificat prin hotǎrârea adunǎrii generale ori a consiliului de administrație, respectiv a directoratului, adoptatǎ ȋn temeiul art. 114 alin. (1) sau prin hotǎrârea instanței judecǎtorești, ȋn condițiile art. 223 alin. (3) și art. 226 alin. (2) din lege.
III.1.Reducerea și majorarea capitalului
Dorința asociaților de a dezvolta activitatea societǎții sau ȋnlǎturarea unor dificultǎți financiare, duc la marirea capitalului social al societǎții.
Ȋn anumite cazuri, majorarea capitalului social poate fi determinatǎ de acumularea unor rezerve care nu au fost folosite sau de necesitatea reevaluǎrii patrimoniului societǎții.
Conform art. 10 din Legea nr. 31/1990, dacǎ, prin hotarârea guvernului, se modificǎ plafonul minim al capitalului social, se impune și majorarea capitalului social.
Mǎrirea capitalului social al societǎții se realizeazǎ conform art. 210 din Legea nr. 31.1990.
Mai ȋntâi, sunt respectate dispozițiile art. 204 din lege. Pentru mǎrirea capitalului social este nevoie de hotǎrârea adunǎrii asociaților, sau, decizia consiliului de administrație, respectiv a directoratului, iar actul modificator, sǎ fie menționat ȋn registrul comerțului și publicat ȋn Monitorul Oficial.
Majorarea capitalului social se poate obține prin douǎ modalitǎți:
Prin noi aporturi
Fǎrǎ noi aporturi.
Majorarea capitalului social prin noi aporturi se poate realiza prin douǎ procedee: prin emiterea de acțiuni noi sau majorarea valorii nominale a acțiunilor existente.
Ȋn mod normal, mǎrirea capitalului social se efectueazǎ prin emisiunea de acțiuni noi ȋn schimbul unor noi aporturi ȋn numerar și ȋn naturǎ , fiind excluse aporturile ȋn creanțe.
Capitalul social va putea fi mǎrit și va putea emite acțiuni noi, doar, dupǎ plata completǎ a acțiunilor din emisiunea precedentǎ.
Conform hotǎrârii generale cu privire la majorarea capitalului social, acțiunile noi vor avea aceeași valoare nominalǎ, ca și acțiunile existente ale societǎții. Ele vor putea fi dobândite la valoarea nominalǎ sau la o valoare mai mare, care cuprinde și prima de emisiune. Aceste acțiuni vor fi oferite spre subscriere mai ȋntâi acționarilor existenți, proporțional cu numǎrul acțiunilor pe care le posedǎ.
Conform art. 216 din Legea nr. 31/1999, acționarii existenți ai societǎții au drept de preferințǎ la subscrierea noilor acțiuni, pentru protejarea intereselor.
Dreptul de preferințǎ, existǎ, atât ȋn cazul aporturilor ȋn numerar, cât și ȋn cazul aporturilor ȋn naturǎ. Este un drept individual al acționarului, cu privire la deținerea acțiunilor. Aceste drept nu poate fi eliminat prin actul constitutiv al societǎții, deoarece, are la bazǎ legea.
Conform art. 220 alin. (4), acționarii ȋși pot exercita dreptul de preferințǎ ȋn cadrul termenului stabilit de consiliul de administrație sau de adunarea generalǎ, respectiv de directorat, dacǎ nu se prevede alt termen ȋn actul constitutiv. Pentru exercitarea dreptului, acționarii au la dispoziție cel puțin o lunǎ de la data publicǎrii ȋn Monitorul Oficial a hotǎrârii adunǎrii generale, respectiv a deciziei consiliului de administrație sau directoratului privind mǎrirea capitalului social.
Acțiunile vor putea fi expuse ȋn public, dupǎ expirarea termenului de exercitare a dreptului de referințǎ.
Potrivit art. 217 din Legea nr. 31/1990, dreptul de preferințǎ al acționarilor poate fi limitat sau ridicat doar prin hotǎrârea adunǎrii generale a acționarilor. Se ȋntocmește un raport scris, prin care se menționeazǎ motivele limitǎrii sau ridicǎrii dreptului de preferințǎ și se va explica modul de determinare a valorii de emisiune a acționarilor.
Acțiunile emise ȋn schimbul aporturilor ȋn numerar vor trebui platite, la data subscrierii, ȋn proporție de cel puțin 30% din valoarea lor nominalǎ, iar restul ȋn cel mult 3 ani de la data publicǎrii ȋn Monitorul Oficial a actului cu privire la mǎrirea capitalului social.
A doua modalitate de majorarea a capitalului social se face prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente.
Acest procedeu de mǎrire a capitalului social presupune majorarea valorii nominale a acțiunilor pe care le dețin acționarii societǎții ȋn schimbul unor aporturi ȋn numerar sau ȋn naturǎ, fiind excluse aporturile ȋn creanțe.
Prin suplimentarea aporturilor lor, acționarii existenți ȋși pot pǎstra acțiunile deținute, a cǎror valoare nominalǎ a fost majoratǎ.
Conform art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, hotǎrârea adunǎrii generale cu privire la marirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, trebuie luatǎ cu votul tuturor acționarilor, afarǎ de cazurile prevǎzute de lege. Mǎrirea capitalului social prin noi aporturi include mai multe operațiuni desfǎșurate succesiv.
Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării. Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat în cuantumul subscrierilor primite doar dacă condițiile de emisiune prevăd această posibilitate.
Legea nr. 441/2006 a reglementat și majorarea capitalului social ȋn cazul unui capital autorizat.
Capitalul autorizat reprezintǎ valoarea nominalǎ, stabilitǎ de hotǎrârea adunǎrii generale sau de actul constitutiv, pânǎ la care se poate majora capitalul social, prin decizia consiliului de administrație, respectiv a directoratului. Organul de administrare al societǎții poate realiza un control al acționarilor asupra operațiunilor de mǎrire a capitalului social.
Conform legii, prin actul constitutiv, consiliul de administrație, ori directoratul, poate fi autorizat ca, ȋntr-o perioadǎ, care nu poate depǎși 5 ani de la data ȋnmatriculǎrii societǎții, capitalul social subscris este majorat pânǎ la o valoare nominalǎ determinatǎ prin emiterea de acțiuni noi ȋn schimbul aporturilor.
Capitalul social poate fi majorat și prin anumite operațiuni, fǎrǎ noi aporturi.
Acțiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale, precum și a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia.
Majorarea capitalului social fǎrǎ noi aporturi constǎ ȋn simple operațiuni contabile.
Acțiunile noi pot fi liberate prin ȋncorporarea rezervelor, fǎcând excepție rezervele legale.
Rezervele sunt constitite din sume de bani extrase din profitul societǎții și au destinațiile prevǎzute de lege. Sunt de trei feluri: legale, statutare și facultative.
Rezervele legale constau ȋn preluarea din profitul societǎții ȋn fiecare an a cel puțin 5% pânǎ ce fondul atinge minimum a cincia parte din capitalul social. Ele sunt destinate acoperirii pierderilor din capitalul social ȋn perioadele deficitare.
Rezervele statutare pot constitui sursa acordǎrii de dividente ȋn perioadele când nu sunt realizate beneficii.
Rezervele facultative se constituie și au destinația datǎ de adunarea generalǎ a asociaților.
Conform legii, acțiunile noi pot fi eliberate prin ȋncorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale. Deci, sumele de bani constituite ca rezerve sunt folosite pentru achitarea noilor acțiuni.
Mǎrirea capitalului social prin ȋncorporarea rezervelor se face printr-o operațiune contabilǎ de transferare a unei sume din contul de rezerve ȋn contul “capital social”, cu consencința scǎderii rezervelor și creșterii corespunzǎtoare a capitalului social.
Conform art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, rezervele pot include diferențe favorabile rezultate din evaluarea patrimoniului social.
Valoarea bunurilor pot suferi anumite modificǎri. Din cauza inflației monetare, valoarea contabilǎ a bunurilor unei societǎți rǎmân sub valoarea actualǎ a acestor bunuri, caz ȋn care se impune reevaluarea bunurilor din patrimoniul societǎții.
Reevaluarea patrimoniului se face de adunarea generalǎ și se realizeazǎ ȋn baza unei expertize tehnice. Diferențele ȋn plus sunt ȋnregistrate ȋntr-un cont de pasiv, care, printr-o operațiune contabilǎ, sunt virate ȋn contul “rezerve”.
Acțiunile noi ale societǎții pot fi liberate și prin ȋncorporarea profitului sau a primelor de emisiune.
Prima de emisiune reprezintǎ diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominalǎ a acțiunilor, suportatǎ de noii acționari. Aceastǎ primǎ are scopul de a acoperii cheltuielile emisiunii, precum și diminuarea valorii intrinseci a acțiunilor vechi.
Majorarea capitalului social cu primǎ de emisiune nu este obligatorie; ea reprezintǎ o opțiune a adunǎrii generale.
Prima de emisiune nu este ȋncorporatǎ ȋn capitalul social, ci se ȋnregistreazǎ ȋntr-un cont de rezerve de care societatea dispune potrivit intereselor sale. Legea impune, plata integralǎ la data subscierii acțiunii.
Majorarea capitalului social prin ȋncorporarea profitului sau a primelor de emisiune se obține, la fel ca ȋn cazul ȋncorporǎrii rezervelor, printr-o operațiune contabilǎ ȋntre conturile de pasiv.
Majorǎrii capitalului social prin compensarea creanțelor asupra societǎții cu acțiuni ale acesteia. Acțiunile noi sunt eliberate prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societǎții cu acțiuni ale acesteia. Aceastǎ modalitate este cunoscutǎ și sub numele de mǎrirea capitalului social prin conversiunea datoriilor societǎții ȋn acțiuni ale acesteia.
Sumele de bani cuvenite creditorilor, ȋn baza creanțelor lichide și exigibile pe care le au fațǎ de societate, pot servi la achitarea acțiunilor noi ale societǎții. Ȋn schimbul creanțelor fațǎ de societate, creditorii primesc acțiuni ale societǎții.
Mǎrirea capitalului social prin compensarea creanțelor asupra societǎții cu acțiuni ale acesteia se realizeazǎ, la fel ca și mǎrirea capitalului social prin ȋncorporarea rezervelor, printr-o operațiune contabilǎ de virare a unor sume de bani ȋntre conturile de pasiv ale societǎții.
O modificare a capitalului social poate avea drept scop nu doar mǎrirea, ci și reducerea lui.
Conform art. 153 din Lege, dacǎ se constatǎ cǎ, ȋn urma unor pierderi, stabilite prin situația financiarǎ anualǎ aprobatǎ, activul net al societǎții s-a diminuat la mai puțin de jumǎtate din valoarea capitalului social subscris, consiliul de administrație, respectiv directoratul va convoca adunarea generalǎ extraordinarǎ pentru a lua o decizie cu privire la reducerea capitalului social sau dizolvarea societǎții.
Ȋn anumite cazuri, se poate ajunge la pierderea unei pǎrți din activul patrimoniului societǎții, datoritǎ unei activitǎți deficitare a societǎții.
Dacǎ nevoile societǎții sunt mult mai mici fațǎ de capitalul social, asociații ȋl pot reduce pentru a asigura un echilibru ȋntre activul și pasivul patrimoniului societǎții.
Pentru reducerea capitalului social, legea reglementeazǎ procedee diferite, ȋn funcție de cauza care impune reducerea capitalului social.
Dacǎ reducerea capitalului social este condiționatǎ de pierderi din activul social, reducerea capitalului social se poate obține, conform art. 207 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin:
Micșorarea numǎrului de acțiuni sau de pǎrți sociale.
Reprezintǎ micșorarea numǎrului acțiunilor sau a pǎrților sociale deținute de fiecare asociat, pǎstrându-se valorea nominalǎ a acestora;
Reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a pǎrților sociale.
Se va reduce ȋn mod corespunzǎtor valoarea nominalǎ a fiecǎrei pǎrți sau acțiuni sociale. Noua valoare va fii ȋnscripționatǎ cu o ștampilǎ aplicatǎ pe vechile acțiuni sau pǎrți sociale;
Dobândirea propriilor acțiuni, urmatǎ de anularea lor.
Ȋn mod excepțional, conform legii, societatea poate dobândi un numǎr determinat de acțiuni proprii, cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea lor.
Reducerea capitalului social se poate realiza ȋn condițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990, deci, prin hotǎrârea adunǎrii asociaților, constatatǎ printr-un ȋnscris ȋn forma prevǎzutǎ de lege, care se menționeazǎ ȋn registrul comerțului și publicatǎ ȋn Monitorul Oficial.
Conform legii, ȋn cazul societǎților pe acțiuni, capitalul social poate fi redus sub minimul legal, doar dacǎ valoarea sa este adusǎ la un nivel cel puțin egal cu minimul legal, prin adoptarea unei hotǎrâri de majorare a capitalului social ȋn același timp cu hotǎrârea de reducere a capitalului social. Capitalul social va putea fi redus doar dupǎ ce trec douǎ luni de la data publicǎrii hotǎrârii adunǎrii asociaților ȋn Monitorul Oficial al României.
Prin reducerea capitalului social pot fii afectate drepturile creditorilor societǎții, datoritǎ diminuǎrii limitei gajului lor general. Ca mǎsurǎ de protective, legea oferǎ acestor creditori dreptul de a face opoziție la hotǎrârea adunǎrii asociaților privind reducerea capitalului social. Ȋnsǎ acest drept ȋl au doar creditorii sociali ale cǎror creanțe sunt anterioare publicǎrii hotǎrârii de reducere a capitalului social, deoarece numai ei pot fi pǎgubiți printr-o asemenea hotǎrâre.
Dreptul de opoziție se poate exercita cu respectarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 208 alin. (4) din lege, hotǎrârea privind reducerea capitalului social nu produce niciun efect, iar plǎțile ȋn beneficiul acționarilor sunt interzise pânǎ când creditorii obțin realizarea creanțelor lor ori garanții adecvate sau pânǎ la data ȋn care cererile creditorilor sunt respinse de cǎtre instanta judecǎtoreascǎ.
Actul constitutiv al societǎții trebuie sǎ conținǎ “durata societǎții”, conform art. 7 și 8 din Lege. Durata de existentǎ va fi stabilitǎ de asociați. Conform legii, la expirarea acestei durate, societatea se dizolvǎ.
Dacǎ asociații constatǎ o activitate profitabilǎ, se poate prelungi durata prevǎzutǎ ȋn actul constitutiv. Acest lucru se poate realiza prin modificarea actului constitutiv, prin stabilirea altei durate sau a unei durate nedeterminate.
Hotǎrârea privind prelungirea duratei societǎții, trebuie menționatǎ ȋn registrul comerțului și publicatǎ ȋn Monitorul Oficial, ȋn condițiile impuse de lege.
Durata societǎții se prelungește cu condiția ca hotǎrârea adunǎrii generale sǎ fie luatǎ, ȋnregistratǎ ȋn registrul comerțului și publicatǎ ȋn Monitorul Oficial anterior expirǎrii duratei societǎții.
Prin prelungirea duratei societǎții, ȋn condițiile legii, este asiguratǎ continuarea existenței societǎții și dupǎ expirarea duratei prevǎzute ȋn actul constitutive.
Ca urmare a prelungirii duratei, societatea constituitǎ se poate menține pe o nouǎ duratǎ sau pe o duratǎ nedeterminatǎ. Conform art. 205 din Lege, prelungirea duratei societǎții nu atrage crearea unei persoane juridice noi.
Ȋn forma actualǎ, legea nr. 31/1990, cuprinte dispoziții privind regulile generale ale fuziunii și divizǎrii societǎților comerciale și, reguli special referitoare la fuziunea transfrontalierǎ.
Fuziunea și divizarea sunt procedeele tehnico-juridice cu ajutorul cǎrora se realizeazǎ restructurarea societǎților, ȋn scopul adaptǎrii lor la exigențele activitǎții comerciale.
Ȋn art. 238 din Lege sunt enunțate definiții ale fuziunii și divizǎrii, remarcate prin prolixitatea lor, precum și definiția desprinderii.
Fuziunea este operațiunea prin care:
Sunt dizolvate una sau mai multe societǎți, ȋnainte de a intra ȋn lichidare și transferǎ totalitatea patrimoniului lor unei alte societǎți, ȋn schimbul repartizǎrii acționarilor societǎții sau societǎților absorbite de acțiuni la societatea absorbantǎ și, eventual, plata ȋn numerar de maximum 10% din valoarea nominalǎ a acțiunilor astfel repartizate.
Mai multe societǎți sunt dizolvate, fǎrǎ a intra ȋn lichidare, iar patrimoniul lor este transferat unei societǎți pe care o constituie, ȋn schimbul repartizǎrii cǎtre acționarii lor de acțiuni la societatea nou-construitǎ și, eventual, al unei plǎți ȋn numerar de maximum 10% din valoarea nominalǎ a acțiunilor astfel repartizate.
Divizarea este operațiunea prin care:
Dupǎ ce este dizolvatǎ, fǎrǎ a intra ȋn lichiditate, societatea, transferǎ totalitatea patrimoniul sǎu mai multor societǎți, ȋn schimbul repartizǎrii cǎtre acționarii societǎții divizate de acțiuni la societǎțile beneficiare și, eventual, plata ȋn numerar de maximum 10% din valoarea nominal a acțiunilor astfel repartizate.
O societate, dupǎ ce este dizolvatǎ fǎrǎ a intra ȋn lichiditate, tranzmite patrimniul sǎu mai multor societǎți nou-construite, ȋn locul repartizǎrii cǎtre acționarii societǎții divizate de acțiuni la societǎțile nou-construite și, eventual, plata in numerar de maximum 10% din valoarea nominalǎ a acțiunilor astfel repartizate.
Ȋn cele douǎ definiții ale divizǎrii regǎsim definiția clasicǎ a divizǎrii constând ȋn dizolvarea fǎrǎ lichidare a unei societǎți și transmiterea patrimoniului acesteia cǎtre douǎ sau mai multe societǎți existente care iau astfel ființǎ.
Conform art. 250 din Lege, desprinderea reprezintǎ separarea unei pǎrți din patrimoniul unei societǎți și transmiterea ei ca ȋntreg uneia sau mai multor societǎți existente ori unor societǎți care sunt constituie, ȋn urma alocǎrii de acțiuni sau pǎrți sociale ale societǎților beneficiare cǎtre:
-acționarii sau asociații societǎții care transferǎ activele.
-societatea care transferǎ activele.
Ȋn operațiunea de fuziune sau divizare se pot implica doar societǎțile cu personalitate juridicǎ.
Conform legii, fuziunea sau divizarea se pot face, ȋntre societǎțile cu aceeași formǎ juridica, dar și ȋntre societǎțile de formǎ diferitǎ.
Art. 238 alin (4) din Lege, prevede efectuarea fuziunii sau a divizǎrii chiar dacǎ societǎțile dizolvate sunt ȋn lichidare, doar dacǎ nu s-a ȋnceput distribuirea ȋntre asociați a pǎrților care li s-ar cuveni ȋn urma lichiditǎrii.
Nu pot face obiectul fuziunii sau divizǎrii societǎțile aflate ȋn procedura insolvenței, ȋn condițiile Legii nr. 85/2006.
Potrivit legii, fuziunea sau diviziunea se hotǎrǎște de fiecare societate participantǎ¸ ȋn condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutive al societǎții. Se pot realiza exclusiv ȋn temeiul hotǎrârii adunǎrii generale extraordinare, fǎrǎ a fi admisǎ delegarea exercitǎrii acestei atribuții cǎtre consiliul de administrație sau directorat.
Adunarea generalǎ adoptǎ o hotǎrâre de principiu privind operatiunea de fuziune sau divizare, ȋn temeiul cǎreia administratorii, respective membrii directoratului sunt ȋmputerniciți sǎ negocieze și sǎ ȋncheie proiectul de fuziune sau divizare, și apoi adoptǎ hotǎrârea finalǎ de aprobare a operațiunii de fuziune sau divizare.
Pentru realizarea unei operațiuni de fuziune sau divizare se parcurg urmǎtoarele etape:
Ȋntocmirea proiectului de fuziune sau divizare, este ȋntocmit de cǎtre administrator, respective membrii directoratului societǎții care urmeazǎ sǎ participle la fuziune sau divizare.Conform art. 241, din lege, proiectul cuprinde mai multe elemente, printre care și : denumirea, forma și sediul social al societǎților implicate ȋn fuziune sau divizare; condițiile și fundamentarea fuziunii sau a divizǎrii; data de la care acțiunile dau deținatorilor dreptul de a participa la profit; rata de schimb a acțiunilor sau pǎrților sociale;
Avizarea și publicarea proiectului de fuziune sau divizare, este semnat de reprezentanții societǎților participante la operațiune și este depus la oficiul registrului comerțului la care este ȋnmatriculatǎ fiecare societate;
Opoziția asupra priectului de fuziune sau divizare.Prin fuziune sau divizare pot fi afectate interesele creditorilor societǎților participante la operațiune, deaceea aceștia au dreptul la protecție asupra intereselor lor;
Informarea asociaților asupra fuziunii sau divizǎrii.Conform legii, administratorii, respectiv membrii directoratului, sunt obligați sǎ ȋntocmeascǎ un raport cu privire la consencințele și condițiile operațiunii.Au obligația și de a pune la dispoziția asociaților documentele operațiunii de fuziune sau divizare;
Hotǎrârea adunǎrii generale asupra fuziunii sau divizǎrii, este ultima etapǎ și reprezintǎ adoptarea hotǎrârii asupra fuziunii sau divizǎrii, conform art. 246 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 250 din Lege, fuziunea sau divizarea produce efectele prevǎzute de lege:
a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată și societatea absorbantă/societățile beneficiare, cât și în raporturile cu terții, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societățile beneficiare al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante, respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;
c) societatea absorbită sau divizată încetează să existe.
Conform Legii nr. 31/1990, ȋn formǎ modificatǎ prin Legea nr. 441/2006, aprobǎ nulitatea fuziunii sau divizǎrii.
Nulitatea unei fuziuni sau divizǎri se poate declara doar prin hotǎrârea judecǎtoreascǎ, ȋn condițiile stabilite de lege.
Procedura de anulare și de declarare a nulitǎții fuziunii sau divizǎrii poate fi initiatǎ doar ȋnainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit activǎ, ȋn condițiile prevǎzute de art. 249 din lege sau dacǎ situația a fost corectatǎ.
Decizia de declarare a nulitǎții fuziunii sau divizǎrii, duce la desființarea operațiunilor de fuziune sau divizare și revine la situația anterioarǎ.
Dacǎ se declarǎ nulitatea unei fuziuni prin absorție, societǎțile participante la fuziune rǎspund pentru obligațiile societǎții absorbante, care a luat naștere dupǎ ce fuziunea a devenit efectivǎ, ȋnainte de a fi publicatǎ hotǎrârea de declarare a nulitǎții.
Ȋn cazul declarǎrii nulitǎții unei divizǎri, societǎțile beneficiare rǎspund de propriile obligații care au luat naștere dupǎ ce divizarea a devenit efectivǎ, ȋnainte de a fi publicatǎ hotǎrârea de declarare a nulitǎții. Pentru aceste obligații, societatea divizatǎ poate rǎspunde ȋn limita cotei de active nete transferate societǎții beneficiare ȋn contul cǎreia au luat naștere obligațiile respective.
III.2 Schimbarea formei juridice
Pe durata desfǎșurǎrii unei activitǎți comerciale, interesele asociaților pot determina necesitatea schimbǎrii formei juridice a societǎții.
Aceste interese se pot realiza pe cǎi diferite.
O soluție poate fi dizolvarea și lichidarea societǎții existente, apoi, constituirea unei noi societǎți cu forma juridicǎ doritǎ, ȋn condițiile prevǎzute de lege.
O altǎ cale mult mai practicǎ este schimbarea formei juridice a societǎții, ȋn condițiile stabilite de lege cu privire la modificarea societǎții.
Schimbarea formei juridice a societǎții se realizeazǎ prin modificarea actului constitutive al societǎții, conform art. 204 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 115 din lege, hotǎrârea privind schimbarea formei juridice a societǎții se ia ȋn condițiile de cvorum prevǎzute pentru adunarea generalǎ extraordinarǎ, având o majoritate de cel puțin douǎ treimi din drepturile de vot dețiunute de acționarii prezenți sau reprezentați.
Totodata, trebuie ȋndeplinite și condițiile prevǎzute de lege cu privire la forma de societate pe care o va dobândi societatea existentǎ.
Aceastǎ modificare a actului constitutive va schimba forma juridicǎ a societǎții, dar nu va afecta personalitatea juridical. Astfel, societatea inițiala ȋși va continua activitatea, dar ȋntr-un cadru juridic nou. Schimbarea formei societății, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societății nu atrag crearea unei persoane juridice noi.
Aceastǎ schimbare atrage anumite modificǎri ȋn raporturile asociaților cu societatea și fațǎ de terți, ȋn funcție de noua formǎ juridicǎ a societǎții.
Cu privire la rǎspunderea asociaților pentru obligațiile societǎții, aceasta se apreciazǎ ȋn funcție de forma juridicǎ a societǎții la data ȋncheierii actelor juridice, iar nu la data executǎrii acestora.
III.3. Excluderea și retragerea asociaților
Conform art. 134 din lege, toți acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale se pot retrage din societate și pot solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, doar dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
schimbarea obiectului principal de activitate;
schimbarea formei societății;
mutarea sediului societății în străinătate;
fuziunea sau divizarea societății.
Dreptul de retragere poate fi pus ȋn practicǎ într-un termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), iar de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).
Ȋn cazurile prevǎzute de art. 246, acționarii care nu sunt în favoarea fuziunii sau divizării își pot solicita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau divizare în condițiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242 alin. (2.1).
Pe lângǎ declarația scrisǎ de retragere, acționarii vor depune la sediul societǎții, și acțiunile pe care le posedǎ, ori, după caz, certificatele de acționar emise conform art. 97.
Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație, respectiv a directoratului.
Conform legii, costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Capitolul IV
Dizolvarea și lichidarea Societǎții
Societatea pe acțiuni se dizolvǎ și se lichideazǎ potrivit regulilor generale referitoare la dizolvarea și lichidarea societǎților și regulilor speciale prevǎzute de lege pentru aceastǎ formǎ de societate.
Conform art. 227 și art. 237 din lege, cauzele de dizolvare a societǎții pe acțiuni sunt comune pentru orice societate privind activitatea comercialǎ.
Legea reglementeazǎ alte douǎ cauze de dizolvare specifice societǎții pe acțiuni:
ȋn cazul și în condițiile prevăzute la art. 153^24;
în cazul și în condițiile prevăzute la art. 10 alin. (3).
IV.1. Precizǎri prealabile privind ȋncetarea Societǎții pe acțiuni
Fǎcând referire la activitatea comercialǎ, societatea se constituie cu scopul de a desfǎșura o activitate comercialǎ pe durata de timp stabilitǎ ȋn actul constitutiv. La un moment dat, orice societate comercialǎ va sfârși prin a dispǎrea, deoarece ea urmeazǎ același destin nepotolit, ca și cel al persoanei fizice: se naște, trǎiește și moare.
Ȋncetarea existenței societǎții reclamǎ realizarea unor operații care sǎ aibǎ drept rezultat ȋncetarea personalitǎții juridice, și lichidarea patrimoniului societǎții, prin ȋndeplinirea obligațiilor sociale și exercitarea drepturilor.
Conform legii, ȋncetarea existenței societǎții presupune parcurgerea a douǎ etape: dizolvarea societǎții și lichidarea societǎții.
Etapa dizolvarea societǎții presupune parcurgerea anumitor operații care declanșeazǎ și pregǎtesc ȋncetarea existenței societǎții. Persoana juridicǎ nu este afectatǎ, dar oprește activitatea normalǎ a societǎții.
Etapa lichidǎrii societǎții cuprinde operațiile de lichidare a patrimoniului societǎții, care presupun plata creditorilor și ȋmpǎrțirea soldului ȋntre asociați. Societatea ȋși pǎstreazǎ ȋn continuare personalitatea juridicǎ, dar este subordonatǎ cerințelor lichidǎrii.
Cele douǎ faze sunt distincte și, ȋn consencințǎ, ele trebuie parcurse ȋn mod succesiv, cu respectarea dispozițiilor prevǎzute de lege pentru fiecare. Aceasta ȋnseamnǎ cǎ numai dupǎ parcurgerea fazei dizolvǎrii se poate trece la faza lichidǎrii.
Hotǎrârile cu privire la dizolvarea și lichidarea societǎții sunt luate ȋn condițiile de cvorum și majoritate prevǎzute de lege pentru modificarea actului constitutiv.
Asociații au dreptul de a hotǎrȋ și asupra modului ȋn care activele rǎmase dupǎ plata creditorilor vor fi ȋmpǎrțite ȋntre asociați. Dreptul de proprietate privind bunurile rǎmase dupǎ plata creditorilor este transmis la data radierii societǎții din registrul comerțului. Oficiul registrului comerțului elibereazǎ fiecǎrui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, pe baza cǎruia asociatul va putea proceda la ȋnscrierea bunului imobil ȋn cartea funciarǎ.
IV.2.Dizolvarea Societǎții
Dizolvarea reprezintǎ prima etapǎ a procesului de ȋncetare a existenței societǎții. Privește operațiunile care declanșeazǎ acest proces și asigurǎ premisele lichidǎrii societǎții.
Operațiunile dizolvǎrii fac referire la cauzele dizolvǎrii societǎții comerciale și formalitǎțile de publicitate privind dizolvarea societǎții.
Conform legii, hotǎrârea privind dizolvarea societǎții este luatǎ, dupǎ caz, fie de instanța judecǎtoreascǎ, fie de adunarea asociaților. Excepțional, dizolvarea societǎții se produce ȋn temeiul legii.
Dizolvarea nu afecteazǎ personalitatea juridicǎ a societǎții, având doar rolul de a declanșa procesul de ȋncetare a existenței societǎții. Calitatea de persoanǎ juridicǎ este indispensabilǎ societǎții pentru ȋndeplinirea celorlalte operațiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.
Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990, cauzele de dizolvare a societǎților comerciale sunt:
trecerea timpului stabilit pentru durata societății
imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia;
declararea nulității societății;
hotărârea adunării generale;
hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății;
falimentul societății;
alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.
Prin O.U.G. nr. 32/1997 de modificare a Legii nr. 31/1990 au fost reglementate noi cauze de dizolvare a societǎții. Aceste cauze de dizolvare vizeazǎ “societǎțile fantomǎ”, care nu mai ȋndeplinesc condițiile pentru a funcționa ȋn mod normal. De aceea, aceste cauze sunt considerate cauze de dizolvare – sancțiune.
Aceste cauze sunt prevǎzute de art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot ȋntruni. Societatea funcționeazǎ datoritǎ organelor sale (adunarea generalǎ, administratori și organele de control). Fǎrǎ aceste organe, societatea nu mai poate funcționa și nu se mai justificǎ existența ei.
Societatea și-a ȋncetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu ȋndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispǎrut ori nu au domiciliul sau reședința cunoscutǎ. Legea impune dizolvarea ca sancțiune, dacǎ societatea și-a ȋncetat activitatea, fǎrǎ sǎ ȋndeplineascǎ cerințele privind dizolvarea și lichidarea. Admite ȋnsǎ o ȋncetare temporarǎ a activitǎții pe o duratǎ a maxim 3 ani. Așadar, inactivitatea duce la dizolvarea societǎții doar dacǎ depǎșesc termenul limitǎ prevǎzut de lege ori nu sunt respectate cerințele de publicitate.
Societatea nu și-a completat capitalul social, ȋn condițiile legii. Dacǎ ȋn cursul existenței societǎții, datoritǎ scǎderii valorii monedei naționale, legea majoreazǎ plafonul minim al capitalului social, societatea este obligatǎ sǎ procedeze la majorarea capitalului social ȋn mod corespunzǎtor.
Dizolvarea societǎții comerciale se realizeazǎ pe trei cǎi: de drept, pe cale judecǎtoreascǎ și prin voința asociaților. Fiecare dintre aceste cǎi de dizolvare impune respectarea unor condiții prevǎzute de lege.
Ȋn cazul dizolvǎrii de drept a societǎții, dizolvarea se produce de plin drept, dacǎ este satisfǎcutǎ ipoteza legii.
Legea nr. 31/1990 reglementeazǎ dizolvarea de drept a societǎții ȋn cazul expirǎrii termenului stabilit pentru durata societǎții.
Pentru cǎ se produce de drept, nu este necesarǎ nicio manifestare de voințǎ a asociaților și nici formalitate de publicitate. Voința asociaților este exprimatǎ prin actul constitutiv și, dacǎ nu se hotǎrǎște prelungirea duratei societǎții, ea ȋși produce efectul.
Dacǎ, dupǎ data dizolvǎrii, care este data expirǎrii termenului stabilit pentru durata societǎții, societatea continuǎ sǎ desfǎșoare activitate, societatea devine societate de fapt și va fi guvernatǎ de regulile privind societatea simplǎ.
Dizolvarea societǎții pe cale judecǎtoreascǎ.
Societatea comercialǎ poate fi dizolvatǎ prin hotǎrârea tribunalului. Acțiunea ȋn dizolvarea societǎții este o acțiune ȋn realizare.
Conform legii, orice asociat poate cere tribunalului, dizolvarea societǎții, pentru motive temeinice. Legea presupune drept motive temeinice neȋnțelegerile grave dintre asociați, care ȋmpiedicǎ funcționarea societǎții. Neȋnțelegerile dintre asociați pot creea un blocaj care face imposibilǎ desfǎșurarea activitǎții, iar singura soluție este dizolvarea și lichidarea societǎții.
Hotǎrârea judecǎtoreascǎ cu privire la dizolvarea societǎții este ȋnscrisǎ ȋn registrul comerțului și publicatǎ ȋn Monitorul Oficial. Ȋndeplinirea acestor formalitǎți se fac ȋn termen de 15 zile de la data la care sa definitivat hotǎrârea judecǎtoreascǎ.
Conform art. 232 alin. (3) din lege, ȋn cazul falimentului, dizolvarea societǎții se pronunțǎ de tribunalul cu drept ȋn procedura insolvenței.
Pentru dizolvarea societǎții ȋn cazurile prevǎzute de art. 237 din lege, trebuie respectate și unele reguli speciale. Ȋn aceste cazuri, orice persoanǎ interesatǎ, precum și Oficiul Național al Registrului Comerțului pot cere dizolvarea societǎții.
Hotǎrârea tribunalului privind dizolvarea societǎții se ȋnregistreazǎ la registrul comerțului, se comunicǎ direcției finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și se publicǎ ȋn monitorul oficial al României, Partea a IV-a.
Orice persoanǎ poate face apel ȋmpotriva hotǎrârii de dizolvare, ȋn termen de 30 de zile de la efectuarea publicitǎții ȋn condițiile art. 237 alin. (3) și (4) din lege. Apelantul va depunde o copie a apelului la oficiul registrului comerțului la care este ȋnregistratǎ societatea a cǎrei dizolvare a fost pronunțatǎ.
Societatea intrǎ ȋn lichidare, ȋn condițiile art. 237 alin. (7)-(10) din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 2 din O.U.G. nr. 116/2009, pentru realizarea lichidǎrii se numesc lichidatori de cǎtre directorul oficiului registrului comerțului sau persoana desemnatǎ.
Directorul oficiului registrului comerțului ori persoana desemnatǎ va fii sesizatǎ cu o cerere de numire a lichidatorului ȋn termen de 3 luni de la expirarea termenului de 3 luni menționat anterior, ȋn caz contrar, societatea va fi radiate, din registrul comerțului, prin sentința instanței judecǎtorești, pronunțatǎ la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Sentința de radiere va fii ȋnregistratǎ ȋn registrul comerțului și se va comunica societǎții la sediul acesteia, Agenția Naționalǎ de Administrare Fiscalǎ și direcția generalǎ a finanțelor publice.Conform art. 237 alin. (9) din lege, ea se afișeazǎ pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Asociații societǎții vor beneficia de bunurile rǎmase din patrimoniul societǎții radiate din registrul comerțului, ȋn condițiile art. 237 alin. (8) și (9) din lege.
Dizolvarea societǎții prin voința asociaților respectǎ condițiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv, conform art. 204 din Lege.
Conform art. 115 din lege, hotǎrârea privind dizolvarea se ia ȋn condițiile de cvorum prevǎzute de lege pentru adunarea generalǎ extraordinarǎ, cu o majoritare de cel puțin douǎ treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.
Actul care constatǎ hotǎrârea adunǎrii generale privind dizolvarea, se depune la oficiul registrului comerțului pentru a se menționa ȋn registru, dupǎ care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare.Ȋnscrierea și publicarea se realizeazǎ conform art. 204 din lege.
Ȋn cazul dizolvǎrii societǎții ȋnainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea produce efecte fațǎ de terți doar dupǎ ce trec 30 de zile de la publicarea ȋn Monitorul Oficial.
Dizolvarea societǎții produce anumite efecte, indiferent de modul ȋn care se realizeazǎ. Aceste efecte fac referire la deschiderea procedurii lichidǎrii și interdicția unor operațiuni comerciale noi.
Prin dizolvare, societatea nu se desființeazǎ, ci ȋși continuǎ existența juridicǎ, doar pentru operațiunile de lichidare, conform art. 233 alin. (4) din lege.
Conform art. 233 alin. (2) din lege, din momentul dizolvǎrii, directorii, administratorii, respectiv directoratul nu mai pot ȋntreprinde noi operațiuni.
Din moment ce a fost dizolvatǎ, societatea nu poate decât sǎ continue realizarea operațiunilor comerciale aflate ȋn curs, fǎrǎ sǎ mai poatǎ ȋncepe alte operațiuni noi. Ȋn caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse.
Activitatea societǎții nu mai este normalǎ, care sǎ urmǎreascǎ realizarea de profit, ci o activitate orientatǎ spre lichidare.
Conform legii, interdicția unor operațiuni comerciale noi se aplicǎ, dupǎ caz, din ziua expirǎrii termenului fixat pentru durata societǎții ori de la data când dizolvarea a fost hotǎrâtǎ de adunarea asociaților sau declaratǎ prin hotǎrâre judecǎtoreascǎ.
IV.3 Lichidarea societǎții
Lichidarea reprezintǎ a doua fazǎ a procesului de ȋncetare a existenței societǎții. Presupune anumite operațiuni privind lichidarea patrimoniului societǎții, care, ȋn final, sǎ ducǎ la ȋncetarea personalitǎții juridice a societǎții.
Operațiunile care fac obiectul fazei lichidǎrii societǎții sunt realizate de lichidatori.
Ȋn faza lichidǎrii societǎții, instanța judecǎtoreascǎ are un rol redus. Intervenția sa are un caracter excepțional și se produce ȋn cazurile prevǎzute de lege: soluționarea cererii de numire a lichidatorilor, conform art. 262 alin. (2) din lege, și soluționeazǎ opoziția asupra situației financiare, conform art. 263 și art. 268 alin. (2) din lege.
Așadar, ȋn urma lichidǎrii, societatea ȋși ȋnceteazǎ activitatea, ȋși pierde personalitatea juridicǎ de la data rǎmânerii definitive și irevocabile de lichidare datǎ de tribunal. Ȋn baza acestei hotǎrâri are loc radierea societǎții atât din Registrul Comerțului, cât și din evidența administrației financiare.
Capitolul V
Studiu de caz realizat la SC COMREP SA
V.1. Prezentarea generalǎ a societǎții
Prezenta lucrare a fost elaboratǎ la Societatea Comrep SA , pe baza documentelor și informațiilor puse la dispoziție de cǎtre administratorii societǎții și persoanele autorizate prin compartimentele de specialitate.
Societatea a fost ȋnființatǎ la data de 01.01.1991, ȋn baza Legii nr. 15/1991 și a HG nr. 1224/1990 prin care unitǎțile de stat au fost transformate ȋn societǎți comerciale, provenind din transformarea Trustului de Construcții Montaj și Reparații ȋn Rafinǎrii și Petrochimie Ploiești (TCMRIC), cu activitate ȋn domeniu de peste 30 de ani.
Elemente de identificare:
Denumirea entității emitente: S.C. COMREP S.A.
Simbol emitent: COTN Sediul social: str. Gh. Gr. Cantacuzino nr.32, Ploiești
Nr. telefon, fax: 0244-513145; 0244-525321/Fax: 0244-515961
Codul fiscal C.U.I.: 1345008
Număr de ordine în Registrul Comerțului: J29/127/1991
Capital subscris și vărsat: 2.984.375.000 lei
Piața pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise: BVB/RASDAQ – XMBS.
Piața de desfacere a societǎții este ȋn totalitate cea internǎ, Județul Prahova deținând o pondere de peste 80% pentru fiecare tip de serviciu, lucrare sau produs.
Cifra de afaceri a societǎții a crescut constant pânǎ ȋn 2008 datoritǎ unei conjuncture temporare favorabile dar s-a prǎbușit ȋn 2009 (scǎdere cu 46,3 %) urmare a crizei economice generalizatǎ. Din anul 2010, cifra de afaceri a ȋnregistrat o creștere constantǎ, astfel: ȋn anul 2010 a crescut cu, 25,2% fațǎ de anul precedent, ȋn 2011 a crescut cu 38,2%, ȋn 2012 a crescut cu 31,1%, iar ȋn 2013 a avut un ușor recul (-6,1%), urmatǎ ȋn 2014 cu o u ușoarǎ creștere de 8,2%.
V.2. Diagnosticul juridic
Sc Comrep SA este persoanǎ juridicǎ românǎ organizatǎ sub forma unei societǎți comerciale pe acțiuni, de tip societate deschisǎ și ȋși desfǎșoarǎ activitatea ȋn conformitate cu legile române și Actul constitutive propriu.
Societatea practicǎ obiectul de activitate actualizat conform ordinului nr. 337/2007 privind actualizarea clasificǎrilor din economia naționalǎ – CAEN, emis de Institutul Național de Statisticǎ (MOF 293/2007), activitatea preponderentǎ fiind “activitǎți de servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor natural”. Cod CAEN 0910, ȋnregistrând și alinierea actului constitutiv la cerințele apǎrute prin modificǎrile aduse Legii societǎților comerciale nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 și OUG nr. 82/2007. Pe lângǎ activitatea principal, societatea are ȋnregistrate la Oficiul registrului și alte activitǎți secundare conform cod CAEN.
Capitalul initial al societǎții, la data ȋnființǎrii ȋn anul 1991, a fost de 2.984.375 lei, ȋmparțit ȋn 119.375 acțiuni nominative ȋn valoare nominalǎ de 25.000 lei fiecare.
Evoluția capitalului social ȋn ultimi 5 ani:
V.3. Piața valorilor mobiliare emise de societatea comercialǎ
Acțiunile societǎții se tranzacționeazǎ liber de orice sarcini, la Bursa de Valori București – secțiunea RASDAQ. Ȋn exercițiul financiar 2002 si 2003 societatea a ȋnregistrat pierderi de 181 mii lei , dar, au fost parțial acoperite ȋn exercițiul financiar 2004 și 2005 când societatea a ȋnregist rat profituri mici. Ȋn aceste condiții nu s-a putut pune problema unei politici de dividende ȋnsǎ acest lucru s-a schimbat avȋnd ȋn vedere rezultatul exercițiului financiar din 2006 de 736 642 lei și a celui din 2007 de 1 108 521 lei repartizate la rezervele legale și dezvoltǎrii, a celui din 2008 de 2 479 021 lei și a celui din 2009 de 1 248 231 lei din care a fost aprobatǎ pentru repartizarea la dividende suma de 1 000 008 lei ȋn fiecare an, reprezentând un dividend brut pe acțiune de 1,4243 lei. Pentru anul 2010, AGOA va hatarȋ repartizarea profitului net realizat ȋn suma de 626 648 lei.
V.4. Activele corporale ale societǎții
SC COMREP SA deține un sediu social ȋn municipiul Ploiești str Gh. Gr. Cantacuzino nr 32 și tot ȋn Ploiești, un ansamblu de ateliere, depozite și birouri pe o suprafațǎ de teren de 4382 mp. Clǎdirile de pe cele douǎ locații (central ȋn Ploiești) au un avansat grad de uzura.
Ȋn comuna Bucov societatea deține douǎ parcele de teren: una de 31310 mp unde ființeazǎ balastiera de agregate a societǎții și una de 59641 mp unde sunt amplasate douǎ stații de betoane, spații producție prefabricate din beton și confecții metalice, spații depozitare și birouri. Gradul de uzurǎ al clǎdirilor din aceastǎ locație este unul de nivel mediu. Utilajele și autovehiculele din dotare sunt ȋntr-un permanent proces de ȋnnoire și modernizare, existȋnd atȋt utilaje ȋnvechite cȋt și din cele noi, performante. Societatea este ȋn prezent ȋn litigiu privind dreptul de proprietate asupra a douǎ clǎdiri și a terenului aferent din cadrul imobilului sǎu din Ploiești str. Carpenului nr 5, cu descendenții foștilor proprietari ale acestora.
V.5 Analiza activitatii societatii comerciale
Ȋn prezent, societatea deține certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, și extrase CF pentru terenurile aflate ȋn proprietate.
Are ȋnregistrate ȋn contabilitate ca imobilizǎri, terenurile aflate ȋn proprietatea societǎții, inclusiv reevaluǎrile efectuate conform normelor legale.
Activitatea desfǎșuratǎ de SC.Comrep.S.A. , nu are un impact important asupra mediului iar prin investițiile effectuate (stație de betoane nouǎ, performantǎ, camioane și cife noi) s-au eliminate o serie din micile problem de acest gen cu care se confruntǎ societatea.
Referitor la riscul de piațǎ, societatea se confruntǎ cu douǎ fenomene ale cǎror efecte par a se anula. Pe de-o parte, riscul de concentrare a activitǎții de lucrǎri și servicii in construcții – montaje pe un beneficiar mare – OMV PETROM – iar pe de altǎ parte, dezvoltarea activitǎții A.P.S.I. Bucov (cu agregate, betoane, prefabricate), cu lǎrgirea permanentǎ a pieței de desfacere.
Activitatea salariaților ȋn raport cu conducerea societǎții este reglementatǎ prin Contractul Colectiv de Muncǎ. Ȋn societate se aplicǎ prevederile Regulamentului de Ordine Interioarǎ.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Functionarea Societatii PE Actiuni (ID: 140484)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.